Sunteți pe pagina 1din 241

Chimia şi igiena mediului

Chimia şi igiena mediului

Chimia şi igiena apei

Chimia şi igiena aerului

Chimia şi igiena solului


I. Chimia şi igiena apei
Importanţa sanitară şi economică a apei
Din datele OMS, cantitatea minimă de apă necesară organismului
uman este de 5L / 24 h.
1,5 – 2 L

- reprezintă apa consumată ca atare

2,5 – 3 L

- necesarul fiziologic, care este acoperit de consumul de apă,


apa din alimente şi apa rezultată din metabolismul acestora

3->5L

- creşte în condiţiile unui mediu ambinat cald sau a unei


activităţi fizice intense
Importanţa sanitară şi economică a apei
 materie primă
 solvent
 purificator O statistică ONU arată
 transportor creşterea consumului de
 apă de răcire apă în progresie
geometrică şi subliniază
faptul că nu se scad
defapt resursele
50-60 15-150 100 L
naturale, dar apa
reîntoarsă în natură
L kL devine inutilizabilă
datorită poluării acesteia
cu diferite elemente
fizice, chimice şi
 curăţenia corporală • irigaţie biologice care ii
 pregătirea alimentelor • alimentarea şi îngrijirea schimbă compoziţia.
 curăţenia locuinţei animalelor şi adăposturilor
 curăţenia îmbrăcămintei acestora
Apa în natură
- Suprafața planetei noastre este acoperită în proporție de 1/3 de uscat
și 2/3 de apă
- 2,8%- apă dulce
- 97,2%- apa mărilor și oceanelor
- din totalul de apă dulce numai o mică parte este disponibilă pentru
consum
- cea mai mare parte este imobilizată sub formă de ghețari sau se află
în straturile profunde ale pământului
Apa în natură

În mod obişnuit apa


se găseşte în natură
într-un circuit
Apa de suprafaţă
continuu.

În condiţii naturale apa Apa


nu se găseşte niciodată în
stare pură. Ea tot timpul Apa subterană Apa atmosferică
conţine o cantitate
oarecare de substanţe
dizolvate sau particule
aflate în suspensie.
Apa meteorică
Tip Procent

Ape profunde 2,15%

Ape de suprafață sau subterane disponibile 0,3%

Ghețari și calote polare 0,38%

Apa atmosferică 0,01%

Apa atmosferică= apa de suprafață care se evaporă trecând în


atmosferă sub formă de vapori

Apa meteorică= apa atmosferică care ajunge în zone cu temperaturi


mai scăzute, unde se condensează și cade la suprafața solului sub
formă de ploaie, lapoviță sau ninsoare
Apa subterană= apa meteorică care întâlnește roci permeabile și le
străbate până în momentul când întâlnește un strat impermeabil la
nivelul căruia se oprește

Apa de suprafață= apele subterane care ajung la suprafață sub formă


de izvoare + apa meteorică căzută pe soluri impermeabile

Apa de
suprafață

Apă Apă
curgătoare stătătoare
Diversitatea şi multitudinea substanţelor din apă

Gaze dizolvate Ionii de hidrogen


pH-ul apei naturale este cuprins între 6,5 –
8,5, acesta având tendinţa spre alcalinitate

Immense
Visual Appeal
Substanţe minerale Substanţe biogene şi
Na, Ca, Mg, Mn, Co, Ni, Cd, Li, Ba, Cl-, SO42-,
organice
HCO3-
Gradul de mineralizare al apei depinde de NH3, NO2-, NO3-, PO43- compuşi ai Fe şi Si
cantitatea totală de săruri dizolvate.
Nevoile de apă ale așezărilor cuprind următoarele categorii:

• Nevoi gospodărești ale populației: apa pentru băut,


prepararea hranei, igiena personală, igiena locuinței și curții,
evacuarea deșeurilor prin sistemul de canalizare, stropitul
grădinii, întreținerea animalelor domestice
• Nevoi publice (întreținerea cuățeniei clădirilor publice,
piețelor, străzilor, stropitul spațiilor verzi, funcționarea
fântânilor publice, întreținerea și exploatoarea sistemului de
canalizare)
• Nevoi ale industriei locale
• Nevoi pentru combaterea incendiilor
• Nevoi tehnologice de apă ale sistemului de alimentare cu apă
Poluarea apei

I. Clasificarea tipurilor de poluare


1. După natura fenomenelor cauzatoare:
• naturală (cutremure, erupții vulcanice, inundații, uragane,
furtuni de praf, alunecări de teren)
• artificială (datorate surselor de apă uzată de orice fel,
rezultată din rețeaua de canalizare a localităților, a diferitelor
industrii, a unităților agricole)
2. După modul de acțiune în timp:
• permanentă (provine din surse de poluare cunoscute,
direcționate: gurile de descărcare a apelor uzate de orice tip)
• accidentală (produse de dereglarea unor procese industriale,
sau defectarea unor utilaje; ca urmare a efectuării unor
manevre greșite; prin spargerea conductelor ce transportă
produse petroliere; ca urmare a accidentelor de circulație; din
cauza unor factori naturali; din neglijență umană)
• periodică (datorată funcționării intermitente sau sezoniere ale
unor instalații)
3. Dpdv al modului de pătrundere al poluanților în ape:
• surse organizate (sunt identificabile ca puncte de descărcare,
sunt controlate de organele abilitate și au limite ale încărcărilor
cu poluanți impuse)
oApe menajere
oApe uzate industriale
oApe uzate agricole
• neorganizate (generează reziduuri ce pătrund necontrolat în
apele de suprafață și cele subterane)

4. După natura agentului poluant: poluare de natură


• Chimică
• Fizică
• Biologică
II. Clasificarea tipurilor de poluanți
Poluanții apelor pot fi grupați în mai multe categorii:
• Care consumă oxigen
• Agenți infectanți
• Substanțe nutritive
• Substanțe chimice organice
• Produse anorganice
• Suspensii
• Substanțe radio active
• Energia termică
Poluarea apei După definiţia dată de ONU,
poluarea apei reprezintă
modificarea compoziţiei
normale a acesteia, ca urmare a
activităţii omului.

Factori care conduc la


poluarea apei:
• demografici
• urbanistici
• industriali
- factori demografici - reprezentați de numărul populației dintr-o
anumită zonă, observându-se că poluarea e proporțională cu
densitatea populației

- factori urbanistici - corespunzători dezvoltării așezărilor umane,


care utilizează cantități mari de apă pe care le întorc în natură
sub formă de ape uzate intens impurificate

- factori industriali sau economici - reprezentați de nivelul de


dezvoltare economică al unei regiuni
- poluare biologică – bacteriologică, virusologică și
parazitologică, legată în mod direct de prezența omului

- poluare fizică - cu substanțe radioactive, dar și termică sau


determinată de elemente insolubile plutitoare sau sedimentabile

- poluare chimică - reprezentată de pătrunderea în apă a unor


substanțe chimice diverse

Sursele de poluare a apei sunt multiple, cel mai frecvent însă ele
sunt reprezentate de reziduurile comunale, industriale și
agrozootehnice.
A. Poluarea chimică

Poluarea chimică a apei se poate


produce în mod accidental, dar de
cele mai multe ori datorită
îndepărtării necontrolate a
diverselor deşeuri sau reziduuri
lichide sau solide.
Sursele de poluare sunt multiple,
dar cele mai frecvente sunt :

http://www.fotosearch.com/UNN739/u21882704/
Poluarea menajeră
• materii organice putrescibile: glucide, lipide, proteine
• cel mai frecvent: acizi aminaţi, acizi graşi, săpun, esteri,
detergenţi anionici, amino-zaharuri, amine şi amide
• săruri dizolvate: Na+ Ca2+ Mg2+ K+ NH4+ Cl- NO3- SO42- PO43-

Poluarea industrială
• enumerarea completă a poluanţilor industriali este de ordinul a
mii de substanţe
• detergenţi, cianuri, metale grele, acizi minerali şi organici,
substanţe azotate, grăsimi, coloranţi, fenoli, sulfuri şi NH3

Poluarea agro-zootehnică
• provine din reziduurile animale, produşi de eroziune ai solului,
îngrăşăminte naturale sau sintetice, substanţe minerale rezultate
din irigare, ierbicide, pesticide, biostimulatori, antibiotice
Influenţa apei asupra sănătăţii

Cantitatea totală de apă a


organismului uman reprezintă
60-70% din greutatea corporală.

Organismul uman poate


supraviețui fără apă aproximativ
3 zile, comparativ cu hrana, fără
de care organismul poate rezista
până la 40 de zile.

http://smarterwater.net.au/you-water/
Influenţa apei asupra sănătăţii
Apa influenţează sănătatea populaţiei în mod direct prin calitatea sa.
O serie întreagă de boli netransmisibile sunt considerate astăzi ca fiind
determinate sau favorizate de compoziţia chimică a apei:
1. Guşa endemică – sau distrofia endemică tireopată; este influenţată
de conţinutul apei în iod
2. Caria dentară – pe lângă mulţi alţi factori, lipsa fluorului din apă
intervine în producerea cariei
3. Fluoroza endemică – una din manifestările excesului de fluor, cea
mai răspândită formă este fluoroza dentară sau maladia pătată a
dinţilor

4. Afecţiuni cardio-vasculare – sunt influenţate de mineralizarea


apei şi de duritatea acesteia

5. Methemoglobinemia infantilă – este cauzată de intoxicaţia cu


NO3- care printr-o serie de procese redox blochează
hemoglobina sub forma methemoglobinei
6. Intoxicaţia cu Pb

- cantități mari se folosesc în industria vopselelor, oxizii de plumb


fiind folosiți ca pigmenți
- oxidul de Pb este utilizat în industria cauciucului, la fabricarea
acumulatoarelor, obținerea insecticidelor, la fabricarea sticlei, a
cristalului
- plumbul poate pătrunde în organism pe mai multe căi: respiratorie (o
data cu aerul), digestivă (o data cu apa și alimentele), pe cale cutanată
- intoxicația - saturnism (anemii severe, paloare, pierdere în greutate,
cefalee, amorțirea membrelor)
7. Intoxicaţia cu Cd

- Cd se acumulează în organismul uman, la naștere cantitatea de


cadmiu fiind aproape nulă
- concentrații mari cauzează eliminarea masivă de Ca
- se găsește în apă (la un pH ușor bazic) sub formă de ion hidratat
- intoxicația cu cadmiu- boala ”itai-itai”
- Boala a fost descoperită în Japonia, ca urmare a evacuării apelor
uzate a unei înterprinderi miniere, într-un râu din apropiere,
utilizat pentru irigarea unor culturi de orez
- consumul de orez contaminat a dus la acumularea cadmiului în
organismul consumatorilor
8. Intoxicaţia cu Hg

- se găsește în mod natural în ape în conc. mici, sub 0,1µg/l, ca


urmare a dizolvării minerale
- compuşii organici ai mercurului din apă se descompun treptat la cel
mai simplu dar şi cel mai toxic compus, metil mercurul care se
absoarbe în totalitate la nivelul tractului gastro-intestinal;
- este complexat de Cys, peptide şi proteine care conţin acest
aminoacid, creându-se legături puternice, iar complexul având
t1/2 = 50 zile
- se acumulează mai ales în creier, celule roşii, rinichi şi păr
9. Intoxicaţii cu Cr – mai ales cu cel hexavalent, care participă cu
uşurinţă la reacţii cu schimb de e- ; provoacă intoxicaţii la nivelul
rinichilor, ficatului şi a organelor hematopoietice şi creează o
concentraţie mare a elementelor tinere din seria roşie

10. Intoxicaţii cu As – cauzează inhibarea enzimelor care oxidează


piruvatul la Ac-CoA, astfel moleculele metabolizate până la
piruvat nu mai intră în CAT; deasemenea este întreruptă
producerea de ATP la diferite niveluri (ex. respiraţia mitocondrială)

11. Intoxicaţii cu CN - - ionul cianură inhibă oxidările celulare –


citocrom c oxidaza şi provoacă asfixie internă; prezenţa
cianurilor în apă se datorează exclusiv aportului industrial
Apa este un vector important în transmiterea unor boli grave. Aproape
2,3 miliarde de oameni suferă de pe urma bolilor legate de apă.
Acestea pot fi împărțite în 3 categorii :

Boli transmise prin


Boli ce au ca suport
Boli cu origine hidrică vectori ce au legatura cu
mediul acvatic
apa
• Holera,febra tifoidă, • Cauzate de organismele • Cauzate de existența
meningita,hepatita de tip acvatice ce își petrec o unor insecte sau alte
A si B parte a ciclului vieții în animale capabile să
• Cauzate de apă (nu neapărat transmită diverse infecții
contaminarea apelor cu poluată) și o parte și care se reproduc și
deșeuri umane, parazitând organismele trăiesc în sau lângă apă.
animaliere sau chimice animalelor. În stare de În special țânțarii și
paraziți ele iau forma musca Țețe.
unor viermi vii ce ajung • Boli transmise:
în organismul uman paludismul, febra
galbenă,filarioza
Poluarea chimică a apei poate fi:
1. Poluarea cu țiței și reziduuri petroliere
2. Poluarea cu fenoli
3. Poluarea cu detergenți
4. Poluare cu hidrocarburi
5. Poluarea cu substanțe nutritive
6. Poluarea cu pesticide
7. Poluarea cu ioni metalici
Poluarea cu țiței și reziduuri petroliere
Poluări foarte frecvente s-au înregistrat în ultimii ani ca urmare a
naufragiilor unor petroliere ce au deversat în mări și oceane sute de mii
de tone de petrol.

