Activitate practică

CÂT DE MARE ESTE PROBLEMA MEA?

Vârsta: ciclul primar și gimnazial

Mod de aplicare: la nivel individual sau de grup (la clasă)
Durata: 40-50 minute

Prezentarea activității

Această activitate are ca scop educarea copiilor pentru a evalua corect dimensiunea și gravitatea
unei situații. Acest aspect este relevant pentru reglarea corectă a emoțiilor și identificarea
modalității corecte de a gestiona situațiile dificile. Copiii și adolescenții tind deseori să evalueze
greșit gravitatea unei situații, fie în sensul exagerării relevanței acesteia, fie în sensul minimizării
importanței ei. De aceea, cursul de acțiune pe care îl aleg și emoțiile pe care le resimt sunt, în
astfel de situații, nepotrivite pentru a rezolva cu succes problema. Activitatea „Cât de mare este
problema mea?” prezintă 5 niveluri de relevanță în care se pot încadra problemele și dificultățile
fiecăruia, de la cele mai grave, la cele mai puțin serioase. Cu ajutorul acestei clasificări, elevii vor
crea propria ierarhie a dificultăților întâlnite și vor genera soluții potrivite pentru abordarea lor.

Aspecte introductive pentru cadrul didactic/ specialist/ părinte

Dezvoltarea competențelor emoționale este în strânsă legătură cu experiența de viață a

individului și cu tipul de situații cu care s-a confruntat de-a lungul acesteia. Orice experiență,
pozitivă sau negativă, este însoțită de o serie de trăiri emoționale, care sunt relaționate cu o serie
de reacții comportamentale. Ce ne spune însă teoria cognitivă este faptul că emoțiile și
comportamentul nostru nu depind de situația obiectivă în sine, ci de modul în care individul
evaluează situația. Prin urmare, între situație și emoție sau comportament se află raționamentul
nostru și concluziile pe care dezvoltăm în urma analizei situației. Prin urmare, felul în care noi
evaluăm o situație influențează major emoțiile pe care le simțim, modul în care reacționăm la
aceasta, dar și strategiile pe care le alegem pentru a-i face față.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.

Atunci când o situație este evaluată ca fiind mai puțin relevantă, importantă sau periculoasă
decât este, activarea emoțională și motivațională este redusă. Prin urmare, organismul nu
generează suficientă energie pentru a face față cu succes situației. În același timp, strategiile alese
pentru a rezolva situația sau a o traversa se pot dovedi ineficiente, ducând la agravarea situației,
la prelungirea ei sau la apariția altor consecințe nefavorabile. De asemenea, învățarea care se
produce în astfel de situații este limitată, iar dezvoltarea abilităților de a se confrunta cu acest tip
probleme stagnează. Spre exemplu, evaluarea unui conflict semnificativ ca pe o ceartă trecătoare
poate duce la pierderea relației respective și reducerea suportului social de care beneficiază
individul.

Pe de altă parte, atunci când supraevaluăm importanța sau gravitatea unei situații, se creează
condițiile depleției de resurse relevante pentru alte aspecte ale dezvoltării. Atunci când o situație
este evaluată ca fiind urgentă sau gravă, activarea emoțională și motivațională este ridicată –
organismul se pregătește pentru o provocare majoră, drept pentru care individul resimte emoții
intense, de cele mai multe ori negative. În același timp, sunt alese pentru a fi utilizate soluții
congruente cu dificultatea situației și intensitatea emoției. Utilizarea acestora pentru a rezolva o
problemă minoră duce la uzura semnificativă a organismului, la consumul inutil de resurse și la
distres semnificativ pentru individ. În plus, acest tip de reacții este caracteristic unor patologii
psihologice, precum anxietatea generalizată sau ipohondria, și pot susține manifestările acestora.
Spre exemplu, atunci când o notă mică la un test este evaluată ca o problemă majoră, această
experiență va fi însoțită de emoții intense de tristețe și anxietate și poate duce la utilizarea unor
metode negative de rezolvare a problemei, precum fuga de acasă de frica pedepsei.

Datorită acestor consecințe dezadaptative ale evaluării greșite a gravității unei probleme este
important ca individul să învețe să judece corect situațiile, ducând la emoții și strategii
funcționale. Această activitate ajută la realizarea primului pas în această direcție, oferind un mod
intuitiv de organizare a experiențelor de viață.

Obiective

În urma realizării acestei activități, copiii vor reuși:

✔ să înțeleagă caracteristicile celor 5 categorii de severitate în care se pot încadra

problemele cu care se confruntă,
✔ să înțeleagă consecințele supraevaluării sau subevaluării importanței unei probleme,
✔ să ierarhizeze problemele personale în acord cu cele 5 categorii,
✔ să identifice soluții și strategii corespunzătoare pentru fiecare categorie.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.

