CATINA

Arbust fructifer

Denumire stiintifica: Hyppophae rhammnoides

Familia: Eleagnaceae
Origine: Asia centrala
Dimensiuni: 1 - 3 m

Catina alba - Hippophae rhamnoides a fost introdusa recent in cultura. Una dintre
cele mai mari plantatii din tara se gaseste in apropierea Bacaului.
Este un abust fructifer cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei,
care se utilizeaza deopotriva in industria alimentara, in silvicultura, in farmacie
dar si ca planta ornamentala.
Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de
10 ori mai mult decat citricele. In fructele coapte continutul depaseste 400-800
mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9,
E, K, P, F. Mai regasim celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui
din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si
sodiu, uleiuri complexe, etc.
Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute inca din antichitate. In China
de exemplu, medicina traditionala o recomanda in tratamentul bolilor digestive.
Pe continentul european, exista insemnari privind importanta catinei ramase de
la Dioscorid si Teophast.
In prezent, de la catina se obtin urmatoarele produse: ceaiuri din fructe, muguri,
frunze si chiar scoarta, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din urma este si
cel mai valoros din punct de vedere medical. Uleiul de catina este utilizat in
tratamentul unor afectiuni precum: ulcerul gastric si duodenal, alergiile, diarea,
urticaria, reumatismul, afectiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Are
o actiune reconfortanta, chiar cu efecte usor narcotice. De asemenea se mai
foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres. Se utilizeaza si in geriatrie cu
rezultate spectaculoase. Cu catina se mai trateaza afectiunile oftalmologice,
coronariene, hipertensiunea arteriala si gingivitele. Prin prelucrari in laboratoarele
farmaceutice din catina se obtin tratamente extraordinare pentru tratarea:
depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor si leucemiei. Mugurii de
catina au efect afrodisiac. Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba
pofta de mancare in cazul unor tratamente ale obezitatii.
Prin prelucrarea fructelor in industria alimentara se obtin produse foarte apreciate
cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulceturi, peltea, lichioruri, diverse bauturi
alcoolice.
Datorita capacitatii mari de drajonare, catina alba se utilizeaza pentru
consolidarea terenurilor in panta, dar si sub forma de gard viu, avand in vedere
numerosii spini puternici care impiedica patrunderea iepurilor si altor animale in
spatiile care necesita protectie (livezi, podgorii, diverse culturi).
La noi in tara, catina alba creste spontan in zona subcarpatica din Moldova si
Muntenia, incepand din bazinul superior al Siretului pana la Olt.
In agricultura, se foloseste in unele zone pentru imbogatirea in azot a solurilor,
datorita nodozitatilor similare celor intalnite la leguminoase, dar si pentru
consolidarea terenurilor predispuse la eroziune datorita capacitatii mari de
drajonare.
In subcarpatii Moldovei se intalneste pe vaile raurilor Bistrita, Trotus, Putna si
Milcov. In zona subcarpatica a judetului Buzau catina alba are o frecventa mai
mare decat in alte zone din Romania. De asemenea, se mai intalneste pe vaile
raurilor Teleajen si Dambovita, precum si in Delta Dunarii. Prezenta catinei albe
este insa semnalata de profesorul Ion Simionescu inca din secolul 19 pe vaile
Prahovei si Siretului, in palcuri mixte de catina rosie - Tamarix gallica - si catina
alba - Hippophae rhamnoides. La acea vreme profesorul Simionescu observa
doar caracterul de planta decorativa a catinei.
("Cand trenul te duce spre Sinaia, un decor frumos se prezinta ochiului, prin
viroagele din apropierea Campinei. Malurile, numai rapi, colorate cand ca huma,
vinete, cand galbene, galbenul nisipului, cand mai albie, gresia dezgolita ori chiar
caramiziu, sunt impestritate de dese tufe argintii, pe crengile carora stau ciucur
bobite portocalii".)
Revenind in zilele noastre, preocuparile cercetatorilor in privinta acestei plante, si
indeosebi rezultatele acestora, readuc tara noastra in prim-planul lumii stiintifice
internationale.
In anul 1999, la al 12-lea Salon international de inventii, tehnici si produse noi,
Geneva, domnul Moraru Ionut, de la Asociatia Stiinta si viata obtine medalia de
bronz pentru mai multe preparate medicinale, printre care Vita-Gins - capsule
continand radacini de ginseng rosu, de Hippophae rhamnoides si de maces cu o
actiune vitaminizanta, antioxidanta, stimulanta si tonica SNC, cresterea
capacitatii de efort fizic si intelectual al organismului.
Doamna Nicole-Livia Atudosiei, sefa de lucrari la Catedra de microbiologie a
Universitatii Bioterra din Bucuresti si secretarul stiintific al Facultatii de Ingineria
Produselor Alimentare au creat un procedeu de obtinere si conservare naturala a
unui suc pe baza de catina alba, imbogatit cu extracte de plante aromate si
medicinale. Acest suc este un biostimulator, fiind bogat in vitaminele A, C, E, F,
bioflavonoide, licopine (coloranti naturali), cu o actiune marcant antioxidanta,
acizi organici, minerale, intre care salutara este prezenta seleniului din catina
