JONCTIUNEA ILEO-CECALA SI EVACUAREA CONTINUTULUI

Structura jonctiunii ileo-cecale .Trecerea alimentelor din intestinul subtire

in intestinul gros este controlata de jonctiunea ileo-cecala care este
formata din:

• 1. valvula ileo-cecala care este o invaginatie a ileonului in cec si

functioneaza ca o supapa

• 2. sfincterul ileocecal care reprezinta o ingrosare a musculaturii ileonului

terminal pe o iungime de 4 cm. La nivelul acestui sfincter exista o
presiune crescuta.
 JONCTIUNEA ILEO-CECALA SI EVACUAREA CONTINUTULUI

In mod normal sfincterul este inchis, el deschizandu-se ritmic sub actiunea

undelor peristaltice din ileon, a unor reflexe si a hormonilor:

• - distensia cecului determina contractia sfincterului si impiedica

eliminarea suplimentara a chilului din ileon in cec (reflex colo-ileal);

• - in schimb, distensia ileonului deschide sfincterul pentru a favoriza

deplasarea continutului spre cec (reflex ileo-cecal);

• acelasi efect se obtine si prin reflexul gastro-ileal (evacuarea

continutului ileal este favorizat dupa ingestia de alimente);
 JONCTIUNEA ILEO-CECALA SI EVACUAREA CONTINUTULUI

Rolul jonctiunii ileo-cecale este:

• 1. de a permite trecerea chilului (450 ml / 24 ore) spre colon intr-un ritm

suficient de lent, care sa faciliteze absorbtia apei si a sarurilor in
intestinul gros;

• 2. de a impiedica revenirea continutului cecal inapoi in ileon.

 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

GENERALITATI
• Anatomic, intestinul gros sau colonul se intinde de la valvula ileo-cecala,
prin care comunica cu intestinul subtire si pana la anus, prin care
comunica cu exteriorul

• El are o lungime totala de 140 - 180 cm si este impartit in mai multe

segmente topografice: cecul, colonul ascendent, colonul transvers,
colonul descendent, colonul sigmoid, rectul si canalul anal.

• Diametrul lumenului variaza intre 7 cm, in portiunea initiala, si 2,5 - 3,5

cm, in portiunea distala, motiv pentru care si colonul, ca si intestinul
subtire, are o forma de palnie alungita.
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

Aceasta impartire are un oarecare corespondent si in plan functional, din

acest punct de vedere colonul impartindu-se in:

• 1. colon proximal, care se intinde de la valvula ileo-cecala si pana la

mijlocul colonului transvers si care are rol mai ales in absorbtie;

• 2. colonul distal, intins de la jumatatea colonului transvers si pana la

anus, are rol in depozitarea si evacuarea materiilor fecale.
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

Structural peretele intestinului gros prezinta urmatoarele straturi:

• 1. seroasa reprezentata de foita viscerala a peritoneului;

• 2. subseroasa;

• 3. musculara. care este formata din doua straturi:

• - fibrele longitudinale se dispun la exterior in trei bandelete
(manunchiuri) Ele se numesc taenia coli, sunt continui si se extind pe
toata lungimea colonului, mai putin la nivelul rectului. Aeeste taenii sunt
mai scurte decat lungimea totala a colonului si din acest motiv peretele
intestinal se pliaza sub forma unor , pungi ce au fost denumite haustre.
• - fibrele circulare la interior
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

• 4. submucoasa este asemanatoare structural cu cea existenta la nivelul

intestinului subtire;

• 5. mucoasa este formata, la randul ei din:

• - corion bogat in vase si foliculi limfatici;
• - epiteliu de suprafata si glandular care este implicat in procesele de
absorbtie a unor constituienti si secretia de mucus si hormoni.
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

La nivelul canalului anal intalnim doua sfinctere:

• a) sfincterul anal intern este involuntar si este format din musculatura

neteda dispusa circular in jurul canalului anal. El este relaxat cand
sfincterul este destins;

• b) sfincterul anal extern este format din fibre striate aflate fntr-o
contractie tonica permanenta, ele fiind contractate voluntar.
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

TIPURILE DE MISCARI LA NIVELUL COLONULUI

• Activitatea motorie a intestinului gros prezinta anumite particularitati
datorate, in primul rand, unui plex mienteric si unei inervatii extrinseci
mai slab reprezentata si in al doilea rand activitatii electrice specifice.