O proporție de 50% din poluările cu țiței sunt asociate cu activitățile de


transport maritim.

Reziduurile de petrol conduc la:


 creșterea temperaturii și turbidității
 formarea unei pelicule de petrol la suprafața apei sau a unor emulsii
(apă- petrol sau petrol-apă)
 schimbarea compoziției apei, prin dizolvarea în aceasta a
substanțelor petroliere solubile, toxice în anumite concentrații,
pentru organismele acvatice, om și animale
Poluarea cu detergenți

- substanțe tensioactive
- cei mai răspândiți: detergenți anionici
- influențează calitatea apelor
- au efect și asupra organismelor acvatice (peștii fiind foarte sensibili)
- efectele toxice asupra omului apar la concentrații ridicate (aprox.
1g/kg corp)
- cresc toxicitatea celorlalţi compuşi cu care se află concomitent în apă
- unii produși de degradare a detergenților sunt mai toxici decât
compusul inițial
Impactul detergenților asupra apei
- apa preia gustul și mirosul particular (de parfum) al detergenților
- reducerea capacității de transfer a oxigenului din atmosferă în apă
- scăderea capacității de autoepurare a apelor
- acțiune toxică asupra florei și faunei
- scăderea intensității de desfășurare a fotosintezei (în cazul algelor)
- scăderea capacității de metabolizare (în cazul bacteriilor)
- sulfatul de sodiu mărește salinitatea apei
- înălbitorii eliberează în apă clor sau bor

http://www.descopera.ro/dnews/42
19015-raul-irk
Poluare cu hidrocarburi

- hidrocarburile policiclice aromatice au acțiune asupra organismului


- se dizolvă foarte lent în apă
- solubilitatea e favorizată de prezența detergenților anionici
- în mod obișnuit, în apă se găsesc în concentrații mici
- fluorantrenul, benzofluorantrenul, benzopirenul, benzopirilenul -
acțiune cancerigenă

Benzofluorantren Benzopiren
Poluarea cu substanțe nutritive
o artificiale : azotatul de calciu, azotatul de sodiu, azotatul de
potasiu, azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu, nitrocalcarul,
fosfat de amoniu, ureea. Din cauza prețului de cost, aceste produse
chimice nu sunt suficient purificate și conțin diverse impurități, în
special metale toxice: Cr, Cd, Cu, Pb, Ni, Se
o naturale : gunoiul de grajd, urina, etc; conțin importante cantități
de substanțe organice cu azot în moleculă
- îngrășămintele naturale sau artificiale ajung în ape, prin spălarea
solului
Impactul substanțelor nutritive asupra apelor
- moartea în masă a peștilor
- la suprafața apelor cu conținut mare de substanțe nutritive apar
insecte
- apa are o culoare verzuie sau roșie cu miros neplăcut de materie
organică și de sulf
- creează dificultăți stațiilor de
tratare și epurare a apelor

http://echilibresidezechilibre.
wordpress.com/2012/06/13/p
oluarea-apelor/
Poluarea apei cu pesticide
- pesticidele împrăștiate pe terenurile agricole sunt purtate de vânt și
spălate de apa ploilor
- organocloruratele - degradare biologică înceată, remanență
prelungită în apă
- pot avea efect asupra organismului uman: ficat, S.N.C, glande
endocrine (sexuale), enzime, etc.
- acțiune cancerigenă asupra descendenților
Efectele poluării apelor cu pesticide
- alterarea proprietăților organoleptice ale apei
- apariția de dezechilibre biologice, moartea peștilor, posibile
efecte toxice la om
- gust și miros puternic + modificarea culorii apei
- toxicitate pentru om cu potențial cancerigen dovedit

http://ww
w.radiotar
http://www.bul gujiu.ro/1
etindecarei.ro 3505
Poluarea apei cu ioni metalici
Toxice
Metale netoxice Metale toxice
(pentru om)

• Fier • Zinc • Mercur


• Aluminiu • Vanadiu • Cadmiu
• Mangan • Bor • Plumb
• Beriliu • Cobalt • Crom
• Nichel • Bariu
• Cupru • Molibden
• Argint
O dată absorbite la nivelul ficatului, rinichilor sau chiar oaselor,
metalele grele se elimină foarte greu (t1/2 Cd= 30 de ani).

Expunerea la metale grele poate induce boala canceroasă.

Principalele surse de poluare a mediului cu metale grele :


• exploatarea zăcămintelor și utilizarea metalelor în diverse domenii
• eroziunea solului, care trimite metalele spre apă și sedimente
• extracția de ape din ce în ce mai profunde, ce pot fi contaminate cu
metale grele
• erupțiile vulcanice terestre sau submarine
B. Poluarea fizică
și biologică a apei

Poluarea Poluarea Poluarea


termică radioactivă biologică
1. Poluarea termică a apei
• Poluarea termică a apelor constă în creșterea sau scăderea
semnificativă a temperaturii mediului acvatic, față de temperatura
normala
• Poluarea termică a apelor de suprafață este legată de utilizarea
apei ca lichid de răcire în diverse ramuri industriale:
- producerea de curent electric
- oțelăriile
- industria celulozei și hârtiei
- industria chimică
- industria petrochimică
Efectele creșterii temperaturii apei:

- înmulțirea excesivă a bacteriilor


- influentează viața macrofaunei acvatice
- dezvoltarea excesivă a anumitor alge (la t=35°C se vor
dezvolta excesiv algele albastre)
* Tratarea apelor în vederea potabilizării lor este și ea afectată
de poluarea termică. Ca urmare a creșterii cantităților de
substanțe organice și anorganice dizolvate, apa primește un
gust și un miros neplăcut.
2. Poluarea radioactivă
Sursele de poluare radioactivă a apelor pot fi naturale sau artificiale:
 radioactivitatea naturală a apei se datorează unor depozite minerale
ce conțin substanțe radioactive.
 cele mai periculoase surse artificiale de poluare radioactivă a
mediului sunt accidentele nucleare majore
 extragerea și tratarea minereurilor ce conțin substanțe radioactive
 funcționarea reactoarelor nucleare
 eliminarea apelor de răcire rezultate din activitatea reactoarelor
nucleare
 naufragiile submarinelor nucleare
3. Poluarea biologică
Principalele surse de poluare biologică:
 aportul difuz de ape pluviale în apele de suprafață
 epurarea insuficientă a apelor uzate orășenești din cauza lipsei
tehnologiei adecvate sau din cauza depășirii capacității de lucru a
stației
 apele uzate, insuficient epurate rezultate din complexele de creștere
a animalelor
 apele uzate, insuficient epurate rezultate din industria alimentară
 apele uzate din unitățile spitalicești
Clasificarea sanitară a apelor
→ Apa potabilă (criterii organoleptice , criterii chimice,
sănătatea)
1. Apele de suprafaţă - cele mai multe utilizări, în România s-a
adoptat următoarea clasificare iar pentru fiecare se prevăd
norme de calitate:
• Categoria I – apa folosită în alimentație, sau ape care servesc ca
locuri de îmbăiere și ștranduri organizate
• Categoria a II-a – apa utilizată pentru reconfortarea
organismului uman, agrement, pentru salubritatea localităților
• Categoria a III-a – apa utilizată în cantităţi imense în industrie
2. Apele reziduale – sunt cele îndepărtate de colectivităţile care le-au
produs şi de cele mai multe ori acestea se reîntorc în natură:
• comunale: servesc la îndepărtarea reziduurilor, întreţinerea
locuinţelor, localurilor, spitalelor, băilor, instituţiilor publice etc.
• industriale: apele care au servit în diferite scopuri tehnologice - aici
apare poluarea
• meteorice: apele de ploaie sau cele rezultate în urma topirii zăpezii,
care se evaporă, se infiltrează în sol iar restul apei este
canalizată
Metodologia cercetării sanitare a apei
OMS recomandă un algoritm pentru analiza probelor de apă după cum urmează:

Stabilirea de obiective precise

Stabilirea indicatorilor şi parametrilor

Stabilirea metodelor de analiză

Stabilirea locului şi ritmului prelevării

Interpretarea rezultatelor
Metodologia cercetării sanitare a apei
Cercetarea sanitară a apei din sursele de aprovizionare se execută prin
examene de laborator efectuate periodic şi prin investigaţii de teren.

Determinări
minime
Poluare Mineralizare
Ape de Apa subterană • pesticide • Cl- NO3-
suprafaţă • metale • Fe Mn
• suspensii • pH neferoase • duritate totală
• pH • reziduu fix • fenoli şi temporară
• consumul • consumul • produse • fluor, iod
chimic de O2 chimic de O2 petroliere
• O2 dizolvat

Indicatori
specifici
II.Chimia şi igiena aerului
Compoziţia normală a aerului

H2O

C2
N2
O2
Variațiile oxigenului și a bioxidului de carbon
prezintă importanță sanitară.

Oxigenul influențează sănătatea prin scăderea


concentrației lui în aer și prin scăderea presiunii
atmosferice, efectul fiind:
 scăderea presiunii parțiale la nivelul alveolei
pulmonare
 alterarea schimbului de gaze
 alterarea procesului de oxigenare a sângelui
Apar fenomene de:
 hipoxie
 anoxie
- scăderi de până la 18% a O2 în atmosferă sunt
tolerate ușor de către organism
La concentrații mai mari a scăderilor de O2 apar:
 tulburări de hipoxie (în special cerebrală)
 tulburări de dezechilibru acido-bazic (alcaloză)
- sub 8-10% viața nu este posibilă

Creșterea concentrației oxigenului nu provoacă


tulburări decât în cazul în care se asociază cu
presiune crescută, situație în care apar:
 fenomene nervoase (convulsii)
 fenomene pulmonare
Bioxidul de carbon- 0,03% - nu produce
tulburări manifestate.
Tulburări apar în jurul valorii de 3%:
 tulburări respiratorii
 cianoză
 tulburări circulatorii însoțite de fenomene
legate de dezechilibrul acido-bazic
- 20% concentrație de CO2 - moarte prin
inhibarea centrului respirator
Gaze variabile
- gazele variabile pot afecta calitatea aerului
- aceste gaze apar în atmosferă ca urmare a unor
procese naturale, dar pot fi produse și prin activitatea
omului
- metanul apare prin descompunerea unor materiale
organice
- CO este produs de plante și animale marine
- ozonul se produce prin acțiunea radiațiilor
ultraviolete asupra oxigenului
- amoniacul, bioxidul de azot și compușii cu sulf se
produc în importante cicluri ecologice
Aceste gaze contaminează aerul într-o măsura mai
mare sau mai mică în funcție de:
o natura lor chimică
o efectul biologic
o cantitatea în care se află în atmosferă
o timpul lor de înjumătățire (= timpul necesar
pentru îndepărtarea în mod natural a unei
cantități egale cu jumătate din cea inițială)

Echilibrul natural al gazelor atmosferice poate fi


afectat de: o poluarea aerului
o efectul de seră o subțierea stratului de ozon
o încălzirea globală o ploile acide
Efectul de seră
- gazele deja existente în atmosferă trebuie să rețină
căldura produsă de razele soarelui reflectate pe
suprafața Pământului
- atunci când din cauza poluării crește proporția
gazelor (= gaze de seră) este reținută prea multă
căldură
- în secolul nostru temperatura medie globală a
crescut cu o jumătate de grad
- aceasta creștere de temperatura va continua
- la mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea
de 1,5-4,5 grade C
Găuri în stratul de ozon
- stratul de ozon din stratosferă reține razele
ultraviolete ale soarelui
- degradarea stratului de ozon - cauzată de produse
chimice numite cloro-fluoro-carburi, folosite ca
refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli
- se descompun, clorul reacționează cu moleculele
de ozon, distrugându-le => cloridioni
- în cantităţi mici, radiaţiile ultraviolete sunt
benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei
D, vindecarea rănilor superficiale)
În cantităţi mari radiațiile UV provoacă:
o îmbătrânire prematură
o arsuri ale pielii
o cancer de piele
o cataractă
o boli infecţioase
o slăbirea sistemului imunitar
o acţionează asupra structurii ADN, ducând la
modificări în ecosistemele acvatice şi terestre

- 1985- Antarctica- prima gaură de ozon


- 16 septembrie- Ziua Internaţională a Stratului de
Ozon
1979

2008

http://www.biziday.ro/2011/03/29/reintoarcerea-gaurii-din-stratul-de-ozon/

http://www.lumeaeducatiei.ro/blo
g/mediu/cine-sunt-gaurile-de-
ozon/

http://ecolcvhusi.licee.edu.ro/ziua%20ozonului.html
Ploi acide

- se formează atunci când dioxidul de sulf sau


oxizii de azot se amestecă în atmosferă cu aburii
de apă
- ploaia acidă distruge plantele și animalele
- păduri întregi au dispărut din cauza ploilor acide

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ploaie_acid%C4%83#mediaviewer/Fi%C8%99i
er:Acid_rain_woods1.JPG
- din cauza încălzirii globale, va crește nivelul mărilor,
regiunile situate mai jos vor fi înghițite de apă (ex: orașe
ca Londra sau New York)
- regiuni întregi pot fi secate complet, ducând la foamete și
la pierderea multor vieți omenești

http://adevarul.ro/tech/stiinta/topul-tarilor-contribuit-incalzirea-globala-ultimii-100-ani-1_52d921e6c7b855ff568f89d1/index.html
Prag de nocivitate
= concentrația minimă de poluant la care apar efectele
dăunătoare asupra organismelor și bunurilor materiale
- este un indice al gradului de periculozitate
- legea O’Gare redă relația concentratia poluantului și timp:

t (c  c0 )  k
T - timpul în ore necesar pentru a produce un anume efect
dăunător asupra unei anume specii
C - concentrația unui gaz anume exprimată în părți per milion
(p.p.m)
C0 - concentrația anume a gazului (în p.p.m) care produce
efectul dăunător
Poluarea aerului
Poluanţii din aer pot fi substanţe străine din compoziţia normală sau
substanţe care intră în această compoziţie şi care în funcţie de
concentraţie sau timp de acţiune exercită un efect nociv asupra omului.

Natura poluanţilor
> 10 µm, cu stabilitate mică în aer,
putere de difuziune mică

1. Suspensii
sau aerosoli 10µm - 0,1µm

< 0,1 µm, cu stabilitate foarte mare,


care se deplasează cu mişcări
browniene
Dintre reacţiile cele mai frecvent
Poluarea aerului întâlnite menţionăm fenomenele de
oxidare fotochimică declanşate în primul
rând de radiaţiile UV din atmosferă. În
acest fel are loc:
2. Gaze şi
vapori toxici SO2 + 1/2O2 →SO3
SO3 + H2O → H2SO4

Fenomenul poate fi catalizat – înafara


- Au stabilitate
radiaţiilor ultraviolete – şi de poluanţi
mare
industriali cu efect oxidant
- Putere mare de
difuziune
Surse de poluare ale atmosferei
După formă:
• surse punctuale - poluantul este eliberat în
atmosferă printr-o gură de evacuare de
dimensiuni neglijabile
• surse liniare - poluantul este eliberat printr-un
sistem cu o singură dimensiune în plan orizontal
• surse de suprafață - eliberarea în atmosferă a
poluantului se face în două dimensiuni
• surse de volum - emisiile au loc în trei
dimensiuni
Dupa mobilitate sursele se împart în:
• surse fixe - coșurile de evacuare
• surse mobile - mijloacele de transport precum
automobilul
După înălțimea la care are loc emisia față de sol
sursele pot fi:
• surse care se manifestă la sol
• emisii care petrec la înălțimi joase sub 50 m
• emisii de înălțimi medii cuprinse între 50 și 150 m
• surse înalte unde emisia are loc la înălțimi mai mari
de 150 m

După regimul de funcționare:


• cu funcționare continuă și emisie constantă pe
diferite perioade medii sau lungi de timp
• cu funcționare intermitentă în cazul în care emisia se
întrerupe la diverse perioade de timp
• surse instantanee cu emisii pe perioade scurte de
timp (accidentele industriale)
Poluarea aerului

Surse de
poluare

naturale artificiale
Poluarea aerului – surse naturale

- sunt rezultatele proceselor naturale care au loc în


diferite ecosisteme
o poluarea cu pulberi provenite din erodarea
straturilor superficiale ale solului, ridicate de vânt
o furtuni de praf
o erupții vulcanice
o emanații de gaz din sol
o incendii de păduri
o descărcarile electrice
o radioactivitatea terestră și cosmică
Poluarea aerului – surse naturale
Poluarea aerului – surse naturale
Poluarea aerului – surse naturale
Surse
artificiale

Surse Surse
staționare mobile

Procese
Procese de
industriale
combustie
diverse
Poluarea aerului – surse artificiale

1. Procesele de combustie – se arde


combustibilul + se obţine energie
-printr-o ardere completă a unui
combustibil pur => doar CO2 şi H2O -
substanţe practic lipsite de nocivităţi
considerabile
- practic - combustibilii nu sunt puri nici
arderea nu este completă
- fumul rezultat conţine atât suspensii –
cenuşă, cărbune, Si, Al, oxizi de Fe, Zn,
Cd, V, Ni, Se – cât şi gaze – oxizi de
azot, SO2 , CO, HF, aldehide şi alte
hidrocarburi cancerigene : în special
benzopiren.
Poluarea aerului – surse artificiale

2. Procesele industriale diverse

• incinerarea deşeurilor, care are ca rezultat


fumul negru, SO2, CO, Cl ionic, HCl,
fluoruri, aldehide, acizi organici, cianuri,
oxizi de azot
• metalurgia feroasă emite ca principali
poluanţi: oxizi de Fe, Mn, As, Ni, silicaţi,
oxizi de sulf, sulfaţi, H2O
• metalurgia neferoasă poate elimina în
atmosferă oxizi de Pb, Zn, Ba, Cu, Cd
• din industria chimică rezultă o paletă
largă de poluanţi
Poluarea aerului – surse mobile

Europe North America

Asia

South America

Africa

Australia
Sursele mobile sunt reprezentate de către mijloacele
de transport:
 rutiere
 feroviare
 aeriene
 maritime
În unele ţări, autovehiculele reprezintă cea mai
importantă sursă de poluare.
- în SUA - 60% din emisiile poluante provin de la
autovehicule
- în alte țări - ajung până la 90%
Aceste emisii prezintă două particularităţi :
 sunt foarte aproape de sol şi se creează
concentraţii mari la altitudini mici
 poluarea se face pe întreaga suprafaţă a
localităţii

Volumul, natura și concentrația poluanților emiși


depind de:
- tipul de autovechicul
- natura combustibilului
- condițiile tehnice de funcționare.
Substanţe puse în libertate

Hidrocarburi
policiclice
Pb
NOx
CO
Oxidul de carbon
- este constant eliminat în gazele de eșapament
- se degajă aprox. 275g la 1 L benzină arsă într-un
motor în patru timpi cu aprindere prin scânteie
- 7g la un motor Diesel
Oxizii de azot
- mono și bioxidul de azot
- se elimină constant și în cantitate ridicată
- stau la baza unor reacții fotochimice din
atmosferă care au loc în prezență de NOx, a
hidrocarburilor și radiațiilor solare substanțe
care pun în libertate oxigen atomic
Hidrocarburile
- sunt emise de toate tipurile de autovehicule
 Hidrocarburi aromatice
 Olefine
 Naftene
 Parafine
 Hidrocarburi policiclice cu efect cancerigen:
benzopiren, naftil-perilen
Plumbul
- eliminat doar de motoarele cu aprindere prin
scânteie (se găsește în antidetonantul utilizat în
benzină)
- prin ardere plumb mineral
Există o serie de substanțe care se adaugă benzinei
sau uleiurilor pentru a le îmbunătăți calitățile, care
pot contribui la poluarea atmosferei:
 antioxidanți
 lubrifianți
 anticorozivi
 detergenți

 motoarele în 2 timpi- cele mai poluante


 motoarele în 4 timpi cu aprindere prin scânteie
elimină - plumb
- monoxid de carbon
- hidrocarburi
 motoarele Diesel emit cantități mai mari de
oxizi de azot și suspensii
- poluanții emiși în atmosferă sunt supuși
fenomenului de autopurificare (proces de diluție,
de transformare chimică, de sedimentare)
- procesele de diluare și depunere duc la scăderea
concentrației
- procesul de transformare chimică e inconstant,
uneori formează substanțe cu agresivitate mai
mare
- suspensiile au stabilitate mai mică în atmosferă
decât gazele și au capacitate de difuzie mai redusă
- gazele difuzează mai ușor în atmosferă
- gazele cu densitate mare se acumulează la nivelul
solului, cele cu densitate mică se ridică în
straturile superioare ale atmosferei
Factorii de mediu care influențează autopurificarea
și realizarea unor concentrații mai mari sau mai
mici:
 emisiile
 factorii meteorologici
 factorii geografici
 factorii urbanistici

Emisiile influențează procesul poluării și


autopurificării prin natura și volumul emisiilor
poluante.
Factorii urbanistici favorizează sau împiedică
autopurificarea aerului.
Factorii meteorologici influențează procesele de
autopurificare prin:
 temperatura aerului
 umiditatea aerului
 precipitațiile
 curenții de aer
 radiațiile

Factorii geografici:
 relieful
 prezența oglinzilor de apă
 vegetația
SMOG
- cuvânt compus din “smoke” şi “fog”
- amestecul de vapori format conţine aldehide,
O3, NOx, nitraţi de peroxiacil
- un aport mare îl au fumurile puse în libertate
după arderea cărbunelui şi a combustibilelor
- astfel de fenomene au fost descrise în Anglia
încă din Evul Mediu
-efectele sale caracteristice sunt iritații la ochi și
asupra sistemului respirator
- în general se formează în zone industriale sau zone
foarte populate
- în compoziţia sa chimică intră: CO, NO, compuşi
organici volatili, SO2 , hidrocarburi, care în prezenţa
razelor de soare şi a căldurii reacţionează între ei,
dar şi cu NH3 şi alte substanţe
- toţi aceştia au caracter foarte puternic oxidant
- smogul reprezinză o problemă în toate oraşele
moderne
- severitatea se poate determina cu ajutorul unui
nefelometru
SMOG
Ozonul
- poluant este numai O3 din troposferă și nu cel din
stratosferă, care formează stratul de O3 protector
- pe cale naturală O se formează în urma
descărcărilor electrice și sub acțiunea razelor
solare
- artificial- din surse de poluare terestre, de la
autovehicule, de la NOx și compuși organici
volatili rezultați la arderea și prelucrarea țițeiului
- formarea lui este un proces fotochimic
- este un oxidant puternic cu miros caracteristic și
are culoare albăstruie
Acțiunea lui se exercită prin următoarele două
mecanisme:
1) oxidarea grupurilor sulfhidril și aminoacizi ai
enzimelor, coenzimelor, proteinelor și peptidelor
2) oxidarea acizilor grași polinesaturați la acizi grași
peroxidici

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ozon_01.jpg
Compuși organici volatili
• produsele petroliere
• benzina
• esterii de petrol
• benzen
• acetonă
• heterociclii
• nitroderivați

- compușii organici volatili și NOx, contribuie


formarea ozonului
- produc efecte mutagene și cancerigene
Acțiunea poluării aerului asupra
sănătății populației

Efecte
imediate
Efecte
Dpdv al directe Efecte de
acțiunii Efecte lungă durată
indirecte
A. Efectele directe - modificările care apar în
starea de sănătate a populației:
 creșterea mortalității
 creșterea morbidității
 apariția unor simptome, modificări fizio-
patologice
 încărcarea organismului cu agenții poluanți

Efectele imediate- modificări prompte ale


mortalității sau morbidității ca urmare a creșterii
nivelului de poluare a aerului.
- apar tulburări ale bolilor respiratorii,
cardiovasculare, agravarea simptomelor la
bolnavii de bronșită cronică
- din interacțiunea razelor solare cu Nox și
hidrocarburi poluare fotochimică cu
acțiune iritantă asupra mucoaselor oculare și
respiratorii
- au existat și cazuri de intoxicații acute,
apărute în urma unor accidente (eliminarea
bruscă în atmosferă a unor cantități
importante de gaze toxice)
- Poza Rica – 1950 - substanța toxică: hidrogen
sulfurat
- efect: manifestări patologice specifice iritațiilor
de lungă durată
- intoxicațiile cu monoxid de carbon

Efectele de lungă durată- apariția unor fenomene


patologice în urma expunerii prelungite la
poluanții atmosferici.
- apar după intervale lungi de timp de expunere
(ani, zeci de ani)
Manifestări patologice:
 intoxicații cronice
 fenomene alergice
 efecte carcinogene, mutagene, teratogene
 boală cu etiologie multiplă

- foarte rar acționează un singur agent poluant


asupra organismului
- în mod obișnuit, poluarea aerului e
caracterizată prin existența în atmosferă a unui
amestec de substanțe poluante
Poluanți atmosferici

Iritanți

Fibrozanți
Cancerigeni

Toxicixi
Alergenici asfixianți

Sistemici
Poluanții iritanți- efecte iritative asupra
mucoasei oculare și a aparatului respirator.
• pulberi netoxice
• bioxid de sulf
• bioxid de azot
• ozonul
• substanțe oxidante
• clorul
• amoniacul

- poluarea iritantă- cea mai răspândită dintre


tipurile de poluare
Poluanții iritanți determină modificări la nivelul:
• căilor respiratorii
• alveolei pulmonare
Patologie asociată:
• bronșită cronică
• emfizem pulmonar
• astm bronșic

Poluanții fibrozanți produc modificări fibroase


la nivelul aparatului respirator.
• bioxid de siliciu • compușii de cobalt
• oxizii de fier • compușii de bariu
Poluanții toxici asfixianți- împiedică asigurarea
cu oxigen a țesuturilor organismului
- cel mai important: monoxidul de carbon
- CO + hemoglobina compus stabil:
carboxihemoglobina care împiedică oxigenarea
sângelui și transportul de oxigen către țesuturi
- când proporția de carboxihemoglobină
depășește 60% din Hb totală, apar fenomene
toxice grave, mortale
- Intoxicația acută- rară (doar în spații închise în
prezența unor surse importante de CO)
- fixarea CO de Hb- fenomen reversibil
Expunerea repetată poate duce la apariția
unor tulburări stabile, și e inclusă în etiologia
unor boli ca:
• ateroscleroza
• infarct miocardic
• tulburări ale dezvoltării fătului

Poluanți sistemici- agenți toxici ce determină


leziuni specifice la nivelul anumitor organe
sau sisteme
• plumb • vanadiu
• fluor • seleniu
• cadmiu • fosfor
• mangan • pesticide organoclorurate
• mercur • organofosforice

Poluanții alergenici
1. Poluanți alergenici naturali:
• polen
• fungi
• insecte
• praful din casă
2. Poluanți proveniți din surse artificiale:
• industria maselor plastice
• industria farmaceutică
• fabricile de insecticide

