AML 1

Școala Postliceală Sanitară Fundeni

OCLUZIA INTESTINALĂ

ELEV: GHEORGHE(LAZĂR) ALINA-GEORGIANA

PROFESOR: CALOTĂ DANIELA
 OCLUZIA INTESTINALĂ

Ocluzia intestinală reprezintă un sindrom care presupune oprirea

tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze. Obstrucția intestinală este
considerată o urgență medicală care poate evolua într-un mod neașteptat
și complicat pentru pacient, de aceea necesită prezentarea de urgență la
medic și eventual intervenția rapidă.
Ocluzia poate avea loc la nivelul:
 intestinului subțire: poate fi cauzată de prezența unor
hernii/eventrații sau aderențe, volvulus. De asemenea, pot fi prezente
și tumori, corpi străini, paraziți sau asociat unui abdomen acut de altă
cauză (pancreatită acută, colecistită acută, ulcer perforant/penetrant)
 intestinului gros (colon): poate fi cauzată de tumori, diverticulită,
volvulus (torsiunea unei părți a tractului digestiv). Tumorile pot avea o
etiologie benignă (unele chiar de dimensiuni mari) sau malignă.

Tipuri de ocluzie intestinală:

 ocluzii mecanice: sunt consecința prezenței unui obstacol mecanic,
care împiedică traseul normal al conținutului intestinal.
 ocluzii funcționale: poate fi vorba despre paralizia sau contracția
spastică a musculaturii intestinale.
În ceea ce privește evoluția ocluziei, există:
 ocluzii acute;
 ocluzii subacute;
 ocluzii cronice.
Abordarea chirurgicală a ocluziilor le împarte în:
 ocluzii primare;
 ocluzii secundare.
După locul manifestării ocluziei:
 ocluzii intestinale înalte;
 ocluzii intestinale joase.
De asemenea, mai poate fi vorba despre
 ocluzii intestinale complete;
 ocluzii intestinale incomplete.
Cauze
Cele mai frecvent întâlnite cauze ale ocluziei intestinale sunt:
 aderențele: reprezintă cea mai frecventă cauză, indiferent de vârsta
pacientului.
 hernia strangulată: este una dintre cauzele întâlnită la persoanele
tinere.
 neoplasmul: este o cauză întâlnită mai ales la persoanele cu vârsta
înaintată.
Sunt și alte tipuri de cauze ale ocluziei intestinale:

Cauze mecanice ale ocluziei intestinale

 volvulus;
 tuberculoză intestinală;
 boala Crohn;
 ileus biliar;
 invaginația intestinală;
 tumori intestinale;
 diverticulită (inflamația diverticulilor apăruți pe pereții intestinali);
 fecalom (o masă dură de fecale deshidratate, acumulate în intestin).

Cauze funcționale ale ocluziei intestinale

 traumatisme cranio-medulare;
 infarct miocardic;
 peritonită;
 colică renală.
Astfel de cauze, sau altele, afectează capacitatea intestinului de a-și
propulsa conținutul.
Factori de risc
Cei mai importanți factori de risc ai ocluziei intestinale sunt:
 operație în zona pelvină;
 operație în zona abdominală;
 cancer în zona abdominală. Riscurile cresc și mai mult dacă
pacientul a fost supus radioterapiei.
Simptome
Simptomele ocluziei intestinale pot fi diferite la adulți față de copii.

Simptomele ocluziei intestinale la adulți

 durere în zona abdominală (superior, inferior sau periombilical);
 constipație - oprirea tranzitului abdominal pentru materii fecale și
gaze;
 vărsături;
 balonare;
 diaree (falsa diaree în sindromul subocluziv);
 pierderea poftei de mâncare;
 deshidratare;
 hipotensiune arterială;
 șoc septic.

