PRINCIPIILE PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI Principiile sunt idei de baza pe care se intemeiaza procesul de invatamant si care jaloneaza cursul

general al activitatii profesorului si elevilor. Principiile didactice au o valoare procedurala, intrucat indica modul de actiune in vederea obtinerii celor mai bune rezultate. Altfel spus,principiile stabilesc anumite norme ce caracterizeaza aplicarea lor in practica. Normele au un inteles mai restrans, de conduita didactica, de prescriptii si instructiuni sau indicatii precise, impuse actului didactic. Ca urmare, principiile si normele asigura acea normativitate specifica, in masura sa apropie procesul de predare-invatare de functionalitatea optima. Principiile didactice au un caracter general, pentru ca vizeaza toate componentele actului didactic; au, de asemenea, un caracter normativ prin functia lor, orientativa si reglatoare, in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului, in alegerea formelor de realizare a procesului de predare-invatare, in alegerea strategiilor didactice prin imbinarea metodelor, a mijloacelor de instruire si realizarea evaluarii; caracterul sistemic rezulta din faptul ca principiile didactice sunt sisteme de norme ce trebuie aplicate in fiecare forma de activitate didactica, intrucat nerespectarea unui principiu didactic poate duce la anularea sau atenuarea celorlalte; caracterul dinamicse refera la faptul ca acestea nu sunt rigide, ele se pot multiplica sau integra in principii cu o sfera mai larga. Si pentru ca principiile exprima legitatile functionarii procesului de invatamant, intre diferite aspecte ale acestui proces exista legaturi esentiale, redate prin unitatea dintre: - participarea deprinderilor; activa si insusirea constienta a cunostintelor, priceperilor si

intuitia concret-senzoriala si abstractie; teorie si practica; de progresare, pe calea invatarii, si cele de consolidare in

- procesele memorie; -

caracterul stiintific al invatarii si accesibilitate; invatare si intarirea invatarii.

In functie de aceste legaturi legice, s-au putut constitui o serie de principii, care au o sfera de aplicare variata in teoria si practica instruirii. 1. Aplicarea principiilor didactice in predarea-invatarea geografiei Principiile didactice se pot concretiza intr-o gama variata de activitati, intr-un cadru larg si in functie de profesionalismul cadrului didactic. 1.1. Principiul participarii constiente si active a elevilor Potrivit acestui principiu, eficienta procesului didactic este determinata, in mare masura, de atitudinea constienta si activa a celor care invata fata de procesul de invatamant. in primul rand, o participare constienta la actul invatarii presupune intelegerea cat mai clara si profunda a continutului de invatat. A cunoaste inseamna a intelege, si, fara intelegere, cunostintele se intiparesc mecanic in memorie, nu sunt durabile si nu pot fi aplicate in practica, intelegerea are sensul unei reflectari active in constiinta elevilor a celor percepute, deci, intelegerea esentei si importantei sarcinilor si temelor de invatat, a scopurilor si obiectivelor de atins.

