ICTERUL.

BOALA HEMOLITICĂ A
NOU-NĂSCUTULUI

Conf. Univ. Dr. Cristina Maria Mihai

 Caz clinic: anamneză

• Istoric: nou-născut la termen, adus pentru evaluare la 120 ore

post-natal, pentru icter sclero-tegumentar, debutat în a 2-a zi de
viață.

• APF: al-3-lea copil, din sarcină cu evoluţie normală, naștere

spontană, GN- 3100 g, APGAR 10, adaptare neonatală bună,
suge la sân, vaccinat în maternitate, meconiul eliminat din
prima zi, urini şi scaune normocrome.
 Caz clinic: anamneză

• AHC- fără istoric familial de icter, boli hepatice cronice,

infecţii. Ceilalţi fraţi nu au prezentat icter neonatal.

• Ex. Clinic- stare generală bună, semne vitale normale,

temperatură normală, greutate 3000g, icter sclero-
tegumentar, fără organomegalii intra-abdominale, tonus și
reactivitate corespunzătoare vârstei gestaționale.
 Investigații de laborator

• Bilirubina totala - 10 mg/dl

• Bilirubina indirecta- 9,5 mg/dl
• Bilirubina directa- 0,5 mg/dl

• DIAGNOSTIC?
 1. Definiție

Icterul reprezintă colorarea

în galben a tegumentelor şi
mucoaselor, produsă de
impregnarea acestora cu
pigmenţi biliari.
 2. Date generale

1. Icterul devine vizibil la valori ale bilirubinei peste 5 mg/dl.

2. Apare la 60% din nou-născuţii la termen şi la 80% din cei

născuţi prematur.

3. Icterul cu semnificaţie clinică apare doar în 6 % din cazuri.

4. 6-10% necesită fototerapie sau alte modalităţi terapeutice.

 3. Fiziopatologie

• Bilirubina este un pigment toxic, rezultat din degradarea hemului.

• Surse:
- degradarea hemoglobinei hematiilor îmbătrânite (eritroliza)
- degradarea hemoglobinei neutilizate la nivelul măduvei
eritrocitare
- 1 – 5 % din fermenţii hematici (citocrom, mioglobina,
peroxidaze)

• Circulă în sânge legat de albumină.

• În ficat bilirubina este captată de hepatocit.

 4. Abordarea nou-născutului cu icter
Puncte de interes ( Anamneza )

1.Vârsta nou-născutului în ore, vârsta gestațională, evoluția sarcinii (infecții,

complicații)
2. Modul de alimentatie al copilului
3. Evaluarea factorilor de risc ai icterului
4. Stabilirea tipului de icter: fiziologic / patologic
5. Aprecierea semnelor de hemoliză și factorii favorizanți: incompatibilitate
sanguină materno-fetală
6. Căutarea semnelor de icter nuclear : letargie, absența reflexelor, opistotonus,
convulsii
7. Aprecierea semnelor de infectie
 Evaluarea icterului în perioada
Bilirubinometrul
neonatală
 5. Algoritm de evaluare a nou-născutului cu icter

Se măsoară
bilirubina

Bilirubină> 12mg/dl sau Bilirubină < 12mg/dl sau

NN <24h NN > 24h

Test Coombs Reevaluare periodică a

nivelului bilirubinei

Se măsoară nivelul
Pozitiv Negativ
bilirubinei directe

-Defecte membranare
Anemie
ale hematiilor
hemolitică cu
-Defecte enzimatice
mecanism imun
ale hematiilor
(izoimunizare
-Medicamente
RH, ABO)
-Sepsis
-Hemoglobinopatii
 I.Icterul comun= ICTERUL FIZIOLOGIC
• Este cel mai frecvent

– Starea generală a copilului nu este afectată.

– Prezintă creșteri moderate ale bilirubinei indirecte (exclusiv) care

nu depășesc 10-12 mg/dl.

– Apare în a 2-a sau a 3-a zi de viață, izolat, cu intensitate moderată.

