VITAMINE. CONSIDERAŢII GENERALE. CLASIFICARE. SURSE.

VITAMINE
LIPOSOLUBILE. ROLUL VITAMINELOR ÎN ALIMENTAŢIE ŞI ÎN ORGANISM.

1. VITAMINELE

Vitaminele sunt substanţe organice de origine exogenă, indispensabile creşterii,

dezvoltării şi evoluţiei normale a proceselor metabolice din organism. De asemenea,
participă la desfăşurarea unor procese metabolice, la asimilarea şi utilizarea unor
substanţe nutritive necesare în procesele de refacere a celulelor şi ţesuturilor din
organism.
O parte din vitamine au rol de coenzime, participând în această calitate la
structura şi activitatea enzimelor, ex: vitamina denumită "acid pantotenic" este coenzima
A (notată HS-CoA) care intră în structura enzimelor cu rol în transferul grupărilor acil
(R-CO-).
Sub raport constituţional, vitaminele prezintă structuri chimice foarte diferite.
Rolul principal se explică prin participarea la procesele ana- şi catabolice. Unele vitamine
se află în natură ca atare, altele sub formă de provitamine (precursori ai vitaminelor) - e.g.
provitamine A (caroteni) din care se sintetizează vitamine A.
Vitaminele au o vastă răspândire în regnul vegetal, e.g.: fructe, frunze, seminţe,
polen, drojdia de bere ş.a. şi în regnul animal, e.g.: lapte, carne, miere ş.a. Sub raportul
cuantumului predomină în regnul vegetal. Produsele alimentare provenite din aceste surse
conţin cantităţi variabile din diverse vitamine.
În organismul omului vitaminele provin din aport exogen (produse alimentare) şi,
în puţine cazuri, pot fi sintetizate în unele procese metabolice. Necesarul de vitamine este
permanent deoarece organismul uman depozitează doar cantităţi reduse din aceşti
compuşi care intră în procesele metabolice treptat, dar continuu.
Carenţa vitaminelor sau absenţa acestora din alimentaţie conduce la stări
patologice cunoscute sub numele de hipovitaminoze, respectiv avitaminoze.
Avitaminozele sunt induse de obicei în experimentele efectuate pe animale de laborator.
Excesul de vitamine poate conduce la hipervitaminoze. Se remarcă faptul că astfel
de stări pot apare doar induse experimental (la animale de laborator) sau ca o consecinţă a
unor erori terapeutice (administrare de medicamente vitaminice). In condiţii obişnuite,
prin aport alimentar nu pot fi induse hipervitaminoze.
Din punct de vedere chimic vitaminele aparţin diverselor clase de compuşi
organici, existând - de fapt - grupuri de vitamine: vitamine B sau complexul vitaminic B,
vitamine A, D, E, etc.
Clasificarea vitaminelor se poate face în funcţie de diverse criterii: activitatea
biologică sau solubilitatea în apă sau lipide.
 vitamina B1 (tiamina)
vitamina B2 (riboflavina)
vitamina B3 (niacina)
vitamina B5 (acid pantotenic)
complexul B vitamina B6 (piridoxina)
hidrosolubile vitamina B7 biotina)
vitamina B9 (acid pteroilmonoglutamic)
vitamina B12 (ciancobalamina)

Vitamine vitamina C (acid ascorbic)

vitamine P (bioflavonoide)

vitaminele A (retinoli)
liposolubile vitaminele D (calciferoli)
vitaminele E (tocoferoli)
vitaminele K (menaftone)

Clasificarea vitaminelor

A. VITAMINE LIPOSOLUBILE

Vitaminele liposolubile sunt insolubile în apă şi solubile în solvenţi organici. Din

această grupă fac parte: vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina K.
Vitamina A – retinolul s-a izolat din uleiul de ficat de peşte. Se mai găseşte în
spanac, lapte, gălbenuşul de ou şi icrele de peşte.

