1

CURS 4

Materiale utilizate pentru obținerea modelelor

Prof. dr. habil. Earar Kamel

 poate fi orice produs care nu este un medicament2
Biomaterialul specific şi care poate fi utilizat o perioadă de timp
pentru înlocuirea oricărui ţesut, organ sau pentru
restabilirea funcţiilor vitale ale organismului.

În medicina și tehnica dentară

identificăm ca biomateriale acele produse
care participă la restabilirea funcţională a
ţesuturilor vii, care vin în contact cu ele.

După European Society of Biomaterials:

Biomaterials biomaterialele
sunt materiale fără viaţă (inerte), utilizate în domenii
medicale cu scopul de a produce o interacţiune cu sistemul
biologic. (N. Forna, pag. 185)
Nu toate materialele dentare au caracteristici şi
proprietăţi de biomaterial 3

Din acest punct de vedere, materialele dentare pot fi

clasificate în 2 grupe:
Materiale dentare propriu-zise (totalitatea
materialelor cu utilizare exclusivă în etapele de
laborator pentru obţinerea protezelor dentare – ex:
gipsuri, ceruri, mase de ambalat, agenţi abrazivi,
paste de lustruit)
Biomateriale dentare (totalitatea materialelor care vin în
relaţie directă cu ţesuturile parodontale şi formează cu acestea
legături stabile, restaurând funcţionalitatea lor - ex: pastele
pentru obturaţii intracanalare, linerii pentru tratarea plăgii
dentinare, masele ceramice, implantele). (N. Forna, pag. 185)
 4
Materialele sunt elaborate de diverse firme

sunt selectate, în funcţie de:

caracteristicile fizice reactivitatea chimică

caracteristicile mecanice
integrarea biologică
demonstrată practic în
timp
În funcţie de proprietăţile lor 5

materialele dentare prezintă

indicaţii

contraindicaţii
avantaje

dezavantaje
o anumită „perioadă de viaţă”
Ştiinţa materialelor dentare a devenit indispensabilă 6
practicii stomatologice.

Materialele utilizate în medicina dentară sunt

numeroase.

Unele dintre acestea sunt folosite doar de către medic,

medic
altele doar de către tehnician,
tehnician cea de a treia categorie
fiind prezentă atât în cabinet cât şi în laborator.
 7

CLASIFICAREA
MATERIALELOR DENTARE
 8
DUPĂ ORIGINEA MATERIALULUI:

origine minerală - ex: gipsul dentar,amalgame

origine organică - ex: răşini polimerice

(rasini acrilice/diacrilice)

origine mixtă (organo-anorganică) - ex: răşini

diacrilice compozite (RDC), cimenturi zinc oxid
eugenol armate (ZOE)
 9
DUPĂ DESTINAŢIA MATERIALULUI :

Materiale pentru restaurări coronare

Materiale pentru amprentare

Materiale pentru modele, machete, tipare

Materiale pentru obţinerea protezelor (metalice/nemetalice)

Materiale pentru prelucrarea şi lustruirea protezelor

Materiale pentru fixarea provizorie şi de durată a protezelor

dentare
 10
DUPĂ DOMENIUL DE APLICARE:

Materiale utilizate în cabinetul de medicină dentară:

materiale utilizate în medicina dentară preventivă
materiale utilizate pentru restaurări coronare
materiale utilizate pentru amprentare
materiale pentru machete directe
materiale de fixare
materiale pentru lustruit obturaţii, coroane etc

Materiale utilizate în laboratorul de tehnică dentară:

materiale pentru modele
materiale pentru machete
materiale pentru tipare
materiale pentru obţinerea protezelor dentare
materiale pentru prelucrarea şi lustruirea protezelor
 11

AMPRENTA
 12
Amprenta=
Amprenta reproducerea negativă a tuturor detaliilor
câmpului protetic pe baza căreia se confecţionează
modelul în laboratorul de tehnică dentară
 Condiţii esenţiale executării unei amprente:
13

să aibă o consistenţă cât mai fermă (pentru a putea produce

modificări materialelor de amprentat)
obiectul de amprentat
nu trebuie să-şi modifice forma în cursul amprentării

să fie plastic în cursul operaţiei (să-şi modifice forma sub

acţiunea obiectului de amprentat şi să nu mai revină la
forma iniţială după îndepărtarea de pe acesta)
să păstreze forma înregistrată,
înregistrată aceasta realizându-se prin
materialul de amprentă creşterea consistenţei materialului de amprentă (în timpul
amprentării) până la valori care să nu mai permită
modificarea formei sub acţiunea factorilor mecanici externi.

