Catina (Hippophae rhamnoides), fam. Eleagnaceae, numita si catina alba, catina de rau.

Locatie: Specie foarte raspandita in tara noastra dat fiind rezistenta deosebita a acestei plante fata de conditiile pedoclimatice. Se dezvolta foarte bine pe terenuri nisipoase, pe prundisuri, pe pante si pe albia raurilor, fiind o planta foarte buna fixatoare a terenurilor supuse erodarii, datorita drajonarii puternice. Cantitati mari se pot recolta din multe judete situate in Muntenia si Moldova si din Delta Dunarii.

Descrierea plantei: Arbust tufos, spinos, inalt de 1,5-2(5) m, acoperit cu peri solzosi si stelati ce-i dau o culoare albicioasa. Catina este o planta unisexuat-dioica, avand plante (tulpini) cu flori barbatesti si plante cu flori femeesti, dar s-au identificat si exemplare hermafrodite.

Tulpinile barbatesti sunt mai viguroase si de culoare mai inchisa, iar cele femeiesti au ramuri anuale cu muguri mici asezati in spirala, uneori opusi, cate unul la nod. Frunzele dispuse altern au 2-6 cm lungime, sunt scurt petiolate, au limbul intreg, au forma linear-lanceolat si sunt de culoare alb-argintiu, in special pe dos unde perii sunt foarte desi, prezentand si mici solzi de culoare brun-rosietica. Florile unisexuat-dioice, apar inaintea frunzelor, sunt mici, galbui, dispuse in raceme scurte, cele mascuie cu aspect globulos, sesiie, cu doua sepale si patru stamine, iar cele femele usor alungite, scurt pedicelate cu receptacol ovat-alungit. Fructul este drupa falsa, de forma ovoid-cilindrica globulos, asemanator unui butoias, carnos, de culoare galben-portocaliu. Fructele raman pe ramuri chiar si dupa caderea frunzelor. infloreste in perioada martie-aprilie.

Compozitie: Fructele acestei specii au o compozitie complexa fiind bogate in substante colorante si vitamine. Dintre carotinoide se cunosc beta-carotina, criptoxantina, zeaxantina si fisaleina. Fructele mai contin sterine, flavone, acid folie, ulei volatil, ulei gras compus din gliceridele acizilor oleic, linolic, palmitinic, si cantitati insemnate de vitamina C, B1, B2 si PP. Cultivare: Fiind considerata o poiivitamina naturala, catina a fost luata in studiu si introdusa in cultura. in tara noastra Institutul de Cercetari Pomicole de la Maracineni a reusit sa creeze forme fara ghimpi. Catina se inmulteste vegetativ, prin butasi din radacina. Acestia se planteaza toamna sau primavara din vreme, la distanta de 3x1,5-2 m, avandu-se grija ca la opt plante femele sa se planteze doua plante mascuje, fara de care nu se obtin fructe.in gradina proprie trebuie sa se planteze cel putin 2-3 tufe amestecate. Material de inmultire se poate recolta din flora spontana, alegand, in acest scop plante cu fructe multe si cu cat mai putini ghimpi. Tufele alese vor fi plantate intr-un loc cat mai luminos si este bine ca acestea sa fie delimitate prin alee betonate pentru a se preveni extinderea prin drajonare. Ar fi de

dorit proprietarii de pamant, care au parcele supuse eroziunii, practic improprii pentru alte culturi, sa le cultive cu aceasta extrem de valoroasa specie.

Recoltare: Pentru pastrarea intacta a valorosului continut al fructelor recoltatul va incepe din august si va continua pana la primul inghet, care provoaca scaderea brusca a continutului de vitamina C. Recoltatul fructelor, care se executa manual taind ciorchinii cu foarfeca, este o lucrare extrem de greoaie datorita densitatii tufelor cat mai ales a ghimpilor puternici si numerosi. Recoltatul, prin "batutul" tufelor, este o metoda productiva cantitativ, dar in ceea ce priveste calitatea fructelor, acestea sunt amestecate cu foarte multe impuritati si cel mai rau, in parte, sunt zdrobite. Indiferent de metoda de recoltare, fructele trebuie imediat curatate, indepartindu-se toate impuritatile. Acestea se vor pune in cosuri captusite cu hartie, fara a se ingramadi si tasa. Cel mai bine se pot ambala, pentru a fi transportate la locul de prelucrare, in ladite in straturi subtiri. Fructele se pot pastra apoi fie in stare congelata la -35- -40C sau uscate, numai in uscatoare artificiale la temperatura de 50-60C. Uscarea naturala, lenta duce la deprecierea calitatii in special prin pierderea vitaminei C. Randament = 4-5:1 Utilizare: Folosite in stare proaspata sau conservata, prin inghetare sau uscare, fructele acestei specii reprezinta o adevarata polivitamina naturala, fiind recomandate ca un tonifiant general al organismului, in avitaminoze, diaree, reumatism, boli de piele, urticarie etc. Sub forma de suc, gem, sirop, marmelada, vin, lichior, acestea constituie un aliment excelent accesibil tuturor. Sucul se obtine prin stoarcerea fructelor in presa pentru struguri sau prin frecare pe site de plastic sau din materiale inoxidabile. Din 750 g fructe proaspete, fierte cu 61 apa si 1 kg zahar, care dupa racire se strecoara si se pastreaza in pivnita, se obtine o foarte buna bautura racoritoare.

Vinul de catina se prepara in felul urmator: se pune intr-un vas de sticla 1 kg fructe proaspete sau 0,2 kg fructe uscate, in ambele cazuri zdrobite, peste care se toarna 5 litri apa fiarta si racita si 1,5 Ig zahar. Pentru grabirea fermentarii se adauga putina drojdie de vin. Se lasa 15-20 zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul portocaliu se aduna ia suprafata vinului. Ceaiul obtinut printr-o infuzie in concentratie de 2-3%, este foarte placut la gust si se recomanda consumarea a 2-3 cani pe zi in avitaminoze.