Poluanți cancerigeni:
• de natură organică: hidrocarburile
policiclice aromatice
• de natură anorganică: azbestul, arsenul,
cromul, cobaltul, nichelul, seleniul
- apariţia alergiei alimentare este în strânsă legătură
cu gradul de poluare la care copiii sunt expuşi
încă de la vârste fragede
- în atmosfera marilor oraşe ar exista o bacterie care
determină apariţia intoleranţei la diferite alimente
- studiu - 38. 465 de copii (savanţii americani de la
Northwestern University Feinberg School of
Medicine)
- cei din zona urbană prezintă un risc dublu de a
suferi de intoleranţă la crustacee şi la alune spre
deosebire de cei care stau in zonele rurale
- 10% dintre copii care stau la oraş suferă de alergie
alimentară spre deosebire de cei din zona rurală
(6%)
B. Efecte indirecte- modificările produse de
poluarea aerului asupra mediului:
• florei
• faunei
• este redusă radiația solară, scade luminozitatea,
este favorizată apariția ceței

- unii poluanți oxidanți (freonul din spray-uri)


ajunge în straturile superioare ale atmosferei unde
reduc pătura de ozon
Chimia şi igiena solului
Formarea și compoziția solului

Uscatul- format din continente și insule


- nu constituie numai suport pentru desfășurarea vieții
omului și a mai multor viețuitoare adaptate respirației în
aer liber
- reprezintă și principalul depozit al unor resurse minerale
Omul a exploatat din timpuri vechi sarea si unele
minereuri metalifere (aur, fier apoi mercur, la sfarsitul sec
al XIX-lea).
- cărbunii încep a fi exploatați din primele secole ale
mileniului nostru
- petrolul începe a fi exploatat în secolul XIX
- gazele încep a fi exploatate în secolul XX
- solurile s-au format într-o perioadă lungă de timp
- sunt alcătuite din resturi vegetale și animale
- la transformarea resturilor vegetale- rol important îl au
bacteriile, ce transformă aceste resturi în humus
- există zone întinse lipsite de condițiile necesare pentru
formarea solului (deșerturi, zone acoperite de calotele
glaciare)
- răspândirea solurilor pe glob depinde de zonele de
climă, zonele de vegetație și relief

Solul- partea superficială a scoarței terestre; s-a format


din fondul mineral al acesteia, ca urmare a unui
complex de procese mecanice, fizice, chimice și
biologice desfășurate pe lungi perioade de timp
- grosimea medie- 1,5 m≈ 0,0037% din grosimea
medie a scoartei terestre (=40 km)
Tipuri de sol

Solul nisipos - particulele mari de nisip care îi măresc


gradul de aerare și drenare

Solul lutos - reține mai multă umiditate și uneori devine


foarte compact
- potrivit pentru plantele care au nevoie de multă apă

Solul argilos - combinația perfectă: 40% nămol, 40%


nisip, 20% argilă

Solul de turbă - conține mai mult material organic


natural decât alte soluri
- recomandat florilor și plantelor de apartament
Solul calcaros - aspect albicios- cantitate mare de pietre

Solurile de tundra - sărace în substanțe organice


- puțin favorabile agriculturii (Siberia, Nordul Canadei )

Podsolurile - tipice pentru climatul temperat umed și


relativ rece, sub păduri de conifere și conifere în ameste
de foioase
- culoare albicioasă – cenușie
- potrivite numai pentru plante nepretențioase la
cantitatea de substanțe nutritive (ovăz, secară , cartofi)
Soluri brune - se formează în climatele temperate
- tipice pentru Europa centrală și vestică, sau pentru
nord-estul SUA
- potrivite pentru culturi, fiind fertile

Cernoziomurile - soluri de o mare fertilitate


- favorabile plantelor mai puțin pretențioase la umezeală
(grau, orz, floarea-soarelui, porumb)
- caracteristice câmpiilor
- culoare brun-închisă, neagră

Terra rosa - soluri brune sau roșii datorită acumulării


oxizilor de fier în sezonul arid
- în general - fertile
- specifice zonei mediteraneene
Soluri lateritice - formate pe calcare sau pe roci
vulcanice
- specifice zonelor ecuatoriale, subecuatoriale și tropicale
umede
Solurile aluviale - de-a lungul mărilor, fluviilor și
câmpiilor litorale
- cele mai tinere

Mocirlele - în zone cu exces de umiditate


- soluri mlăştinoase

Solurile de pădure - se formează în condiţii de


silvostepă şi sub păduri de foioase însoţite de un covor
ierbos
- stratul de sol are o grosime mică şi conţine o cantitate
mică de humus
- pot fi: cenuşii de pădure şi brune de pădure
Chimia şi igiena solului

Sol
- se înţelege acea parte a scoarţei Pământului unde
se petrec procese biologice.

Granule
- sunt cele mai mici componente ale solului, care
rezistă la deformarea mecanică.

Pori
- spaţiile rămase libere între granulele solului.

Porozitatea
- este volumul total al porilor.
Proprietăţi fizice ale solului

1 Permeabilitate pentru aer


- depinde de mărimea porilor, nu de V total al acestora
- cu cât solul conţine mai mult aer, cu atât procesele
biologice sunt mai active
- din cauza degradării substanţelor organice aerul
teluric diferă de aerul atmosferic
- este mai sărac în O2 dar mai bogat în CO2
- în compoziţia aerului din sol mai apar şi alte gaze:
NH3, H2S, CH4
- cu cât compoziția aerului teluric e mai apropiată de
cea a aerului atmosferic, solul e mai curat
2 Permeabilitate pentru apă
- depinde de mărimea porilor și de V total al acestora
Se cunosc soluri permeabile:
• “în mare“ ex. Nisipul- ușor stăbătute de apă
• “în mic “ ex. Argila- rețin apa
Apa se găsește așezată în straturi succesice= zonele lui
Hoffman:
1.de evaporare
2.de filtrare
3.de capilaritate
4.propriu-zisă
Eliminarea aerului şi înlocuirea sa cu apă în porii
solului are un efect nefavorabil asupra gradului de
salubritate.
1. Zona de evaporare- cea mai superficială
- supusă modificărilor determinate de variațiile de T

2. Zona de filtrare- străbătută de apă


- reține impurități
- protejează calitatea apelor subterane

3. Zona de capilaritate- apa subterană ajunge în porii


solului

4. Zona apei propiu-zise- grosime variabilă


- pânza de apă subterană
- sub, stratul de sol impermeabil
3 Capilaritatea

- permite apei subterane să se ridice prin porii săi către


straturile superficiale
- este în raport invers cu permeabilitatea
- are rol important în construcții
- cu cât capilaritatea solului e mai mare, cu atât apa
subterană poate ajunge în porii materialelor de
construcții umezeală, igrasie

http://www.clon.ro/muzeul-national-de-istorie
4 Selectivitate

- calitatea solului de a reţine diferite impurităţi


- are la bază fenomenul de absorbţie (pe suprafaţa
granulelor de sol)
- solurile greu permeabile sunt soluri cu grad mare de
selectivitate
- impurităţile reţinute sunt cele în suspensie, dar şi
microorganismele
- o soluţie de fuxină filtrată prin sol poate deveni
incoloră
- rol în protecția apelor subterane
- rol igienico-sanitar
5 Temperatura

- depinde de structura mecanică, natura și compoziția


chimică a solului
-solul este un rău conductor de căldură
- solurile cu granule fine și umede se încălzesc greu,
dar se și răcoresc greu (înmagazinează căldura)
- solurile cu granule mari se încălzesc repede dar și
pierd ușor căldura acumulată
- menținerea căldurii depinde și de culoarea solului
- solurile inchise la culoare rețin radiațiile calorice
(potrivite pentru dezvoltarea culturilor)
-influenţează procesele biologice şi biochimice
- rol în întreținerea vieții organismelor,
microorganismelor
- rol important atât în autopurificarea solului cât şi
în transmiterea diferitelor maladii epidemice
- rol în protejarea instalaţiilor de variaţii ale
temperaturii (rezervoare, conducte)
Proprietățile solurilor

Culoarea - oferă informații despre modul de formare și


despre compoziția solului
- variația de la alb, brun, până la negru- creșterea
conținutului de humus
- galben și rosu indică- compuși ai fierului (în zonele
calde și umede)
Textura - se referă la proporția de nisip, praf și argilă
- cele mai bune sunt solurile lutoase (datorită
permeabilității)
Structura - reprezintă modul în care particulele solide
din sol se grupează în agregate de mărimi și forme
diferite cu ajutorul unor lianți din sol (humus, oxizi)
- grăunțoasă, prismatică, lamelară
- rol important în capacitatea de absorbție a apei
pH-ul- concentrația în protoni din componența solului,
raportată la ionii de hidroxil
- măsoară aciditatea și alcalinitatea solului
- plantele, în funcție de specie, sunt adaptate la soluri cu
pH diferit

- valorile pH-ului solului se înscriu cel mai adesea între 4


și 11 http://www.scritub.com/geografie/geologie/Proprietatile-solului34316.php
Compoziţia naturală a solului

Un sol de calitate
bună are 45%
substanţe minerale
(argilă,nămol,nisip)
25% apă, 25% aer,
5 % substanţe
organice.
Componenţii
organici şi minerali
sunt constanţi;
procentul de apă şi
aer variază.
Solul este un factor ecologic important pentru că:

se află în strânsa corelație de calitatea lui depinde


cu clima unei regiuni prin formarea și protecția
configurație, natură și surselor de apă subterane și
structurală de suprafață

are un rol hotărâtor în


amplasarea localităților,
determină creșterea și
asigurarea condițiilor
dezvoltarea vegetației,
optime de construcție a
influențând astfel în mod
locuințelor, de dezvoltare
indirect alimentația omului
socială și economică a
așezărilor umane
Proprietăţi chimice şi coloidale ale solului

Feldspat
Cvarţ
KAlSi3O8
SiO2

Biotită Calcit
K(Mg,Fe)3AlSi3O10(OH)2 CaCO3
- material mamă- materialul mineral din care este format
solul
- materialul mamă se transformă în sol în urma proceselor
fizice şi chimice de erodare, transportare, depozitare şi de
precipitare

Soluţia solului- apa din sol, care conţine:


• săruri minerale dizolvate
• compuși organo-minerali și organici
• gaze și particule fine coloidale
Compoziţia soluţiei solului depinde de:
• cantitatea şi calitatea precipitaţiilor atmosferice
• compoziţia fazei solide a solului
• alcătuirea cantitativă şi calitativă a materialului
stratului vegetal al biocenozelor
• de activitatea vitală a mezofaunei şi a
microorganismelor
Proprietăţi chimice şi coloidale ale solului

-humusul este un coloid


organic, reprezintă
Lignine penultimul stagiu de
Glucide
30 % Complexe descompunere a materiei
30 % organice.
-este un amestec stabil
timp de secole sau chiar
Proteine
milenii.
-structura sa biochimică
30 % Humus îi conferă proprietăţi de
tamponare.
Grăsimi
-creşte capacitatea
solului de schimbare a
cationilor în urma
legării nutrienţilor prin
chelatare.
Ceruri
-la plante are un rol mai
degrabă hormonal decât
nutritiv.
Substanţele minerale, organice şi organo-minerale care
intră în compoziţia fazei lichide a solului se pot prezenta
sub formă de:
• combinaţii solubile (dizolvate)
• combinaţii coloidale

Coloizii- particule foarte mici, cu diametrul cuprins între


10-4 ->10-6mm
- reprezintă de la 1/10 până la 1/4 din cantitatea totală de
substanţe care se găsesc în soluţia solului
- se formează în urma fragmentării rocilor şi mineralelor

Partea coloidală a solului este alcătuită din coloizi:


- minerali (argilă, hidroxizi sau oxizi hidrataţi de Fe şi Si)
- organici (acizi humici)
- organo-minerali (argilo-huminele, alumo- şi fero-
humaţii)
Conţinutul coloizilor din sol depinde de:
• textura solului
• conţinutul humusului
- cele mai bogate în coloizi sunt solurile grele,
humificate
- coloizii solului trec în mediul de dispersie (soluţia
solului) sub formă de particule cu o anumită
alcătuire- micele coloidale
- micela coloidală este alcătuită dintr-un nucleu
înconjurat de diferiţi ioni sub formă de straturi

http://www.scribd.com/doc/1
21328449/PROPRIET%C4%
82%C5%A2ILE-CHIMICE-
ALE-SOLULUI
Proprietăţile principale ale coloizilor sunt:
• reţinerea (absorbţia) și schimbul de cationi
• peptizarea şi coagularea

- stare de zol- coloizii solului, având aceeaşi sarcină


(predominant negativă) în soluţie se resping
- stare de gel- ionii cu sarcina pozitivă determină unirea
mai multor particule coloidale la un loc => agregate de
particule coloidale, care se depun

- Coagulare (închegare)- transformarea coloizilor din


stare de zol în stare de gel
- Peptizare- din stare de gel în stare de zol
ZOL
C P
O E
A P
G T
U I
L Z
GEL
A A
R R
E E
Compoziția chimică naturală a solului.
Importanța sanitară

- conține toate substanțele chimice cunoscute


- elementele chimice trec din sol în aer, apă, vegetale
- excesul/carența minerală a solului duce la
excesul/carența minerală a apei, alimentelor vegetale,
animalelor
- omul- direct influențat
- excesul/carențele duc la patologii specifice zonelor
- exemple de endemii bio-geochimice:
- fluoroza endemică- sol cu exces de fluor
- gușa endemică- sol carențat în iod
Poluarea chimică a solului

