Recuperarea rupturii de ligament

încrucișat anterior

Realizat de:
Pușcașu Iuliana
Cătălina
 Noțiuni introductive
● Ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA) este una dintre cele mai frecvente leziuni
ortopedice în sport.
● Leziuni la nivelul acestei structuri care stabilizează, dar și mobilizează genunchiul apar în
special la persoanele tinere, sănătoase, de cel mai multe ori ca rezultat al unor schimbări
bruște de direcție sau viteză în timpul activităților fizice, cum ar fi sporturile.
● Deși anatomia LIA a fost descrisă în detaliu încă din 1836 de către Weber and
● Weber, tehnicile artroscopice inițiale de reconstrucție a LIA nu au reprodus cu acuratețe
această anatomie nativă. De exemplu, frații Weber au descris două fascicule funcționale ale
LIA, dar tehnicile propuse pentru reconstrucția LIA restaurau un singur fascicul. Abia în
anii 1990 o metodă artroscopică pentru reconstrucția LIA cu dublu fascicul a fost descrisă și
popularizată în Japonia, sub direcția unor mari pionieri precum prof. Muneta, prof. Yasuda,
prof. Ochi, prof. Shino și prof. Kurosaka.
 ● LIA este compus din două fascicule separate,
anteromedial și posterolateral.
Anatomia și ● LIA și ligamentul încrucișat posterior (PCL) sunt
biomecanica strâns întrepătrunse și sunt numite „pivot
central”. O leziune a oricărui ligament perturbă
LIA funcționalitatea articulației și poate duce la
degenerare.

● În extensie, ligamentul apare ca o bandă plată, iar

zona sa postero-laterală este tensionată. Aproape
imediat după începerea flexiei, fasciculul antero-
medial, de dimensiune mai mică, se tensionează,
iar cea mai mare parte a ligamentului se
relaxează. În flexie, fasciculul antero-medial este
cel care asigură stabilitatea primară față mișcarea
de translație anterioară a tibiei.

● LIA se opune atât hiperextensiei, cât și mișcării

de rotație internă și externă. LIP controlează
Figura I.Localizarea LIA în interiorul genunchiului:
instabilitatea posterioară a genunchiului în flexie,
a. vedere anterioară cu rotula îndepărtată; b. vedere
dar nu și hiperextensia sa, în condițiile în care
superioară.
LIA este intact.
 Caracteristicile LIA

Rezistența la tracțiune
Noyes a raportat că sarcina finală de
cedare este de 1750N.
Vâscoelasticitatea
Viteza forței aplicate ligamentului afectează tipul de ruptură.
Tipul de leziune lentă, prin răsucire și viteză redusă,
experimentată de exemplu de schiori, ar putea elonga
ligamentul, formând o ruptură de până la 30%. Se poate
manifesta prin ruperea parțială a fasciculului
anteromedial,lăsând fasciculul posterolateral intact sau
invers.
La sportivii cu antrenamente intense, fasciculul poate fi
insuficient pentru a controla stresul pivotării și poate fi
necesar ca ligamentul să fie reconstruit. De cele mai multe ori
se afirmă că dacă mai mult de 50% din ligament este încă
intact, nu este necesară reconstrucția.
Punctele de izometrie
Chirurgul trebuie să cunoască punctele izometrice de inserare
pe tibie și
femur pentru a fora tunelurile adecvate pentru reconstrucția
LIA.
Larson și Siddles au cartografiat aceste puncte pe computer.
Lungimea intraarticulară
Lungimea medie a LIA intra-articular este de 31 mm.
Acest lucru este important de știut atunci când e
pregătită lungimea grefelor de tendon semitendinos și
rotulian.
Factori de risc A.Sporturi ce implică schimbarea de
direcție și pivotare
Sporturi precum înotul, golful, baseballul și
hocheiul pe gheață oferă o arenă sportivă mai
sigură. În aceste sporturi, mișcările atletice „la
risc” fără contact cu piciorul plantat fie nu apar,
fie sunt mult mai rar.
B.Vârsta
Tinerii, în special cei din adolescență, au
tendința de a suferi mai multe leziuni ale LIA,
deoarece sunt cei mai activi fizic.
C.Genul
Mai multe studii au arătat că atletele de sex
feminin, în special cele din sporturile ce
implică schimbări de direcție și pivotare
(baschet și fotbal, în primul rând) la nivel de
liceu și colegiu au de șase ori mai multe șanse
de a-și rupe LIA decât omologii lor masculini
care concurează în aceleași sporturi.
Protocol de recuperare