CH3 CH3
H3C CH3 7 11 13 15
9 CH2 OH
1
6 12 14
2 8 10
3 5
4

Vitamina A1 - retinol

CH3 CH3
H3C CH3 7 11 13 15
9 CH2 OH
1
6 12
2 8 10 14
3 5
4
Vitamina A2 - 3,4 dehidroretinol
 În fructe şi legumele roşii (morcovi, roşii, lobodă, sfeclă roşie, varza roşie) se află
sub formă de betacaroten, pe care organismul îl transformă în vitamina A. De aceea
betacarotenul se numeşte provitamina A.
Betacaroten-ul ajunge în organism prin aport alimentar şi este transformat de ficat
în vitamina A, în funcţie de necesităţi.
Din punct de vedere chimic, aşa cum se poate observa din structură, retinolul este
derivat din izopren şi are ca grupă funcţională un hidroxil. Mulţi izomeri geometrici
diferiţi ai retinolului pot apărea ca rezultat al configuraţiei trans sau cis a celor patru
legături duble găsite în catena laterală.
Vitamina A este un antioxidant puternic, ce contribuie la formarea pigmenţilor
retinei, celulelor pielii şi mucoaselor. Menţine sănătatea pielii, stimulează imunitatea
generală a organismului şi îmbunătăţeşte acuitatea vizuală.
Lipsa vitaminei A din alimentaţie opreşte creşterea, provoacă slăbirea vederii şi
chiar orbirea (de unde şi denumirea de vitamină antixeroftalmică), micşorând totodată
rezistenţa organismului la acţiunea agenţilor patogeni.
În cantităţi mari, vitamina A este toxică, provocând oboseală, nervozitate, dureri
osoase şi de cap, ameţeli.
Antivitaminele A contracarează acţiunea vitaminelor. Dintre acestea,
lipooxigenaza este o enzimă cu rol de antivitamina A care este implicată în formarea de
peroxizi toxici. Acţiunea lipooxigenazei se manifestă atât asupra vitaminelor, cât şi a
provitaminelor, şi se realizează la temperaturi scăzute, astfel încât, afectate sunt
alimentele conservate prin refrigerare şi conservare.
b) Vitamina D există sub mai multe forme notate de la 1-6, cu structură chimică şi
acţiune fiziologică asemănătoare. Vitamina D2 se numeşte calciferol, iar D3 poartă
denumirea de colecalciferol.
Vitaminele din grupul D se găsesc numai în organismul animal. În plante se
găsesc provitaminele corespunzătoare, sterinele, din care sub influenţa radiaţiilor
ultraviolete se formează vitaminele D. Cea mai importantă dintre sterine este
ergosterolul, care se găseşte în cantitate mare în drojdia de bere şi în mucegaiul Claviceps
purpurea, care prin expunere la radiaţii ultraviolete, se transformă în vitamina activă –
vitamina D2.
Vitamina D2 sau calcilferolul se găseşte în primul rând în peştele oceanic, ficat şi
ouă, fiind numită şi vitamina antirahitică.
Este relativ stabilă la încălzire şi la acţiunea oxigenului. Este distrusă numai la
180°C. Este mai stabilă în mediul alcalin decât în mediul acid.
Principalul simptom al acestei avitaminoze constă în depunerea insuficientă a
fosfatului de calciu în oase. Asimilarea Ca în organism depinde de raportul Ca/P din
alimente.
Rolul vitaminei D este de a interveni în metabolismul Ca şi P, favorizând absorţia
intestinală a acestora şi depunerea lor la nivelul oaselor, sub forma unui complex
fosfocalcic insolubil. Se presupune că vitamina D ar mări secreţia gastrică şi ar favoriza
astfel absorţia Ca şi P.
 R
13 17

CH2

HO
colecalciferol
(structura de baz ă)

CH 3
CH 3

13 17

CH2
8

3 5 7
H3C CH 3
HO
vitamina D 3

R
13 17

HO
provitamina D
Trebuie menţionat şi faptul că eficacitatea acestei vitamine este optimizată de
prezenţa vitaminelor A, C şi a colinei. Impreuna cu vitaminele A şi C, acţionează
preventiv în cazul răcelii.
Cea mai mare parte din necesarul zilnic de vitamina D îl absorbim prin piele,
odată cu lumina solară. De aceea, este bine ca în perioadele reci şi mohorâte ale anului să
mâncam mai mult peşte bogat în vitamina D.
Vitamina E se găseşte în natură sub patru forme: α, β, γ şi δ-tocoferolul.
Surse de vitamina E sunt seminţele cerealelor (grâu, porumb, ovăz), legumele
proaspete (salată verde, mazărea verde), gălbenuşul de ou, lapte.
 CH3