Materiale necesare
✔ Planșă ilustrată / cartonașe colorate cu cele 5 categorii de probleme și caracteristicile lor
✔ Post-it-uri colorate
✔ Creioane/carioci colorate

Detalierea activității

Pasul 1. Introducere

Facilitatorul introduce activitatea întrebând elevii dacă au momente dificile în care pot spune că
întâmpină o problemă sau resimt emoții negative. Elevii sunt rugați să ofere exemple de situații
sau întâmplări pe care ei le consideră probleme.

După ce a primit câteva exemple, facilitatorul prezintă pe scurt activitatea:

Cu toții ne confruntăm cu probleme sau momente în care simțim că ne este dificil să facem față.
Atunci când ne aflăm în astfel de situații, este important să găsim soluțiile potrivite pentru a le
rezolva, dar fără a consuma mai multe resurse decât este necesar. Mai mult decât atât, atunci
când avem o astfel de problemă, reacțiile noastre emoționale trebuie să fie pe măsura dificultății
ei – altfel ajungem să reacționăm exagerat și să facem mai mult rău decât bine sau, dimpotrivă,
să reacționăm prea puțin și să riscăm să nu rezolvăm problema până la capăt. De aceea, în
activitatea de astăzi vom învăța să ne organizăm problemele în funcție de cât sunt de serioase și
să găsim modalități de a le rezolva care sunt potrivite pentru gradul lor de dificultate.

Pasul 2. Prezentarea categoriilor de dificultate.

Pregătirea și utilizarea materialelor. Facilitatorul poate imprima planșa de la Anexa 1 pentru a fi

utilizată în timpul activității sau poate crea cartonașe colorate cu numele categoriilor și
descrierea lor, utilizând apoi post-it-uri pentru a oferi exemple de situații caracteristice fiecărei
categorii. În cazul în care activitatea se realizează cu copii mai mici, se pot folosi animale pentru
a reprezenta dimensiunea problemelor. În cazul în care se realizează cartonașele, se asamblează
fiecare categorie, după modelul planșei, pe un perete sau pe tablă, pe măsură ce se discută
despre fiecare categorie.

Descrierea categoriilor. Se descrie fiecare categorie pe rând, având grijă să implicăm elevii în
discuție prin întrebări precum: „Care credeți că pot fi consecințele problemelor din categoria
roșie?”. Pentru fiecare categorie, facilitatorul oferă 2-3 exemple de situații care se încadrează
acolo.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.

Descrierea nivelurilor și categoriilor, exemple de probleme din fiecare și emoții asociate:

Nivelul 1: Eroare. Categoria de probleme cel mai puțin severe, dar și cele mai frecvente.
Problemele din aceste categorii pot apărea din vina noastră sau a celorlalți și, de regulă, nu se
asociază cu consecințe negative grave.

Posibile probleme: a pierde un joc, a nu primi cadoul dorit, a întârzia la școală

Emoții: în regulă, calm, ușor trist

Nivelul 2: Problemă mică. Categoria de probleme care pot avea consecințe negative și pot
implica emoții negative. Intensitatea acestora, însă, este redusă, iar problemele pot fi rezolvate
relativ ușor, fără a necesita intervenția obligatorie a unui adult.

Posibile probleme: a-ți uita tema acasă, a pierde un lucru important, a nu te putea decide
ce să alegi, a te intersecta cu o persoană care nu îți place
Emoții: dezamăgit, ușor enervat, rușinat

Nivelul 3: Problemă moderată. Probleme care pot avea un impact negativ mare asupra
persoanei. De multe ori, aceste probleme necesită intervenția unui adult pentru a fi rezolvate, iar
persoana are nevoie de suport.

Posibile probleme: a avea un accident minor, a fi jignit de cineva, a te simți rău

Emoții: îngrijorat, frustrat, obosit, rănit

Nivelul 4: Problemă mare. Probleme care au de regulă un impact negativ mare asupra persoanei.
Aproape de fiecare dată problema necesită intervenția unui adult apropiat și a altor persoane
mature.

Posibile probleme: a te bate cu cineva, a te pierde într-un oraș/ în natură, cineva se

rănește tare
Emoții: furios, speriat, anxios

Nivelul 5: Urgență. Probleme care au un impact negativ major asupra persoanei. Aceste
probleme necesită intervenția unui adult pentru a fi rezolvate, iar persoana are nevoie de suport
semnificativ pentru a le depăși.

Posibile probleme: dezastru natural, incendiu, accident grav, atac de către altcineva
Emoții: furios, îngrozit, isteric

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.

Pasul 3. Exemple personale

Generarea problemelor. După ce a fost prezentată fiecare categorie și s-au explicat

caracteristicile problemelor din categoria respectivă, elevii sunt invitați să contribuie cu exemple
proprii. Elevii primesc mai multe post-it-uri și sunt rugați să scrie cât mai multe situații dificile cu
care s-au confruntat pe câte un bilețel separat.

Ierarhizarea problemelor. După ce fiecare elev a generat 5-6 situații dificile, ei sunt rugați să le
așeze pe banca lor într-o ierarhie – de la cea mai puțin dificilă/gravă la cea mai dificilă/ gravă.

Categorizarea problemelor. După ce și-a creat fiecare propria ierarhie, elevii sunt invitați să
împartă dificultățile lor în cele 5 categorii discutate. Sunt invitați câțiva elevi să contribuie cu
exemple la modelul afișat.

Este posibil ca elevii să nu se fi confruntat cu probleme din categoria cea mai severă și să
discute/prezinte mai multe probleme din categoriile mai puțin grave. Astfel, se creează contextul
pentru a se discuta despre momentul în care credem că avem o viață grea, dar, de fapt,
problemele cu care ne confruntăm pot fi mai puțin dificile decât credem.

Pasul 4. Generarea soluțiilor

După ce fiecare elev are o ierarhie proprie și a organizat dificultățile întâmpinate în cele 5
categorii, facilitatorul face trecerea spre partea de confruntare cu problemele. Se iau pe rând
categoriile de probleme și se face brainstorming pentru soluții. Se pot folosi întrebările:

❖ Cine poate rezolva aceste probleme – noi sau e nevoie și de altcineva?

❖ Ce putem face pentru a remedia această problemă?

❖ La cine putem/trebuie să apelăm pentru a rezolva sau a face față acestei probleme?

După ce s-au identificat soluții potrivite pentru fiecare categorie, elevii sunt întrebați: Ce se
întâmplă dacă evaluăm greșit severitatea unei probleme (considerăm o urgență, ceva minor sau
o eroare, o problemă mare)?

Accentul cade pe ideea că, atunci când categorizăm greșit o problemă, vom simți emoțiile
categoriei în care am încadrat-o și vom utiliza strategiile de rezolvare ale acesteia. Prin urmare,
vom folosi metode inadecvate, care pot duce fie la înrăutățirea situației și crearea altor
probleme, fie la nerezolvarea ei și la consecințe negative.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.

Spre exemplu, dacă minimizăm gravitatea unei urgențe, nu vom fi îngroziți și furioși, dar este
probabil să nu chemăm ajutorul necesar și să ajungem la o tragedie sau să ne rănim pe noi înșine.
Pe partea cealaltă, dacă exagerăm importanța unei erori, vom simți emoții negative foarte
intense, care nu ne ajută să facem față situației și vom cere ajutor atunci când poate am reuși să
rezolvăm singuri problema. Astfel, nu ne vom dezvolta abilitățile de rezolvare a problemelor în
mod corespunzător și vom trăi distres semnificativ din cauza unei probleme minore.

Pasul 5. Discuții și debriefing

La finalul activității, facilitatorul reia pe scurt și punctează principalele aspecte relevante din
timpul activității. Se pot folosi următoarele întrebări:

1. Ce am făcut astăzi aici?

2. Cât a fost de dificil să identificați probleme cu care v-ați confruntat?

3. Cât a fost de dificil să ierarhizați problemele cu care v-ați confruntat?

4. Cât a fost de dificil să le împărțiți în cele 5 categorii?

5. În ce categorie aveți cele mai multe probleme?

6. Cum a fost pentru voi să identificați soluții la problemele din fiecare categorie?

7. Cum credeți că v-ar ajuta urmărirea acestui model?

8. Ce ați învățat de la colegii voștri?

9. Dacă ar fi să faceți de mâine ceva diferit în legătură cu problemele voastre, care ar fi

acest lucru?

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.

Aspecte de urmărit

Pentru atingerea obiectivelor activității, specialistul:

- A urmărit pe parcursul activității reacțiile copiilor și i-a ajutat pe toți cei care au avut
dificultăți.
- A încurajat elevii să contribuie la descrierea fiecărei categorii.
- A încurajat elevii să identifice și să împărtășească dificultățile cu care s-au confruntat.
- A validat eventualele emoții exprimate de către elevi.
- A ajutat elevii să ierarhizeze și să categorizele corect situațiile prin comparație.
- A încurajat elevii să participe la discuțiile pe marginea experienței din timpul activității.
- A reluat și a punctat principalele aspecte relevante pentru desfășurarea activității.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.

Anexa 1 - Planșă de lucru pentru discutarea categoriilor de probleme

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului POCU 74/6/18/103843.