PRINCIPIILE PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI Principiile sunt idei de baza pe care se intemeiaza procesul de invatamant si care jaloneaza cursul

general al activitatii profesorului si elevilor. Principiile didactice au o valoare procedurala, intrucat indica modul de actiune in vederea obtinerii celor mai bune rezultate. Altfel spus,principiile stabilesc anumite norme ce caracterizeaza aplicarea lor in practica. Normele au un inteles mai restrans, de conduita didactica, de prescriptii si instructiuni sau indicatii precise, impuse actului didactic. Ca urmare, principiile si normele asigura acea normativitate specifica, in masura sa apropie procesul de predare-invatare de functionalitatea optima. Principiile didactice au un caracter general, pentru ca vizeaza toate componentele actului didactic; au, de asemenea, un caracter normativ prin functia lor, orientativa si reglatoare, in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului, in alegerea formelor de realizare a procesului de predare-invatare, in alegerea strategiilor didactice prin imbinarea metodelor, a mijloacelor de instruire si realizarea evaluarii; caracterul sistemic rezulta din faptul ca principiile didactice sunt sisteme de norme ce trebuie aplicate in fiecare forma de activitate didactica, intrucat nerespectarea unui principiu didactic poate duce la anularea sau atenuarea celorlalte; caracterul dinamicse refera la faptul ca acestea nu sunt rigide, ele se pot multiplica sau integra in principii cu o sfera mai larga. Si pentru ca principiile exprima legitatile functionarii procesului de invatamant, intre diferite aspecte ale acestui proces exista legaturi esentiale, redate prin unitatea dintre: - participarea deprinderilor; activa si insusirea constienta a cunostintelor, priceperilor si

intuitia concret-senzoriala si abstractie; teorie si practica; de progresare, pe calea invatarii, si cele de consolidare in

- procesele memorie; -

caracterul stiintific al invatarii si accesibilitate; invatare si intarirea invatarii.

In functie de aceste legaturi legice, s-au putut constitui o serie de principii, care au o sfera de aplicare variata in teoria si practica instruirii. 1. Aplicarea principiilor didactice in predarea-invatarea geografiei Principiile didactice se pot concretiza intr-o gama variata de activitati, intr-un cadru larg si in functie de profesionalismul cadrului didactic. 1.1. Principiul participarii constiente si active a elevilor Potrivit acestui principiu, eficienta procesului didactic este determinata, in mare masura, de atitudinea constienta si activa a celor care invata fata de procesul de invatamant. in primul rand, o participare constienta la actul invatarii presupune intelegerea cat mai clara si profunda a continutului de invatat. A cunoaste inseamna a intelege, si, fara intelegere, cunostintele se intiparesc mecanic in memorie, nu sunt durabile si nu pot fi aplicate in practica, intelegerea are sensul unei reflectari active in constiinta elevilor a celor percepute, deci, intelegerea esentei si importantei sarcinilor si temelor de invatat, a scopurilor si obiectivelor de atins.

cartograme. prin orientarea actiunilor si gandirii. apare ca necesara intuirea polimodala. se impune sa se recurga la inlocuitori ai realitatii. de fapt. evolutia teritoriala a unei asezari omenesti. procesul de alunecare. ordonare. invatarea trebuie sa se axeze. Ca atare. De aceea. diagrame. permanent. Un fapt este clar: cu cat vor participa mai multe organe de simt (vaz. sinteza. stimulii interni motivationali de tipul curiozitatii. apartin definitiv elevului si se pot aplica creativ. fapt care presupune un efort intelectual activ si constient al elevilor. cu atat mai repede si mai usor . trebuie pus accentul pe procedeele de simbolizare si pe mijloacele verbal-logice. devin un bun personal. imagini proiectate. dorintelor de succes.Activizarea elevilor sau participarea activa se refera la faptul ca insusirea cunostintelor urmeaza sa se faca pe calea activitatii proprii a elevilor. trebuintelor. la o varsta mai mare. inteligenta este premisa si rezultat al invatarii. care poate stimula/dinamiza efortul de invatare si concentrare in timpul lectiei. tablouri. sustin intuitia indirecta. o informatie despre realitate. eroziunea apelor curgatoare. Bruner (1970) preciza ca nu trebuie sa se astepte momentul aparitiei capacitatilor de asimilare a unor cunostinte. care trec prin experienta proprie de elaborare. Mai mult decat atat. Principiul invatarii intuitive (principiul intuitiei) Inteligenta se formeaza si se dezvolta in timp. impresiile puternice. materiale. care. ci acest moment trebuie provocat sau creat. axata pe activitatea directa a elevului. perceptii si reprezentari precise si clare. torentialitatea. starile emotionale. selectarea si ordonarea unor informatii din texte si harti. temele cu continut geografic pot fi prezentate fie prin mijloace figurale. constand in postere. mai ales prin problematizare. formeaza o componenta indispensabila activizarii. Si pentru ca intre 7 si 12 ani. in actul de predare-invatare a geografiei un rol aparte il au. dispozitia momentului. Prin urmare. fotografii. instrumente si aparatura de laborator. sistematizata dupa un plan. desene geografice. prin manipularea unor obiecte. precum trairile afective. temerii de esec. selectie. Ca activitati de invatare specifice si utile. dirijata prin cuvant. dincolo de stadiul operatiilor concrete. numite infrarationale. sintetizarea informatiilor dupa un algoritm. compararea ordinelor de marime (distante. pe scurt. prin procesul de asimilareacomodare. inlocuirea verbalizarii cu analiza imaginii. dar si faptul ca modificarea structurilor mintale ale copilariei presupune un timp optim si un antrenament cognitiv fundamentat psihopedagogie. profesorul instruieste cu ajutorul acestora. pot fi mentionate: compararea unor date cantitative. profesorul de geografie trebuie sa cunoasca insusirile esentiale ale structurii si functionalitatii inteligentei in fiecare stadiu psihogenetic. participarea mintala poate deveni maxima cand este sustinuta si de o motivatie puternica de invatare. pentru a obtine. activa. fiind vorba de stadiul operatiilor logico-matematice. un procedeu de invatare eficienta. concret-senzoriala invatarii. Pe de alta parte. dirijata. in acest fel fiind posibila formarea notiunilor si deprinderilor ce trebuie insusite de catre elevi. precum: forma unui deal sau munte. a angajarii optime a gandirii si a celorlalte procese intelectuale opuse unei atitudini pasive. intereselor. pipait etc. intr-o ordine logica. timp). pe senzatii. principiul intuitiei exprima cerinta de a se asigura o baza perceptiva. Acest principiu postuleaza necesitatea observarii directe a faptelor geografice. Aceste stadii impun respectarea principiului unitatii dintre senzorial si rational sau a principiului invatarii intuitive. Acestia trebuie invatati sa vada si sa desprinda din obiecte si fenomene esentialul. pentru o intuitie directa. Asadar. usor de sesizat pe teren. extinderea unor cai de comunicatie ori zone industriale. prin emiterea de ipoteze si descoperire. modele. comparare. Ca atare. operatiile de analiza. Asadar. corelata cu interesele si trebuintele elevilor. operatiile gandirii si dinamismul lor reprezinta produsul interiorizarii actiunilor externe. organizata. Integrarea materialului intuitiv in lectia de geografie este un fapt. Ca atare. care fac uz de acest principiu. 1. emotiile si sentimentele colective. numai cunostintele dobandite prin efort personal. asociere si generalizare a cunostintelor. in cazul in care posibilitatile de perceptie sau observatie nemijlocita sunt limitate sau lipsesc.) la procesul de invatare. in realizarea acestui principiu. auz. J. sistematica. in functie de mediul sociocultural. de retinere si reproducere mecanica. suprafete. Dar orice exagerare in folosirea modelelor obiectuale poate intarzia apartia si dezvoltarea operatiilor formale. Desigur ca o serie de elemente. fie prin mijloace obiectuale.

elaborarea de fise de activitate independenta. folosindu-se procedee adecvate pentru ajutorare si prevenire a eventualelor ramaneri in urma sau esecuri la invatatura. iar invatarea va deveni mai eficienta. de a confirma cele explicate. pentru a interveni in imprejurari nefavorabile (boala. Pentru a respecta principiul accesibilitatii. tratarea individuala apare ca necesara pentru a favoriza dezvoltarea optima a aptitudinilor si capacitatilor fiecarui elev. Astfel. Deplina concordanta intre posibilitati si dificultati semnifica masura optima a accesibilitatii. Profesorul poate interveni si conduce elevii. Precizarile profesorului vor servi drept mijloc de comunicare a cunostintelor noi. intelegere si aplicare a cunostintelor insusite anterior. fondate pe strategii active. dar si de cunoastere. aplicarea acestui principiu impune utilizarea strategiilor de diferentiere si individualizare. profesorul are menirea sa dirijeze gandirea elevilor spre intelegerea si formularea legaturilor dintre obiecte si fenomene. construirea unor grafice. Principiul accesibilitatii si individualizarii invatamantului in limitele acestui principiu. marime. 1. Pe de alta parte. De asemenea. ajutandu-i sa extraga unele date despre aspectul exterior (forma. scaderea auzului. si la cunostintele empirice si experienta anterioara a elevilor. bazata exclusiv pe memorare. individualizarea are in vedere diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. functia principala a expunerii (explicarii) de catre profesor este aceea de a servi drept sursa de cunostinte. a unor mijloace de invatare intuitive. nivelul pregatirii anterioare. in functie de particularitatile de varsta. Este important ca profesorul sa faca apel. cand sarcinile de invatare sunt inferioare nivelului de pregatire atins de elevi. miscare) al fenomenelor si faptelor geografice.se va invata. selectionarea si gradarea informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la formarea unor abilitati. b) aprecierea si notarea acestor activitati.4. principala functie a elementelor intuitive fiind aceea de a servi drept izvor al cunostintelor. adica spre generalizari. cat si modalitatile de predare-invatare. Ca atare. sex. evaluarea prin fise/teste de control. organizarea si desfasurarea procesului de invatamant trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale elevilor. conform cu particularitatile elevilor. Prin urmare. in aceasta situatie elementele intuitive sunt folosite ca puncte de sprijin. Acest fapt face necesara utilizarea unor metode variate. stiind ca fiecarui elev ii sunt proprii anumite tipuri de invatare. iar cuvantul profesorului conduce gandirea spre generalizare pe baza observatiilor facute asupra obiectelor si fenomenelor. continutul si volumul cunostintelor invatate in scoala. pe grupe de nivel distincte. in situatia in care continuturile si sarcinile invatarii depasesc nivelul de dezvoltare generala al elevului. in functie de contributia directa si concreta a elevilor pentru propria pregatire. tabele comparative. Totodata.3. care sa mentina stabilitatea atentiei elevilor si interesul pentru invatarea si insusirea profunda a cunostintelor. profesorul trebuie sa creeze situatii de invatare adecvate. iar intuirea. culoare. se obtine o invatare mecanica. a normelor de efort si a procedeelor de reglare. reprezentarea fenomenelor prin semne conventionale. pot sa apara si atitudini de dezinteres si plictiseala. diagrame. Principiul stimularii si dezvoltarii motivatiei pentru invatare . lata de ce procesul de invatamant trebuie sa fie organizat la un nivel de dificultate care sa se situeze in zona proximei dezvoltari a posibilitatilor de invatare ale elevului. in acest sens. precum si de potentialul intelectual si fizic individual. mijloacele intuitive confirmand si ilustrand continutul explicatiei verbale. vazului). totodata. individualizarea insusirii cunostintelor presupune: a) promovarea acelor procedee de invatare care sa impuna o activitate permanenta a elevilor in clasa pentru: desenarea unor schite de harta. 1. la cunostintele dobandite prin mijloace mass-media de informare si la fondul aperceptiv anterior. Mai departe. Desigur ca aceste cerinte vizeaza atat obiectele.

Cercetarile realizate arata ca nu se uita niciodata ceea ce s-a invatat prin descoperire si problematizare. inca din faza initiala. 1. Dar motivatia poate fi stimulata si prin utilizarea competitiei intre elevi. de profesori. Pe de alta parte. de construire a unor schite de harta si desene geografice. de sinteza sau exersarea (efectuarea de exercitii) si utilizarea unor procedee practice.In mod firesc. nu permite elevilor sa stabileasca legaturi intre componentele cunoasterii. recunoasterea si reproducerea materialului studiatsunt conditii indispensabile in realizarea invatarii. de sistematizare. care. premii. auditiva. profesorul de geografie trebuie sa fie preocupat de crearea unor situatii problematice: unenunt si o intrebare. verificarile frecvente contribuie la insusirea temeinica a cunostintelor si deprinderilor. in acest sens. de parinti. este sau poate fi optim. orice activitate de invatare se poate desfasura pe un fond motivational. in lectiile de geografie se recomanda ca profesorul sa construiasca situatiile de invatare pe un fond intuitiv.6. marcata prin concentrarea maxima a atentiei. dupa ce elevii si-au format deprinderea de observare. simbolica). Principiul legarii teoriei de practica . daca ceea ce invata ii satisface o trebuinta interna de cunoastere. pentru aplicarea ceior invatate. De aceea. O invatare lacunara. in activitatea practica. profesorul trebuie sa puna accentul pe fixarea pronuntata si completa. O conditie esentiala a invatarii este repetarea curenta (repetitia este mama studiului).5. efortul propriu de memorare a pachetelor de cunostinte. motivatia extrinseca de a cunoaste si de a invata vizeaza un necesar de trebuinte aflate in afara procesului de cunoastere si invatare: invatare pentru note. O importanta deosebita in invatarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire si interpretare a hartilor. fapt care permite trecerea la cunoastere. pornind de la situatii conflictuale. in campurile cunoasterii. descriere). motrica. la concursuri scolare. burse. 1. astfel incat elevii sa fie capabili sa le reproduca si sa le utilizeze in activitatea scolara si in viata. la care se mai poate adauga si munca independenta. in timp ce submotivarea are un efect invers. pentru captarea atentiei si stimularea interesului si atractiei pentru materia predata. in etape. laude. pentru ca informatiile trebuie insusite in mod temeinic si pastrate mult timp in memoria elevilor. dorintei de descoperire a adevarului (geografic). asociindu-se diferitele forme de memorare (vizuala. intre grupe omogene din clasa. in conditiile in care materialele intuitive sunt analizate si valorificate. Profesorul trebuie sa stie ca fiecare copil (elev) doreste sa invete. Un exemplu: necunoasterea caracteristicilor generale ale climei Romaniei face imposibila completarea algoritmului geografic si stabilirea unor fapte fizico-geografice si economico-geografice. Memorarea. de corigenta. povestire. teama de pedepse. a perceperii noului material. evaluare si orientare pe teren. fapt care impiedica dezvoltarea gandirii logice. stiintifice. de regula. supramotivarea are drept efect faptul ca elevul face fata sarcinilor grele si este mai putin capabil pentru a rezolva pe cele simple. Acest principiu are in vedere tocmai aceasta cerinta a fixarii profunde si de durata a cunostintelor si deprinderilor de baza. profesorul urmeaza sa dezvolte impulsul cognitiv prin stimularea si orientarea trebuintei de activism si de explorare. Ca atare. diplome. Desigur ca specificul problematizat al lectiilor de geografie poate fi o modalitate de captare a atentiei si de includere a elevilor in circuitul invatarii. motivatia intrinseca este starea interioara impusa de interesul pentru cunoastere si intelegere. clar si logic. Intr-o asemenea maniera. in functie de dificultatea problemelor. De aceea. aprecieri. invatarea este favorizata de atingerea optimului motivational. priceperilor si Invatarea nu poate fi acceptata in afara proceselor memoriei. Pe de alta parte. masurare. Principiul insusirii deprinderilor temeinice a cunostintelor. de bataie. intre clase. in paralel cu dezvoltarea curiozitatii. pe fondul unei curiozitati si dorinte de invatare. sustinut de o anumita constiinciozitate. dar se uita usor ceea ce s-a insusit pe cai traditionale (expunere. pastrarea. care invita elevii la rezolvarea sau gasirea unor solutii. datorita absentei temeiniciei cunostintelor.

priceperile si deprinderile sa fie insusite intr-o ordine logica. elaborarea unor teme-portofolii. atat continuitatea fireasca. Cerintele acestui principiu presupun ca profesorul sa explice. astfel. urbanizarea. utilizarea deserturilor. insemnatatea practica a cunostintelor teoretice. 1. se da posibilitatea dezvoltarii spiritului de disciplina. Acest principiu presupune. a cunoasterii teoretice si a capacitatilor de invatare. usurand incadrarea noilor cunostinte pe structuri anterioare. cat si inlantuirea logica. executarea unor masuratori. pentru ca intelegerea sa permita generalizarea si consolidarea cunostintelor in memorie.7. ordonata. Prin urmare. imaginatia si creativitatea. apare ca necesara o esalonare a continuturilor geografiei la clasele gimnaziale si liceale. Deci. in acest sens. elevii realizand. cum ar fi identificarea unor fenomene si fapte pe harta.activa. teme aplicative. programele scolare si manualele scolare. explozia demografica. cu perseverenta si ritmic si sa stabileasca legaturi interne • elevii sa-si actualizeze. obtinute din logica interna a continuturilor de invatat. si pe acest fond sa dezvolte curiozitatea. sa evidentieze.. stimuleaza invatarea si deprind elevii sa gandeasca logic. reimprospateze si trebuie sa fie o consolideze obisnuinta. Principiul invatamantului sistematic si continuu Principiul sistematizarii si continuitatii presupune ca toate cunostintele. Aplicandu-se acest principiu. care trebuie sa fie sistematica. • elevii sa invete si externe intre cunostinte. sa stabileasca legaturi reciproce intre cunostintele noi si cele vechi. sa extinda cercul de reprezentari si notiuni. schite. extinderea aplicatiilor practice in natura prin excursii. in limitele obiectivelor operationale. in cazul in care activitatea elevilor se desfasoara intamplator si sporadic. observatii directe. care transforma teoria in practica. pentru ca: • insusirea cunostintelor sa fie cat mai lesnicioasa.Practica si experienta apar ca elemente necesare in insusirea cunostintelor si in construirea cunoasterii personale sau in prevenirea teoretizarii invatamantului. sistematic pentru a cunos putea Este nevoie de o buna sistematizare prin organizarea unitatilor de continut. prin corelarea inter si intradisciplinara. cerintele acestui principiu vizeaza si activitatea elevilor. punandu-se accent pe formarea reprezentarilor si notiunilor. aplicabilitatea cunostintelor. sa formeze si sa consolideaze deprinderi de munca independenta si deprinderi practice. Rezulta ca. In acelasi timp. principiilor ce urmeaza a fi predate si invatate. sa fixeze in memorie si sa controleze sistematic insusirea cunostintelor predate. de respect pentru munca si produsele muncii. tintele invatate. protectia mediului inconjurator. citirea si interpretarea unor desene geografice. componentele majore ale continuturilor predate. dezvoltarea lor intelectuala este incetinita. sa aprofundeze cresterea gradului de generalizare. elementele principale si elementele secundare si. principiul legarii teoriei de practica are in vedere faptul ca lectiile trebuie sa ofere ocazii de valorificare. prin sinteza. notiunea de teorie vizeaza ansamblul cunostintelor. vizite. in practica. Aceste practici restructura vechile date in sisteme noi. desfasurarea de activitati vizand: rezolvarea de exercitii si probleme. Activitatile practice mijlocesc o percepere vie. harti. legilor. a faptelor si fenomenelor din natura si societate. dupa un anumit model care sa asigure progresul scolar. in functie de limitele stabilite in planul-cadru de invatamant. . confectionarea de materiale obiectuale si figurale etc. analiza unor fenomene si fapte actuale vizand: utilizarea resurselor naturale. iar notiunea de practica presupune intreaga scara a formelor de activitate concreta. iar eforturile profesorului vor fi mai putin eficiente. ceea ce ar face posibila ajungerea la formalism in actul de predare-invatare.

apare ca problema abordata in prima lectie. la un nivel mai inalt. pe directia maximalizarii efectelor pozitive si minimalizarii efectelor negative. activitatile economice. in sensul ca orice obiect poate reveni la o pozitie ocupata anterior. O asemenea diversitate a continuturilor impune reflectii si sugestii metodice privind predarea-invatarea cunostintelor geografice: . teste de control. De exemplu. se stabilesc diferentele dintre rezultatele atinse si cele dorite initial. 1. Toate aceste principii didactice trebuie sa reprezinte repere esentiale in procesul de predare-invatare. respectiv calitatea proceselor de predare-invatare. de Martonne). pentru a se obtine acele informatii despre efectele procesului de predare si de invatare. pentru ameliorarea rezultatelor initiale. Se impun. sa le identifici trasaturile localizarii.dar si pe realizarea dimensiunilor educatiei prin geografie. Principiul asigurarii conexiunii inverse (retroactiunii) Intre cele doua componente ale actului didactic . Pe de alta parte. in conditii optime. interogatii. de formare a unor abilitati si atitudini la elevii claselor mai mari. limitele. populatia si asezarile omenesti. Prin conexiunea inversa se tine sub supraveghere permanenta evolutia procesului de predare-invatare. al realizarii. acum. apoi pe aprofundarea cunostintelor si extinderea capacitatilor cognitive si de intelegere. in primul rand. fapt care impune respectarea si aplicarea principiilor geografice. raspunde la intrebarea „unde?' in acceptia acestui principiu. distanta. in functie de care se procedeaza la explicarea si reprezentarea faptelor geografice. -a localiza teritorii. utile din mers. dupa longitudine si latitudine. pentru toti elevii. orice obiect. intr-o prima etapa.rationamentul geografic privitor la pozitia geografica are in vedere doua intrebari: „unde?' si „de ce acolo si nu in alta parte?'. pozitie.8. . fenomen sau proces geografic are o pozitie si o repartitie in teritoriu. a obiectivelor propuse si al asigurarii unui progres real al invatarii. unitatile de continut din programele scolare sunt variate. sa le clasifici in functie de marile tipuri de localizare. fenomene. localitati. care se poate face matematic. pentru ca insusirea cunostintelor sa se realizeze optim si eficient. diferite fapte si obiecte geografice inseamna: a sti sa le pozitionezi pe harta. cadrul natural. Pentru determinarea variatiilor vizand apropierile si departarile fata de obiectivele propuse. dar si geografic.predarea si invatarea -exista relatii de influentare reciproca. Astfel. Spatiul exprima raporturile dintre obiecte si fenomene sau dintre partile lor. profesorul trebuie sa procedeze la aplicarea unor procedee de constatare. reglarii si autoreglarii. 1. Principiul repartitiei spatiale (numit si principiul extensiunii de Emm. Harta politica a lumii. in unitatile de continut ale programei scolare pentru clasa a X-a. Aplicarea principiilor geografice in activitatea didactica Eficientizarea invatamantului geografic presupune cumularea activitatii didactice cu cea stiintifica. adica dintre obiectivele operationale propuse si rezultatele invatarii sau eforturile de instruire. interactiuni ce tind sa evolueze in directia atingerii obiectivelor. a obtinerii rezultatelor asteptate.principalul algoritm de ordonare in sistematizarea. refacerii. Principiul conexiunii inverse sau al feed-back-ului vizeaza tocmai aceasta cerinta a retroactiunii (reintoarcerii) si imbunatatirii din mers a rezultatelor si proceselor. invatarea si prezentarea continuturilor este cel specific geografiei ca stiinta si care apare ca un model de caracterizare a unei regiuni geografice: pozitia geografica. cateva sugestii privitoare la abordarea metodica a problemelor de pozitionare si localizare geografica a unui teritoriu. o distribuire spatiala. pentru o mai clara si completa interpretare a fenomenelor si proceselor specifice. localizarea geografica a teritoriilor de stat. fluxul de informatii inverse vine in sprijinul activizarii si intensificarii invatarii. prin intindere. in acest fel. care vizeaza doua cerinte: a sti sa localizezi si a putea sa explici o localizare. in functie de informatia primita despre rezultatele anterioare. Spatiul este reversibil. sa le raportezi si sa le situezi in raport cu mediile inconjuratoare.

precum si dintre natura si activitatile omenesti. unidimensional si momentele se succed liniar. in limitele acestui principiu. Principiul structuralismului . trebuie avut in vedere un demers problematic. . in lant. von Humboldt. profesorul de geografie va dirija elevii spre: detectarea asemanarilor si deosebirilor privitoare la localizare/repartitie. I. prin confruntarea unor situatii in diferite momente. .notiuni si concepte cheie (a sti). principiul istorismului. Ca atare. in geografie. de la cauza la efect. nici una nu este intamplatoare. in natura. intre cauza si efect este un raport de necesitate. . motiv pentru care Ion Donisa (1987) l-a denumit principiul evolutionismului. Prin urmare. Italia se studiaza in functie de diferentele nord-sud. a curentilor oceanici. materiale). nasterea unei insule vulcanice.mijloace si tehnici (a sti sa faci). atunci este vorba de durata de existenta a obiectelor si fenomenelor. Toate solutiile dintre componentele mediului inconjurator se leaga. istorice. ca instrumente de (baza) investigare intr-o cercetare. spatiul este produs de oameni. a) nu evidentiaza aspectul specific sau problema majora a unui teritoriu. Un al doilea demers este abordarea sistemica. fara legatura reala intre diferitele parti ale studiului. de Al. Si.P.rationamente geografice (a sti sa faci). De asemenea. dar si un obiectiv-cadru. Cele mai relevante exemple apar puse pe seama relatiilor dinamice: formarea unui estuar. 3. principiul actualismului. Ca urmare. relatiile de la cauza la efect se succed.analiza teritoriilor care prezinta trei inconveniente: la diferite scari este dominata de un demers analitic. exprimand conditia dintre cauza si efect. Astfel. iar Japonia in functie de ritmul de dezvoltare economica. de regula. orice instruire in geografie poate sa faciliteze achizitionarea de cunostinte si competente: . pe care l-a introdus in geologie. formarea vanturilor. b) ordinea componentelor geografice este invariabila si trebuie sa fie data de importanta acestora. procesele si fe nomenele geografice sunt analizate pe fondul aparitiei si evolutiei lor in timp pana la starea actuala. conform caruia un teritoriu se trateaza pornind de la o problema particulara specifica si care permite determinarea alegerii continuturilor. Principiul cauzalitatii Raspunde la intrebarea „de ce?' si a fost introdus. financiare) si resurse (umane. de simultaneitate si succesiunea lor.. fiecare putand deveni cauza pentru alt sir de efecte si cauze. Gherasimov (1976). a carei constructie vizeaza cateva principii: spatiul se ia in considerare in intregul sau. emiterea unor ipoteze asupra cauzei localizarilor/repartitiilor. 4. Lyell. interogarea asupra dina micii schimbarilor. pentru ca timpul este ireversibil. a mareelor etc. succesiunea genetica a faptelor geografice. iar Ch. Principiul repartitiei in timp Raspunde intrebarii „cand?'. acest produs este dependent de diferite constrangeri (naturale. geneza tipurilor de relief. c) analiza geografica se reduce la o juxtapunere de monografii. Aceste relatii de interactiune stau la baza intregii interdependente a fenomenelor din natura.explicarea unei localizari/distributii spatiale reprezinta o competenta. in functie de care se pot face prognoze spatiotemporale.

de asociere a elementelor componente. functionale. trebuie sa se stabileasca rolul intregului in sistem. Aceasta diversitate se manifesta ca o infinitate de stari calitative pe care le strabate universul natural si social in evolutia sa si se exprima prin diversitate structurala. Aplicarea acestui principiu in activitatea didactica reclama stabilirea rolului obiectului in sistemul functional din care face parte. fenomen sau proces geografic trebuie raportat la intregul din care face parte. care se pot transforma in timp si realcatui in subsistem cu o dinamica proprie. Acest principiu are in vedere faptul ca orice structura are un mod de organizare si alcatuire interna. relationala. clima etc). . comportamentale ale partilor intregului. subordonate unui intreg. cu forma si dimensiuni specifice si aranjate distinct unele fata de altele. actiunile si influentele exercitate sau suportate de alte componente ale sistemului. Ca atare. etnice. orice element subordonat unui sistem se comporta fata de acesta ca un subsistem. in sensul ca orice obiect. zonal. pentru ca diversitatea presupune diferentierea caracteristicilor structurale. Fiecare element trebuie incadrat in ansamblul unui sistem (regional. 5. tipuri de ape. compararea unui fapt geografic cu altele si aflarea categoriei sau tipului din care face parte reprezinta clasificarea sistematica a faptelor geografice. campii). Putem spune ca structuralismul apreciaza obiectele ca sisteme sau ansambluri organizate de elemente care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee. continental. cu functii variate si comportamente demografice. forme variate de relief. care se individualizeaza in ansamblul oraselor unui teritoriu. dealuri. dar si diversitate in forme ale miscarii si organizarii spatiului (sate si orase. Pe de alta parte. pe grupe de varsta si sexe. lingvistice.Raspunde la intrebarea „ce?'. compozitionala. exprimate prin tipuri de reproducere umana diferite. socio-profesionale. De exemplu: uscatul terestru (continentele si insulele) este alcatuit din reliefuri variate (munti. De exemplu: diversitatea raselor si a populatiei Terrei implica structuri rasiale. Un exemplu din continuturile clasei a X-a: lectia Functiile oraselor are in vedere faptul ca fiecare oras are cel putin o functie principala si altele secundare. Conform teoriei sistemelor. pre-cizandu-se functia sa si relatia cu celelalte elemente ale sistemului. planetar). Principiul integrarii functionale Raspunde la intrebarea „cum?'. 6. Principiul diversitatii Se regaseste in geografie si este aplicabil in didactica geografiei.

oferă spaţiu pentru aportul personal. pe parcursul unei lecţii. Metodele actuale. . ca: 1) Învăţarea prin cooperare Învăţarea prin cooperare apare atunci când elevii lucrează împreună pentru a ajunge la o învăţare comună. dezvoltă gândirea critică. spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa. din perspectiva obiectivelor axate pe formare/ schimbare comportamentală. În acest sens. Orice sarcină de lucru. au fost selecţionate metode. “metha” = către. Astfel. subliniind caracterul preponderent aplicativ al procesului instructiv – educativ în care rolul profesorului de facilitator se proiectează ca umbră pe fundalul ecranului ce reflectă statutul elevului de iniţiator şi participant activ. Aceste grupuri durează una sau mai multe lecţii. încurajare şi asistenţă oferite fiecărui membru. indiferent de disciplină sau de vârsta celor care învaţă se poate realiz a prin cooperare. oferă feed -back. cum ar fi predarea/dictarea (discursul neîntrerupt al profesorului). sunt stabile în ceea ce priveşte componenţa şi se bazează pe sprijin. Ideal ar fi ca strategia de prezentare activa sa includa o activitate de „‟aplicare‟‟ care sa fie urmata de o strategie de recapitulare activa scurta. lucrurile. dezvoltă creativitatea. tradiţională a lecţiei. complexă. deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii. Necesitatea stimulării răspunsurilor şi a multiplicării întrebărilor a făcut ca noua structură intitulată „activitate de învăţare” să depăşească dimensiunea clasică. formându -şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. ştiinţa. Grupurile informale de învăţare prin cooperare se formează ad -hoc. lumea. procedee şi tehnici de lucru.Strategii didactice moderne utilizate în predarea geografiei Metodele de învăţământ (“odos” = cale. grupuri informale de învăţare prin cooperare şi grupuri fondate pe cooperare. stimulează comportamentul pro-social activ. Grupurile fondate pe cooperare au o durată de un semestru sau un an. Astfel. au caracter activ – participativ. natura. Învăţarea prin cooperare se poate utiliza în trei forme: grupuri formale de învăţare prin cooperare. se formulează problema sub forma unei întrebări cu diverse variante de răspuns. independentă. drum. s -a urmărit implicarea unui set de metode care răspund nevoilor imediate. toate nevoile elevilor sunt atinse într-un mod activ. Elevii înţeleg că sunt reciproc responsabili de calitatea învăţării celorlalţi. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile. stimulează cross curricularitatea. îi pot plictisi pe elevi daca durează prea mult . grupează elevii câte 2 până la 5 şi formulează sarcini de lucru. de a clarifica sarcinile de lucru şi de a evalua calitatea achiziţiilor. conştientizând propria contribuţie la succesul celorlalţi. strategiile active actuale sunt cu atât mai folositoare. până la finalizarea secvenţei de învăţare. de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare. Rolul profesorului este de a monitoriza interacţiunea dintre membri. Grupurile formale de învăţare prin cooperare când profesorul predă o lecţie nouă. Ca primă etapă. Se solicită elevilor să -şi scrie ideile pe o fişă de lucru sau pe flip chart. folosite de obicei. se încurajează creativitatea şi se generează idei multiple întru-un timp scurt. cu scopul de avea succes şcolar şi de a se dezvolta din punct de vedere social şi cognitiv. 2) Brainstorming reprezintă o metodă prin care se introduce un subiect nou. cu scopul de a rezolva o sarcină simplă de învăţare.

O condiţie importantă în utilizarea acestei metode este crearea de oportunităţi necesare participării şi implicării elevilor. 4) Modelul „Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat” Acest model de predare. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce ştiu deja şi să observe pe cele care au puncte comune şi pot fi incluse într-o categorie mai generală. Pe baza informaţiilor obţinute în urma brainstormingului se efectuează operaţii de generalizare şi categorizare. b. elaborat de Donna M. porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii. d. fie în timp ce se lecturează textul. raportarea – împărtăşirea reacţiilor şi observaţiilor asupra a ceea ce s-a întâmplat. c. Grupul de lucru nu trebuie să depăşească 15 persoane. Ogle în 1986.Se discută şi se comentează ideile. Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări. Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi (Ogle. rată crescută a retenţiei informaţiei. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce nu ştim. e. Primii doi se pot realiza oral. 5) Sistemul SINELG . Brainstormingul se realizează în jurul unui concept cheie (de exemplu „ţestoasă de mare” şi nu „Ce ştiţi despre animalele care trăiesc în mare?”) din conţinutul textului ce urmează a fi parcurs. Rolul acestor întrebări este de a orienta şi personaliza actul lecturii. Aplicând acest model în predare se obţin: o lectură activă. de către fiecare elev în parte. pe care elevii o completează prin activităţi de grup sau individual.. Etapa Am învăţat se realizează în scris. adăugăm o rubrică nouă Cum aflu? Elevii învaţă cum şi unde să caute informaţii. Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat Etapa Ştiu implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare şi o activitate de categorizare. utilizarea/aplicarea – utilizarea a ceea ce s-a experimentat în scopul schimbării comportamentale. Autoarea a construit o fişă de lucru. Dacă textul este mai lung. acest model reprezentând şi o grilă de lectură pentru textul non -ficţional. creşterea capacităţii de a realiza categorizări. experimentarea – activitatea efectivă. pe bază de conversaţie.. Observaţie. Un instrument important de învăţare îl reprezintă lectura. care apar prin evidenţierea punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor. reflectarea – discutarea din perspectiva sentimentelor experimentate.” se recomandă atunci când elevii deţin un nivel scăzut de informaţii despre conceptul în cauză. Întrebări generale de felul „Ce ştiţi despre. 1986): accesarea a ceea ce ştim. generalizarea – relaţionarea cu ceea ce „lumea din afară” poate învăţa dintr -o astfel de situaţie. se cer detalii şi clarificări în cazul formulărilor ambigue astfel încât să se încurajeze comunicarea şi argumentarea logică. Dacă rămân întrebări fără răspuns. interes pentru lectură şi învăţare. fie imediat ce textul a fost parcurs integral. determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat în urma lecturii. Nu se vor cenzura ideile membrilor grupului. după ce textul a fost citit. Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns. iar cel de-al treilea se realizează în scris. completarea acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. 3) Învăţarea experienţială Această metodă constă într-un ciclu de învăţare format din cinci etape: a.

Semnele pe care le fac elevii variază. Reveniţi la lista cu lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le ştiu. de asemenea. însemnând pasajele care confirmă ceea ce deja ştiau () sau contrazic ceea ce credeau că ştiu ( -). sau mai puţine. Toţi cititorii cunosc fenomenul care constă în terminarea lecturii unei pagini fără a -ţi aminti nici măcar un lucru din ceea ce tocmai ai citit. Când au terminat de citit. faceţi o scurtă pauză pentru a reflecta la textul lecturat. o reprezentare grafică etc). fără implicare cognitivă activă în procesul de lectură şi de absenţă a monitorizării înţelegerii. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi pe baza comentariilor făcute de colegi la adresa produsului lor. Vă sugerăm folosirea semnului "√ ". neaşteptate (+).La parcurgerea unui text cu conţinut informaţional bogat. pe măsură ce citesc. va trebui să faceţi câteva lucruri. Numărul de semne pe care le vor face elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. Ce cunoştinţe s -au confirmat? Ce convingeri au fost infirmate? După ce v-aţi uitat la listă. Pentru elevii din clasele primare se recomandă folosirea a cel mult două semne. "asta ştiu".Instruiţi -i pe elevi în felul următor: “În timpul lecturii. Există strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămână implicaţi. grupurile se rotesc prin clasă. Prea adesea elevii abordează lectura sau alte experienţe de învăţare cu aceeaşi lipsă de implicare cognitivă. S -ar putea să fie nevoie decât de unul sau două semne pentru fiecare paragraf. "-" Puneţi un "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. La indicaţia profesorului. faceţi nişte semne pe marginea articolului. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. De asemenea. În grupuri de trei sau patru.” Astfel. . elevilor li se cere să marcheze textul. Nu e nevoie să însemneze fiecare rând sau fiecare idee prezentată. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă. reveniţi la articol şi îndemnaţi -i pe elevi să se uite la însemnările pe care le-au făcut. "?" Puneţi un "?" pe margine dacă găsiţi informaţii care vi se par confuze sau dacă doriţi să ştiţi mai mult despre un anumit lucru. SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să -şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc. în funcţie de scopul lecturii şi de experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare. Semnele vor fi precum urmează: “√” Puneţi un "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. sau mai multe. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile/afişele expuse. Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile care confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. pasajele care oferă idei noi. Stadiul realizării sensului este esenţial în procesul de învăţare dar şansa de a învăţa poate trece pe lângă noi dacă nu suntem implicaţi în acest proces. Pe măsură ce citiţi. SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. ci să folosească sem nele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la informaţiile prezentate în general. După turul galeriei. 6) Turul galeriei Această metodă se bazează pe activitate pe grupe. ar trebui să vă indice orice informaţii sau idei noi sau confuze des pre care elevii ar dori să afle mai mult. "+" Puneţi un "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit -o este nouă pentru dvs. Este cel mai bun exemplu de lectură fără înţelegere. pe cât posibil pretându-se la abordări variate. şi pasajele în legătură cu care au întrebări (?). şi "?" sau " -" pentru "asta nu ştiam". elevii vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi înţelegerea lor. un afiş.

auto-evaluarea – se va desfăşura în prezenţa grupurilor de lucru. d. ● După natura obiectivelor pe care sunt centrate: . creative (elaborate chiar de către cei care predau). . alegerea temei.acţionale.7) Proiectul reprezintă metoda fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică.afectiv-atitudinale. pe moduri generale de abordare a predării pentru categorii de probleme. “star” = stea.generale (comune mai multor discipline de studiu). chestionarul etc. . Fiecare grup se va împărţi pe subgrupuri având sarcina de a dezvolta câte un aspect al temei stabilit anterior. Acesta urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. Stadiile de activitate se derulează astfel: a. concluzionarea – redactarea proiectului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară. cu finalitate reală. cercetarea – formarea bazei de date.cognitive. prezentarea obiectivelor.de rutină. Datorită caracterului interdisciplinar. similară brainstormingului. ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. . structurarea temei pe aspecte. . . asemeni exploxiei stelare. 8) Lanţurile şi ciclurile de învăţare sunt definite ca o metodă complexă de cercetare care combină procedee şi tehnici de lucru diverse.novatoare. formarea grupurilor de lucru (grupuri de 10 – 12 elevi).bazate pe sisteme de deprinderi. culegerea de informaţii. eng. c. Pentru a ilustra produsul final. se pot folosi diverse mijloace de prezentare. e. cu întrebări. . metoda proiectului oferă posibilitatea de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale elevilor. subordonându -se unei sarcini de instrucţie şi educaţie. Se vor utiliza metode ca: interviul. Clasificarea strategiilor de instruire şi autoinstruire se poate face după mai multe criterii: ● După gradul de generalitate: . analizându-se rezultatele pe baza unei fişe de evaluare realizată de profesorul îndrumător. investigaţia.particulare (specifice unei discipline de studiu). b. ● După caracterul lor: . 9) Starbursting (Explozia stelară) Starbursting (eng.

d) – mixte. . bazate pe conversaţia euristică.deductive. . b) – prescrise/participative (de dirijare riguroasă a învăţării): ○ imitative. ○ algoritmice. de explorare experimentală. ○ programate. bazate pe cercetarea în echipă.nealgoritmice (de învăţare preponderent independentă). ○ creative (bazate pe originalitatea elevilor).semialgoritmice (de învăţare semiindependentă). problematizante.mixte. . de explorare observativă. .analogice. .● După evoluţia gândirii elevilor: . investigativ-explicative. dirijată sau semidirijată. de descoperire independentă. ○ explicativ-intuitive (demonstrative). c) – neprescrise/participative (de activizare a elevilor): ○ euristice: explicativ-investigative (descoperire semidirijată). ○ explicativ-reproductive (expozitive). ● După gradul de dirijare a învăţării: a) – algoritmice (de învăţare riguros dirijată). .inductive.transductive. ○ algoritmico-euristice. .

○ euristico-algoritmice. respectiv sistemul metodelor şi al procedeelor didactice. . sistemul mijloacelor de învăţământ. sistemul metodologic. Principalele elemente constitutive ale strategiei didactice sunt: sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii de instruire şi autoinstruire.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful