Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
40
35
30
25
10 Medici
0
2008 2009 2010 2011 2012
Transmiterea este posibilă la
Tr distanțe mari
Modalități de transmitere pe cale aeriana
an
sm Număr relativ mic de
alveolar
n
ae
Spălatul mâinilor și alte
ros
intervenții generale
oli (dezinfecția, etc) nu previn
transmisia
Transmiterea este posibilă la
Transmitere prin picături
microorganisme infectante
Poarta de intrare – mucoasa
Spălatul mâinilor este
eficient
Tuberculoza primară
,,TB primară" descrie prima infecţie cu TB. Când bacteriile ajung
la macrofagele alveolare, sunt ingerate şi reacţia inflamatorie
consecutivă determină necroza tisulară şi formarea de granuloame.
Aceste leziuni granulomatoase constau dintr-o zonă centrală de
material necrotic denumit cazeum, înconjurată de celule epitelioide
şi celule gigante Langhans. Ulterior zonele cazeoase se vindecă
complet şi multe devin calcificate. Unii dintre aceşti noduli
calcificaţi conţin micobacterii, care sunt izolate de către sistemul
imun (şi de mediul acid hipoxic creat în interiorul granulomului) şi
sunt capabile să rămână în stare dormantă timp de mulţi ani.
Acesta este cunoscut ca focarul primar sau „focarul Ghon" al bolii.
Pe radiografia toracică, focarul Ghon poate fi vizibil ca un mic
nodul calcificat. Daca bacilii se divid eliberând cantități mari de
antigene, apar distrucții tisulare masive cu apariția de necroze
de cazeificare => formând cavernă.
La primul contact cu infecţia, mai puţin de 5% dezvoltă boala
activă. Această proporţie creşte la 10% în primul an după expunere
Tuberculoza de reactivare
Bronhopneumonia tuberculoasa
apare ca o complicatie acuta a
tuberculozei secundare, sub
forma a multiple leziuni
circumscrise de condensare, cu
diametrul de 0,5-1 cm, culoare
alb-galbuie, contur neuniform,
centrate de o bronsiola si
separate de parenchim pulmonar
normal (tuberculi policiclici)
Tuberculoza miliara
apare prin diseminare Tuberculoza secundara miliara
limfatica exclusiv in
pulmon, iar pe cale
sangvina rezulta miliara
sistemica, cu interesarea
osului, splinei, ficatului,
suprarenalei.
Macroscopic prezinta
acelasi aspect ca in
tuberculoza miliara
primara
Examenul bacteriologic al sputei pentru mycobacterium tuberculosis este
standardul pentru diagnosticul tuberculozei pulmonare şi se realizează în
laboratoare specializate arondate dispensarelor de pneumologie sau spitalelor cu
secţii de pneumofiziologie. Este realizat de obicei din sputa spontană, uneori din sputa
indusă prin aerosoli şi rareori din secreţii respiratorii prelevate prin bronhoscopie. Se
recoltează trei eşantioane de spută (minimum un eşantion matinal).
Constă în două etape:a. examenul microscopic pune în evidenţă prezenţa bacililor acid-
alcoolo-rezistenţi (BAAR); rezultatele sunt disponibile rapid (ore-zile), dar este pozitiv
doar în cazurile ce elimină concentraţii mari de bacili în spută ceea ce are două
consecinţe:identifică cazurile de tuberculoză intens contagioase; un examen negativ nu
exclude o tuberculoză pulmonară.
b. cultura pe medii specifice este metoda de elecţie pentru diagnosticul
tuberculozei pulmonare; este pozitivă la majoritatea cazurilor de tuberculoză
pulmonară, dar rezultatele sunt disponibile după -9 săptămâni; din aceste motive nu
este folosită pentru diagnosticul iniţial al cazului de TB, dar este esenţială pentru
confirmarea ulterioară a acestuia; în acelaşi timp permite testarea sensibilităţii tulpinii
izolate la medicamente antituberculoase.
Cazul de tuberculoză este pacientul la care se decide începerea unui tratament
antituberculos. Cazul poate fi confirmat (bacteriologic sau histopatologic) sau
neconfirmat
Microscopic, leziunea caracteristica din tuberculoza este granulomul tuberculos
-Cele mai frecvente efecte secundare ale terapiei anti-tuberculoase cvadruple sunt greaţa, vărsăturile, rash-
ul cutanat şi pruritul.
- Poate fi prescris un antiemetic sau un antihistaminic pentru a ameliora aceste simptome, deşi în unele
cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului.
-O situaţie specială apare atunci când testele funcţionale hepatice devin alterate şi există preocuparea
privind o hepatită medicamentoasă, caz în care este deseori necesară oprirea tuturor celor patru
medicamente şi reintroducerea lor pe rând.
- Medicamentele trebuie oprite numai dacă bilirubina serică este crescută sau transaminazele sunt crescute
de peste trei ori.
/zoniazida poate determina o polineuropatie secundară deficienţei de B6, întrucât izoniazida
interacţionează cu fosfatul de piridoxal;
pentru a preveni această complicaţie trebuie administrată simultan vitamina Bs, piridoxină 10-25 mg
pe zi. Ocazional izoniazida determină reacţii alergice, cum ar fi rash cutanat sau febră.
Hepatita apare la mai puţin de 1% din cazuri dar, dacă medicamentul este continuat, poate evolua spre
necesitatea unui transplant hepatic sau deces.
Rifampicina este inductor al enzimelor hepatice, care pot fi temporar crescute în ser la mulţi pacienţi.
Aceasta înseamnă şi că tratamentul medicamentos concomitent poate fi mai puţin eficace şi va fi
necesară o evaluare atentă a tratamentului de fond al pacientului, în special a medicaţiei antidepresive,
anticoagulante şi anticonvulsivante .
Contracepţia orală va fi ineficientă, ca urmare ar trebui folosite metode alternative de contracepţie.
Rifampicina colorează secreţiile organismului în roşu/roz şi pacienţii trebuie avertizaţi asupra
schimbăriide culoare a urinei, lacrimilor (ce afectează lentilele de contact) şi transpiraţiei lor. A fost
raportată şi trombocitopenie.
Pirazinamida poate determina toxicitate hepatică dar cele mai frecvente efecte secundare sunt
pruritul, rash-ul şi artralgiile ,pirazinamida reduce excreţia renală a acidului uric şi poate precipita guta
hiperuricemică.
Etambutolu/ poate determina o nevrită optică retrobulbară dependentă de doză care se manifestă cu
discromatopsie pentru verde(, discromatopsia , ci o deficiență în modul în care sunt percepute culorile.
În această problemă de vedere, pacienții prezintă dificultăți în a distinge anumite culori, cum ar fi
albastru și galben sau roșu și verde)reducerea acuităţii vizuale şi scotem central´(Scotoamele sunt pete
negre sau colorate, uneori spumante, care apar în câmpul vizual atunci când sensibilitatea retinei scade,
reducând astfel eficiența văzului)
Este necesară evaluarea acuităţii vizuale şi a vederii în culori înainte de tratament Această
afecţiune este de obicei ireversibilă, cu condiţia opririi medicamentului în momentul apariţiei
simptomelor; ca urmare pacienţii trebuie avertizaţi asupra efectelor lui.
Toţi pacienţii căror li se prescrie acest medicament trebuie să fie examinaţi de un oftalmolog în prealabil,
iar dozele folosite trebuie să fie de 15 mg/kg, cu o doză maximă de 1,2 g.
Rezistenţa la medicamente
Incidenţa infecţiei HIV printrecazurile de TB la nivel mondial este în jur de 10% şi TB este
responsabilă de aproximativ un sfert din decesele legate de sindromul imunodeficienţei
umane dobândite (SIDA).
Alături de morbiditatea şi mortalitatea crescute ale co-infecţiei, sunt aspecte specifice legate
de tratamentul TB în HIV: mai precis, apariţia interacţiunilor şi intoleranţei
medicamentoase, riscul crescut de toxicitate medicamentoasă şi incidenţa mai mare a
rezistenţei la medicamente. Asistenţa pacienţilor cu infecţie TB/HIV trebuie realizată de
experţi TB (medici pneumologi sau infecţionişti) alături de specialişti HIV.
TB ganglionară
Ganglionii limfatici sunt a doua cea mai frecventă localizare. Ganglionii extratoracici sunt
mai frecvent interesaţi decât cei intratoracici sau mediastinali. De obicei se manifestă cu o
adenopatie cervicală sau supraclaviculară de consistenţă fermă, nedureroasă.
Zona centrală a ganglionului afectat devine necrotică şi se poate lichefia, astfel încât acesta
devine fluctuant dacă este periferic. Tegumentul de deasupra este frecvent indurat sau se poate
constitui un traiect fistulos cu scurgere purulentă, dar în mod caracteristic nu prezintă eritem
(formarea unui „abces rece"), în mod obişnuit adenopatia poate fi prezentă timp de câteva luni
înainteaLimfadenita tuberculoasa este o inflamatie cronica specifica granulomatoasa, cauzata
de infectia cu Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), localizata la nivelul ganglionului
limfatic. Leziunea caracteristica este granulomul tuberculos diagnosticului.
CT toracic cu adenopatie
mediastinală anterioară stângă cu
centru necrotic
Meningita și meningo-encefalita TB.
Din cele 5 cazuri înegistrate la copii din grupa de vârstă 0-4 ani, doi fuseseră vaccinați cu 1
an, respectiv 2 ani anterior debutului, iar ceilalți 3 copii nu fuseseră vaccinați.
Au fost înregistrate 8 decese, câte 2 în jud.Bacău, Neamț și Vaslui și câte 1 în jud. Arad și
Prahova. Cinci decese au fost înregistrate la sexul masculin. Două decese au fost înregistrate
la vârsta de 2 ani, 2 la grupade vârstă 35-44 ani, 2 la 45-54 ani și 2 la 55-64 ani
Meningita tuberculoasă (TBM, tuberculous meningitis) debutează de obicei cu dureri uşoare de
cap, oboseală, anorexie şi vărsături
Semnele meningeale se instalează de cele mai multe ori în câteva săptămâni. Somnolenţa,
semnele focale (ex. diplopie, edem papilar,hemipareză) şi convulsiile sunt frecvente
Investigaţiile şi tratamentul meningitei tuberculoase
Meningita tuberculoasă este o boală comună şi gravă la nivel mondial.Imagistica cerebrală, de
obicei cu RMN, poate evidenţia mărirea meningelui, hidrocefalie şi tuberculoame deşi poate fi şi
normală
În multe cazuri, microorganismele tuberculoase rare nu pot fi observate la colorare, iar testarea
PCR trebuie efectuată, deşi rezultatele pot fi negative. Repetarea examenului LCR este deseori
necesară, putând trece câteva săptămâni până la confirmarea etiologiei cu ajutorul culturilor.
Tratamentul cu medicamente antituberculoase - rifampicină, izoniazidă şi pirazinamidă -
trebuiesă înceapă pe o bază prezumtivă şi să continue pentru cel puţin 9 luni.
Etambutolul trebuie evitat din cauza complicaţiilor oculare. Corticosteroizii adjuvanţi, cum ar fi
prednisolon 60 mg pentru 3 săptămâni, sunt recomandaţi (cu scăderea graduală a dozelor).
Recidivele şi complicaţiile(ex. convulsii, hidrocefalie) sunt frecvente în meningita tuberculoasă.
Mortalitatea rămâne peste 60%, chiar şi în cazul tratamentului precoce
Tuberculoza intestinală
În ţările dezvoltate, majoritatea pacienţilor aparţingrupurilor etnice minoritare sau sunt
imunocompromişi din cauza HIVsau a drogurilor. TB intestinală se datorează reactivării bolii
primare cauzate de Mycobacterium tuberculosis
Tablou clinic
Constă în dureri abdominale, scădere ponderală, anemie, febră cu transpiraţii nocturne,
obstrucţie intestinală, dureri în fosa iliacă dreaptă sau masă palpabilă.
Regiunea ileo-cecală este cel mai frecvent afectată, dar colonul - şi rareori alte porţiuni
ale tractului gastrointestinal - poate fi de asemenea implicat.
La o treime din pacienţi debutul este acut cu ocluzie intestinală sau peritonită generalizată;
50% au dovezi radiologice de TB pulmonară.
Diagnostic
Diagnosticul diferenţial include boala Crohn şi carcinomul de cec.
• Tranzitul baritat de intestin subţire poate evidenţia ulceraţii transversale
şi îngustarea difuză a intestinului cu scurtarea polului cecal.
• Ecografia, IRM sau CT arată în plus îngroşarea mezenterului şi
prezenţa adenopatiilor.
• Examenul histologic
Modificările histologice includ inflamaţia cronică cu granuloame cazeoase. Bacilii acid-rezistenţi
pot fi observaţi pe coloraţiile dedicate. Totuşi, aspectul histologic nu poate fi întotdeauna diferenţiat
de cel al bolii Crohn.
Tratamentul medicamentos este similar cu cel al TB pulmonare
Artrita tuberculoasă
Aproximativ 1% din persoanele cu tuberculoză dezvoltă o afectare
articulară şi/sau osoasă. Ea apare ca boală primară la copii. La adulţi,
aceasta este cauzată, de obicei, de răspândirea hematogenă din leziunile
pulmonare sau renale secundare. Debutul este insidios şi diagnosticul adesea
întârziat.
Microorganismul invadează membrana sinovială sau discul
intervertebral.
Pot apărea granuloame cazeoase şi distrugerea rapidă a cartilajului şi a osului
adiacent. Pacienţii devin febrili cu transpiraţii nocturne, prezintă anorexiei şi
scad îngreutate.
Investigaţiile ar trebui să includă cultura din lichidul sinovial, precum şi
cultura şi biopsia din sinoviala. Mycobacterium tuberculosis este
microorganismul obişnuit, dar micobacterii atipice sunt implicate ocazional.
Trebuie efectuată o radiografie toracică.
Tratamentul este ca şi în cazul tuberculozei pulmonare cu terapie timp de 9 luni. Articulaţia trebuie
pusa în repaus, iar coloana vertebrală imobilizată în faza acută a bolii.
Osteomielita tuberculoasă
Se datorează de obicei diseminării hematogene de la un focar primar reactivat din plămâni sau din
tractul gastrointestinal. Boala începe în osul intraarticular. Coloana vertebrală este frecvent afectată
(boala Pott), prezentând leziuni distructive ale două corpuri vertebre învecinate, conducând la
colapsul lor şi la o angulaţie acută a coloanei (gibbus). Ulterior, se formează un abces (,.abcesul
rece"). Exudatul purulent se poate insinua între planurile ţesuturilor şi se poate evacua într-un punct
distant de vertebrele afectate.
Simptomele constau în durere locală şi tumefiere ulterioară, dacă exudatul purulent colectează. Apar
simptome sistemice precum astenia, febra şi transpiraţiile nocturne.
Tratamentul este la fel ca şi în tuberculoza pulmonară, însă extins la 9 luni împreună cu imobilizarea
iniţială
Manifestările cutanate ale tuberculozei
Tuberculoza poate determina ocazional manifestări cutanate:
Lupus vulgar ce apare în mod uzual după infecţia primară. Este localizat frecvent la nivelul capului sau
gâtului sub forma unor noduli brun-roşietici, care la examinare prin presiune cu o lama de sticlă
(diascopie), au aspect de „jeleu de mere''. Se vindecă cu cicatrici iar leziunile noi progresează lent către o
forma solitară,cronică, sub forma de placă eritematoasă. Leziunile cronice au risc crescut de dezvoltare a
carcinomelor scuamo-celulare.
Tuberculosis
verrucosa cutis
(tuberculoza
verucoasă) apare la
persoane parţial imune
faţă de microorganism
dar suferă o inoculare
ulterioară a pielii. Se
prezintă sub forma
unor leziuni verucoase
dispuse pe o placă
eritematoasă „rece''.
Scrofuloderma este
consecinţa diseminării
infecţiei în piele de la nivelul
ganglionilor limfatici
afectaţi, manifestându-se
prin ulceraţii şi cicatrici
Tuberculidele reprezintă un
tip de erupţie ce apare
datorită hipersensibilităţii la
infecţia cu Mycobacterium
tuberculosis.
Pericardita tuberculoasă
Este rar întâlnită ( <5%) în ţările dezvoltate, dar poate reprezenta peste 50% din cazuri
în ţările în curs de dezvoltare şi peste 90% din cazuri la pacienţii cu HIV.
Pericardita tuberculoasă se manifestă de obicei cu febră cronică discretă, care apare
mai ales seara, asociată cu caracteristici ale pericarditei acute, dispnee, slăbiciune,
transpiraţii nocturne şi scădere în greutate. Puncţia pericardică este adesea necesară
pentru diagnostic. Pericardita constrictivă este o consecinţă frecventă. Tratamentul este
identic cu cel al tuberculozei pulmonare , la care se asociază prednisolon 60 mg zilnic,
timp de 2-6 săptămâni
ALGORITM DE DIAGNOSTIC AL
TUBERCULOZEI
CRITERIILE DIAGNOSTICE ŞI
INDICATORI CLINICI INVESTIGAŢII
TB EXTRAPULMONARĂ
SIMPTOME TB PULMONARĂ Examenul clinic
(TBEP) R-grafie torace
(TBP)
• scădere ponderală Examen bacteriologic pentu TB
• tuse, cel puţin 3 săptămîni (microscopie şi cultură) ± teste
• expectoraţie • febră/subfebrilităţi rapide (cultură pe mediu
• transpiraţii nocturne lichid/teste genetice) -
• transpiraţii nocturne examen spută în caz de TBP
• inapetenţă alte simptome în funcţie de - examen alte produse
organul afectat patologice (lichid pleural, LCR,
• subfebrilităţi/febră altele) în caz de TBEP
• scădere ponderală in caz de suspiciune TBEP Hemoleucograma, VSH
pacientul necesită consultul Probe hepatice
• dispnee progresivă
Probe renale
• ±hemoptizie medicului specialist de profil. Testare HIV
TUBERCULOZA – PROBLEMA SOCIALĂ