Acest proces de natură exclusiv chimică poartă

denumirea de reacţie de priză şi are o durată variabilă
în funcţie de fiecare material în parte.
 14
CONDIŢIILE TEHNICE DE AMPRENTARE:

o portamprentă un material de amprentă cu

proprietăţi corespunzătoare

o metodă de amprentare corespunzătoare situaţiei clinice

 15

Materiale de portamprentă în
terapia conjunctă şi adjunctă
 16
PORTAMPRENTELE

suporturi rigide confecţionate din

DEFINIŢIE materiale rezistente, în care se aplică
materialul de amprentă

pentru inserarea şi dezinserarea

UTILIZARE:
amprentelor de pe cîmpul protetic
CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 17

1. După suprafaţa de contact cu câmpul

protetic:

• TOTALE – cuprind o arcadă (sunt utilizate în

edentaţia totală)
• PARŢIALE – acoperă un segment de arcadă
• UNIDENTARE – amprentează un singur dinte
(tip inele de cupru / aluminiu)
• SPECIALE – bimaxilare totale/de hemiarcadă
- cu sisteme de răcire
CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 18

2. După materialul de confecţionare:

1. METALICE
2. NEMETALICE: - din materiale termoplastice (placa de bază)
- din răşini acrilice simple auto- şi termo-polimerizabile
- din răşini compozite (SPECTRA TRAY, TRIAD TRAY)
- din poliesteri şi copoliesteri (firma ERKODENT livrează
poliesteri în stare plastică (ERKOPLAST) şi sub formă
de plăci (ERKORIT)
- din răşini policarbonate
CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 19

3. După gradul de fidelitate:

1.STANDARD
2.STANDARD INDIVIDUALIZATE
3.INDIVIDUALE
20
 Hi-Tray Light Clear
Hi-Tray Metal 21

Hi-Tray Light Plastic

Hi-Tray Light Edentulous

Hi-Tray Light Dual Arch

22
 23
Portamprenta individuala

o grosime cat mai uniforma a

materialului de amprenta

trebuie sa asigure

o adeziune chimica de durata si

de calitate a acestuia.
 24

S-a demonstrat ca dintre toate materialele

utilizate la confectionarea portamprentelor
individuale,(mase termoplastice, mase
termoformabile, rasini acrilice, materiale
compozite etc.) doar rasinile diacrilice
compozite fotopolimerizabile intrunesc
aceste conditii. (N. Forna. Pag. 190)
Condiţii pe care trebuie să îndeplinească portamprentele: 25

să cuprindă tot câmpul protetic; daca este prea scurtă distal sau apical ele pot fi
prelungite cu diferite materiale (de obicei mase termoplastice sau polimeri
autopolimerizabili)
• să fie rigide, adică stabile la deformare: portamprentele din materiale
fotopolimerizabile se pot utiliza imediat, cele din materiale plastice autopolimerizabile,
este bine să se folosească doar după 24 ore
• să prezinte rezistenţă fizică la şocuri ce creeaza posibilitatea deformării sau fracturării
acesteia (în timpul transportului la laborator şi în timpul turnării modelului)
• să asigure o grosime cât mai uniformă materialelor de amprentă; se apreciază ca
spaţiul între portamprenta şi câmp ar fi bine sa fie cuprins între 3-5 mm în toate direcţiile,
ca sa permită revenirea elastică a materialului
• să retenţioneze cât mai bine materialele de amprentă prin diferite sisteme mecanice;
trebuie amintită însă şi posibilitatea utilizării unor lacuri (pelicule) adezive care permit o
mai buna fixare (aderenţă) a materialelor la portamprente
• să prezinte un mâner, stopuri şi puncte de reper necesare unei centrări corecte
• să nu limiteze miscările funcţionale ale părţilor moi
 26

MATERIALE DE AMPRENTĂ
 27
CONDIŢII IMPUSE MATERIALELOR DE AMPRENTĂ

PLASTICITATEA

FIDELITATEA

ELASTICITATEA

REZISTENŢA MECANICĂ

STABILITATEA DIMENSIONALĂ

TIMPUL DE PRIZĂ

COMPATIBILITATEA CU MATERIALELE DE CONFECŢIONARE A

MODELELOR
BIOCOMPATIBILITATEA CU ŢESUTURILE ORALE

POSIBILITATE DE UTILIZARE FĂRĂ A NECESITA O APARATURĂ

AFERENTĂ COMPLICATĂ
Clasificarea materialelor de amprentă 28

Falk - 3 categorii de materiale de

amprentă:

1. Rigide
2. Plastice
3. Elastice
Clasificarea materialelor de amprentă 29

Pogiolli – 3 categorii de materiale de

amprentă:
1. Rigide: gipsul, acrilatul autopolimerizabil
2. Semirigide: mase termoplastice, ceara
bucoplastică, pasta Z.O.E.
3. Elastice: hidrocoloizi reversibili (agar-agar)
şi ireversibili (alginate), elastomeri de
sinteză (polisulfurici, siliconici, polieterici),
acrilate cu priză retard
Clasificarea materialelor de amprentă
30

Ieremia - 4 categorii de materiale de amprentă:

Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă rigidă:
• Gipsul
• Răşinile acrilice
• Mucoseal-ul
Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă semirigidă:
• Compoundurile stents şi kerr
• Pastele ZOE
Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă elastică:
• Hidrocoloizi reversibili
• Hidrocoloizi ireversibili
• Cauciucuri polisulfurice
• Cauciucuri siliconice
Cu timp de plasticitate prelungit:
• Bucoplastice
• Tip polimeri rezilienţi
Clasificarea materialelor de amprentă
31

Nussbaum (1986) – 2 categorii de

materiale de amprentă:
RIGIDE
• Mase termoplastice
• Gipsuri
• Pastele ZOE
ELASTICE:
• Hidrocoloizi reversibili şi ireveribili
• Elastomerii de sinteză (polisulfuri, siliconi,
poliesteri)
Clasificarea materialelor de amprentă
32
Munteanu şi Bratu - Clasificare care ţine seama de consistenţa materialului
şi de caracterul de reversibilitate/ireversibilitate a acestuia:
MATERIALE RIGIDE ŞI SEMIRIGIDE IREVERSIBILE
• Gipsul
• Răşinile acrilice
• Pastele oxid de zinc-eugenol
MATERIALE RIGIDE REVERSIBILE
• Compoundurile Stents
• Materiale bucoplastice
• Gutaperca
• Cerurile
MATERIALE ELASTICE REVERSIBILE
• Hidrocoloizi reversibili
MATERIALE ELASTICE IREVERSIBILE
• Hidrocoliozi ireversibili-alginatele
• Elastomeri de sinteză
•Polisulfuri
•Siliconi de adiţie şi de condensare
•Polieteri
O categorie aparte de materiale de amprentă, menţionată în literatura de
specialitate – materialele de amprentă fotopolimerizabile
CALITĂŢILE IDEALE ALE UNUI MATERIAL DE
AMPRENTĂ (G.Craig, 2001; Hutu, 2005) 33

• Să reproducă fidel cele mai mici detalii ale câmpului protetic

• Miros, gust şi culoare agreabile
• Consistenţă şi textură satisfăcătoare
• Fără constituienţi toxici sau iritanţi pentru ţesuturile cavităţii orale
• Să fie plastic la o temperatură suportată de cavitatea orală (maximum 50°C)
• Plasticitatea să dispară relativ repede (2-3 minute reprezentând timpul de priză),
dar să poată fi întârziată la dorinţa practicianului
• Să aibă rezistenţă mecanică suficientă pentru a nu se deteriora la îndepărtarea din
cavitatea orală
• Să poată fi îndepărtat cu uşurinţă din cavitatea orală
• Să fie uşor de preparat în scopul amprentării, folosind un minimum de
echipament
• Timp de viaţă adecvat pentru nevoile de stocare şi distribuţie
• Să prezinte un raport favorabil între calitate şi preţ
• Caracteristici ale prizei corespunzătoare necesităţilor clinice
CALITĂŢILE IDEALE ALE UNUI MATERIAL DE
AMPRENTĂ (G.Craig, 2001; Hutu, 2005) 34

• Să nu fie afectate de umezeala cavităţii orale

• Proprietăţi elastice care să permită revenirea totală din deformarea
datorată solicitării
• Rezistenţă corespunzătoare (să nu se fractureze la îndepărtarea din
cavitatea orală)
• Stabilitate dimensională în limitele normale de temperatură şi umiditate
întâlnite în cursul procedurilor clinice şi de laborator pentru o perioadă
suficient de lungă pentru a permite realizarea modelului
• Compatibilitate cu materialele din care se vor turna modelele
• Să poată fi dezinfectat fără a pierde celelalte calităţi

La ora actuală, nu există un material de amprentă care

să întrunească toate calităţile prezentate.
 35

MATERIALE DE AMPRENTĂ
ELASTICE

Hidrocoloizi reversibili şi ireversibili.

 36
HIDROCOLOIZI REVERSIBILI

Termenul de „hidrocoloid” desemnează faptul că aceste

materiale formează în combinaţie cu apa soluţii coloidale
sub formă de gel.

Termenul de „reversibil” se referă la proprietatea

materialului de a trece din starea de gel (semisolidă) în
starea de sol (lichidă) şi invers, în funcţie de temperatura
la care se află.
 37

FORME DE PREZENTARE

Hidrocoloizii reversibili se prezintă în mai multe consistenţe:

Chitoasă

Medie

Fluidă
 Materialul se comercializează 38

în stare de gel batoane

ambalat în tuburi metalice/ în recipiente de sticlă

seringi
 Pentru utilizarea acestor materiale sunt 39
necesare dotări suplimentare:

Băi multimodulare (ex: SATELLITE, COMMANDE de la

firma VAN R)- sunt instalaţii speciale prevăzute cu termostate
în care se găseşte apă la diferite temperaturi şi în care se va
introduce progresiv materialul de amprentă
Seringi
Portamprente metalice cu sisteme de răcire
Comprese
Tablete autoadezive
Termometru
COMPOZIŢIE CHIMICĂ
1. Agar-agarul (geloza)= constituientul de bază al hidrocoloizilor 40
reversibili; este un coloid organic hidrofil; d.p.d..v chimic este un
polizaharid;
Intervalul de temperatură de gelificare (sol-gel): 30-50°C;
Intervalul de temperatură de lichefiere (gel-sol): 71-100°C
2. Apa -componenta esenţială d.p.d.v. cantitativ: 80-85%
3. Sulfatul de potasiu 1-2%; neutralizează efectul borax-ului;
acţionează ca accelerator al prizei gipsului
4. Borax-ul-0,2%; este inhibitor al prizei gipsului; creşte vâscozitatea
solului; măreşte rezistenţa gelului
5. Benzoatul de alkyl 0,1%; este conservant
6. Masă de umplutură- timol (bactericid de conservare), mentol
(antiseptic), glicerina (plastifiant), talc, pământ diatomeic, argilă,
silice, ceară (pentru controlul rezistenţei, vâscozităţii, rigidităţii
gelului
7. Pigmenţi şi aromatizanţi

DOZAREA:
- se realizează extemporaneu, în funcţie de situaţia clinică.
PREPARARE ŞI TEHNICA DE LUCRU
Este necesară existenţa unor instalaţii de condiţionare formate din:
•
•
baie de plastifiere, în care se află apă la 100°C
baie de depozitare, în care se află apă la 63-70°C 41
• baia de apă la 43-46°C, de aducere a materialului la o temperatură suportabilă pentru ţesuturile orale.
Procedeul de utilizare este următorul:
1. Tuburile/batoanele se introduc în baia nr.1 şi se menţin la temperatura de 100°C a apei timp de 10 minute. În
acest interval şi la această valoare a temperaturii, materialul trece din faza de gel în faza de sol.
2. Se realizează transferul tubului/batonului în baia nr.2, unde se poate menţine în stare de sol o perioadă de 5
zile.
3. Se introduce materialul din tub în portamprente speciale din oţel inoxidabil, prevăzute cu sisteme de răcire.
4. Portamprenta conţinând materialul este introdusă în baia nr.3, timp de 3-7 minute. Temperatura de 46°C este
necesară atât pentru a mări uşor vâscozitatea materialului astfel încât acesta să nu curgă din portamprentă, cât
şi pentru a asigura protecţia pulpei dentare şi a ţesuturilor moi.
5. Se inseră portamprenta cu materialul de amprentă în cavitatea orală, unde se menţine prin exercitarea unor
presiuni moderate şi se conectează sistemele de răcire la circuitul de apă curentă (16-21°C). Prin portamprentă
circulă apă timp de 5 minute, interval în care începe procesul de gelificare a materialului dinspre pereţii lingurii
spre ţesuturile orale, acesta trecând din starea de sol în cea de gel. Temperatura apei nu trebuie să scadă sub
13°C, deoarece se accelerează procesul de gelificare şi este facilitată apariţia tensiunilor interne în interiorul
hidrocoloidului, cu efecte de distorsionare a amprentei.
6. După 5 minute, se dezinseră amprenta de pe câmpul protetic printr-o mişcare fermă, rapidă, în axul dinţilor şi
apoi se dezinfectează; se îndepărtează excesul de apă
La trecerea din faza de gel în cea de sol, se produce prima contracţie a materialului cu un coeficient de aproximativ
0,5%. Cea de-a doua contracţie, cu o valoare de 0,15% se produce la răcirea amprentei de la temperatura
cavităţii orale la temperatura mediului înconjurător.
Se recomandă turnarea imediată a modelului din gips dur sau extradur, deoarece aceste materiale de
amprentă sunt foarte sensibile la fenomenul de sinereză (amprenta menţinută în mediu uscat pierde apa,
materialul se contractă şi rezultă modele subdimensionate) sau la fenomenul de îmbibiţie (amprenta introdusă
în apă absoarbe din cantitatea de apă). Dacă nu este posibilă turnarea imediată a modelului, se recomandă
păstrarea amprentei într-un mediu cu umiditate de 100% (şerveţele umede), timp de 30 minute
(Shillinburg) sau 1 oră (Craig). O altă alternativă este impregnarea amprentei cu soluţie 2% sulfat de
potasiu (dacă materialul nu conţine sulfat de potasiu) cu 10 minute înainte de turnare.
INDICAŢII: 42
1. Amprentarea preparaţiilor cavitare pentru inlay, onlay
2. Amprentarea preparaţiilor coronare, în special cu prag
3. Amprentarea preparaţiilor corono-radiculare (asociat cu
dispozitive radiculare prefabricate)
4. Amprentarea preparaţiilor coronare în vederea obţinerii unor
restaurări fixe totale sau speciale
5. Amprentarea câmpurilor protetice edentate parţial
6. Amprenta duplicat pentru turnarea modelului duplicat

CONTRAINDICAŢII:
• Amprentarea preparaţiilor în muchie de cuţit (tangenţiale)
• Amprentarea preparaţiilor bilaterale simultane pe premolari şi molari la pacienţi
cu macroglosie şi mobilitate linguală exagerată
• Situaţiile clinice de imposibilitate a preparării corespunzătoare a şanţului
gingival
 - cunoscuţi sub denumirea de
„ALGINATE”
ALGINATE
- fac parte din grupa 43
materialelor elastice
HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI ireversibile
- au largă utilizare în protetica
dentară (se pare că sunt cele
mai utilizate materiale de
amprentă preliminară atât la
edentatul total cât şi la
edentatul parţial întins).
CLASIFICARE
 după tipul de gelificare:
Tipul I: cu gelificare rapidă
Tipul II: cu gelificare normală
 după scopul utilizării:
Clasa A: pentru amprente în vederea obţinerii protezelor unidentare
(inlay, coroane etc)
Clasa B: pentru amprente de hemiarcadă sau arcadă
Clasa C: pentru obţinerea modelelor de studiu şi a portamprentelor
individuale
FORMĂ DE PREZENTARE
44
Materialul se prezintă sub formă de pulbere destinată amestecului cu lichidul (apa / apa
distilată) în vederea obţinerii gelului alginic.

Pulberea este ambalată în:

1. Recipiente plastice/ metalice dotate cu sistem de închidere ermetică
2. Pungi de plastic / folie metalică predozate

PRODUSE COMERCIALE:
YPEEN (SPOFA DENTAL), YPEEN PREMIUM (SPOFA DENTAL), SEPTALGIN
(SEPTODONT), XANTALGIN (BAYER), ALGINOPLAST (BAYER), PALGAT
(ESPE), AMPREX (ESPE), ALGAM PRENT (ASTAR-ROMANIA), ORTOPRINT
(ZERMACK), HIDROGUM (ZERMACK), PHASE (ZERMACK)
45
PREPARARE
- prin amestecul pulberii cu apa
- se poate efectua în 2 moduri: 46
• Preparare manuală
Materiale: bol de cauciuc + spatulă lată de metal/plastic
Înaintea utilizării, se recomandă agitarea ambalajului care conţine pulberea (pentru
omogenizarea acesteia)
Cele 2 componente dozate corespunzător se depun în bolul de cauciuc şi se spatulează.
Iniţial se fac mişcări moderate până se umezeşte pulberea. Ulterior, se practică mişcări
energice, viguroase şi rapide, presând materialul pe pereţii vasului cu spatula pînă când
culoarea amestecului se modifică, devenind mai închisă decât culoarea iniţială a pulberii
Amestecul manual se efectuează până la obţinerea unei paste vâscoase plastice, care nu se
desprinde de pe spatulă.
Timpul de spatulare este de:
• 1 minut (la alginatele de tip II, cu priză normală)
• 30-45 secunde (la alginatele de tip I, cu priză rapidă)
Timpul de lucru este de:
• 4 minute (pentru hidrocoloizii tip II , cu priză normală)
• 1,20-2 minute (pentru hidrocoloizii tip I , cu priză rapidă)
• Prepararea mecanică
- Cu utilizarea de dispozitive mecanice speciale şi a materialelor predozate
Avantajul metodei mecanice: evitarea incorporării incluziunilor de aer în amestec)
47
48
49
INDICAŢII: 50

1. amprentarea dinţilor antagonişti

2. amprentarea preliminară a câmpurilor
protetice edentate parţial sau total
3. amprente pentru turnarea modelelor
de studiu şi documentare
4. amprente pentru turnarea modelelor
de lucru pentru proteze unidentare
(alginate tip A- „injection type”)
5. amprente pentru confecţionarea
modelelor duplicat
6. amprente pentru turnarea modelelor
de lucru în ortodonţie
7. amprenta hidro-alginică în tehnologia
protezelor fixe
TEHNICA DE LUCRU
Alginatul preparat se va aplica în portamprentă dinspre posterior spre anterior 51
(cantitatea de material va fi mai mică astfel în zona posterioară, evitându-se reflexul
de vomă)
Se pot utiliza:
1. Portamprente standard cu perforaţii din material plastic
2. Portamprente standard metalice fără perforaţii, pe marginile cărora se vor aplica
benzi de leucoplast/adeziv ( pentru retenţie )
3. Portamprente individuale- de preferat. (la portamprentele din răşini acrilice se va
aplica prin pensulare pe suprafaţa internă, cloroform şi se tapetează cu fire de vată
pentru retenţie)
Portamprenta cu materialul de amprentă se aplică pe câmpul protetic dinspre
posterior spre anterior şi se menţine în poziţie fermă sub o presiune uniformă până
la priza materialului
După iniţierea procesului de gelificare, amprenta se menţine în cavitatea orală 2-3
minute pentru îmbunătăţirea proprietăţilor materialului
Se efectuează dezinserţia amprentei prin întreruperea închiderii marginale (se
îndepărtează buza şi obrajii cu degetele), urmată de o mişcare fermă, scurtă, într-un
singur ax
Igienizarea amprentei (îndepărtarea urmelor de sânge şi salivă, spălare, dezinfectare)
Se recomandă turnarea imediată a modelului (dacă nu este posibil, amprenta va fi
păstrată în atmosferă cu umiditate 100% - ex: şerveţele umede, maximum 1 oră
Demularea amprentei-după 30-50 minute (pentru evitarea absorbţiei apei în gipsul de
model)
RECOMANDĂRI PRACTICE 52

• trebuie respectate dozele indicate de fabricant

• pulberea, după utilizare, va fi ermetic închisă şi depozitată în
loc uscat (20-22°C)
• timpul de spatulare nu va depăşi 1 minut
• pentru amprentare se vor utiliza portamprente cu sisteme
retentive
• se indică turnarea modelului în 15-30 minute de la amprentare
• amprentele cu materiale alginice se conservă în mediu
umed(şerveţele umede, hidrofoare)nu în apă
• condiţionarea amprentelor înaintea turnării modelelor
(igienizare, dezinfecţie, tratarea amprentei)
53
54
Bibliografie 55

 1. N. Forna, Tratat de protetica clinică și terapia edentației

parțial întinse, Iași, Ed. GR. T. Popa, 2008
 2. D. Bratu, E. Bratu, S. Antonie, Restaurarea edentațiilor
parțiale prin proteze mobilizabile, Ed. Medicală, București,
2008
 I. Rîndașu - Tehnologia protezelor dentare, Editura
Medicală, București, 1983
 A. Ionescu – Tratamentul edentației parțiale cu proteze
mobile
 https://pdfslide.net/documents/materiale-folosite-in-tehnica-
dentara.html