Tema 6.

Conţinutul finanţelor întreprinderii

 
1. Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii
2. Funcţiile finanţelor întreprinderii
3. Conţinutul economic al finanţelor întreprinderii
 1. Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

Finanţele întreprinderii cuprind relaţiile economice care apar în

procesul formării şi distribuirii resurselor financiare aflate la dispoziţia
întreprinderii în scopul obţinerii profitului maxim.
 Domeniul de studiu al finanţelor întreprinderii:

sunt banii şi relaţiile care apar în momentul utilizării şi câştigării

banilor, cât şi toate formele pe care banii le pot lua în procesul
circulaţiei lor (bani, materie primă, materie în curs de execuţie,
produse finite, creanţe, bani).
 Sistemul financiar al unui stat cuprinde 3 compartimente
mari:

1. Finanţe publice – studiază modul de formare şi repartizare a

fondurilor băneşti aflaţi la dispoziţia organelor de administrare
publică.
2. Finanţele întreprinderii – studiază modul de formare şi utilizare a
fondurilor băneşti aflate la dispoziţia agenţilor economici.
3. Finanţele gospodăriilor casnice – analizează modul de formare şi
investire a banilor persoanelor private (populaţia)
Rolul finanţelor întreprinderii constă în argumentarea diferitor
variante de decizii:

- de investire;
- de finanţare;
- de asigurare a utilizării eficiente a resurselor întreprinderii;
- de determinare exactă a necesarului de resurse materiale şi financiare
şi procurarea lor la cel mai mic preţ.
 Finanţele întreprinderii contribuie la:
 realizarea circuitului fondurilor;

 asigurarea resurselor băneşti necesare procurării

mijloacelor fixe, activelor curente şi salarizării
personalului;
 desfăşurarea procesului de producţie;

 desfacerea produselor;

 repartizarea veniturilor obţinute.

 2. Funcţiile finanţelor întreprinderii

Finanţele întreprinderii îndeplinesc următoarele funcții:

 funcţia de asigurare ;
 funcţia de repartiţie ;
 funcţia de analiză şi control
Funcţia de asigurare – presupune asigurarea
întreprinderii în cantitatea necesară şi la timpul oportun
cu resurse financiare. Criteriul principal care stă la baza
realizării funcţiei de asigurare este costul capitalului.
Funcţia de repartiţie constă în formarea, folosirea şi
alocarea capitalurilor în scopul realizării obiectivului
întreprinderii. Ea reflectă colectarea capitalurilor iniţiale
din diferite surse, circuitul lor şi repartizarea pe
destinaţii precum şi utilizarea acestora.
 Funcţia de analiză şi control - care are ca scop asigurarea
utilizării eficiente a capitalului şi este executată atât de
persoane cu funcţii din cadrul întreprinderii cât şi de organe
cu funcţii în acest domeniu, cum ar fi: Curtea de conturi,
Seviciul fiscal de Stat, Ministrul Finanţelor, Departamentul
Vamal, CCCEC, Băncile, Creditorii, etc.
Există următoarele forme de control financiar:

- preventiv;
- curent;
- posterior;
- intern;
- extern.
 3. Conţinutul economic al finanţelor întreprinderii
Analiza conţinutului finanţelor întreprinderii poate viza în egala măsura
cele trei modalităţi de manifestare:

- Teoria financiară;
- Politica financiară;
- Practica financiară.
Finanațele reprezentînd teoria financiară, dispun de o metodologie
capabilă să găsească soluţii la toate problemele financiare apărute.
 Finanţele ca și obiect al unei politici a managerilor întreprinderii
privind alegerea unei strategii financiare vizează atingerea obiectivului
principal.
Componentele principale ale politicii financiare sunt:
 Politica de investiţie care caracterizează comportamentul întreprinderii
în iniţierea proiectelor investiţionale;
 Politica de finanţare care caracterizează modul în care investiţiile vor fi
finanţate (surse proprii, surse împrumutate);
 Politica de dividend caracterizează modul în care profitul net va fi
distribuit.
Din punct de vedere practic finanţele fac obiectul unei acţiuni spre
atingerea unui scop definit.
- Analiza financiară identifică posibilităţi viitoare de creştere şi
generare a fluxurilor pozitive de numerar.

- Gestiunea financiară reprezintă ansamblul acţiunilor de

administrare a resurselor financiare ale întreprinderii care poate fi:
• gestiune financiară pe termen scurt care cuprinde gestiunea
stocurilor, creanţelor, pasivelor curente, numerarului
• gestiune financiară pe termen lung care cuprinde gestiunea
investiţiilor, capitalurilor proprii, datoriilor financiare.
Bazele conceptuale ale fiecărei ştiinţe pot fi formulate prin definirea
obiectului de studiu, care este reprezentat de:

• relaţiile financiare,
• resursele financiare,
• fluxurile financiare.