Miscarile intalnite la nivelul colonului sunt:

a. Miscarile de segmentare:
• apar cu o frecventa de 2-4 pe minut
• apar prin contractia musculaturii circulare, dar se observa si o usoara
stare de contractie a musculaturii longitudinale
• rolul este de a creste presiunea intraluminal, crestere care favorizeaza
absorbtia, dar si de a amesteca si deplasa continutul colic pe distante
mici, in ambele sensuri.
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

b. Miscarile peristaltice
• sunt determinate de contractia musculaturii circulare si deplaseaza
continutul colic in sens oral - aboral pe distante mari

• sunt precedate de relaxari, motiv pentru care dau aspect de valuri

• au o frecventa de 3-12 ciclii/minut

• exista unii autori care considera ca in colon nu exista unde peristaltice,

ba chiar ca la nivelul cecului apar miscari antiperistaltice.
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

c. Contractiile "in masa“:

• sunt miscari specifice colonului
• ele reprezinta miscari care deplaseaza continutul colic pe distante mari,
pana la un sfert din lungimea colonului
• pornesc de la nivelul flexurii hepatice a colonului si se indreapta spre
sigmoid si canalul anal
• frecventa lor de aparitie este de 2 - 3 ori /zi.
 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

Factorii care initiaza aparitia acestui tip de miscari sunt:

- distensia colonului,
- distensia stomacului (prin reflexul gastro-colic),
- distensia duodenului (prin reflexul duodeno-colic),
- emotiile puternice
- excitantii conditionati.

Rolul acestor miscari este de a participa la realizarea defecatiei.

 MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

In urma transportului continutului luminal cu ajutorul acestor miscari din

intestinul subtire si gros, alimentele ingerate la un pranz ajung in cec la 4
- 5 ore de la ingerare.
• la nivelul flexurii hepatice continutul colic ajunge cam la 6 ore de la
ingerare,
• la 9 ore ajunge la nivelul flexurii splenice
• la 12 ore ajunge In sigmoid.

Eliminarea totala a alimentelor ingerate la un pranz se face in 3 - 7 zile.

 REGLAREA MOTILITATII INTESTINULUI GROS

Ca si in cazul intestinului subtire, si la nivelul colonului intalnim capacitatea

musculaturii netede de a se contracta spontan.

Aceasta capacitate de automatism este reglata de mecanisme nervoase

intrinseci si extrinseci si de mecanisme umorale.

a. Reglarea nervoasa intrinseca este realizata de plexul mienteric.Acest plex

contine neuroni adrenergici, colinergici, purineregici, etc. si are un efect
predominant inhibitor
 REGLAREA MOTILITATII INTESTINULUI GROS

b. Reglarea nervoasa extrinseca are doua componente:

• Parasimpaticul are un efect stimulator, prin intermediul acetilcolinei.

Acest efect se exercita prin suprimarea factorilor inhibitori.

• Simpaticul ce are predominant efecte inhibitoare. Ca si la nivelul

intestinului subtire, si la nivelul intestinului gros predomina tonusul
inhibitor.
 REGLAREA MOTILITATII INTESTINULUI GROS

c. Reglarea umorala
Cei mai studiati factori umorali implicati in motilitatea colonului sunt:
Cu efecte stimulatoare:
- gastrina,
- CCK
- serotonina
Cu efecte inhibitoare:
-glucagonul
-secretina
 DEFECATIA

Definite. Defecatia reprezinta un act motor reflex motor care consta in

eliminarea materiilor fecale, la exterior, prin anus.
Cantitatea de materii fecale eliminata zilnic este injur de 100 - 200 grame
pentru un adult, ea depinzand de:
- varsta,
- alimentatie,
- secretiile digestive
- gradul de absorbtie intestinal.
Actul reflex al defecatiei are la baza un arc reflex:in conditii obisnuite, cea
mai mare parte din timp, rectul este gol. Ajungerea materiilor fecale in
rect, in urma contractiilor in masa stimuleaza tensioreceptorii locali si
initiaza reflexul de defecatie.
 DEFECATIA

