FACULTATEA BIOLOGIE ȘI CHIMIE

MEDII NUTRITIVE DE
CULTIVARE A
MICROORGANISMELOR

A realizat: Roșca Ala, gr. MBm-I

Profesor: Grigorcea Sofia, dr., conf., univ.
Medii de cultură- noțiuni generale
Pentru a putea fi studiate în laborator microorganismele sunt cultivate în medii de cultură și în
anumite condiții optime de cultivare.
Mediul de cultură( mediul nutritiv) reprezintă un substrat care favorizează dezvoltarea
microorganismelor, fiind obținut prin amestecarea mai multor substanțe cu proprietăți și compoziție
specială.
Mediile nutritive sunt utilizate la izolarea , înmulțirea și conservarea timp îndelungat a
microorganismelor, precum și pentru studierea proprietăților lor în vederea identificarii taxonomice.
Compoziția chimică a unui mediu de cultură este dependentă de tipul de microorganism cultivat și
de capacitatea lui de biosinteză, de aceea, nu există o rețetă care să răspundă necesităților nutritive
a tuturor microorganismelor. În practică se folosesc cu succes mediile uzuale, care constituie
suportul nutritiv pentru creșterea unui număr mare de germeni.
În prezent există și se comercializează o serie de medii de cultură deshidratate și care înainte de
utilizare trebuie rehidratate cu apă distilată.
Medii de cultură folosite în diagnosticul de laborator
Fiecare organism primește din mediul extern substanțe nutritive (substanțe și elemente chimice) necesare pentru
biosinteza celulară și pentru obținerea energiei. Mediile de cultură reprezintă amestecuri de substanțe organice și
anorganice, ce asigură microorganismelor ce dorim să le cultivăm condiții optime pentru dezvoltare.
După Răducănescu H., mediul de cultură poate fi definit ca un suport nutritiv, steril, care permite dezvoltarea și
studiul unui microb în afara nișei sale ecologice naturale.
Gama mediilor de cultură utilizate în microbiologie s-a extins considerabil, datorită:
 Creșterii numărului de entități taxonomice, care trebuiesc izolate și identificate;
 Cunoșterea factorilor nutritivi proprii, îndeosebi a grupelor taxonomice nou identificate;
 Extinderii numărului de caractere fenotipice definitorii, cerință impusă de exigențele taxonomice moderne;
 Exigențe de lucru impuse laboratoarelor de diagnostic.
 Compoziția mediilor de cultură nu este limitată, aici pot să apară:
 produse animale neconvenționale, cum ar fi: oase, cartilaje, placentă, plămân, slănină, carne tocată, testicule,
spermă, puroi, fecale, urină;
 materiale vegetale: morcovi, cartofi, ceapă, mazăre, fructe(banane, prune), ierburi(paie, fân), diverse semințe;
 produse alimentare: suc de tomate, paste, cafea, condimente, unt, bere;
 alte produse ciudate ca: pământ, rumeguș de lemn, cuie ruginite, cenușă, azbest, bălegar.
Pentru a putea fi folosite în cultivarea bacteriiolor, mediile de cultură trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
 Să conțină substanțe nutritive necesare metabolismului bacterian;
 Să aibă un pH necesar de dezvoltare a bacteriei respective;
 Să corespundă particularităților fiziologice ale bacteriiolor, mai ales de tipul respirator;
 Să fie steril;
Mediile de cultură se prepară din ingrediente special destinate acestui scop, cum ar fi:
 Ingrediente rezultate în urma hidrolizei acide a unor produse de origine animală, vegetală sau
microbiană(extract de carne de bovine, hidrolizat de cazeină, extract de drojdie);
 Săruri minerale: în compoziția unui mediu intră aproape întotdeauna clorura de sodiu 0,5-0,7%;
 Agarul este un mediul solid care se găsește în comerț sub formă de fibre sau pudră, fiind reprezentat de o algă
marină(Gelidium corneum) din mările Japoniei.
 Prepararea mediilor de cultură
Se realizează conform unor rețete, a căror compoziție variază în funcție de exigențele nutritive ale bacteriei cultivate.
Etapele de preparare ale celui mai simplu mediu de cultură (bulionul) sunt următoarele:
• Mediul original se prepară din macerat de carne, obținut din 500g de carne, la care se adaugă 1000ml apă;
• Se lasă o noapte la temperatura camerei, se fierbe și se filtrează prin vată;
• La lichidul obținut se adaugă peptonă (10%), clorură de sodiu(5%);
• Se ajustează pH-ul prin adăugarea de soluție normală de hidroxid de sodiu;
• Se filtrează din nou prin hârtia de filtru;
• Se repartizează în recipiente de sticlă, care se astupă cu dopuri de vată;
• Se stirilizează timp de 30 min la temperatura de 115
Prepararea unui mediu solid(agar) se realizează astfel:
• La 1000ml bulion se adaugă 17-30g agar, de preferat pulbere;
• Mediul se repartizează în eprubete și se stirilizează;
 Clasificarea mediilor de cultură
Mediile pot fi clasificate după trei nivele principale:
1. Forma fizică
2. Caracteristica chimică
3. Tipul funcțional
Criterii de clasificare:
1.După consistență
• Medii lichide-tind să curgă liber când vasul este înclinat(bulioane sterile,lichide lăptoase );
• Medii semisolide- nu devin lichide la temperaturi obișnuite a camerei, prezentând o consistență gelatinoasă,
datorită faptului că ele conțin agar sau gelatină; se folosesc pentru observarea mișcării bacteriilor și pentru
păstrarea bacteriiilor în colecții bacteriene; la încălzire se lichifiază (Ex. mediul SIM și CTA).
• Medii solide- prezintă o suprafață tare, pe care celulele pot forma colonii separate, fiind vitale în izolatore și
subcultivarea bacteriilor și fungiilor. Ele se prezintă sub două forme:
a) lichefiabilă;
b) nelichefiabilă.
Mediile solide lichefiabile conțin un agent de solidificare care este termoplastic(modificat fizic în funcție de
temperatură). Cel mai folosit este agarul, care este solid la temperatura de 40-45 și se lichifiază la temperatura de
fierbere a apei 90-100
Agarul este flexibil și modelabil reprezentând un cadrul de bază pentru menținerea umedității și a nutrienților.
2. După compoziția chimică se împart în:
• medii naturale;
• medii sintetice;
• medii semisintetice.
Mediile sintetice- mediile a căror compoziție este determinată chimic, se numesc medii sintetice. Conțin compuși
organici și anorganici cu un grad mare de puritate și un conținut molecular specificat printr-o formulă exactă. Astfel de
medii sunt utile în cercetare și culturi celulare, în care nevoile nutriționale ale organismelor testate sunt cunoscute.
Mediile naturale(empirice)- conțin cel puțin o componentă care nu poate fi determinată chimic(Ex. Medii cu sânge, ser
și extract de carne, lapte, boabe de soia digerate, peptonă). Peptona este o proteină parțial digerată, bogată în
aminoacizi, folosită deseori ca sursă de carbon și azot.
3.După frecvența și scopul utilizării în laborator se împart în:
• medii uzuale;
• medii speciale.
Mediile uzuale sunt folosite frcvent în laborator, fiind destinate cultivării unui spectru larg de microbi. De regulă sunt
medii naturale și conțin un amestec de nutrienți care pot stimula în aceeași măsură creșterea microbilor patogeni și
nepatogeni ( Ex. Agarul și bulionul nutritiv, agarul cu sânge, agarul cu tripticază TSA).
Mediile speciale sunt reprezentate de:
• medii de îmbogățire- care conțin nutrienți de bază, asemănătoare cu mediile uzuale, fiind îmbogățite cu sânge, ser,
factori de creștere.
Exemple: Stc. pneumoniae se cultivă pe agar cu sânge;

Neisseria, pe mediul agar șocolat(agar cu sânge fiert); H.influenzae se cultivă pe mediul Fildes, care conține
sânge de oaie digerat
Geloză Fildes
• Ctegoria:
Mediul special
• Componente:
geloză simplă la
60-80+ sânge de
oaie digerat
• Utilizare:
cultivarea
H.influenzae
• Medii selective- conțin un agen (sau mai mulți), care inhibă creșterea unui anumit microb A, lăsând să se dezvolte
microbul B, ca urmare , stimuleazăsau selecționează pentru creștere grupul B.
Exemple:
a) Mediul MSA (manitol salt agar) conține 7,5% NaCl, care este inhibator pentru majoritatea agențiolor patogeni, cu
excepția genului Staphylococcus;
b) Agar Mac Conkey, agar cu eozină, albastru de metilen, conține săruri biliare, care inhibă dezvoltarea majorității
bacteriilor Gram pozitive.
Coloranții, ca albastru de metilen și cristal violet inhibă, de asemenea, dezvoltarea majorității bacteriilor Gram
pozitive.
• Medii de identificare (de diagnostic diferențial). Pe aceste medii pot crește mai multe tipuri de microorganisme,
însă datorită aspectului lor variat, se pot diferenția unele de altele. Diferențele constau în variații ale coloniilor în
cee ce privește culoarea, dimensiunile și modificări de culoare a mediilor.
Exemple: coloranții și substanțele hidrocarbonate(zahărul) pot servi ca agenți diferențiali, prin faptul că aceștea
modifică culoarea, ca răspuns la modificările de pH. Agarul Mac Conkey conține lactoză și roșul neutru, un colorant
care este galben, cănd este neutru și roz sau roșu, când e acid.
E. Coli, care fermentează lactoza cu producere de acid formează colonii roșii până la roz, iar Salmonella, care nu
fermentează lactoza își păstrează culoarea naturală galbenă.
• Medii de reducere - conțin o substanță care absoarbe oxigenul sau încetinește pătrunderea acestuia într-un mediu
inducândastfel potențialul de oxidoreducere. Exemple de agenți reducători sunt acidul thioglicolic, acidul ascorbic,
cisteina.
• Mediile de transport - sunt folosite pentru transportul specimentelor mai sensibile(care mor repede) sau care urmează
a fi transportate pe o distanță mai mare.
Exemple: Staurt, Ameis- conțin săruri, tampoane și absorbanți, pentru prevenirea distrugerii celulelor de către enzime, de
modificările pH-ului sau substanțe toxice și nu conțin nutrienți pentru stimularea creșterii.
• Medii de conservare- geloză moale.
• Medii de testare- pentru testarea eficienței medicamentelor antimicrobiene de către fabricanții de medicamente,
pentru evaluarea efectului dezinfectantelor, antisepticelor, cosmeticelorși conservațiilor asupra creșterii
microorganismelor.
• Medii de urmărire –sunt folosite pentru calcularea numărului de microorganisme din lapte, apă, alimente, sol și alte
eșantioane.
Bibliografie:
1. Alexandru T. Bogdan, Iulian Țogoe, Gheorghe Câmpeanu, Simona Ivan, Traian Enache, Stelian Bărăiteanu,
Ipate Iudith, Alexandru Popescu
„Microbiologia alimentelor”, volumul I; Ediție îmbunătățită și revizuită; Editura „ Asclepsius”, București 2011
2. https://mgsii.files.wordpress.com/2014/09/medii.pdf