Simptomele ocluziei intestinale la bebeluși

 abdomen umflat;
 aducerea genunchilor la piept;
 stare de somnolență;
 febră;
 sânge în scaun;
 vărsături;
 plânset;
 agitație/apatie.
Simptomele se dezvoltă mai rapid dacă ocluzia este localizată la nivelul
intestinului subțire și mai lent dacă apare la nivelul intestinului gros.
Diagnosticare
Medicul specialist stabilește diagnosticul în urma:
 examenului fizic: este vorba despre faptul că medicul trece în
revistă simptomele resimțite de pacient: distensia abdominală, durere
importantă la compresia sau decompresia abdomenului, timpanism la
percuția abdomenului, lipsa zgomotelor intestinale, prezența sângelui
la tușeul rectal, evidențierea unei formațiuni tumorale dure în zona
herniară. Medicul va dori să știe nu numai care sunt simptomele
pacientului, dar și când au început acestea și dacă disconfortul creat
a evoluat în timp.
 analize de laborator: creatinină, uree, Na, K, hemocultură,
procalcitonina (mai ales dacă pacientul are frisoane și febră),
hemoleucogramă, analiză de urină/Rh (dacă se pune problema unei
intervenții chirurgicale), analize funcționale ale ficatului și
pancreasului pentru a distinge cauza/complicațiile.
Medicul gastroenterolog ia în calcul și posibilitatea ca pacientul să sufere
de alte afecțiuni care pot mima o ocluzie intestinală:
 apendicită acută;
 pancreatită acută hemografică;
 retenție acută de urină;
 miopatii;
 neuropatii.
Stabilirea diagnosticului se poate face și în urma unor investigații
imagistice:
 radiografia abdominală: este o investigație imagistică foarte folosită
în practica medicală ce arată distensia intestinelor și nivelurile
hidroaerice (linii de demarcație între nivelul de lichid și aer).
 tomografia computerizată: ajută să se stabilească diagnosticul
chiar în cazul afecțiunilor care au aceleași manifestări (cancer
intestinal, boala Crohn).
 ultrasonografia: folosește undele sonore pentru a produce imagini
ale organelor interne, fiind prima investigație care se indică în
urgență.
 endoscopia: endoscopia ajută la vizualizarea leziunilor tubului
digestiv, dar indicarea este dificilă deoarece insuflarea cu aer a
tubului digestiv poate agrava situația pacientului.
Tratament
Ocluzia intestinală poate fi fatală, de aceea este necesară internarea de
urgență a pacientului. În cazurile mai puțin severe însă, strategia
terapeutică poate include și:
 repaus alimentar complet;
 montarea unei sonde nazo-gastrice;
efectuarea unei clisme pentru restabilirea tranzitului intestinal.
Tratamentul poate parcurge următoarele etape:
 eliminarea lichidului acumulat/decompensarea parțială (aspirația
gastrică pe sondă);
 administrarea de lichide intravenoase
 tratament medicamentos: antibiotice cu spectru larg de acțiune,
recomandate de medicul specialist, antiemetice (prometazină),
analgezice în cazurile grave (morfină);
 tratament chirurgical pentru ocluzii mecanice: intervențiile
chirurgicale trebuie să țină seama de starea pacientului, dar și de
comorbiditățile acestuia. După intervenția chirurgicală urmează
tratament antialgic, antibiotice, antiemetice. De asemenea, trebuie
monitorizată diureza, tranzitul intestinal, iar alimentația orală se reia
treptat.

Complicații
Complicațiile care pot apărea în urma obstrucției intestinale sunt:
 ecroza sau moartea țesuturilor – obstrucția la nivelul intestinelor
poate opri vascularizarea într-o anumită zonă a intestinului, ceea ce
duce la moartea țesutului respectiv și la perforarea intestinului.
 perforația intestinului poate duce la peritonită (este vorba despre o
infecție care are loc la nivelul cavității abdominale). Peritonita poate
cauza decesul, de aceea se impune o intervenție chirurgicală
urgentă.
 deshidratarea: organismul pierde mai multe lichide decât primește.
șocul hipovolemic: acest șoc este provocat fie de o hemoragie, fie de
deshidratare. Șocul hipovolemic se manifestă prin sete, agitație,
reducerea tensiunii arteriale, tahicardie.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/ocluzie-intestinala-cauze-simptome-tratament

www.healthline.com

https://my.clevelandclinic.org