• a) Stimulii receptionati de acesti receptori determina activarea

neuronilor din plexul mienteric, care vor determina aparitia si
amplificarea undelor peristaltice la nivelul colonului transvers. Aceste
contractii peristaltice deplaseaza continutul colic spre anus si relaxeaza
sfincterul anal intern,neted.

• b) Impulsurile ajunse la nivelul plexului mienteric sunt transmise pe cai

aferente parasimpatice (nervii rusinosi interni si pelvici) pana la centrul
medular al defecatiei localizat in segmentele S2 - S4. De aici, pe cai
eferente, tot parasimpatice, se dicteaza intensificarea peristaltismului
colonului distal si relaxarea si mai buna a sfincterului anal intern.
 DEFECATIA

Observam deci ca plexul mienteric si parasimpaticul au aceleasi efecte,

facilitatoare, asupra defecatiei, parasimpaticul amplificand efectele
sistemului nervos enteric.

• c) Stimulii ajunsi la nivelul maduvei sacrate sunt transportati ascendent

spre centrii superiori: central bulbar al defecafiei, hipotalamus si cortex,
in acest fel defecatia este constientizata inca de la aparitia senzatiei de
defecatie. Conexiunile cu acesti centrii permit implicarea simultana a
tuturor mecanismelor care participa la actul complex al defecatiei.
 DEFECATIA

Mecanismul prin care se realizeaza defecatia are urmatoarele etape:

• a. in primul rand trebuie consimtit, de catre individ, ca actul defecatiei

poate avea loc (in cazul in care conditiile exterioare de mediu permit):

• daca defecatia poate avea loc, se realizeaza un inspir profund, glota se

inchide si diafragmul coboara pana la limita maxima crescand presiunea
intraabdominala. La acest efect participa si contractia celorlalti muschi
abdominali;
 - inconstient sunt contractate fibrele longitudinale (teniiie) de la nivelul
colonului, aceasta contractie participand la scurtarea colonului si
relaxarea sfincterului anal intern;

• - ulterior se relaxeaza musculatura planseului pelvin si sfincterul anal

extern;

• - concomitent se contracta muschii ridicatori anali si muschii coccigieni

care aduc rectul in intampinarea materiilor fecale si intaresc planseul
pelvin;
 DEFECATIA

• pastrarea relaxata a sfincterului extern si intretinerea contractiilor

rectului in cursul desfasurarii defecatiei este realizata de impulsuri
repetate sosite de la maduva.

b. in cazul in care defecatia nu poate avea loc, deoarece conditiile de mediu

nu permit:
• - sfincterul anal extern este inhibat voluntar;
• - peristaltica colonului distal este inhibata prin nervii hipogastrici care
contin fibre simpatice cu originea in centrul lombar inhibitor (L2 - L4) al
defecatiei;
• - aceleasi fibre realizeaza si contractia sfincterului anal intern;
• - consecutiv, materiile fecale sunt impinse inapoi in sigmoid si
descendent.
 DEFECATIA

• Senzatia de defecatie dispare pentru moment si reapare dupa cateva ore

insa, uneori, poate sa reapara abia dupa 2 -3 zile.

• Daca defecatia este suprimata de cateva ori la rand, se instaleaza

constipatia care consta in eliminarea rara a materiilor fecale

• Controlul cortical al defecatiei apare la un an sj jumatate, doi ani dupa

nastere.

• In mod uzual, prin educatie, defecatia are loc datorita reflexului gastro-
colic, dimineata dupa micul dejun.
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

SECRETIA SALIVARA
• Saliva este produsul de secretie a trei perechi de glande salivare mari si a
numeroaselor glande salivare mici diseminate in mucoasa orala

STRUCTURA GLANDELOR SALIVARE

• Glandele salivare mari au o structura tubulo-acinoasa.
• Unitatile structurale ale glandei sunt lobulii glandulari, formati din acini
glandulari si ducte salivare.
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

a. Acinii glandulari au o forma sferica si sunt formati din celule secretorii

de forma piramidala si o stroma conjunctiva formata din fibre de
colagen si putine fibre elastice.
Celulele acinare sunt de doua tipuri: seroase si mucoase.

In functie de modul in care celulele acinare se combina intr-o glanda

acestea se pot imparti in glande:
• - seroase;
• - mucoase;
• - mixte.
b. Ductele salivare mai sunt denumite si canale salivare.
Ele se formeaza de la nivelul polului apical al celulelor acinare si sunt de trei
tipuri:
• a) ductul intercalat care are rol in transportul salivei;
• b) ductul striat sau secretor are rol in procesele de secretie si reabsorbtie
salivara. Acest tip de ducte lipsesc in glandele sublinguale, motiv pentru
care saliva finala a acestor glande este izotona;
• c) ductul excretor sau distal este implicat tot in transportul salivei, ca si
cel intercalate.Canalele acinare conflueaza in canale lobulare care se
deschid ulterior in unul sau mai multe canale mari de evacuare Canalele
de evacuare de deschid in cavitatea bucala.
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

Glandele salivare mari de la nivelul cavitatii bucale sunt:

Glandele parotide
• • glande seroase;
• • localizate in loja parotidiana si au o greutate de 25 - 30 g;
• • canalul lor excretor este reprezentat de canalul Stenon, care se
deschide deasupra molarului II superior;
• • asigura cca 25 % din secretia de saliva;
• • secretia unui fluid transparent, bogat in enzime si hipoton.
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

Glandele submaxilare
• • glande mixte;
• • localizate in vecinatatea unghiului intern al mandibulei si au o greutate
de 6 - 7 grame;
• • canalul excretor este reprezentat de canalul Warton;
• • asigura cca 70 % din secreta de saliva;
• • secreta un lichid hipoton, mai vascos,care participa la realizarea
senzatiei de gust a alimentelor;
Glandele sublinguale
• • sunt glande mucoase;
• • sunt localizate in apropierea fraulu limbii si au o greutate de 3-5 g;
• • prezinta mai multe canale excretoare denumite Rivinius sau un singur
canal, Bartholin;
• • ele asigura doar 5 % din secretia salivara
• • secreta un fluid izoton, bogat in mucus, care este implicat in realizarea
deglutitiei;

Glandele accesorii secreta, in special, mucus.

 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

PROPRIETATILE SALIVEI
Saliva:
• este un lichid filant incolor, inodor, usor opalescent sau transparent,
vascos sau seros,
• cu miros fad-acid
• are o densitate de 1002 - 1012 fiind un lichid hipoton
• vascozitatea depinde de continutul in mucina
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

Saliva:
- are un pH cuprins intre 5,5 si 7,5(medie de 6,8)- Valoarea fiind reglata de
sistemele tampon bicarbonat, fosfat si al mucinei.
- se secreta in cantitate de 1 - 2 litrii in 24 de ore, cel mai mare debit
avandu-1 glanda parotida.

• In stare de repaus debitul salivar este de 0,5ml / min.

 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

COMPOZITIA SALIVEI
• 99,5 % apa
• 0,5 % reziduu uscat care, la randul lui, este format din compusi organici
si anorganici.

a)Substantele anorganice din saliva sunt reprezentate de ioni de sodiu,

potasiu, anion bicarbonic, iod, calciu, magneziu, fosfati si gaze ca
oxigenul dioxidul de carbon si azotul.
b) Substantele organice din saliva sunt reprezentate de proteine serice si
acinare, glucide, lipide, alte substante organice si elemente celulare:
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

1. amilaza salivara
• - este denumita si ptialina .
• -este secretata de celulele seroase din glandele parotide si submaxilare;
• - este o enzima glicolitica capabila sa hidrolizeze glicogenul si amidonul
copt sau fiert pana la stadiul de dextrin.Ea actioneaza asupra legaturilor
alfa 1- 4 glicozidice din structura glucidelor;
• - dupa deglutitie, ea isi continua actiunea asupra bolului alimentar inca
cca 30 minute pana este inactivata de catre pH-ul acid din stomac.
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

2. mucinele
•- sunt secretate de catre celulele mucoase din glandele submaxilare si
sublinguale;
•- roluri:
- de a participa la formarea bolului alimentar
- de a favoriza deglutitia
- alunecarea bolului alimentar de-a lungul faringelui si esofagului
- de a proteja chimic mucoasa de diferite agresiuni
- participa la mentinerea valorii normale a pH-ului salivar=> impiedica
decalcifierea dintilor si creste rezistenta dentara la carii.
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

3.Lipaza salivara
• -a fost descrisa la nou nascuti

4.Lizozimul
• - se gaseste in toate secretiile: lacrimi, secretie gastrica, lichid placentar,
lapte, si are o structura usor diferita de la un lichid biologic la altul;
• - activitatea lui este mai puternica in glandele submaxilare;
• - are rol anticarie si bactericid prin atacarea polizaharidelor din
structura membranelor microbiene.
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

• Kalicreina, enzima proteolitica, implicată în formarea de plasmakinine –

vasodilatatoare locale.

• La 80% din populație sunt prezente aglutininele sistemului de grupe

sangvine AB0, cu importanta în medicina legală.

• Substanțe azotate neproteice de tipul ureei, acidului uric, creatinină

• Substanțe neazotate: acidul lactic

 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

• Celulele salivare acinoase secretă în porțiunea inițială a tubilor o salivă

primară care de-a lungul tubilor suferă modificări în compoziția sa,
rezultând saliva finală
FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV
 DIGESTIA BUCALĂ
Mecanismul secretiei salivare
• Saliva primara contine apa, ptialina si/sau mucina, uree si Aa intr-o
solutie de ioni reprezentati de Na, K in concentratii izotonice cu plasma

• Compoziției salivei primare se modifica pe măsură ce avansează în

ductele salivare prin schimburi cu sângele din capilarele peritubulare
înainte de a ajunge în canalele excretoare.

• În condiții bazale, saliva este secretată în cantitate de 0,5mL/min,

exceptând perioada de somn.
 DIGESTIA BUCALĂ
Rolurile salivei

- în menținerea igienei cavității bucale

Saliva previne procesele de deteriorare bucală pe trei căi:

1. fluxul salivar ajută la eliminarea bacteriilor patogenice, ca și a particulelor

alimentare de suport al acestora
2. conține factori de distrugere antibacterieni reprezentați de lizozim
3. in salivă sunt prezente adesea concentrații semnificative de anticorpi
In absenta salivei, tesuturile orale se pot ulcera si infecta, fenomene la care
se adauga aparitia rapida a cariilor dentare.
 DIGESTIA BUCALĂ
Rolurile salivei

• Facilitează masticația și deglutiția, lubrefiind atât mucoasa cât și

alimentele
• Solubilizează substanțele alimentare pentru a le pune în contact cu
papilele gustative și a face posibilă stimularea acestora și apariția
senzației de gust
• Favorizează vorbirea prin lubrefierea mucoasei bucale și linguale
• Are o acțiune degradativă asupra glucidelor,descompunand amidonul
până la maltoză
• Proprietăți bactericide
 DIGESTIA BUCALĂ
Rolurile salivei
• rol excretor: prin saliva se elimina:
- substante toxice ca: uree, acid uric
- produsi de metabolizare ai unor alimente
- se mai elimina: alcool si droguri, metale grele: Pb in intoxicatia cu
saturnism. El se depune pe gingie => lizereu gingival brun. Alte metale
grele: Hg, Bi, (iod)
- virusuri: al rabiei sau turbarii ,al poliomielitei,gripale si paragripale

- mentine echilibrul hidric : cantitatea de saliva secretata e direct

proportionata cu starea de hidratarea organismului:
• deshidratare (febra -> scade secretia salivara -> uscaciunea gurii -> sete)
• umectarea mucoasei bucale si a faringelui -> inhiba senzatia de sete
temporar -> previne suprahidratarea
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare

• Secreția salivară este declanșată numai pe calea impulsurilor

nervoase( glandele salivare fiind lipsite de control umoral, cu toate
acestea, unii hormoni le pot influența activitatea)
• Secreția poate fi stimulată pe următoarele căi:
*** Pe cale reflexă:
– stimularea receptorilor tactili sau
- stimularea chimică a receptorilor gustativi din mucoasa
bucală si cea linguală
*** Calea asociată – prin activitatea musculaturii masticatorii și a deglutiției
*** Pe cale psihică – vederea, mirosul sau chiar gândul la anumite alimente
provoacă secreția salivară
*** Calea umorală – direct asupra centrilor salivari
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare
Arcurile reflexe excitosecretoare salivare:
Căile aferente:senzitive sunt reprezentate de ramurile următorilor nervi:
• Lingual
• Glosofaringian
• Vag
Centrii salivari sunt situați în substanța reticulată la nivelul joncțiunii dintre bulb și
protuberanță.

Căile eferente secretoare ajung la nivelul glandelor salivare și determină

salivarea.Acestea se împart de exemplu pentru glanda parotidă in :
• fibrele parasimpatice(colinergice) au originea în nucelul salivar inferior din bulb ce se
atașează nervului glosofaringian
• fibrele simpatice(adrenergice)din maduva cervico-dorsala de la nivelul segmentelor
D1-D2 din coarnele laterale

.
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare

Efectele stimularii parasimpatice:

- apar prompt, rapid, datorita acetilcolinei care difuzeaza rapid
- constau in:
• vasodilatatie la nivelul glandelor
• secretie salivara
**crescuta
**abundenta
**seroasa
**fluida
**bogata in enzime
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare
Blocarea receptorilor parasimpatici muscarinici cu atropina, urmata de
stimularea in continuare a PS produce vasodilatatie de durata (fara
cresterea volumului de saliva).
• Explicatie: PS elibereaza calicreina = o enzima ce actioneaza asupra unei
proteine (α2 globulina), secretata de ficat si prezenta in lichidul
interstitial numita kininogen, pe care-l transforma in lizilbradikinina si
apoi in bradikinina. Aceasta este o substanta puternic vasodilatatoare.

• Sectionarea PS -> hipersecretie salivara paralitica

 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare

Atropina:
• din punct de vedere chimic atropina face parte din categoria alcaloizilor
cu nucleu tropanic.
• este folosită în medicină ca antidot în intoxicaţii cu muscarină pentru
blocarea rolului exagerat parasimpaticului stimulat de excesul de
acetilcolină, care este produs şi de intoxicaţiile cu organofosforice ca
paration.
• se mai poate utiliza în timpul narcozei în cazul unei reduceri a frecvenţei
cardiace
• in oftalmologie se foloseşte ca dilatator al pupilei (midriază) utilizat la
examenele oculare.
• până în prezent n-a putut fi înlocuit în reanimările cardio-pulmonare ca
de exemplu asistolia.
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare

Efectele stimularii simpaticului:

• apar tardiv
• constau in: producerea unei salive vascoase, bogata in mucus, de
volum redus.
• scaderea secretiei salivare
• constrictia celulelor mioepiteliale din jurul ductilor intercalari cu rol in
expulzarea salivei

• Pe plan functional cele 2 sisteme de inervatie, colinergic si adrenergic se

completeaza.

• Substanțele parasimpato-mimetice (acetilcolina) crește secreția salivară

în timp ce parasimpato-liticele (atropina) scad secreția salivară.
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare

Declanșarea secreției salivare se realizează prin:

a. mecanism reflex necondiționat initiat de:
- miscarea maxilarelor in timpul masticatiei
- mobilizarea corpilor straini in gura
- contactul mucoasei bucale si a celei linguale cu produse acide sau
amare
=> declanseaza o salivatie a carei intensitate se adapteaza cantitativ si
calitativ la conditiile care au provocat-o
Secretia reflex necondiționata este declansata de:
- actiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi si
tactili
- distensia esofagului si a stomacului( sialoreea din aerofagie) prin
reflexe esofago-salivare si gastro-salivare
- actul masticatiei
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare

b. mecanism reflex condiționat.