- modificare dăunătoare pentru om, pentru speciile din


ecosistemele naturale sau artificiale
- modificare a factorilor de mediu, ca rezultat al
introducerii în mediu a poluanților (deșeuri ale
activității umane)
- consecință a unor activități umane
- înlăturarea ei este o problemă de corectare a erorilor
ce o provoacă

http://www.conserve
-energy-
future.com/causes-
and-effects-of-soil-
pollution.php
Caracteristicile poluării:
- crește datorită creșterii numerice a omenirii, creșterii
necesităților umane și dezvoltării de noi tehnologii
- creșterea poluării este exponențială cu factorii care o
generează
- limitele admisibile ale poluării nu se cunosc, deoarece
nu cunoaștem capacitatea de suport a ecosferei
- există o tendință generală de subestimare a efectelor
poluării, cauzele fiind multiple:
o costul ridicat
o ignoranța
o întârzierea în apariția efectelor ecologice ale
pătrunderii poluanților
Solul este supus acțiunii poluărilor din aer și apă, fiind
locul de întâlnire al poluanților:
o pulberile din aer și gazele toxice dizolvate de ploaie în
atmosferă se intorc pe sol
o apele de infiltrație impregnează solul cu poluanți
antrenându-l spre adâncime
o râurile poluate infectează suprafețele inundate sau
irigate
Poluanții pot fi:

Substanțe Factori Factori


chimice fizici biologici
• pesticide • zgomot • germeni
• petrol, țitei, • izotopi patogeni
gaze radioactivi
• metale grele • căldura
(Zn, Pb, Cd, Hg)
• îngrășăminte
• substanțe
organice
Poluarea chimică a solului
-este cauzată de prezenţa xenobioticelor chimice sau alte alterări
în structura solului, care nu-şi mai poate îndeplini funcţiile.
-de cele mai multe ori se datorează activităţii industriale,
chimicalelor agricole sau depozitării defectuoase a deşeurilor

Aplicarea pesticidelor şi a
îngrăşămintelor

Exploatări miniere

Comercializarea uleiurilor şi a
combustibilelor

Poluări radioactive

Eliminarea de cenuşă de cărbune


Pesticide, ierbicide şi insecticide

Pesticidele sunt amestecuri cu efect biocid asupra


organismelor dăunătoare şi majoritatea cu efect toxic asupra
organismului uman.
Pot fi substanţe chimice şi substanţe biologice (bacterii, viruşi).
Sunt similare cu auxinele şi majoritatea sunt degradate de
microorganismele din sol. Clasa derivaţilor de trinitrotoluen
conţin însă o impuritate, dioxina, care cauzează moarte în
concentraţii foarte mici.

Un alt ierbicid deosebit de toxic este paraquatul. Acesta


este foarte repede degradat de către bacteriile din sol şi nu
mai afectează fauna.
Pesticide, ierbicide şi insecticide
- primele insecticide utilizate- sec. al XVIII-lea
Pesticidele se clasifică în următoarele categorii:
o insecticide
o fungicide
o fumigante
o erbicide
o pesticide cu utilizare particulară

- acțiunea pesticidelor asupra organismului depinde


de formula lor chimică şi de timpul lor de remanență în
organism
- se preferă folosirea unor pesticide cu conținut de
substanță activă cât mai eficientă, dar care să se
epuizeze din mediul de combatere cât mai repede
Din punct de vedere al remanenței în sol, pesticidele se
pot clasifica în:
o foarte stabile, care persistă peste 18 luni (organo-
cloruratele şi pesticidele care conțin metale)
o stabile, până la 18 luni (compuşii ureici şi triazinele)
o moderat stabile, până la 12 luni (derivații amidici
şi derivații acidului benzoic)
o nestabile, până la 6 luni (erbicidele fenoxiacetice,
toluidinele)
o care dispar repede, până la 3 luni (erbicidele
carbamice)

Durata menținerii active a unui pesticid depinde de o


serie de factori de degradare:
o prezența microorganismelor
o caracteristicile fizico-chimice ale mediului (pH,
umiditate)
- insecticidele organoclorurate sunt produse printr-un
procedeu ieftin, sunt eficiente şi persistente
- utilizarea a scăzut după ce au fost găsite în peşti,
păsări din întreaga lume, inclusiv în zăpada Antarcticii
- cea mai mare parte a acestor derivate au toxicitate
mare- nu sunt recomandate pentru utilizare
- provoacă o hepatomegalie cu inducerea enzimelor
legate de reticulul hepatic şi transformarea în epoxizi
foarte reactivi
- peroxizii DDT-ului acționează asupra proteinelor din
membranele celulare, blochează nervii motori şi
senzitivi, împiedicând formarea ATP-ului muscular
- sunt greu solubile în apă dar foarte uşor solubile în
fluxul saguin
- afectează sistemul nervos şi sistemul endocrin
- pun în libertate Ca din coaja de ou, astfel acesta
devine vulnerabilă

Insecticide organoclorurate:
o DDT
o aldrină
o dieldrină
o BHC
o lindanul
o toxafenul

Căile de contaminare a produselor alimentare cu


pesticide sunt multiple, un rol important avându-l
atmosfera, apa şi solul.
*
Poluarea chimică a solului
și influența sa asupra sănătății

Tipuri de poluare:
o organică
o industrială
o radioactivă
o agricolă

http://subiamuti-graphicdesign.blogspot.ro/2012/09/toxic-
chemicals.html

http://www.shutterstock.com/s/%22soil+contamination%22/search.html
Poluare organică

- cauzată de reziduuri menajere, zootehnice,industriale


- solul degradează aceste substanțe prin intermediul
microorganismelor
- ciclu natural al elementelor
- procesul de descompunere: aerob, anaerob
- într-un sol puțin bogat în aer + poluare foarte intensă:
procese anaerobe
- sol bine aerat + cantitate redusă de poluanți => procese
aerobe
- etapa I: poluanții sunt reținuți în straturile superioare
(10-20 cm)
- etapa II: faza enzimatică (biochimică, degradare
propriu-zisă)
Substanțele organice se descompun diferit:
- hidrocarburile- etapa I: descompuse la glucoză
- etapa II: CO2 + H2O
- apar și compuși intermediari: acid gluconic, oxalic,
fumaric, succinic, acetona, acid acetic, butiric, lactic,
propionic

- lipidele- etapa I: glicerină, acizi grași


- etapa II: CO2 + H2O
- proteinele- etapa I: polipeptide
- etapa II: NH3
- urmează procesul de mineralizare: oxidarea NH3 în
nitrați
Poluare industrială

- conținut bogat în substanțe chimice potențial toxice


- 50% din materiile prime utilizate în industrie
contribuie la formarea deșeurilor industriale
- 15% sunt nocive pentru organismul uman
- ex: în Marea Britanie- 20kg deșeuri industriale/
persoană/ an depozitate pe sol
- substanțele toxice trec din sol în apele subterane, de
suprafață, culturi vegetale
- ex: în Japonia- orezul conține în mod normal
0,15mg/kg Cd; a ajuns să conțină 0,78mg/kg Cd
Poluarea radioactivă

- mai recentă
- constă din depunerile radioactive şi depozitare pe sol a
reziduurilor cu conţinut bogat în izotopi
- cei mai periculoşi radionuclizi sunt cei cu viaţă lungă:

90Sr
160Ru
(26 ani)

137Cs
(30 ani)

140Ba 131I
Sr radioactiv se concentrează în
sol în cantitate mai mare ca
urmare a precipitaţiilor abundente
- este menţinut în straturile
superioare prin forţe
electrostatice

Cs este deasemenea menţinut în


straturile superioare

În ultimul timp se acordă atenţie şi


14C care ia naştere în atmosferă sub

acţiunea radiaţiilor cosmice,


plecând de la N
- se poate depozita în sol
Poluarea radioactivă a solului
ca urmare a produşilor de
fisiune, a dus în Emisfera
Nordică la creşterea cu 10-30%
a radioactivităţii naturale.
Ciclul CNO
Poluarea cu produși chimici utilizați în
agricultură

- îngrășămintele, biostimulatorii, antidăunătorilor


suferă în sol un proces de biodegradare
- au grade de biodegradabilitate diferite
- compușii cu Pb, Hg, sărurile acidului arsenic,
organo-cloruratele se descompun greu, se
depozitează persistent în sol
- pesticidele organo-clorurate după 5 ani- 5% din
cantitatea inițial utilizată
Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legată de
utilizarea îngrășămintelor, în special a celor cu
potasiu, azot, fosfor.

Efectul poluant derivă din două elemente:


o conțin multe impurități toxice
o sunt folosite în cantități excesive

- efectul poluant cel mai intens- utilizarea în exces a


azotaților
- s-a observat o creștere a conținutului în nitrați a
produselor vegetale
Poluarea cu petrol

Hidrocarburile care apar în diferite medii de viață pot


avea două proveniențe:
o activități umane - ardere de combustibili, folosirea
lemnului, prelucrarea petrolului
o procese naturale - ieșiri de petrol, emanații de gaze
naturale
Toxicitatea petrolului și a produselor petroliere se
împarte în două categorii :
o imediată
o pe termen lung

http://poze.bbsoft.ro/v/Diverse/Poluare+cu+petrol+de+la+sonda+-+Moreni_001.jpg.html
Poluarea cu metale grele

Termenul de metale grele se referă la orice element


chimic metalic, care are o densitate relativ mare şi este
toxic sau otrăvitor în concentraţii scăzute
o mercur (Hg)
o cadmiu (Cd)
o arseniul (As)
o crom (Cr)
o taliului (Tl)
o plumb (Pb)

- Pb- are cea mai rapidă depunere, cele mai mari


depăşiri ale concentraţiei maxime admisă în aproape
toate componentele mediului
- Cr- chiar dacă apar în cantităţi ceva mai mari în sol
- rareori constituie o problemă, deoarece acesta este
toxic pentru plante numai când apare sub formă de
anion oxidat (crom hexavalent)
- acest fenomen se produce numai în anumite condiţii
de pH şi potenţial redox, condiţii care nu persistă
mult timp în sol

- Zn- în solurile poluate sub formele adsorbite care,


în mod normal, sunt mai stabile decât majoritatea
mineralelor zincului, cu excepţia franklinitului
(ZnFe2O4)
- franklinitul- factor important de control al
dependenţei solubilităţii zincului de concentraţia
ionilor Fe2+
Hg – fiind lichid, e singurul metal ce se găsește în toate
cele trei medii de viață.
- surse de mercur naturale
- mercurul- folosit în:
o industria chimică
o fabricarea vopselelor
o fabricarea hârtiei
o fabricarea unor pesticide și fungicide
o fabricarea unor produse farmaceutice
Surse de poluare cu Hg:
o combustibilii fosili care se ard anual
o prelucrarea minereului numit cinabru
Indicatorii sanitari ai poluării chimice a
solului:

Indicatori direcți

• se adresează substanțelor chimice poluante ajunse pe


sol care au o acțiune nocivă prin ele însele asupra
sănătății omului
• criteriul de bază în stabilirea concentrațiilor maxime
admise se substanțe toxice în sol: determinarea
transferului de poluanți în apă, aer, plante
• în aer- substanțe volatile
• în apă- substanțe solubile
• în plante- cea mai mare parte a substanțelor chimice
poluante
Plante
• 30-70% pesticide

Aer
• 2-18% pesticide

Fixarea poluanților de către plante depinde de:


• felul
• tipul plantelor cultivate

- morcovul, cartoful- plante test (indicator)- concentrează


cea mai mare parte a pesticidelor
Gradul de migrare și transfer către plante, apă depinde de:
• Cantitatea de substanță poluantă
• Structura mecanică a solului
• Compoziția chimică a solului
• Starea meteoro-climatică din momentul utilizării
substanței

DIFICULTATEA DEOSEBIT DE MARE A


STABILIRII CONCENTRAȚIEI MAXIME
ADMISE DE SOL PENTRU SUBSTANȚE
CHIMICE POLUANTE
- prin degradare biochimică pot rezultă compuși
intermediari mai periculoși decât substanța inițială

Criterii pentru stabilirea concentrației maxime


de poluanți:

• substanțele poluante- influență asupra florei


microbiene telurice (ia parte direct la procesul de
degradare)
• determinarea transferului de poluanți în apă, aer sau
plante
• stabilitatea sau biodegradabilitatea substanței chimice
poluante în sol

*distrugerea florei- împiedică procesele de


autopurificare a solului
Indicatori indirecți

= elementele chimice care nu sunt nocive prin ele însele


asupra sănătății omului, dar a căror prezență în sol arată
prezența unor elemente nocive nu numai de natură
chimică ci și biologică (germeni patogeni, paraziți
intestinali, fungi)

Ca indicatori indirecți se pot folosi:


- produși intermediari: amoniac, nitriți, hidrogen
sulfurat
- produși finali: nitrați, fosfați, sulfați

* Cel mai utilizat: azotul organic teluric


- azotul organic teluric- forma cea mai avansată de
degradare
- cifra sanitară (indicele lui Hlebnicov)- indicator
prețios:

- raportul e întotdeauna subunitar (doar o parte a azotului


din sol trece în azot teluric, dar cu cât această parte este
mai mare, cu cât este mai aproape de unitate cu atât solul
este mai curat)

Sol Poluare Poluare Sol


poluat: medie: redusă: nepoluat:
peste
sub 0,70 0,70-0,85 0,85-0,95 0,95
Asanarea și protecția sanitară a solului

- reprezintă ansamblul de măsuri necesare pentru


reducerea solului poluat la condiții igienice
- se realizează prin îndepărtarea mecanică a excesului de
poluanți și realizarea în acest fel a unor condiții
favorabile de autopurificare
- în cazul solurilor umede- operația de drenare,
îndepărtare a excesului de apă
- aerul favorizează procesele aerobe de degradare
- scop: solul trebuie protejat de poluarea cu reziduuri

