Chimia

şi metabolismul
glucidelor
 Glucidele
Sunt compuşi polihidroxi-
carbonilici, ce conţin:
1. cel puţin 3 grupe hidroxil
2. şi o grupă carbonilică –
 aldehidică sau
 cetonică
 Funcţiile biologice
 Energetică – oxidarea 1 g generează cca 4,5 kcal;
 Structurală – elemente constituţionale ale
nucleotidelor, acizilor nucleici, coenzimelor,
glicocalixului, matricei extracelulare etc.;
 Informaţională – participă la recunoaşterea
moleculară (receptori), interacţiunea intercelulară,
determină particularitatea individuală celulară
(antigeni) etc.;
 De rezervă – energetică în diverse orgaisme (la
animale – glicogenul, la plante – amidonul);
 etc.
 Clasificarea glucidelor
I. Monozaharide:
A. După grupa funcţională din
componenţa moleculei:
 Aldoze – gliceraldehida, riboza, xiloza,
glucoza, galactoza;
 Cetoze – dioxiacetona, ribuloza,
xiluloza, fructoza
 Clasificarea glucidelor
B. După numărul atomilor de carbon
din moleculă:
 trioze – gliceraldehida, dioxiacetona
 tetroze
 pentoze – riboza, ribuloza, xiluloza,
 hexoze - glucoza, galactoza, manoza,
fructoza,
 heptoze – sedoheptuloza,
 etc.
 Clasificarea glucidelor
II. Oligozaharide - conţin de la 2 pînă la
10 monozaharide :
A. dizaharide: zaharoza, lactoza,
maltoza;
B. trizaharide;
C. tetrazaharide;
D. pentazaharide;
E. etc.
 Clasificarea glucidelor
III. Polizaharide:
A. homopolizaharide - formate din
monomeri identici: glicogen,
amidon, celuloză;
B. Heteropolizaharide – formate din
monomeri diferiţi – glucoz-
aminoglicanii (ac. hialuronic,
condroitin-4- şi –6-fosfaţii, etc.).
 Nota Bene

Din manual se învaţă

formulele glucidelor
numite în clasificare
 Digestia glucidelor
I. Cavitatea bucală – α-amilaza salivară
 hidrolază;
 α-1,4 glicozidază, endoglicozidază;
 scidează legăturile α-1,4-O-glicozidice
ale glicogenului, amidonului şi
amilopectinei
 glucidele alimentare nu se digeră, d-ce
alimentele nu se află suficient timp în
cavitatea bucală
 Digestia glucidelor
II. Stomac - glucidele nu se digeră,
deoarece nu există enzime
glicolitice şi pH-ul stomacal nu
facilitează scidarea glucidelor.
Are loc o hidroliză acidă
nesemnificativă sub acţiunea
HCl al sucului gastric.
 Digestia glucidelor
III. Intestinul subţire –
 sediul – duodenul;
 enzimele –
1. α-amilaza pancreatică
2. amilo-1,6-glicozidaza
3. oligo-1,6-glicozidaza
4. maltaza
5. izomaltaza
6. zaharaza
7. lactaza
 Digestia glucidelor
α-amilaza pancreatică
 hidrolază;
 α-1,4 glicozidază, endoglicozidază;
 scindează legăturile α-1,4-O-glicozidice ale
glicogenului, amidonului şi amilopectinei
 Se formează α-dextrine (oligozaharide
ramificate cu 5-9 unităţi monozaharidice),
maltoza şi izomaltoza
 Digestia glucidelor
Maltaza
– hidrolază, α-1,4-glicozidază;
– scindează maltoza la 2 mol. de glucoză
 Digestia glucidelor
Izomaltaza

~ hidrolază,
~ α-1,6-glicozidază

~ scindează izomaltoza
la 2 molecule de glucoză
 Digestia glucidelor
Zaharaza
~ scindează legăturile α-
1↔2-β-O-glicozidice
~ scindează zaharoza la
o moleculă de glucoză şi
una de fructoză
 Digestia glucidelor
Lactaza
─ scidează legăturile
β-1,4-O-glicozidice

─ scindează lactoza la
o moleculă de glucoză
şi una de galactoză
Digestia glucidelor
Produsele finale:

