sec.

XVI -
MERCANTILIS începutul sec.
MUL XVIII
  Mercantilismul, ca doctrină economică,
reprezintă prima reflectare teoretică a
economiei de piaţă şi marchează
începutul formarii ştiinţei economice ca
ştiinţă autonomă, cu un domeniu propriu
de cercetare
MERCANTILIS
MUL
 Termenul de “mercantilism” a fost
introdus de Adam Smith şi are mai multe
semnificaţii. Acest termen provine din
cuvintele italieneşti:
 “mercato” (piaţă)
 “mercantile” (legat de câştigul bănesc).
  Din punctul de vedere al
mercantiliștilor bogăţia provine
MERCANTILIS din comerţ şi sporirea ei
depinde de sprijinul acordat de
MUL către stat comercianţilor
 Apariţia primelor state
centralizate şi a societăţii
moderne;

Apariţia unui nou sistem

GENEZA
economic, cel al economiei de
MERCANTILISMU
piaţă, favorizat de dezvoltarea
LUI
schimbului;

Marile descoperiri geografice din

sec. XV - XVI (a Americii în
1492 – de către Columb, a
Japoniei în 1452, a estului
Siberiei în 1584);
  Aceste condiţii au determinat
schimbarea profundă a
mentalităţii economice faţă de Evul
mediu, astfel valorile morale ale
Evului mediu (cumpătarea, caritatea,
altruismul) sunt înlocuite de dorinţa
de îmbogăţire, de individualismul
GENEZA economic.
MERCANTILISM
ULUI  Principalul mijloc pentru realizarea
acestui scop este considerat
comerţul exterior realizat astfel
încât să aducă o masă cât mai mare
de metale preţioase în interior, iar
sprijinul teoretic vine din partea
mercantilismului.
 Doctrina mercantilistă se caracterizată
prin următoarele idei principale:

IDEILE
 concepţia despre bogăţie sau PRINCIPALE
avuţie; ALE
 concepţia despre originea şi rolul DOCTRINEI
profitului; MERCANTILI
STE
 concepţia despre bani.
  Forma ideală a bogăţiei în viziunea

CONCEP mercantiliştilor constă în bani, respectiv

metalele preţioase din care erau
ŢIA confecţionaţi aceştia.

DESPRE  Sporirea bogăţiei sub formă de bani, a

BOGĂŢIE fost considerată preocuparea centrală

atât pentru indivizi cât şi pentru stat
SAU (pentru atingerea acestui scop,
mercantiliştii considerau acceptabil orice

AVUŢIE mijloc).
  Izvorul profitului şi deci, al acumulării
CONCEPŢ de bogăţii era considerat comerţul,
circulaţia mărfurilor şi, în special,
IA comerţul exterior.
DESPRE
ORIGINEA  În opinia mercantiliştilor, sporul de
bani încasat de comerciant faţă de
ŞI ROLUL cheltuielile făcute pentru a aduce
produsele pe piaţă rezultă din diferenţa
PROFITUL dintre preţul de vânzare mai mare şi
preţul de cumpărare mai mic.
UI
  Cu privire la bani, mercantiliştilor le
aparţine cea mai veche formulare a
CONCEP teoriei cantitative a banilor.

ŢIA  Conform acestei teorii puterea de

DESPRE cumpărare a fiecărei unităţi monetare
depinde de cantitatea de monedă
BANI existentă în circulaţie la un moment dat.
  Reprezentanţi ai
mercantilismului:

REPREZENTAN  oameni politici

ŢII
MERCANTILIS (O. Cromwell, J. B. Colbert, G.
Botero, etc.),
MULUI
 oameni de afaceri, bancheri

(T. Mun, J. Child, G. King, etc.).

  Se pot distinge trei mari etape ale
mercantilismului şi politicii
economice mercantiliste:
 mercantilismul timpuriu sau
ETAPELE sistemul monetar - sec. XVI;
MERCANTILISM
 mercantilismul matur sau
ULUI sistemul balanţei comerciale -
sec. XVII;
 mercantilismul târziu - sec.
XVIII.
  Ideea principală a mercantilismului
timpuriu era atragerea şi
reţinerea unei cantităţi cât mai
mari de bani, respectiv de metale
preţioase în interiorul ţării.
1.
MERCANTILIS  Mercantilismul timpuriu se
MUL bazează pe o gândire simplă: orice
cumpărare - micşorează cantitatea
TIMPURIU de bani, orice vânzare - creşte
(METALIST) cantitatea de bani.

 Caracteristic acestei perioade este

lucrarea lui William Stafford
“Analiza critică a unor plângeri
ale compatrioţilor noştri” (1581).
  Mercantilismul matur sau sistemul
balanţei comerciale, caracteristic
secolului XVII a renunţat la măsurile
rigide de atragere unilaterală a metalelor
preţioase într-o singură ţară;
2.
MERCANTILIS
 Deci, problema nu mai este reţinerea
MUL MATUR metalelor preţioase în ţară cu orice preţ,
(PRODUCTIV) ci impulsionarea comerţului extern
astfel încât soldul balanţei comerciale
să fie activ (valoarea exportului să fie
mai mare decât cea a importului), ceea
ce determină sporirea rezervei de bani a
ţării respective.
  mercantilismul comercial
englez, reprezentat de Th. Mun, J.
Child, Th. Gresham;
MERCANTILIS
MUL MATUR  mercantilismul industrialist
CUNOAŞTE francez sau colbertismul
URMĂTOAREL reprezentat de J. B. Colbert
E
PARTICULARI  cameralismul german, având ca
TĂŢI principiu tutela statului -
NAŢIONALE: reprezentanţi : J. H. G. von Juste,
J. von Sonnenfels (la începutul
sec. XVIII), Kaspar Klock
  Pentru Mun, regula sporirii avuţiei este balanţa
comercială favorabilă: “mijlocul obişnuit de
sporire a avuţiei şi a tezaurelor noastre este
comerţul cu străinătatea, activitate în care
trebuie să respectăm regula după care, în fiecare
an, să vindem străinilor mărfurile noastre, de o
sumă mai mare decât suma mărfurilor folosite de
noi de la ei”.
MERCANTILIS
MUL
 Implicarea statului este canalizată spre
COMERCIAL dezvoltarea producţiei industriale fără a o
ENGLEZ neglija pe cea agricolă;
 încurajarea importurilor de materii prime şi a
exportului de produse manufacturate;
 limitarea importului de produse de lux şi

 interzicerea exporturilor de materii prime.

MERCANTILIS  reprezentat de J. B. Colbert;
MUL  Colbertismul se axează pe ideea dezvoltării
INDUSTRIALIS industriei franceze pentru creşterea
T FRANCEZ competitivităţii ei pe plan extern prin tarif
vamal protecţionist.
SAU
COLBERTISMU
L
CAMERALISM  are ca principiu tutela statului
UL GERMAN
  Mercantilismul târziu (secolului XVIII) este
caracteristic Angliei în special, marchează
trecerea spre liberalismul economic;

 Acestă perioadă va milita pentru limitarea

3. implicării statului în economie:
MERCANTILIS reglementarea mai puţin riguroasă a
preţurilor şi sistemelor de dobânzi, taxe
MUL TÂRZIU moderate, renunţarea la sistemul de control
centralizat asupra economiei; cu alte cuvinte
pentru o politică mai liberală.
 Printre promotorii acestei noi orientări vor
fi:
 William Pety

 Richard Cantillon
 1.

Ca doctrină economică, mercantilismul desemnează:

a. un ansamblu de idei economice şi de măsuri
de politică economică caracteristice pentru
secolul XVIII-XIX, subordonate ideii că
bogăţia provine din comerţ;
b. prima reflectare teoretică a economiei de
piaţă, marcând începutul formării ştiinţei
economice ca ştiinţă autonomă, cu un
domeniu propriu de cercetare;
GRILE c. tot ceea ce este legat de câştigul bănesc.

2. Geneza mercantilismului este legată de următoarele

condiţii:
d. apariţia primelor state centralizate, a societăţii
moderne şi a economiei de piaţă;
e. eliberarea raţiunii de acordul obligatoriu cu
dogmele religioase (sec. XV-XVI);
f. marile descoperiri geografice ale sec. XV-XVI.

Varianta corectă este: A= a+b; B=b+c; C=a+c; D=a+b+c.

 3.
Doctrina mercantilistă poate fi
caracterizată prin următoarele idei
principale:
a. concepţia despre avuţie sau
bogăţie;
b. concepţia despre originea şi
rolul profitului;
c. concepţia despre bani.
Varianta corectă este: A= a+b; B=b+c;
GRILE C=a+c; D=a+b+c.

4. Forma ideală a bogăţiei în viziunea

mercantiliştilor, constă în:
d. pământ;
e. bani, respectiv metale preţioase;
f. factori de producţie.
 
 5. Izvorul profitului şi al acumulării de
bogăţii, în viziunea mercantilistă,
constă în:
a. agricultură;
b. comerţ;
c. producţia de bunuri materiale.
GRILE  
6. Cu privire la bani, mercantiliştilor le
aparţine cea mai veche formulare a:
d. teoriei nominaliste a banilor;
e. teoriei cantitative a banilor;
f. teoriei preţului just.
  

7.
Ideea principală a mercantilismului timpuriu (sec. XVI)
este:
a. atragerea şi reţinerea unei cantităţi cât mai mari
de bani, respectiv de metale preţioase, în
interiorul ţării;
b. impulsionarea comerţului exterior astfel încât
soldul balanţei comerciale să fie activ;
c. limitarea implicării statului în economie;
renunţarea la controlul centralizat asupra
economiei.
GRILE  
8. Spre deosebire de mercantilismul timpuriu,
mercantilismul matur sau sistemul balanţei comerciale
(sec. XVII):
d. a renunţat la măsurile rigide de atragere
unilaterală a metalelor preţioase într-o singură
ţară, admiţând fluxuri multidirecţionale ale
acestora, cu condiţia ca balanţa comercială să fie
activă;
e. cerea interzicerea ieşirii banilor din ţară pentru
menţinerea unei balanţe comerciale favorabile;
f. a renunţat la impulsionarea producţiei naţionale
în favoarea comerţului exterior.
  “[…] mijlocul obişnuit de sporire a
avuţiei şi a tezaurelor noastre este
comerţul cu străinătatea, activitate
în care trebuie să respectăm regula
după care, în fiecare an, să vindem
străinilor mărfurile noastre, de o
sumă mai mare decât suma
mărfurilor folosite de noi de la ei”.
CITAT DE
(Mun, Thomas “Tezaurul Angliei în
COMENTAT comerţul exterior sau balanţa
comerţului exterior” apud Ivanciu
Văleanu, Nicolae- “Istoria gândirii
economice”, E.D.P., Bucureşti,
1992, p.25).
 
 “Bogăţia nu este altceva decât
hrana, comodităţile şi
agrementele vieţii”; puterea şi
avuţia statului “constă în
abundenţa banilor care circulă”;
“fiecare ţară care are mai mulţi
bani în circulaţie decât vecinii ei
are un avantaj asupra acesteia cât
timp menţine această abundenţă
CITAT DE
de bani”. COMENTAT
(Richard Cantillon - “Eseu asupra
naturii comerţului în general”
apud Blaug, Mark -“Teoria
economică în retrospectivă”,
E.D.P. , Bucureşti, 1992, p.55).