UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL
Lucrare Drept Penal
Realizat Baltag Marina Gr.3 f/r

1.Legitima apărare
În conformitate cu alin.2 art. 26 al Constituției Republicii Moldova, fiecărei persoane i se acordă
dreptul la viață, la integritate fizică și psihică, precum și dreptul de a reacționa independent, prin
mijloace legitime , la faptele de încălcare a drepturilor și libertăților sale. Dispozițiile
constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță
cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, pactele și tratatele la care Republica
Moldova este parte. Potrivit alin.(1) art.36 din CP al RM, ,, nu constituie infracțiune fapta,
prevăzută de lege penală, săvârșită în stare de legitimă apărare”. ,,Este în stare de legitima
apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real ,
îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol
grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public”(alin.(2) art.36 din CP al RM).
Din textul legii reiese că legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează
prin săvârșirea unei fapte pentru a înlătura un atac înainte ca acesta să prejudicieze valorile
amenințate. Realizarea apărării se efectuează numai prin săvârșirea unei fapte , prevăzute de
legea penală care nu se consideră infracțiune, deoarece ea este săvârșită în stare de legitimă
apărare (alin.1 art.36 CP).
În același timp , din prevederile legii, precum că persoana respinge o agresiune ‚’’care pune în
pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public”, mai reiese că starea de
legitimă apărare este posibilă numai datorită existenței unui atac ce constituie o infracțiune. De
aceea , legitima apărare este inadmisibilă împotriva unor acțiuni care , deși ,formal, conțin
semnele unei infracțiuni , dar, fiind lipsită de importanța , nu prezintă gradul prejudiciabil al unei
infracțiuni. De exemplu: nu poate fi considerată legitimă apărare vătămarea integrității corporale
sau a sănătății , ori uciderea persoanei care a încercat să fure cantități neînsemnate de fructe sau
legume din grădina proprietarului. Pe bună dreptate, aceste fapte se consideră infracțiuni
intenționate contra vieții sau sănătății persoanei, fără a avea ceva în comun cu apărarea.
Cu atât mai mult , nu se admite existența stării de legitimă apărare care, după cum s-a
arătat , se realizează prin săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală ca infracțiuni, împotriva
unor fapte contravenționale, disciplinare sau alte încălcări de lege ce nu constituie infracțiuni.
Din reglementările de mai sus , deducem și faptul că starea de legitimă apărare este
posibilă numai împotriva unei infracțiuni comise prin acțiuni active. Însă în literatura de
specialitate a fost expusă opinia conform căreia, legitima apărare e posibilă și împotriva unei
infracțiuni comise prin inacțiune. Din textul legii reiese și faptul că starea de legitimă apărare
poate surveni doar în urma unui atac intenționat. Nu susținem opinia conform căreia agresiunea
poate să fie comisă și din imprudență.
Deoarece faptele prejudiciabile comise de persoane iresponsabile ( de exemplu: minori,
alienați mintali)nu se consideră infracțiune, de regulă legitima apărare împotriva acestor fapte nu
se admite, cu excepția cazurilor în care cel atacat nu știa de iresponsabilitatea atacantului. Dacă
persoana atacată nu are alte posibilități de a evita atacul persoanelor iresponsabile , ea se va afla
în condițiile stării de extremă necesitate, care, după cum se va vedea ulterior , diferă esențial de
cele ale stării de legitimă apărare. Legitima apărare se admite și împotriva acțiunilor ilegale ale
persoanelor oficiale, care, folosindu-se de situația de serviciu , cauzează daune intereselor
publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
Realizarea legitimei apărări constituie un drept subiectiv al cetățenilor și nu o obligație din
partea lor. Dreptul la legitima apărare îl au în mod egal toate persoanele, indiferent de pregătirea
lor profesională sau specială, precum și de situația de serviciu. Însă pentru o anumită categorie
de persoane, legitima apărare constituie nu numai un drept personal, ci și o obligație juridică.
Polițistul este obligat să curme săvârșirea infracțiunilor , paznicul- să apere obiectul încredințat,
santinela -să-și apere postul. Neîndeplinirea acestor obligațiuni poate avea drept urmare aplicarea
sancțiunilor disciplinare sau a pedepselor penale, de pildă pentru neglijența în serviciu art.329
din CP al RM.
Pentru majoritatea cetățenilor, dreptul la legitima apărare reprezintă un drept subiectiv.
Acest drept aparține persoanei indiferent de prezența sau absența posibilității de a evita atacul
prejudiciabil ( posibilitatea de a fugi sau de a chema în ajutor alte persoane).Tocmai din această
cauză, legitima apărare este considerată, pe bună dreptate , o faptă activă , ofensivă. Nimeni nu
este în drept să reproșeze celui ce s-a apărat faptul provocării de daune fizice atunci când acesta
și-a apărat drepturile prin fuga de la locul incendiului, prin crearea unor obstacole în fața
atacantului. Caracterul activ, ofensiv al legitimei apărări este indicat și în unele legi, ale căror
dispoziții permit aplicarea armei pentru contracararea unui atac prejudiciabil. Legitima apărarea
reprezintă o metodă eficientă de lupta cu criminalitatea. Ea constituie , de asemenea, o metodă de
prevenire a acțiunilor prejudiciabile , întrucât pericolul de a fi omorât sau vătămat corporal
nemijlocit la locul atentatului de cele mai multe ori intimidează mai mult făptuitorul decât
posibilitatea aplicării ulterioare a unei pedepse.
Pentru recunoașterea stării de legitimă apărare sunt necesare anumite condiții referitoare
la : a) atac și b) apărare.
Condițiile referitoare la atac implică ideea de reacție necesară pentru a respinge un atac direct,
imediat, material, real.
Atacul este o agresiune, o comportare violentă a persoanei îndreptată împotriva unei valori
sociale ocrotite de legea penală , ce constituie o infracțiune intenționată, comisă prin acțiuni
active.
Atacul se consideră direct atunci când acțiunile sunt îndreptate , nemijlocit, asupra valorilor
ocrotite de legea penală cu condiția existenței posibilității de a-l săvârși. Atacul poate fi
considerat direct , dacă datorită unor împrejurări obiective, atacantul nu are posibilitate de a-și
realiza intenția infracțională, dacă între agresor și victimă se interpune un obstacol.
Atacul imediat se înțelege un atac iminent, pe punctul de a se dezlănțui sau în curs de
desfășurare. Nu se admite legitima apărare împotriva unui atac doar presupus. Apărarea față de
un atac imaginar este numită de doctrina penală apărare fictivă.
Atacul material poate fi în cazul dacă se realizează prin acțiuni de natură să păgubească fizic
valoarea contra căreia este îndreptat, cu folosirea forței fizice sau prin folosirea de mijloace
ofensive, cum ar fi armele sau alte obiecte utilizate în calitate de arme, stupefiantele, mijloace
sau instrumente de spargere care sunt în măsură să producă o modificare în substanța fizică a
valorilor ocrotite de lege.
Atacul se consideră real dacă există obiectiv și nu imaginar , ca rezultat al ficțiunii persoanei.
Atacul există real, de regulă, din momentul tentativei atacantului sau, chiar , din momentul
desfășurării actelor preparatorii și se consumă în momentul în care a luat sfârșit pericolul pentru
valorile ocrotite de legea penală.
Legea penală determină următoarele condiții care se referă la apărarea împotriva atentatelor
prejudiciabile prevăzute de legea penală:
-se admite apărarea nu doar a intereselor celui atacat, dar și a intereselor altor persoane, precum
și a intereselor publice;
-apărarea se realizează prin cauzarea daunelor atacantului și nu ale unei persoane terțe;
-apărarea trebuie să fie oportună, la timp;
-apărarea trebuie să fie proporțională cu graviditatea atacantului;
2. Speța NR.10 pag.81

3. Speța NR.15 pag.82

Conform speței, atacul eventual asupra lui Braga în conformitate cu Codul Penal al RM poate fi
luat în considerație la constatarea stării de legitimă apărare deoarece putem stabili un raport de
cauzalitate cu actualitatea pericolului ce pune în pericol viața unuia și mai multe persoane, unde
întrunește condițiile atribuite art.36 alin.(1)(2)(3) care prevede ,, (1) nu constituie infracţiune
fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de legitimă apărare.’’ ,, (2) este în stare de
legitimă apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material
şi real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în
pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.’’,,(3) Este în legitimă
apărare şi persoana care săvîrşeşte fapta, prevăzută la alin.(2), pentru a împiedica pătrunderea,
însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu
aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.’’, unde avem
din acțiunile lui Copacinschi existența unui atac direct, agresiuni ce amenință și pune în pericol
grav viața lui Braga și a nepoților acesteia acțiunile ce sunt apărate și ocrotite expres de lege, este
atac imediat acțiunea lui Copacinschi în curs de executare a scopului pus de a pătrunde în
locuința lui Braga unde nu are acord și drept de pătrundere, la care Braga are un interval de timp
în care poate interveni apărarea legitimă, atacul material în cazul dat este realizat prin fapta că
aplică forța fizică asupra obiectelor care împiedică la realizarea scopului pus în cazul dat fiind
ușa de la intrarea în locuință folosind diferite metode pentru înlăturarea obstacolului, atacul real
este din momentul desfășurării forțării ușii și a fost consumat în momentul în care a rupt ușa
locuinței, în care a luat sfârșit pericolul valorilor ocrotite de legea penală. Din cele expuse reiese
că în cazul pătrunderii atacantului în spațiul de locuit, se va considera legitima apărare pentru că
pătrunderea a fost însoțită de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei fiind una
din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei conform Capitolului 3 CP al RM.