PRINCIPIILE PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI Principiile sunt idei de baza pe care se intemeiaza procesul de invatamant si care jaloneaza cursul

general al activitatii profesorului si elevilor. Principiile didactice au o valoare procedurala, intrucat indica modul de actiune in vederea obtinerii celor mai bune rezultate. Altfel spus,principiile stabilesc anumite norme ce caracterizeaza aplicarea lor in practica. Normele au un inteles mai restrans, de conduita didactica, de prescriptii si instructiuni sau indicatii precise, impuse actului didactic. Ca urmare, principiile si normele asigura acea normativitate specifica, in masura sa apropie procesul de predare-invatare de functionalitatea optima. Principiile didactice au un caracter general, pentru ca vizeaza toate componentele actului didactic; au, de asemenea, un caracter normativ prin functia lor, orientativa si reglatoare, in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului, in alegerea formelor de realizare a procesului de predare-invatare, in alegerea strategiilor didactice prin imbinarea metodelor, a mijloacelor de instruire si realizarea evaluarii; caracterul sistemic rezulta din faptul ca principiile didactice sunt sisteme de norme ce trebuie aplicate in fiecare forma de activitate didactica, intrucat nerespectarea unui principiu didactic poate duce la anularea sau atenuarea celorlalte; caracterul dinamicse refera la faptul ca acestea nu sunt rigide, ele se pot multiplica sau integra in principii cu o sfera mai larga. Si pentru ca principiile exprima legitatile functionarii procesului de invatamant, intre diferite aspecte ale acestui proces exista legaturi esentiale, redate prin unitatea dintre: - participarea deprinderilor; activa si insusirea constienta a cunostintelor, priceperilor si

intuitia concret-senzoriala si abstractie; teorie si practica; de progresare, pe calea invatarii, si cele de consolidare in

- procesele memorie; -

caracterul stiintific al invatarii si accesibilitate; invatare si intarirea invatarii.

In functie de aceste legaturi legice, s-au putut constitui o serie de principii, care au o sfera de aplicare variata in teoria si practica instruirii. 1. Aplicarea principiilor didactice in predarea-invatarea geografiei Principiile didactice se pot concretiza intr-o gama variata de activitati, intr-un cadru larg si in functie de profesionalismul cadrului didactic. 1.1. Principiul participarii constiente si active a elevilor Potrivit acestui principiu, eficienta procesului didactic este determinata, in mare masura, de atitudinea constienta si activa a celor care invata fata de procesul de invatamant. in primul rand, o participare constienta la actul invatarii presupune intelegerea cat mai clara si profunda a continutului de invatat. A cunoaste inseamna a intelege, si, fara intelegere, cunostintele se intiparesc mecanic in memorie, nu sunt durabile si nu pot fi aplicate in practica, intelegerea are sensul unei reflectari active in constiinta elevilor a celor percepute, deci, intelegerea esentei si importantei sarcinilor si temelor de invatat, a scopurilor si obiectivelor de atins.

) la procesul de invatare. sistematizata dupa un plan. Ca activitati de invatare specifice si utile. fotografii. emotiile si sentimentele colective. participarea mintala poate deveni maxima cand este sustinuta si de o motivatie puternica de invatare. trebuintelor. materiale. De aceea. Si pentru ca intre 7 si 12 ani. o informatie despre realitate. principiul intuitiei exprima cerinta de a se asigura o baza perceptiva. instrumente si aparatura de laborator. fie prin mijloace obiectuale. Ca atare. numai cunostintele dobandite prin efort personal. devin un bun personal. asociere si generalizare a cunostintelor. diagrame. apare ca necesara intuirea polimodala. precum: forma unui deal sau munte. in functie de mediul sociocultural. temerii de esec. dorintelor de succes. dirijata prin cuvant. intr-o ordine logica. Asadar. procesul de alunecare. Prin urmare. numite infrarationale. Aceste stadii impun respectarea principiului unitatii dintre senzorial si rational sau a principiului invatarii intuitive. compararea ordinelor de marime (distante. pe senzatii. la o varsta mai mare. activa. prin orientarea actiunilor si gandirii. formeaza o componenta indispensabila activizarii. Acest principiu postuleaza necesitatea observarii directe a faptelor geografice. fapt care presupune un efort intelectual activ si constient al elevilor. inlocuirea verbalizarii cu analiza imaginii. pentru a obtine. temele cu continut geografic pot fi prezentate fie prin mijloace figurale. J. prin manipularea unor obiecte. a angajarii optime a gandirii si a celorlalte procese intelectuale opuse unei atitudini pasive. prin emiterea de ipoteze si descoperire.Activizarea elevilor sau participarea activa se refera la faptul ca insusirea cunostintelor urmeaza sa se faca pe calea activitatii proprii a elevilor. care trec prin experienta proprie de elaborare. cu atat mai repede si mai usor . starile emotionale. Ca atare. ci acest moment trebuie provocat sau creat. dirijata. comparare. selectie. intereselor. care. trebuie pus accentul pe procedeele de simbolizare si pe mijloacele verbal-logice. in realizarea acestui principiu. operatiile gandirii si dinamismul lor reprezinta produsul interiorizarii actiunilor externe. operatiile de analiza. in actul de predare-invatare a geografiei un rol aparte il au. permanent. sistematica. axata pe activitatea directa a elevului. prin procesul de asimilareacomodare. 1. sinteza. corelata cu interesele si trebuintele elevilor. sustin intuitia indirecta. inteligenta este premisa si rezultat al invatarii. extinderea unor cai de comunicatie ori zone industriale. Mai mult decat atat. se impune sa se recurga la inlocuitori ai realitatii. fiind vorba de stadiul operatiilor logico-matematice. desene geografice. Ca atare. care poate stimula/dinamiza efortul de invatare si concentrare in timpul lectiei. de retinere si reproducere mecanica. constand in postere. Integrarea materialului intuitiv in lectia de geografie este un fapt. dincolo de stadiul operatiilor concrete. invatarea trebuie sa se axeze. apartin definitiv elevului si se pot aplica creativ. de fapt. Acestia trebuie invatati sa vada si sa desprinda din obiecte si fenomene esentialul. pot fi mentionate: compararea unor date cantitative. cartograme. perceptii si reprezentari precise si clare. eroziunea apelor curgatoare. suprafete. Principiul invatarii intuitive (principiul intuitiei) Inteligenta se formeaza si se dezvolta in timp. dispozitia momentului. imagini proiectate. care fac uz de acest principiu. Dar orice exagerare in folosirea modelelor obiectuale poate intarzia apartia si dezvoltarea operatiilor formale. dar si faptul ca modificarea structurilor mintale ale copilariei presupune un timp optim si un antrenament cognitiv fundamentat psihopedagogie. stimulii interni motivationali de tipul curiozitatii. Asadar. Pe de alta parte. concret-senzoriala invatarii. pipait etc. in acest fel fiind posibila formarea notiunilor si deprinderilor ce trebuie insusite de catre elevi. pentru o intuitie directa. pe scurt. evolutia teritoriala a unei asezari omenesti. modele. in cazul in care posibilitatile de perceptie sau observatie nemijlocita sunt limitate sau lipsesc. usor de sesizat pe teren. Bruner (1970) preciza ca nu trebuie sa se astepte momentul aparitiei capacitatilor de asimilare a unor cunostinte. organizata. impresiile puternice. selectarea si ordonarea unor informatii din texte si harti. auz. Un fapt este clar: cu cat vor participa mai multe organe de simt (vaz. precum trairile afective. torentialitatea. sintetizarea informatiilor dupa un algoritm. un procedeu de invatare eficienta. timp). profesorul instruieste cu ajutorul acestora. tablouri. mai ales prin problematizare. ordonare. Desigur ca o serie de elemente. profesorul de geografie trebuie sa cunoasca insusirile esentiale ale structurii si functionalitatii inteligentei in fiecare stadiu psihogenetic.

principala functie a elementelor intuitive fiind aceea de a servi drept izvor al cunostintelor. stiind ca fiecarui elev ii sunt proprii anumite tipuri de invatare. Profesorul poate interveni si conduce elevii. organizarea si desfasurarea procesului de invatamant trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale elevilor. Pentru a respecta principiul accesibilitatii. reprezentarea fenomenelor prin semne conventionale. nivelul pregatirii anterioare. cat si modalitatile de predare-invatare. functia principala a expunerii (explicarii) de catre profesor este aceea de a servi drept sursa de cunostinte. diagrame. Deplina concordanta intre posibilitati si dificultati semnifica masura optima a accesibilitatii. Precizarile profesorului vor servi drept mijloc de comunicare a cunostintelor noi. a unor mijloace de invatare intuitive. adica spre generalizari. tratarea individuala apare ca necesara pentru a favoriza dezvoltarea optima a aptitudinilor si capacitatilor fiecarui elev. 1.4. pe grupe de nivel distincte. continutul si volumul cunostintelor invatate in scoala. iar cuvantul profesorului conduce gandirea spre generalizare pe baza observatiilor facute asupra obiectelor si fenomenelor. selectionarea si gradarea informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la formarea unor abilitati. profesorul are menirea sa dirijeze gandirea elevilor spre intelegerea si formularea legaturilor dintre obiecte si fenomene. in acest sens. scaderea auzului. conform cu particularitatile elevilor. De asemenea. care sa mentina stabilitatea atentiei elevilor si interesul pentru invatarea si insusirea profunda a cunostintelor. in aceasta situatie elementele intuitive sunt folosite ca puncte de sprijin. construirea unor grafice. pot sa apara si atitudini de dezinteres si plictiseala. Astfel. iar intuirea. ajutandu-i sa extraga unele date despre aspectul exterior (forma. de a confirma cele explicate. vazului). Totodata.3. Prin urmare. in functie de particularitatile de varsta. individualizarea insusirii cunostintelor presupune: a) promovarea acelor procedee de invatare care sa impuna o activitate permanenta a elevilor in clasa pentru: desenarea unor schite de harta. Principiul stimularii si dezvoltarii motivatiei pentru invatare . Este important ca profesorul sa faca apel. miscare) al fenomenelor si faptelor geografice. bazata exclusiv pe memorare. dar si de cunoastere. si la cunostintele empirice si experienta anterioara a elevilor. Ca atare. Mai departe. marime. tabele comparative.se va invata. 1. sex. culoare. cand sarcinile de invatare sunt inferioare nivelului de pregatire atins de elevi. in functie de contributia directa si concreta a elevilor pentru propria pregatire. individualizarea are in vedere diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. lata de ce procesul de invatamant trebuie sa fie organizat la un nivel de dificultate care sa se situeze in zona proximei dezvoltari a posibilitatilor de invatare ale elevului. folosindu-se procedee adecvate pentru ajutorare si prevenire a eventualelor ramaneri in urma sau esecuri la invatatura. a normelor de efort si a procedeelor de reglare. in situatia in care continuturile si sarcinile invatarii depasesc nivelul de dezvoltare generala al elevului. intelegere si aplicare a cunostintelor insusite anterior. Pe de alta parte. pentru a interveni in imprejurari nefavorabile (boala. Desigur ca aceste cerinte vizeaza atat obiectele. aplicarea acestui principiu impune utilizarea strategiilor de diferentiere si individualizare. b) aprecierea si notarea acestor activitati. fondate pe strategii active. Acest fapt face necesara utilizarea unor metode variate. precum si de potentialul intelectual si fizic individual. iar invatarea va deveni mai eficienta. elaborarea de fise de activitate independenta. Principiul accesibilitatii si individualizarii invatamantului in limitele acestui principiu. mijloacele intuitive confirmand si ilustrand continutul explicatiei verbale. evaluarea prin fise/teste de control. profesorul trebuie sa creeze situatii de invatare adecvate. totodata. se obtine o invatare mecanica. la cunostintele dobandite prin mijloace mass-media de informare si la fondul aperceptiv anterior.

