PRINCIPIILE PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI Principiile sunt idei de baza pe care se intemeiaza procesul de invatamant si care jaloneaza cursul

general al activitatii profesorului si elevilor. Principiile didactice au o valoare procedurala, intrucat indica modul de actiune in vederea obtinerii celor mai bune rezultate. Altfel spus,principiile stabilesc anumite norme ce caracterizeaza aplicarea lor in practica. Normele au un inteles mai restrans, de conduita didactica, de prescriptii si instructiuni sau indicatii precise, impuse actului didactic. Ca urmare, principiile si normele asigura acea normativitate specifica, in masura sa apropie procesul de predare-invatare de functionalitatea optima. Principiile didactice au un caracter general, pentru ca vizeaza toate componentele actului didactic; au, de asemenea, un caracter normativ prin functia lor, orientativa si reglatoare, in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului, in alegerea formelor de realizare a procesului de predare-invatare, in alegerea strategiilor didactice prin imbinarea metodelor, a mijloacelor de instruire si realizarea evaluarii; caracterul sistemic rezulta din faptul ca principiile didactice sunt sisteme de norme ce trebuie aplicate in fiecare forma de activitate didactica, intrucat nerespectarea unui principiu didactic poate duce la anularea sau atenuarea celorlalte; caracterul dinamicse refera la faptul ca acestea nu sunt rigide, ele se pot multiplica sau integra in principii cu o sfera mai larga. Si pentru ca principiile exprima legitatile functionarii procesului de invatamant, intre diferite aspecte ale acestui proces exista legaturi esentiale, redate prin unitatea dintre: - participarea deprinderilor; activa si insusirea constienta a cunostintelor, priceperilor si

intuitia concret-senzoriala si abstractie; teorie si practica; de progresare, pe calea invatarii, si cele de consolidare in

- procesele memorie; -

caracterul stiintific al invatarii si accesibilitate; invatare si intarirea invatarii.

In functie de aceste legaturi legice, s-au putut constitui o serie de principii, care au o sfera de aplicare variata in teoria si practica instruirii. 1. Aplicarea principiilor didactice in predarea-invatarea geografiei Principiile didactice se pot concretiza intr-o gama variata de activitati, intr-un cadru larg si in functie de profesionalismul cadrului didactic. 1.1. Principiul participarii constiente si active a elevilor Potrivit acestui principiu, eficienta procesului didactic este determinata, in mare masura, de atitudinea constienta si activa a celor care invata fata de procesul de invatamant. in primul rand, o participare constienta la actul invatarii presupune intelegerea cat mai clara si profunda a continutului de invatat. A cunoaste inseamna a intelege, si, fara intelegere, cunostintele se intiparesc mecanic in memorie, nu sunt durabile si nu pot fi aplicate in practica, intelegerea are sensul unei reflectari active in constiinta elevilor a celor percepute, deci, intelegerea esentei si importantei sarcinilor si temelor de invatat, a scopurilor si obiectivelor de atins.

operatiile gandirii si dinamismul lor reprezinta produsul interiorizarii actiunilor externe. sintetizarea informatiilor dupa un algoritm. cu atat mai repede si mai usor . tablouri. in actul de predare-invatare a geografiei un rol aparte il au. desene geografice. intr-o ordine logica. comparare. eroziunea apelor curgatoare. la o varsta mai mare. De aceea. sustin intuitia indirecta. in cazul in care posibilitatile de perceptie sau observatie nemijlocita sunt limitate sau lipsesc. suprafete. cartograme. dar si faptul ca modificarea structurilor mintale ale copilariei presupune un timp optim si un antrenament cognitiv fundamentat psihopedagogie. perceptii si reprezentari precise si clare. Principiul invatarii intuitive (principiul intuitiei) Inteligenta se formeaza si se dezvolta in timp. trebuintelor. prin emiterea de ipoteze si descoperire. Desigur ca o serie de elemente. instrumente si aparatura de laborator. o informatie despre realitate. fapt care presupune un efort intelectual activ si constient al elevilor. selectarea si ordonarea unor informatii din texte si harti. in acest fel fiind posibila formarea notiunilor si deprinderilor ce trebuie insusite de catre elevi. sinteza. devin un bun personal. profesorul instruieste cu ajutorul acestora. ci acest moment trebuie provocat sau creat. compararea ordinelor de marime (distante. participarea mintala poate deveni maxima cand este sustinuta si de o motivatie puternica de invatare. mai ales prin problematizare. care. emotiile si sentimentele colective. fotografii. asociere si generalizare a cunostintelor. organizata. Dar orice exagerare in folosirea modelelor obiectuale poate intarzia apartia si dezvoltarea operatiilor formale. profesorul de geografie trebuie sa cunoasca insusirile esentiale ale structurii si functionalitatii inteligentei in fiecare stadiu psihogenetic. temerii de esec. Pe de alta parte. inlocuirea verbalizarii cu analiza imaginii. pentru o intuitie directa. corelata cu interesele si trebuintele elevilor. trebuie pus accentul pe procedeele de simbolizare si pe mijloacele verbal-logice.Activizarea elevilor sau participarea activa se refera la faptul ca insusirea cunostintelor urmeaza sa se faca pe calea activitatii proprii a elevilor. principiul intuitiei exprima cerinta de a se asigura o baza perceptiva. permanent. impresiile puternice. Ca atare. se impune sa se recurga la inlocuitori ai realitatii. temele cu continut geografic pot fi prezentate fie prin mijloace figurale. pipait etc. pe senzatii. dirijata. care poate stimula/dinamiza efortul de invatare si concentrare in timpul lectiei. pentru a obtine. timp). fie prin mijloace obiectuale. auz. un procedeu de invatare eficienta. invatarea trebuie sa se axeze. Integrarea materialului intuitiv in lectia de geografie este un fapt. selectie. a angajarii optime a gandirii si a celorlalte procese intelectuale opuse unei atitudini pasive. numite infrarationale. torentialitatea. care trec prin experienta proprie de elaborare. modele. starile emotionale. J. stimulii interni motivationali de tipul curiozitatii. intereselor. de fapt. Si pentru ca intre 7 si 12 ani. prin procesul de asimilareacomodare. fiind vorba de stadiul operatiilor logico-matematice. apare ca necesara intuirea polimodala. Ca atare. formeaza o componenta indispensabila activizarii. dirijata prin cuvant. care fac uz de acest principiu. evolutia teritoriala a unei asezari omenesti. pe scurt. Acestia trebuie invatati sa vada si sa desprinda din obiecte si fenomene esentialul. prin manipularea unor obiecte. Ca activitati de invatare specifice si utile. materiale. 1. prin orientarea actiunilor si gandirii. numai cunostintele dobandite prin efort personal. axata pe activitatea directa a elevului. Acest principiu postuleaza necesitatea observarii directe a faptelor geografice. dincolo de stadiul operatiilor concrete. precum: forma unui deal sau munte. usor de sesizat pe teren. procesul de alunecare. ordonare. Bruner (1970) preciza ca nu trebuie sa se astepte momentul aparitiei capacitatilor de asimilare a unor cunostinte. Prin urmare. Un fapt este clar: cu cat vor participa mai multe organe de simt (vaz. inteligenta este premisa si rezultat al invatarii. Asadar. precum trairile afective. in functie de mediul sociocultural. activa. extinderea unor cai de comunicatie ori zone industriale. Mai mult decat atat. Asadar. de retinere si reproducere mecanica. sistematizata dupa un plan.) la procesul de invatare. operatiile de analiza. imagini proiectate. concret-senzoriala invatarii. dispozitia momentului. in realizarea acestui principiu. sistematica. Ca atare. dorintelor de succes. diagrame. constand in postere. pot fi mentionate: compararea unor date cantitative. apartin definitiv elevului si se pot aplica creativ. Aceste stadii impun respectarea principiului unitatii dintre senzorial si rational sau a principiului invatarii intuitive.

4. a normelor de efort si a procedeelor de reglare. mijloacele intuitive confirmand si ilustrand continutul explicatiei verbale. in situatia in care continuturile si sarcinile invatarii depasesc nivelul de dezvoltare generala al elevului. evaluarea prin fise/teste de control. Principiul accesibilitatii si individualizarii invatamantului in limitele acestui principiu. 1. cat si modalitatile de predare-invatare. Profesorul poate interveni si conduce elevii. iar cuvantul profesorului conduce gandirea spre generalizare pe baza observatiilor facute asupra obiectelor si fenomenelor. aplicarea acestui principiu impune utilizarea strategiilor de diferentiere si individualizare. iar invatarea va deveni mai eficienta. 1. Astfel. intelegere si aplicare a cunostintelor insusite anterior. pentru a interveni in imprejurari nefavorabile (boala. dar si de cunoastere. individualizarea are in vedere diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. si la cunostintele empirice si experienta anterioara a elevilor. iar intuirea. vazului). miscare) al fenomenelor si faptelor geografice. ajutandu-i sa extraga unele date despre aspectul exterior (forma. organizarea si desfasurarea procesului de invatamant trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale elevilor. in acest sens. a unor mijloace de invatare intuitive. folosindu-se procedee adecvate pentru ajutorare si prevenire a eventualelor ramaneri in urma sau esecuri la invatatura. culoare. conform cu particularitatile elevilor. Deplina concordanta intre posibilitati si dificultati semnifica masura optima a accesibilitatii. individualizarea insusirii cunostintelor presupune: a) promovarea acelor procedee de invatare care sa impuna o activitate permanenta a elevilor in clasa pentru: desenarea unor schite de harta. Prin urmare. precum si de potentialul intelectual si fizic individual.3. profesorul trebuie sa creeze situatii de invatare adecvate. sex. care sa mentina stabilitatea atentiei elevilor si interesul pentru invatarea si insusirea profunda a cunostintelor. lata de ce procesul de invatamant trebuie sa fie organizat la un nivel de dificultate care sa se situeze in zona proximei dezvoltari a posibilitatilor de invatare ale elevului. functia principala a expunerii (explicarii) de catre profesor este aceea de a servi drept sursa de cunostinte. tabele comparative. cand sarcinile de invatare sunt inferioare nivelului de pregatire atins de elevi. Mai departe. de a confirma cele explicate. adica spre generalizari. Principiul stimularii si dezvoltarii motivatiei pentru invatare . nivelul pregatirii anterioare. elaborarea de fise de activitate independenta. reprezentarea fenomenelor prin semne conventionale. totodata. principala functie a elementelor intuitive fiind aceea de a servi drept izvor al cunostintelor. tratarea individuala apare ca necesara pentru a favoriza dezvoltarea optima a aptitudinilor si capacitatilor fiecarui elev. Totodata. b) aprecierea si notarea acestor activitati. continutul si volumul cunostintelor invatate in scoala. Ca atare.se va invata. Pe de alta parte. in aceasta situatie elementele intuitive sunt folosite ca puncte de sprijin. se obtine o invatare mecanica. profesorul are menirea sa dirijeze gandirea elevilor spre intelegerea si formularea legaturilor dintre obiecte si fenomene. scaderea auzului. Desigur ca aceste cerinte vizeaza atat obiectele. De asemenea. Este important ca profesorul sa faca apel. selectionarea si gradarea informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la formarea unor abilitati. marime. construirea unor grafice. bazata exclusiv pe memorare. stiind ca fiecarui elev ii sunt proprii anumite tipuri de invatare. pot sa apara si atitudini de dezinteres si plictiseala. Pentru a respecta principiul accesibilitatii. in functie de contributia directa si concreta a elevilor pentru propria pregatire. pe grupe de nivel distincte. in functie de particularitatile de varsta. diagrame. fondate pe strategii active. la cunostintele dobandite prin mijloace mass-media de informare si la fondul aperceptiv anterior. Acest fapt face necesara utilizarea unor metode variate. Precizarile profesorului vor servi drept mijloc de comunicare a cunostintelor noi.

O conditie esentiala a invatarii este repetarea curenta (repetitia este mama studiului). intre clase. de profesori. 1. de sinteza sau exersarea (efectuarea de exercitii) si utilizarea unor procedee practice. de bataie. aprecieri. in campurile cunoasterii. Principiul legarii teoriei de practica . teama de pedepse. de construire a unor schite de harta si desene geografice. daca ceea ce invata ii satisface o trebuinta interna de cunoastere. De aceea. pornind de la situatii conflictuale. efortul propriu de memorare a pachetelor de cunostinte. Intr-o asemenea maniera. Acest principiu are in vedere tocmai aceasta cerinta a fixarii profunde si de durata a cunostintelor si deprinderilor de baza. supramotivarea are drept efect faptul ca elevul face fata sarcinilor grele si este mai putin capabil pentru a rezolva pe cele simple. stiintifice. asociindu-se diferitele forme de memorare (vizuala.In mod firesc. De aceea. sustinut de o anumita constiinciozitate. Memorarea. Pe de alta parte. la concursuri scolare. profesorul trebuie sa puna accentul pe fixarea pronuntata si completa. diplome. datorita absentei temeiniciei cunostintelor. Pe de alta parte. in acest sens. pe fondul unei curiozitati si dorinte de invatare. de regula. invatarea este favorizata de atingerea optimului motivational. care. clar si logic. in activitatea practica. este sau poate fi optim. O importanta deosebita in invatarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire si interpretare a hartilor. fapt care impiedica dezvoltarea gandirii logice. de corigenta. dupa ce elevii si-au format deprinderea de observare. evaluare si orientare pe teren. motivatia extrinseca de a cunoaste si de a invata vizeaza un necesar de trebuinte aflate in afara procesului de cunoastere si invatare: invatare pentru note. priceperilor si Invatarea nu poate fi acceptata in afara proceselor memoriei. dar se uita usor ceea ce s-a insusit pe cai traditionale (expunere. verificarile frecvente contribuie la insusirea temeinica a cunostintelor si deprinderilor. intre grupe omogene din clasa. in paralel cu dezvoltarea curiozitatii.6. Profesorul trebuie sa stie ca fiecare copil (elev) doreste sa invete. Un exemplu: necunoasterea caracteristicilor generale ale climei Romaniei face imposibila completarea algoritmului geografic si stabilirea unor fapte fizico-geografice si economico-geografice. in lectiile de geografie se recomanda ca profesorul sa construiasca situatiile de invatare pe un fond intuitiv. dorintei de descoperire a adevarului (geografic). astfel incat elevii sa fie capabili sa le reproduca si sa le utilizeze in activitatea scolara si in viata. inca din faza initiala. Cercetarile realizate arata ca nu se uita niciodata ceea ce s-a invatat prin descoperire si problematizare. pentru ca informatiile trebuie insusite in mod temeinic si pastrate mult timp in memoria elevilor. premii. marcata prin concentrarea maxima a atentiei.5. orice activitate de invatare se poate desfasura pe un fond motivational. nu permite elevilor sa stabileasca legaturi intre componentele cunoasterii. motrica. in timp ce submotivarea are un efect invers. fapt care permite trecerea la cunoastere. auditiva. O invatare lacunara. pastrarea. a perceperii noului material. burse. laude. in etape. motivatia intrinseca este starea interioara impusa de interesul pentru cunoastere si intelegere. recunoasterea si reproducerea materialului studiatsunt conditii indispensabile in realizarea invatarii. de sistematizare. descriere). 1. care invita elevii la rezolvarea sau gasirea unor solutii. in functie de dificultatea problemelor. Desigur ca specificul problematizat al lectiilor de geografie poate fi o modalitate de captare a atentiei si de includere a elevilor in circuitul invatarii. pentru aplicarea ceior invatate. masurare. profesorul de geografie trebuie sa fie preocupat de crearea unor situatii problematice: unenunt si o intrebare. de parinti. Dar motivatia poate fi stimulata si prin utilizarea competitiei intre elevi. povestire. Ca atare. la care se mai poate adauga si munca independenta. in conditiile in care materialele intuitive sunt analizate si valorificate. Principiul insusirii deprinderilor temeinice a cunostintelor. pentru captarea atentiei si stimularea interesului si atractiei pentru materia predata. profesorul urmeaza sa dezvolte impulsul cognitiv prin stimularea si orientarea trebuintei de activism si de explorare. simbolica).

insemnatatea practica a cunostintelor teoretice.7. prin sinteza. notiunea de teorie vizeaza ansamblul cunostintelor. cerintele acestui principiu vizeaza si activitatea elevilor. elevii realizand. Aplicandu-se acest principiu. ordonata. principiilor ce urmeaza a fi predate si invatate. Activitatile practice mijlocesc o percepere vie. Principiul invatamantului sistematic si continuu Principiul sistematizarii si continuitatii presupune ca toate cunostintele. confectionarea de materiale obiectuale si figurale etc. Rezulta ca. cu perseverenta si ritmic si sa stabileasca legaturi interne • elevii sa-si actualizeze. iar notiunea de practica presupune intreaga scara a formelor de activitate concreta. desfasurarea de activitati vizand: rezolvarea de exercitii si probleme. care transforma teoria in practica. extinderea aplicatiilor practice in natura prin excursii. Deci. componentele majore ale continuturilor predate. urbanizarea. cat si inlantuirea logica. Acest principiu presupune. care trebuie sa fie sistematica. in limitele obiectivelor operationale. sa fixeze in memorie si sa controleze sistematic insusirea cunostintelor predate. sa stabileasca legaturi reciproce intre cunostintele noi si cele vechi. vizite. dupa un anumit model care sa asigure progresul scolar. protectia mediului inconjurator. atat continuitatea fireasca. sa extinda cercul de reprezentari si notiuni. harti. prin corelarea inter si intradisciplinara. . dezvoltarea lor intelectuala este incetinita. • elevii sa invete si externe intre cunostinte. a cunoasterii teoretice si a capacitatilor de invatare. ceea ce ar face posibila ajungerea la formalism in actul de predare-invatare. de respect pentru munca si produsele muncii. Prin urmare. apare ca necesara o esalonare a continuturilor geografiei la clasele gimnaziale si liceale. sa aprofundeze cresterea gradului de generalizare. sa evidentieze. teme aplicative. stimuleaza invatarea si deprind elevii sa gandeasca logic. reimprospateze si trebuie sa fie o consolideze obisnuinta. obtinute din logica interna a continuturilor de invatat. 1. imaginatia si creativitatea. pentru ca intelegerea sa permita generalizarea si consolidarea cunostintelor in memorie. si pe acest fond sa dezvolte curiozitatea.activa. observatii directe. cum ar fi identificarea unor fenomene si fapte pe harta. aplicabilitatea cunostintelor. in practica. sistematic pentru a cunos putea Este nevoie de o buna sistematizare prin organizarea unitatilor de continut. citirea si interpretarea unor desene geografice. analiza unor fenomene si fapte actuale vizand: utilizarea resurselor naturale. in cazul in care activitatea elevilor se desfasoara intamplator si sporadic. utilizarea deserturilor. priceperile si deprinderile sa fie insusite intr-o ordine logica. in acest sens. a faptelor si fenomenelor din natura si societate. usurand incadrarea noilor cunostinte pe structuri anterioare. iar eforturile profesorului vor fi mai putin eficiente. programele scolare si manualele scolare. elementele principale si elementele secundare si. se da posibilitatea dezvoltarii spiritului de disciplina. executarea unor masuratori. schite. tintele invatate. principiul legarii teoriei de practica are in vedere faptul ca lectiile trebuie sa ofere ocazii de valorificare. In acelasi timp. pentru ca: • insusirea cunostintelor sa fie cat mai lesnicioasa. sa formeze si sa consolideaze deprinderi de munca independenta si deprinderi practice. legilor. astfel. in functie de limitele stabilite in planul-cadru de invatamant.Practica si experienta apar ca elemente necesare in insusirea cunostintelor si in construirea cunoasterii personale sau in prevenirea teoretizarii invatamantului. Aceste practici restructura vechile date in sisteme noi. elaborarea unor teme-portofolii. explozia demografica.. punandu-se accent pe formarea reprezentarilor si notiunilor. Cerintele acestui principiu presupun ca profesorul sa explice.

De exemplu. invatarea si prezentarea continuturilor este cel specific geografiei ca stiinta si care apare ca un model de caracterizare a unei regiuni geografice: pozitia geografica. utile din mers. pentru a se obtine acele informatii despre efectele procesului de predare si de invatare. in conditii optime. fenomen sau proces geografic are o pozitie si o repartitie in teritoriu. a obiectivelor propuse si al asigurarii unui progres real al invatarii. apoi pe aprofundarea cunostintelor si extinderea capacitatilor cognitive si de intelegere. in sensul ca orice obiect poate reveni la o pozitie ocupata anterior. -a localiza teritorii. in functie de informatia primita despre rezultatele anterioare. pozitie.predarea si invatarea -exista relatii de influentare reciproca. Spatiul exprima raporturile dintre obiecte si fenomene sau dintre partile lor. sa le raportezi si sa le situezi in raport cu mediile inconjuratoare. o distribuire spatiala.rationamentul geografic privitor la pozitia geografica are in vedere doua intrebari: „unde?' si „de ce acolo si nu in alta parte?'. pentru o mai clara si completa interpretare a fenomenelor si proceselor specifice. cateva sugestii privitoare la abordarea metodica a problemelor de pozitionare si localizare geografica a unui teritoriu. se stabilesc diferentele dintre rezultatele atinse si cele dorite initial. Spatiul este reversibil. care se poate face matematic. 1. respectiv calitatea proceselor de predare-invatare. Aplicarea principiilor geografice in activitatea didactica Eficientizarea invatamantului geografic presupune cumularea activitatii didactice cu cea stiintifica. raspunde la intrebarea „unde?' in acceptia acestui principiu. in functie de care se procedeaza la explicarea si reprezentarea faptelor geografice. Harta politica a lumii. cadrul natural. populatia si asezarile omenesti. reglarii si autoreglarii. de formare a unor abilitati si atitudini la elevii claselor mai mari. a obtinerii rezultatelor asteptate. la un nivel mai inalt. 1. acum. interactiuni ce tind sa evolueze in directia atingerii obiectivelor. pentru toti elevii. pe directia maximalizarii efectelor pozitive si minimalizarii efectelor negative. unitatile de continut din programele scolare sunt variate. localizarea geografica a teritoriilor de stat. Principiul conexiunii inverse sau al feed-back-ului vizeaza tocmai aceasta cerinta a retroactiunii (reintoarcerii) si imbunatatirii din mers a rezultatelor si proceselor. Prin conexiunea inversa se tine sub supraveghere permanenta evolutia procesului de predare-invatare. sa le identifici trasaturile localizarii. pentru ca insusirea cunostintelor sa se realizeze optim si eficient.principalul algoritm de ordonare in sistematizarea.8. de Martonne). O asemenea diversitate a continuturilor impune reflectii si sugestii metodice privind predarea-invatarea cunostintelor geografice: . dupa longitudine si latitudine. prin intindere. Se impun. in unitatile de continut ale programei scolare pentru clasa a X-a. fapt care impune respectarea si aplicarea principiilor geografice. apare ca problema abordata in prima lectie. diferite fapte si obiecte geografice inseamna: a sti sa le pozitionezi pe harta. in acest fel. limitele. Pe de alta parte. care vizeaza doua cerinte: a sti sa localizezi si a putea sa explici o localizare. teste de control. pentru ameliorarea rezultatelor initiale. intr-o prima etapa. dar si geografic. sa le clasifici in functie de marile tipuri de localizare. Astfel.dar si pe realizarea dimensiunilor educatiei prin geografie. Toate aceste principii didactice trebuie sa reprezinte repere esentiale in procesul de predare-invatare. fenomene. localitati. adica dintre obiectivele operationale propuse si rezultatele invatarii sau eforturile de instruire. Principiul repartitiei spatiale (numit si principiul extensiunii de Emm. orice obiect. activitatile economice. distanta. interogatii. fluxul de informatii inverse vine in sprijinul activizarii si intensificarii invatarii. Pentru determinarea variatiilor vizand apropierile si departarile fata de obiectivele propuse. . refacerii. Principiul asigurarii conexiunii inverse (retroactiunii) Intre cele doua componente ale actului didactic . profesorul trebuie sa procedeze la aplicarea unor procedee de constatare. al realizarii. in primul rand.

nasterea unei insule vulcanice. Principiul cauzalitatii Raspunde la intrebarea „de ce?' si a fost introdus. relatiile de la cauza la efect se succed. atunci este vorba de durata de existenta a obiectelor si fenomenelor. Principiul repartitiei in timp Raspunde intrebarii „cand?'. Si. precum si dintre natura si activitatile omenesti. financiare) si resurse (umane.mijloace si tehnici (a sti sa faci). formarea vanturilor. ca instrumente de (baza) investigare intr-o cercetare. von Humboldt. in natura. geneza tipurilor de relief. materiale). De asemenea. Ca atare. Aceste relatii de interactiune stau la baza intregii interdependente a fenomenelor din natura. b) ordinea componentelor geografice este invariabila si trebuie sa fie data de importanta acestora. Un al doilea demers este abordarea sistemica. trebuie avut in vedere un demers problematic. procesele si fe nomenele geografice sunt analizate pe fondul aparitiei si evolutiei lor in timp pana la starea actuala. . interogarea asupra dina micii schimbarilor. de regula. Cele mai relevante exemple apar puse pe seama relatiilor dinamice: formarea unui estuar. Toate solutiile dintre componentele mediului inconjurator se leaga. Lyell. dar si un obiectiv-cadru. conform caruia un teritoriu se trateaza pornind de la o problema particulara specifica si care permite determinarea alegerii continuturilor. motiv pentru care Ion Donisa (1987) l-a denumit principiul evolutionismului.explicarea unei localizari/distributii spatiale reprezinta o competenta. a) nu evidentiaza aspectul specific sau problema majora a unui teritoriu. exprimand conditia dintre cauza si efect. principiul actualismului. a mareelor etc. fiecare putand deveni cauza pentru alt sir de efecte si cauze.. Ca urmare. Principiul structuralismului . istorice. in limitele acestui principiu. in geografie. unidimensional si momentele se succed liniar.rationamente geografice (a sti sa faci). fara legatura reala intre diferitele parti ale studiului. c) analiza geografica se reduce la o juxtapunere de monografii. nici una nu este intamplatoare. 3. emiterea unor ipoteze asupra cauzei localizarilor/repartitiilor. in functie de care se pot face prognoze spatiotemporale. intre cauza si efect este un raport de necesitate.notiuni si concepte cheie (a sti). Italia se studiaza in functie de diferentele nord-sud.analiza teritoriilor care prezinta trei inconveniente: la diferite scari este dominata de un demers analitic. in lant. iar Ch. iar Japonia in functie de ritmul de dezvoltare economica. pentru ca timpul este ireversibil. de Al. a curentilor oceanici. acest produs este dependent de diferite constrangeri (naturale.P. succesiunea genetica a faptelor geografice. Prin urmare. . de simultaneitate si succesiunea lor. I. orice instruire in geografie poate sa faciliteze achizitionarea de cunostinte si competente: . Astfel. a carei constructie vizeaza cateva principii: spatiul se ia in considerare in intregul sau. prin confruntarea unor situatii in diferite momente. Gherasimov (1976). pe care l-a introdus in geologie. 4. . spatiul este produs de oameni. principiul istorismului. de la cauza la efect. profesorul de geografie va dirija elevii spre: detectarea asemanarilor si deosebirilor privitoare la localizare/repartitie.

Pe de alta parte. Principiul diversitatii Se regaseste in geografie si este aplicabil in didactica geografiei. subordonate unui intreg. exprimate prin tipuri de reproducere umana diferite. De exemplu: uscatul terestru (continentele si insulele) este alcatuit din reliefuri variate (munti. de asociere a elementelor componente. De exemplu: diversitatea raselor si a populatiei Terrei implica structuri rasiale.Raspunde la intrebarea „ce?'. compararea unui fapt geografic cu altele si aflarea categoriei sau tipului din care face parte reprezinta clasificarea sistematica a faptelor geografice. Principiul integrarii functionale Raspunde la intrebarea „cum?'. continental. cu forma si dimensiuni specifice si aranjate distinct unele fata de altele. zonal. comportamentale ale partilor intregului. Aplicarea acestui principiu in activitatea didactica reclama stabilirea rolului obiectului in sistemul functional din care face parte. socio-profesionale. campii). in sensul ca orice obiect. Ca atare. actiunile si influentele exercitate sau suportate de alte componente ale sistemului. trebuie sa se stabileasca rolul intregului in sistem. clima etc). etnice. Acest principiu are in vedere faptul ca orice structura are un mod de organizare si alcatuire interna. lingvistice. Aceasta diversitate se manifesta ca o infinitate de stari calitative pe care le strabate universul natural si social in evolutia sa si se exprima prin diversitate structurala. fenomen sau proces geografic trebuie raportat la intregul din care face parte. 6. pentru ca diversitatea presupune diferentierea caracteristicilor structurale. planetar). orice element subordonat unui sistem se comporta fata de acesta ca un subsistem. forme variate de relief. cu functii variate si comportamente demografice. compozitionala. Un exemplu din continuturile clasei a X-a: lectia Functiile oraselor are in vedere faptul ca fiecare oras are cel putin o functie principala si altele secundare. pe grupe de varsta si sexe. 5. dealuri. Conform teoriei sistemelor. care se individualizeaza in ansamblul oraselor unui teritoriu. Fiecare element trebuie incadrat in ansamblul unui sistem (regional. pre-cizandu-se functia sa si relatia cu celelalte elemente ale sistemului. Putem spune ca structuralismul apreciaza obiectele ca sisteme sau ansambluri organizate de elemente care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee. relationala. dar si diversitate in forme ale miscarii si organizarii spatiului (sate si orase. . functionale. care se pot transforma in timp si realcatui in subsistem cu o dinamica proprie. tipuri de ape.

folosite de obicei. sunt stabile în ceea ce priveşte componenţa şi se bazează pe sprijin. . spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa. procedee şi tehnici de lucru. “metha” = către. indiferent de disciplină sau de vârsta celor care învaţă se poate realiz a prin cooperare. lucrurile. Ideal ar fi ca strategia de prezentare activa sa includa o activitate de „‟aplicare‟‟ care sa fie urmata de o strategie de recapitulare activa scurta. stimulează comportamentul pro-social activ. drum. formându -şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. îi pot plictisi pe elevi daca durează prea mult . 2) Brainstorming reprezintă o metodă prin care se introduce un subiect nou. au fost selecţionate metode. Aceste grupuri durează una sau mai multe lecţii. oferă spaţiu pentru aportul personal. tradiţională a lecţiei. dezvoltă gândirea critică. cu scopul de a rezolva o sarcină simplă de învăţare. natura. Grupurile formale de învăţare prin cooperare când profesorul predă o lecţie nouă. Metodele actuale. complexă. până la finalizarea secvenţei de învăţare. ca: 1) Învăţarea prin cooperare Învăţarea prin cooperare apare atunci când elevii lucrează împreună pentru a ajunge la o învăţare comună. de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare. conştientizând propria contribuţie la succesul celorlalţi. lumea. deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii. Astfel. strategiile active actuale sunt cu atât mai folositoare. subliniind caracterul preponderent aplicativ al procesului instructiv – educativ în care rolul profesorului de facilitator se proiectează ca umbră pe fundalul ecranului ce reflectă statutul elevului de iniţiator şi participant activ. independentă. dezvoltă creativitatea. cu scopul de avea succes şcolar şi de a se dezvolta din punct de vedere social şi cognitiv. din perspectiva obiectivelor axate pe formare/ schimbare comportamentală. grupuri informale de învăţare prin cooperare şi grupuri fondate pe cooperare. se formulează problema sub forma unei întrebări cu diverse variante de răspuns. Necesitatea stimulării răspunsurilor şi a multiplicării întrebărilor a făcut ca noua structură intitulată „activitate de învăţare” să depăşească dimensiunea clasică. Orice sarcină de lucru. s -a urmărit implicarea unui set de metode care răspund nevoilor imediate. În acest sens. oferă feed -back. ştiinţa. Elevii înţeleg că sunt reciproc responsabili de calitatea învăţării celorlalţi. toate nevoile elevilor sunt atinse într-un mod activ. Grupurile informale de învăţare prin cooperare se formează ad -hoc. Rolul profesorului este de a monitoriza interacţiunea dintre membri. cum ar fi predarea/dictarea (discursul neîntrerupt al profesorului). au caracter activ – participativ. încurajare şi asistenţă oferite fiecărui membru. Grupurile fondate pe cooperare au o durată de un semestru sau un an. Astfel. Ca primă etapă. Învăţarea prin cooperare se poate utiliza în trei forme: grupuri formale de învăţare prin cooperare. de a clarifica sarcinile de lucru şi de a evalua calitatea achiziţiilor. se încurajează creativitatea şi se generează idei multiple întru-un timp scurt.Strategii didactice moderne utilizate în predarea geografiei Metodele de învăţământ (“odos” = cale. pe parcursul unei lecţii. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile. stimulează cross curricularitatea. grupează elevii câte 2 până la 5 şi formulează sarcini de lucru. Se solicită elevilor să -şi scrie ideile pe o fişă de lucru sau pe flip chart.

d.. fie în timp ce se lecturează textul. Nu se vor cenzura ideile membrilor grupului. determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat în urma lecturii. interes pentru lectură şi învăţare. rată crescută a retenţiei informaţiei. porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii. Pe baza informaţiilor obţinute în urma brainstormingului se efectuează operaţii de generalizare şi categorizare. adăugăm o rubrică nouă Cum aflu? Elevii învaţă cum şi unde să caute informaţii. Primii doi se pot realiza oral. Aplicând acest model în predare se obţin: o lectură activă. Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns. raportarea – împărtăşirea reacţiilor şi observaţiilor asupra a ceea ce s-a întâmplat. Grupul de lucru nu trebuie să depăşească 15 persoane. pe bază de conversaţie. Un instrument important de învăţare îl reprezintă lectura. care apar prin evidenţierea punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor. fie imediat ce textul a fost parcurs integral. c. de către fiecare elev în parte. utilizarea/aplicarea – utilizarea a ceea ce s-a experimentat în scopul schimbării comportamentale. Autoarea a construit o fişă de lucru. se cer detalii şi clarificări în cazul formulărilor ambigue astfel încât să se încurajeze comunicarea şi argumentarea logică. Rolul acestor întrebări este de a orienta şi personaliza actul lecturii. Brainstormingul se realizează în jurul unui concept cheie (de exemplu „ţestoasă de mare” şi nu „Ce ştiţi despre animalele care trăiesc în mare?”) din conţinutul textului ce urmează a fi parcurs.Se discută şi se comentează ideile. creşterea capacităţii de a realiza categorizări. după ce textul a fost citit. pe care elevii o completează prin activităţi de grup sau individual. Ogle în 1986. acest model reprezentând şi o grilă de lectură pentru textul non -ficţional. 4) Modelul „Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat” Acest model de predare. Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări. Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi (Ogle.” se recomandă atunci când elevii deţin un nivel scăzut de informaţii despre conceptul în cauză. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce ştiu deja şi să observe pe cele care au puncte comune şi pot fi incluse într-o categorie mai generală. 1986): accesarea a ceea ce ştim. generalizarea – relaţionarea cu ceea ce „lumea din afară” poate învăţa dintr -o astfel de situaţie. Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat Etapa Ştiu implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare şi o activitate de categorizare. O condiţie importantă în utilizarea acestei metode este crearea de oportunităţi necesare participării şi implicării elevilor. Întrebări generale de felul „Ce ştiţi despre. 5) Sistemul SINELG . elaborat de Donna M. 3) Învăţarea experienţială Această metodă constă într-un ciclu de învăţare format din cinci etape: a. completarea acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. e. b. Observaţie. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce nu ştim. experimentarea – activitatea efectivă. Etapa Am învăţat se realizează în scris. reflectarea – discutarea din perspectiva sentimentelor experimentate. Dacă rămân întrebări fără răspuns. iar cel de-al treilea se realizează în scris. Dacă textul este mai lung..

pe cât posibil pretându-se la abordări variate. şi "?" sau " -" pentru "asta nu ştiam". Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. După turul galeriei. Ce cunoştinţe s -au confirmat? Ce convingeri au fost infirmate? După ce v-aţi uitat la listă. un afiş. Nu e nevoie să însemneze fiecare rând sau fiecare idee prezentată. SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii. ci să folosească sem nele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la informaţiile prezentate în general. şi pasajele în legătură cu care au întrebări (?). elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă. Este cel mai bun exemplu de lectură fără înţelegere. fără implicare cognitivă activă în procesul de lectură şi de absenţă a monitorizării înţelegerii. Toţi cititorii cunosc fenomenul care constă în terminarea lecturii unei pagini fără a -ţi aminti nici măcar un lucru din ceea ce tocmai ai citit. S -ar putea să fie nevoie decât de unul sau două semne pentru fiecare paragraf. Semnele vor fi precum urmează: “√” Puneţi un "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. "+" Puneţi un "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit -o este nouă pentru dvs. pe măsură ce citesc. Pentru elevii din clasele primare se recomandă folosirea a cel mult două semne. elevii vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi înţelegerea lor. Numărul de semne pe care le vor face elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. de asemenea. Există strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămână implicaţi. va trebui să faceţi câteva lucruri. însemnând pasajele care confirmă ceea ce deja ştiau () sau contrazic ceea ce credeau că ştiu ( -). Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile care confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. pasajele care oferă idei noi.” Astfel. o reprezentare grafică etc). Stadiul realizării sensului este esenţial în procesul de învăţare dar şansa de a învăţa poate trece pe lângă noi dacă nu suntem implicaţi în acest proces. . În grupuri de trei sau patru. Reveniţi la lista cu lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le ştiu. faceţi o scurtă pauză pentru a reflecta la textul lecturat. în funcţie de scopul lecturii şi de experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare. elevilor li se cere să marcheze textul. ar trebui să vă indice orice informaţii sau idei noi sau confuze des pre care elevii ar dori să afle mai mult. Când au terminat de citit. Semnele pe care le fac elevii variază. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi pe baza comentariilor făcute de colegi la adresa produsului lor. Vă sugerăm folosirea semnului "√ ". faceţi nişte semne pe marginea articolului. grupurile se rotesc prin clasă.Instruiţi -i pe elevi în felul următor: “În timpul lecturii. La indicaţia profesorului. Prea adesea elevii abordează lectura sau alte experienţe de învăţare cu aceeaşi lipsă de implicare cognitivă.La parcurgerea unui text cu conţinut informaţional bogat. "asta ştiu". Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile/afişele expuse. sau mai puţine. sau mai multe. reveniţi la articol şi îndemnaţi -i pe elevi să se uite la însemnările pe care le-au făcut. 6) Turul galeriei Această metodă se bazează pe activitate pe grupe. neaşteptate (+). De asemenea. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. "?" Puneţi un "?" pe margine dacă găsiţi informaţii care vi se par confuze sau dacă doriţi să ştiţi mai mult despre un anumit lucru. "-" Puneţi un "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. Pe măsură ce citiţi. SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să -şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc.

7) Proiectul reprezintă metoda fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică. 9) Starbursting (Explozia stelară) Starbursting (eng. se pot folosi diverse mijloace de prezentare. b. .bazate pe sisteme de deprinderi. formarea grupurilor de lucru (grupuri de 10 – 12 elevi). Clasificarea strategiilor de instruire şi autoinstruire se poate face după mai multe criterii: ● După gradul de generalitate: . Acesta urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. . auto-evaluarea – se va desfăşura în prezenţa grupurilor de lucru. cercetarea – formarea bazei de date. chestionarul etc.particulare (specifice unei discipline de studiu). ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. Fiecare grup se va împărţi pe subgrupuri având sarcina de a dezvolta câte un aspect al temei stabilit anterior. subordonându -se unei sarcini de instrucţie şi educaţie. Stadiile de activitate se derulează astfel: a. eng. cu finalitate reală. prezentarea obiectivelor. asemeni exploxiei stelare. 8) Lanţurile şi ciclurile de învăţare sunt definite ca o metodă complexă de cercetare care combină procedee şi tehnici de lucru diverse. Datorită caracterului interdisciplinar. alegerea temei. d.cognitive. ● După natura obiectivelor pe care sunt centrate: . metoda proiectului oferă posibilitatea de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale elevilor. Se vor utiliza metode ca: interviul. structurarea temei pe aspecte. .acţionale. culegerea de informaţii. “star” = stea. Pentru a ilustra produsul final. cu întrebări.afectiv-atitudinale. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară. ● După caracterul lor: . similară brainstormingului. . analizându-se rezultatele pe baza unei fişe de evaluare realizată de profesorul îndrumător. pe moduri generale de abordare a predării pentru categorii de probleme. e. . c. investigaţia. concluzionarea – redactarea proiectului. . creative (elaborate chiar de către cei care predau).novatoare.de rutină.generale (comune mai multor discipline de studiu).

transductive. de explorare observativă. . dirijată sau semidirijată. . .mixte.analogice. ○ explicativ-reproductive (expozitive). ○ creative (bazate pe originalitatea elevilor). de descoperire independentă.deductive. ○ programate. . ○ algoritmice. de explorare experimentală. ○ algoritmico-euristice. ● După gradul de dirijare a învăţării: a) – algoritmice (de învăţare riguros dirijată). investigativ-explicative. problematizante. bazate pe conversaţia euristică. bazate pe cercetarea în echipă. b) – prescrise/participative (de dirijare riguroasă a învăţării): ○ imitative. c) – neprescrise/participative (de activizare a elevilor): ○ euristice: explicativ-investigative (descoperire semidirijată). . ○ explicativ-intuitive (demonstrative). d) – mixte. . .semialgoritmice (de învăţare semiindependentă).nealgoritmice (de învăţare preponderent independentă).inductive.● După evoluţia gândirii elevilor: .

Principalele elemente constitutive ale strategiei didactice sunt: sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii de instruire şi autoinstruire. sistemul metodologic. sistemul mijloacelor de învăţământ.○ euristico-algoritmice. respectiv sistemul metodelor şi al procedeelor didactice. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful