AFECTIUNI OMBILICALE

IntroDUCERE

• La nastere, cordonul ombilical care asigura fuxul

vascular intre fetus si placenta este clampat si taiat.

• In timpul primei saptamani de viata, bontul ombilical

se separa de nn formandu-se cicatricea ombilicala.

• Infectiile, hernia, granulomul si afectiuni congenitale

pot interesa ombilicul si sunt mult mai frecvente la
copil.
 AnatomIE
• cordonul ombilical contine:
– Doua artere
– O vena
– Ductul omfaloenteric
– Uraca
– Inglobate de un tesut gelatinos denumit gelatina Wharton

• La nastere, media diametrului si circumferintei cordonului

ombilical la un nou nascut la termen este 1,5 si 3,6 cm.

• Ombilicul este compus din trei arii anatomice distincte:

– Mamelonul — Area depresiunii centrale
– Cicatricea— cicatrice densa care marcheaza intersectia dintre
mezodermul fetal intra- si extraabdominal
– Cushion-ul — margini pronuntate subtiri in jurul mamelonului si
cicatricii
AFECTIUNILE DUCTULUI
OMFALOMEZENTERIC
 CANAL OMFALO- ENTERIC
• Permeabilitatea completa rezulta din conexiunea
directa a ductului omfalomezenteric cu ileonul
terminal
– Aceasta poate duce la drenajul intestinului prin ombilic.
– Acesti copii par a avea o “stoma” ombilicala dupa
separarea cordonului.
• Tesut ombilical persistent fara conexiune intestinala
rezulta intr-un polip ombilical.
• Persistenta tesutului la nivelul ileonului, fara
conexiune cu ombilicul rezulta intr-un diverticul
Meckel.
• Duct mijlociu persistent cu inchidere in ambele
parti, atat cea ombilicala cat si cea ileala, duce la
aparitia chistului de duct omfalomezenteric.

• Persistenta de cordon fibros intre ombilic si ileon

poate duce la ocluzie intestinala

• Tratamentul este excizia chirurgicala a ductului

omfalomezenteric restant.
 AFECTIUNILE URACAI
• Uraca, in mod normal, involueaza, rezultand un cordon fibros
intre ombilic si vezica urinara. Disfunctia acestui proces poate
duce la un spectru de anomalii rare.
– Persistenta completa duce la o comunicare libera intre vezica
urinara si ombilic. Pacientii prezinta un “ombilic ud” permanent, si
ocazional, infectii de tract urinar.
– Persistenta tesutului la nivel ombilical fara conexiune cu vezica
urinare rezulta intr-un polip ombilical.
– Persistenta tesutului la nivelul vezicii urinare fara conexiune cu
ombilicul formeaza un diverticul al vezicii. Diverticulul vezicii urinare
poate cauza obstructie ureterala la nivelul sitului de insertie in
vezica.
– Persistenta ductului inchis la ambele capete duce la aparitia unui
chist de uraca. Chistul se poate prezenta ca o masa tumorala, in
special la copiii mari sau la adulti. Chistul se poate infecta, sau sa
prezinte semne si simptome asociate cu durere abdominala, eritem
sau tumefiere, de obicei situate subombilical.
 AFECTIUNILE URACAI

• Tratamentul afectiunilor uracai este excizia

chirurgicala a intregii leziuni, incluzand o
manseta din vezica urinara normala.

• Excizia completa este importanta pentru a

elimina riscul adenocarcinomului de uraca.
 HERNIA OMBILICALA

• Inchiderea inelului ombilical este completa la aproape

toti copiii pana la 5 ani.

• Inchiderea poate continua si la copiii mai mari,

manifestandu-se printr-o rata mica a herniei
ombilicale.

• Inchiderea spontana este mai putin probabil sa se

produca la pacienti cu o deschidere mai mare de 1,5
cm, o cantitate de piele semnificativa proeminenta, sau
la cei cu o conditie predispozanta.
 HERNIA OMBILICALA
Manifestari clinice:

• Pacientii cu hernie ombilicala sunt asimptomatici, in rare cazuri

hernia putand interfera cu alimentatia, in special la copiii mici
la care hernia are continut intestinal.
• Herniile ombilicale sunt detectate in timpul examinarii
abdomenului la nn, sau in timpul cresterii presiunii abdominale
in timpul plansului. Ele se reduc usor chiar si atunci cand sunt
voluminoase, iar marginile defectului fascial pot fi palpate prin
piele. Defectul fascial si nu gradul protruziei este un indicator
clar pentru aparitia inchiderii spontane. Este foarte important
sa diferentiem herniile ombilicale de cele ale peretelui
abdominal (ventrale sau supraombilicale) care nu se inchid
spontan.
• La copii hernia ombilicala se incarcereaza sau devin strangulate
foarte rar (0,2% din cazuri).
 HERNIA OMBILICALA
Tratament:

• Din cauza ca evolutia naturala a inelului ombilical

este inchiderea spontana, cele mai multe hernii
ombilicale se inchid pana la varsta de 5 ani.

• Interventia chirurgicala este necesara doar in caz

de incarcerare, strangulare sau hernii largi care
au sanse mici sa se rezolve spontan.
 GRANULOMUL OMBILICAL
• Granulomul ombilical este cea mai frecventa cauza a unei
mase ombilicale. Este o leziune moale, umeda, roz,
pedunculata, si friabila, de tesut granulat care variaza
intre 3 si 10 mm lungime.

• Se formeaza in primele cateva saptamani de viata din

cauza excesului de tesut persistent la baza ombilicului
dupa separarea cordonului.
• Formarea granulomului este cel mai probabil sa apara
atunci cand exista o inflamatie la nivelul cordonului
datorata unei infectii, care intarzie separarea acestuia.
• Granulomul ombilical este diagnosticat cel mai adesea
dupa separarea cordonului din cauza persistentei
drenajului unui lichid seros sau serosangvinolent in jurul
ombilicului.
 GRANULOMUL OMBILICAL
• Cel mai comun tratament pentru granulomul
ombilical este topicul de nitrat de argint 75%, de
obicei aplicat cu un aplicator din lemn cu nitrat de
argint premontat.
• Leziunea este tratata o data sau de doua ori pe
saptamana timp de cateva saptamani, dar, in general
sunt necesare putine aplicari.
• Nitratul de argint trebuie folosit cu prudenta
deoarece poate cauza arsuri chimice sau colorarea
tesutului inconjurator.
• In cazul in care nu raspunde la tratament cu nitrat de
argint, se poate practica ligaturarea granulomului.
 POLIPUL OMBILICAL

• Polipii ombilicali sunt formatiuni ferme, compuse

din epiteliu intestinal sau uroepiteliu, care sunt
reminiscente ale ductului omfalomezenteric sau
ale uracai.

• Polipii ombilicali sunt destul de rari, si in general

de dimensiuni mai mari decat granuloamele
ombilicale, nu raspund la tratament cu nitrat de
argint si necesita excizie chirurgicala.
 OMFALITA
• Omfalita este o infectie a ombilicului si/sau tesutului din
jurul acestuia. Este predominant o boala a nou-nascutului,
si se caracterizeaza printr-o scurgere purulenta la nivelul
bontului ombilical, cu indurare periferica, eritem si
sensibilitate.

• La nn, factorii de risc pentru dezvoltarea omfalitei include

greutatea mica la nastere, nastere prelungita, ruptura
prematura a membranelor, infectia materna, nastere
nesterila, cateterizarea ombilicala, si nasterea la domiciliu.
• Afectiunile sistemului imunitar, cum ar fi defectele in
adeziunea leucocitelor, functiile neutrofilelor si a
limfocitelor natural killer si productia de interferon pot
contribui la dezvoltarea omfalitei.
 OMFALITA
• Semne sistemice, incluzand letargie, febra, iritabilitate si
inapetenta sunt sugestive pentru o infectie severa sau
complicatii.
• Cea mai comuna complicatie a omfalitei este sepsis-ul.
Alte complicatii include arterita ombilicala septica,
tromboza de vena porta, abces hepatic, peritonita,
gangrena intestinala, eviscerarea intestinului subtire,
fasceita necrozanta si exitus.
• La copiii cu omfalita, rata de mortalitate este estimata
intre 7 si 15%.
• Sexul masculin, prematuritatea, nasterea septica
(incluzand si nasterea neplanificata la domiciliu), si
temperatura anormala sunt raportate a fi factori de risc
pentru un prognostic nefavorabil la copiii cu omfalita.
 OmFALITA
• Omfalita este o infectie polimicrobiana. Patogenii
predominanti sunt Staphylococcus aureus,
Streptococcus pyogenes, si bacterii gram negative
cum ar fi Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, si
Proteus mirabilis.

• Tratamentul antibiotic este de electie, si este tintit

pe organismele gram pozitive si gram negative. Sunt
recomandate Metronidazolul si Clindamicina.

• Tratamentul local cu bandaje antiseptice este foarte

important
 FASCEITA NECROZANTA
• Fasceita necrozanta a nn este o complicatie rara a
omfalitei.
• Este o infectie polimicrobiana a pielii, tesutului
subcutanat si fasciilor superficiale si profunde.
• Se caracterizeaza prin diseminarea rapida a infectiei
si inflamatiei, acompaniate de semne toxice
sistemice.
• Copiii ce prezinta fasceita au o incidenta mare a
bacteriemiei, socului si decesului.
• Mortalitatea se situeaza intre 60 si 85%.
• Chirurgia prompta si agresiva, antbiotice cu spectru
larg si terapia intensiva sunt critice in management-
ul fasceitei necrozante.