– Are o durată medie de evoluție de 3-10 zile.

– Poate dura mult timp și poate fi mai marcat la nou-născutul
prematur.
 Icterul fiziologic

• Durata și severitatea icterului sunt proporționale cu vârsta

gestațională și greutatea la naștere.

 Cauza = imaturitatea funcțională hepatică legată de vârstă și

prematuritate.
 Icterul fiziologic
 Uridin difosfat glucuronil transferaza (UDP- glucuronyl
transferase ), care realizează glucuronoconjugarea
bilirubinei indirecte pentru a favoriza eliminarea acesteia
este insuficientă cantitativ.

 Cu toate acestea, deficitul este tranzitor.

• În formele comune de icter neonatal tratamentul nu este

necesar.

• Fenobarbitalul în doză de 5-8 mg/kg s-a dovedit a avea

efecte benefice, acţionând ca inductor enzimatic, pentru
formele prelungite sau cu valori mari ale bilirubinei.
 II. Boala hemolitică a nou-născutului

• Boala hemolitică a nou-născutului este o afecţiune cu

implicaţii majore asupra vieţii nou-născutului, datorată
distrugerii globulelor roşii ale copilului de către anticorpii
din sângele matern care traversează bariera placentară.

• Cu cât titrul (cantitatea) de anticorpi este mai mare, cu atât

boala va fi mai gravă, ducând la leziuni cerebrale sau chiar la
decesul copilului.
 Clinic si biologic
Adesea precoce, cu debut înainte de 24 de ore de viață, se
agravează cu rapiditate.

Paloare, +/- hepatosplenomegalie.

Scaunele au colorație normală, urina este de obicei limpede,

cu excepția nou nascuților cu hemoliză brutală.

Biologic: anemie, eritroblastoză și hiperreticulocitoză.

Cauze: cel mai adesea INCOMPATIBILITATEA

MATERNO-FETALĂ.
Incompatibilitatea materno-fetală în sistemul
Rhesus (Rh)
 Ce este factorul Rh?

Factorul Rh(D) este un antigen specific de grup sanguin, prezent

atât pe eritrocitele umane, cât şi pe cele ale maimuţei Rhesus,
de unde şi-a căpătat şi denumirea.
Acest factor nu este prezent la
toţi indivizii umani, ci numai
la 85% dintre aceştia, ei fiind
numiţi Rh(D) pozitivi (+),
restul de 15% fiind Rh(D)
negativi (-).
 Ce este incompatibilitatea?

 Pătrunderea unor eritrocite Rh(D) pozitive în

circulaţia sanguină a unei persoane Rh(D) negative,
duce la apariţia anticorpilor anti-Rh(D).

 Această situaţie apare când mama este Rh negativ şi

naşte un copil cu Rh pozitiv (Rh moştenit de la tată),
situaţie care, în absenţa măsurilor de prevenire a
apariţiei anticorpilor anti-Rh, poate duce la
instalarea bolii hemolitice a nou-născutului.
 Cum se produce imunizarea față de factorul Rh?

• La prima sarcină, această imunizare nu ridică probleme, dar

poate avea consecinţe grave pentru sarcinile ulterioare. Astfel,
la o a doua sarcină incompatibilă, anticorpii produşi de
organismul mamei pot trece, la rândul lor, bariera placentară
şi, ajungând în organismul copilului, să ducă la distrugerea
globulelor roşii şi apariţia bolii hemolitice, printr-un mecanism
complex.
FORME CLINICE DE BOALĂ
HEMOLITICĂ PRIN
INCOMPATIBILITATE RH
A. Anemie moderată
• La naştere, nou-născutul este
aparent normal, valoarea
hemoglobinei > 12g/dl, iar
bilirubina din cordonul
ombilical este < 3 mg%.

