Managementul comunicării

instituționale, abordări
conceptuale

Materanda : Luchian Elena

                                                                 gr. MCIE, anul  I
Comunicarea

activitate fundamentală de interacţiune

psihosocială a oamenilor, realizată prin limbaj
articulat sau prin alte coduri, în vederea
transmiterii unei informaţii sau a unor
modificări de comportament individual sau de
grup.
Comunicarea reprezintă:

informație , știre, opinie , mesaj, idee,

decizie, relaţie , legătură.
Comunicarea instituțională - reprezintă un proces esenţial prin care are loc schimbul de mesaje şi
informaţii în cadrul instituției în vederea realizării scopului şi obiectivelor planificate.

Comunicarea instituțională este cea mai

importantă activitate în managementul
instituției și este fundamentată pe 3
perspective:
 informatională;
 atitudinală;
 comportamentală.
Scopul comunicării instituționale este de a realiza un flux informaţional corect, pertinent şi eficient pe
orizontala şi verticala structurii organizaţionale a instituției conform unor norme profesionale, etice şi morale ce
asigură stabilitatea şi funcţionalitatea instituției.

Obiectivele comunicării instituționale sunt:

 Asigurarea bunei circulației a informației interne şi externe.
 Identificarea, cunoaşterea şi utilizarea corectă a diferitelor categorii de nevoi şi stimulente pentru satisfacerea
angajaților;
 Integrarea, stimularea și amplificarea relațiilor între toți angații din instituție;
 Dezvoltarea unui climat intern bazat pe încredere şi apartenență la colectivul
instituțional;
 Consolidarea coeziunii colectivului şi asigurarea eficiență muncii în instituție;
 Funcţiile comunicării instituționale:
 1. De informare;
 2. De formare profesională;
 3. De înţelegere şi cunoaştere – comunicarea instituțională sprijină bună cunoaştere de sine
şi cunoaşterea celorlalţi;
 4. De dezvoltare a relațiilor interpersonale și sociale – relaţii prin care se împărtăşește
propriul eu, aptitudinile, competențele, valorile şi realitatea, relații prin care se construesc
semnificaţiile realităţii profesionale și sociale;
 5. De persuasiune – în comunicarea instituțională putem influenţa prin argumente pro şi
contra deciziile interlocutorului dar şi comportamentul acestuia pentru a atinge anumite
scopuri.Această funcţie dezvoltă ideea de colaborare şi de efort comun, în interacţiunea
profesională și relațională.
 6. De influenţă afectivă, cognitivă, morală etc.;
În mod general comunicarea instituțională realizează
funcţiile: să înţelegi şi să fii înţeles.
Comunicarea instituțională are la bază

1. Strategii de comunicare;
2. Stil de comunicare;
3. Personalitatea celui care comunică;
4. Managementul procesului de
comunicare
 Comunicarea instituțională poate fi
abordată ca:

 relaţie interpersonală – deoarece stabileşte şi

modifică relaţiile între angajații instituției, atitudinile,
sentimentele lor;
 acţiune - deoarece exercită anumite scopuri şi
influenţe;
 act cultural – deoarece promovează valorile materiale
şi spirituale.
Comunicarea instituțională se dezvoltă pe două
planuri:
 1. planul conținutului;
 2. planul relației.

Comunicarea instituțională include:

  Modul de a vorbi;
  Modul de a scrie;
  Modul de a tăcea;
  Modul de a asculta;
  Modul de a acţiona.
 Caracteristicile procesului de comunicare
instituțională:
Comunicarea instituțională este un proces
- Uman
- Conștient
- Complex
- Continuu
- Complex
- Ireversibil
- Un proces care construieşte sensul
atitudinilor şi comportamentelor
angajaților;
- Un proces ce implică raporturi de putere
între parteneri.
Cerințele comunicării instituționale:
 Trebuie să fie clară şi accesibilă – utilizarea de termini şi expresii
cunoscute, înţelese,i nteligibile, lămurite, simple, uşoare;

 Trebuie să fie expresivă - adaptarea şi reglarea volumului vocii în funcţie de

ambianţă şi de necesitatea evidenţierii unor idei;

 Trebuie să respecte intensitatea şi ritmul vorbirii – utilizarea adecvată a

intonaţiei şi a ritmului după circumstanţe, interlocutori, conţinutul mesajului;

 Trebuie să asigure puritatea comunicării - evitarea bâlbelor, a vorbirii

nazalizate, răguşite care distrag interesul de la ceea ce se comunică;

 Trebuie să asigure logica mesajelor transmise;

 Trebuie să asigure prezentarea interesantă a conţinutului mesajului;

 Trebuie să fie interactivită - menţinerea unui contact vizual

permanent,utilizarea mimicii şi a gesturilor cât mai naturale;

 Trebuie să asigure un climat adecvat comunicării.

  Cui sau cu cine se comunică?
  Ce comunicăm?
  Cu ce scop comunicăm?
  Când, cum și unde comunicăm?
  Captarea atenţiei şi bunăvoinţei celor cu care se comunică;
  Asigurarea confortului necesar pe timpul comunicării;
  Calitatea, conciziunea şi coerenţa mesajului;
  Manifestarea modestiei, politeţei şi curajului;
  Implicarea persoanelor cu care se comunică;
  Simpatia în actul de comunicare
Important e să ne
ascultăm.
MULȚUMESC!