Farmacologia clinică a medicației

antiseptice și antiemetice in practica

stomatologică

ȚîRCHI Dina – medic rezident endodonție, anul I

• Antisepticele – substanţe ce exercită acţiune bactericidă (omoară)
şi/sau bacteriostatică (inhibă creşterea) asupra microorganismelor
aflate pe un ţesut viu(piele, mucoase, cavităţi naturale, plăgi)
• Dezinfectantele – substanţe ce distrug agenţii patogeni din mediul
extern (diferite obiecte şi instrumente, pansamente, îmbrăcăminte,
mobilă, pereţi).
Medicatia antiemetica
Tratamentul greturilor si varsaturilor implica atat administrarea de
medicamente antivomitive (antiemetice) cat si reechilibrarea hidroelectrolitica a
pacientului. Aceasta a doua etapa este obligatorie, chiar daca greata si voma trec de la
sine si nu impun administrarea unor medicamente specifice.

Greata si voma pot sa apara in multe situatii, cum ar fi:

- administrarea de medicamente (cand reprezinta un efect advers important, in special
in cadrul terapiei anticanceroase)
- gestatie
- rau de miscare
- patologie infectioasa gastrointestinala
- diverse afectiuni hepatice, pancreatice

Greata persistenta poate determina o pierdere durabia a apetitului, iar voma excesiva
provoaca hipocloremie, hipokaliemie, alcaloza, deshidratare.
Antivomitivele sau antiemeticele combat simptomatic voma. Actioneaza in
majoritate la nivelul formatiunilor centrale implicate in actul vomei:
- centrul vomei
- zona chemoreceptoare declansatoare din bulb
- nucleii vestibulari.

Ele interfera cu functia unor neurotransmitatori:

-dopamina, serotonina – la nivelul zonei chemoreceptoare declansatoare
- acetilcolina la nivelul centrului vomei si al sistemului labirintovestibular.

In cazul raului de miscare, greata si voma se datoreaza stimularii excesive a

aparatului vestibular; in acest caz – sunt controlate prin scopolamina si
antihistaminice.

Altele actioneaza periferic in arcul reflex al vomei.

Antivomitive cu acţiune centrală – sunt substanţe care inhibă centrul vomei. Unele
medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală, favorizând tranzitul normal,
sunt propulsive gastro-intestinale (prokinetice). Efectul prokinetic (propulsiv
gastrointestinal) rezultă din următoarele mecanisme:
- activarea directă a receptorilor colinergici muscarinici de la nivelul sinapselor
neuroefectoare parasimpatice din musculatura netedă gastrointestinală;
- inhibarea acetilcolinesterazei (enzima ce catalizează degradarea acetilcolinei) cu
acumularea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice
gastrointestinale;
- creşterea eliberării de acetilcolină în sinapsele neuroefectoare parasimpatice
gastrointestinale prin stimularea neuronilor motori primari din plexul mezenteric.

Clasificare
a. antagoniştii dopaminei: 1 fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice
(clorpromazina) şi piperazinalchilice (proclorperazina, tietilperazina), 2.benzamide:
metoclopramid;
b. antagoniştii serotoninei: ondansetron granisetron, tropisetron;
c. antihistaminice: – fenotiazine: prometazina, feniramina;
- cinarizina;
d. parasimpaticolitice (anticolinergice centrale): scopolamina (acţionează şi asupra

centrilor vestibulari, fiind activă în răul de mişcare).

 Antivomitive centrale
Antagoniştii dopaminei
Fenotiazinele neuroleptice – clorpromazina (clordelazin,
plegomazin, largactil), proclorperazina (Emetiral), tietilperazina
(Torecan), sunt antivomitive. Acestea acţionează predominant asupra
zonei chemoreceptoare declanşatoare din bulb (probabil prin
antagonizarea dopaminei), ceea ce explică eficacitatea faţă de voma
mediată prin chemoreceptorii centrali – provocată de anestezice şi
de alte medicamente, în uremie, în boala de iradiaţie. Sunt în general
bine suportate, în condiţiile folosirii ocazionale ca antiemetice.
Uneori provoacă somnolenţă sau hipotensiune ortostatică.
Cele mai folosite sunt produsele Emetiral (maleat de
proclorperazină) şi Torecan (maleat de tietilperazină) ambele de
natură fenotiazinică. Emetiralul se prezintă sub formă de drajeuri a 5
mg şi supozitoare a 5 mg şi 25 mg, torecanul sub formă de drajeuri
de 6,5 mg şi fiole 1 ml 6,5%.
Clorpromazina – este un antivomitiv eficace la doze mici, subneuroleptice.
Proclorperazina – este un antivomitiv foarte eficace la doze mici (5-10 mg, de
1-3 ori / zi).
Tietilperazina – este un derivat de fenotiazină, utilizat exclusiv ca antiemetic
(nu şi ca neuroleptic). Este un antagonist al dopaminei cu acţiune
asemănătoare proclorperazinei, fiind un antiemetic puternic şi un sedativ slab.
Metoclopramid – este un antagonist al dopaminei. Administrat per os se
absoarbe rapid, are o biodisponibilitate de peste 75%, dar cu o variabilitate
mare datorită efectului primului pasaj hepatic. Biotransformarea are loc la
nivel hepatic prin sulfo şi glucuronoconjugare.
Administrarea pe cale iv poate determina manifestari de tip nervos la caine si
pisica cu efect pasager.Prezintă o distribuţie largă în ţesuturi, difuzează prin
bariera hematoencefalică şi prin placentă şi se elimină pe cale urinară în mare
parte sub formă de metaboliţi. Timpul de înjumătăţire este mediu, dar creşte
considerabil în insuficienţa renală.
Prezintă efect antivomitiv antidopaminergic eficace, efecte
propulsive, colinergice (periferice, prin eliberarea acetilcolinei la
nivelul sinapselor neuroefectoare digestive). Ca urmare,
stimulează peristaltismul esofagului, stomacului, intestinului
subţire, creşte tonusul sfincterului cardia, relaxează sfincterul
piloric, împiedică refluxul gastro-esofagian şi duodeno-gastric,
grăbeşte golirea stomacului, grăbeşte tranzitul intestinului
subţire.
Se utilizează ca antivomitiv în toate tipurile de vomă, dar cu
rezultate slabe în cea produsă de kinetoză. Se poate folosi şi ca
propulsiv (prokinetic) în: reflux esofagian, spasm piloric. Se
prezintă sub formă de comprimate, soluţie injectabilă,
supozitoare. Doza este de 0,1-0,3 mg/kg.
Antagoniştii serotoninei
Sunt folosiţi ca antivomitive eficace în voma indusă de
anticanceroase şi radioterapie.
· Antihistaminice H1
Prometazina – este un derivat fenotiazinic cu acţiune
antihistaminică şi anticolinergică centrală, la nivelul centrului
vomei şi nucleilor vestibulari. Este indicată în voma produsă de
kinetoză (rău de mişcare) şi voma medicamentoasă, iar ca reacţii
secundare produce sedare şi somnolenţă pronunţată.
· Parasimpaticolitice
Scopolamina – este un alcaloid din Hyosciamus niger.
Mecanismul antivomitiv se bazează pe acţiune anticolinergică
centrală şi la nivelul centrilor vestibulari. Se utilizează ca
medicaţie de elecţie în răul de mişcare, profilactic.
Antivomitive periferice
- anestezice locale: anestezină, lidocaină, apă cloroformată;
- carminative: anason, mentă (eficacitate în cazuri uşoare).
Eficacitatea unor substante antivomitive scade în ordinea: antidopaminice,
antiserotoninice, anticolinergice centrale, antihistaminice, parasimpaticolitice,
anestezice locale, carminative.
Antivomitivele sunt indicate numai după stabilirea diagnosticului şi cauzei
vomei:
- în voma care constituie o problemă pentru pacient;
- în răul de mişcare, profilactic;
- în tulburări digestive, biliare, hepatice;
- în intoxicaţii;

- în greaţa şi voma induse de chimioterapia anticanceroasă.

Mulțumesc pentru atenție !!!