• Creşterea rapida a
bilirubinemiei, secundară
bolii hemolitice, în primele
24 ore după naştere
reprezintă indicaţie pentru
exsanguinotransfuzie.
 B. Anemia severă la naştere

• Aparea la nou-născuţi care, conform datelor amniocentezei, sunt

afectaţi intrauterin moderat şi se nasc spontan sau prin operaţie
cezariană, după vârsta gestaţională de 36 de săptămâni.

• Nou-născutul prezintă un scor Apgar bun la naştere, dar este

palid, cu valoarea hemoglobinei mai mică decât 12g%, este
moderat edemaţiat, bontul ombilical este gălbui, iar valorile
bilirubinei sunt cuprinse între 3 şi 5 mg/100 ml.

• Hepatosplenomegalia şi peteşiile pot fi prezente.

• Exsanguinotransfuzia se va efectua în aceste cazuri imediat după

naştere.
 Aspecte clinice al nou-
născuților cu anemie severă la
naștere
• Paloare cutaneo-mucoasă • Edeme palpebrale
marcată, observată de la
naștere
C. Icterul nuclear

• Naştere prematură

• Icter cu debut în primele 24 de ore

• Ziua 6- letargie, alimentaţie dificilă

• Crize de apnee, opistotonus, convulsii

Nomograma Bhutani – model 1

• Rolul nomogramei este

de a sublinia instalarea
hiperbilirubinemiei.

• Hiperbilirubinemia =
nou-născut provenit din
sarcină la termen, ce
prezintă valori ale
bilirubinei peste
percentila 95.
Nomograma Bhutani – model 2
 Imagistică și aspecte macroscopice în icterul
nuclear

Hipersemnal T2 în Săgeata indică

globus pallidus Impregnarea țesutului cu impregnarea țesutului
pigmenți biliari cu bilirubină.
Consecinţele icterului nuclear
 D. Anasarca feto-placentară (Hidrops fetalis)

• Forma cea mai severă de boală hemolitică

• Poate determina moartea fătului in utero.

Dacă nou-născutul se naşte viu, fiind vorba de obicei de ore, un

prematur cu vârsta gestatională sub 34 de săptămâni, prezintă
edeme generalizate, paloare, hepatosplenomegalie, semne clinice
de insuficienţă cardiacă şi ascită.
 Anasarca feto-placentară (Hidrops fetalis)

• Anemia sub 7 g%, Hb putând

ajunge chiar la valori de 2 g%.

• Nou-născutul prezintă adesea

apnee la naştere.

Hepatomegalie Meteorism • Rata de supravieţuire în această

abdominal formă clinică este foarte mică,
sever chiar în condiţiile intubării
traheale, exsanguinotransfuziei
imediate şi instituirii tratamentului
insuficienţei cardiace.
 Hidrops fetalis

Aspect clinic ale unui nou-născut cu hidrops fetalis. Edeme monstruoase, generalizate.
Prima zi de viață.
Ecografie 2D si 3D. Aspect in utero al
uni făt cu hidrops fetalis
• Imaginea A: Vedere
laterală și frontală a feței
cu evidențierea edemului.

• Imaginea B:
polihidramnios și revărsat
pleural

• Imaginea C: ascită și
hepatosplenomegalie
 INVESTIGATII DE LABORATOR

• Determinarea factorului Rh(D) la toate femeile

• Determinarea factorului Rh(D) la soţii gravidelor Rh(D) negative

• Determinarea factorului Rh(D) la nou-născuţii mamelor Rh(D)

negative

• Screeningul pentru anticorpii anti-Rh(D), atât iniţial, cât şi pe tot

parcursul sarcinii, dacă există incompatibilitate cu partenerul

• Dozarea lunară a anticorpilor prezenţi, pentru urmărirea lor în

dinamică

• Dozarea anticorpilor dintr-o probă de sânge prelevată imediat după

naştere, dacă aceştia nu au apărut în timpul sarcinii (posibila apariţie
în timpul naşterii)!
 Diagnostic paraclinic -1

• În prezenţa unei incompatibilităţi posibile se vor face dozări de

anticorpi anti-D în sângele matern la începutul sarcinii. Dacă
sunt absenţi se vor retesta la 18 si 20 de săptămâni şi ulterior
lunar.

