PRINCIPIILE PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI Principiile sunt idei de baza pe care se intemeiaza procesul de invatamant si care jaloneaza cursul

general al activitatii profesorului si elevilor. Principiile didactice au o valoare procedurala, intrucat indica modul de actiune in vederea obtinerii celor mai bune rezultate. Altfel spus,principiile stabilesc anumite norme ce caracterizeaza aplicarea lor in practica. Normele au un inteles mai restrans, de conduita didactica, de prescriptii si instructiuni sau indicatii precise, impuse actului didactic. Ca urmare, principiile si normele asigura acea normativitate specifica, in masura sa apropie procesul de predare-invatare de functionalitatea optima. Principiile didactice au un caracter general, pentru ca vizeaza toate componentele actului didactic; au, de asemenea, un caracter normativ prin functia lor, orientativa si reglatoare, in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului, in alegerea formelor de realizare a procesului de predare-invatare, in alegerea strategiilor didactice prin imbinarea metodelor, a mijloacelor de instruire si realizarea evaluarii; caracterul sistemic rezulta din faptul ca principiile didactice sunt sisteme de norme ce trebuie aplicate in fiecare forma de activitate didactica, intrucat nerespectarea unui principiu didactic poate duce la anularea sau atenuarea celorlalte; caracterul dinamicse refera la faptul ca acestea nu sunt rigide, ele se pot multiplica sau integra in principii cu o sfera mai larga. Si pentru ca principiile exprima legitatile functionarii procesului de invatamant, intre diferite aspecte ale acestui proces exista legaturi esentiale, redate prin unitatea dintre: - participarea deprinderilor; activa si insusirea constienta a cunostintelor, priceperilor si

intuitia concret-senzoriala si abstractie; teorie si practica; de progresare, pe calea invatarii, si cele de consolidare in

- procesele memorie; -

caracterul stiintific al invatarii si accesibilitate; invatare si intarirea invatarii.

In functie de aceste legaturi legice, s-au putut constitui o serie de principii, care au o sfera de aplicare variata in teoria si practica instruirii. 1. Aplicarea principiilor didactice in predarea-invatarea geografiei Principiile didactice se pot concretiza intr-o gama variata de activitati, intr-un cadru larg si in functie de profesionalismul cadrului didactic. 1.1. Principiul participarii constiente si active a elevilor Potrivit acestui principiu, eficienta procesului didactic este determinata, in mare masura, de atitudinea constienta si activa a celor care invata fata de procesul de invatamant. in primul rand, o participare constienta la actul invatarii presupune intelegerea cat mai clara si profunda a continutului de invatat. A cunoaste inseamna a intelege, si, fara intelegere, cunostintele se intiparesc mecanic in memorie, nu sunt durabile si nu pot fi aplicate in practica, intelegerea are sensul unei reflectari active in constiinta elevilor a celor percepute, deci, intelegerea esentei si importantei sarcinilor si temelor de invatat, a scopurilor si obiectivelor de atins.

fapt care presupune un efort intelectual activ si constient al elevilor. permanent. dirijata prin cuvant. Dar orice exagerare in folosirea modelelor obiectuale poate intarzia apartia si dezvoltarea operatiilor formale. usor de sesizat pe teren. asociere si generalizare a cunostintelor. sistematizata dupa un plan. dirijata. cu atat mai repede si mai usor . trebuintelor. pentru o intuitie directa. Pe de alta parte. Integrarea materialului intuitiv in lectia de geografie este un fapt. Ca atare. apartin definitiv elevului si se pot aplica creativ. Asadar. participarea mintala poate deveni maxima cand este sustinuta si de o motivatie puternica de invatare. dispozitia momentului. dincolo de stadiul operatiilor concrete. in realizarea acestui principiu. modele. De aceea. operatiile gandirii si dinamismul lor reprezinta produsul interiorizarii actiunilor externe. inlocuirea verbalizarii cu analiza imaginii. suprafete. pot fi mentionate: compararea unor date cantitative. pipait etc. constand in postere. Mai mult decat atat. Asadar.Activizarea elevilor sau participarea activa se refera la faptul ca insusirea cunostintelor urmeaza sa se faca pe calea activitatii proprii a elevilor. temele cu continut geografic pot fi prezentate fie prin mijloace figurale. la o varsta mai mare. fiind vorba de stadiul operatiilor logico-matematice. de retinere si reproducere mecanica. diagrame. profesorul instruieste cu ajutorul acestora. auz. fie prin mijloace obiectuale. sistematica. Prin urmare. selectarea si ordonarea unor informatii din texte si harti. impresiile puternice. fotografii. care trec prin experienta proprie de elaborare. Desigur ca o serie de elemente. concret-senzoriala invatarii. inteligenta este premisa si rezultat al invatarii. Aceste stadii impun respectarea principiului unitatii dintre senzorial si rational sau a principiului invatarii intuitive. cartograme. de fapt. Principiul invatarii intuitive (principiul intuitiei) Inteligenta se formeaza si se dezvolta in timp. compararea ordinelor de marime (distante. procesul de alunecare. in acest fel fiind posibila formarea notiunilor si deprinderilor ce trebuie insusite de catre elevi. comparare. activa. principiul intuitiei exprima cerinta de a se asigura o baza perceptiva. Bruner (1970) preciza ca nu trebuie sa se astepte momentul aparitiei capacitatilor de asimilare a unor cunostinte. stimulii interni motivationali de tipul curiozitatii. timp). materiale. imagini proiectate. torentialitatea. ci acest moment trebuie provocat sau creat. instrumente si aparatura de laborator. starile emotionale. intereselor. Acestia trebuie invatati sa vada si sa desprinda din obiecte si fenomene esentialul. numite infrarationale. in functie de mediul sociocultural. se impune sa se recurga la inlocuitori ai realitatii. selectie. evolutia teritoriala a unei asezari omenesti. organizata. profesorul de geografie trebuie sa cunoasca insusirile esentiale ale structurii si functionalitatii inteligentei in fiecare stadiu psihogenetic. devin un bun personal. tablouri. Si pentru ca intre 7 si 12 ani. numai cunostintele dobandite prin efort personal. prin manipularea unor obiecte. dar si faptul ca modificarea structurilor mintale ale copilariei presupune un timp optim si un antrenament cognitiv fundamentat psihopedagogie. emotiile si sentimentele colective. sustin intuitia indirecta. Ca atare. prin orientarea actiunilor si gandirii. o informatie despre realitate. formeaza o componenta indispensabila activizarii. Acest principiu postuleaza necesitatea observarii directe a faptelor geografice. eroziunea apelor curgatoare. 1. desene geografice. sintetizarea informatiilor dupa un algoritm. corelata cu interesele si trebuintele elevilor. care fac uz de acest principiu. extinderea unor cai de comunicatie ori zone industriale. mai ales prin problematizare. care.) la procesul de invatare. perceptii si reprezentari precise si clare. operatiile de analiza. Ca atare. temerii de esec. prin procesul de asimilareacomodare. in actul de predare-invatare a geografiei un rol aparte il au. J. un procedeu de invatare eficienta. prin emiterea de ipoteze si descoperire. pe scurt. pentru a obtine. sinteza. a angajarii optime a gandirii si a celorlalte procese intelectuale opuse unei atitudini pasive. intr-o ordine logica. axata pe activitatea directa a elevului. trebuie pus accentul pe procedeele de simbolizare si pe mijloacele verbal-logice. pe senzatii. dorintelor de succes. precum: forma unui deal sau munte. precum trairile afective. ordonare. care poate stimula/dinamiza efortul de invatare si concentrare in timpul lectiei. Un fapt este clar: cu cat vor participa mai multe organe de simt (vaz. invatarea trebuie sa se axeze. in cazul in care posibilitatile de perceptie sau observatie nemijlocita sunt limitate sau lipsesc. Ca activitati de invatare specifice si utile. apare ca necesara intuirea polimodala.

pot sa apara si atitudini de dezinteres si plictiseala. Astfel. dar si de cunoastere. iar intuirea.3. in aceasta situatie elementele intuitive sunt folosite ca puncte de sprijin. Precizarile profesorului vor servi drept mijloc de comunicare a cunostintelor noi. diagrame. se obtine o invatare mecanica. Principiul stimularii si dezvoltarii motivatiei pentru invatare . continutul si volumul cunostintelor invatate in scoala. la cunostintele dobandite prin mijloace mass-media de informare si la fondul aperceptiv anterior. tratarea individuala apare ca necesara pentru a favoriza dezvoltarea optima a aptitudinilor si capacitatilor fiecarui elev. cat si modalitatile de predare-invatare. evaluarea prin fise/teste de control. b) aprecierea si notarea acestor activitati. in acest sens. Profesorul poate interveni si conduce elevii. nivelul pregatirii anterioare. selectionarea si gradarea informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la formarea unor abilitati. profesorul trebuie sa creeze situatii de invatare adecvate. de a confirma cele explicate. adica spre generalizari. pe grupe de nivel distincte. pentru a interveni in imprejurari nefavorabile (boala. a normelor de efort si a procedeelor de reglare. ajutandu-i sa extraga unele date despre aspectul exterior (forma. fondate pe strategii active. principala functie a elementelor intuitive fiind aceea de a servi drept izvor al cunostintelor. si la cunostintele empirice si experienta anterioara a elevilor. iar cuvantul profesorului conduce gandirea spre generalizare pe baza observatiilor facute asupra obiectelor si fenomenelor. scaderea auzului. 1. Deplina concordanta intre posibilitati si dificultati semnifica masura optima a accesibilitatii.se va invata. care sa mentina stabilitatea atentiei elevilor si interesul pentru invatarea si insusirea profunda a cunostintelor. Pe de alta parte. mijloacele intuitive confirmand si ilustrand continutul explicatiei verbale. individualizarea insusirii cunostintelor presupune: a) promovarea acelor procedee de invatare care sa impuna o activitate permanenta a elevilor in clasa pentru: desenarea unor schite de harta. aplicarea acestui principiu impune utilizarea strategiilor de diferentiere si individualizare.4. lata de ce procesul de invatamant trebuie sa fie organizat la un nivel de dificultate care sa se situeze in zona proximei dezvoltari a posibilitatilor de invatare ale elevului. stiind ca fiecarui elev ii sunt proprii anumite tipuri de invatare. precum si de potentialul intelectual si fizic individual. conform cu particularitatile elevilor. profesorul are menirea sa dirijeze gandirea elevilor spre intelegerea si formularea legaturilor dintre obiecte si fenomene. in functie de particularitatile de varsta. miscare) al fenomenelor si faptelor geografice. individualizarea are in vedere diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. a unor mijloace de invatare intuitive. elaborarea de fise de activitate independenta. intelegere si aplicare a cunostintelor insusite anterior. marime. Totodata. Pentru a respecta principiul accesibilitatii. in situatia in care continuturile si sarcinile invatarii depasesc nivelul de dezvoltare generala al elevului. Este important ca profesorul sa faca apel. 1. sex. iar invatarea va deveni mai eficienta. bazata exclusiv pe memorare. in functie de contributia directa si concreta a elevilor pentru propria pregatire. Desigur ca aceste cerinte vizeaza atat obiectele. culoare. cand sarcinile de invatare sunt inferioare nivelului de pregatire atins de elevi. Mai departe. Acest fapt face necesara utilizarea unor metode variate. construirea unor grafice. functia principala a expunerii (explicarii) de catre profesor este aceea de a servi drept sursa de cunostinte. Principiul accesibilitatii si individualizarii invatamantului in limitele acestui principiu. Prin urmare. reprezentarea fenomenelor prin semne conventionale. tabele comparative. Ca atare. vazului). totodata. organizarea si desfasurarea procesului de invatamant trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale elevilor. folosindu-se procedee adecvate pentru ajutorare si prevenire a eventualelor ramaneri in urma sau esecuri la invatatura. De asemenea.

