1.

Prin cererea de chemare în judecată din luna mai a anului 2010, X a chemat în
judecată pe Y și pe Z solicitând instanței să declare nulitatea contractului de vânzare
intervenit între aceștia.
Din probele admise rezultă următoarea situație de fapt: în luna martie a anului 2010
între Y și Z s-a încheiat un contract de vânzare a unui teren agricol din extravilan, Y
acordându-i preferință la preț egal și condiții egale lui Z – beneficiar al unui pact de
preferință – în locul X, care în calitate proprietar al unui teren agricol vecin aflat în
intravilanul localității a făcut o ofertă asemănătoare aceleia făcută de Z.
În întâmpinare, pârâții au arătat ca actul încheiat de ei nu este anulabil: Y l-a preferat
pe Z – beneficiar al unui pact de preferință – în locul lui X întrucât acesta din urma nu
are nici o prioritate in fata lui Z, drepturile ambilor fiind deopotrivă egale, singurul
care are de ales fiind vânzătorul, în speță, Y.
Q1: În calitate de avocat al lui Y și Z ce alte argumente ați aduce în sprijinul lor?
Q2: Ce soluție va pronunța instanța?
Q3: Dar dacă speța s-ar derula în anul 2012? Dar în anul 2016?

2. În luna mai a anului 2016 X a introdus o cerere de chemare în judecată în

contradictoriu cu Y, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata de daune-interese.
Din probele administrate de reclamant rezultă următoarea situație de fapt: în luna
octombrie 2015 între X si Y a intervenit o convenție de stabilire a unui drept de
preempțiune prin care Y se obliga ca în cazul în care va vinde terenul agricol din
extravilanul localității C să îi acorde preferință la preț egal și în condiții egale. Însă, în
luna ianuarie 2016, Y a înstrăinat terenul în cauză în condiții și la preț egal cu cel oferit
de X unui terț, Z, care în prealabil avusese calitatea de arendaș. În întâmpinare, Y s-a
apărat arătând că deși exista și contractul cu Y, a considerat că trebuie să vândă terenul
în cauză lui Z datorită faptului că, fiind arendaș la data respectivă, cunoștea mai bine
specificul terenului respectiv.
Q: Ce soluție va pronunța instanța?

3. În luna mai a anului 2015 X a introdus o cerere de chemare în judecată solicitând

instanței, în contradictoriu cu Y, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de
vânzare și să îl oblige pe acesta la predarea bunului constând în autoturismul marca W.
Din probele administrate în cauză rezultă următoarea situație de fapt: în luna martie a
anului 2015 între X si Y a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare prin care Y
se obliga să vândă respectivul autoturism la cererea lui X. În convenție părțile au
stipulat că în cazul în care Y nu va mai dori sa încheie contractul respectiv se obligă să
plătească lui X 15% din valoarea autoturismului la data refuzului.
În susținerea cererii, X a arătat că având în vedere atitudinea lui Y care refuză
neîntemeiat încheierea contractului acesta nu are nicio opțiune între încheierea
contractului și plata clauzei, singurul îndreptățit a opta fiind el care a acționat cu
bună-credință.
În întâmpinare, Y s-a apărat arătând că este gata să plătească 15% din valoarea
autoturismului în schimbul neîncheierii contractului de vânzare proiectat. În plus, Y a
făcut cerere reconvențională prin care a solicitat instanței ca în cazul în care va admite
cererea de chemare în judecată să oblige pe reclamant la plata contravalorii prețului
autoturismului.
Q: Ce va decide instanța de judecată în privința cererilor părților?

1
4. În luna iunie a anului 2015, X a chemat în judecată pe Y și pe Z solicitând instanței
declararea nulității contractului de vânzare încheiat de aceștia în luna mai a anului
2015.
Din probele administrate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt: în luna mai a
anului 2015 între Y și Z a intervenit un act denumit contract de vânzare, act autentificat
de către notarul W. Prin intermediul acestui act s-a transmis de Y către Z dreptul de
proprietate asupra a 3.000 mp de teren agricol din extravilanul localității T în schimbul
a 10.000 de euro plătibili de către Z la o dată ulterioară. Reclamantul (X) a arătat că,
deși actul îndeplinește toate condițiile de formă a fost încheiat cu nerespectarea
dreptului de preempțiune al acestuia, motiv pentru care cere declararea nulității
actului respectiv.
În întâmpinare, Y și Z au arătat că deși inițial înstrăinarea a fost în contra sumei de
10.000 de euro ulterior – în momentul executării contractului – părțile s-au înțeles ca Z
să-i dea lui Y, în locul sumei de bani, autoturismul său marca A, astfel contractul
devenind un contract de schimb și, pe cale de consecință, reglementările referitoare la
dreptul de preempțiune nu sunt aplicabile.
Q: Ce soluție va pronunța instanța?