• Prezenţa de anticorpi în primele săptămâni de sarcina la

primipare indică o imunizare prealabila, printr-o transfuzie
incompatibilă Rh sau avort.

• Se consideră titru pozitiv, un titru >l/16 la actuala sarcină sau un

titru de 1/16 la o sarcină anterioară.
 Diagnostic paraclinic - 2

• În cazul izoimunizării valorile sunt mult mai mari (1/64 - 1/560).

• Pentru orice nou-născut cu risc de izoimunizare se va recolta
sânge din cordonul ombilical pentru determinarea Hb şi a
bilirubinei.
• Valorile de alarmă sunt: Hb<14 g/dl şi valori ale bilirubinei >4
mg/dl. Sugestiv pentru hemoliza este un număr de reticulocite
>6%.

• În următoarele 24 de ore scade vertiginos Hb (6-8 g/dl) şi creşte

bilirubina cu un ritm orar de>0,5 mg/dl/oră.
 Diagnostic paraclinic - 3

Testul Coombs pozitiv la copil şi mamă impune determinarea:

Titrului anticorpilor anti-Rh la copil, respectiv a anticorpilor imuni

anti-A sau anti-B în caz de izoimunizare în sistemul ABO (mama
de grup 0I şi copilul de grup AII, BIll sau ABIV).
 Tratament profilactic
• Scop: prevenirea formării anticorpilor anti-Rh(D).

• De aceea, pacientele cu Rh(D) negativ, cu rezultate negative la

screeningul pentru anticorpi, trebuie să fie supuse terapiei
profilactice cu imunoglobulină anti-D.

• Imunoglobulina anti-D este un anticorp care, introdus în

organism, împiedică apariţia anticorpilor proprii, prin blocarea
eritrocitelor Rh(D) pozitive fetale. Astfel, sistemul imun al
mamei nu mai vine în contact cu antigenul D al fătului.
Tratament profilactic

Profilaxia cu imunoglobulina anti-D

cuprinde 2 etape:

1. Profilaxia prenatală - care constă în

administrarea unei doze, începând din a
28-a săptămână de amenoree

2. Profilaxia postnatală - care constă în

administrarea unei doze în maxim 72 de
ore postpartum, numai daca Rh-ul
copilului este pozitiv.
 Profilaxia cu imunoglobulină anti-D
Este indicată cu ocazia fiecărei sarcini incompatibile, precum şi în
următoarele situații:
• Avort spontan sau la cerere
• Sângerare în trimestrul II sau III de sarcină
• Placenta adânc inserată
• Sarcină extrauterină
• Puncţie trofoblastică
• Amniocenteză
 Tratament curativ:

1. FOTOTERAPIA

2. FENOBARBITAL

3. EXSANGUINOTRANSFUZIA
1. Fototerapia

• Constă în expunerea
nou-născutului icteric la o sursă
de lumină albă sau albastră
determină scăderea valorilor
bilirubinei serice.

• Fototerapia reprezintă metoda cea

mai frecvent folosită în
tratamentul icterelor de intensitate
medie.
 Fototerapia
• Se vor trata prin fototerapie icterele prematurilor sau icterele
hemolitice medii, atunci când valorile bilirubinei indirecte
ating valori de 10 mg%.

• În prezenţa unei hemolize accentuate şi când ritmul de creştere

al bilirubinei este mai mare de 0,5 mg/oră, fototerapia nu este
eficientă, fiind indicată exsanguinotransfuzie. .

• În boala hemolitică fototerapia poate fi folosită ca metodă

adjuvantă, după exsanguinotransfuzie.
 Fototerapie
În prezenţa unei surse de lumină cu o
lungime de undă de 450 - 460
micrometri, bilirubina
neconjugată se transformă la
nivelul tegumentelor în produşi
de degradare hidrosolubili,
netoxici pentru SNC.
 Fototerapia

• Timpul de expunere 12 ore, repetându-se dacă este necesar,

după o pauză de câteva ore, evitându-se pierderile de fluide.

• În timpul expunerii se vor proteja ochii şi organele genitale prin

pansamente ocluzive.

• Se vor monitoriza la 12 ore greutatea, temperatura şi valorile

bilirubinei serice. Se vor administra lichide per os sau parenteral
în scopul evitării pierderilor excesive de apă.

• În timpul primelor 24 ore de fototerapie se produce o staţionare

sau o scădere uşoară a nivelului bilirubinemiei.
 Efectele secundare ale fototerapiei

• Deshidratare prin vasodilataţie şi scaune diareice determinate de

produşii de compoziţie ai bilirubinei care se elimină prin bilă în
intestin.

• Fototerapia a redus evident numărul exsanguinotranfuzia la nou-

născuţii cu icter accentuat produs de boala hemolitică uşoară sau
medie.

• În unele cazuri însă, hemoliza continuă şi după externare, de aceea,

examene hematologice repetate şi eventuale transfuzii corective sunt
necesare.
 2. Fenobarbital

• Doză: 5-8 mg/kg/zi

• Efecte: crește conjugarea și excreția bilirubinei

potențează efectul fototerapiei

• Are o perioadă de latenţă lungă până în momentul

declanşării acestui efect stimulator (3-7 zile), de aceea nu se
recomandă utilizarea de rutină pentru prevenirea şi
tratamentul hiperbilirubinei neonatale.
Fenobarbital
 3. Exsanguinotransfuzia
 Scopul este de a înlocui eritrocitele fetale sensibilizate cu un sânge
compatibil.
Indicații:
• 1. Icter debutat precoce (<24 ore de viaţă), cu bilirubina >10-14
mg/dl, care evoluează la prematur - indicaţie majoră;

• 2. Bilirubina indirectă = 20 mg/dl în prima zi de viaţă - indicaţie

absolută;

• 3. Bilirubina > 3,5 mg/dl în sângele din cordonul ombilical.

Exsanguinotrasfuzia

Efectele favorabile ale

exsanguinotransfuziei sunt:
1. Corectarea anemiei

2. Reducerea hemolizei prin

înlocuirea în proporţie de 85%
a hematiilor fetale cu hematii
compatibile cu anticorpii
transmişi transplacentar

3. Eliminarea bilirubinei şi a
anticorpilor circulanţi, de
origine maternă din organismul
fetal.
 Exsanguinotrasfuzia
Caracteristicile sângelui transfuzat:
1. Sânge proaspăt (sub 24h)
2. Heparinat sau citrat
3. Grupa de sânge va fi compatibilă cu mama (Rh negativ) și va fi
izogrup în sistemul ABO sau se foloseşte OI Rh negativ.

4. Volumul transfuzat este egal cu de două ori masa sanguina a nou-

născutului. (Masa sanguină = 80ml/kg, EST = 160 ml/kg)

Complicații posibile:
1. Infecții
2. Tulburări hidroelectrolitice și hemoragice
3. Aritmii
Imunoglobulina umană cu administrare i.v.

• Administrarea i.v. scade

remarcabil nevoia de EST
și reduce severitatea bolii
în izoimunizarea ABO

• Doza: 500mg/kc, 3 zile

succesiv
III. Incompatibilitatea în sistemul AB0
 Incompatibilitatea ABO

• Condiție biologică necesară: mama să fie de grup OI, iar copilul

AII, BIII sau ABIV.

• Mecanismul este identic celui din izoimunizarea Rh.

