ARITMII VENTRICULARE.

CLASIFICARE. FORME
PARTICULARE DE TAHICARDII
VENTRICULARE.Elaborat: Mitreanu Alina
Grupa : M2032
Clasificarea aritmiilor ventriculare
Fibrilatie ventriculara

Tahicardie ventriculara - reprezintă o succesiune de mai mult de 3 complexe

originare distal de bifurcaţia fasciculului His în ţesutul specializat de
conducere sau în miocardul ventricular, cu o frecvenţă de peste 100/minut,
având drept mecanism fie dezordini în formarea impulsului fie reintrarea
Cauzele aritmiilor ventriculare Simptome cracteristice
◦ mecanice – prezenţa sau manipularea de ◦ Palpitatiile sunt relative nespecifice;
catetere/sonde intraventriculare;
◦ Durere toracica-este de tip angina;
◦ metabolice – hipokaliemia, hipocalcemia, acidoza,
hipoxia, hipomagneziemia; ◦ Sincopa de cauza cardiaca-reprezintǎ markerul
◦ medicamentele – cu efecte proaritmice -
unei afecțiuni potenţial ameninţătoare de viață;
antiaritmicele, digitala, anestezicele,antidepresivele; ◦ Dispneea.
◦ inflamatorii: cardiomiopatii inflamatorii, miocarditǎ,
pericarditǎ;
◦ genetice: defecte ale canalelor membranare, distrofii Investigatii de tip neinvaziz:
musculare, sindroame complexe; o Radiografia toracica;
◦ structurale: hipertrofie miocardicǎ, necrozǎ/fibrozǎ o Reznonta magnetica;
miocardicǎ, distrofie grǎsoasǎ,
o Ecocardiograma;
◦ traumatisme
o Testul EKG de effort ;
◦ boli neoplazice: tumori cardiace primare sau
o Monitorizarea EKG de lunga durata;
metastaze
◦ idiopatice
Clasificarea etiologica a tahiaritmiilor
ventriculare:
Aritmii ventriculare pe cord structural normal
• Tahicardia ventriculara polimorfa;
• Tahicardia ventriculara monomorfa;
Aritmii ventriculare associate cu boli cardiace structural
• Aritmii ventriculare in boala cardiaca ischemica;
• Aritmii ventriculare in cardiomiopatii non-ischemice;
• Cardiomiopatia hipertrofica;
Tahicardie ventriculara monomorfa
nesustinuta
◦ Tahicardia ventriculară este o tahicardie
regulată sau aproximativ regulată cu frecvență
100-250/minut (mai frecvent între 140-180
bpm) constituită din minim 4 complexe QRS
consecutive largi (>120 ms). Originea sa este
sub bifurcația fasciculului His în țesutu de
conducere sau miocardul ventricular. În funcție
de durata lor, TV pot fi nesusținute când durata
este <30 de secunde sau susținute când
depășesc 30 de secunde.
 Aritmii ventriculare pe cord structural
normal
Tahicardia ventriculară polimorfă catecolaminergică este o afecțiune congenitală
caracterizată prin mutații ale canalelor ionice de calciu care provoacă tulburări ale
homeostaziei calciului la nivel miocardic și se manifestă clinic în timpul efortului
prin sincopă. ECG standard în repaus este normal exceptând prezența uneori a
undelor U proeminente. ECG de efort evidențiază creșterea progresivă a frecvenței
ExV urmată de declanșarea TV de tip polimorfic sau bidirecțional .Vârsta medie de
prezentare a pacienților este 7,8 ± 4 ani. Tratamentul beta-blocant este de primă
intenție, deși aproximativ 46% dintre pacienți prezintă noi episoade aritmice sub
tratament.
Tahicardia ventriculară monomorfă pe cord structural normal
(idiopaticǎ) .TVmonomorfă pe cord structural normal este cunoscută și ca TV
idiopatică. Cuprinde TV cu origine în tractul de ieșire VD sau VS și TV fasciculară.
TV cu origine la nivelul tractului de ieșire VD (TV-TEVD) este cea mai comună
formă de TV idiopatică, reprezentând 70% din totalul cazurilor (15). Este
caracterizată electrocardiografic prin morfologie de tip BRS și ax QRS inferior.
Există o predominanță feminină, iar vârsta medie de prezentare este de 40 de ani.
TV-TEVD este frecvent declanșată de efortul fizic sau stres. TV cu origine la nivelul
tractului de ieșire VS este o formă rară, cu multe caracteristici similare cu ale TV-
TEVD.
TV fasciculară își are originea la nivelul rețelei Purkinje din zona fasciculului
posteroinferior din ramura stângă a fasciculului His. Se caracterizează printr-o durata
a complexului QRS de doar 140-150 ms cu morfologie de BRD și hemibloc anterior
stâng. Tratamentul de elecție este reprezentat de verapamil si beneficieaza de ablația
cu radiofrecvență.
Tratament:
Aritmiile ventriculare idiopatice, pe cord structural
normal fără sindroame genetice aritmice, se manifestă
de regulă prin palpitații și doar rareori prin simptome
severe de tipul sincopei. Administrarea de beta-blocant,
verapamil sau diltiazem pot fi suficiente pentru
controlul simptomatologiei la 25-50% dintre pacienți,
însă frecvent se preferă ablația cu radiofrecvență în
detrimentul tratamentului de lungă durată. Rata de
succes a ablației cu radiofrecvență în TV idiopatică
depăsește 80%
Este important ca episoadele de TV idiopatică să fie
diferențiate de manifestarea la debut a unei
cardiomiopatii. Una dintre complicațiile posibile ale
aritmiilor ventriculare idiopatice este reprezentată de
apariția tahicardiomiopatiei. Pentru dezvoltarea acestei
complicații este necesar ca >20% dintre bătăile cardiace
de pe 24 ore să fie ectopice timp de câțiva ani.
Aritmii ventriculare associate cu boli
cardiace structurale
Aritmii ventriculare in boala cardiaca
ischemica
◦ Aritmiile ventriculare sunt printre cele mai periculoase
complicații ale bolii coronariene. FV este responsabilă
pentru majoritatea deceselor survenite în faza acută a
unui eveniment coronarian și poate fi frecvent prima
manifestare a acestuia. Incidența VF la pacienții cu
infarct miocardic acut (IMA) a fost estimată la 4,7 % și
a rămas relativ staționară de-a lungul timpului în
studiile efectuate pe termen lung .
◦ În faza acută, mecanismul predominat pare a fi
automatismul anormal originar din zonele de graniță
dintre miocardul ischemic și miocardul normal, ulterior,
odată cu dezvoltarea zonelor de necroză, circuitele de
micro-reintrare devin responsabile de majoritatea
tulburărilor de ritm maligne.
Aritmiile ventriculare în cardiomiopatii non-
ischemice
◦ Rezonanța magnetică cardiacă pune în evidență prezența
fibrozei la aproximativ 50% dintre pacienții cu cardiomiopatie
dilatativă (CMD) non-ischemică. Regiunile de fibroză sunt
dispuse neuniform, nu respectă teritoriile coronariene și
reprezintă, în medie, 12% din totalul masei ventriculare.
Gradul de extindere al zonelor de fibroză se asociază cu riscul
de apariție al aritmiilor ventriculare .Monitorizarea Holter
EKG evidențiază perioade de TV nesusținute la peste 40%
dintre pacienții cu CMD .
◦ Cardiomioptia hipertrofică (CMH) este cea mai comună cauză
de moarte subită la tinerii sportivi. Prevalența aritmiilor
ventriculare la pacienții cu CMH crește cu vârsta și se
corelează cu grosimea pereților VS și cu extinderea fibrozei la
rezonanța magnetică cardiacă .Prezența de TVNS la examenul
Holter EKG constituie unul dintre factorii de risc pentru
MSC, însă nu echivalează cu necesitatea inițierii terapiei
antiaritmice