Poluanti :
-reziduuri solide
-reziduuri lichide
Îndepărtarea reziduurilor solide

- reziduuri solide= resturi, deșeuri (rezultate din


activitatea omului) care nu se dizolvă în apă și nu pot fi
transportate de către aceasta

reziduuri
menajere

reziduuri
zootehnice

reziduuri reziduuri
industriale radioactive
Reziduuri menajere:
- rezultate din activitatea zilnică a omului în locuințe
sau localuri publice
- cantitatea lor este în continuă creștere
- O.M.S. arată că anual cantitatea acestor reziduuri
crește cu 2-3 %
- compoziția: resturi alimentare, sticle, hârtie, mase
plastice, ambalaje etc.
- sunt periculoase datorită conținutului lor ridicat în
substanțe organice naturale sau de sinteză
Reziduuri industriale:
- rezultate din diversele activități de producție sau din
construcții
- cuprind atât materii brute cât și materii finite și
semifinite
Cuprind:
 substanțe organice (industria alimentară)
 substanțe chimice anorganice (industria chimică,
siderurgică, metalurgică etc)
 sterilul rezultat din exploatările miniere

- sunt periculoase deoarece conțin substanțe toxice


Reziduuri zootehnice:
- rezultate din creșterea și întreținerea animalelor sunt
formate din dejecte, furaje, așternut etc
- cantitate deosebit de mare
- conțin: substanțe organice, substanțe chimice
( biostimulatori, pesticide, antibiotice)
- sunt periculoase datorită diseminării substanțelor
organice poluante

Reziduuri radioactive:
- rezultate ca urmare a folosirii izotopilor radioactivi în
diferite domenii ale industriei, agronomiei, zootehniei,
medicinii, cercetărilor științifice
- pericol: conținut în radionuclizi cu viață lungă și
activitate mare
Colectarea reziduurilor:
- reziduurile menajere- în recipiente de mică capacitate
- reziduurile industriale, zootehnice- în containere mari
- reziduurile radioactive- în containere speciale

http://www.oradea.
ro/stiri-si-
evenimente/colecta
rea-selectiva-a-
deseurilor-
reciclabile-continua

http://www.cosurigu
noi.ro/tag/containere
-colorate/

http://www.ziare.com/social/poluare/deputatii-au-adoptat-proiectul-privind-colectarea-selectiva-a-deseurilor-in-institutii-1020820
Îndepărtarea reziduurilor:
- cele menajere- zilnic sau cel mult la 3 zile vara și până
la 5 zile iarna
- transportate în afara localităților
- se pot îndepărta odată cu colectarea lor (după o
prealabilă mărunțire ajung în rețeaua de canalizare)

- reziduurile industriale- împreună cu cele menajere


(pentru cele organice) sau separat (pentru cele
anorganice)
- multe dintre ele pot fi reutilizate ca materii prime
pentru alte industrii

- reziduurile zootehnice- sunt păstrate pe platforme după


care sunt utilizate ca îngrășământ
- reziduurile radioactive- îndepărtate odată cu cele
menajere, industriale doar dacă au activitate redusă sau
numai după tratare pentru cele cu activitate mare

Neutralizarea reziduurilor:
- ultima operație pentru ca reziduurile să devină
inofensive
- reziduurile industriale pot fi refolosite
- cele care nu vor fi reutilizate trebuie tratate înainte de
îndepărtare
- reziduurile menajere- neutralizare prin: depozitare
controlată pe soluri specifice, compostarea și
incinerarea lor
- unele pot fi refolosite: sticla, hârtia, metalele etc

- reziduurile radioactive- îngropate în sol, aruncate în


mări și oceane, trimise în spațiul cosmic
Îndepărtarea reziduurilor lichide

- reziduurile lichide- resturi care se dizolvă în apă- pot


fi transportate de apă
- se mai numesc ape reziduale (uzate)

Ape reziduale Ape reziduale Ape reziduale


comunale industriale meteorice
Reziduuri sau ape reziduale comunale:
- provin din locuințe, instituții publice (spitale,
restaurante, școli, hoteluri, spălătorii, magazine)
- compoziție: substanțe organice eliminate prin dejecte
sau rezultate din activități gospodărești

Reziduuri sau ape reziduale industriale:


- produse ca urmare a folosirii apei în diferite procese
tehnologice industriale sau pentru curățarea mașinilor
și răcirii acestora
- conțin: substanțe organice, radioactive, chimice
diverse

Reziduuri sau ape reziduale meteorice:


- rezultate din apele care cad sub formă de ploi sau
zăpezi și care antrenează diverse impurități pe sol
- ca și reziduurile solide, apele reziduale trebuie
colectate, îndepărtate, neutralizate

Colectare apelor reziduale:


- prin intermediul rețelelor de canalizare

Îndepărtarea reziduurilor lichide:


 pe sol (pe câmpuri de asanare)
 în apele de suprafață
 în apele subterane

- îndepărtarea în apă- deversare


- pot fi folosite în irigare- doar după tratare prealabilă și
neutralizare
Neutralizarea reziduurilor lichide:
- EPURARE
- se aplică atunci când ele nu pot fi deversate

Metode de epurare:
 Metode fizice- în care procesele de epurare sunt în
principal de natură fizică:
- sedimentarea, îndepărtarea substanțelor mai grele ca
apa
- flotația sau îndepărtarea celor cu densitate mai mică ca
a apei
 Metode chimice- în care procesele de epurare sunt în
principal de natură fizico-chimică:
- neutralizarea acizilor cu baze și invers
- precipitarea elementelor și eliminarea lor din apă prin
decantare, filtrare, centrifugare, schimbători de ioni
 Metode biologice- în care procesele de epurare au
un caracter combinat de natură fizică și biochimică:
- utilizarea microorganismelor
- trecerea prin filtre speciale, în care substanțele
organice sunt reținute și supuse atacului diferitelor
microorganisme
- bazine cu nămol activ și filtre biologice
- nitrificarea
- denitrificarea
- eliminarea fosforului
- irigare cu ape uzate
- iazuri de stabilizare
Sistemul privind monitoringul calității solurilor are trei
niveluri de intensitate a investigațiilor:

 Nivelul I- efectuează circa 960 de profile de sol cu


coordonate bine stabilite (720 amplasate pe terenuri
agricole și 210 în soluri forestiere)
 Nivelul II- constă în investigații mai detaliate în
zonele în care s-au constatat concentrații sporite de
poluanți
 Nivelul III- se mărește numărul punctelor de colectare
în zonele afectate pentru a elabora recomandări în
scopul combaterii proceselor de poluare
Pentru nivelul I de investigare, probele de sol colectate
pe orizonturi genetice sunt supuse tipurilor de analiză:

Fizice
- granulometrie
- conținut de apă
- densitate aparentă
Biologice
- număr de bacterii
- indice de colonizare
Chimice
https://www.etsy.com/market/windy_tree
- pH
- conținut de humus
Pentru nivelurile II si III
- azot total
se detaliază indicatori
- fosfor mobil
specifici.
- potasiu mobil
Sistemul național de monitorizare a solurilor agricole
cuprinde subsisteme de supraveghere pentru:
- starea de calitate a solurilor privind valorile de
hidrogen, conținutul de fosfor și potasiu, respectiv
indicele de N pentru întreaga suprafață a țării
- stabilirea evoluției proceselor de înmlăștinire și
saturare în marile sisteme de desecare și irigații
- poluarea cu nitrați a solurilor și apelor freatice în
zonele cu soluri nisipoase
http://primaria-avrig.ro/cetateni/colectare-selectiva-a-deseurilor/
http://primaria-avrig.ro/cetateni/colectare-selectiva-a-deseurilor/
http://www.ecomagazin.ro/

Românii colectează selectiv doar 2% din deșeurile


menajere generate anual de gospodării!
Poluarea în industria
alimentară
Poluarea alimentelor

• parte componentă a poluării mediului


• constă în introducerea unor substanţe
străine în produsele alimentare
Consecințe:
• dereglarea echilibrului ecologic
• perturbări a stării de sănătate şi stării de confort a oamenilor
• producerea de pagube economice prin modificarea factorilor
naturali sau creaţi prin activităţi umane

Substanțele introduse în alimente pot fi:


• substanţe adjuvante sau aditive alimentare
• substanţe contaminante sau poluanţi propriu-zişi

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/aditivii-alimentari_1515
Substanţele adjuvante

• sunt de origine chimică


Sunt suplimentate în alimente pentru: http://andreingredients.com/

• îmbunătăţirea randamentului
• protejarea factorilor nutritivi în timpul preparării
• îmbunătăţirea organoleptică
Astfel, substanţele adjuvante, la rândul lor, se divid în 2 grupe:
- substanţe conservante (antiseptice, antibiotice,
antioxidanţi, antiaglutinante, emulsionante, liante)
- substanţe organoleptice (coloranţi, decoloranţi, aromatizanţi,
îndulcitori)
* Adaosurile acestor substanţe în alimente sunt reglementate prin
legislaţie.
* În cantități peste limite admise sunt toxice.
Substanţele contaminante

• sunt acceptate în produsele alimentare


doar din cauza imposibilităţii evitării
lor, neavând nici o justificare tehnologică
(care ajung în ţesuturile vegetale sau
animale din aer, apă, sol)
 Pesticidele- pot ajunge în alimente:
- direct prin poluarea unor alimente de origine
vegetală
- indirect prin produse rezultate de la animale care au consumat
furaje contaminate
 Biostimulatorii
 Îngrăşămintele utilizate în agricultură şi zootehnie

http://www.iathiein.gr/enimerosi.php?subaction=showfull&id=1241632014&start_from=&ucat=29&
Surse şi căi de poluare

În funcţie de tipul de alimente:


• cele vegetale prin intermediul:
 apei folosite la irigaţii (ape reziduale poluate)
 tratamentelor aplicate în agricultură
 pulberilor elaborate de industrii prelucrătoare sau industrii
generatoare de energie(termocentrale pe bază de cărbune)
• cele animale prin intermediul:
 consumului de furaje poluate
 crustaceele, moluştele, peştii şi unele organe ale mamiferelor prin
capacitatea selectivă de a le acumula şi concentra
Alte căi de contaminare:
 în timpul transportului, depozitării, prelucrării
 prin materialele auxiliare
 prin apa folosită în procesele tehnologice
Riscuri pentru alimente

Alterarea
- proces prin care alimentul îşi modifică proprietăţile organoleptice şi
chiar nutritive, dobândind eventual proprietăţi nocive (nu
obligatoriu)
Cauza principală:
- nerespectarea condiţiilor de igienă, încât în produse se dezvoltă
microorganisme: bacterii, mucegaiuri sau drojdii- care descompun
produsele

Degradarea
- alimentul poate pierde din proprietăţile nutritive, fără să piardă
obligatoriu din însuşirile organoleptice
- Procesul poate să nu fie sesizat de consumator, deşi
valoarea alimentului scade
Impurificare
- apariţia unor compuşi străini de natura
alimentului, indiferent dacă
este vorba de agenţi biologici sau mecanici
- impurificarea este foarte frecventă
Punctul de acces al agentului impurificator este:
 materia primă
 procedeul de condiţionare
 etapele de transport
 etapele de stocaj al produsului finit

Insalubrizare
- transformarea alimentului într-un produs nociv pentru organism
- prin contaminare microbiologică sau chimică, fără ca aspectul
organoleptic sau conţinutul în factori nutritivi să fie afectat
Poluarea

- aerul se încarcă cu substanţe străine dăunătoare vieţii


- acesta îşi modifică compoziţia sa naturală, atunci când este
pătruns de elemente străine
Căi de insalubrizare chimică (= poluare) a alimentelor sunt:
 substanţele biostimulatoare folosite în zootehnie, substanţe care
ajung în alimente din ambalaj şi utilaje (toxice, monomeri,
plastifianţi etc.)
 substanţe chimice care se formează în alimente în anumite condiţii
 aditivi alimentari (conservanţi, coloranţi, aromatizanţi etc.)

http://www.dreamsti
me.com/stock-
photos-food-
pollution
http://greenly.ro/viata-eco/adevarul-despre-organismele-modificate-genetic-esti-ceea-ce-mananci
Există 2 categorii de poluanți:

Poluanți organici

Poluanți anorganici

Poluarea
Poluanții provin din 2 surse: industrială

Poluarea în
agricultură
Poluanți industriali.
Metalele grele și impactul
lor asupra organismului.

- metalele grele sunt elemente


chimice ce au greutatea
specifică de cel puțin 5 ori
mai mare ca cea a apei

 apa- greutatea specifică 1


 arsenicul 5,7
 cadmiul 8,6
 fierul 7,9
http://cesamancam.ro/metale_grele.html
 plumbul 11,3
 mercurul 13,5
Metale benefice/toxice

- există 35 de metale care sunt în


atenția organizațiilor internaționale
datorită prezenței lor la locul de
muncă sau în locuințe
- nu toate metalele sunt dăunătoare organismului uman
- unele sunt esențiale în desfășurarea proceselor metabolice
- diferă de celelalte toxine din mediu prin faptul că organismul nu
are capacitatea de a elimina metalele grele prin metode uzuale
- rămân în stare solidă în organism și se acumulează în rinichi, ficat,
oase, unghii, creier și păr
- duc la diferite boli ale rinichilor, probleme de dezvoltare: autism,
Parkinson, Alzheimer, cancer și în unele cazuri provoacă moartea
organismului
Metale grele benefice

- în cantități mici, anumite metale


grele sunt esențiale în desfășurarea
proceselor metabolice

 fierul
 cuprul
 magneziul
 zincul

- se găsesc în mod natural în alimente, fructe și legume și în


diferite suplimente nutritive
- în produse industriale cum ar fi: baterii, aliaje, componente
electronice, vopsea, oțel etc
Metale grele toxice

- multe metalele grele devin toxice


atunci când organismul nu poate
elimina surplusul
- pot intra în organism prin
intermediul apei, aerului, prin
contactul direct cu pielea sau
prin intermediul alimentelor

Cele mai toxice metale grele sunt:


 aluminiul
 cadmiul
 mercurul
 plumbul
 arsenicul
- cea mai comună cale de acces a
metalelor grele în organism este
ingerarea acestora
- copii pot ajunge la un nivel mare
de metale grele în organism doar
datorită introducerii degetelor în
gură după ce s-au jucat într-un
mediu poluat

* Plumbul mai este folosit și ca scut împotriva radiațiilor în timpul


radiografiilor
Simptome generale

- ușor de recunoscut
- sunt, de obicei, severe, rapide și
pot fi asociate cu un eveniment
recent (expunere sau ingerare)
Simptomele sunt:
 crampe
 greață
 durere
 transpirație
 respirație greoaie
 confuzie
 dificultăți în ceea ce privește capacitatea de a gândi, a merge și a
vorbi
 convulsii
Plumbul

- poluarea alimentelor cu Pb provine


din combinarea Pb cu substanțele din
alimentele conservate în cutii de fier
dublat de un strat de cositor
( Sn 98,5 % + Pb 1,5%)

- după inhalare sau ingerare, plumbul ajunge în sânge şi în organe


- mare parte din cantitatea absorbită este depozitată în oase, iar
surplusul părăseşte organismul în câteva săptămâni
Absorbţia plumbului depinde de:
o vârsta individului
o timpul trecut de la ultima masă
o alimentele consumate
o starea de sănătate a sistemului digestiv
ex.: în cazul adulţilor doar 6% din
cantitatea ingerată ajunge în sânge în
timp ce copiii absorb aproximativ 50%

- eliminarea plumbului din organism


este influenţată de vârsta persoanei
(adulţii elimină o cantitate mult mai
mare de plumb decât copiii)

* EFECTELE DĂUNĂTOARE ALE PLUMBULUI NU DIFERĂ ÎN


FUNCŢIE DE CALEA PE CARE PĂTRUNDE ÎN ORGANISM
Simptomele timpurii sunt:
o oboseală
o iritabilitate
o pierderea poftei de mâncare
o perturbări la nivelul sistemului digestiv
o dureri de cap şi insomnie
În cazul adulţilor otrăvirea cu plumb
poate produce:
o coordonare dificilă a mişcărilor prin
distrugerea nervilor
o tensiune arterială ridicată
o pierderea vederii şi a auzului
o scăderea fertilităţii
o anemie
o deces

- în cazul femeilor însărcinate- avort spontan


În cazul copiilor plumbul poate produce:
o distrugerea sistemului nervos o dezvoltare greoaie
o probleme comportamentale o cazuri extreme poate duce
o afecţiuni ale ficatului şi rinichilor chiar la deces
o pierderea auzului
o hiperactivitate http://www.financiarul.ro/2013/06/05/rovana-plumb-cinci-milioane-
tone-de-deseuri-din-alimente-sunt-irosite-in-romania-in-fiecare-an/
*Deşi plumbul în exces afectează toate
persoanele, cei mai sensibili sunt
copiii sub şase ani.

Această sensibilitate crescută rezultă


dintr-o combinaţie de factori:

o copiii ingerează şi inhalează o cantitate mai mare de sol şi praf


decât adulţii
o absorb o cantitate mult mai mare de plumb decât adulţii
o au sistemul nervos mult mai sensibil şi astfel poate fi afectat mai
uşor de acţiunea plumbului
o carenţele de calciu şi de fier sunt mult mai des întâlnite în cazul
copiilor, acestea favorizând absorbţia plumbului

http://kidz.garbo.ro/articol/Copil/5685/Alimentatia-sanatoasa-a-copilului-tau-1-3-ani.html
- acumularea de Pb în organism- SATURISM

Semnele clinice:
o paloarea feței
o lizereul de plumb (o linie neagră
la marginea liberă a gingiilor)
o durerile abdominale (colica saturniană)

Surse de plumb http://sanatateprinmiscare.ro/tag/aluminiu/

o vopsea
o combustibili o anumite tipuri de pahare
o aditivi alimentari plante crescute pe soluri
o conserve poluate
o instalaţii de distilare a alcoolului o fum de ţigară
o vase din lut o solul şi praful (mai ales
o sobe din teracotă pentru copii)
Mercurul
- este singurul metal lichid în condiții
normale de mediu și de aceea se mai
numește și argint viu
Ingerarea sau inhalarea de mercur
provoacă:
o furnicături și înțepături la nivelul
membrelor
o dificultăți de vorbire și auz o afecțiuni ale tractului
o pierderea echilibrului digestiv
o oboseală o dermatite
o tremurături o pierderi de memorie
o insomnie o stop respirator
o iritabilitate o deces
o atrofie musculară
o afecțiuni renale http://adevarul.ro/sanatate/dieta-fitness/pestele-aliment-medicament-otrava-catpeste-duce-
intoxicatie-mercur-1_525aada6c7b855ff563198b3/index.html
- fetușii și bebelușii sunt mult mai
sensibili la acțiunea compușilor
cu mercur
- dezvoltarea intrauterina a
sistemului nervos al fetusului
este afectată de mercur cu mult
înainte ca mama să prezinte
simptome specifice intoxicării

- mercurul trece și în laptele matern


- concentratia maximă de mercur ce nu are efecte dăunătoare-
5.8 µg/ litru de sânge
- s-a constatat că mercurul se acumulează în sângele din cordonul
ombilical și astfel concentrația maximă din sângele mamei trebuie
să fie de 3.4 µg/ litru de sânge
Mercurul din
carnea de pește / fructe de mare

Cele mai întâlnite modalități de intoxicare


cu mercur sunt:
o ingerarea de pește și fructe de mare ce
au un conținut ridicat de metil-mercur
o contactul direct cu produse deteriorate ce îl conțin (termometre)
o consumul excesiv de alimente ce conțin aditivi alimentari

* După ce pătrunde în apă, mercurul este transformat de


bacterii în metil-mercur care este apoi consumat de plantele și
animalele marine!

http://www.gandul.info/magazin/pestele-un-aliment-bogat-in-mercur-4711820
Mercurul se elimină foarte greu din
organism și de aceea se acumulează
în pești răpitori ca –tonul
-peștele spadă
-rechinul,
-macroul regal .
- aceștia au o concentrație de mercur de
peste 10000x mai mare decât cea din
mediul înconjurător
- este recomandat să se consume pești mici, cu o durată de viață scurtă
- peștele de apă dulce conține mai puțin mercur decât cel de apă sărată
- s-a descoperit că sângele persoanelor ce consumă cantități mari de
pește oceanic conține mercur de până la patru ori mai mult decât
concentrația maximă de 5.8 µg/ litru de sânge
NU ELIMINAȚI PEȘTELE ȘI FRUCTELE DE MARE DIN
ALIMENTAȚIE! ACESTEA SUNT BOGATE ÎN
MINERALE, ACIZI GRAȘI SĂNĂTOȘI ȘI PROTEINE.
Cadmiul

- periculos chiar în doze foarte mici


- în organism este foarte uşor
depozitat
- se acumulează pe parcursul vieţii

- principalul organ în care acesta se acumulează- rinichi


- cantitatea acumulată în rinichi este de peste 18 ori mai mare decât cea
acumulată la nivelul ficatului
- la vârsta de 50 de ani se observă o scădere a cantităţii de cadmiu
absorbită de organism datorită diminuării capacităţii de reabsorbţie a
rinichilor
- poate produce demineralizarea oaselor
- atunci când este absorbit direct din atmosferă creşte considerabil
riscul de cancer pulmonar http://www.stopco2.ro/2011/05/24/ue-interzice-utilizarea-cadmiului-in-
bijuterii-si-in-toate-materialele-plastice/
S-a observat că limita maximă
admisă de cadmiu (de 0,075 mg
Cd/Kg) este prea mare şi că
efecte secundare grave apar şi la
persoanele ce au un consum de
cadmiu care se încadrează în
aceste limite!!!

- rămâne în rinichi pe toată perioada vieţii, având o perioadă de


înjumătăţire de 30 de ani
- chiar dacă nu se ingerează cantităţi noi pot exista simptome ale
intoxicării
- cadmiul este asociat şi unui risc crescut de cancer de sân,
prostată şi colon
Expunerea la cantităţi mici de cadmiu,
pentru perioade îndelungate, poate
produce:
o blocaje renale
o apariţia timpurie a complicaţiilor
renale asociate diabetului
o osteoporoză
o presiune arterială fluctuantă
o risc ridicat de cancer
http://cesamancam.ro/cadmiu.html

- cadmiul este considerat o substanţă care favorizează apariția


cancerului pulmonar (țigările- sursă bogată de Cd)
- în cazul sarcinii, un consum ridicat de alimente ce conţin cadmiu
sau fumatul au condus la o rată mai mare a naşterilor înainte de
termen
- în cazul alăptării au produs obezitate şi instalarea prematură a
pubertăţii
În cazul intoxicației acute moderate sunt
parcurse 3 faze:
o în primele 3 zile - edem pulmonar
acut
o până la a 10-a - zi pneumonie
proliferativă interstițială
o în fază finală - leziuni pulmonare
permanente de forma fibrozei
perivasculare și peribronșice

Surse de cadmiu
o alimentele cultivate pe soluri bogate în acest metal greu
o fumul de ţigară
Alimentele care contribuie cel mai mult la aportul zilnic de cadmiu
sunt: cerealele (26.9%), legumele (16%) şi rădăcinoasele ce conţin
amidon (13.2%)
- în cazul persoanelor cu un aport scăzut
de fier (în special femei) a fost
observată o absorbţie a Cd de 3-4 ori
mai mare decât în mod normal
- un aport adecvat de fier reduce
absorbţia de Cd

- tutunul- capacitate de a acumula cadmiu indiferent de concentraţia


prezentă în sol
- conţinutul de Cd din tutun variază foarte mult: concentraţia medie
este de 1-2 μg/g substanţă uscată (0.5-1 μg / ţigară)
- oxidul de cadmiu generat în timpul arderii tutunului este foarte
bine asimilat de organism:
o 10% din cantitatea inhalată este depozitată în plămâni
o 30-40% intră în circulaţia sangvină
http://www.ijopils.com/#!untitled/zoom/mainPage/imagejxc
Zincul
- organismul uman- 3 g Zn
- în oase, dinți, piele, ficat, mușchi,
leucocite
- organismul depinde de asimilarea Zn
pe cale alimentară
Enzime care depind de prezența Zn în
organism:
 anhidraza carbonică, care ajută la excreția de CO2
 fosfataza alcalină, care eliberează fosfați anorganici necesari în
metabolismul oaselor
 superoxid dismutaza (SOD), care ajută la protejarea celulelor
împotriva radicalilor liberi
 alcool-dehidrogenaza, care ajută ficatul în detoxifierea de alcool
- limita maximă acceptată pentru Carența apare în:
alimente: 0,2 mg/kg corp/ zi o alcoolism
o degenerescență maculară
- excesul duce la anemie gravă, o diabet
afectarea capacității de reproducere, o tumori maligne
se poate ajunge la sterilitate o boli ale ficatului și rinichilor

http://retetecugust.com/2013/10/03/zincul-un-element-esential-in-functionarea-enzimelor/
Cuprul

- sărurile de Cu- rol foarte important,


oxidativ, ele fiind componentele unor
enzime (cuproenzime)
- rol în sinteza globulelor roșii și în unele
procese metabolice

- organismul uman- 100-150 mg Cu


- un conținut mai mare- bolnavii de ciroză, de TBC, de anemii
cronice
- necesarul zilnic: 2-4 mg săruri de Cu
- absorbția cuprului- pe cale digestivă
- absorbția- favorizată de un pH alcalin, de natura sării de Cu
În stare naturală, sărurile de Cu se găsesc în:

organismul animal: în regnul vegetal:


 ficat  pere
 globulele roșii  gutui
 stomac  cireșe
 creier  vișine
 inimă  alune
 rinichi  castane
 păr  lămâie
 plămâni  morcov
 splină  sfeclă roșie
 glandele endocrine  vinete
 oase și mușchi  năsturel
 nuci

http://tratamentulnaturist.wordpress.com/category/fructele-in-alimentatia-dietetica/page/2/
http://www.alevia.com.ro/articles/cat/Ingrediente-vitamine/
Funcții ale cuprului în organism

- ajută la menținerea integrității pereților


vasculari (prin intervenția în
metabolismul țesutului conjunctiv)
- intervine în fenomenul mielogenezei
- în procesul de osificare
- antiinfecțios în apărarea organismului
- în efectele antiinflamatorii ale
reumatismului acut
- în procesele antitumorale

- deficitul- osteopatie
- la copii deficitul- tulburări în formarea globulelor roșii => anemie
Arsenicul

Există două tipuri de arsenic:


* anorganic: în sol, roci și apă
- este cea mai periculoasă formă

* organic: în animale și plante


- este mai puțin dăunător

- ajunge în organismul uman prin intermediul apei și alimentelor


- mai poate pătrunde datorită ingerării de sol sau nisip, inhalării
prafului fin și prin piele
- cele mai mari cantități sunt ingerate de copii
- de obicei, nu se acumulează în organism
- este eliminat prin urină, fecale, unghii și păr

http://www.hoxtonradio.com/sandra-hemple-
exploring-arsenic-at-barts-pathology-museum/
Efecte benefice

 contribuie la metabolizarea metioninei


 implicat în exprimarea informației genetice

* Eliminarea arsenicului din


alimentația animalelor a dus la
afecțiuni ale aparatului
reproducător și la limitarea
creșterii acestora.
http://cesamancam.ro/arsenicul-alimente-otravire.html

Surse de arsenic:
- sol, praf și roci
- cantități mari: rădăcinoase (morcovi, ridichi), spanac, salată, orez și
fasole
Otrăvirea cu arsenic
Excesul:
o afectează mucoasele stomacului și intestinelor
o poate distruge mușchiul cardiac, nervii și sângele
O persoană otravită cu arsenic poate avea următoarele simptome:
o dureri abdominale
o greață
o senzație de vomă
o diaree
o oboseală excesivă
o ritm cardiac anormal
o înțepături/furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor
o amorțirea extremităților
o hemoragie internă
o comă
* Zonele în care au existat mine de aur sunt cele mai contaminate!
Fierul

- mineral (oligoelement) necesar


organismului
- prezent în toate celulele organismului
uman
- influențează foarte multe procese metabolice

- parte importantă a hemoglobinei


(transportor al oxigenului de la plămâni în restul corpului)
- lipsa Fe- anemie
Este nevoie de un aport ridicat de fier în următoarele situații:
o creștere rapidă
o sarcină
o sângerări
o paraziți intestinali
http://cesamancam.ro/fierul-rol-si-surse.html
Carența de Fe este importantă pentru că:
o întârzie dezvoltarea capacităților motorii
o întârzie dezvoltarea capacităților psihice
o provoacă naștere prematură
o provoacă oboseală și afectează memoria

Absorbția fierului din surse vegetale este


influențată de mai mulți factori:
o carnea crește absorbția Fe din surse vegetale
o ceaiul, cafeaua, laptele și cerealele integrale
scad absorbția acestuia
o medicamentele antiacide reduc absorbția
o vitamina C crește absorbția Fe

http://retetecugust.com/2013/09/23/fierul-o-minerala-pretioasa-pentru-corpul-tau/
Simptomele carenței de fier

- simptomele nu se instalează în primă fază


- apar doar când se ajunge la anemie
Câteva simptome:
o oboseală excesivă
o performanțe scăzute la locul de muncă sau la școală
o temperatura variabilă a corpului
o slăbirea sistemului imunitar
o inflamarea limbii
Excesul de fier

- acumularea Fe- hemocromatoza


- organele afectate: glandele endocrine, ficatul, inima
- excesul poate duce la: ciroză hepatică, diabet, artrită,
hiperpigmentare, dureri articulare
http://actualitateabuzoiana.ro/importanta-fierului-pentru-organism/
http://cesamancam.ro/fierul-rol-si-surse.html
Surse

 surse de natură animală: carnea de


vită, organele (ficat, inimă, rinichi),
peştele (ton, sardine, macrou) şi puiul

 surse vegetale: spanac, cartofi


dulci, fasole, seminţe de dovleac, seminţele
de soia, lintea şi diferite tipuri de varză

 fructe: căpşuni, pepene galben, struguri, smochine, prune,


suc de prune, fructele uscate (prune, struguri, caise, piersici, struguri)

 fructe de mare: scoici, creveţi, stridii

 cereale: tărâţe, paste, produse din grâu, ovăz, porumb, secară


http://www.fetelestiu.ro/sanatate/care-sunt-cele-
mai-bogate-alimente-in-fier/
Aluminiul

- aluminiul nu este un metal greu


- se găsește în mod natural în scoarța
terestră în proporție de 8%
- foarte des utilizat în industria
alimentară

Surse de aluminiu:
• vasele și ustensilele folosite pentru gătit
• apa poluată
• medicamentele (antiacide, aspirina tamponată)
• cosmeticele (antiperspirante)
• în industria alimentară: în aditivii alimentari, ambalaje si folii
alimentare
• aerul poluat din zonele industriale
- după absorbție, este distribuit în aproape toate organele
- acumularea are loc la nivelul sistemului osos
- în cazul femeilor însărcinate, cantități
foarte mici pot trece în sânge și astfel ajung
și la nivelul fătului

- inhalarea prafului ce conține Al- afecțiuni respiratorii: astm


- dozele mari- influențează dezvoltarea sistemului nervos și a
scheletului
- pacienții cu Alzheimer sau demență au concentrații mari de Al la
nivelul creierului
- este foarte periculos atunci când se găsește sub formă de particule
fine- se poate ajunge la fibroză (aluminoză pulmonară)
- timpul de înjumătățire, în funcție de sursa contaminării și de starea
de sănătate: între 8 ore și 100 de zile
- eliminare pe cale urinară
http://hermanvlad.wordpress.com/2010/10/06/aluminiul-dusmanul-din-viata-noastra/
- în Uniunea Europeană, aluminiul
este întâlnit sub denumirea de E173
- E 173- colorant întâlnit mai ales
în produse bazate pe cereale:
o pâinea,
o prăjiturile
o biscuiții
- e responsabil de apariția unor boli ca:
o Alzheimer
o Parkinson
o osteoporoză
o boli cardiovasculare

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2014/07/alumini http://sanatate.
ul-criminalul-tacut-din-viata.html bzi.ro/
Dioxinele

= denumirea uzuală pentru un grup de câteva sute de substanțe cu


structură chimică și proprietăți biologice asemănătoare (dibenzo-p-
dioxine policlorurate PCDD)
- au potențial toxic și cancerigen
- cea mai toxică, cea mai studiată:
2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD)

- încadrate în grupa celor mai periculoși agenți de poluare ai


mediului
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dioxin%C4%83#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Dioxine_pcdd.png
TCDD= otravă Seveso

- este cea mai toxică substanță


sintetizată de om
- asociată cu tetanos, botulism
- este carcinogenă
- numele de otravă Seveso vine de la gravul accident chimic petrecut
la Seveso în 1976
- fabrica de pesticide INCESA- la 15 km de Milano
- a avut loc ruperea unei supape de siguranţă a unui reactor utilizat la
producerea triclorfenolului
- au fost eliberate în atmosferă circa 6 tone de substanţe toxice
- norul conținea TCDD a carui concentrație maximă acceptată în
atmosferă este de 0,0001%
- la Seveso, după accident, concentrația de TCDD a atins valori de 100
de ori mai mari
http://www.manager.ro/articole/afla/analizele-managerro:-cele-mai-mari-catastrofe-ecologice-
produse-de-mana-omului-norul-de-dioxina-din-italia-(iv)-8516.html
- 37.000 de persoane au intrat în contact cu aerul contaminat
- 193 de persoane s-au îmbolnăvit de cloracnee, neuropatie
periferică
- mai târziu au apărut boli canceroase
- au fost găsite 3300 de animale moarte
- restul animalelor au fost sacrificate
pentru a preveni contaminarea prin
lanţul trofic
- solul agricol a fost contaminat
- în zona orașului au fost îngropate două
tancuri de mari dimensiuni în care au
fost stocate cadavrele animalelor afectate,
reziduurile fabricii și porțiuni de sol contaminat și apoi a fost
amenajat un parc natural
- este considerat cel mai mare dezastru după Hiroshima

http://nathalie.diaz.pagesperso-orange.fr/html/iso14001/14001index.html
- Consiliul Europei a emis așa-numita Directivă Seveso- s-au introdus
reglementări stricte privind producerea și stocarea a cca 80 de
substanțe considerate foarte periculoase

http://www.wissen.de/als-die-giftwolke-kam

http://www.h2it.org/en/2009/news/notizie-
internazionali/revisione-della-direttiva-seveso-leha-richiede-
maggiore-considerazione-dellidrogeno-come-vettore-
energeticoreview-of-seveso-directive-eha-asks-for-
consideration-of-h2-as-energy-carrier http://fahmiaizuddin.blogspot.ro/2011_03_01_archive.html
- conținutul de dioxine este suma policlorodibenzo-para-dioxinelor
(PCDD) și a policlorodibenzofuranilor (PCDF), exprimată în
echivalente toxice ale OMS

Rezultă în urma:
o proceselor industriale
o albirii hârtiei
o producerii de ierbicide si de pesticide
o arderii plasticului și lemnului
tratat cu anumite chimicale
o încălzirea caselor prin arderea lemnului
o incendierea resturilor agricole de pe câmpuri
o erupțiilor vulcanice sau al incendierii pădurilor
* Și fumul de țigară conține dioxine

http://sanatate.bzi.ro/public/upload/photos/24/dioxine.jpg
Efectele dioxinei asupra organismului

Efectele nocive depind de mai mulți


factori:
o nivelul expunerii (doza de toxic)
o durata de expunere
o frecvența contactelor organismului
cu substanța
http://news.kievukraine.info/2005/12/dioxin-in-yushchenkos-blood-samples.html

Expunerea pe termen scurt la un nivel mare de dioxine poate duce la:


o leziuni ale pielii- un tip special de acnee (cloracnee)
o închiderea la culoare a unor porțiuni de piele
o iritații ale pielii (înroșirea pielii pe zone limitate)
o decolorare zonală
o creșterea excesivă a părului în special pe față și în partea superioară a
corpului
Expunerea la doze mari sau la doze mici, dar pe perioade îndelungate:
- crește considerabil riscul de cancer
- duce la afectarea sistemului imunitar
În cazul copiilor și al adolescenților, principalele consecințe sunt:
o dezvoltarea defectuoasă a sistemului nervos
o dezvoltarea defectuoasă a sistemului endocrin
o dezvoltarea defectuoasă a aparatului reproducător

- se acumulează în țesutul adipos


- multe dioxine sunt preluate din alimentație: peste 95% provenind
din ingerarea grăsimilor de origine animală
- timpul de înjumătățire- 7 ani
Nivelurile cele mai mari de dioxine se găsesc în:
- unele soluri
- în alimente: în lactate, în carne, în fructe de mare, în pește
Mediul casnic

- detergenţii, dezinfectanţii, substanţele de dezinsecţie şi deratizare-


sursă majoră de poluanţi ai alimentelor
- contact direct sau prin intermediul veselei sau ambalajelor
- ambalajele de substanţe de spălare şi dezinfectare
trebuie aruncate şi nu reutilizate la depozitarea altor alimente
- detergenţii de vase au o capacitate de îndepărtare de pe vase mult
mai rapidă decât detergenţii de rufe

http://www.csmonitor.com/Environment/Bright-Green/2009/0330/clean-
dishes-vs-reduced-water-pollution
Efecte ale nitraţilor şi nitriţilor în organismul uman şi
animal

- nitraţii- compuşi solubili, antrenaţi de apa din sol, acumulându-se


în apele freatice
- sursa de nitraţi principală pentru om- apa consumată
Alte surse:
 legumele: spanacul, salata verde, rădăcinoasele
 fructe: banane, căpşuni
 cereale: grâu, ovăz, secară, porumb
 aditivi alimentari (E 247, E 251)- în conservarea produselor
prelucrate din carne (şuncă, jambon)
- nitraţii în sine sunt puţin toxici
- au efect de iritare locală a tubului digestiv
- produc congestii şi hemoragii la nivel digestiv şi renal
- cantitatea tolerată zilnic de organism: 0,4-0,8 mg/kg corp
- dozele letale: 180-2500 mg
- procesul de conversie a nitraților în nitriți la nivelul cavităţii
bucale, stomacului sau a vezicii urinare, sub acţiunea bacteriilor
- intoxicarea cu N- conţinut ridicat de nitraţi în apă,
alimente, prezenţa microorganismelor care catalizează reacţiile de
conversie în nitriţi
Nitriţii rezultaţi pot duce la:
 apariția methemoglobinemiei
 la formarea de nitrozamine cu potenţial cancerigen şi mutagen
Methemoglobinemia („Blue-baby” sindrome) apare la:
 copii mai mici de un an
 după ingerarea unei cantități mari de nitraţi
- microflora endogenă converteşte nitraţii la nitriţi
- nitriții în fluxul sanguin reacţionează cu hemoglobina
- oxihemoglobina- conţine fierul în formă feroasă- este convertită
în methemoglobină (fierul este în formă ferică)
- hemoglobina fetală are o afinitate mai ridicată pentru nitraţi decât
hemoglobina normală
- astfel o sufocare chimică care poate fi fatală

- la adult- nitriţii reacţionează în stomac cu o amină secundară


rezultată din metabolizarea cărnii => nitrozaminele - au risc
cancerigen, datorită capacității de a modifica componentele ADN-
ului
În organismul uman nitriţii mai pot avea următoarele acţiuni:
- produc cancerul sistemului limfatic
- au acţiune inhibitoare asupra glandei tiroide şi a transformării
provitaminelor A în vitamine A
- au acţiune puternic vasodilatatoare
- în cazul intoxicaţiilor acute apare colapsul
Ce sunt E-urile?

- aditivi alimentari- orice substanţă care


în mod normal nu este consumată ca
aliment în sine şi care nu este
utilizată ca ingredient alimentar caracteristic
- are sau nu o valoare nutritivă
- adăugare intenţionată la produsele
alimentare în scopuri tehnologice pe
parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament,
ambalare
*E-urile sunt acei aditivi adăugaţi în alimente cu rol de îndulcitori,
coloranţi,emulgatori, conservanţi.
- mortalitatea cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe
artificiale, se află pe locul al III-lea (după consumul de droguri şi
medicamente şi după accidentele de circulaţie)
http://www.desprecopii.com/info-id-358-nm-Eurile-din-alimente-Lista-neagra-a-substantelor-chimice-care-otravesc-alimentele.htm