HO CH
(CH2)3 CH (CH2)3 (CH2)3 CH CH3
H3C 2
CH3 CH3 CH3
O
CH3
CH3

α−tocoferol

CH3

HO CH
(CH2)3 CH (CH2)3 (CH2)3 CH CH3
2
CH3 CH3 CH3
O
CH3
CH3

β−tocoferol

HO CH
(CH2)3 CH (CH2)3 (CH2)3 CH CH3
H3C 2
CH3 CH3 CH3
O
CH3
CH3

γ−tocoferol

HO CH
(CH2)3 CH (CH2)3 (CH2)3 CH CH3
2
CH3 CH3 CH3
O
CH3
CH3

δ−tocoferol

Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important în protejarea vitaminei

A, a carotenilor şi a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil în
reproducere (de unde şi denumirea de vitamina fertilităţii sau antisterilităţii), în asigurarea
funcţionării normale a glandelor sexuale şi a celor endocrine, înlesneşte depozitarea
glicogenului în ficat şi în muşchi, inclusiv în muşchiul cardiac.
Este solubilă în metanol, alcool etilic şi acetonă. Temperaturile foarte ridicate, ca
şi cele foarte coborâte reduc cu până la două treimi cantitatea de tocoferol conţinută în
vegetale şi în uleiuri.
Vitamina E este distrusă prin pasteurizarea şi prin uscarea laptelui (lapte praf),
prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu şi prin păstrarea acestora timp mai
îndelungat. Astfel, carnea păstrată la frigider pierde, în câteva zile, toată cantitatea de
vitamina E de care dispunea iniţial. În făina albă, conţinutul în această vitamină e cu
aproximativ 80% mai scăzut decât în făina integrală. Pierderi importante de vitamina E
au loc în cazul rafinării diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest motiv, se
recomandă ca uleiurile vegetale să fie obtinuţe prin presare la rece, şi nu prin rafinare,
operaţie care se face la temperaturi ridicate.
Vitamina K este alcătuită, din punct de vedere chimic, din mai multe substanţe cu
caracter fiziologic analog. Vitaminele din grupa K (K1-K7) sunt foarte răspândite în
produsele de origine vegetală (foile verzi de spanac, varză, conopidă, urzici, brocoli) şi
animală (ficat, muşchi etc.).

CH3

CH2 CH C (CH2 CH2 CH2 CH)3 CH3

O CH3 CH3

Vitamina K1 (filochinona)

CH3

(CH2 CH C CH2)n H

O CH3

Vitamina K2 (farnochinona)

O OH
CH3 CH3

O OH

Vitamina K3 (menadiona) Vitamina K4 (menadiol)

Trebuie menţionat şi faptul că această vitamină poate fi furnizată organismului şi

prin sintetizarea ei de către propria noastră floră microbiană intestinală (cca 50%). Lipsa
de vitamina K din organism determină un sindrom hemoragic grav, prin defect de
coagulare, ca urmare a scăderii importante a concentraţiei de protrombina (factor sanguin
cu rol în coagularea sângelui). De aici şi denumirea de vitamina antihemoragică.

Concepte şi noţiuni de reţinut

- vitaminele liposolubile sunt insolubile în apă şi solubile în solvenţi
organici. Din această grupă fac parte: vitamina A, vitamina D, vitamina
E, vitamina K.
- vitaminele sunt efectori biochimici endogeni (exc. vit D) fiind
reprezentaţi de compuşi organici implicaţi în pricesele metabolice din
organism. Enzimele sunt efectori biochimici endogeni şi exogeni, iar
hormonii sunt efectori biochimici endogeni.

Întrebări de autoevaluare, aplicaţii, probleme

1. Care sunt vitaminele liposolubile?

2. Scrieţi structura chimică şi explicaţi rolul biologic al vitaminelor A.
3. Scrieţi structura chimică şi explicaţi rolul biologic al vitaminei E
4. Scrieţi structura chimică şi explicaţi rolul biologic al vitaminei D.
5. Scrieţi structura chimică şi explicaţi rolul biologic al vitaminei D.
6. Ceste forma activă a vitaminelor liposolubile?