(unul dintre cei mai puternici antioxidanti). Pentru aceasta creatie, autoarea a
primit Medalia de argint la Salonul international de inventii, produse si tehnologii
noi - EUREKA - Bruxelles, 2000 si Medalia de argint la Salonul international de
inventii, Geneva, 2002.
2. Cresterea si fructificarea la catina alba
Catina se prezinta ca un arbust inalt de 1,5 - 3,5 m, cu numerosi tepi puternici. In
functie de conditiile de clima si sol, ea creste diferit, si anume ca tufa joasa
taratoare in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta de 8-10
m inaltime pe soluri fertile. Catina alba intra pe rod in anul 3 de la plantare si are
o durata de productie de 18-20 de ani. Sistemul radicular este foarte bine
dezvoltat, raspandit mai mult la suprafata solului, la 20 cm adancime si are mare
capacitate de drajonare. Pe radacinile catinei se formeaza nodozitati fixatoare de
azot, ca la leguminoase.
Aceste nodozitati sunt formatiuni simbiotice produse de bacterii din genurile
Rhizobium, Azotobacter, Clostridium, bacterii fixatoare de azot care traiesc libere
in sol. Acestea patrund in planta prin perisorii absorbanti printr-un mecanism de
atractie chimica (recent s-a descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone
secretate de radacina) si se instaleaza in interiorul radacinii plantei unde
formeaza formatiuni globuloase cu aspect de noduri. Formarea acestor
formatiuni este avantajata de prezenta unor microelemente ca bor, molibden,
calciu si sulf. In interiorul nodozitatilor bacteriile se dezvolta, se inmultesc si
fixeaza azotul atmosferic, transformandu-l in azot asimilabil. Bacteria isi
insuseste de la planta zaharuri si alte substante pe care nu si le poate sintetiza,
iar planta utilizeaza azotul organic fixat de bacterii.
Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul se
inchide la culoare. O particularitate a catinei este prezenta a numerosi spini
puternici, lignificati, foarte ascutiti. Toate cresterile anuale de pe tulpina si ramuri
se termina cu astfel de ghimpi.
Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul ingust si lung de 5-6
cm, cu perisori solzosi de culoare cenusie-argintie pe ambele fete. De la aceasta
caracteristica ii vine si denumirea populara de catina alba. Frunzele sunt ele
insele bogate in vitamina C.
Catina alba este o specie unisexuat dioica, avand plante deopotriva femele si
barbatesti. Plantele barbatesti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri
anuale mai lungi, mai groase si de culoare inchisa, precum si mugurii mai mari.
Florile barbatesti sunt grupate in conuri scurte de culoare bruna, si se afla pe
ramurile anuale. Florile femele sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte
scurt.
Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoida la globuloasa,
chiar turtita. Culoarea lor predominanta este portocalie, cu treceri spre galben.
Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte scurt
pedunculate si asezate unul langa altul, fructele imbraca ramurile ca un manson.
Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, foarte suculenta si lasa
pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se
consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si astringente. La maturitate
completa, ele pierd multa aciditate si au aroma particulara, mai puternica atunci
cand recoltatul se face dupa inghet.
Catina alba infloreste in aprilie mai, cand temperatura medie diurna este de 12-
15°C si se desfasoara pe o perioada de 15 zile. Plantele mascule infloresc mai
devreme, in timp ce plantele femele infloresc o data cu infrunzirea. Polenizarea
se face cu ajutorul vantului si al insectelor. La sfarsitul perioadei de inflorire,
florile femele polenizate evolueaza spre fructe.
Maturarea fructelor incepe in luna august, in primele saptamani. Fructele se
ingalbenesc, iar semintele sunt complet formate si sunt capabile sa germineze.
Culoarea pielitei si a pulpei se intensifica, fructele crtesc in volum. La sfarsitul lui
septembrie inceputul lui octombrie fructele ajung la maturitate optima. Daca
recoltarea se face cu intarziere, calitatea fructelor se depreciaza, acestea crapa
si pierd din suc.
In plantatii, catina alba intra pe rod din anul al treilea. In perioada optima de
productie se obtin cantitati ce pot depasi 25 tone/ha. Dupa 18-20 de ani, catina
intra in declin, cresterile vegetative sunt mici, productie scade foarte mult, iar
plantele incep sa se usuce total sau partial.
3. Cerintele fata de factorii de mediu
Catina alba este deosebit de adaptabila diferitelor conditii climaterice, ea
crescand in zonele submontane si montane dar si in zona de podis. Este intalnita
indeosebi pe prundisuri, rape, sau la liziere.
In privinta temperaturii, catina este putin pretentioasa, suportand temperaturi
joase de pana la -35 °C, raportandu-se cazuri de supravietuire chiar dupa geruri
de -40 °C. Aceeasi rezistenta o manifesta si la temperaturi pozitive excesive, la
temperaturi la nivelul solului de pana la + 45 °C.
Catina are insa nevoie de foarte multa lumina, productia optima se obtine in
zonele in care planta este expusa direct la soare, pe toata perioada zilei.
Fata de umiditate, catina se adapteaza foarte usor, rezistand la cele mai cumplite
secete din zona temperate, dar si la inundatiile temporare.
Catina este un arbust adaptabil pana la extrem pe orice tip de sol, pe terenuri
uscate, prundisuri, dar si pe cernoziumuri si soluri brun-roscate. Uimitor, catina
creste chiar si pe soluri saraturoase, pe care alte specii nu se pot dezvolta.
Profesorul David Davidescu aminteste de catina alba ca facand parte, alaturi de
catina de rau (Tamarix pailassi), din grupul plantelor lemnoase din flora spontana
care suporta o concentratie mai mare de saruri (0,15%).
Chiar daca aceasta planta manifesta o rezistenta sporita, la infiintarea plantatiilor
in general se va evita un astfel de sol, iar daca totusi suntem nevoiti sa cultivam
pe sol saraturat, se vor aplica amendamente chimice pentru corectarea reactiei
alcaline a solului. Profesorul Davidescu sugereaza urmatoarele substante:
1. Gips - este amendamentul cel mai des folosit la imbunatatirea solurilor
saraturoase. Este etalon in masurarea valorii de acidifiere (=100).
2. Fosfogips - rezulta ca deseu in procesul de fabricare a acidului fosforic sau a
fosfatului trisodic. Are o valoare de acidifiere de 80% fata de gips.
3. Acifer - se obtine prin imbibarea cu acid sulfuric a unui amestec de sulfat de
fier, sulfat de aluminiu si sulfat de calciu. Are valoarea de acidifiere de 260% fata
de gips.
4. Sulfat de aluminiu - produs incolor, solubil in apa, cu val oare de acidifiere
72%
5. Sulfat de fier - sare cristalina verde, valoare de acidifiere 72%
6. Sulf - valoarea de acidifiere 550%
7. Clorura de calciu
8. Praf de lignit
9. Carbonat de calciu
Utilizarea acestor amendamente se face dupa norme bine stabilite, in functie de
cantitatea de saruri din sol, dupa analize riguroase. Sunt o sumedenie de conditii
ce trebuie avute in seama, orizontul de saraturare, repartizarea sarurilor pe profil,
continutul in saruri a panzei freatice, etc. In caz contrar, reactia solului poate fi
una contrara asteptarilor. Se recomanda asadar consultarea inginerului agronom
inainte de aplicarea oricaror fertilizanti, amendamente sau agenti chimici de
combatere a bolilor si daunatorilor.
Fertilizarea solului se impune numai in plantatiile situate pe terenuri sarace,
subtiri, unde plantele se dezvolta foarte incet si cresterile sunt mici. In aceste
cazuri, la plantarea puietilor se dubleaza cantitatea de ingrasaminte organice si
chimice, iar o data la 3 ani se administreaza 20-30 t/ha gunoi de grajd, 300-400
kg/ha superfosfat, 200 kg/ha sare potasica. Pe astfel de terenuri se aplica
lucrarea cu paraplaul, un plug in forma de sageata care ridica brazda dar nu o si
intoarce. In cazul in care solul este mentinut in plantatie ca ogor negru, gunoiul
de grajd se ingroapa imediat dupa imprastiere la o adancime potrivita.
Pe solurile fertile sau potrivit de fertile ingrasamintele incorporate la infiintarea
plantatiei sunt suficiente pana cand planta se aprovizioneaza singura cu azotul
atmosferic.
Totodata este indicat adaosul de mranita in cazul infiintarii de plantatii prin
drajoni. Mranita ofera mediul perfect pentru dezvoltarea sistemului radicular
insuficient al drajonului.
4. Principalele soiuri cultivate in Romania.
Serpeni 11 : are fructe foarte mari, in medie de 0,5 g, de forma ovala sau
cilindrica, de culoare portocalie deschis, uniforma pe toata suprafata, cu
peduncul lung de 3-4 mm, ceea ce usureaza recoltarea manuala. Planta este
viguroasa, cu cresteri puternice, drepte, de culoare gri deschis, prevazute cu
spini mari, lungi.
Este un soi precoce si foarte productiv, se obtin in medie 8-10 kg de
fructe/planta, in primul an de rod. Dupa jumatatea lunii octombrie recoltarea se
poate face prin scuturare.
Delta 1 : de asemenea cu fructe mari, usor alungite, de culoare portocalie, cu
peduncul scurt de 2 mm. Tufa este foarte viguroasa si mult ramificata, cu spinii
lungi si rigizi. Culoarea ramurilor este gri in primii 2 ani, cu nuante de maro pe
partea umbrita. Intra pe rod destul de tarziu, si se pot recolta 6-7 kg/planta.
Murgesti 1 : are un fruct frumos de marime mijlocie, aproape rotund, de culoare
portocalie, lucios. Tufa este viguroasa, aerisita si rodeste aproape de baza.
Cresterile de 1-2 ani au culoarea gri deschis, cu spini rari dar puternici. Productia
este medie, de 4-6 kg/planta.
Maracineni 1 : fructul de marime mijlocie, rotund, de culoare galben intens. Tufa
este potrivit de viguroasa, nu depaseste 1,8 m in inaltime, si are fructele
aglomerate, dispuse sub forma de manson, ceea ce ingreuneaza recoltarea.
Rodeste abundent si constant 8-10 kg/planta.
Un specific al soiului se datoreaza taliei mici, care permite plantarea la distante
de 3/1,5 m, cu productie de pana la 22 t/ha.
Delta 3 : un soi rar cu cresteri viguroase si tendinta de a forma trunchi. Nu
prezinta spini. Are fructe rotunde portocalii, de marime mijlocie spre mica. Pe
lemnul batran fructifica pe formatiuni scurte, cu mari aglomerari de fructe.
In flora spontana, cresc plantele cu fructe portocalii, rotunde si mijlocii ca
marime.
5. Obtinerea materialului saditor
Sunt mai multe metode de inmultire care se preteaza acestei specii. Cele mai
importante sunt:
Inmultirea prin butasi : Butasirea este o metoda de inmultire vegetativa prin care
portiuni de ramuri sau lastari sunt puse la inradacinat in conditii optime
controlate, dupa desprinderea de planta mama. Butasul poate avea lungimea de
18-22 cm si un diametru la baza de 6-10 mm.
In functie de varsta fragmentului detasat, distingem butasirea in uscat, la care se
utilizeaza ramuri de peste 1 an. Butasirea in verde se face dupa cum se poate
subintelege din denumirea, cu ramuri verzi, aceasta se practica in lunile de vara,
cu precadere in iunie-iulie, ramuri tinere care necesita o tehnologie superioara -
ele se cresc in solarii cu ceata artificiala si se pot aplica adaosuri cu substante
favorizante inradacinarii (auxine). Butasirea in sistem intensiv se face in sere cu
temperatura controlata, tot sub ceata artificiala, si cu incalzirea solului la 22°C.
In cazul butasirii in sistem clasic se recomanda plantarea butasilor la 10-15 cm
unul de altul, pe biloane.
Inmultirea prin drajoni : Drajonarea este capacitatea plantelor de a produce
lastari direct din mugurii adventivi aflati la nivelul coletului. Capacitatea mare de
drajonare a catinei permite recoltarea drajonilor si folosirea lor direct pentru
plantare. De cele mai multe ori, drajonii tineri au un sistem radicular slab
dezvoltat, din care cauza randamentul de prindere la plantare nu este cel mai
bun. Se recomanda fertilizarea terenului destinat plantarii drajonilor si adaos de
mranita.
Inmultirea prin marcote : Marcotajul este o metoda de inmultire similara butasirii,
cu diferenta ca lastarul nu este detasat de planta mama. Este o metoda de
inmultire cel mai des utilizata la vita de vie. Catina se preteaza la marcotajul prin
musuroire. Tehnica utilizata este cea clasica. Musuroiul se desface de regula
dupa 2 ani, cand marcotele sunt foarte bine inradacinate, iar de la o planta se pot
obtine 10-12 marcote.
Inmultirea prin seminte : Semintele de catina pot germina din momentul in care
fructul a inceput sa-si schimbe culoarea in galben sau portocaliu. Insa, cu cat
fructele sunt mai coapte si puterea de germinare creste proportional. Pentru
extragerea semintelor, fructele bine coapte se zdrobesc, se preseaza printr-o sita
deasa pentru a se desprinde din invelisul protector.
Dezavantajul acestei metode fata de butasire si marcotaj este impurificarea
soiurilor, primele doua fiind tipuri de inmultire vegetativa prin care caracteristicile
plantei mama se transmit fidel in descendenta.
Semintele se spala bine, se usuca la umbra in curent de aer, dupa care se
pastreaza in saculeti de panza pana la data semanatului. Dintr-un kilogram de
fructe se obtin 80-90 g de samanta. Rezultate mai bune se obtin la semanarea
de primavara. Terenul destinat insamantarii trebuie sa fie curat, cu sol usor,
maruntit si fertilizat. Inainte de semanat, semintele se stratifica timp de 30 de zile
in nisip sau in pamant umed, la temperaturi de 3-5 °C. Pentru rezultate mai bune
se practica inmuierea semintelor timp de 30 de ore inainte de semanat in apa
curata, la temperatura camerei. Dupa ce se scot din apa, semintele se
dezinfecteaza timp de 10 minute intr-o solutie de hipermanganat de potasiu
(KMnO7) sau termic, mai complicat, la 70°C timp de 3-4 zile. Desi metoda
termica este mult mai costisitoare, este indicata atunci cand nu suntem siguri de
materialul biologic pe care il avem la dispozitie. Dezinfectarea chimica cu
permanganat este eficienta impotriva fungilor si a bacteriilor, ineficienta impotriva
unor eventuale infectii virale. Termoterapia actioneaza si impotriva virusurilor.
Semintele se seamana in straturi la distanta de 12-15 cm, 20-25 cm sau 30-35
cm, in functie de soi, dupa care puietii vor ramane in acelasi loc 1, 2 sau 3 ani.
Adancimea de semanat este de 1 cm, iar cantitatea de samanta este de 2-3
g/m2.
Semintele se pot trata impotriva ciupercii Pytium debaryanum, iar pamantul se
trateaza saptamanal cu hipermanganat de potasiu de concentratie 1 la mie timp
de 30-35 zile de la rasarire. In timpul vegetatiei se efectueaza lucrarile normale
de ingrijire.
Inmultirea prin puieti : se presupune in acest caz ca dispunem deja de materialul
saditor si nu ne ramane decat sa il plantam. Plantarea se face clasic, precedata
de fasonarea radacinilor (scurtarea lor) la 6-8 cm si mocirlirea radacinilor intr-un
amestec de nisip, argila si gunoi de grajd timp de 15 minute. Plantarea puietilor
se poate face toamna si primavara. Este mai recomandata toamna, din mai
multe motive :
- perioada de plantare este mai lunga
- temperaturile sunt mai blande
- precipitatiile se acumuleaza in sol ceea ce permite ca radacinile fasonate sa se
cicatrizeze, si sa realizeze un contact intre ele si particulele de sol. In acest caz,
procentul de prindere se apropie de 100%.
Puietii plantati din toamna pornesc primavara normal in vegetatie, cu cresteri
viguroase, iar lemnul se matureaza inainte de venirea inghetului. Imediat dupa
plecarea in vegetatie se mai efectueaza o lucrare de taiere in verde, cu scopul de
a stimula formarea coroanei, dar si cu scop de fasonare a acesteia, dupa
preferinte, in functie de tipul de conducere preconizat. Despre acestea, in
randurile imediat urmatoare.
Inmultirea prin altoi: altoirea se practica indeosebi la speciile lemnoase, de arbori
si arbusti. Este o metoda de inmultire a soiurilor valoroase, aplicata in tara
noastra de foarte mult timp. Profesorul Ioan Ionescu de la Brad aminteste peste
10 tipuri de altoire in tratatele sale de agricultura, printre primele de acest gen din
Romania. Altoirea presupune unirea a doi parteneri : port-altoiul si altoiul, primul
avand sistem radicular bine dezvoltat, si altoiul, detasat de la o planta cu
caracteristici valoroase, pe care vrem sa o replicam. In urma unei astfel de
operatii reusite rezulta un individ care prezinta insusirile urmarite, insusirile
plantei mama (productivitate, vigurozitate, etc).
Compatibilitatea intre cei doi parteneri este o conditie esentiala reusitei altoirii.
Aceasta metoda se foloseste mai rar in cazul catinei, dar ea se aplica indeosebi
in ameliorare sau pentru raspandirea soiurilor certificate in plantatii.
Inmultire prin metode moderne: se utilizeaza din ce in ce mai mult pe plan
mondial. Dezavantajele legate de pretul ridicat, tehnologia necesara si cerinta de
personal calificat sunt depasite de principalele avantaje ale acestor metode,
legate mai ales de obtinerea de material saditor liber de virusuri, obtinerea
materialului intr-o cantitate foarte mare (de ordinul milioanelor) intr-un timp scurt
si intr-un spatiu redus. Metodele sunt deosebit de utile in cazul speciilor la care
metodele traditionale de inmultire vegetativa sau sexuata nu dau randament.
Dintre aceste metode de care aminteam, fac parte culturile de meristeme,
apexuri, fragmente foliare, etc. Aceste culturi se realizeaza in laboratoare, pe
medii de cultura speciale si in conditii aseptice.
La catina acest mod de inmultire (micropropagarea) face apanajul laboratoarelor
de cercetare, in sensul producerii unor noi soiuri, devirozarilor, diferitelor studii
biochimice, histologice, etc.
In incheiere, as recomanda celor care doresc sa infiinteze o astfel de plantatie sa
isi procure materialul biologic din surse autorizate, respectiv de la institutele de
cercetari din tara, unde el este obtinut tocmai prin metodele amintite mai sus.
Institutele de la Maracineni, Stefanesti, Fundulea sunt institutii prestigioase care
s-au remarcat de-a lungul timpului prin brevetarea unor soiuri valoroase, din
diferite specii cultivate. Din experienta, stiu ca specialistii de acolo sunt oricand
bucurosi sa ofere informatii despre modul de achizitie a puietilor.
6. Infiintarea si intretinerea plantatiilor
In primul rand, in functie de relief si tipul de sol se alege directia randurilor. Pe
terenurile in panta predispuse la eroziune se alege plantarea in triunghi, cu varful
corespunzator celui mai inalt punct al terenului, si astfel incat pomii randurilor cu
sot sa fie plantati la jumatatea distantei dintre pomii randurilor fara sot. Se obtine
astfel o plantatie in mozaic, specifica combaterii eroziunii. Pe terenurile plane,
care nu prezinta probleme, directia randurilor se va alege astfel incat plantele sa
beneficieze de cat mai mult soare, catina fiind pretentioasa din acest punct de
vedere. Forma plantatiei va fi dreptunghiulara sau patrata, dar nu este o regula.
O ultima observatie : pe terenurile excesiv nisipoase, cu tendinta de desertificare,
catina se planteaza in copci la 20-30 cm adancime.
In functie de tipul de plantatie, intensiv sau clasic, catina se poate conduce sub
forma aplatizata sau sub forma globuloasa.
Conducerea sub forma aplatizata, cu si fara trunchi, este in general caracteristica
tipurilor de plantatii intensive. Distantele de plantare sunt 2,8-3 m intre randuri si
2 m pe rand. Prin dirijarea sub aceasta forma a coroanelor se realizeaza o serie
de avantaje de ordin agrotehnic, legate de mecanizarea de intretinere a solului,
de combatere a bolilor si daunatorilor, usurand executarea unor lucrari de taiere
si recoltare. Conducerea aplatizata a coroanei satisface in mare masura cerinta
de lumina a catinei.
Conducerea globuloasa a tufelor se practica in plantatiile clasice, unde distantele
de plantare sunt 3,5/2 - 2,5 m, sau la plantele isolate, aceasta fiind de fapt forma
naturala a catinei.
7. Intretinerea solului
Pentru a asigura conditii bune de crestere si dezvoltare a radacinilor si a inlatura
orice concurenta, solul, in plantatiile de catina, se mentine obligatoriu ca ogor
negru. Exceptii se pot face in primul an si eventual in anul 2 de la plantare, cand
pe mijlocul intervalului este posibila cultivarea plantelor de talie mica, ce nu
concureaza catina si permit executarea mecanizata a lucrarilor.
Inierbarea intervalelor este indicata si pentru usurarea culesului, a taierilor,
efectuarii diferitelor lucrari, mai ales in zonele cu precipitatii frecvente, unde
mocirlirea ar putea crea probleme.
In plantatiile unde catina are si rolul de a preveni sau combate eroziunea solului,
intervalul dintre randuri se poate mentine inierbat, iar terenul pe directia
randurilor se lucreaza ca ogor negru (similar plantatiilor viticole).
Solul se poate inierba si pastra ca atare si pe terenurile plane si umede cu exces
temporar de apa cu conditia ca in perioadele secetoase iarba sa fie cosita des iar
in jurul plantelor sa se lucreze ca ogor negru.
Daca spatiul dintre randuri permite, toate lucrarile solului se pot face mecanizat
cu combinatorul.
8. Taierile de formare si fructificare
Taierea de formare incepe o data cu plantarea sau imediat dupa plantare si se
executa diferentiat in functie de tipul de coroana ce urmeaza sa se proiecteze.
Pentru formele de coroana globuloasa sau usor turtite, taierea de formare consta
in alegerea axului si a 3-5 ramuri laterale cat mai bine asezate pe ax. Atat
ramurile cat si axul se scurteaza cu 1/2 sau 1/3, in functie de vigurozitatea
cresterilor. In anii 2 si 3 se urmareste garnisirea axului din 30 in 30 cm cu ramuri
de schelet, pana la inaltimea de 1,6-1,7 m considerata ca potrivita pentru
executarea manuala a lucrarilor de taiere si recoltare.
Concomitent cu imbracarea corecta a axului cu ramuri de schelet, se executa
aceeasi operatie si pe ramurile de schelet, cu deosebirea ca distantele dintre
ramurile de semischelet este de 12-15 cm si sunt preferate acelea care au o
pozitie bilaterala alterna.
Pentru obtinerea de coroane aplatizate taierea de formare incepe tot de la
plantare. Se indeparteaza axul la 35-40 cm inaltime, la care se si proiecteaza
primul etaj. Se aleg 2 ramuri de schelet ce au pozitii in directia randului.
In continuare, in anii 2 si 3, din cresterile rezultate se aleg ramurile de schelet
care sunt orientate pe directia randului, pana la inaltimea de 1,6-1,8 m. In scopul
obtinerii unei garnisiri bune cu ramuri de schelet si semischelet, cresterile anuale
de prelungire se scurteaza cu 1/3. Ramurile de semischelet se raresc la 15 cm
una de alta si se scurteaza la 30 cm. Ramurile de schelet se pot dirija pe sarmele
spalierului, fie prin taieri fie prin palisare.
Taierea de fructificare este orientata mai mult asupra ramurilor care rodesc,
urmarindu-se ca rodul sa se gaseasca cat mai la periferia coroanei. Catina intra
pe rod in anul 2, 3 sau 4 de la plantare. La inceput rodul este concentrat pe ax si
la baza ramurilor de schelet. Pe masura ce plantele avanseaza in varsta, prin
taiere, rodul se dirijeaza spre periferia coroanei. De asemenea, taierea
urmareste repratizarea uniforma a ramurilor de rod, precum si intinerirea lor.
Anual se raresc formatiunilor de rod la distanta de 10-12 cm in zonele mai putin
luminate si de 6-7 cm catre periferia coroanei. O parte din formatiunile de rod se
elimina de la baza, iar o alta parte se taie in cepi de 1-1,5 cm. Din lastarii care se
formeaza pe cepi, se elege cel mai viguros si cel mai bine plasat, care va inlocui
formatiunea de rod care a fructificat anul precedent.
Aceasta operatiune de inlocuire alternativa se repeta dupa aceleasi principii an
de an. Taierea de fructificare se efectueaza toamna sau primavara, dar partial se
poate executa si in perioada maturarii fructelor cand recoltarea se face prin
detasarea ramurilor de rod.
9. Recoltarea si valorificarea
Operatiunea cea mai dificila este recoltarea. Tufele dese cu spini lungi si
puternici, fructele mici si aglomerate, prinderea lor puternica de ramuri precum si
pedunculul scurt sunt principalele cauze care ingreuneaza recoltarea.
Momentul optim de recoltare se stabileste in functie de modul de valorificare a
fructelor. Culesul se va efectua in momentul in care fructele ajung la greutate
maxima, si deci sunt acumulate majoritatea substantelor active.
Calendaristic, culesul se efectueaza din a doua jumatate a lunii august pana la
jumatatea lunii octombrie. Dupa aceasta data, fructele sunt supramaturate, scad
in greutate, se zdrobesc, iar o parte din ele crapa in momentul recoltarii.
Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob direct de pe tufa.
Fructele culese manuale sunt curate, iar planta nu este deloc afectata prin
taierea formatiunilor de rod, in schimb randamentul este scazut. Un muncitor
poate culege 5-10 kg pe zi. Se mai practica sistemul de detasare a ramurilor cu
rod si recoltarea ulterioara a fructelor.
Se folosesc si sisteme mai practice de recoltare, care se bazeaza pe folosirea
unor instrumente ajutatoare ca piepteni de metal cu dinti lungi, carlige, greble,
etc.
Cu ajutorul acestor instrumente randamentul creste simtitor, un muncitor
ajungand sa recolteze 15-16 kg pe zi direct din tufa, si 20-22 kg pe zi de pe
ramuri detasate.
Pentru obtinerea de suc de fructe de catina in scopuri industriale, s-a recurs la
instalatii mobile de presare a fructelor direct de pe tufa, precum si instalatii fixe
unde ramurile cu fructe detasate sunt fragmentate, zdrobite si presate.
Deoarece fructele de catina sunt perisabile, depozitarea lor trebuie sa se faca in
ambalaje mici, iar transportul in ladite ce nu depasesc cantitatea de 4 kg. Trebuie
acordata mare atentie la manipularea, transportul si depozitarea fructelor, mai
ales in faza de maturitate deplina. In stare proaspata ele se pot pastra timp de 3-
4 saptamani in depozite frigorifice la temperatura de 0 °C.
Fructele de catina se pot valorifica sub forma de suc, sirop, nectar, gem,
marmelada, etc.
10. Legislatie
Catina se regaseste in anexa 7 a ordinului MAPAM nr 564/2003, intitulat Reguli
si norme tehnice interne privind producerea in vederea comercializarii,
prelucrarea, controlul si/sau certificarea calitatii semintelor si a materialului
saditor din unele specii de plante produse si comercializate pe teritoriul
Romaniei.
Fructele de catina se pot valorifica sub forma de suc, sirop, nectar, gem,
marmelada, etc.
Infiintarea de plantatii de catina (peste 0,5 ha) fac obiectul finantarii prin
programul Sapard, masura 3.4, cu sume intre 10000-500000 Euro

Aceasta planta este cunoscuta pentru efectele ei terapeutice miraculoase inca

din antichitate. Catina alba este considerata una dintre plantele cu proprietati
nutrive de exceptie, facand-o sa fie considerata miraculoasa. In China de
exemplu, medicina traditionala o recomanda in tratamentul
bolilor digestive. Pe continentul european, exista insemnari privind importanta
catinei ramase de la Dioscorid si Teophast. In prezent, de la catina se obtin
urmatoarele produse: ceaiuri din fructe
, muguri, frunze si chiar scoarta, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din
urma este si cel mai valoros din punct de vedere medical.

Toata planta este medicinala insa partea cu cele mai multe substante active este
fructul. Siropul de catina obtinut din fructe prin presare la rece are aceleasi efecte
ca si fructele proaspete, deorece acest sirop pastreaza nealterate si fara sa se
piarda toate substantele active terapeutice. Pulpa din fruct se ridica in strat la
suprafata siropului, iar deasupra ei se gaseste o pelicula de ulei, care da
siropului calitate terapeutica dar il si protejeaza. Fructul de catina contine de
doua ori mai multa vitamina C decat măcesul si de 10 ori mai mult decât citricele.

Siropul de catina obtinut prin presare la rece, se consuma diluat cu apa minerala
sau cu alte lichide, ratia indicata pentru o zi fiind de 3-4 linguri. In cazul eforturilor
fizice prelungite sau in cazul eforturilor intelectuale deosebite, portia zilnica se
poate dubla. Conform doamnei biolog Maria Pop, acest sirop nu se
administreaza seara, intrucat poate tulbura somnul datorita energizarii produse:
“Catina alba este cea mai dotata planta medicinala! Fructele ei ar trebui tratate
nu ca simplu aliment, ci ca medicamente naturale de exceptie, adevarate
produse farmaceutice oferite de natura gata preparate prin cea mai curata
biosinteza. Asociind fructele de catină cu o nutritie adecvata, putem realiza un
tratament eficient, preventiv si curativ. Catina este un biotrofic si un biostimulator
de exceptie, un regenerator si un energizant dintre cele mai puternice, calitati
datorate existentei in cantitati apreciabile a serotoninei. Serotonina este cel mai
important factor antistres continut in fructele de catina. Este un hormon cerebral
cu rol vasodilatator, dar şi constrictor, precursor al melatoninei, implicat in sinteza
proteinelor si in reglarea nivelului glucozei; este un antioxidant eficace, evita
formarea radicalilor liberi, este un bun imunomodulator, stimuland raspunsul
imun al in apararea antibacteriana. Serotonina controleaza starea de veghe-
somn, raspunsul la lumina-intuneric si procesul de mictiune nocturna”.
In cazul in care aveti acces la fructele de catina alba va indicam cum puteti sa va
preparati singuri:
- Siropul de catina: Se selectioneaza fructelor cu culoarea cea mai portocalie,
acestea fiind cele mai bogate în vitamine. Este indicat ca siropul sa se prelucreze
in ziua recoltarii fructelor. Fructele se spala, apoi se preseaza. Siropul obtinut se
introduce intr-un agitator din inox, unde se adauga zahar sau miere de albine.
Compozitia se agita foarte bine pe parcursul mai multor ore, chiar si pana la 10
ore, dupa care siropul se poate pune in sticle inchise emetic.
- O bautura placuta si racoritoare se obtine din 750 g fructe de catina, care se
fierb in 6 l de apa si 1 kg de zahar. Dupa racire, se toarna in sticle si se
pastreaza la loc racoros.
- Vinul din fructe de catina: Se pun intr un vas de sticla 1 kg fructe zdrobite, peste
care se toarna 5 l de apa fiarta si racita si 1,5 kg zahar. Pentru grabirea
fermentarii, se recomanda sa se adauge si putina drojdie de vin. Se lasa 15 20
de zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul portocaliu apare suprafata
vinului.
- Ceaiul de catina: se prepara din 1-2 lingurite de fructe de catina, zdrobite
oparite cu 250 ml de apa clocotita, lasandu-se la infuzat timp de 30 minute. SE
beau 2-3 cani pe zi.Este un ceai vitaminizant de exceptie.

“Fructele de catina contin vitamine

liposolubile (A, E, F, D) instabile in mediu acid, cat si vitamine hidrosolubile (C, K,
P si intreg complexul instabile in mediu alcalin. Convietuirea in fruct a acestor
doua tipuri de vitamine, la un pH de 2-3, apare ca un paradox. Studiind
fenomenul, cercetatorii au descoperit existenta unor membrane unidirectionale
care, atat timp cat nu sunt distruse, pot pastra vitaminele. Asa se poate intelege
de ce sucurile, gemurile si alte preparate din fructe de catina alba nu sunt atat de
bogate in vitamine precum fructul in sine”, spune dl Stefan Manea, de la Hofigal.

Iata pentru ce este mai indicata catina alba si care sunt actiunile ei:
- Catina alba are actiune nutrivia, revitalizanta si de refacere pentru piele, are un
continut bogat in componente nutritive esentiale pentru sanatatea pielii si are ca
efect incetinirea procesului de imbatranire.
- Catina alba impiedica imbatranirea. Iata ce spune dna biolog Maria Pop despre
utilitatea acestor fructe în geriatrie, “prin conţinutul în acizi graşi nesaturaţi cu rol
în producerea de prostaglandine, ele reglează permeabilitatea membranei
celulare împiedicînd îmbătrînirea şi ridarea tenului”.
- Catina alba stimuleaza regenerarea pielii si este foarte eficienta in tratamentul
arsurilor, ranilor cu vindecare lenta si ulceratiilor.
- Uleiul de catină alba actioneaza pentru vindecarea unor maladii ale pielii
precum eritemele, uscaciunea, mancarimile, eczemele, ajutand in vindecarea
unor boli precum psoriazis si Zona Zoster.
- Catina alba este indicata in tratamentul bolilor tubului digestiv, avand un efect
de refacere nu numai a pielii de la exteriorul corpului, cat si pe cea din interior.
- Serotonina din fructele de catina au un important factor antistres si sunt cele
mai eficiente antitoxine.
- Boabele de catina contin acea substanta numita serotonina, care este un foarte
bun stimulent neurotransmitator, este un tonic cerebral si combate stresul.
- Protejand pielea si mucoasele de actiunea nociva a unor radiatii, siropul de
catina alba amelioreaza efectele nocive ale chimioterapiei in cazul bolnavilor de
cancer.
- Uleiul de catina este utilizat in tratamentul unor afectiuni precum: ulcerul gastric
si duodenal, alergiile, diarea, urticaria, reumatismul, afectiunile
neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice.
- Are o actiune reconfortanta, chiar cu efecte usor narcotice.
- De asemenea se mai foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres.
- Cu catina se mai trateaza afectiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea
arteriala si gingivitele.
- Prin prelucrari in laboratoarele farmaceutice din catina se obtin tratamente
extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor
si leucemiei.
- Mugurii de catina au efect afrodisiac.
- Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul
unor tratamente ale obezitatii.

„ Planta asta este o minune lasata de Dumnezeu pe pamant. In aproape 30 de

ani de cand mananc zilnic boabe de catina n-am fost niciodata bolnav, iar acum,
la cei peste 80 de ani pe care ii am in spate, ma simt la fel ca in tinerete”, este
declaratia domnului prof. Victor Cireasa, despre catina alba.Dumitru Raducanu
spune ca: ” fructul de catina este o intreaga farmacie intr-un fruct.”

Fructele de catina pot fi consumate ca atare, ca sirop sau ca ceai. Ca si cantitate

de consum indicata nu avem o restrictie anume, ci aceasta se consuma atat cat
suporta fiecare. Ca si important de retinut este faptul ca tot secretul este
sfaramarea intre dinti si mestecarea semintei din fruct, aceasta fiind, de fapt,
adevaratul depozit de vitamine. Pentru care eu efect energizant foarte mare
si pentru a reusi sa dormiti seara, este bine ca fructele de catina sa se consume
numai in prima pare a zile, efectul fructelor de catina fiind unul mai puternic decat
cel al cafelei..

Pe timpul iernii, fructele se pastreaza foarte bine in miere de albine, dar se pot
depozita si la loc racoros. Se pot consuma si fructe in stare uscata, cumparate
de la Plafar sau de la magazinele naturiste.

Iata cum tratati diverse afectiuni cu catina alba:

• Gripa, guturaiul, sensibilitatea la raceli. Se iau preventiv 4-5 lingurite de sirop de

catina pe zi, pe stomacul gol, in cure de trei saptamani minimum. Odata
afectiunea declansata, se iau pana la 10-12 lingurite de sirop de catina pe zi,
pentru a hrani organismul si a-l ajuta sa se apere eficient.

• Hepatita, ciroza hepatica – efecte miraculoase are sucul de catina administrat

proaspat, o jumatate de pahar pe zi. In absenta sucului proaspat, un substitut
foarte bun este si siropul, din care se ia o lingura de 3-4 ori pe zi, inainte de
mesele principale. Tratamentul cu ambele tipuri de preparate de catina se
asociaza cu un regim vegetarian strict.

• Anemia – se ia pulbere de catina, cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi, in cure
de cate o luna.

• Enterita, colita de putrefactie – se consuma suc proaspat in amestec cu morcov

(combinate in proportiile indicate mai sus), 5-6 doze pe zi. Efecte foarte bune are
si pulberea luata pe stomacul gol inainte de masa: 1 lingura rasa de trei ori pe zi,
in cure de cate o saptamana.

• Ateroscleroza, fragilitate vasculara – pulberea de catina, 1 lingurita administrata

de patru ori pe zi pe stomacul gol, ajuta la mentinerea sanatatii, a elasticitatii si a
integritatii vaselor de sange. Cele mai spectaculoase efecte se obtin cu un
preperat format dintr-o lingurita de pulbere de catina, una de polen si una de
miere. Se iau 4 lingurite pe zi din aceasta combinatie. Persoane care aveau de
pilda fragilitate capilara pronuntata au eliminat acest neajuns dupa doua luni de
tratament cu acest preparat. De asemenea, pacientii care aveau sechele dupa
accidente vasculare s-au recuperat foarte rapid cu ajutorul acestui remediu.

• Adjuvant in bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi) – pulberea de

catina, luata cate 1/2 – 1 lingurita inainte de masa, mareste apetitul, puterea de
digestie, stimuleaza rezistenta si capacitatea de regenerare a organismului. Mai
ales bolnavii care sufera de intoxicatie medicamentoasa, care tin regimuri
alimentare
restrictive ar trebui sa ia acest preparat.

• Alcoolism si tabagism – studii facute in Rusia, tara in care tabagismul si mai

ales alcoolismul sunt un adevarat flagel, au pus in evidenta ca tratamentul cu
catina face mai usoara dezobisnuirea de aceste droguri si ajuta la indepartarea
sechelelor intoxicatiilor cu ele. De pilda, s-a constatat la alcoolicii care au facut
tratament cu catina in timpul curei de dezintoxicare ca probleme cum ar fi
tremuratul mainilor, nervozitatea, iesirile violente sunt mult estompate fata de cei
care nu urmeaza acest tratament. Se tin cure de cate trei luni, timp in care se iau
3-4 lingurite de pulbere de catina pe zi.

• Adjuvant in bolile psihice – administrarea regulata a catinei mareste in timp

nivelul de serotonina din creier, au concluzionat cercetatorii din Germania si
Statele Unite. Serotonina este un neurotransmitator care induce o stare de curaj
calm, foarte util celor care se confrunta cu depresii sau stari de teama. Cresterea
nivelului serotoninei prin tratamentele cu catina micsoreaza simtitor numarul
recidivelor bolilor psihice, dar si al sinuciderilor, al actelor antisociale etc. Se fac
cure indelungate (6 luni) cu pulbere de catina: 1 lingurita de patru ori pe zi.

• Eczeme infectioase – se zdrobesc fructele proaspete de catina si se aplica

direct pe zona afectata, unde se lasa vreme de jumatate de ora. In final se
clateste zona tratata si se lasa sa se zvante in aer liber. Pe eczemele uscate se
aplica in final si un strat protector de ulei de catina.

• Revigorarea tenului obosit – se aplica direct pe piele siropul de catina (al carui
mod de obtinere a fost prezentat mai sus) si se lasa vreme de 20 de minute. Se
spala apoi pielea cu un tampon de vata inmuiat in infuzie de musetel.
Tratamentul se face de 2-3 ori pe saptamana.

• Boli de ochi – datorita extraordinarei sale bogatii in vitamina A, uleiul de catina

este un elixir pentru ochi. El mareste acuitatea vizuala, combate oboseala
oculara, incetineste evolutia bolilor de ochi.

• Potenta, fertilitate la barbati si femei – uleiul de catina este cea mai bogata
substanta naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si
vitamina tineretii si a fertilitatii, tratamente de 2-3 luni cu ea ajutand la relansarea
activitatii glandelor sexuale, la redobandirea vigorii si a dinamismului.

• Regenerarea tesuturilor dupa arsuri, raniri, interventii chirurgicale – cura interna

de o luna cu ulei de catina ajuta la regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor,
dubland practic viteza de vindecare.

• Psoriazis, sclerodermie, dermatoze rezistente la tratament – tratamentul intern

de minimum doua luni cu ulei de catina are un efect benefic deosebit asupra
pielii. La persoanele sanatoase, cura cu ulei de catina face pielea mai
stralucitoare, mai elastica si ii da un aspect tanar. In cazul persoanelor cu boli de
piele cronicizate, cura cu ulei de catina grabeste, si in anumite cazuri,
deblocheaza procesele de vindecare.

• Accelerarea proceselor de dezvoltare mentala si fizica la copii – cinci picaturi de

ulei de catina, luate de trei ori pe zi, ajuta la reglarea proceselor de crestere si
maturizare a copiilor si pubertinilor.
Cateva utilizari externe ale uleiului de catina

• Arsuri – se aplica ulei de catina pe locul afectat, dezinfectat in prealabil.

• Protectia pielii la frig, vant si radiatiile solare – se unge pielea cu un strat subtire
de ulei de catina inainte de a fi expusa la factorii agresivi de mediu. Aplicat pe
piele, uleiul de catina are efecte de filtrare a razelor ultraviolete si a altor tipuri de
radiatii cu efecte nocive asupra pielii.

• Degeraturi (prevenire si tratare) – se aplica ulei de catina atat cat poate absorbi
pielea pe zonele afectate sau care urmeaza sa fie expuse la frig.