motrica. efortul propriu de memorare a pachetelor de cunostinte. supramotivarea are drept efect faptul ca elevul face fata sarcinilor grele si este mai putin capabil pentru a rezolva pe cele simple. laude. 1. pastrarea. Dar motivatia poate fi stimulata si prin utilizarea competitiei intre elevi. sustinut de o anumita constiinciozitate. in campurile cunoasterii. dupa ce elevii si-au format deprinderea de observare. de corigenta. 1. intre clase. de sinteza sau exersarea (efectuarea de exercitii) si utilizarea unor procedee practice. in acest sens. verificarile frecvente contribuie la insusirea temeinica a cunostintelor si deprinderilor. care. povestire. Ca atare. profesorul urmeaza sa dezvolte impulsul cognitiv prin stimularea si orientarea trebuintei de activism si de explorare. Desigur ca specificul problematizat al lectiilor de geografie poate fi o modalitate de captare a atentiei si de includere a elevilor in circuitul invatarii. pentru aplicarea ceior invatate. de sistematizare. de profesori. datorita absentei temeiniciei cunostintelor. masurare. fapt care permite trecerea la cunoastere. auditiva. De aceea. Principiul insusirii deprinderilor temeinice a cunostintelor. aprecieri.In mod firesc. simbolica). profesorul de geografie trebuie sa fie preocupat de crearea unor situatii problematice: unenunt si o intrebare. pentru captarea atentiei si stimularea interesului si atractiei pentru materia predata. invatarea este favorizata de atingerea optimului motivational. stiintifice.6. astfel incat elevii sa fie capabili sa le reproduca si sa le utilizeze in activitatea scolara si in viata. pornind de la situatii conflictuale. in paralel cu dezvoltarea curiozitatii. este sau poate fi optim. Intr-o asemenea maniera. nu permite elevilor sa stabileasca legaturi intre componentele cunoasterii. evaluare si orientare pe teren. Cercetarile realizate arata ca nu se uita niciodata ceea ce s-a invatat prin descoperire si problematizare. O importanta deosebita in invatarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire si interpretare a hartilor. care invita elevii la rezolvarea sau gasirea unor solutii. O conditie esentiala a invatarii este repetarea curenta (repetitia este mama studiului). Pe de alta parte. Profesorul trebuie sa stie ca fiecare copil (elev) doreste sa invete. a perceperii noului material. de construire a unor schite de harta si desene geografice. intre grupe omogene din clasa. Pe de alta parte. Memorarea. in functie de dificultatea problemelor. in timp ce submotivarea are un efect invers. Acest principiu are in vedere tocmai aceasta cerinta a fixarii profunde si de durata a cunostintelor si deprinderilor de baza. O invatare lacunara. De aceea. in conditiile in care materialele intuitive sunt analizate si valorificate. clar si logic. de bataie. dorintei de descoperire a adevarului (geografic). in lectiile de geografie se recomanda ca profesorul sa construiasca situatiile de invatare pe un fond intuitiv. asociindu-se diferitele forme de memorare (vizuala. la concursuri scolare. dar se uita usor ceea ce s-a insusit pe cai traditionale (expunere. de regula.5. descriere). inca din faza initiala. marcata prin concentrarea maxima a atentiei. in activitatea practica. motivatia intrinseca este starea interioara impusa de interesul pentru cunoastere si intelegere. fapt care impiedica dezvoltarea gandirii logice. la care se mai poate adauga si munca independenta. profesorul trebuie sa puna accentul pe fixarea pronuntata si completa. teama de pedepse. Principiul legarii teoriei de practica . pe fondul unei curiozitati si dorinte de invatare. burse. motivatia extrinseca de a cunoaste si de a invata vizeaza un necesar de trebuinte aflate in afara procesului de cunoastere si invatare: invatare pentru note. daca ceea ce invata ii satisface o trebuinta interna de cunoastere. diplome. pentru ca informatiile trebuie insusite in mod temeinic si pastrate mult timp in memoria elevilor. priceperilor si Invatarea nu poate fi acceptata in afara proceselor memoriei. de parinti. Un exemplu: necunoasterea caracteristicilor generale ale climei Romaniei face imposibila completarea algoritmului geografic si stabilirea unor fapte fizico-geografice si economico-geografice. orice activitate de invatare se poate desfasura pe un fond motivational. in etape. recunoasterea si reproducerea materialului studiatsunt conditii indispensabile in realizarea invatarii. premii.

teme aplicative. vizite. Principiul invatamantului sistematic si continuu Principiul sistematizarii si continuitatii presupune ca toate cunostintele.Practica si experienta apar ca elemente necesare in insusirea cunostintelor si in construirea cunoasterii personale sau in prevenirea teoretizarii invatamantului. apare ca necesara o esalonare a continuturilor geografiei la clasele gimnaziale si liceale. desfasurarea de activitati vizand: rezolvarea de exercitii si probleme. Aplicandu-se acest principiu. ordonata. in cazul in care activitatea elevilor se desfasoara intamplator si sporadic. astfel. elementele principale si elementele secundare si. explozia demografica. schite. utilizarea deserturilor. programele scolare si manualele scolare. in practica. sa stabileasca legaturi reciproce intre cunostintele noi si cele vechi. principiul legarii teoriei de practica are in vedere faptul ca lectiile trebuie sa ofere ocazii de valorificare. cat si inlantuirea logica. elevii realizand. Cerintele acestui principiu presupun ca profesorul sa explice. a cunoasterii teoretice si a capacitatilor de invatare. 1. observatii directe. Acest principiu presupune. citirea si interpretarea unor desene geografice. care trebuie sa fie sistematica. stimuleaza invatarea si deprind elevii sa gandeasca logic. prin sinteza. atat continuitatea fireasca. cerintele acestui principiu vizeaza si activitatea elevilor. iar eforturile profesorului vor fi mai putin eficiente. in functie de limitele stabilite in planul-cadru de invatamant. In acelasi timp. notiunea de teorie vizeaza ansamblul cunostintelor. confectionarea de materiale obiectuale si figurale etc. urbanizarea. tintele invatate. insemnatatea practica a cunostintelor teoretice. sa formeze si sa consolideaze deprinderi de munca independenta si deprinderi practice. pentru ca: • insusirea cunostintelor sa fie cat mai lesnicioasa. reimprospateze si trebuie sa fie o consolideze obisnuinta. sa extinda cercul de reprezentari si notiuni. ceea ce ar face posibila ajungerea la formalism in actul de predare-invatare. extinderea aplicatiilor practice in natura prin excursii. in limitele obiectivelor operationale. Deci. harti. dezvoltarea lor intelectuala este incetinita. Activitatile practice mijlocesc o percepere vie. obtinute din logica interna a continuturilor de invatat. cu perseverenta si ritmic si sa stabileasca legaturi interne • elevii sa-si actualizeze. sa evidentieze. analiza unor fenomene si fapte actuale vizand: utilizarea resurselor naturale. usurand incadrarea noilor cunostinte pe structuri anterioare. . executarea unor masuratori. aplicabilitatea cunostintelor. Aceste practici restructura vechile date in sisteme noi. care transforma teoria in practica.. elaborarea unor teme-portofolii. legilor. se da posibilitatea dezvoltarii spiritului de disciplina. a faptelor si fenomenelor din natura si societate. • elevii sa invete si externe intre cunostinte. iar notiunea de practica presupune intreaga scara a formelor de activitate concreta. sa aprofundeze cresterea gradului de generalizare. de respect pentru munca si produsele muncii. dupa un anumit model care sa asigure progresul scolar. imaginatia si creativitatea. pentru ca intelegerea sa permita generalizarea si consolidarea cunostintelor in memorie. in acest sens. sistematic pentru a cunos putea Este nevoie de o buna sistematizare prin organizarea unitatilor de continut. punandu-se accent pe formarea reprezentarilor si notiunilor.activa. protectia mediului inconjurator. sa fixeze in memorie si sa controleze sistematic insusirea cunostintelor predate. Rezulta ca. priceperile si deprinderile sa fie insusite intr-o ordine logica. Prin urmare. cum ar fi identificarea unor fenomene si fapte pe harta. componentele majore ale continuturilor predate. prin corelarea inter si intradisciplinara. principiilor ce urmeaza a fi predate si invatate.7. si pe acest fond sa dezvolte curiozitatea.

distanta. de formare a unor abilitati si atitudini la elevii claselor mai mari. profesorul trebuie sa procedeze la aplicarea unor procedee de constatare.predarea si invatarea -exista relatii de influentare reciproca. adica dintre obiectivele operationale propuse si rezultatele invatarii sau eforturile de instruire. Principiul conexiunii inverse sau al feed-back-ului vizeaza tocmai aceasta cerinta a retroactiunii (reintoarcerii) si imbunatatirii din mers a rezultatelor si proceselor. invatarea si prezentarea continuturilor este cel specific geografiei ca stiinta si care apare ca un model de caracterizare a unei regiuni geografice: pozitia geografica. pe directia maximalizarii efectelor pozitive si minimalizarii efectelor negative. reglarii si autoreglarii. fenomene. sa le clasifici in functie de marile tipuri de localizare. interogatii. Se impun. unitatile de continut din programele scolare sunt variate. 1. in conditii optime. in acest fel. o distribuire spatiala. activitatile economice. Aplicarea principiilor geografice in activitatea didactica Eficientizarea invatamantului geografic presupune cumularea activitatii didactice cu cea stiintifica. pentru a se obtine acele informatii despre efectele procesului de predare si de invatare. Prin conexiunea inversa se tine sub supraveghere permanenta evolutia procesului de predare-invatare. localizarea geografica a teritoriilor de stat. pentru ameliorarea rezultatelor initiale.dar si pe realizarea dimensiunilor educatiei prin geografie. se stabilesc diferentele dintre rezultatele atinse si cele dorite initial. dupa longitudine si latitudine. care vizeaza doua cerinte: a sti sa localizezi si a putea sa explici o localizare. Toate aceste principii didactice trebuie sa reprezinte repere esentiale in procesul de predare-invatare. fapt care impune respectarea si aplicarea principiilor geografice. pentru toti elevii. O asemenea diversitate a continuturilor impune reflectii si sugestii metodice privind predarea-invatarea cunostintelor geografice: . in primul rand. fenomen sau proces geografic are o pozitie si o repartitie in teritoriu. teste de control. Pentru determinarea variatiilor vizand apropierile si departarile fata de obiectivele propuse. a obiectivelor propuse si al asigurarii unui progres real al invatarii. Pe de alta parte. de Martonne). in unitatile de continut ale programei scolare pentru clasa a X-a. in sensul ca orice obiect poate reveni la o pozitie ocupata anterior. pozitie. 1. Principiul asigurarii conexiunii inverse (retroactiunii) Intre cele doua componente ale actului didactic . Spatiul exprima raporturile dintre obiecte si fenomene sau dintre partile lor. apoi pe aprofundarea cunostintelor si extinderea capacitatilor cognitive si de intelegere. De exemplu. care se poate face matematic. la un nivel mai inalt. Harta politica a lumii.8. refacerii. localitati. . intr-o prima etapa. interactiuni ce tind sa evolueze in directia atingerii obiectivelor. limitele. orice obiect. fluxul de informatii inverse vine in sprijinul activizarii si intensificarii invatarii. prin intindere. al realizarii. apare ca problema abordata in prima lectie. raspunde la intrebarea „unde?' in acceptia acestui principiu. a obtinerii rezultatelor asteptate. acum. cadrul natural. sa le raportezi si sa le situezi in raport cu mediile inconjuratoare. pentru ca insusirea cunostintelor sa se realizeze optim si eficient. Spatiul este reversibil. pentru o mai clara si completa interpretare a fenomenelor si proceselor specifice. populatia si asezarile omenesti. dar si geografic. cateva sugestii privitoare la abordarea metodica a problemelor de pozitionare si localizare geografica a unui teritoriu.principalul algoritm de ordonare in sistematizarea. diferite fapte si obiecte geografice inseamna: a sti sa le pozitionezi pe harta.rationamentul geografic privitor la pozitia geografica are in vedere doua intrebari: „unde?' si „de ce acolo si nu in alta parte?'. utile din mers. sa le identifici trasaturile localizarii. Astfel. in functie de informatia primita despre rezultatele anterioare. respectiv calitatea proceselor de predare-invatare. -a localiza teritorii. in functie de care se procedeaza la explicarea si reprezentarea faptelor geografice. Principiul repartitiei spatiale (numit si principiul extensiunii de Emm.

a carei constructie vizeaza cateva principii: spatiul se ia in considerare in intregul sau.notiuni si concepte cheie (a sti). profesorul de geografie va dirija elevii spre: detectarea asemanarilor si deosebirilor privitoare la localizare/repartitie. Gherasimov (1976). a curentilor oceanici. trebuie avut in vedere un demers problematic. Ca atare. b) ordinea componentelor geografice este invariabila si trebuie sa fie data de importanta acestora. iar Japonia in functie de ritmul de dezvoltare economica. formarea vanturilor.mijloace si tehnici (a sti sa faci). Aceste relatii de interactiune stau la baza intregii interdependente a fenomenelor din natura. Toate solutiile dintre componentele mediului inconjurator se leaga. nasterea unei insule vulcanice. pentru ca timpul este ireversibil. interogarea asupra dina micii schimbarilor. de simultaneitate si succesiunea lor.. materiale).rationamente geografice (a sti sa faci). Prin urmare. in limitele acestui principiu. exprimand conditia dintre cauza si efect. precum si dintre natura si activitatile omenesti. Ca urmare. dar si un obiectiv-cadru. a) nu evidentiaza aspectul specific sau problema majora a unui teritoriu. principiul actualismului. Principiul structuralismului . nici una nu este intamplatoare. succesiunea genetica a faptelor geografice. iar Ch. pe care l-a introdus in geologie. spatiul este produs de oameni. prin confruntarea unor situatii in diferite momente. 4. principiul istorismului. Un al doilea demers este abordarea sistemica. a mareelor etc. financiare) si resurse (umane. Principiul repartitiei in timp Raspunde intrebarii „cand?'. 3. fara legatura reala intre diferitele parti ale studiului. motiv pentru care Ion Donisa (1987) l-a denumit principiul evolutionismului. Italia se studiaza in functie de diferentele nord-sud.analiza teritoriilor care prezinta trei inconveniente: la diferite scari este dominata de un demers analitic. . c) analiza geografica se reduce la o juxtapunere de monografii. procesele si fe nomenele geografice sunt analizate pe fondul aparitiei si evolutiei lor in timp pana la starea actuala. istorice. conform caruia un teritoriu se trateaza pornind de la o problema particulara specifica si care permite determinarea alegerii continuturilor. emiterea unor ipoteze asupra cauzei localizarilor/repartitiilor.P. Astfel. acest produs este dependent de diferite constrangeri (naturale. orice instruire in geografie poate sa faciliteze achizitionarea de cunostinte si competente: . De asemenea. ca instrumente de (baza) investigare intr-o cercetare.explicarea unei localizari/distributii spatiale reprezinta o competenta. Principiul cauzalitatii Raspunde la intrebarea „de ce?' si a fost introdus. geneza tipurilor de relief. von Humboldt. atunci este vorba de durata de existenta a obiectelor si fenomenelor. Lyell. unidimensional si momentele se succed liniar. in geografie. . relatiile de la cauza la efect se succed. de Al. in natura. intre cauza si efect este un raport de necesitate. . Cele mai relevante exemple apar puse pe seama relatiilor dinamice: formarea unui estuar. in lant. Si. in functie de care se pot face prognoze spatiotemporale. fiecare putand deveni cauza pentru alt sir de efecte si cauze. de regula. I. de la cauza la efect.

relationala. 5. comportamentale ale partilor intregului. pentru ca diversitatea presupune diferentierea caracteristicilor structurale. Principiul integrarii functionale Raspunde la intrebarea „cum?'. forme variate de relief. compararea unui fapt geografic cu altele si aflarea categoriei sau tipului din care face parte reprezinta clasificarea sistematica a faptelor geografice. care se pot transforma in timp si realcatui in subsistem cu o dinamica proprie. Aplicarea acestui principiu in activitatea didactica reclama stabilirea rolului obiectului in sistemul functional din care face parte. cu forma si dimensiuni specifice si aranjate distinct unele fata de altele. trebuie sa se stabileasca rolul intregului in sistem. subordonate unui intreg. De exemplu: diversitatea raselor si a populatiei Terrei implica structuri rasiale. Acest principiu are in vedere faptul ca orice structura are un mod de organizare si alcatuire interna. 6. lingvistice. functionale. Fiecare element trebuie incadrat in ansamblul unui sistem (regional. zonal. Aceasta diversitate se manifesta ca o infinitate de stari calitative pe care le strabate universul natural si social in evolutia sa si se exprima prin diversitate structurala. Ca atare. clima etc). exprimate prin tipuri de reproducere umana diferite. Putem spune ca structuralismul apreciaza obiectele ca sisteme sau ansambluri organizate de elemente care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee. de asociere a elementelor componente. dar si diversitate in forme ale miscarii si organizarii spatiului (sate si orase. continental. De exemplu: uscatul terestru (continentele si insulele) este alcatuit din reliefuri variate (munti. cu functii variate si comportamente demografice. orice element subordonat unui sistem se comporta fata de acesta ca un subsistem. Conform teoriei sistemelor.Raspunde la intrebarea „ce?'. tipuri de ape. compozitionala. Principiul diversitatii Se regaseste in geografie si este aplicabil in didactica geografiei. . etnice. pre-cizandu-se functia sa si relatia cu celelalte elemente ale sistemului. dealuri. actiunile si influentele exercitate sau suportate de alte componente ale sistemului. planetar). socio-profesionale. pe grupe de varsta si sexe. Pe de alta parte. Un exemplu din continuturile clasei a X-a: lectia Functiile oraselor are in vedere faptul ca fiecare oras are cel putin o functie principala si altele secundare. in sensul ca orice obiect. campii). care se individualizeaza in ansamblul oraselor unui teritoriu. fenomen sau proces geografic trebuie raportat la intregul din care face parte.

toate nevoile elevilor sunt atinse într-un mod activ. tradiţională a lecţiei. Învăţarea prin cooperare se poate utiliza în trei forme: grupuri formale de învăţare prin cooperare. Grupurile informale de învăţare prin cooperare se formează ad -hoc. se formulează problema sub forma unei întrebări cu diverse variante de răspuns. Metodele actuale. independentă. lucrurile. cu scopul de a rezolva o sarcină simplă de învăţare. pe parcursul unei lecţii. Astfel. Astfel. se încurajează creativitatea şi se generează idei multiple întru-un timp scurt. ştiinţa. sunt stabile în ceea ce priveşte componenţa şi se bazează pe sprijin. formându -şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. Ideal ar fi ca strategia de prezentare activa sa includa o activitate de „‟aplicare‟‟ care sa fie urmata de o strategie de recapitulare activa scurta. Aceste grupuri durează una sau mai multe lecţii. folosite de obicei. În acest sens. Elevii înţeleg că sunt reciproc responsabili de calitatea învăţării celorlalţi. de a clarifica sarcinile de lucru şi de a evalua calitatea achiziţiilor. indiferent de disciplină sau de vârsta celor care învaţă se poate realiz a prin cooperare. Ca primă etapă. până la finalizarea secvenţei de învăţare. Se solicită elevilor să -şi scrie ideile pe o fişă de lucru sau pe flip chart. Necesitatea stimulării răspunsurilor şi a multiplicării întrebărilor a făcut ca noua structură intitulată „activitate de învăţare” să depăşească dimensiunea clasică. Grupurile formale de învăţare prin cooperare când profesorul predă o lecţie nouă. oferă feed -back.Strategii didactice moderne utilizate în predarea geografiei Metodele de învăţământ (“odos” = cale. Grupurile fondate pe cooperare au o durată de un semestru sau un an. procedee şi tehnici de lucru. strategiile active actuale sunt cu atât mai folositoare. s -a urmărit implicarea unui set de metode care răspund nevoilor imediate. stimulează cross curricularitatea. de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare. au fost selecţionate metode. grupuri informale de învăţare prin cooperare şi grupuri fondate pe cooperare. Orice sarcină de lucru. dezvoltă gândirea critică. ca: 1) Învăţarea prin cooperare Învăţarea prin cooperare apare atunci când elevii lucrează împreună pentru a ajunge la o învăţare comună. îi pot plictisi pe elevi daca durează prea mult . lumea. cu scopul de avea succes şcolar şi de a se dezvolta din punct de vedere social şi cognitiv. complexă. subliniind caracterul preponderent aplicativ al procesului instructiv – educativ în care rolul profesorului de facilitator se proiectează ca umbră pe fundalul ecranului ce reflectă statutul elevului de iniţiator şi participant activ. conştientizând propria contribuţie la succesul celorlalţi. natura. “metha” = către. Rolul profesorului este de a monitoriza interacţiunea dintre membri. . au caracter activ – participativ. grupează elevii câte 2 până la 5 şi formulează sarcini de lucru. spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa. dezvoltă creativitatea. oferă spaţiu pentru aportul personal. din perspectiva obiectivelor axate pe formare/ schimbare comportamentală. 2) Brainstorming reprezintă o metodă prin care se introduce un subiect nou. încurajare şi asistenţă oferite fiecărui membru. drum. deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile. cum ar fi predarea/dictarea (discursul neîntrerupt al profesorului). stimulează comportamentul pro-social activ.

Întrebări generale de felul „Ce ştiţi despre. interes pentru lectură şi învăţare. Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns. 3) Învăţarea experienţială Această metodă constă într-un ciclu de învăţare format din cinci etape: a. acest model reprezentând şi o grilă de lectură pentru textul non -ficţional. Etapa Am învăţat se realizează în scris. pe bază de conversaţie. fie imediat ce textul a fost parcurs integral. rată crescută a retenţiei informaţiei. O condiţie importantă în utilizarea acestei metode este crearea de oportunităţi necesare participării şi implicării elevilor.. elaborat de Donna M. determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat în urma lecturii. Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări. de către fiecare elev în parte. Grupul de lucru nu trebuie să depăşească 15 persoane. 4) Modelul „Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat” Acest model de predare. după ce textul a fost citit. adăugăm o rubrică nouă Cum aflu? Elevii învaţă cum şi unde să caute informaţii. c. Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi (Ogle. Primii doi se pot realiza oral. Rolul acestor întrebări este de a orienta şi personaliza actul lecturii. Nu se vor cenzura ideile membrilor grupului. experimentarea – activitatea efectivă. porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii. 1986): accesarea a ceea ce ştim. 5) Sistemul SINELG . e.. Observaţie. Autoarea a construit o fişă de lucru. Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat Etapa Ştiu implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare şi o activitate de categorizare. care apar prin evidenţierea punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor. creşterea capacităţii de a realiza categorizări. d. Brainstormingul se realizează în jurul unui concept cheie (de exemplu „ţestoasă de mare” şi nu „Ce ştiţi despre animalele care trăiesc în mare?”) din conţinutul textului ce urmează a fi parcurs. Aplicând acest model în predare se obţin: o lectură activă. pe care elevii o completează prin activităţi de grup sau individual. utilizarea/aplicarea – utilizarea a ceea ce s-a experimentat în scopul schimbării comportamentale.Se discută şi se comentează ideile. completarea acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce ştiu deja şi să observe pe cele care au puncte comune şi pot fi incluse într-o categorie mai generală. generalizarea – relaţionarea cu ceea ce „lumea din afară” poate învăţa dintr -o astfel de situaţie. b.” se recomandă atunci când elevii deţin un nivel scăzut de informaţii despre conceptul în cauză. fie în timp ce se lecturează textul. Un instrument important de învăţare îl reprezintă lectura. Dacă textul este mai lung. reflectarea – discutarea din perspectiva sentimentelor experimentate. se cer detalii şi clarificări în cazul formulărilor ambigue astfel încât să se încurajeze comunicarea şi argumentarea logică. raportarea – împărtăşirea reacţiilor şi observaţiilor asupra a ceea ce s-a întâmplat. Pe baza informaţiilor obţinute în urma brainstormingului se efectuează operaţii de generalizare şi categorizare. iar cel de-al treilea se realizează în scris. Ogle în 1986. Dacă rămân întrebări fără răspuns. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce nu ştim.

pe măsură ce citesc. fără implicare cognitivă activă în procesul de lectură şi de absenţă a monitorizării înţelegerii. de asemenea. Pe măsură ce citiţi. ci să folosească sem nele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la informaţiile prezentate în general. SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să -şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc. Există strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămână implicaţi. Vă sugerăm folosirea semnului "√ ".Instruiţi -i pe elevi în felul următor: “În timpul lecturii. Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile care confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. Toţi cititorii cunosc fenomenul care constă în terminarea lecturii unei pagini fără a -ţi aminti nici măcar un lucru din ceea ce tocmai ai citit. . elevii vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi înţelegerea lor. Când au terminat de citit. De asemenea. ar trebui să vă indice orice informaţii sau idei noi sau confuze des pre care elevii ar dori să afle mai mult.” Astfel. Semnele vor fi precum urmează: “√” Puneţi un "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. un afiş. SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii. "+" Puneţi un "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit -o este nouă pentru dvs. faceţi o scurtă pauză pentru a reflecta la textul lecturat. va trebui să faceţi câteva lucruri. Pentru elevii din clasele primare se recomandă folosirea a cel mult două semne. grupurile se rotesc prin clasă. "asta ştiu". sau mai puţine. Stadiul realizării sensului este esenţial în procesul de învăţare dar şansa de a învăţa poate trece pe lângă noi dacă nu suntem implicaţi în acest proces. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. Reveniţi la lista cu lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le ştiu. La indicaţia profesorului. reveniţi la articol şi îndemnaţi -i pe elevi să se uite la însemnările pe care le-au făcut. şi pasajele în legătură cu care au întrebări (?). Numărul de semne pe care le vor face elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. pasajele care oferă idei noi. Ce cunoştinţe s -au confirmat? Ce convingeri au fost infirmate? După ce v-aţi uitat la listă. elevilor li se cere să marcheze textul. însemnând pasajele care confirmă ceea ce deja ştiau () sau contrazic ceea ce credeau că ştiu ( -). "?" Puneţi un "?" pe margine dacă găsiţi informaţii care vi se par confuze sau dacă doriţi să ştiţi mai mult despre un anumit lucru. 6) Turul galeriei Această metodă se bazează pe activitate pe grupe. faceţi nişte semne pe marginea articolului. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile/afişele expuse. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi pe baza comentariilor făcute de colegi la adresa produsului lor. Nu e nevoie să însemneze fiecare rând sau fiecare idee prezentată. neaşteptate (+). în funcţie de scopul lecturii şi de experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare. După turul galeriei. S -ar putea să fie nevoie decât de unul sau două semne pentru fiecare paragraf. o reprezentare grafică etc). pe cât posibil pretându-se la abordări variate. Semnele pe care le fac elevii variază. sau mai multe. Prea adesea elevii abordează lectura sau alte experienţe de învăţare cu aceeaşi lipsă de implicare cognitivă. "-" Puneţi un "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. şi "?" sau " -" pentru "asta nu ştiam".La parcurgerea unui text cu conţinut informaţional bogat. În grupuri de trei sau patru. Este cel mai bun exemplu de lectură fără înţelegere.

afectiv-atitudinale. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară. investigaţia. Acesta urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. metoda proiectului oferă posibilitatea de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale elevilor. analizându-se rezultatele pe baza unei fişe de evaluare realizată de profesorul îndrumător.bazate pe sisteme de deprinderi. d. asemeni exploxiei stelare. .de rutină. 8) Lanţurile şi ciclurile de învăţare sunt definite ca o metodă complexă de cercetare care combină procedee şi tehnici de lucru diverse.novatoare. similară brainstormingului. auto-evaluarea – se va desfăşura în prezenţa grupurilor de lucru.7) Proiectul reprezintă metoda fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică. se pot folosi diverse mijloace de prezentare. c. cercetarea – formarea bazei de date. . ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. eng. Se vor utiliza metode ca: interviul. ● După natura obiectivelor pe care sunt centrate: .particulare (specifice unei discipline de studiu). alegerea temei.acţionale. “star” = stea. . Stadiile de activitate se derulează astfel: a. Pentru a ilustra produsul final. Datorită caracterului interdisciplinar. Fiecare grup se va împărţi pe subgrupuri având sarcina de a dezvolta câte un aspect al temei stabilit anterior. chestionarul etc. . structurarea temei pe aspecte.generale (comune mai multor discipline de studiu). subordonându -se unei sarcini de instrucţie şi educaţie. creative (elaborate chiar de către cei care predau). . cu finalitate reală. 9) Starbursting (Explozia stelară) Starbursting (eng. ● După caracterul lor: . concluzionarea – redactarea proiectului. prezentarea obiectivelor. b. culegerea de informaţii. cu întrebări. pe moduri generale de abordare a predării pentru categorii de probleme.cognitive. formarea grupurilor de lucru (grupuri de 10 – 12 elevi). e. . Clasificarea strategiilor de instruire şi autoinstruire se poate face după mai multe criterii: ● După gradul de generalitate: .

d) – mixte.transductive. de explorare observativă. dirijată sau semidirijată. de explorare experimentală. . de descoperire independentă. . ○ algoritmico-euristice.analogice. ○ programate. . .semialgoritmice (de învăţare semiindependentă). bazate pe conversaţia euristică.deductive. c) – neprescrise/participative (de activizare a elevilor): ○ euristice: explicativ-investigative (descoperire semidirijată). ○ explicativ-reproductive (expozitive). ○ explicativ-intuitive (demonstrative). .inductive. ○ creative (bazate pe originalitatea elevilor). problematizante. ● După gradul de dirijare a învăţării: a) – algoritmice (de învăţare riguros dirijată). investigativ-explicative.nealgoritmice (de învăţare preponderent independentă). bazate pe cercetarea în echipă. . . b) – prescrise/participative (de dirijare riguroasă a învăţării): ○ imitative. ○ algoritmice.mixte.● După evoluţia gândirii elevilor: .

sistemul mijloacelor de învăţământ. respectiv sistemul metodelor şi al procedeelor didactice. . Principalele elemente constitutive ale strategiei didactice sunt: sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii de instruire şi autoinstruire. sistemul metodologic.○ euristico-algoritmice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful