SECVENȚE ALE UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE, DESCRISE ÎN GHIDUL METODOLOGIC PENTRU ARIA CURRICULARĂ EDUCAȚIE FIZICĂ.REALIZAȚI O DESCRIERE SINTETICĂ A FIECĂREI SECVENȚE.
AUTOR : ELEKES BRENDA ANAMARIA
CADRU DIDACTIC: PROF. DR. UNIV. IOSIF SANDOR Educația fizică contribuie la formarea personalității elevilor; asigurarea prin tehnici și metode moderne a unui biologic riguros, capabili pentru muncă, formarea deprinderilor motrice, calităților fizice de bază; realizarea unei ținute impecabile, corecte la toate vârstele; dorință de a se realiză o mobilitate activă care facilitează reglarea și autoreglarea la toate vârstele; călirea organismului cu factori naturali – aerul, apa, soarele; cultivarea deprinderilor igienico-sanitare, realizarea unui regim de viață corespunzător; edificarea unei culturi fizice reale care să suscite interes în practicarea permanență a exercițiilor fizice, în participarea la excursii, drumeții Astefel profesorul de educație fizică și sport își poate pune amprenta asupra dezvoltării elevilor în fiecare secventă a lecției. În prima parte a lecției unde avem verigă de Organizare a colectivului de elevi profesorul trebuie să își exercite rolul didactic în primul rând de comunicare a temelor și obiectivelor lecției dar nu trebuie uitată nici funcția igenică exprimată prin verificarea stării de sănătate și a echipamentului elevilor. Un alt aspect deosebit de important este că imediat după terminarea primei verigi să se încerce creșterea emulației în răndul elevilor și se recomandă folosirea jocurilor dinamice la fiecare început de lecție. Prin această modalitate se contribuie și la dezvoltarea creativitătii subiecților, a dorinței de obținere a victoriei sau de situare în primele locuri etc., aspecte deosebit de importante mai ales pentru tanăra generație. În sport, întrecerea de tip competițional este definitorie. Tot în partea introductivă a lecției la verigile de Pregătire a organismului pentru efort și dezvoltare fizică armonioasă profesorul are rolul de perfecționare a dezvoltării fizice . Rolul pozitiv al dezvoltării fizice/corporale armonioase, al unor indici superiori pe plan somatic/morfologic și pe cel funcțional/fiziologic, pentru viață și activitatea oamenilor de toate vârstele este prea bine cunoscut și recunoscut, nefiind negat sau contestat. La fel și pentru activitatea sportivă. Amplificarea acestei funcții specifice a educației fizice și sportului, mai ales în etapa actuală şi în perspectivă, se justifică şi prin unele influenţe negative asupra dezvoltării fizice/corporale a oamenilor, consecinţe ale unor cuceriri ale ştiinţei şi tehnici contemporane (mecanizare, automatizare etc.). În partea fundamentală a lecției rolul profesorul trebuie să se adapteze în funcție tema lecției. La temele lecției cu conținut din calitățile motrice respective deprinderile motrice profesorul are rolul important de perfecţionare a capacităţii motrice. Prin aceast rol sunt vizate cele două elemente componente ale capacităţii motrice: calităţile motrice şi deprinderile şi/sau priceperile motrice. În sport este importantă atât capacitatea motrică generală, dar - mai ales - capacitatea motrică specifică pentru subsistemele performanţiale. În ceea ce privesc orele de educație fizică nu trebuie sa uităm ca în esență este și o activitate recreativă iar profesorul are rolul de a stimuli acest lucru în rândul elevilor. Profesorul trebuie să asigure un fond bogat şi calitativ de cunoştinţe teoretice, deprinderi, priceperi şi calităţi motrice, în scopul petrecerii utile şi recreative a timpului liber dar și de asigurarea condiţiilor şi dezvoltarea interesului pentru urmărirea, tot în timpul liber Profesorul are un rol important de a acționa în cadrul orelor de educației fizică și din punct de vedere intelectual prin însuşirea de către subiecţi a unor cunoştinţe teoretice de bază din domeniul fiziologiei şi igienei efortului fizic, biomecanicii de execuţie a actelor şi acţiunilor motrice, psihologiei activităţilor motrice, metodicii efortului fizic etc. Profesorul de educație fizică trebuie să acționeze și din punct de vedere moral prin formarea unor deprinderi, priceperi şi obişnuinţe de comportament corect în treceri (inclusiv de tip competiţional) şi în celelalte momente ale procesului practicare a exerciţiilor fizice, componente comportamentale transferabile în viaţa cotidiană şi alte activităţi profesionale. "Educaţia" în spiritul respectului faţă de colegii de întrecere (parteneri sau adversari), al colaborării pentru îndeplinirea cu eficienţă a unor sarcini motrice, al acceptării deciziilor arbitrilor inclusiv când acestea nu sunt corecte!), al disciplinei în muncă (inclusiv punctualitatea şi efectuarea integrală a conţinutului programat sau stabilit în mod curent), al respectului faţă de bunurile comune (bază materială specifică, instalaţii, aparate şi material). Nu în ultimul rând în cadrul orelor de educație fizică trebuie remarcate adevăratele talente și îndrumarea lor corectă către sportul de persormanță. BIBLIOGRAFIE: 1. Albu C-tin(1981) „Educaţia fizică în liceu”, Editura Sport – Turism, Bucureşti. 2. Cârstea G. – (1993)„Teoria şi metodica E.F.S.”, Editura Universul, Bucureşti 3. Câmpeanu M. (2003)– „Activitatea corporală la populaţia adultă” , Editura Napoca Star, Cluj-Napoca 4. Dragomir P. , Scarlat E. (2004) – „Educaţia fizică şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, VĂ MULȚUMESC !!!