Monozaharidele

Predomină GLUCOZA
 Mecanismul de absorbţie a produselor
digestiei glucidelor alimentare

1. mecanism activ,
2. energodependent (cu consum de ATP),
3. prin simport cu Na+,
4. cu participarea transportorilor specifici
– GLUT (5 şi 2) şi SGLT 1.
 Mecanismul de absorbţie a produselor
digestiei glucidelor alimentare - etapele

I. Transportul monozaharidului în complex cu

Na+ din lumen în enterocit,
II. Mărirea concentraţiei monozaharidelor şi a
Na+ în enterocit
III. Transportul monozaharidului în sînge
conform gradientului de concentraţie
IV. Pomparea Na+ din enterocit în sînge de către
Na+,K+-ATPază, în schimbul K+.
Dereglările digestiei şi absorbţiei glucidelor

1. Intoleranţa dizaharidelor – lactozei şi

zaharozei
2. Intoleranţa lactozei
 Formele – ereditară şi dobîndită (scăderea
în timp a activităţii E sau secundară
enteritelor, colitelor, sprue etc.)
 Cauza – deficitul ereditar sau dobîndit al
lactazei
 Intoleranţa lactozei
 Consecinţe metabolice –
1. Acumularea dizaharidelor în intestin
2. Creşterea presiunii osmotice intestinale
3. Difuzia apei din spaţiile interstiţiale în lumenul
intestinului şi pierderea apei pe cale digestivă
4. Fermentarea dizaharidelor nedigerate în intestin cu
formarea produşilor ce irită mucoasa intestinală
5. Creşterea permeabilităţii intestinului şi absorbţia
dizaharidelor nedigerate cu eliminarea lor
ulterioară pe cale urinară
 Intoleranţa lactozei
 Manifestări clinice:
1. dureri abdominale,
2. crampe,
3. diaree cronică,
4. balonare.
 Soarta monozaharidelor absorbite
1. Sunt asigurate necesităţile energetice ale
celulelor
2. Se depozitează sub formă de glicogen în toate
celulele.
3. Participă la formarea compuşilor biologici
importanţi – acizilor nucleici, coenzimelor,
proteinelor glicozilate, etc.
4. Se transformă în lipide de rezervă, ce se
depozitează în ţesutul adipos
METABOLISMUL GLICOGENULUI

Glicogenul:
1. Formă de depozitare a glucozei în ţesuturile
umane (rezervă energetică);
2. Cantităţi importante – în ficat şi muşchi (în
special, cel scheletic)
3. Sinteza – decurge activ în faza postprandială
şi este stimulată de insulină
Molecula de glicogen
Biosinteza glicogenului
1 reacţie - hexokinazică
Biosinteza glicogenului
2 reacţie – transferul fosfatului
 Biosinteza glicogenului
3 reacţie – activarea glucozei
E – glucozo-1-fosfat uridilil transferaza
Biosinteza glicogenului

3 reacţie –
mecanismul
activării
glucozei
 Biosinteza glicogenului
4 reacţie – glicogensintazică –
formarea legăturilor α-1,4-O glicozidice
 Biosinteza glicogenului –
formarea legăturilor α-1,6-O glicozidice
Catalizată de
enzima de
ramificare a
glicogenului,
ce transferă un
oligozaharid de la
capătul catenei pe
un monomer din
interior la C6
Scindarea glicogenului -
glicogenoliza
1 reacţie – glicogen fosforilazică
 Scindarea glicogenului -
glicogenoliza
2 reacţie – transferul restului fosfat
 Scindarea glicogenului -
glicogenoliza
Soarta glucozo-6-fosfatului
I. În ficat – formarea glucozei libere, care poate fi
eliberată în circuitul sangvin pentru menţinerea
glicemiei
 Scindarea glicogenului -
glicogenoliza

Soarta glucozo-6-fosfatului
II. În alte organe şi ţesuturi:
a) este oxidat glicolitic pentru generarea
energiei;
b) se oxidează în ciclul pentozo-fosfaţilor cu scop
plastic
c) se produc derivaţi necesari organismului –
acid glucuronic, hexozamine, etc.
Scindarea legăturilor α-1,6-O glicozidice

Se transferă
un oligozaha-
rid (3-5 mono-
meri) legaţi în
poziţia C6 pe
ramura prin-
cipală la ato-
mul de carbon
C4
Reglarea metabolismului glicogenului
Dereglările metabolismului glicogenului