a perceperii noului material. aprecieri. daca ceea ce invata ii satisface o trebuinta interna de cunoastere. pe fondul unei curiozitati si dorinte de invatare. recunoasterea si reproducerea materialului studiatsunt conditii indispensabile in realizarea invatarii. asociindu-se diferitele forme de memorare (vizuala. in etape. povestire. de parinti. 1. auditiva. marcata prin concentrarea maxima a atentiei. Ca atare. Memorarea. intre clase.6. Acest principiu are in vedere tocmai aceasta cerinta a fixarii profunde si de durata a cunostintelor si deprinderilor de baza. pentru aplicarea ceior invatate. motivatia extrinseca de a cunoaste si de a invata vizeaza un necesar de trebuinte aflate in afara procesului de cunoastere si invatare: invatare pentru note. in lectiile de geografie se recomanda ca profesorul sa construiasca situatiile de invatare pe un fond intuitiv. teama de pedepse. care. O importanta deosebita in invatarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire si interpretare a hartilor. la care se mai poate adauga si munca independenta. De aceea. De aceea. pentru captarea atentiei si stimularea interesului si atractiei pentru materia predata. de corigenta. pentru ca informatiile trebuie insusite in mod temeinic si pastrate mult timp in memoria elevilor. evaluare si orientare pe teren. in conditiile in care materialele intuitive sunt analizate si valorificate. O invatare lacunara. dorintei de descoperire a adevarului (geografic). Profesorul trebuie sa stie ca fiecare copil (elev) doreste sa invete. Principiul insusirii deprinderilor temeinice a cunostintelor. profesorul trebuie sa puna accentul pe fixarea pronuntata si completa. Un exemplu: necunoasterea caracteristicilor generale ale climei Romaniei face imposibila completarea algoritmului geografic si stabilirea unor fapte fizico-geografice si economico-geografice. Dar motivatia poate fi stimulata si prin utilizarea competitiei intre elevi. 1. efortul propriu de memorare a pachetelor de cunostinte. de bataie. O conditie esentiala a invatarii este repetarea curenta (repetitia este mama studiului). in paralel cu dezvoltarea curiozitatii. diplome. este sau poate fi optim. nu permite elevilor sa stabileasca legaturi intre componentele cunoasterii. dar se uita usor ceea ce s-a insusit pe cai traditionale (expunere. supramotivarea are drept efect faptul ca elevul face fata sarcinilor grele si este mai putin capabil pentru a rezolva pe cele simple. premii. de profesori.In mod firesc. sustinut de o anumita constiinciozitate. Intr-o asemenea maniera. astfel incat elevii sa fie capabili sa le reproduca si sa le utilizeze in activitatea scolara si in viata. in functie de dificultatea problemelor. fapt care impiedica dezvoltarea gandirii logice. inca din faza initiala. Principiul legarii teoriei de practica . Cercetarile realizate arata ca nu se uita niciodata ceea ce s-a invatat prin descoperire si problematizare. invatarea este favorizata de atingerea optimului motivational. laude. in activitatea practica. intre grupe omogene din clasa. stiintifice. motivatia intrinseca este starea interioara impusa de interesul pentru cunoastere si intelegere. priceperilor si Invatarea nu poate fi acceptata in afara proceselor memoriei. simbolica). in campurile cunoasterii. pastrarea. profesorul urmeaza sa dezvolte impulsul cognitiv prin stimularea si orientarea trebuintei de activism si de explorare. masurare. profesorul de geografie trebuie sa fie preocupat de crearea unor situatii problematice: unenunt si o intrebare. de construire a unor schite de harta si desene geografice. clar si logic. motrica. descriere). datorita absentei temeiniciei cunostintelor. Desigur ca specificul problematizat al lectiilor de geografie poate fi o modalitate de captare a atentiei si de includere a elevilor in circuitul invatarii. care invita elevii la rezolvarea sau gasirea unor solutii. pornind de la situatii conflictuale. dupa ce elevii si-au format deprinderea de observare. de regula.5. burse. fapt care permite trecerea la cunoastere. Pe de alta parte. in acest sens. orice activitate de invatare se poate desfasura pe un fond motivational. de sistematizare. la concursuri scolare. in timp ce submotivarea are un efect invers. verificarile frecvente contribuie la insusirea temeinica a cunostintelor si deprinderilor. de sinteza sau exersarea (efectuarea de exercitii) si utilizarea unor procedee practice. Pe de alta parte.

legilor. sa evidentieze. observatii directe. care transforma teoria in practica. sistematic pentru a cunos putea Este nevoie de o buna sistematizare prin organizarea unitatilor de continut. punandu-se accent pe formarea reprezentarilor si notiunilor. iar notiunea de practica presupune intreaga scara a formelor de activitate concreta. care trebuie sa fie sistematica. prin sinteza. harti. atat continuitatea fireasca. . in acest sens. cerintele acestui principiu vizeaza si activitatea elevilor. elevii realizand. reimprospateze si trebuie sa fie o consolideze obisnuinta. de respect pentru munca si produsele muncii.activa. in limitele obiectivelor operationale. Aceste practici restructura vechile date in sisteme noi. apare ca necesara o esalonare a continuturilor geografiei la clasele gimnaziale si liceale. sa extinda cercul de reprezentari si notiuni. usurand incadrarea noilor cunostinte pe structuri anterioare. elaborarea unor teme-portofolii. analiza unor fenomene si fapte actuale vizand: utilizarea resurselor naturale. componentele majore ale continuturilor predate.Practica si experienta apar ca elemente necesare in insusirea cunostintelor si in construirea cunoasterii personale sau in prevenirea teoretizarii invatamantului. in cazul in care activitatea elevilor se desfasoara intamplator si sporadic. si pe acest fond sa dezvolte curiozitatea. cum ar fi identificarea unor fenomene si fapte pe harta. • elevii sa invete si externe intre cunostinte. insemnatatea practica a cunostintelor teoretice. pentru ca intelegerea sa permita generalizarea si consolidarea cunostintelor in memorie. cat si inlantuirea logica. imaginatia si creativitatea. a faptelor si fenomenelor din natura si societate. sa formeze si sa consolideaze deprinderi de munca independenta si deprinderi practice. aplicabilitatea cunostintelor. iar eforturile profesorului vor fi mai putin eficiente. in functie de limitele stabilite in planul-cadru de invatamant. notiunea de teorie vizeaza ansamblul cunostintelor. ordonata. urbanizarea. Activitatile practice mijlocesc o percepere vie. sa stabileasca legaturi reciproce intre cunostintele noi si cele vechi. cu perseverenta si ritmic si sa stabileasca legaturi interne • elevii sa-si actualizeze. vizite. Acest principiu presupune. Prin urmare. teme aplicative. ceea ce ar face posibila ajungerea la formalism in actul de predare-invatare. astfel. utilizarea deserturilor. in practica. se da posibilitatea dezvoltarii spiritului de disciplina. a cunoasterii teoretice si a capacitatilor de invatare.. prin corelarea inter si intradisciplinara. Deci. pentru ca: • insusirea cunostintelor sa fie cat mai lesnicioasa. citirea si interpretarea unor desene geografice. protectia mediului inconjurator. dezvoltarea lor intelectuala este incetinita. principiilor ce urmeaza a fi predate si invatate. desfasurarea de activitati vizand: rezolvarea de exercitii si probleme. sa aprofundeze cresterea gradului de generalizare. Aplicandu-se acest principiu.7. confectionarea de materiale obiectuale si figurale etc. In acelasi timp. priceperile si deprinderile sa fie insusite intr-o ordine logica. Principiul invatamantului sistematic si continuu Principiul sistematizarii si continuitatii presupune ca toate cunostintele. Rezulta ca. sa fixeze in memorie si sa controleze sistematic insusirea cunostintelor predate. explozia demografica. schite. executarea unor masuratori. 1. dupa un anumit model care sa asigure progresul scolar. extinderea aplicatiilor practice in natura prin excursii. programele scolare si manualele scolare. stimuleaza invatarea si deprind elevii sa gandeasca logic. tintele invatate. principiul legarii teoriei de practica are in vedere faptul ca lectiile trebuie sa ofere ocazii de valorificare. Cerintele acestui principiu presupun ca profesorul sa explice. elementele principale si elementele secundare si. obtinute din logica interna a continuturilor de invatat.