Prin intermediul receptorilor senzoriali de la distanță (vizuali, auditivi,
olfactivi), prin mecanisme psihice având la bază reflexe condiționate,
secreția salivară se poate intensifica, poate crește chiar înainte de
pătrunderea alimentului în gură.
c. mecanisme centrale care se produc in:
- asfixie, in cursul careia centrii salivari sunt excitati de sangele incarcat cu
CO2
- situatii de greata insotita de salivatie
- emotiile violente cu efect inhibitor de uscare a gurii
 DIGESTIA BUCALĂ
Reglarea secreției salivare

d. hormonii care pot regla secreția salivară:

• hormonii mineralo-corticoizi, în special aldosteronul
• hormonul somatotrop
Aceștia cresc capacitatea funcțională a granulațiilor zimogene și puterea
amilolitică a ptialinei.
• hormonul retrohipofizar antidiuretic scade salivația și prin asta reduce
pierderea de lichide
 DIGESTIA BUCALĂ
Variatiile secretiei salivare:

– • cresterea secretiei salivare = sialoree

– • scaderea secretiei salivare = hiposialie

Fiziologice:
- cresc in graviditate
- scad in efort, emotii, teama

Patologice:
- cresc in ulceratii bucale, afte, carii, tumori bucale
- scad in febra, deshidratare, boli autoimune
 FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

SECRETIA GASTRICA
Structura mucoasei gastrice
• Transformarile suferite de alimente in stomac sunt rezultatul actiunii
enzimatice a secretiei gastrice si a motilitatii stomacului

• Suprafața mucoasei este tapisată cu glande gastrice (mai ales fundul și

corpul stomacului) care secretă constituentii principali ai sucului gastric.

• Porțiune orizontală în care stratul muscular este mai bine reprezentat

are un rol major în procesul de amestecare a alimentelor cu sucul gastric
si de constituire a chimul gastric.
SECRETIA GASTRICA
 SECRETIA GASTRICA

Glandele gastrice din regiune corpului și fundului stomacului prezintă 4

tipuri de celule:
• celule mucoase din regiunea gâtului glandelor care secretă mucus

• oxintice sau parietale situate mai ales in jumătatea superficială a

glandelor fundice ce produc HCl

• celulele principale ale corpului sau celulele zimogene situate în cele 2/3

profunde ale glandei secretă pepsină și probabil renină gastrică

 SECRETIA GASTRICA

• celulele endocrine reprezentate de:

– celulele enterocromafine care secretă serotonină dispuse mai ales la
nivelul antrului și duodenului);

– celulele argirofile care secretă somatostatin, histamina,dopamină și

enkefaline;

– celule care secrete enteroglucagon;

– celule enterocromafin-like prezente în mucoasa fundică ce secretă

probabil catecolamine (Cc)

– celulele G care sunt dispuse în regiunea antrală secretă gastrină,

endorfine, enkefaline
SECRETIA GASTRICA
 SECRETIA GASTRICA

• principalul produs de secreție al stomacului sucul gastric este eliberat de

glandele fungice, pilorice si cardiale ale mucosei gastrice fiind un lichid
cu o puternică reacție acidă

• cantitatea totală secretată în 24h este in medie de 1500mL

• conține 99% apă, 1% subst solide (0,6% anorganice, 0,4% organice)

• cea mai importantă subst anorganică este reprezentată de HCl care

impreuna cu acizii organici(lactic, butiric, carbonic) asigură aciditatea
totală a sucului gastric
• Sucul gastric este format din:
• 99% apa
• 1 % reziduu uscat.In cadrul reziduului uscat:
- 0,6 % este reprezentat de substante anorganice si
- 0,4 % de substante organice.

Substantele organice din sucul gastric:

1. Pepsinogenul:-
- este o proenzima care se secreta in celulele principale din zona
fundica a stomacului.
- trecerea in forma activa, de pepsina, are loc sub actiunea acidului
clorhidric si autocatalitic.
 SECRETIA GASTRICA

Secretia de pepsinogen este stimulata de:

- HCl,
- etanolul
- aspirina

Pepsina este:
- o endopeptidaza capabila sa scindeze legaturile hidrolitice ale
proteinelor transformate in prealabil de acidul clorhidric in acid-
albumine.
- are un pH optim de actiune de 1,5 - 2,5 .
- la un pH de 5 activitatea enzimei scade, pentru ca la pH-ul de 5,5 enzima
sa fie inactivata ireversibil.
2. Catepsina este o enzima proteolitica nespecifica identificata mai ales la
sugari si are un pH optim de actiune de 3 - 5.

3. Labfermentul este tot o enzima proteolitica ce se secreta in celulele

principale gastrice sub forma de proenzima sub actiunea acidului
clorhidric, labfermentul trece in forma activa care are un pH optim de
actiune de 4 5 -5,5. Efectul major al labfermentului este de a participa la
coagularea laptelului si in transformarea cazeinogenului solubil in
paracaseina care, in prezenta ionilor de calciu, se transforma in
paracaseinat de calciu.
• La adult, coagularea laptelui este realizata de pepsina.
• 3. Lipaza gastrica este secretata tot de celulele principale. Ea actioneaza
asupra trigliceridelor din lapte, frisca si unt si are un pH optim de actiune
de 4 -5.

• 4. lizozimul este asemanator structural celui salivar si are un pH optim

de actiune de 5,3. El are efect bactericid.

• 5. Factorul intrinsec Castle este secretat de celulele parietale gastrice.

Factorul intrinsec leaga o molecula de vitamina B12 pe care o transporta
pana la nivelul intestinului unde va fi absorbita.
Vitamina B12 este necesara pentru sinteza ADN-uIui.
 :
• 6 Mucina este:
• o glicoproteina ce se secreta la nivelul celulelor mucoasei gastrice, la
nivelul celulelor gatului glandelor fundice si pilorice si la nivelul celulelor
auxiliare.
- stratul de mucus este prima structura, care vine in contact cu factorii
intraluminali. EI se dispune sub forma unui "covor" fin peste celulele
epiteliale si asigura protectia structurilor subiacente.
• mucina are un pH alcalin sau neutru si este o substanta vascoasa care
are rol in realizarea adeziunii intre constituientii sucului gastric.
Cantitatea si calitatile mucusului se modifica daca mucoasa este supusa
unor leziuni
• Functiile mucinei sunt:
• - apara epiteliul de HCl;
• - mentine gradientul de pH intre lumenul gastric si epiteliu;
• - impiedica trecerea bicarbonatului in lumenul gastric;

Calitatile protectoare ale mucinei pot fi modificate de:

fumat,
alcool,
refluxul duodeno-gastric,
antiinflamatoare
factorii genetici.
Substantele anorganice din secretia gastric:
• 1) sodiul provine din plasma si din mucus;

• 2) potasiul provine din celulele parietale;

• 3) ionii de calciu;

• 4) magneziu;

• 5) in secretia gastrica mai exista si sulfati si fosfati;

• 6) bicarbonatul se gaseste in interiorul stratului de mucus

• 7) cel mai important component anorganic al secretiei gastrice este
acidul clorhidric:
• cel mai tare acid care se formeaza in organismul uman

• sinteza lui are loc la nivelul celulelor parietale din regiunea fundica a
stomacului

• sinteza lui necesita un consum mare de energie.

Rolurile acidului clorhidric:
• - denatureaza proteinele alimentare ingerate, facandu-le mai usor
digerabile;

• - activeaza pepsinogenul la pepsina;

• - creaza un pH optim actiunii enzimelor gastrice;

• - solubilizeaza nucleoproteinele si colagenul, favorizand digestia lor
ulterioara;

• - participa la transformarea Fe3+ in Fe2+;

• - are efect bactericid impiedicand dezvoltarea germenilor ingerati
impreuna cu alimentele