corelata cu interesele si trebuintele elevilor. Integrarea materialului intuitiv in lectia de geografie este un fapt. care. profesorul instruieste cu ajutorul acestora. selectarea si ordonarea unor informatii din texte si harti. axata pe activitatea directa a elevului. Un fapt este clar: cu cat vor participa mai multe organe de simt (vaz. precum: forma unui deal sau munte. formeaza o componenta indispensabila activizarii. participarea mintala poate deveni maxima cand este sustinuta si de o motivatie puternica de invatare. torentialitatea. Desigur ca o serie de elemente. Bruner (1970) preciza ca nu trebuie sa se astepte momentul aparitiei capacitatilor de asimilare a unor cunostinte.) la procesul de invatare. Prin urmare. trebuie pus accentul pe procedeele de simbolizare si pe mijloacele verbal-logice. intereselor. sistematica. sistematizata dupa un plan. cu atat mai repede si mai usor . ci acest moment trebuie provocat sau creat.Activizarea elevilor sau participarea activa se refera la faptul ca insusirea cunostintelor urmeaza sa se faca pe calea activitatii proprii a elevilor. fiind vorba de stadiul operatiilor logico-matematice. Si pentru ca intre 7 si 12 ani. procesul de alunecare. Asadar. sustin intuitia indirecta. dorintelor de succes. in cazul in care posibilitatile de perceptie sau observatie nemijlocita sunt limitate sau lipsesc. mai ales prin problematizare. profesorul de geografie trebuie sa cunoasca insusirile esentiale ale structurii si functionalitatii inteligentei in fiecare stadiu psihogenetic. stimulii interni motivationali de tipul curiozitatii. dirijata. compararea ordinelor de marime (distante. a angajarii optime a gandirii si a celorlalte procese intelectuale opuse unei atitudini pasive. modele. operatiile gandirii si dinamismul lor reprezinta produsul interiorizarii actiunilor externe. in functie de mediul sociocultural. starile emotionale. dirijata prin cuvant. numite infrarationale. principiul intuitiei exprima cerinta de a se asigura o baza perceptiva. De aceea. care trec prin experienta proprie de elaborare. de retinere si reproducere mecanica. eroziunea apelor curgatoare. activa. dincolo de stadiul operatiilor concrete. fapt care presupune un efort intelectual activ si constient al elevilor. temerii de esec. evolutia teritoriala a unei asezari omenesti. apare ca necesara intuirea polimodala. 1. inlocuirea verbalizarii cu analiza imaginii. comparare. Ca activitati de invatare specifice si utile. temele cu continut geografic pot fi prezentate fie prin mijloace figurale. desene geografice. in acest fel fiind posibila formarea notiunilor si deprinderilor ce trebuie insusite de catre elevi. sintetizarea informatiilor dupa un algoritm. numai cunostintele dobandite prin efort personal. precum trairile afective. constand in postere. Pe de alta parte. Acestia trebuie invatati sa vada si sa desprinda din obiecte si fenomene esentialul. ordonare. operatiile de analiza. care poate stimula/dinamiza efortul de invatare si concentrare in timpul lectiei. suprafete. Ca atare. tablouri. pe scurt. impresiile puternice. sinteza. asociere si generalizare a cunostintelor. Principiul invatarii intuitive (principiul intuitiei) Inteligenta se formeaza si se dezvolta in timp. inteligenta este premisa si rezultat al invatarii. in actul de predare-invatare a geografiei un rol aparte il au. perceptii si reprezentari precise si clare. la o varsta mai mare. auz. se impune sa se recurga la inlocuitori ai realitatii. pe senzatii. usor de sesizat pe teren. Ca atare. un procedeu de invatare eficienta. prin orientarea actiunilor si gandirii. dar si faptul ca modificarea structurilor mintale ale copilariei presupune un timp optim si un antrenament cognitiv fundamentat psihopedagogie. prin procesul de asimilareacomodare. imagini proiectate. care fac uz de acest principiu. Acest principiu postuleaza necesitatea observarii directe a faptelor geografice. pot fi mentionate: compararea unor date cantitative. pipait etc. instrumente si aparatura de laborator. diagrame. selectie. invatarea trebuie sa se axeze. Asadar. fotografii. extinderea unor cai de comunicatie ori zone industriale. permanent. apartin definitiv elevului si se pot aplica creativ. timp). devin un bun personal. Ca atare. o informatie despre realitate. de fapt. trebuintelor. intr-o ordine logica. Mai mult decat atat. pentru o intuitie directa. cartograme. emotiile si sentimentele colective. fie prin mijloace obiectuale. Dar orice exagerare in folosirea modelelor obiectuale poate intarzia apartia si dezvoltarea operatiilor formale. pentru a obtine. materiale. prin manipularea unor obiecte. concret-senzoriala invatarii. prin emiterea de ipoteze si descoperire. organizata. J. in realizarea acestui principiu. Aceste stadii impun respectarea principiului unitatii dintre senzorial si rational sau a principiului invatarii intuitive. dispozitia momentului.

tabele comparative. 1. dar si de cunoastere. totodata. in functie de contributia directa si concreta a elevilor pentru propria pregatire. si la cunostintele empirice si experienta anterioara a elevilor. iar invatarea va deveni mai eficienta. iar intuirea. functia principala a expunerii (explicarii) de catre profesor este aceea de a servi drept sursa de cunostinte. Precizarile profesorului vor servi drept mijloc de comunicare a cunostintelor noi. a unor mijloace de invatare intuitive. care sa mentina stabilitatea atentiei elevilor si interesul pentru invatarea si insusirea profunda a cunostintelor. Astfel. intelegere si aplicare a cunostintelor insusite anterior. Prin urmare. b) aprecierea si notarea acestor activitati. precum si de potentialul intelectual si fizic individual. Pe de alta parte. Deplina concordanta intre posibilitati si dificultati semnifica masura optima a accesibilitatii. organizarea si desfasurarea procesului de invatamant trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale elevilor. selectionarea si gradarea informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la formarea unor abilitati. marime. Principiul accesibilitatii si individualizarii invatamantului in limitele acestui principiu. Profesorul poate interveni si conduce elevii. in aceasta situatie elementele intuitive sunt folosite ca puncte de sprijin.se va invata. adica spre generalizari.3. sex. elaborarea de fise de activitate independenta. in acest sens. profesorul trebuie sa creeze situatii de invatare adecvate. fondate pe strategii active. de a confirma cele explicate. lata de ce procesul de invatamant trebuie sa fie organizat la un nivel de dificultate care sa se situeze in zona proximei dezvoltari a posibilitatilor de invatare ale elevului. construirea unor grafice. individualizarea are in vedere diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. in situatia in care continuturile si sarcinile invatarii depasesc nivelul de dezvoltare generala al elevului. diagrame. cand sarcinile de invatare sunt inferioare nivelului de pregatire atins de elevi.4. ajutandu-i sa extraga unele date despre aspectul exterior (forma. cat si modalitatile de predare-invatare. scaderea auzului. pe grupe de nivel distincte. pot sa apara si atitudini de dezinteres si plictiseala. aplicarea acestui principiu impune utilizarea strategiilor de diferentiere si individualizare. individualizarea insusirii cunostintelor presupune: a) promovarea acelor procedee de invatare care sa impuna o activitate permanenta a elevilor in clasa pentru: desenarea unor schite de harta. Desigur ca aceste cerinte vizeaza atat obiectele. De asemenea. evaluarea prin fise/teste de control. continutul si volumul cunostintelor invatate in scoala. Este important ca profesorul sa faca apel. Principiul stimularii si dezvoltarii motivatiei pentru invatare . 1. mijloacele intuitive confirmand si ilustrand continutul explicatiei verbale. a normelor de efort si a procedeelor de reglare. reprezentarea fenomenelor prin semne conventionale. culoare. iar cuvantul profesorului conduce gandirea spre generalizare pe baza observatiilor facute asupra obiectelor si fenomenelor. Ca atare. bazata exclusiv pe memorare. la cunostintele dobandite prin mijloace mass-media de informare si la fondul aperceptiv anterior. pentru a interveni in imprejurari nefavorabile (boala. nivelul pregatirii anterioare. folosindu-se procedee adecvate pentru ajutorare si prevenire a eventualelor ramaneri in urma sau esecuri la invatatura. Acest fapt face necesara utilizarea unor metode variate. tratarea individuala apare ca necesara pentru a favoriza dezvoltarea optima a aptitudinilor si capacitatilor fiecarui elev. profesorul are menirea sa dirijeze gandirea elevilor spre intelegerea si formularea legaturilor dintre obiecte si fenomene. conform cu particularitatile elevilor. stiind ca fiecarui elev ii sunt proprii anumite tipuri de invatare. Totodata. vazului). in functie de particularitatile de varsta. Pentru a respecta principiul accesibilitatii. principala functie a elementelor intuitive fiind aceea de a servi drept izvor al cunostintelor. Mai departe. se obtine o invatare mecanica. miscare) al fenomenelor si faptelor geografice.

dupa ce elevii si-au format deprinderea de observare. astfel incat elevii sa fie capabili sa le reproduca si sa le utilizeze in activitatea scolara si in viata. dar se uita usor ceea ce s-a insusit pe cai traditionale (expunere. De aceea. recunoasterea si reproducerea materialului studiatsunt conditii indispensabile in realizarea invatarii. Principiul insusirii deprinderilor temeinice a cunostintelor. efortul propriu de memorare a pachetelor de cunostinte. datorita absentei temeiniciei cunostintelor. de profesori. Profesorul trebuie sa stie ca fiecare copil (elev) doreste sa invete. de sistematizare. evaluare si orientare pe teren. profesorul trebuie sa puna accentul pe fixarea pronuntata si completa. premii. Acest principiu are in vedere tocmai aceasta cerinta a fixarii profunde si de durata a cunostintelor si deprinderilor de baza. supramotivarea are drept efect faptul ca elevul face fata sarcinilor grele si este mai putin capabil pentru a rezolva pe cele simple. fapt care impiedica dezvoltarea gandirii logice. 1. verificarile frecvente contribuie la insusirea temeinica a cunostintelor si deprinderilor. pornind de la situatii conflictuale. pentru captarea atentiei si stimularea interesului si atractiei pentru materia predata. Un exemplu: necunoasterea caracteristicilor generale ale climei Romaniei face imposibila completarea algoritmului geografic si stabilirea unor fapte fizico-geografice si economico-geografice. profesorul de geografie trebuie sa fie preocupat de crearea unor situatii problematice: unenunt si o intrebare.5. orice activitate de invatare se poate desfasura pe un fond motivational. in functie de dificultatea problemelor. auditiva. motivatia intrinseca este starea interioara impusa de interesul pentru cunoastere si intelegere. asociindu-se diferitele forme de memorare (vizuala. laude. priceperilor si Invatarea nu poate fi acceptata in afara proceselor memoriei. teama de pedepse. de regula. in campurile cunoasterii. Memorarea. in activitatea practica. diplome. burse. intre grupe omogene din clasa. in etape. motivatia extrinseca de a cunoaste si de a invata vizeaza un necesar de trebuinte aflate in afara procesului de cunoastere si invatare: invatare pentru note. dorintei de descoperire a adevarului (geografic). in paralel cu dezvoltarea curiozitatii. este sau poate fi optim. Cercetarile realizate arata ca nu se uita niciodata ceea ce s-a invatat prin descoperire si problematizare. care invita elevii la rezolvarea sau gasirea unor solutii. Pe de alta parte. Dar motivatia poate fi stimulata si prin utilizarea competitiei intre elevi. de construire a unor schite de harta si desene geografice. in timp ce submotivarea are un efect invers. la care se mai poate adauga si munca independenta. daca ceea ce invata ii satisface o trebuinta interna de cunoastere. sustinut de o anumita constiinciozitate. Pe de alta parte. marcata prin concentrarea maxima a atentiei. clar si logic. a perceperii noului material. invatarea este favorizata de atingerea optimului motivational. O importanta deosebita in invatarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire si interpretare a hartilor. Principiul legarii teoriei de practica . nu permite elevilor sa stabileasca legaturi intre componentele cunoasterii. intre clase. aprecieri. care. de corigenta. pentru ca informatiile trebuie insusite in mod temeinic si pastrate mult timp in memoria elevilor. in conditiile in care materialele intuitive sunt analizate si valorificate. Ca atare. pentru aplicarea ceior invatate. de bataie. pe fondul unei curiozitati si dorinte de invatare. stiintifice. O invatare lacunara. de parinti. inca din faza initiala. simbolica). povestire. O conditie esentiala a invatarii este repetarea curenta (repetitia este mama studiului). de sinteza sau exersarea (efectuarea de exercitii) si utilizarea unor procedee practice. 1. Desigur ca specificul problematizat al lectiilor de geografie poate fi o modalitate de captare a atentiei si de includere a elevilor in circuitul invatarii. pastrarea. De aceea. masurare. in acest sens. motrica.In mod firesc. fapt care permite trecerea la cunoastere. descriere). in lectiile de geografie se recomanda ca profesorul sa construiasca situatiile de invatare pe un fond intuitiv. Intr-o asemenea maniera.6. la concursuri scolare. profesorul urmeaza sa dezvolte impulsul cognitiv prin stimularea si orientarea trebuintei de activism si de explorare.

dupa un anumit model care sa asigure progresul scolar. teme aplicative. pentru ca intelegerea sa permita generalizarea si consolidarea cunostintelor in memorie. astfel. harti. observatii directe. sa evidentieze. Rezulta ca. sa fixeze in memorie si sa controleze sistematic insusirea cunostintelor predate.activa. atat continuitatea fireasca. extinderea aplicatiilor practice in natura prin excursii. punandu-se accent pe formarea reprezentarilor si notiunilor. si pe acest fond sa dezvolte curiozitatea. Aceste practici restructura vechile date in sisteme noi. elementele principale si elementele secundare si. notiunea de teorie vizeaza ansamblul cunostintelor. Activitatile practice mijlocesc o percepere vie. Principiul invatamantului sistematic si continuu Principiul sistematizarii si continuitatii presupune ca toate cunostintele. confectionarea de materiale obiectuale si figurale etc. cerintele acestui principiu vizeaza si activitatea elevilor. sa extinda cercul de reprezentari si notiuni. in practica. pentru ca: • insusirea cunostintelor sa fie cat mai lesnicioasa. urbanizarea. vizite. prin corelarea inter si intradisciplinara. care transforma teoria in practica. de respect pentru munca si produsele muncii. iar eforturile profesorului vor fi mai putin eficiente. tintele invatate.. explozia demografica. insemnatatea practica a cunostintelor teoretice. sa stabileasca legaturi reciproce intre cunostintele noi si cele vechi. care trebuie sa fie sistematica. schite. in functie de limitele stabilite in planul-cadru de invatamant. elevii realizand. • elevii sa invete si externe intre cunostinte. in acest sens. desfasurarea de activitati vizand: rezolvarea de exercitii si probleme. utilizarea deserturilor. Aplicandu-se acest principiu. a faptelor si fenomenelor din natura si societate. usurand incadrarea noilor cunostinte pe structuri anterioare. legilor. a cunoasterii teoretice si a capacitatilor de invatare.7. cum ar fi identificarea unor fenomene si fapte pe harta. analiza unor fenomene si fapte actuale vizand: utilizarea resurselor naturale. cat si inlantuirea logica. apare ca necesara o esalonare a continuturilor geografiei la clasele gimnaziale si liceale. programele scolare si manualele scolare. dezvoltarea lor intelectuala este incetinita.Practica si experienta apar ca elemente necesare in insusirea cunostintelor si in construirea cunoasterii personale sau in prevenirea teoretizarii invatamantului. priceperile si deprinderile sa fie insusite intr-o ordine logica. cu perseverenta si ritmic si sa stabileasca legaturi interne • elevii sa-si actualizeze. in cazul in care activitatea elevilor se desfasoara intamplator si sporadic. elaborarea unor teme-portofolii. sa aprofundeze cresterea gradului de generalizare. iar notiunea de practica presupune intreaga scara a formelor de activitate concreta. imaginatia si creativitatea. sistematic pentru a cunos putea Este nevoie de o buna sistematizare prin organizarea unitatilor de continut. prin sinteza. . executarea unor masuratori. obtinute din logica interna a continuturilor de invatat. Deci. ceea ce ar face posibila ajungerea la formalism in actul de predare-invatare. Cerintele acestui principiu presupun ca profesorul sa explice. sa formeze si sa consolideaze deprinderi de munca independenta si deprinderi practice. principiilor ce urmeaza a fi predate si invatate. Acest principiu presupune. aplicabilitatea cunostintelor. in limitele obiectivelor operationale. se da posibilitatea dezvoltarii spiritului de disciplina. stimuleaza invatarea si deprind elevii sa gandeasca logic. componentele majore ale continuturilor predate. 1. citirea si interpretarea unor desene geografice. Prin urmare. principiul legarii teoriei de practica are in vedere faptul ca lectiile trebuie sa ofere ocazii de valorificare. ordonata. reimprospateze si trebuie sa fie o consolideze obisnuinta. protectia mediului inconjurator. In acelasi timp.

sa le clasifici in functie de marile tipuri de localizare.8. a obiectivelor propuse si al asigurarii unui progres real al invatarii. care vizeaza doua cerinte: a sti sa localizezi si a putea sa explici o localizare. dar si geografic. in primul rand. cateva sugestii privitoare la abordarea metodica a problemelor de pozitionare si localizare geografica a unui teritoriu. Pentru determinarea variatiilor vizand apropierile si departarile fata de obiectivele propuse. apare ca problema abordata in prima lectie. al realizarii. Prin conexiunea inversa se tine sub supraveghere permanenta evolutia procesului de predare-invatare. adica dintre obiectivele operationale propuse si rezultatele invatarii sau eforturile de instruire. pentru ca insusirea cunostintelor sa se realizeze optim si eficient. interogatii. a obtinerii rezultatelor asteptate. in functie de care se procedeaza la explicarea si reprezentarea faptelor geografice. pentru toti elevii. de Martonne). intr-o prima etapa. pozitie. refacerii. Principiul asigurarii conexiunii inverse (retroactiunii) Intre cele doua componente ale actului didactic . sa le identifici trasaturile localizarii. diferite fapte si obiecte geografice inseamna: a sti sa le pozitionezi pe harta. orice obiect. de formare a unor abilitati si atitudini la elevii claselor mai mari.predarea si invatarea -exista relatii de influentare reciproca. raspunde la intrebarea „unde?' in acceptia acestui principiu. pentru a se obtine acele informatii despre efectele procesului de predare si de invatare. acum. in unitatile de continut ale programei scolare pentru clasa a X-a. pentru o mai clara si completa interpretare a fenomenelor si proceselor specifice. pe directia maximalizarii efectelor pozitive si minimalizarii efectelor negative. localizarea geografica a teritoriilor de stat. Pe de alta parte. fluxul de informatii inverse vine in sprijinul activizarii si intensificarii invatarii. interactiuni ce tind sa evolueze in directia atingerii obiectivelor.dar si pe realizarea dimensiunilor educatiei prin geografie. teste de control. in acest fel. care se poate face matematic. in functie de informatia primita despre rezultatele anterioare. sa le raportezi si sa le situezi in raport cu mediile inconjuratoare. -a localiza teritorii. Toate aceste principii didactice trebuie sa reprezinte repere esentiale in procesul de predare-invatare. Astfel.principalul algoritm de ordonare in sistematizarea. O asemenea diversitate a continuturilor impune reflectii si sugestii metodice privind predarea-invatarea cunostintelor geografice: . 1.rationamentul geografic privitor la pozitia geografica are in vedere doua intrebari: „unde?' si „de ce acolo si nu in alta parte?'. Spatiul exprima raporturile dintre obiecte si fenomene sau dintre partile lor. in sensul ca orice obiect poate reveni la o pozitie ocupata anterior. distanta. reglarii si autoreglarii. populatia si asezarile omenesti. . Se impun. limitele. fenomen sau proces geografic are o pozitie si o repartitie in teritoriu. o distribuire spatiala. apoi pe aprofundarea cunostintelor si extinderea capacitatilor cognitive si de intelegere. prin intindere. invatarea si prezentarea continuturilor este cel specific geografiei ca stiinta si care apare ca un model de caracterizare a unei regiuni geografice: pozitia geografica. localitati. Aplicarea principiilor geografice in activitatea didactica Eficientizarea invatamantului geografic presupune cumularea activitatii didactice cu cea stiintifica. se stabilesc diferentele dintre rezultatele atinse si cele dorite initial. activitatile economice. Principiul repartitiei spatiale (numit si principiul extensiunii de Emm. Spatiul este reversibil. pentru ameliorarea rezultatelor initiale. respectiv calitatea proceselor de predare-invatare. fenomene. utile din mers. cadrul natural. fapt care impune respectarea si aplicarea principiilor geografice. dupa longitudine si latitudine. Harta politica a lumii. unitatile de continut din programele scolare sunt variate. 1. profesorul trebuie sa procedeze la aplicarea unor procedee de constatare. De exemplu. in conditii optime. la un nivel mai inalt. Principiul conexiunii inverse sau al feed-back-ului vizeaza tocmai aceasta cerinta a retroactiunii (reintoarcerii) si imbunatatirii din mers a rezultatelor si proceselor.

Principiul structuralismului . in lant. intre cauza si efect este un raport de necesitate. Italia se studiaza in functie de diferentele nord-sud. Prin urmare.analiza teritoriilor care prezinta trei inconveniente: la diferite scari este dominata de un demers analitic. ca instrumente de (baza) investigare intr-o cercetare. conform caruia un teritoriu se trateaza pornind de la o problema particulara specifica si care permite determinarea alegerii continuturilor. formarea vanturilor. . prin confruntarea unor situatii in diferite momente. succesiunea genetica a faptelor geografice. precum si dintre natura si activitatile omenesti. pentru ca timpul este ireversibil. Lyell. Aceste relatii de interactiune stau la baza intregii interdependente a fenomenelor din natura. iar Ch. Toate solutiile dintre componentele mediului inconjurator se leaga. Cele mai relevante exemple apar puse pe seama relatiilor dinamice: formarea unui estuar. acest produs este dependent de diferite constrangeri (naturale. Gherasimov (1976). profesorul de geografie va dirija elevii spre: detectarea asemanarilor si deosebirilor privitoare la localizare/repartitie. Principiul cauzalitatii Raspunde la intrebarea „de ce?' si a fost introdus. orice instruire in geografie poate sa faciliteze achizitionarea de cunostinte si competente: . unidimensional si momentele se succed liniar. de Al.. in geografie. a curentilor oceanici. b) ordinea componentelor geografice este invariabila si trebuie sa fie data de importanta acestora. principiul actualismului. . nici una nu este intamplatoare. trebuie avut in vedere un demers problematic. geneza tipurilor de relief. a mareelor etc. spatiul este produs de oameni. relatiile de la cauza la efect se succed. de la cauza la efect. nasterea unei insule vulcanice. exprimand conditia dintre cauza si efect. fara legatura reala intre diferitele parti ale studiului. in functie de care se pot face prognoze spatiotemporale. dar si un obiectiv-cadru. Un al doilea demers este abordarea sistemica. c) analiza geografica se reduce la o juxtapunere de monografii. I. istorice. Ca atare. pe care l-a introdus in geologie. in natura. a) nu evidentiaza aspectul specific sau problema majora a unui teritoriu. de regula. von Humboldt. 3. in limitele acestui principiu. atunci este vorba de durata de existenta a obiectelor si fenomenelor. a carei constructie vizeaza cateva principii: spatiul se ia in considerare in intregul sau. de simultaneitate si succesiunea lor. iar Japonia in functie de ritmul de dezvoltare economica. Ca urmare.mijloace si tehnici (a sti sa faci). interogarea asupra dina micii schimbarilor.explicarea unei localizari/distributii spatiale reprezinta o competenta. . 4. Si. procesele si fe nomenele geografice sunt analizate pe fondul aparitiei si evolutiei lor in timp pana la starea actuala. materiale).rationamente geografice (a sti sa faci). Astfel. fiecare putand deveni cauza pentru alt sir de efecte si cauze. financiare) si resurse (umane. emiterea unor ipoteze asupra cauzei localizarilor/repartitiilor. De asemenea. motiv pentru care Ion Donisa (1987) l-a denumit principiul evolutionismului.P.notiuni si concepte cheie (a sti). Principiul repartitiei in timp Raspunde intrebarii „cand?'. principiul istorismului.

orice element subordonat unui sistem se comporta fata de acesta ca un subsistem. cu functii variate si comportamente demografice. pentru ca diversitatea presupune diferentierea caracteristicilor structurale. Principiul diversitatii Se regaseste in geografie si este aplicabil in didactica geografiei. etnice. in sensul ca orice obiect. socio-profesionale. de asociere a elementelor componente. pre-cizandu-se functia sa si relatia cu celelalte elemente ale sistemului. Acest principiu are in vedere faptul ca orice structura are un mod de organizare si alcatuire interna. continental. dealuri.Raspunde la intrebarea „ce?'. trebuie sa se stabileasca rolul intregului in sistem. planetar). lingvistice. campii). functionale. exprimate prin tipuri de reproducere umana diferite. Fiecare element trebuie incadrat in ansamblul unui sistem (regional. Ca atare. subordonate unui intreg. comportamentale ale partilor intregului. clima etc). 5. Putem spune ca structuralismul apreciaza obiectele ca sisteme sau ansambluri organizate de elemente care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee. compozitionala. De exemplu: diversitatea raselor si a populatiei Terrei implica structuri rasiale. 6. tipuri de ape. Conform teoriei sistemelor. zonal. care se individualizeaza in ansamblul oraselor unui teritoriu. actiunile si influentele exercitate sau suportate de alte componente ale sistemului. Aplicarea acestui principiu in activitatea didactica reclama stabilirea rolului obiectului in sistemul functional din care face parte. relationala. dar si diversitate in forme ale miscarii si organizarii spatiului (sate si orase. pe grupe de varsta si sexe. forme variate de relief. compararea unui fapt geografic cu altele si aflarea categoriei sau tipului din care face parte reprezinta clasificarea sistematica a faptelor geografice. De exemplu: uscatul terestru (continentele si insulele) este alcatuit din reliefuri variate (munti. Aceasta diversitate se manifesta ca o infinitate de stari calitative pe care le strabate universul natural si social in evolutia sa si se exprima prin diversitate structurala. Pe de alta parte. . care se pot transforma in timp si realcatui in subsistem cu o dinamica proprie. Un exemplu din continuturile clasei a X-a: lectia Functiile oraselor are in vedere faptul ca fiecare oras are cel putin o functie principala si altele secundare. cu forma si dimensiuni specifice si aranjate distinct unele fata de altele. fenomen sau proces geografic trebuie raportat la intregul din care face parte. Principiul integrarii functionale Raspunde la intrebarea „cum?'.

au caracter activ – participativ. se formulează problema sub forma unei întrebări cu diverse variante de răspuns. procedee şi tehnici de lucru. dezvoltă gândirea critică. toate nevoile elevilor sunt atinse într-un mod activ. cu scopul de a rezolva o sarcină simplă de învăţare. ca: 1) Învăţarea prin cooperare Învăţarea prin cooperare apare atunci când elevii lucrează împreună pentru a ajunge la o învăţare comună. până la finalizarea secvenţei de învăţare. se încurajează creativitatea şi se generează idei multiple întru-un timp scurt. de a clarifica sarcinile de lucru şi de a evalua calitatea achiziţiilor. Necesitatea stimulării răspunsurilor şi a multiplicării întrebărilor a făcut ca noua structură intitulată „activitate de învăţare” să depăşească dimensiunea clasică. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile. 2) Brainstorming reprezintă o metodă prin care se introduce un subiect nou. Metodele actuale. drum. spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa. natura. Grupurile informale de învăţare prin cooperare se formează ad -hoc. Astfel. grupează elevii câte 2 până la 5 şi formulează sarcini de lucru. stimulează comportamentul pro-social activ. ştiinţa. Învăţarea prin cooperare se poate utiliza în trei forme: grupuri formale de învăţare prin cooperare. sunt stabile în ceea ce priveşte componenţa şi se bazează pe sprijin. “metha” = către. subliniind caracterul preponderent aplicativ al procesului instructiv – educativ în care rolul profesorului de facilitator se proiectează ca umbră pe fundalul ecranului ce reflectă statutul elevului de iniţiator şi participant activ. lucrurile. Ideal ar fi ca strategia de prezentare activa sa includa o activitate de „‟aplicare‟‟ care sa fie urmata de o strategie de recapitulare activa scurta. Rolul profesorului este de a monitoriza interacţiunea dintre membri. din perspectiva obiectivelor axate pe formare/ schimbare comportamentală. Astfel. grupuri informale de învăţare prin cooperare şi grupuri fondate pe cooperare.Strategii didactice moderne utilizate în predarea geografiei Metodele de învăţământ (“odos” = cale. cu scopul de avea succes şcolar şi de a se dezvolta din punct de vedere social şi cognitiv. Grupurile fondate pe cooperare au o durată de un semestru sau un an. independentă. Elevii înţeleg că sunt reciproc responsabili de calitatea învăţării celorlalţi. de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare. folosite de obicei. Ca primă etapă. Orice sarcină de lucru. deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii. tradiţională a lecţiei. complexă. indiferent de disciplină sau de vârsta celor care învaţă se poate realiz a prin cooperare. stimulează cross curricularitatea. oferă feed -back. În acest sens. formându -şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. îi pot plictisi pe elevi daca durează prea mult . pe parcursul unei lecţii. oferă spaţiu pentru aportul personal. cum ar fi predarea/dictarea (discursul neîntrerupt al profesorului). . încurajare şi asistenţă oferite fiecărui membru. conştientizând propria contribuţie la succesul celorlalţi. strategiile active actuale sunt cu atât mai folositoare. lumea. dezvoltă creativitatea. Grupurile formale de învăţare prin cooperare când profesorul predă o lecţie nouă. Se solicită elevilor să -şi scrie ideile pe o fişă de lucru sau pe flip chart. au fost selecţionate metode. Aceste grupuri durează una sau mai multe lecţii. s -a urmărit implicarea unui set de metode care răspund nevoilor imediate.

Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi (Ogle. Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări. Dacă textul este mai lung. fie în timp ce se lecturează textul. Observaţie. 4) Modelul „Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat” Acest model de predare. Dacă rămân întrebări fără răspuns.. creşterea capacităţii de a realiza categorizări. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce nu ştim. Primii doi se pot realiza oral. rată crescută a retenţiei informaţiei. Brainstormingul se realizează în jurul unui concept cheie (de exemplu „ţestoasă de mare” şi nu „Ce ştiţi despre animalele care trăiesc în mare?”) din conţinutul textului ce urmează a fi parcurs. porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii. Grupul de lucru nu trebuie să depăşească 15 persoane. Pe baza informaţiilor obţinute în urma brainstormingului se efectuează operaţii de generalizare şi categorizare. acest model reprezentând şi o grilă de lectură pentru textul non -ficţional. după ce textul a fost citit. d. Etapa Am învăţat se realizează în scris. se cer detalii şi clarificări în cazul formulărilor ambigue astfel încât să se încurajeze comunicarea şi argumentarea logică. reflectarea – discutarea din perspectiva sentimentelor experimentate. elaborat de Donna M. de către fiecare elev în parte. pe bază de conversaţie. e. pe care elevii o completează prin activităţi de grup sau individual. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce ştiu deja şi să observe pe cele care au puncte comune şi pot fi incluse într-o categorie mai generală. b. c.” se recomandă atunci când elevii deţin un nivel scăzut de informaţii despre conceptul în cauză. 5) Sistemul SINELG . interes pentru lectură şi învăţare. completarea acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. fie imediat ce textul a fost parcurs integral. determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat în urma lecturii. Ogle în 1986. care apar prin evidenţierea punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor. 1986): accesarea a ceea ce ştim. Întrebări generale de felul „Ce ştiţi despre. experimentarea – activitatea efectivă. generalizarea – relaţionarea cu ceea ce „lumea din afară” poate învăţa dintr -o astfel de situaţie. Autoarea a construit o fişă de lucru. Aplicând acest model în predare se obţin: o lectură activă. O condiţie importantă în utilizarea acestei metode este crearea de oportunităţi necesare participării şi implicării elevilor. iar cel de-al treilea se realizează în scris. Nu se vor cenzura ideile membrilor grupului.. Un instrument important de învăţare îl reprezintă lectura. raportarea – împărtăşirea reacţiilor şi observaţiilor asupra a ceea ce s-a întâmplat. Rolul acestor întrebări este de a orienta şi personaliza actul lecturii.Se discută şi se comentează ideile. Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns. adăugăm o rubrică nouă Cum aflu? Elevii învaţă cum şi unde să caute informaţii. Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat Etapa Ştiu implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare şi o activitate de categorizare. utilizarea/aplicarea – utilizarea a ceea ce s-a experimentat în scopul schimbării comportamentale. 3) Învăţarea experienţială Această metodă constă într-un ciclu de învăţare format din cinci etape: a.

reveniţi la articol şi îndemnaţi -i pe elevi să se uite la însemnările pe care le-au făcut. În grupuri de trei sau patru. "-" Puneţi un "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. o reprezentare grafică etc). De asemenea. pasajele care oferă idei noi. pe măsură ce citesc. grupurile se rotesc prin clasă. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. Există strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămână implicaţi. Nu e nevoie să însemneze fiecare rând sau fiecare idee prezentată. . "?" Puneţi un "?" pe margine dacă găsiţi informaţii care vi se par confuze sau dacă doriţi să ştiţi mai mult despre un anumit lucru. Vă sugerăm folosirea semnului "√ ". faceţi nişte semne pe marginea articolului. Este cel mai bun exemplu de lectură fără înţelegere. Stadiul realizării sensului este esenţial în procesul de învăţare dar şansa de a învăţa poate trece pe lângă noi dacă nu suntem implicaţi în acest proces. Toţi cititorii cunosc fenomenul care constă în terminarea lecturii unei pagini fără a -ţi aminti nici măcar un lucru din ceea ce tocmai ai citit. sau mai puţine. Când au terminat de citit. Pe măsură ce citiţi. şi pasajele în legătură cu care au întrebări (?). un afiş. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi pe baza comentariilor făcute de colegi la adresa produsului lor.La parcurgerea unui text cu conţinut informaţional bogat. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă. fără implicare cognitivă activă în procesul de lectură şi de absenţă a monitorizării înţelegerii. Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile care confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile/afişele expuse. Pentru elevii din clasele primare se recomandă folosirea a cel mult două semne. La indicaţia profesorului. de asemenea. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. "asta ştiu".” Astfel. şi "?" sau " -" pentru "asta nu ştiam". Prea adesea elevii abordează lectura sau alte experienţe de învăţare cu aceeaşi lipsă de implicare cognitivă. neaşteptate (+). SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să -şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc. După turul galeriei. Ce cunoştinţe s -au confirmat? Ce convingeri au fost infirmate? După ce v-aţi uitat la listă. în funcţie de scopul lecturii şi de experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare. faceţi o scurtă pauză pentru a reflecta la textul lecturat. Numărul de semne pe care le vor face elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. elevii vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi înţelegerea lor. elevilor li se cere să marcheze textul. Semnele vor fi precum urmează: “√” Puneţi un "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. va trebui să faceţi câteva lucruri. ci să folosească sem nele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la informaţiile prezentate în general. "+" Puneţi un "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit -o este nouă pentru dvs. S -ar putea să fie nevoie decât de unul sau două semne pentru fiecare paragraf. pe cât posibil pretându-se la abordări variate. Semnele pe care le fac elevii variază. Reveniţi la lista cu lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le ştiu. sau mai multe.Instruiţi -i pe elevi în felul următor: “În timpul lecturii. 6) Turul galeriei Această metodă se bazează pe activitate pe grupe. SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii. însemnând pasajele care confirmă ceea ce deja ştiau () sau contrazic ceea ce credeau că ştiu ( -). ar trebui să vă indice orice informaţii sau idei noi sau confuze des pre care elevii ar dori să afle mai mult.

Stadiile de activitate se derulează astfel: a. Datorită caracterului interdisciplinar. cu finalitate reală. cercetarea – formarea bazei de date. structurarea temei pe aspecte. asemeni exploxiei stelare. ● După natura obiectivelor pe care sunt centrate: . .cognitive. concluzionarea – redactarea proiectului. “star” = stea. auto-evaluarea – se va desfăşura în prezenţa grupurilor de lucru. alegerea temei.bazate pe sisteme de deprinderi. Acesta urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. Clasificarea strategiilor de instruire şi autoinstruire se poate face după mai multe criterii: ● După gradul de generalitate: . formarea grupurilor de lucru (grupuri de 10 – 12 elevi). b. . ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. c.particulare (specifice unei discipline de studiu). creative (elaborate chiar de către cei care predau).generale (comune mai multor discipline de studiu). Pentru a ilustra produsul final. ● După caracterul lor: . Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară. analizându-se rezultatele pe baza unei fişe de evaluare realizată de profesorul îndrumător. Fiecare grup se va împărţi pe subgrupuri având sarcina de a dezvolta câte un aspect al temei stabilit anterior. chestionarul etc. se pot folosi diverse mijloace de prezentare. cu întrebări. investigaţia.de rutină. similară brainstormingului.acţionale. eng. 9) Starbursting (Explozia stelară) Starbursting (eng. pe moduri generale de abordare a predării pentru categorii de probleme. metoda proiectului oferă posibilitatea de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale elevilor. .7) Proiectul reprezintă metoda fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică. .novatoare. prezentarea obiectivelor. d. e. culegerea de informaţii. .afectiv-atitudinale. Se vor utiliza metode ca: interviul. . 8) Lanţurile şi ciclurile de învăţare sunt definite ca o metodă complexă de cercetare care combină procedee şi tehnici de lucru diverse. subordonându -se unei sarcini de instrucţie şi educaţie.

● După gradul de dirijare a învăţării: a) – algoritmice (de învăţare riguros dirijată). ○ algoritmice. de explorare observativă. de explorare experimentală. ○ programate.nealgoritmice (de învăţare preponderent independentă). investigativ-explicative. bazate pe conversaţia euristică. . d) – mixte.inductive. ○ creative (bazate pe originalitatea elevilor). . de descoperire independentă.transductive.● După evoluţia gândirii elevilor: .analogice. . ○ algoritmico-euristice. bazate pe cercetarea în echipă.mixte.semialgoritmice (de învăţare semiindependentă). . ○ explicativ-reproductive (expozitive). ○ explicativ-intuitive (demonstrative). . . problematizante. dirijată sau semidirijată. . b) – prescrise/participative (de dirijare riguroasă a învăţării): ○ imitative. c) – neprescrise/participative (de activizare a elevilor): ○ euristice: explicativ-investigative (descoperire semidirijată).deductive.

sistemul mijloacelor de învăţământ. sistemul metodologic. respectiv sistemul metodelor şi al procedeelor didactice.○ euristico-algoritmice. . Principalele elemente constitutive ale strategiei didactice sunt: sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii de instruire şi autoinstruire.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful