Tema:ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN

INSTITUȚIILOR FINANCIARE
• Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci;
• Activele și pasivele băncii: clasificarea şi caracteristica lor
• Documentaţia bancară ca procedeu al metodei contabilităţii
• Bilanţul contabil –tipurile şi funcţiile lui. Planul de conturi bancare și
caracteristica acestuia
 Organizarea evidenţei şi a lucrului
operaţional la bănci
Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci include trei compartimente. Primul
compartiment ţine de formarea personalului de evidenţă şi operaţional. În componenţa aparatului de
evidenţă şi operaţional intră grupe de specialişti de deservire a conturilor omogene după conţinutul lor
economic. Se formează următoarele grupe de evidenţă:
• grupa de specialişti de deservire a conturilor curente ale clienţilor;
• grupa de specialişti de deservire a conturilor de credit;
• grupa de specialişti de deservire a conturilor de depozit;
• grupa de specialişti de deservire a conturilor valutare etc.
Numărul de grupe şi componenţa lor depinde de activitatea băncii şi mărimea ei (numărul clienţilor
deserviţi).
 La încadrarea în serviciu specialiştii de deservire a conturilor sunt informaţi cu toate obligaţiile
sale, una dintre care prezintă păstrarea tainei comerciale a clientului. Astfel, ei n-au dreptul să divulge
date cu privire la rulajele conturilor curente ale clienţilor şi altor lucrători bancari.Toate conturile
curente sunt repartizate între specialiştii responsabili. Repartizarea conturilor o face contabilul-şef al
instituţiei bancare.

Fiecare specialist de deservire conturi are numărul său care se înregistrează în toate documentele
prelucrate de către acesta.Cel de-al doilea compartiment ţine de organizarea zilei de muncă şi
circulaţia documentelor.
Organizarea lucrului la bancă trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor obiective:
• toate documentele primite de la clienţi în timpul zilei operaţionale să se prelucreze şi să se
reflecte în evidenţă în aceiaşi zi;
• documentele prelucrate se transmit la centrul de decontări al băncii în timpul zilei de lucru
conform graficului, apoi la centrul de decontări al B.N.M. indiferent de tipul plăţilor - on-line
(plăţile ajung la beneficiar în aceiaşi zi) sau regim de clearing (plăţile ajung la beneficiar a doua
zi).
Cel de-al treilea compartiment se referă la controlul operaţiilor bancare. Acesta este
exercitat de către specialiştii responsabili. De obicei, datele fiecărui document primar
(după verificarea de către specialistul responsabil) se introduc în sistemul de date al
computerului, apoi se autorizează de către contabilul – şef care îşi pune semnătura în
registrul „Documentele zilei”.
Pentru realizarea acestor obiective în timp operativ, banca întocmeşte graficul
circulaţiei documentelor şi de deservire a clienţilor. În grafic se prevede:
• timpul necesar pentru prelucrarea documentelor care au intrat la bancă până la
începutul zilei operaţionale (extrasele din conturile corespondente, documentele
de încasare a numeralului în casa serală etc.);
• timpul pentru prelucrarea documentelor primite la sfârşitul zilei operaţionale.
Specialistul de deservire responsabil trebuie să verifice respectarea regulilor de
decontare şi de casă stabilite, corectitudinea completării documentelor, legitimitatea
operaţiilor efectuate etc.
 Drept obiect al contabilităţii bancare servesc:
• Activele;
• Obligaţiunile; (pasive)
• Capital şi Rezerve; (pasive)
• Veniturile;
• Cheltuielile.
 Activele și pasivele băncii: clasificarea şi
caracteristica lor
• În definirea activului şi pasivului se creează în
plan metodologic posibilitatea de a pune în
evidenţă modul de valorificare al patrimoniului.
Altfel spus, activul prin elementele sale
componente formează baza materială, iar
pasivul caracterizează în expresie valorică felul
relaţiilor economice privind gestiunea bazei
materiale.
 La activele băncii se referă:
• - Mijloacele băneşti (în casierie, în casele de schimb valutar şi în drum);
• - Contul „Nostro” la BNM şi la alte bănci;
• - Credite bancare;
• - Valori mobiliare investiţionale;
• - Plasamente în bănci;
• - Active pe temen lung;
• - Materiale şi OMVSD;
• - Dobânda sporită ce urmează să fie primită;
• - Decontări cu personalul (creanţa);
• - Decontări cu debitorii;
• -Alte active.
 Obligaţiunile băncii includ:
• - Conturi Loro (conturile altori bănci deschise la bancă);
• - Împrumuturi primite;
• - Titluri de valoare emise;
• - Certificate de depozit;
• - Depozitele clienţilor;
• - Conturi curente ale clienţilor;
• - Dobânda sporită ce urmează să fie plătită;
• - Decontări privind leasingul (datorii);
• - Decontări cu personalul (datorii);
• - Decontări cu bugetul;
• -Carduri de debit (depozit);
• -Alte obligaţiuni.
• La Capital şi rezerve se referă:
• - Capitalul social (acţiuni simple şi preferenţiale);
• - Surplus de capital (diferenţa dintre valoarea nominală şi cea de
piaţă a acţiunilor emise şi plasate);
• - Capitalul de rezervă;
• - Profitul net;
• - Capitalul secundar (diferenţa din reevaluarea activelor pe termen
lung)
Veniturile aferente dobânzilor
Veniturile aferente la contul
nostru
Veniturile la plasările în bancă
Veniturile la valorile mobiliare
investiţionale
Veniturile la creditele acordate
Veniturile la leasingul financiar
Veniturile neaferente
dobânzilor
Venituri din comisioane
Venituri din amenzi, penalităţi
primite
Venituri din ieşirea activelor pe
termen lung
Venituri din operaţiuni cu
cardurile
Venituri excepţionale, Alte
venituri
Cheltuieli aferente Cheltuieli neaferente
dobânzilor dobânzilor
Conturi Loro Întreţinerea personalului băncii

Împrumuturile primite Cheltuieli privind imobilul

Certificat de depozit Alte cheltuieli operaţionale ale

băncii
Depozitele clienţilor Amenzi, penalităţi plătite

Conturile curente Ieşirea imobilizărilor necorporale

 Documentaţia bancară ca procedeu al metodei contabilităţii
Documentația reprezintă actul scris în care se reflectă executarea operaţiunilor
economice sau modul în care vor fi reflectate aceastea.
În funcţie de conţinutul şi destinaţia lor, rolul documentelor se manifestă pe multiple
planuri.
Documentele îndeplinesc următoarele funcţii:
• funcţia de consemnare, letrica si cifrica, cantitativă şi valorică a operaţiunilor
economice efectuate în cadrul întreprinderii;
• funcţia de acte justificative;
• funcţia informativă;
• funcţia de asigurare;
• funcţia de calculaţie;
Cu ajutorul documentelor se poate urmări activitatea economico-financiară a
unităţilor economice şi financiare în cele mai mici detalii.
 După natura operaţiilor la care se referă documentele se împart în:
• documente privind activitatea financiar – contabilă: (activele pe termen lung, activele curente,
salariile, pasivele, rapoartele financiare)

• documente privind alte activităţii: (documente privind activitatea de cercetare, activitatea de control).

După caracterul şi funcţia pe care o îndeplinesc, documentele se împart în:

• documente de dispoziţie:(ordin de plată, ordin de plată incasso, ordin de încasare);
• documente justificative:( factura, chitanţa);
• documente mixte: ( cerere de acreditiv);
După locul întocmirii şi circulaţiei, documentele pot fi:
• documente interne:( ordin de plată );
• documente externe:(ordin de plată ).
În raport cu modul de întocmire, conţinut şi rolul lor în cadrul procesului
informaţional – economic distingem;
• documente primare:(ordin de încasare, nota de contabilitate);
• documente centralizatoare(balanţa de verificare);
După forma de prezentare, se deosebesc:
• a. documente tipizate- se întocmesc pe formulare tip strict determinate;
• b. documente netipizate- se întocmesc pe formulare specifice.
După regimul de tipărire şi utilizarea formularelor folosite la intocmirea documentelor se disting:
• a. documente întocmite pe formulare cu regim special – au un regim deosebit de tipărire, numerotare, gestionare,
evidenţă, folosire şi păstrare;
• b. documente fără regim special.
După suportul care depozitează informaţia, se disting:
• a. documente pe suport de hîrtie;
• b. documente pe suporturi magnetice:(benzi, dischete).
După numărul operaţiilor economice pe care le cuprind, documentele se împart:
• a. documente singulare;
• b. documente cu multiple operatii.
După tehnica întocmirii, se deosebesc:
• a. documente care se întocmesc manual;
• b. documente care se întocmesc cu mijloace tehnice (calculatoare).
Conţinutul documentelor se concretizează în anumite elemente obligatorii.
Dintre aceste elemente unele au un caracter comun, adică se refera la toate categoriile de documente, iar altele au un
caracter specific.
 Bilanţul contabil –tipurile şi funcţiile lui.

• Bilanţul contabil, aşa cum prevede Legea Contabilităţii, reprezintă documentul

oficial de gestiune al unităţilor patrimoniale, asigurînd formarea unei imagini
fidele, clare si complete în ceea ce priveşte patrimoniul, situaţia financiară şi
rezultatele obţinute. Prin conţinutul şi funcţiile pe care le îndeplineşte, bilanţul
constituie un instrument deosebit de important în procesul de fundamentare a
deciziilor privind dirijarea activităţii curente şi îndeosebi a celei de perspectivă.
• Bilanţul bancar reprezintă, ca în orice ramură economică, o expresie esenţială a
activităţii societăţii bancare, punînd în lumină resursele utilizate, plasamentele
angajate, şi rezultatele activităţii din domeniul bancar.
• Funcţiile bilanţului contabil:
1.De generalizare - sistematizează şi grupează informaţiile contabile după o
structură bine determinată, care este unică şi obligatorie pentru toate unităţile
şi are un rol esenţial de informare pentru demonstrarea rolului Băncilor
Comerciale în sistemul informaţional contabil. Ea rezultă din analiza datelor
prezentate la Banca Comercială care astfel e transformată într-un instrument
de gestionare eficientă şi de conducere a întreprinderii.
Prin bilanţ se prezintă situaţia elementelor patrimoniale şi rezultatul perioadei
de gestiune, se cunoaşte starea bunurilor economice la un moment dat, a
creantelor, datoriilor şi a surselor proprii.
2.De analiză - o continuare şi o desfăşurare a funcţiei de informare. În baza
bilanţului se analizează situaţia patrimonială şi financiară a băncii, capacitatea
de plată a acesteia, starea decontărilor cudebitorii şi creditorii.
• Bilanţul contabil bancar are formă verticală şi
constă din trei părţi:
Active, Obligaţiuni şi Capital şi Rezerve.
• Posturile de activ sunt grupate în bilanţ în sensul
micşorării lichidităţii, adică începînd cu cele mai
lichide şi terminînd cu cele mai puţin lichide.
• Pasivele sunt grupate în sensul descreşterii
exigibilităţii obligaţiunilor.
 Planul de conturi. Noţiuni generale privind
ţinerea evidenţei sintetice şi analitice
Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova a fost aprobat prin
hotărîrea consiliului de administraţie al B.N.M. din 26 martie 1997 şi ulterior a fost modificat de mai
multe ori. El conţine 7 clase şi anume:
1.Active;
2.Obligaţiuni;
3.Capital şi rezerve;
4.Venituri;
5.Cheltuieli;
6.Conturi condiţionale;
7.Conturi memorandum.
 Conturile claselor 1 şi 5 sînt conturi de activ, iar conturile claselor 2, 3 şi 4
sînt conturi de pasiv. În limita fiecărei clase conturile sînt reunite în grupe după
destinaţia lor economică. În clasa 1
„Active” conturile sînt repartizate în ordinea descreşterii lichidităţii.

La elaborarea planului de conturi s-a folosit principiul ierarhic, şi anume: clasă

– grupă – cont aparte.
Pentru simbolizarea conturilor se folosesc numere din 4 cifre. De exemplu,
grupa de conturi 1000 „Numerar în casă şi alte valori monetare” include câteva
conturi, cum ar fi: 1001 „Numerar în casierie”, 1003 „Numerar în punctul de
schimb valutar al băncii licenţiate”, 1005„Numerar în bancomate şi alte
dispozitive” etc. Prima cifră indică clasa (1), următoarele 2 cifre reflectă grupa
(00), iar ultima cifră arată numărul contului (1, 3, 5).
În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include până la 9 conturi (de la
1 până la 9). Aceasta se face cu scopul evitării divizării conturilor care au un
conţinut economic comun. Cu toate acestea, unele grupe includ un număr
mai mare de conturi.
De exemplu, grupa 1700 „Dobânda calculată şi alte venituri ce urmează să
fie primite” include 37 de conturi.
Soldurile conturilor din clasele 1, 2 şi 3 se folosesc pentru întocmirea
bilanţului, iar din clasele 4 şi 5 - pentru întocmirea situaţiei de profit şi
pierdere. Conturile condiţionale sunt destinate evidenţei obligaţiunilor ce
depind de anumite circumstanţe eventuale (de exemplu, obligaţiunea de
cumpă rare a valutei străine pentru client), iar conturile memorandum -
evidenţei valorilor şi documentelor importante în activitatea băncii (de
exemplu, a formularelor cu regim special)
 Evidenţa în conturile din primele cinci clase se ţine conform procedeului
dublei înregistrări, iar în conturile din clasele 6 şi 7 – după metoda partidei
simple care reprezintă reflectarea unilaterală a operaţiunilor economice în
conturile contabile.

Contabilitatea la bănci se ţine cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice.

Conturile sintetice conţin indicatori generalizatori privind activitatea băncii,
iar conturile analitice - dezvăluie aceşti indicatori.
Evidenţa sintetică se ţine în baza conturilor sintetice şi reflectă fluxul
monetar financiar al titularilor de cont. Conturile sintetice sînt aprobate de
B.N.M. şi sînt unice pentru toate băncile comerciale.
 Evidenţa analitică înregistrează detaliat, în mod cronologic toate operaţiunile
bancare. Ea se ţine în baza conturilor personale. Conturile personale se deschid în
cadrul conturilor sintetice, iar numărul lor poate fi nelimitat (de exemplu, în
componenţa contului sintetic 2225 „Conturi curente ale persoanelor fizice” se
deschid conturi personale pentru fiecare persoană fizică - client al băncii).
Numărul contului personal include un număr din 13 cifre. La formarea
numărului contului personal se respectă regula potrivit căreia primele 4 cifre
trebuie să corespundă numărului contului sintetic. De exemplu, numerele de
identificare ale conturilor personale deschise în desfăşurarea contului sintetic
2371 „Depozite pe termen scurt ale persoanelor juridice (1 an şi mai puţin)”
va începe cu 2371.
Codificarea conturilor analitice facilitează identificarea informaţiei din
conturile sintetice şi elaborarea periodică a rapoartelor de uz intern, precum şi a
celor prezentate B.N.M.