Este important să se realizeze preponderent

exerciții în lanț kinetic închis. Asta înseamnă
că mușchiul cvadriceps va fi exercitat în mod
activ când articulația va fi încărcată. Se evită
extensia genunchiului în ultimele 30˚ din
poziția așezat. Pentru grefa de semitendinos,
ar trebui să nu fie introduse exerciții active ce
implică flexia genunchiului cu rezistență
pentru 6 săptămâni. Acest lucru permite ca
zona de recoltare a grefei să se refacă.
 Ziua
1
1.Obiective
• Reducerea durerii și a inflamației.

2. Exerciții și activități
• În primele zile pacientul trebuie să stea în repaus cu genunchiul elevat și
aplicații cu gheață sau comprese reci.
• Pot fi realizate exerciții izometrice pentru cvadriceps.
 ZILELE 2-14
Fig. 1.a.

1.Obiective
• Obținerea extensiei complete;
• Reducerea cât mai mult a inflamației;
• Menținerea controlului activ asupra musculaturii coapsei;
• Obținerea flexiei până la 90˚.
2. Exerciții și activități
• Se realizează extensia pasivă a genunchiului, folosind gheață și un suport
sub călcâi (Fig. 1.a) Fig. 1.b.
• Realizarea flexiei pasive la perete (Fig. 1.b)
• Exerciții izometrice ale cvadricepsului cu pacientul în așezat și un suport
sub călcâi. În același timp se poate folosi electrostimulare (Fig 1.c)
Fig. 1.d.
• Stretching static la nivelul gastrocnemienilor din așezat, folosind un
prosop. Aceasta poate promova extensia genunchiului (Fig 1.d).

Fig. 1.c.
 SĂPTĂMÂNILE 2-6
1.Obiective
• Creșterea flexiei la 135˚.
• Scăderea inflamației;
• Creșterea tonusului muscular.
2. Exerciții și activități
• Exerciții de cvadriceps: ridicarea piciorului cu genunchiul întins din
decubit dorsal.
• Progresie spre genuflexiuni pe un singur picior (flexie 45˚)
• Flexie a piciorului pe scară. Pacientul cu piciorul afectat pe scara de sus,
cu piciorul neafectat va încerca să coboare lateral pe o scară mai jos.
Progresiv, piciorul neafectat va coborî mai jos.
• Bicicleta eliptică
• Bicicleta staționară, pentru creșterea amplitudinii de mișcare și a forței
musculare
• Înot și exerciții de mers în apă (mers spre înainte, mers spre înapoi)
• Exerciții de propriocepție pe o placă de echilibru, începând cu ambele
membre și progresând spre păstrarea echilibrului pe un singur picior.
 SĂPTĂMÂNILE 6-9
1.Obiective
• Progresie spre amplitudine maximă de mișcare;
• Creșterea forței musculare;
• Îmbunătățirea activităților de tip funcțional.

2. Exerciții și activități

• Înot: adăugarea stilurilor de înot

• Jogging ușor în apă până la nivelul taliei;
• Bicicletă în aer liber pe teren drept;
• Mers cu pas alert.
 SĂPTĂMÂNILE 9-12
1.Obiective
• Îmbunătățirea activităților de tip funcțional;
• Îmbunătățirea forței musculare și a rezistenței la efort.

2. Exerciții și activități

• Progresia de la pas alert la jogging ușor pe suprafață dreaptă;

• Fandări
• Bicicletă pe toate tipurile de teren
• Genuflexiune izometrică la perete: progresie de la 45˚ la 90˚
• Sărituri cu coarda pe ambele membre.
 Bibliografie

1.D. Johnson, ACL made simple, editura

Springer, 2004
2.F. Noyes, Return to Sport after ACL
Reconstruction and Other Knee Operations:
Limiting the Risk of Reinjury and Maximizing
Athletic Performance, editura Springer, 2019
3.M. Ochi et al., ACL injury and its treatment,
editura Springer, 2016
4.R. Marx, G. Myklebust, The ACL solution,
editura Demos Health, 2012
5.T. E. Hewett, S. Schultz, L. Griffin, Unders
tanding and Preventing Noncontact ACL Inju
ries, editura Human Kinetics, 2007