Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Îndrumător:
Lect. univ. dr. Nicoleta Rogoz
Studente:
Ciobotaru (căs. Rotundu) Sorana
Gabur Ioana-Ramona
Muha Ecaterina
Pînzariu Mădălina
Savu (căs. Ițcuș) Ionela-Zamfira
An III, grupa IV, PIPP
Cuprins:
Când?
D. Easton în anul 1957 a adus în fața întregii lumi articolul
„The function of formal education in a political review” și a
fost publicat în School Review (vol. 65), articolul lui Easton a
contribuit în mod decisiv în domeniul științelor politice mai ales în
SUA, și pe alocuri în Europa.
Ce reprezintă?
D. Easton este menționat ca fiind reprezentantul teoriei sistemelor
cibernetice (systemism) în domeniul științelor politice. Pentru acesta politica
reprezenta un sistem de activități interrelaționate ce au în comun
repartizarea optimă a avantajelor rezultate din alocarea favorabilă a tuturor
resurselor iar cei vizați în această acțiune erau membrii unei comunități.
PLATON (427-347 î.Hr.) a descris explicit în lucrări precum Phaedo, Protagoras, Meno și Republica (cunoscută și
sub numele de Politeia) legătura stabilită între strategia politică și educație. Dimensiunile esențiale de reflecție asupra
filosofiei platoniene asupra educației sunt finalitățile educației, natura cunoașterii, rolul și arta dascălului, relația școală –
cetate.
ARISTOTEL (384-322 î.Hr.) a elaborat o tipologie a regimurilor politice (tiranie, oligarhie, democrație, monarhie,
aristocrație și politeia). În concepția lui, cea mai optimă formă de guvernare era politeia, care combină guvernarea celor
puțini cu guvernarea de tip democrativ. Acesta pledează pentru educarea maselor, ca premisă a unei guvernări propice.
JOHN AMOS COMENIUS (1592-1570) a pus bazele teoretice ale principiului educației universale. A elaborat o
celebră filosofie a educației denumită pansophia (educația pentru toți, indiferent de gen, clasă socială sau rasă). În
Didactica Magna (1657), care este și cea mai cunoscută operă a sa, filosoful sublinia ideea conform căreia o anumită
educație conduce direct și mai ușor la succesul pe termen lung al individului.
JEAN JACQUES ROUSSEAU (1712-1778), în lucrarea Emil, acesta a dezvoltat teoria sa despre politică, iar în lucrarea
Contractul social exprima concret filosofia politică asupra societății. J. J. Rousseau a pledat avantajele politicii educaționale
de reîntoarcere la natură, de izolare socială ca soluție de apărare în momentul în care societatea este coruptă sau periculoasă
pentru copil.
JOHN DEWEY (1859-1952). În viziunea lui Dewey, mai importante decât achiziția cunoștințelor erau negocierea,
cooperarea, proiectarea scopurilor și planificarea acțiunilor necesare pentru atingerea scopurilor iar „o școală ideală trebuie
să reflecte o societate ideală.”
JOHN RAWLS (1921-2002) În lucrarea O teorie a dreptății, publicată în 1971, acesta prezenta „justiția” educației din
perspectiva individualismului liberal și în sprijinul dezavantajelor. Aduce în discuție două dintre cele mai importante principii
ale dreptății sociale: Fiecare trbuie să fie liber în mod egal și Fiecare trebuie să se bucure de egalitate de șanse.
PAUL RICOEUR (1913-2005) recunoaște în democrație o aventură etică, iar în politică o dominație fără violență.
Acesta acceptă virtuțile politicilor publice, dar și a celor educaționale, impunând anumite reguli pentru buna conviețuire,
în așa fel încât existența comună să poată fi reglată și organizată.
Din punctul de vedere al unei analize
sociologice a politicilor educaționale...
Există teorii care furnizează un punct de vedere, date și explicații utile pentru construcții
teoretice specifice politicii educației:
Funcționalismul sociologic:
E. Durkeim (1895,1922) - Funcția educației de socializare a individului
G.H. Mead - Interacționismul simbolic
Fenomenologia sociologică:
A. Schutz (1932), P. Barger și Th. Luckmann (1966) - Rolul educației în construcția realității
Constructivismul structuralist:
P. Bourdieu (1987,1989) - Relațiile dintre statusurile sociale prin distribuția resurselor
Pentru partea de analiză a politicilor educaționale
sunt utilizate ca sursă ideologiile politice.
IDEOLOGII POLITICE
CONSERVATORISM TOTALITARISMUL
LIBERALISMUL SOCIALISMUL COMUNISMUL
UL FASCIST
Politici sociale:
Evoluție istorică. Etape
Când vorbim despre politici sociale, ne referim la o gamă vastă de
politici publice care se articulează în funcție de perioada istorică și
contextul național din care provin.
În Dicționarul de sociologie, coordonat de C. Zamfir și L. Vlăsceanu,
politicile sociale sunt definite pe de o parte prin prisma instituțiilor
bunăstării sociale, respectiv a valorilor și tradițiilor care guvernează relațiile
sociale dintre indivizi, grupuri, comunități și instituții cu distribuția
resurselor și nivelul bunăstării populației. Iar pe de altă parte, prin
domeniile vizate ca: securitatea socială cu cele două componente de bază,
asigurările și asistența, serviciile sociale publice și personale, sănătatea,
educația, delincvența, statutul social, participarea și distribuția puterii,
mediul înconjurător ș.a.
Evoluția istorică constă într-o
succesiune de etape:
4. Criza și
reforma
5. Prezentul
sistemului
social
1. Etapa experimentală (1870-1920).
În Germania, anul 1883, Administrația Bismarck lansează primul program social concret, menționat în literatura
de specialitate: asigurările de boală și de accident.
4) Aspectele fundamentale ale politicii culturii, spiritul, creația și propagarea sunt supuse pe
rând evaluării pe baza criteriilor de extensivitate, intensitate și varietate, devenind astfel
indicatori de pertinență.
A preda
1) Materia= Învățământ A învăța
Din punct de vedere semnatic, învățământ A povățui
A deprinde
Instrucție
Din punct de vedere pedagogic, învățământ =
Cunoaștere dobândită prin rațiune sau
intelect
Din punct de vedere epistemologic, învățământ=
Apare pentru prima dată în Constituția franceză din 1791 astfel:” desemna măsura ca toți
părinții copiilor să nu mai plătească învățătorilor nici un ban ca preț al intrucției fiilor lor”.
Gratuitatea învățământului pătrunde în Constituția română de la 1866
Reprezintă una dintre cele mai mari cuceriri ale umanității deoarece până la introducerea ei,
învățământul costa mult mai scump în raport cu veniturile oamenlor de rând
Astăzi, gratuitatea înseamnă scutire de taxe școlare, plus acordare de ajutoare elevilor buni,
până la terminarea studiilor, plus gratuitatea furniturilor școlare, plus protecția și ocrotirea
statului pentru copiii privați de sprijinul părinților. De asemenea, deschide tinerilor calea de
a urma cu ușurință, fără dificultăți materiale, școala secundară și superioară.
Cercetășia
În România s-au organizat
Străjeria
Premilităria
1) CERCETĂȘIA
A fost întemeiată de generalul Baden Powel în anul 1911 și urmărea să facă din fiecare
tânăr un om corect, prompt la ajutor, generos și voios. Pentru a intra în cercetășie, tânărul
trebuie să jure respectarea unui cod de reguli pentru a proba o ținută cavalerească și ideea
samariteană. Pentru cercetășie fură acceptate și fetele.
Școlarul
Școala
Ordinea școlară
Corpul didactic= profesorul (cum?)
Profesor pastor
Profesor sergent
Profesor camarad