Dereglările sintezei glicogenului

aglicogenoza
 ereditară
 cauzată de carenţa sau absenţa glicogen
sintazei
 manifestări – hipoglicemie pronunţată în
perioada postabsorbtivă
Dereglările degradării glicogenului
Glicogenozele
 ereditare
 cauzate de carenţa sau absenţa enzimelor glico-
genolizei – glucozo-6-fosfataza, amilo-1,6-
glicozidaza, glicogen fosforilaza, etc.
 formele – afecţiunile von Gierke, Pompe, Forbes,
Andersen, etc.
 manifestări – hipoglicemie marcată, acumularea
masivă a glicogenului în ţesuturi cu dereglarea
funcţiilor lor, lipoliză excesivă cu cetoză, etc.
 Metabolismul glucozei
Include mai multe procese:
1. Glicoliza
2. Ciclul pentozofosfaţilor
3. Gluconeogeneza
4. Sinteza acidului glucuronic şi altor
derivaţi biologic indispensabili organis-
mului
 Glicoliza – rolul biologic
1. Este procesul de oxidare a glucozei
2. Unicul proces ce produce ATP în absenţa
oxigenului
3. Unica sursă energetică a eritrocitelor şi
retinei
4. SNC este dependent major de oxidarea
aerobă a glucozei – consumă 100 – 200 g de
glucoză timp de 24 ore
 GLICOLIZA

1. Localizarea – citoplasma
2. Etapele:
I – neoxidativă, transformarea
glucozei în trioze, cu consum de
energie
II – oxidativă, catabolismul triozelor,
cu generare de energie
Glicoliza – etapa I
 Glicoliza – etapa I
Reacţia globală a etapei

Glucoza (C6) + 2 ATP

↓
2 gliceraldehid-3-fosfat (C3) + 2 ADP + 2 H 2O
Glicoliza – etapa II
Glicoliza – etapa II – soarta piruvatului

I. În condiţii anaerobe

r
 Glicoliza – etapa II
Reacţia globală a etapei în condiţii anaerobe

2 gliceraldehid-3-fosfat + 4 ADP + 2Pi

↓
2 lactat + 4 ATP + 2 H2O
 Glicoliza
Reacţia globală a procesului în condiţii
anaerobe

glucoza + 2 ADP + 2Pi

↓
2 lactat + 2 ATP + 2 H2O
Glicoliza – etapa II – soarta piruvatului

II. În condiţii aerobe

Glicoliza – etapa II – soarta piruvatului

Reacţia globală a proceslui în condiţii

aerobe

Glucoza + 6 O2 + 38(36) ADP + 38(36) Pi

↓
6 CO2 + 6 H2O + 38(36) ATP
Glicoliza – bilanţul energetic
al proceslui în condiţii anaerobe
Glicoliza – bilanţul energetic al proceslui
în condiţii aerobe
 Glicoliza – bilanţul energetic al proceslui

în condiţii aerobe
Variaţia numărului moleculelor de ATP – 38/36 este
determinată de:
1.glicoliza are loc în citoplasmă
2.H+ din NADH.H+ format în etapa a II nu pot fi
cedaţi lanţului respirator, d-ce membrana
mitocondrială nu este permeabilă pentru NADH.H +
3.H+de la NADH.H+ citoplasmatic este transferat în
mitocondrii de către sistemele naveta
SISTEMUL NAVETA MALAT-ASPARTAT
SISTEMUL NAVETA GLICEROL-FOSFAT
 GLUCONEOGENEZA

1. Reprezintă procesul biosintezei glucozei din

substrate neglucidice:
a. acid lactic sau piruvat;
b. glicerol;
c. aminoacizi glucoformatori (ex. Ala, Ser)
d. acizi graşi cu număr impar de atomi de
carbon în catenă (din contul propionil-SCoA)
 GLUCONEOGENEZA

2. Localizarea:
a. ficatul – 85-95%
b. epiteliul intestinului –5%
c. rinichiul – cca 50% în condiţii de
acidoză sau/şi inaniţie
 GLUCONEOGENEZA

3. Rolul:
a. menţinerea glicemiei în limitele
normei fiziologice – 3,3-5,5 mM/l
b. în efort fizic semnificativ –
utilizarea lactatului şi glicerolului
acumulat ca rezultat al oxidării
incomplete a lipidelor
 GLUCONEOGENEZA

4. Reacţiile parţiale:
a. coincid cu cele glicolitice reversibile, dar au
loc în sens invers
b. reacţiile glicolitice ireversibile:
 hexokinazică (glucokinazică)
 fosfofructokinazică
 piruvatkinazică

sunt substituite de căile de ocolire

GLUCONEOGENEZA – I cale de ocolire

GLOBAL
Piruvat+ATP+GTP+H2O → fosfoenolpiruvat+ADP+GDP+Pi
GLUCONEOGENEZA – II cale de ocolire
GLUCONEOGENEZA – III cale de ocolire
Reacţia globală a gluconeogenezei

2 Piruvat+4 ATP+2 GTP+2 NADH.H+ +6 H2O

glucoză + 4 ADP + 2 GDP + 6 Pi + 2 NAD+

Furnizarea substratelor gluconeogenetice

Ciclul Cori
Furnizarea substratelor gluconeogenetice
 Ciclul pentozofosfaţilor
1. Proces de oxidare a glucozei cu scop
plastic
2. Rolul – furnizarea NADPH.H+ şi
ribozo-5-P proceselor biosintetice şi de
dezintoxicare
3. Activitatea importantă posedă în ficat,
ţetusul adipos, suprarenale, glandele
sexuale, glanda mamară în perioada
lactaţiei
 Ciclul pentozofosfaţilor
4. Are 2 etape:
 I etapă – oxidativă – conversia hexozelor
la pentoze cu generarea NADPH.H+
 II etapă – neoxidativă – conversia
pentozelor la hexoze

NB. Se învaţă doar reacţiile I etape

 Ciclul pentozofosfaţilor
Reacţia I – glucozo-6-P dehidrogenazică
Ciclul pentozofosfaţilor
Reacţia II - lactonazică
 Ciclul pentozofosfaţilor
Reacţia III – 6-fosfogluconatdehidrogenazică
 Ciclul pentozofosfaţilor
Reacţia IV – izomerizarea pentozelor
 Reacţia globală a etapei I

6 glucozo-6-P + 12 NADP+ + 6 H2O

↓
6 ribulozo-5-P + 12 HADPH.H+ +6 CO2
 Ciclul pentozofosfaţilor
Reacţia globală a etapei a II

6 ribulozo-5-P → 5 glucozo-6-P
Ciclul pentozofosfaţilor - reacţia globală
6 glucozo-6-P + 12 NADP+ + 7 H2O
↓
5 glucozo-6-P + 12 HADPH.H+ +6 CO2 + Pi

În aceste condiţii se oxidează complet o moleculă

de glucoză conform ecuaţiei:

glucozo-6-P + 12 NADP+ + 7 H2O

↓
12 HADPH.H+ +6 CO2 + Pi
 Regalarea metabolismului glucidic
La nivel celular
a) Reglaj metabolic la nivelul enzimelor reglatoare a
fiecărui proces
b) Mecanismul principal de reglare – alosteric
c) Factorii reglatori:
 starea energetică a celulei (raportul ATP/ADP)
 echilibrul dintre aportul şi consumul de glucoză
 hormonii anabolici şi catabolici
 Regalarea metabolismului glucidic
La nivel tisular, de organ şi organism
 reglaj hormonal al activităţii şi cantităţii
enzimelor
 Insulina – efect hipoglicemiant – transferul
glucozei din sînge în celule şi utilizarea ei:
 ↑ glicogenogeneză,
 ↑ glicoliză,
 ↑ sinteza derivaţilor biologic importanţi,
 ↑ sinteza lipidelor de rezervă.
 Regalarea metabolismului glucidic
La nivel tisular, de organ şi organism
3. Glucagonul – efect hiperglicemiant:
 ↑ glicogenoliza,
 ↑ gluconeogeneza,
 ↑ degradarea lipidelor de rezervă,
 ↑ degradarea proteinelor.

4. Adrenalina – efect hiperglicemiant: ↑ glicogenoliza

5. Glucocorticosteroizii - efect hiperglicemiant: ↑
gluco-neogeneza din aminoacizi