fluxul de informatii inverse vine in sprijinul activizarii si intensificarii invatarii. adica dintre obiectivele operationale propuse si rezultatele invatarii sau eforturile de instruire. profesorul trebuie sa procedeze la aplicarea unor procedee de constatare. in conditii optime. apare ca problema abordata in prima lectie. se stabilesc diferentele dintre rezultatele atinse si cele dorite initial. fenomen sau proces geografic are o pozitie si o repartitie in teritoriu. pentru o mai clara si completa interpretare a fenomenelor si proceselor specifice. interactiuni ce tind sa evolueze in directia atingerii obiectivelor. in unitatile de continut ale programei scolare pentru clasa a X-a. care vizeaza doua cerinte: a sti sa localizezi si a putea sa explici o localizare. .8. O asemenea diversitate a continuturilor impune reflectii si sugestii metodice privind predarea-invatarea cunostintelor geografice: . pentru ca insusirea cunostintelor sa se realizeze optim si eficient. Spatiul este reversibil. Principiul repartitiei spatiale (numit si principiul extensiunii de Emm. teste de control. localizarea geografica a teritoriilor de stat. cateva sugestii privitoare la abordarea metodica a problemelor de pozitionare si localizare geografica a unui teritoriu. interogatii. invatarea si prezentarea continuturilor este cel specific geografiei ca stiinta si care apare ca un model de caracterizare a unei regiuni geografice: pozitia geografica. in acest fel. o distribuire spatiala. cadrul natural. refacerii. fenomene. dupa longitudine si latitudine.dar si pe realizarea dimensiunilor educatiei prin geografie. Pentru determinarea variatiilor vizand apropierile si departarile fata de obiectivele propuse. Spatiul exprima raporturile dintre obiecte si fenomene sau dintre partile lor. diferite fapte si obiecte geografice inseamna: a sti sa le pozitionezi pe harta. de formare a unor abilitati si atitudini la elevii claselor mai mari. activitatile economice. Aplicarea principiilor geografice in activitatea didactica Eficientizarea invatamantului geografic presupune cumularea activitatii didactice cu cea stiintifica. a obiectivelor propuse si al asigurarii unui progres real al invatarii. care se poate face matematic. Toate aceste principii didactice trebuie sa reprezinte repere esentiale in procesul de predare-invatare. utile din mers. -a localiza teritorii. limitele. Principiul asigurarii conexiunii inverse (retroactiunii) Intre cele doua componente ale actului didactic . pe directia maximalizarii efectelor pozitive si minimalizarii efectelor negative. 1. in functie de informatia primita despre rezultatele anterioare. respectiv calitatea proceselor de predare-invatare. acum. raspunde la intrebarea „unde?' in acceptia acestui principiu. unitatile de continut din programele scolare sunt variate. localitati. Harta politica a lumii. orice obiect.predarea si invatarea -exista relatii de influentare reciproca.principalul algoritm de ordonare in sistematizarea. pozitie. apoi pe aprofundarea cunostintelor si extinderea capacitatilor cognitive si de intelegere. pentru ameliorarea rezultatelor initiale. in sensul ca orice obiect poate reveni la o pozitie ocupata anterior. intr-o prima etapa. dar si geografic. Principiul conexiunii inverse sau al feed-back-ului vizeaza tocmai aceasta cerinta a retroactiunii (reintoarcerii) si imbunatatirii din mers a rezultatelor si proceselor. 1. sa le identifici trasaturile localizarii. Pe de alta parte. Astfel. fapt care impune respectarea si aplicarea principiilor geografice. la un nivel mai inalt. de Martonne). in functie de care se procedeaza la explicarea si reprezentarea faptelor geografice. in primul rand. pentru toti elevii. Se impun. sa le raportezi si sa le situezi in raport cu mediile inconjuratoare. a obtinerii rezultatelor asteptate. De exemplu. pentru a se obtine acele informatii despre efectele procesului de predare si de invatare. al realizarii. prin intindere. distanta.rationamentul geografic privitor la pozitia geografica are in vedere doua intrebari: „unde?' si „de ce acolo si nu in alta parte?'. reglarii si autoreglarii. sa le clasifici in functie de marile tipuri de localizare. populatia si asezarile omenesti. Prin conexiunea inversa se tine sub supraveghere permanenta evolutia procesului de predare-invatare.

exprimand conditia dintre cauza si efect. a curentilor oceanici. Astfel. emiterea unor ipoteze asupra cauzei localizarilor/repartitiilor. . fara legatura reala intre diferitele parti ale studiului. iar Ch. Si. dar si un obiectiv-cadru. b) ordinea componentelor geografice este invariabila si trebuie sa fie data de importanta acestora. Principiul repartitiei in timp Raspunde intrebarii „cand?'. relatiile de la cauza la efect se succed. Gherasimov (1976). De asemenea. pentru ca timpul este ireversibil. Ca urmare.P. nasterea unei insule vulcanice. principiul istorismului. in functie de care se pot face prognoze spatiotemporale. ca instrumente de (baza) investigare intr-o cercetare. succesiunea genetica a faptelor geografice. 4. atunci este vorba de durata de existenta a obiectelor si fenomenelor. in limitele acestui principiu. in lant. Italia se studiaza in functie de diferentele nord-sud. de la cauza la efect. istorice. a carei constructie vizeaza cateva principii: spatiul se ia in considerare in intregul sau. unidimensional si momentele se succed liniar. c) analiza geografica se reduce la o juxtapunere de monografii. in geografie. geneza tipurilor de relief. Toate solutiile dintre componentele mediului inconjurator se leaga. interogarea asupra dina micii schimbarilor. a mareelor etc. Prin urmare. 3. motiv pentru care Ion Donisa (1987) l-a denumit principiul evolutionismului. formarea vanturilor. prin confruntarea unor situatii in diferite momente.rationamente geografice (a sti sa faci).notiuni si concepte cheie (a sti).. fiecare putand deveni cauza pentru alt sir de efecte si cauze. in natura.explicarea unei localizari/distributii spatiale reprezinta o competenta. Aceste relatii de interactiune stau la baza intregii interdependente a fenomenelor din natura. de Al. Principiul cauzalitatii Raspunde la intrebarea „de ce?' si a fost introdus. Ca atare. a) nu evidentiaza aspectul specific sau problema majora a unui teritoriu. iar Japonia in functie de ritmul de dezvoltare economica. Lyell. de simultaneitate si succesiunea lor. orice instruire in geografie poate sa faciliteze achizitionarea de cunostinte si competente: . Un al doilea demers este abordarea sistemica. pe care l-a introdus in geologie. I. materiale). Cele mai relevante exemple apar puse pe seama relatiilor dinamice: formarea unui estuar. profesorul de geografie va dirija elevii spre: detectarea asemanarilor si deosebirilor privitoare la localizare/repartitie. principiul actualismului.analiza teritoriilor care prezinta trei inconveniente: la diferite scari este dominata de un demers analitic. financiare) si resurse (umane. acest produs este dependent de diferite constrangeri (naturale. precum si dintre natura si activitatile omenesti. procesele si fe nomenele geografice sunt analizate pe fondul aparitiei si evolutiei lor in timp pana la starea actuala. de regula. nici una nu este intamplatoare. . spatiul este produs de oameni. von Humboldt. intre cauza si efect este un raport de necesitate. trebuie avut in vedere un demers problematic.mijloace si tehnici (a sti sa faci). Principiul structuralismului . . conform caruia un teritoriu se trateaza pornind de la o problema particulara specifica si care permite determinarea alegerii continuturilor.

Acest principiu are in vedere faptul ca orice structura are un mod de organizare si alcatuire interna. compararea unui fapt geografic cu altele si aflarea categoriei sau tipului din care face parte reprezinta clasificarea sistematica a faptelor geografice. Conform teoriei sistemelor. dealuri. exprimate prin tipuri de reproducere umana diferite. Principiul diversitatii Se regaseste in geografie si este aplicabil in didactica geografiei. subordonate unui intreg. care se pot transforma in timp si realcatui in subsistem cu o dinamica proprie. Aceasta diversitate se manifesta ca o infinitate de stari calitative pe care le strabate universul natural si social in evolutia sa si se exprima prin diversitate structurala. actiunile si influentele exercitate sau suportate de alte componente ale sistemului. comportamentale ale partilor intregului. Fiecare element trebuie incadrat in ansamblul unui sistem (regional. clima etc). cu forma si dimensiuni specifice si aranjate distinct unele fata de altele. orice element subordonat unui sistem se comporta fata de acesta ca un subsistem. Un exemplu din continuturile clasei a X-a: lectia Functiile oraselor are in vedere faptul ca fiecare oras are cel putin o functie principala si altele secundare. compozitionala. pentru ca diversitatea presupune diferentierea caracteristicilor structurale. zonal. Putem spune ca structuralismul apreciaza obiectele ca sisteme sau ansambluri organizate de elemente care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee. trebuie sa se stabileasca rolul intregului in sistem. continental. lingvistice. 6.Raspunde la intrebarea „ce?'. in sensul ca orice obiect. De exemplu: diversitatea raselor si a populatiei Terrei implica structuri rasiale. tipuri de ape. cu functii variate si comportamente demografice. etnice. dar si diversitate in forme ale miscarii si organizarii spatiului (sate si orase. De exemplu: uscatul terestru (continentele si insulele) este alcatuit din reliefuri variate (munti. planetar). de asociere a elementelor componente. . 5. pe grupe de varsta si sexe. pre-cizandu-se functia sa si relatia cu celelalte elemente ale sistemului. fenomen sau proces geografic trebuie raportat la intregul din care face parte. care se individualizeaza in ansamblul oraselor unui teritoriu. Pe de alta parte. Ca atare. functionale. Aplicarea acestui principiu in activitatea didactica reclama stabilirea rolului obiectului in sistemul functional din care face parte. forme variate de relief. relationala. campii). Principiul integrarii functionale Raspunde la intrebarea „cum?'. socio-profesionale.

Necesitatea stimulării răspunsurilor şi a multiplicării întrebărilor a făcut ca noua structură intitulată „activitate de învăţare” să depăşească dimensiunea clasică. indiferent de disciplină sau de vârsta celor care învaţă se poate realiz a prin cooperare. Astfel. . Ca primă etapă. natura. tradiţională a lecţiei. drum. de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare. cu scopul de a rezolva o sarcină simplă de învăţare. Elevii înţeleg că sunt reciproc responsabili de calitatea învăţării celorlalţi. au caracter activ – participativ. se încurajează creativitatea şi se generează idei multiple întru-un timp scurt. deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii. au fost selecţionate metode. oferă spaţiu pentru aportul personal. folosite de obicei. Orice sarcină de lucru. procedee şi tehnici de lucru. ştiinţa. subliniind caracterul preponderent aplicativ al procesului instructiv – educativ în care rolul profesorului de facilitator se proiectează ca umbră pe fundalul ecranului ce reflectă statutul elevului de iniţiator şi participant activ. Se solicită elevilor să -şi scrie ideile pe o fişă de lucru sau pe flip chart. Rolul profesorului este de a monitoriza interacţiunea dintre membri. formându -şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. pe parcursul unei lecţii. sunt stabile în ceea ce priveşte componenţa şi se bazează pe sprijin. dezvoltă creativitatea. stimulează cross curricularitatea. Grupurile informale de învăţare prin cooperare se formează ad -hoc. din perspectiva obiectivelor axate pe formare/ schimbare comportamentală. spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa. grupuri informale de învăţare prin cooperare şi grupuri fondate pe cooperare. ca: 1) Învăţarea prin cooperare Învăţarea prin cooperare apare atunci când elevii lucrează împreună pentru a ajunge la o învăţare comună. conştientizând propria contribuţie la succesul celorlalţi. Învăţarea prin cooperare se poate utiliza în trei forme: grupuri formale de învăţare prin cooperare.Strategii didactice moderne utilizate în predarea geografiei Metodele de învăţământ (“odos” = cale. Aceste grupuri durează una sau mai multe lecţii. independentă. până la finalizarea secvenţei de învăţare. Grupurile formale de învăţare prin cooperare când profesorul predă o lecţie nouă. de a clarifica sarcinile de lucru şi de a evalua calitatea achiziţiilor. îi pot plictisi pe elevi daca durează prea mult . încurajare şi asistenţă oferite fiecărui membru. cu scopul de avea succes şcolar şi de a se dezvolta din punct de vedere social şi cognitiv. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile. Ideal ar fi ca strategia de prezentare activa sa includa o activitate de „‟aplicare‟‟ care sa fie urmata de o strategie de recapitulare activa scurta. se formulează problema sub forma unei întrebări cu diverse variante de răspuns. s -a urmărit implicarea unui set de metode care răspund nevoilor imediate. Grupurile fondate pe cooperare au o durată de un semestru sau un an. “metha” = către. stimulează comportamentul pro-social activ. Astfel. cum ar fi predarea/dictarea (discursul neîntrerupt al profesorului). lumea. complexă. grupează elevii câte 2 până la 5 şi formulează sarcini de lucru. Metodele actuale. strategiile active actuale sunt cu atât mai folositoare. lucrurile. dezvoltă gândirea critică. În acest sens. toate nevoile elevilor sunt atinse într-un mod activ. 2) Brainstorming reprezintă o metodă prin care se introduce un subiect nou. oferă feed -back.

. b. Rolul acestor întrebări este de a orienta şi personaliza actul lecturii. care apar prin evidenţierea punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor. de către fiecare elev în parte. adăugăm o rubrică nouă Cum aflu? Elevii învaţă cum şi unde să caute informaţii. rată crescută a retenţiei informaţiei. creşterea capacităţii de a realiza categorizări. 3) Învăţarea experienţială Această metodă constă într-un ciclu de învăţare format din cinci etape: a. pe bază de conversaţie. Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări. Dacă rămân întrebări fără răspuns. O condiţie importantă în utilizarea acestei metode este crearea de oportunităţi necesare participării şi implicării elevilor. Brainstormingul se realizează în jurul unui concept cheie (de exemplu „ţestoasă de mare” şi nu „Ce ştiţi despre animalele care trăiesc în mare?”) din conţinutul textului ce urmează a fi parcurs. Primii doi se pot realiza oral. Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat Etapa Ştiu implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare şi o activitate de categorizare. porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce ştiu deja şi să observe pe cele care au puncte comune şi pot fi incluse într-o categorie mai generală. fie în timp ce se lecturează textul. acest model reprezentând şi o grilă de lectură pentru textul non -ficţional. pe care elevii o completează prin activităţi de grup sau individual. utilizarea/aplicarea – utilizarea a ceea ce s-a experimentat în scopul schimbării comportamentale. iar cel de-al treilea se realizează în scris. Ogle în 1986. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce nu ştim. interes pentru lectură şi învăţare. c. Observaţie. elaborat de Donna M. experimentarea – activitatea efectivă. după ce textul a fost citit. e. Dacă textul este mai lung. reflectarea – discutarea din perspectiva sentimentelor experimentate. Aplicând acest model în predare se obţin: o lectură activă. fie imediat ce textul a fost parcurs integral. 5) Sistemul SINELG . Nu se vor cenzura ideile membrilor grupului. determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat în urma lecturii. 1986): accesarea a ceea ce ştim. raportarea – împărtăşirea reacţiilor şi observaţiilor asupra a ceea ce s-a întâmplat. Întrebări generale de felul „Ce ştiţi despre.” se recomandă atunci când elevii deţin un nivel scăzut de informaţii despre conceptul în cauză. Pe baza informaţiilor obţinute în urma brainstormingului se efectuează operaţii de generalizare şi categorizare. Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi (Ogle. Autoarea a construit o fişă de lucru. se cer detalii şi clarificări în cazul formulărilor ambigue astfel încât să se încurajeze comunicarea şi argumentarea logică. Etapa Am învăţat se realizează în scris.Se discută şi se comentează ideile. Grupul de lucru nu trebuie să depăşească 15 persoane. generalizarea – relaţionarea cu ceea ce „lumea din afară” poate învăţa dintr -o astfel de situaţie. Un instrument important de învăţare îl reprezintă lectura. completarea acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. 4) Modelul „Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat” Acest model de predare. Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns.. d.

elevilor li se cere să marcheze textul. Pentru elevii din clasele primare se recomandă folosirea a cel mult două semne. şi pasajele în legătură cu care au întrebări (?). grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi pe baza comentariilor făcute de colegi la adresa produsului lor.” Astfel. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. Nu e nevoie să însemneze fiecare rând sau fiecare idee prezentată. fără implicare cognitivă activă în procesul de lectură şi de absenţă a monitorizării înţelegerii. un afiş. sau mai multe. şi "?" sau " -" pentru "asta nu ştiam". Vă sugerăm folosirea semnului "√ ". de asemenea. De asemenea. "asta ştiu". va trebui să faceţi câteva lucruri. Prea adesea elevii abordează lectura sau alte experienţe de învăţare cu aceeaşi lipsă de implicare cognitivă. Pe măsură ce citiţi. elevii vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi înţelegerea lor. faceţi o scurtă pauză pentru a reflecta la textul lecturat. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. "-" Puneţi un "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. 6) Turul galeriei Această metodă se bazează pe activitate pe grupe. Este cel mai bun exemplu de lectură fără înţelegere. Semnele pe care le fac elevii variază. pe măsură ce citesc. o reprezentare grafică etc). neaşteptate (+). în funcţie de scopul lecturii şi de experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare. "+" Puneţi un "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit -o este nouă pentru dvs. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile/afişele expuse. Numărul de semne pe care le vor face elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. În grupuri de trei sau patru. pasajele care oferă idei noi. După turul galeriei. reveniţi la articol şi îndemnaţi -i pe elevi să se uite la însemnările pe care le-au făcut. însemnând pasajele care confirmă ceea ce deja ştiau () sau contrazic ceea ce credeau că ştiu ( -). Ce cunoştinţe s -au confirmat? Ce convingeri au fost infirmate? După ce v-aţi uitat la listă. SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să -şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc. . Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile care confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. Toţi cititorii cunosc fenomenul care constă în terminarea lecturii unei pagini fără a -ţi aminti nici măcar un lucru din ceea ce tocmai ai citit. Semnele vor fi precum urmează: “√” Puneţi un "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii. Reveniţi la lista cu lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le ştiu. ar trebui să vă indice orice informaţii sau idei noi sau confuze des pre care elevii ar dori să afle mai mult. pe cât posibil pretându-se la abordări variate. Stadiul realizării sensului este esenţial în procesul de învăţare dar şansa de a învăţa poate trece pe lângă noi dacă nu suntem implicaţi în acest proces. S -ar putea să fie nevoie decât de unul sau două semne pentru fiecare paragraf. La indicaţia profesorului.Instruiţi -i pe elevi în felul următor: “În timpul lecturii. Când au terminat de citit. Există strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămână implicaţi. "?" Puneţi un "?" pe margine dacă găsiţi informaţii care vi se par confuze sau dacă doriţi să ştiţi mai mult despre un anumit lucru. faceţi nişte semne pe marginea articolului. sau mai puţine. ci să folosească sem nele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la informaţiile prezentate în general. grupurile se rotesc prin clasă.La parcurgerea unui text cu conţinut informaţional bogat. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă.

acţionale. “star” = stea. . Pentru a ilustra produsul final. e. eng. formarea grupurilor de lucru (grupuri de 10 – 12 elevi). asemeni exploxiei stelare.cognitive. 9) Starbursting (Explozia stelară) Starbursting (eng. auto-evaluarea – se va desfăşura în prezenţa grupurilor de lucru. Acesta urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. c. Se vor utiliza metode ca: interviul. Datorită caracterului interdisciplinar. culegerea de informaţii. cercetarea – formarea bazei de date. chestionarul etc. pe moduri generale de abordare a predării pentru categorii de probleme.particulare (specifice unei discipline de studiu).novatoare.afectiv-atitudinale. concluzionarea – redactarea proiectului.7) Proiectul reprezintă metoda fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică. ● După natura obiectivelor pe care sunt centrate: . ● După caracterul lor: . Stadiile de activitate se derulează astfel: a. analizându-se rezultatele pe baza unei fişe de evaluare realizată de profesorul îndrumător. b. investigaţia. . Clasificarea strategiilor de instruire şi autoinstruire se poate face după mai multe criterii: ● După gradul de generalitate: .de rutină. creative (elaborate chiar de către cei care predau). structurarea temei pe aspecte. . metoda proiectului oferă posibilitatea de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale elevilor. 8) Lanţurile şi ciclurile de învăţare sunt definite ca o metodă complexă de cercetare care combină procedee şi tehnici de lucru diverse. similară brainstormingului. Fiecare grup se va împărţi pe subgrupuri având sarcina de a dezvolta câte un aspect al temei stabilit anterior. cu finalitate reală. ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. d. . se pot folosi diverse mijloace de prezentare. . prezentarea obiectivelor. subordonându -se unei sarcini de instrucţie şi educaţie. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară. . cu întrebări. alegerea temei.generale (comune mai multor discipline de studiu).bazate pe sisteme de deprinderi.

de descoperire independentă. d) – mixte. ○ explicativ-intuitive (demonstrative). bazate pe cercetarea în echipă. c) – neprescrise/participative (de activizare a elevilor): ○ euristice: explicativ-investigative (descoperire semidirijată). ○ explicativ-reproductive (expozitive). bazate pe conversaţia euristică. .inductive. . . ○ algoritmico-euristice.analogice.mixte. b) – prescrise/participative (de dirijare riguroasă a învăţării): ○ imitative. . ○ programate. . de explorare observativă. ○ creative (bazate pe originalitatea elevilor).deductive. de explorare experimentală. dirijată sau semidirijată.semialgoritmice (de învăţare semiindependentă). investigativ-explicative. ● După gradul de dirijare a învăţării: a) – algoritmice (de învăţare riguros dirijată).nealgoritmice (de învăţare preponderent independentă). problematizante.transductive. ○ algoritmice. .● După evoluţia gândirii elevilor: . .

. sistemul metodologic.○ euristico-algoritmice. Principalele elemente constitutive ale strategiei didactice sunt: sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii de instruire şi autoinstruire. sistemul mijloacelor de învăţământ. respectiv sistemul metodelor şi al procedeelor didactice.