• Izoimunizarea apare mai rar, deoarece antigenele A și B sunt mai

slab dezvoltate la făt.
 Manifestări clinice

• Icter moderat;
• Anemie moderată;
• Hepatosplenomegalie medie

ATENŢIE: manifestările clinice pot să apară de la prima

sarcină şi, în unele cazuri, pot fi severe!
 Paraclinic

• Incompatibilitate de grup sanguin fetomaternă în sistemul ABO

• S-a constatat că, dintre nou-născuţii cu anticorpi anti-A, respectiv

anti-B, fac boala hemolitică semnificativă doar aceia care au şi test
Coombs pozitiv (ceea ce semnifică o concentraţie relativ ridicată
de anticorpi, capabilă să pozitiveze reacţia).

• Adesea testul Coombs negativ, ceea ce face ca diagnosticul să fie

incert.
 Tratament

• Identic cu cel al icterului hemolitic prin incompatibilitate Rh

(fototerapie, exsanguinotransfuzie, fenobarbital, gamaglobuline
i.v.)

• Diagnosticul antenatal nu este posibil.

 Alte tipuri de ictere determinate de hemoliza
neonatală

• Anemii hemolitice: enzimoptii eritrocitare (deficit de G6PD) și

sferocitoză ereditară.

• Antecedentele familiale, origine geografică compatibilă, dozajul

activitații G6PD sau ektacitometrie pentru sferocitoză.

• Hemoliză secundară unei infecții neonatale (virale, bacteriene sau

parazitare).
 ORICE ICTER CARE
DEBUTEAZĂ ÎN PRIMELE 24 DE
ORE DE VIAȚĂ ESTE PRIN
DEFINIȚIE PATOLOGIC!
IV. Icterele prelungite
Icterele prelungite: caracteristici generale
1. Hiperproducţia de bilirubină: apare când hemoliza
neonatală persistă mai mult de 10 zile după naștere, când un
cefalhematom și/sau hematoame legate de un traumatism
obstetrical continuă să se resoarbă.

2. Deficit tranzitoriu de captare, transport, conjugare a bilirubinei.

• 3. Icterul sugarului alăptat la sân apare la 3% din cazuri -

spre a 4-a sau a 5-a zi de la naștere. Este moderat și izolat,
persită mai multe săptămâni. Nu este necesar nici un
tratament și se continuă alăptarea.
 3. Icterul copiilor alimentați cu lapte de mamă
• Vârf de intensitate la 10-21 de zile.

• Toți copiii aceleași femei vor prezenta icter.

• Poate dura: aproximativ 3 săptămâni, cu posibilitatea extinderii

până la 2-3 luni.

• Se presupune că betaglucuronidaza din laptele matern favorizează

deconjugarea bilirubinei directe, urmată de reabsorbția în circuitul
enterohepatic al bilirubinei indirecte.
 Tratamentul icterului copiilor alimentați
cu lapte de mamă
• Scopul tratamentului: prevenirea encefalopatiei hiperbilirubinice.
• În general, tratamentul nu este necesar.
• Se continuă alimentaţia naturală
• Fenobarbital 5-6 mg/kgc
• Dacă valorile bilirubinei sunt mari (15-20 mg/dl), se poate folosi
fototerapia.

GREȘEALĂ MAJORĂ:
• Întreruperea alimentaţiei la sân
V. Ictere neonatale cu bilirubină
directă (Colestaza neonatală)
Cauze de colestază neonatală:
• Hepatita cu Citomegalovirus
• Hepatita cu Ag HBs
• Rubeola
• Herpes
• Coxakie
• Echo
• Toxoplasmoză
• Sifilis
• Tuberculoză
• Listerioză
 Cauze de colestază neonatală:
anomalii anatomice (1)
– Colestaze extrahepatice:
• Atrezie biliară.
Colestaza apare în zilele care urmează nașterii: scaun
decolorat, urina închisă la culoare, ficatul este mărit în volum
și are consistență scăzută.
Acest diagnostic trebuie suspectat sistematic (este necesară
efectuarea intervenției Kasai în primele 6 saptămâni).
• Alte colestaze extrahepatice:
– Chisturi de coledoc, litiază biliară, stenoză congenitală la
nivelul convergenței canalelor hepatice.
 Cauze de colestază neonatală: anomalii
anatomice (2)

– Colestaze intrahepatice:
• Paucitatea sindromică a ductelor biliare intrahepatice
(sindromul ALAGILLE) sau nonsindromică.
• Deficit de alfa-1-antitripsină.
• Mucoviscidoză
• Boli rare: boala Nieimann-Pick, sindromul Zellweger,
colestazele curente familiale, colangite sclerozante.
• Complicația unei hipoxii perinatale severe sau a nutriției
parenterale prelungite.
 Manifestări clinice

Icterul cu colestază are un tablou clinic uniform:

• Icter colestatic
• Scaun decolorat (parțial sau total),
• Urină de culoare închisă,
• Hepatomegalie.
• Asociază frecvent: sindrom hemoragic
 Icter colestatic/colestază
extrahepatică/atrezie de căi biliare
Colestaza intrahepatică/Sindrom Alagille

• Icter (prin paucitatea canalelor

biliare intrahepatice),
• Prurit,
• xantoame cutanate
• Malformaţii congenitale
cardiace- stenoze pulmonare,
tetralogie Fallot, DSV, HVD/
• Vertebre în formă de future
• Frunte bombată,
• Ochi înfundaţi,
• Bărbie rotundă, mică.
 Caz clinic: Anamneza
• Nou-născut cu vârsta de 4 zile, icteric, greutate 3,1 kg, fetiţă,
născută la termen, alimentata la san

• Mama 25 de ani, grup sangvin A, Rh pozitiv, primipară

• Sarcină cu evoluţie normală, naştere eutocică.

• Copilul a fost externat din maternitate în ziua a 2-a.

• Scădere ponderală 4% din greutatea la naştere, icter facial

discret, urinează şi elimină meconiul în primele 24 de ore
Caz clinic- Examenul pe aparate și sisteme

• T 37,8 grade C, • Icter extins şi la membrele

• Puls 162/min, inferioare,
• FR 55/min. • Sclere icterice,
• TA 63/45 mmHg, • Tonus muscular normal,
• G 2,7kg, • Fără cefalhematom sau
• Lungime 50 cm, , echimoze,
• PC 34 cm, • FA uşor deprimată,
• Icteric, • În rest-ex clinic normal pe
aparate şi sisteme.
• Iritabil.
 Caz clinic: Investigații

• Analize: bilirubina totală 20 mg/dl, bilirubina directă 0,7 mg/dl.

• CARE ESTE ATITUDINEA TERAPEUTICĂ ÎN ACEST CAZ?

 Caz clinic: Tratament

• Internare

• Fototerapie

• Suplimentarea alimentaţiei cu formulă de lapte

• Se externează cu bilirubina 12 mg/dl, alimentată la sân.

 Caz clinic 2

• Nou-născut de 4 zile, vârsta gestaţională 36 săptămâni, se

prezintă la medic pentru accentuarea icterului.
• APP- cefalhematom
• Ex. Clinic- icteric şi cu cefalhematom în resorbtie
• Ex. Neurologic normal, FA normotensivă, se alimentează
bine la sân.
• Bilirubina totală 27 mg/dl
• Bilirubina directă 1 mg/dl.
 CAZ CLINIC 2

• Grup sanguin A, Rh pozitiv,

• Test Coombs pozitiv, reticulocite 12%, sferocite
pe frotiu, hematocrit 42%.

• Se iniţiază
- exasnguinotransfuzia
- fototerapia
 Întrebarea nr 1

Ce tip de bilirubina creste in icterul fiziologic al nou-nascutului?

 Întrebarea nr 2

• Care este greșeala majoră întâlnită în tratarea icterului copiilor

alimentați natural?
 Întrebarea nr 3

Care este indicația majoră a exsangvinotransfuziei?

 Întrebarea nr 4

• Când utilizăm testul Coombs?

 Întrebarea nr 5

Care este condiția biologică, obligatorie de apariție a

icterului prin incompatibilitate ABO?