UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR

Aliaje biodegradabile pe bază de

magneziu
C O O R D O N ATO R Ș T I I N Ț I F I C ,
P R O F. U N I V. D R . I N G . V I C TO R G E A N T Ă
S T U D E N T,
STROE CRISTINA ELENA
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL Ⅰ: CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND BIOMATERIALE
CAPITOLUL ⅠⅠ :MAGNEZIUL-MATERIAL RESORBABIL
CAPITOLUL ⅠⅠⅠ: CLASIFICAREA ALIAJELOR PE BAZĂ DE MAGNEZIU
CAPITOLUL Ⅳ: COROZIUNEA ALIAJELOR PE BAZĂ DE MAGNEZIU
CAPITOLUL Ⅴ: STUDII ÎN VITRO ȘI IN VIVO
CAPITOLUL Ⅵ: CERCETARE PRIVIND OBȚINEREA UNOR ALIAJE BIODEGRADABILE Mg-Ca ÎN INSTALAȚIA
DE TOPIRE ÎN LEVITAȚIE CU CONVERTIZOR DE MEDIE FRECVENȚĂ ȘI ÎN ATMOSFERĂ INERTĂ
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL Ⅰ
Odată cu descoperirea metalelor inoxidabile, şi a aliajelor de cobalt şi crom în anii 1930,
procesul de fixare şi de vindecare a fracturilor a cunoscut mult mai mult succes.
În prezent, implanturile ortopedice metalice sunt realizate mai ales din aliaje de oţel inoxidabil
austenitic, aliaje de cobalt-crom, tantal, titan sau aliaje pe bază de titan.
Avantajele acestora: Dezavantajele acestora:
-rezistența mecanică crescută; -eliberarea lentă, dar constantă a ionilor
-duritatea; din compoziția lor;
-rata de coroziune foarte redusă. -duritatea crescută;
- rezistența la alungire; - necesitatea unei noi intervenţii
-biocopatibilitate. chirurgicale pentru ablația materialului.
Materiale bioresorbabile = metalele sau aliajele lor care se degradează în
siguranță în organism
Un implant ortopedic resorbabil ideal prezintă:
-capacitate de biodegradare;
-biocompatibilitate;
-bioactivitate (capacitatea de interacţiune între implant şi ţesutul adiacent);
-proprietăţi mecanice cât mai apropiate de cele ale ţesutului osos uman.

Polimerii: -rezistenta mecanică redusă;

-reacții adverse de tip “reacții de corp străin”;
- alungirea mai slabă decât în cazul implanturilor metalice.
Șuruburi din acid poli-lactic
CAPITOLUL Ⅱ MAGNEZIUL-MATERIAL RESORBABIL
AVANTAJE ale utilizării magneziului în implantologie:
 Capacitatea de a fi resorbit în totalitate;
 Valori ale modulului elastic (41-45 Gpa) apropiate de cele ale osului uman (10-40 Gpa);
 Nu induce efecte toxice locale sau sistemice;
 Rezistența ridicată la forțele de încărcare;
DEZAVANTAJUL major al Mg: rezistența la coroziune scăzută care influențează caracteristicile
sale mecanice și fizice în stare de funcționare.
Alte dezavantaje: eliberarea ionilor de hidrogen în timpul degradării, sub formă de gaz,
rezistență mecanică redusă, efect hemolitic.
 Valorile comparative ale parametrilor mecanici ai magneziului, osului şi ale
principalelor materiale neresorbabile

Magneziul pur prezintă o densitate relativă de 1,74 g/cm3 , aceasta fiind apropiată de cea a osului cortical, 1,8 g/cm3.
Acest fapt recomanda magneziul ca un metal din care se pot realiza materiale de osteosinteza uşoare, cu efect minim de
“stress shielding” asupra osului.
CALCIUL- ca element de aliere

Calciul, cu o densitate de 1,55 g / cm3 este un element de pământ alcalin precum Mg.

Este un metal relativ moale și este maleabil și ductil;

Este o componentă majoră a osului si poate accelera creșterea osului;

Cantitățile optime de Ca îmbunătățesc proprietățile mecanice și măresc rezistența la

coroziune a Mg.
 Biocompatibilitate
Elemente toxice
(Cd,Be,Pb)
Elemente alergenice
(Al,Co,Cr,Ni,Ce,V,Cu)
Elemente nutritive
(Ca, Mn, Zn,Sr,Sn)

Proprietățile
mecanice
Rezistență
(Al,Ca,Zn,Ni,Cu,Sn, Gradul de
Pb,Sb) degradare
Ductilitate
(Al,Ca,Zn,Ni,Cu)
Selecția
elementelor
de aliere
Capitolul Ⅲ Clasificarea aliajelor pe bază de Mg

Aliaje de Mg cu 2% până la 10% Al, combinate cu adaosuri minore de Zn si Mn;

Aliaje de Mg aliat cu diferite elemente (RE, Zn, Th, Ag) cu excepția Al, toate avand un conținut
mic dar eficient de Zr care confera o structură fină granulelor, rezultând o îmbunătățire a
proprietăților mecanice.
Capitolul Ⅳ Coroziunea
• Coroziune galvanică, coroziune în puncte (pitting), coroziune la oboseală, eroziune corozivă.
•Mai rău, degradarea aliajelor de magneziu conduce întotdeauna la evoluția hidrogenului și la
alcalinizarea soluției.
Metode de îmbunătățire a rezistenței la coroziune:
•Puritatea înalta, cu concentrații mici de substanțe dăunătoare
•Modificarea suprafeței implantare cu ioni
recoacere prin laser
• Rafinarea microstructurii
•Filme si acoperiri protectoare (placare electrochimică, anodizare, acoperiri polimerice, PVD, CVD
etc. )
Capitolul Ⅴ Studii în vitro și in vivo
 Teste de coroziune: teste electrochimice, teste de imersie.
Teste în
Teste ale biocompatibilității: teste de adeziune celulara, teste de vitrobiocompatibilitate vitro

teste ale hemocompatibilității

Capitolul Ⅵ Cercetare privind obținerea unor aliaje bodegradabile
Mg-Ca în instalația de topire în levitație