PRINCIPIILE PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI Principiile sunt idei de baza pe care se intemeiaza procesul de invatamant si care jaloneaza cursul

general al activitatii profesorului si elevilor. Principiile didactice au o valoare procedurala, intrucat indica modul de actiune in vederea obtinerii celor mai bune rezultate. Altfel spus,principiile stabilesc anumite norme ce caracterizeaza aplicarea lor in practica. Normele au un inteles mai restrans, de conduita didactica, de prescriptii si instructiuni sau indicatii precise, impuse actului didactic. Ca urmare, principiile si normele asigura acea normativitate specifica, in masura sa apropie procesul de predare-invatare de functionalitatea optima. Principiile didactice au un caracter general, pentru ca vizeaza toate componentele actului didactic; au, de asemenea, un caracter normativ prin functia lor, orientativa si reglatoare, in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului, in alegerea formelor de realizare a procesului de predare-invatare, in alegerea strategiilor didactice prin imbinarea metodelor, a mijloacelor de instruire si realizarea evaluarii; caracterul sistemic rezulta din faptul ca principiile didactice sunt sisteme de norme ce trebuie aplicate in fiecare forma de activitate didactica, intrucat nerespectarea unui principiu didactic poate duce la anularea sau atenuarea celorlalte; caracterul dinamicse refera la faptul ca acestea nu sunt rigide, ele se pot multiplica sau integra in principii cu o sfera mai larga. Si pentru ca principiile exprima legitatile functionarii procesului de invatamant, intre diferite aspecte ale acestui proces exista legaturi esentiale, redate prin unitatea dintre: - participarea deprinderilor; activa si insusirea constienta a cunostintelor, priceperilor si

intuitia concret-senzoriala si abstractie; teorie si practica; de progresare, pe calea invatarii, si cele de consolidare in

- procesele memorie; -

caracterul stiintific al invatarii si accesibilitate; invatare si intarirea invatarii.

In functie de aceste legaturi legice, s-au putut constitui o serie de principii, care au o sfera de aplicare variata in teoria si practica instruirii. 1. Aplicarea principiilor didactice in predarea-invatarea geografiei Principiile didactice se pot concretiza intr-o gama variata de activitati, intr-un cadru larg si in functie de profesionalismul cadrului didactic. 1.1. Principiul participarii constiente si active a elevilor Potrivit acestui principiu, eficienta procesului didactic este determinata, in mare masura, de atitudinea constienta si activa a celor care invata fata de procesul de invatamant. in primul rand, o participare constienta la actul invatarii presupune intelegerea cat mai clara si profunda a continutului de invatat. A cunoaste inseamna a intelege, si, fara intelegere, cunostintele se intiparesc mecanic in memorie, nu sunt durabile si nu pot fi aplicate in practica, intelegerea are sensul unei reflectari active in constiinta elevilor a celor percepute, deci, intelegerea esentei si importantei sarcinilor si temelor de invatat, a scopurilor si obiectivelor de atins.

pipait etc. formeaza o componenta indispensabila activizarii. 1. operatiile gandirii si dinamismul lor reprezinta produsul interiorizarii actiunilor externe. care trec prin experienta proprie de elaborare. o informatie despre realitate. apartin definitiv elevului si se pot aplica creativ. instrumente si aparatura de laborator. dar si faptul ca modificarea structurilor mintale ale copilariei presupune un timp optim si un antrenament cognitiv fundamentat psihopedagogie. a angajarii optime a gandirii si a celorlalte procese intelectuale opuse unei atitudini pasive. pentru o intuitie directa. prin manipularea unor obiecte. dorintelor de succes. Desigur ca o serie de elemente. Principiul invatarii intuitive (principiul intuitiei) Inteligenta se formeaza si se dezvolta in timp. activa. in actul de predare-invatare a geografiei un rol aparte il au. care poate stimula/dinamiza efortul de invatare si concentrare in timpul lectiei. timp). extinderea unor cai de comunicatie ori zone industriale. sistematizata dupa un plan. constand in postere. desene geografice. intereselor. prin emiterea de ipoteze si descoperire. cartograme. temele cu continut geografic pot fi prezentate fie prin mijloace figurale. imagini proiectate. Dar orice exagerare in folosirea modelelor obiectuale poate intarzia apartia si dezvoltarea operatiilor formale. de retinere si reproducere mecanica. fapt care presupune un efort intelectual activ si constient al elevilor. pe senzatii. impresiile puternice. Acest principiu postuleaza necesitatea observarii directe a faptelor geografice. in acest fel fiind posibila formarea notiunilor si deprinderilor ce trebuie insusite de catre elevi. Ca atare. organizata. Bruner (1970) preciza ca nu trebuie sa se astepte momentul aparitiei capacitatilor de asimilare a unor cunostinte. starile emotionale. care fac uz de acest principiu. comparare. Prin urmare. dincolo de stadiul operatiilor concrete. se impune sa se recurga la inlocuitori ai realitatii. devin un bun personal. participarea mintala poate deveni maxima cand este sustinuta si de o motivatie puternica de invatare. pentru a obtine. trebuintelor. fotografii. fiind vorba de stadiul operatiilor logico-matematice. Integrarea materialului intuitiv in lectia de geografie este un fapt. operatiile de analiza. sintetizarea informatiilor dupa un algoritm. sustin intuitia indirecta. ordonare. Ca activitati de invatare specifice si utile. evolutia teritoriala a unei asezari omenesti. sinteza. in functie de mediul sociocultural. temerii de esec. stimulii interni motivationali de tipul curiozitatii. la o varsta mai mare. Ca atare. intr-o ordine logica. selectie. care. diagrame. asociere si generalizare a cunostintelor. Un fapt este clar: cu cat vor participa mai multe organe de simt (vaz. ci acest moment trebuie provocat sau creat. numai cunostintele dobandite prin efort personal. Asadar. un procedeu de invatare eficienta. procesul de alunecare. prin orientarea actiunilor si gandirii. modele. fie prin mijloace obiectuale. auz. tablouri. eroziunea apelor curgatoare. materiale. Ca atare. suprafete. emotiile si sentimentele colective. profesorul de geografie trebuie sa cunoasca insusirile esentiale ale structurii si functionalitatii inteligentei in fiecare stadiu psihogenetic. Acestia trebuie invatati sa vada si sa desprinda din obiecte si fenomene esentialul. Si pentru ca intre 7 si 12 ani. selectarea si ordonarea unor informatii din texte si harti. dirijata prin cuvant. de fapt. inlocuirea verbalizarii cu analiza imaginii. inteligenta este premisa si rezultat al invatarii. numite infrarationale. prin procesul de asimilareacomodare. profesorul instruieste cu ajutorul acestora. pot fi mentionate: compararea unor date cantitative. invatarea trebuie sa se axeze. corelata cu interesele si trebuintele elevilor. cu atat mai repede si mai usor . usor de sesizat pe teren. De aceea. apare ca necesara intuirea polimodala. precum trairile afective. dirijata. concret-senzoriala invatarii. torentialitatea. in realizarea acestui principiu. Mai mult decat atat. J. compararea ordinelor de marime (distante. dispozitia momentului. sistematica.Activizarea elevilor sau participarea activa se refera la faptul ca insusirea cunostintelor urmeaza sa se faca pe calea activitatii proprii a elevilor. precum: forma unui deal sau munte. permanent. trebuie pus accentul pe procedeele de simbolizare si pe mijloacele verbal-logice. Asadar. axata pe activitatea directa a elevului.) la procesul de invatare. mai ales prin problematizare. principiul intuitiei exprima cerinta de a se asigura o baza perceptiva. pe scurt. Pe de alta parte. perceptii si reprezentari precise si clare. Aceste stadii impun respectarea principiului unitatii dintre senzorial si rational sau a principiului invatarii intuitive. in cazul in care posibilitatile de perceptie sau observatie nemijlocita sunt limitate sau lipsesc.

iar invatarea va deveni mai eficienta. De asemenea. continutul si volumul cunostintelor invatate in scoala. se obtine o invatare mecanica. in situatia in care continuturile si sarcinile invatarii depasesc nivelul de dezvoltare generala al elevului. fondate pe strategii active. nivelul pregatirii anterioare. diagrame. vazului). aplicarea acestui principiu impune utilizarea strategiilor de diferentiere si individualizare. Precizarile profesorului vor servi drept mijloc de comunicare a cunostintelor noi. Profesorul poate interveni si conduce elevii. principala functie a elementelor intuitive fiind aceea de a servi drept izvor al cunostintelor. stiind ca fiecarui elev ii sunt proprii anumite tipuri de invatare. de a confirma cele explicate. la cunostintele dobandite prin mijloace mass-media de informare si la fondul aperceptiv anterior. culoare. mijloacele intuitive confirmand si ilustrand continutul explicatiei verbale. functia principala a expunerii (explicarii) de catre profesor este aceea de a servi drept sursa de cunostinte. bazata exclusiv pe memorare. iar intuirea. Mai departe. dar si de cunoastere. iar cuvantul profesorului conduce gandirea spre generalizare pe baza observatiilor facute asupra obiectelor si fenomenelor. 1. tratarea individuala apare ca necesara pentru a favoriza dezvoltarea optima a aptitudinilor si capacitatilor fiecarui elev. a normelor de efort si a procedeelor de reglare. profesorul trebuie sa creeze situatii de invatare adecvate. folosindu-se procedee adecvate pentru ajutorare si prevenire a eventualelor ramaneri in urma sau esecuri la invatatura. miscare) al fenomenelor si faptelor geografice. organizarea si desfasurarea procesului de invatamant trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale elevilor. totodata. pe grupe de nivel distincte. Desigur ca aceste cerinte vizeaza atat obiectele. care sa mentina stabilitatea atentiei elevilor si interesul pentru invatarea si insusirea profunda a cunostintelor. Pe de alta parte. in functie de particularitatile de varsta. individualizarea are in vedere diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. in aceasta situatie elementele intuitive sunt folosite ca puncte de sprijin. reprezentarea fenomenelor prin semne conventionale. adica spre generalizari. b) aprecierea si notarea acestor activitati. individualizarea insusirii cunostintelor presupune: a) promovarea acelor procedee de invatare care sa impuna o activitate permanenta a elevilor in clasa pentru: desenarea unor schite de harta. construirea unor grafice. ajutandu-i sa extraga unele date despre aspectul exterior (forma. Prin urmare. scaderea auzului. in functie de contributia directa si concreta a elevilor pentru propria pregatire. Acest fapt face necesara utilizarea unor metode variate. marime. pot sa apara si atitudini de dezinteres si plictiseala. Totodata. selectionarea si gradarea informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la formarea unor abilitati. Este important ca profesorul sa faca apel. cat si modalitatile de predare-invatare. elaborarea de fise de activitate independenta. tabele comparative. lata de ce procesul de invatamant trebuie sa fie organizat la un nivel de dificultate care sa se situeze in zona proximei dezvoltari a posibilitatilor de invatare ale elevului. si la cunostintele empirice si experienta anterioara a elevilor. Pentru a respecta principiul accesibilitatii. in acest sens. conform cu particularitatile elevilor. Principiul accesibilitatii si individualizarii invatamantului in limitele acestui principiu. evaluarea prin fise/teste de control. precum si de potentialul intelectual si fizic individual. Astfel.4. cand sarcinile de invatare sunt inferioare nivelului de pregatire atins de elevi. 1.se va invata. profesorul are menirea sa dirijeze gandirea elevilor spre intelegerea si formularea legaturilor dintre obiecte si fenomene.3. pentru a interveni in imprejurari nefavorabile (boala. Principiul stimularii si dezvoltarii motivatiei pentru invatare . Deplina concordanta intre posibilitati si dificultati semnifica masura optima a accesibilitatii. Ca atare. a unor mijloace de invatare intuitive. intelegere si aplicare a cunostintelor insusite anterior. sex.

Desigur ca specificul problematizat al lectiilor de geografie poate fi o modalitate de captare a atentiei si de includere a elevilor in circuitul invatarii. 1. in activitatea practica. la care se mai poate adauga si munca independenta. De aceea. diplome. pentru ca informatiile trebuie insusite in mod temeinic si pastrate mult timp in memoria elevilor. intre clase. recunoasterea si reproducerea materialului studiatsunt conditii indispensabile in realizarea invatarii. simbolica). povestire. burse. Profesorul trebuie sa stie ca fiecare copil (elev) doreste sa invete. fapt care impiedica dezvoltarea gandirii logice. asociindu-se diferitele forme de memorare (vizuala. pornind de la situatii conflictuale. de sinteza sau exersarea (efectuarea de exercitii) si utilizarea unor procedee practice. motivatia extrinseca de a cunoaste si de a invata vizeaza un necesar de trebuinte aflate in afara procesului de cunoastere si invatare: invatare pentru note. auditiva. care invita elevii la rezolvarea sau gasirea unor solutii. marcata prin concentrarea maxima a atentiei. efortul propriu de memorare a pachetelor de cunostinte. Cercetarile realizate arata ca nu se uita niciodata ceea ce s-a invatat prin descoperire si problematizare. care. evaluare si orientare pe teren. Pe de alta parte. Memorarea. O conditie esentiala a invatarii este repetarea curenta (repetitia este mama studiului). de regula. Acest principiu are in vedere tocmai aceasta cerinta a fixarii profunde si de durata a cunostintelor si deprinderilor de baza. masurare. Intr-o asemenea maniera. Principiul legarii teoriei de practica .In mod firesc. de construire a unor schite de harta si desene geografice. verificarile frecvente contribuie la insusirea temeinica a cunostintelor si deprinderilor. invatarea este favorizata de atingerea optimului motivational. Principiul insusirii deprinderilor temeinice a cunostintelor. 1. aprecieri. orice activitate de invatare se poate desfasura pe un fond motivational. in paralel cu dezvoltarea curiozitatii. fapt care permite trecerea la cunoastere. dorintei de descoperire a adevarului (geografic). stiintifice. pe fondul unei curiozitati si dorinte de invatare. de sistematizare. O invatare lacunara.5. nu permite elevilor sa stabileasca legaturi intre componentele cunoasterii. teama de pedepse. in functie de dificultatea problemelor. De aceea. astfel incat elevii sa fie capabili sa le reproduca si sa le utilizeze in activitatea scolara si in viata. in etape. de profesori. pentru aplicarea ceior invatate. in lectiile de geografie se recomanda ca profesorul sa construiasca situatiile de invatare pe un fond intuitiv. O importanta deosebita in invatarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire si interpretare a hartilor. de corigenta. daca ceea ce invata ii satisface o trebuinta interna de cunoastere. in acest sens. pastrarea. la concursuri scolare. profesorul trebuie sa puna accentul pe fixarea pronuntata si completa. sustinut de o anumita constiinciozitate. motrica. profesorul urmeaza sa dezvolte impulsul cognitiv prin stimularea si orientarea trebuintei de activism si de explorare. dar se uita usor ceea ce s-a insusit pe cai traditionale (expunere. de parinti. supramotivarea are drept efect faptul ca elevul face fata sarcinilor grele si este mai putin capabil pentru a rezolva pe cele simple. inca din faza initiala. Ca atare.6. de bataie. priceperilor si Invatarea nu poate fi acceptata in afara proceselor memoriei. a perceperii noului material. pentru captarea atentiei si stimularea interesului si atractiei pentru materia predata. este sau poate fi optim. motivatia intrinseca este starea interioara impusa de interesul pentru cunoastere si intelegere. in campurile cunoasterii. premii. Pe de alta parte. datorita absentei temeiniciei cunostintelor. in timp ce submotivarea are un efect invers. intre grupe omogene din clasa. in conditiile in care materialele intuitive sunt analizate si valorificate. Un exemplu: necunoasterea caracteristicilor generale ale climei Romaniei face imposibila completarea algoritmului geografic si stabilirea unor fapte fizico-geografice si economico-geografice. descriere). profesorul de geografie trebuie sa fie preocupat de crearea unor situatii problematice: unenunt si o intrebare. dupa ce elevii si-au format deprinderea de observare. clar si logic. Dar motivatia poate fi stimulata si prin utilizarea competitiei intre elevi. laude.

7. usurand incadrarea noilor cunostinte pe structuri anterioare. sistematic pentru a cunos putea Este nevoie de o buna sistematizare prin organizarea unitatilor de continut. observatii directe. atat continuitatea fireasca. in acest sens.activa.Practica si experienta apar ca elemente necesare in insusirea cunostintelor si in construirea cunoasterii personale sau in prevenirea teoretizarii invatamantului. cum ar fi identificarea unor fenomene si fapte pe harta. vizite. se da posibilitatea dezvoltarii spiritului de disciplina. aplicabilitatea cunostintelor. pentru ca intelegerea sa permita generalizarea si consolidarea cunostintelor in memorie. cerintele acestui principiu vizeaza si activitatea elevilor. Cerintele acestui principiu presupun ca profesorul sa explice. sa formeze si sa consolideaze deprinderi de munca independenta si deprinderi practice. sa aprofundeze cresterea gradului de generalizare. sa extinda cercul de reprezentari si notiuni. Rezulta ca. imaginatia si creativitatea. prin corelarea inter si intradisciplinara. stimuleaza invatarea si deprind elevii sa gandeasca logic. ordonata. reimprospateze si trebuie sa fie o consolideze obisnuinta. dupa un anumit model care sa asigure progresul scolar. in practica. harti. cat si inlantuirea logica. ceea ce ar face posibila ajungerea la formalism in actul de predare-invatare. a cunoasterii teoretice si a capacitatilor de invatare. elaborarea unor teme-portofolii. care trebuie sa fie sistematica. sa fixeze in memorie si sa controleze sistematic insusirea cunostintelor predate. in limitele obiectivelor operationale. citirea si interpretarea unor desene geografice. elementele principale si elementele secundare si. executarea unor masuratori. desfasurarea de activitati vizand: rezolvarea de exercitii si probleme. Prin urmare. a faptelor si fenomenelor din natura si societate. obtinute din logica interna a continuturilor de invatat. tintele invatate. iar notiunea de practica presupune intreaga scara a formelor de activitate concreta. sa stabileasca legaturi reciproce intre cunostintele noi si cele vechi. principiul legarii teoriei de practica are in vedere faptul ca lectiile trebuie sa ofere ocazii de valorificare. programele scolare si manualele scolare. elevii realizand. Aceste practici restructura vechile date in sisteme noi.. priceperile si deprinderile sa fie insusite intr-o ordine logica. care transforma teoria in practica. notiunea de teorie vizeaza ansamblul cunostintelor. confectionarea de materiale obiectuale si figurale etc. Acest principiu presupune. 1. de respect pentru munca si produsele muncii. astfel. analiza unor fenomene si fapte actuale vizand: utilizarea resurselor naturale. dezvoltarea lor intelectuala este incetinita. utilizarea deserturilor. Deci. teme aplicative. explozia demografica. legilor. punandu-se accent pe formarea reprezentarilor si notiunilor. . componentele majore ale continuturilor predate. schite. prin sinteza. Aplicandu-se acest principiu. • elevii sa invete si externe intre cunostinte. extinderea aplicatiilor practice in natura prin excursii. sa evidentieze. in functie de limitele stabilite in planul-cadru de invatamant. Principiul invatamantului sistematic si continuu Principiul sistematizarii si continuitatii presupune ca toate cunostintele. protectia mediului inconjurator. cu perseverenta si ritmic si sa stabileasca legaturi interne • elevii sa-si actualizeze. si pe acest fond sa dezvolte curiozitatea. pentru ca: • insusirea cunostintelor sa fie cat mai lesnicioasa. apare ca necesara o esalonare a continuturilor geografiei la clasele gimnaziale si liceale. urbanizarea. iar eforturile profesorului vor fi mai putin eficiente. In acelasi timp. in cazul in care activitatea elevilor se desfasoara intamplator si sporadic. principiilor ce urmeaza a fi predate si invatate. insemnatatea practica a cunostintelor teoretice. Activitatile practice mijlocesc o percepere vie.

Spatiul exprima raporturile dintre obiecte si fenomene sau dintre partile lor. populatia si asezarile omenesti. se stabilesc diferentele dintre rezultatele atinse si cele dorite initial. Aplicarea principiilor geografice in activitatea didactica Eficientizarea invatamantului geografic presupune cumularea activitatii didactice cu cea stiintifica. fenomene. o distribuire spatiala. in functie de informatia primita despre rezultatele anterioare. in sensul ca orice obiect poate reveni la o pozitie ocupata anterior. Principiul asigurarii conexiunii inverse (retroactiunii) Intre cele doua componente ale actului didactic . fenomen sau proces geografic are o pozitie si o repartitie in teritoriu. O asemenea diversitate a continuturilor impune reflectii si sugestii metodice privind predarea-invatarea cunostintelor geografice: . intr-o prima etapa. profesorul trebuie sa procedeze la aplicarea unor procedee de constatare. cadrul natural. Prin conexiunea inversa se tine sub supraveghere permanenta evolutia procesului de predare-invatare. fapt care impune respectarea si aplicarea principiilor geografice. orice obiect. acum. pentru a se obtine acele informatii despre efectele procesului de predare si de invatare. invatarea si prezentarea continuturilor este cel specific geografiei ca stiinta si care apare ca un model de caracterizare a unei regiuni geografice: pozitia geografica. Principiul repartitiei spatiale (numit si principiul extensiunii de Emm. utile din mers. teste de control. al realizarii. apoi pe aprofundarea cunostintelor si extinderea capacitatilor cognitive si de intelegere. cateva sugestii privitoare la abordarea metodica a problemelor de pozitionare si localizare geografica a unui teritoriu. -a localiza teritorii. interogatii. respectiv calitatea proceselor de predare-invatare. unitatile de continut din programele scolare sunt variate. pentru toti elevii. Principiul conexiunii inverse sau al feed-back-ului vizeaza tocmai aceasta cerinta a retroactiunii (reintoarcerii) si imbunatatirii din mers a rezultatelor si proceselor. 1. localizarea geografica a teritoriilor de stat. in conditii optime. prin intindere. care se poate face matematic. pentru ameliorarea rezultatelor initiale. in acest fel. raspunde la intrebarea „unde?' in acceptia acestui principiu. sa le identifici trasaturile localizarii. 1. sa le clasifici in functie de marile tipuri de localizare. pozitie. pe directia maximalizarii efectelor pozitive si minimalizarii efectelor negative. activitatile economice. de formare a unor abilitati si atitudini la elevii claselor mai mari. diferite fapte si obiecte geografice inseamna: a sti sa le pozitionezi pe harta. interactiuni ce tind sa evolueze in directia atingerii obiectivelor. Spatiul este reversibil. . la un nivel mai inalt. de Martonne).principalul algoritm de ordonare in sistematizarea. care vizeaza doua cerinte: a sti sa localizezi si a putea sa explici o localizare.dar si pe realizarea dimensiunilor educatiei prin geografie. Se impun. adica dintre obiectivele operationale propuse si rezultatele invatarii sau eforturile de instruire. apare ca problema abordata in prima lectie.rationamentul geografic privitor la pozitia geografica are in vedere doua intrebari: „unde?' si „de ce acolo si nu in alta parte?'. Pentru determinarea variatiilor vizand apropierile si departarile fata de obiectivele propuse. dupa longitudine si latitudine. Astfel. sa le raportezi si sa le situezi in raport cu mediile inconjuratoare. dar si geografic. a obtinerii rezultatelor asteptate. fluxul de informatii inverse vine in sprijinul activizarii si intensificarii invatarii. localitati. limitele. in unitatile de continut ale programei scolare pentru clasa a X-a. in functie de care se procedeaza la explicarea si reprezentarea faptelor geografice. Harta politica a lumii. De exemplu. pentru o mai clara si completa interpretare a fenomenelor si proceselor specifice.8. Toate aceste principii didactice trebuie sa reprezinte repere esentiale in procesul de predare-invatare. distanta.predarea si invatarea -exista relatii de influentare reciproca. reglarii si autoreglarii. refacerii. a obiectivelor propuse si al asigurarii unui progres real al invatarii. pentru ca insusirea cunostintelor sa se realizeze optim si eficient. Pe de alta parte. in primul rand.

Lyell. motiv pentru care Ion Donisa (1987) l-a denumit principiul evolutionismului. a curentilor oceanici. profesorul de geografie va dirija elevii spre: detectarea asemanarilor si deosebirilor privitoare la localizare/repartitie. relatiile de la cauza la efect se succed. de simultaneitate si succesiunea lor. pentru ca timpul este ireversibil.. a carei constructie vizeaza cateva principii: spatiul se ia in considerare in intregul sau. spatiul este produs de oameni. Ca atare.rationamente geografice (a sti sa faci). .P. von Humboldt. c) analiza geografica se reduce la o juxtapunere de monografii. Principiul repartitiei in timp Raspunde intrebarii „cand?'. Prin urmare. nasterea unei insule vulcanice. a mareelor etc. Principiul structuralismului . precum si dintre natura si activitatile omenesti. Toate solutiile dintre componentele mediului inconjurator se leaga. interogarea asupra dina micii schimbarilor. succesiunea genetica a faptelor geografice. procesele si fe nomenele geografice sunt analizate pe fondul aparitiei si evolutiei lor in timp pana la starea actuala. ca instrumente de (baza) investigare intr-o cercetare. pe care l-a introdus in geologie. conform caruia un teritoriu se trateaza pornind de la o problema particulara specifica si care permite determinarea alegerii continuturilor. b) ordinea componentelor geografice este invariabila si trebuie sa fie data de importanta acestora. Principiul cauzalitatii Raspunde la intrebarea „de ce?' si a fost introdus. a) nu evidentiaza aspectul specific sau problema majora a unui teritoriu. 4. principiul actualismului. orice instruire in geografie poate sa faciliteze achizitionarea de cunostinte si competente: . Italia se studiaza in functie de diferentele nord-sud. De asemenea. nici una nu este intamplatoare. de regula. intre cauza si efect este un raport de necesitate. Cele mai relevante exemple apar puse pe seama relatiilor dinamice: formarea unui estuar. financiare) si resurse (umane. de la cauza la efect. de Al. Gherasimov (1976). in natura. . fara legatura reala intre diferitele parti ale studiului. in geografie.explicarea unei localizari/distributii spatiale reprezinta o competenta. in limitele acestui principiu. istorice. iar Ch. fiecare putand deveni cauza pentru alt sir de efecte si cauze. Aceste relatii de interactiune stau la baza intregii interdependente a fenomenelor din natura. Astfel.notiuni si concepte cheie (a sti). 3. acest produs este dependent de diferite constrangeri (naturale. Ca urmare. trebuie avut in vedere un demers problematic. exprimand conditia dintre cauza si efect. in lant. I. atunci este vorba de durata de existenta a obiectelor si fenomenelor. unidimensional si momentele se succed liniar. Un al doilea demers este abordarea sistemica. in functie de care se pot face prognoze spatiotemporale. emiterea unor ipoteze asupra cauzei localizarilor/repartitiilor. geneza tipurilor de relief. iar Japonia in functie de ritmul de dezvoltare economica. prin confruntarea unor situatii in diferite momente. principiul istorismului. . formarea vanturilor.mijloace si tehnici (a sti sa faci). dar si un obiectiv-cadru.analiza teritoriilor care prezinta trei inconveniente: la diferite scari este dominata de un demers analitic. materiale). Si.

zonal. orice element subordonat unui sistem se comporta fata de acesta ca un subsistem.Raspunde la intrebarea „ce?'. clima etc). Acest principiu are in vedere faptul ca orice structura are un mod de organizare si alcatuire interna. Principiul diversitatii Se regaseste in geografie si este aplicabil in didactica geografiei. Aplicarea acestui principiu in activitatea didactica reclama stabilirea rolului obiectului in sistemul functional din care face parte. exprimate prin tipuri de reproducere umana diferite. functionale. actiunile si influentele exercitate sau suportate de alte componente ale sistemului. campii). pe grupe de varsta si sexe. Un exemplu din continuturile clasei a X-a: lectia Functiile oraselor are in vedere faptul ca fiecare oras are cel putin o functie principala si altele secundare. dealuri. tipuri de ape. pentru ca diversitatea presupune diferentierea caracteristicilor structurale. . fenomen sau proces geografic trebuie raportat la intregul din care face parte. Fiecare element trebuie incadrat in ansamblul unui sistem (regional. compararea unui fapt geografic cu altele si aflarea categoriei sau tipului din care face parte reprezinta clasificarea sistematica a faptelor geografice. De exemplu: uscatul terestru (continentele si insulele) este alcatuit din reliefuri variate (munti. Ca atare. care se individualizeaza in ansamblul oraselor unui teritoriu. subordonate unui intreg. care se pot transforma in timp si realcatui in subsistem cu o dinamica proprie. socio-profesionale. compozitionala. Pe de alta parte. 6. Conform teoriei sistemelor. Putem spune ca structuralismul apreciaza obiectele ca sisteme sau ansambluri organizate de elemente care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee. De exemplu: diversitatea raselor si a populatiei Terrei implica structuri rasiale. relationala. etnice. in sensul ca orice obiect. continental. Principiul integrarii functionale Raspunde la intrebarea „cum?'. planetar). Aceasta diversitate se manifesta ca o infinitate de stari calitative pe care le strabate universul natural si social in evolutia sa si se exprima prin diversitate structurala. de asociere a elementelor componente. cu forma si dimensiuni specifice si aranjate distinct unele fata de altele. 5. comportamentale ale partilor intregului. lingvistice. dar si diversitate in forme ale miscarii si organizarii spatiului (sate si orase. pre-cizandu-se functia sa si relatia cu celelalte elemente ale sistemului. forme variate de relief. cu functii variate si comportamente demografice. trebuie sa se stabileasca rolul intregului in sistem.

Grupurile informale de învăţare prin cooperare se formează ad -hoc. independentă. natura. Aceste grupuri durează una sau mai multe lecţii. dezvoltă gândirea critică. ca: 1) Învăţarea prin cooperare Învăţarea prin cooperare apare atunci când elevii lucrează împreună pentru a ajunge la o învăţare comună. oferă feed -back. pe parcursul unei lecţii. au caracter activ – participativ. lumea. Astfel. grupează elevii câte 2 până la 5 şi formulează sarcini de lucru. spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa. de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare. formându -şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. stimulează comportamentul pro-social activ. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile. au fost selecţionate metode. oferă spaţiu pentru aportul personal. tradiţională a lecţiei. lucrurile. stimulează cross curricularitatea. Elevii înţeleg că sunt reciproc responsabili de calitatea învăţării celorlalţi. încurajare şi asistenţă oferite fiecărui membru. Se solicită elevilor să -şi scrie ideile pe o fişă de lucru sau pe flip chart. Necesitatea stimulării răspunsurilor şi a multiplicării întrebărilor a făcut ca noua structură intitulată „activitate de învăţare” să depăşească dimensiunea clasică. dezvoltă creativitatea. până la finalizarea secvenţei de învăţare. toate nevoile elevilor sunt atinse într-un mod activ. complexă.Strategii didactice moderne utilizate în predarea geografiei Metodele de învăţământ (“odos” = cale. Rolul profesorului este de a monitoriza interacţiunea dintre membri. de a clarifica sarcinile de lucru şi de a evalua calitatea achiziţiilor. se formulează problema sub forma unei întrebări cu diverse variante de răspuns. s -a urmărit implicarea unui set de metode care răspund nevoilor imediate. ştiinţa. . Ideal ar fi ca strategia de prezentare activa sa includa o activitate de „‟aplicare‟‟ care sa fie urmata de o strategie de recapitulare activa scurta. cu scopul de a rezolva o sarcină simplă de învăţare. cu scopul de avea succes şcolar şi de a se dezvolta din punct de vedere social şi cognitiv. Orice sarcină de lucru. îi pot plictisi pe elevi daca durează prea mult . Grupurile fondate pe cooperare au o durată de un semestru sau un an. indiferent de disciplină sau de vârsta celor care învaţă se poate realiz a prin cooperare. sunt stabile în ceea ce priveşte componenţa şi se bazează pe sprijin. strategiile active actuale sunt cu atât mai folositoare. cum ar fi predarea/dictarea (discursul neîntrerupt al profesorului). Metodele actuale. folosite de obicei. Învăţarea prin cooperare se poate utiliza în trei forme: grupuri formale de învăţare prin cooperare. “metha” = către. Ca primă etapă. Astfel. 2) Brainstorming reprezintă o metodă prin care se introduce un subiect nou. procedee şi tehnici de lucru. subliniind caracterul preponderent aplicativ al procesului instructiv – educativ în care rolul profesorului de facilitator se proiectează ca umbră pe fundalul ecranului ce reflectă statutul elevului de iniţiator şi participant activ. drum. Grupurile formale de învăţare prin cooperare când profesorul predă o lecţie nouă. În acest sens. din perspectiva obiectivelor axate pe formare/ schimbare comportamentală. grupuri informale de învăţare prin cooperare şi grupuri fondate pe cooperare. se încurajează creativitatea şi se generează idei multiple întru-un timp scurt. deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii. conştientizând propria contribuţie la succesul celorlalţi.

acest model reprezentând şi o grilă de lectură pentru textul non -ficţional. Nu se vor cenzura ideile membrilor grupului. e. Ogle în 1986.. O condiţie importantă în utilizarea acestei metode este crearea de oportunităţi necesare participării şi implicării elevilor. fie imediat ce textul a fost parcurs integral. 3) Învăţarea experienţială Această metodă constă într-un ciclu de învăţare format din cinci etape: a. Primii doi se pot realiza oral. c. Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi (Ogle. interes pentru lectură şi învăţare. de către fiecare elev în parte. Pe baza informaţiilor obţinute în urma brainstormingului se efectuează operaţii de generalizare şi categorizare. reflectarea – discutarea din perspectiva sentimentelor experimentate. Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat Etapa Ştiu implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare şi o activitate de categorizare. 4) Modelul „Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat” Acest model de predare. 1986): accesarea a ceea ce ştim. rată crescută a retenţiei informaţiei. Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns. se cer detalii şi clarificări în cazul formulărilor ambigue astfel încât să se încurajeze comunicarea şi argumentarea logică. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce nu ştim. generalizarea – relaţionarea cu ceea ce „lumea din afară” poate învăţa dintr -o astfel de situaţie. Observaţie.” se recomandă atunci când elevii deţin un nivel scăzut de informaţii despre conceptul în cauză. Brainstormingul se realizează în jurul unui concept cheie (de exemplu „ţestoasă de mare” şi nu „Ce ştiţi despre animalele care trăiesc în mare?”) din conţinutul textului ce urmează a fi parcurs. care apar prin evidenţierea punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor. pe bază de conversaţie. utilizarea/aplicarea – utilizarea a ceea ce s-a experimentat în scopul schimbării comportamentale. fie în timp ce se lecturează textul. Întrebări generale de felul „Ce ştiţi despre. 5) Sistemul SINELG . experimentarea – activitatea efectivă. Dacă textul este mai lung.Se discută şi se comentează ideile. elaborat de Donna M. Dacă rămân întrebări fără răspuns. Un instrument important de învăţare îl reprezintă lectura. Rolul acestor întrebări este de a orienta şi personaliza actul lecturii. porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii. după ce textul a fost citit. Etapa Am învăţat se realizează în scris. d. completarea acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. adăugăm o rubrică nouă Cum aflu? Elevii învaţă cum şi unde să caute informaţii. pe care elevii o completează prin activităţi de grup sau individual. b. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce ştiu deja şi să observe pe cele care au puncte comune şi pot fi incluse într-o categorie mai generală. Aplicând acest model în predare se obţin: o lectură activă. Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări. raportarea – împărtăşirea reacţiilor şi observaţiilor asupra a ceea ce s-a întâmplat. creşterea capacităţii de a realiza categorizări. iar cel de-al treilea se realizează în scris. Grupul de lucru nu trebuie să depăşească 15 persoane. determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat în urma lecturii. Autoarea a construit o fişă de lucru..

un afiş. va trebui să faceţi câteva lucruri. "+" Puneţi un "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit -o este nouă pentru dvs. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. în funcţie de scopul lecturii şi de experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare. "?" Puneţi un "?" pe margine dacă găsiţi informaţii care vi se par confuze sau dacă doriţi să ştiţi mai mult despre un anumit lucru.” Astfel. elevilor li se cere să marcheze textul. grupurile se rotesc prin clasă. Prea adesea elevii abordează lectura sau alte experienţe de învăţare cu aceeaşi lipsă de implicare cognitivă. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă. "asta ştiu". Există strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămână implicaţi. SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să -şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc. neaşteptate (+). însemnând pasajele care confirmă ceea ce deja ştiau () sau contrazic ceea ce credeau că ştiu ( -). Semnele pe care le fac elevii variază. După turul galeriei. de asemenea. Pe măsură ce citiţi. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile/afişele expuse. faceţi nişte semne pe marginea articolului. . pe cât posibil pretându-se la abordări variate. Nu e nevoie să însemneze fiecare rând sau fiecare idee prezentată. o reprezentare grafică etc). La indicaţia profesorului. şi "?" sau " -" pentru "asta nu ştiam". Ce cunoştinţe s -au confirmat? Ce convingeri au fost infirmate? După ce v-aţi uitat la listă. sau mai multe.La parcurgerea unui text cu conţinut informaţional bogat.Instruiţi -i pe elevi în felul următor: “În timpul lecturii. Reveniţi la lista cu lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le ştiu. elevii vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi înţelegerea lor. Stadiul realizării sensului este esenţial în procesul de învăţare dar şansa de a învăţa poate trece pe lângă noi dacă nu suntem implicaţi în acest proces. 6) Turul galeriei Această metodă se bazează pe activitate pe grupe. "-" Puneţi un "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. S -ar putea să fie nevoie decât de unul sau două semne pentru fiecare paragraf. ci să folosească sem nele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la informaţiile prezentate în general. În grupuri de trei sau patru. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. Când au terminat de citit. Numărul de semne pe care le vor face elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. ar trebui să vă indice orice informaţii sau idei noi sau confuze des pre care elevii ar dori să afle mai mult. Semnele vor fi precum urmează: “√” Puneţi un "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi. Este cel mai bun exemplu de lectură fără înţelegere. faceţi o scurtă pauză pentru a reflecta la textul lecturat. Vă sugerăm folosirea semnului "√ ". grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi pe baza comentariilor făcute de colegi la adresa produsului lor. şi pasajele în legătură cu care au întrebări (?). Toţi cititorii cunosc fenomenul care constă în terminarea lecturii unei pagini fără a -ţi aminti nici măcar un lucru din ceea ce tocmai ai citit. pe măsură ce citesc. De asemenea. Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile care confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. sau mai puţine. fără implicare cognitivă activă în procesul de lectură şi de absenţă a monitorizării înţelegerii. reveniţi la articol şi îndemnaţi -i pe elevi să se uite la însemnările pe care le-au făcut. Pentru elevii din clasele primare se recomandă folosirea a cel mult două semne. pasajele care oferă idei noi. SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii.

cu finalitate reală. eng. ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. Pentru a ilustra produsul final. e. alegerea temei. se pot folosi diverse mijloace de prezentare. Fiecare grup se va împărţi pe subgrupuri având sarcina de a dezvolta câte un aspect al temei stabilit anterior. metoda proiectului oferă posibilitatea de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale elevilor. cu întrebări. prezentarea obiectivelor. formarea grupurilor de lucru (grupuri de 10 – 12 elevi). “star” = stea. . cercetarea – formarea bazei de date.acţionale. . auto-evaluarea – se va desfăşura în prezenţa grupurilor de lucru. creative (elaborate chiar de către cei care predau). b. .novatoare.bazate pe sisteme de deprinderi. ● După caracterul lor: . .afectiv-atitudinale. ● După natura obiectivelor pe care sunt centrate: . d.generale (comune mai multor discipline de studiu). asemeni exploxiei stelare. 9) Starbursting (Explozia stelară) Starbursting (eng. Acesta urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. analizându-se rezultatele pe baza unei fişe de evaluare realizată de profesorul îndrumător. chestionarul etc. 8) Lanţurile şi ciclurile de învăţare sunt definite ca o metodă complexă de cercetare care combină procedee şi tehnici de lucru diverse. concluzionarea – redactarea proiectului.de rutină. c. structurarea temei pe aspecte. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară.cognitive. Stadiile de activitate se derulează astfel: a. investigaţia.particulare (specifice unei discipline de studiu). subordonându -se unei sarcini de instrucţie şi educaţie. Clasificarea strategiilor de instruire şi autoinstruire se poate face după mai multe criterii: ● După gradul de generalitate: . . similară brainstormingului. pe moduri generale de abordare a predării pentru categorii de probleme.7) Proiectul reprezintă metoda fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică. Datorită caracterului interdisciplinar. . culegerea de informaţii. Se vor utiliza metode ca: interviul.

○ explicativ-reproductive (expozitive). ○ creative (bazate pe originalitatea elevilor). .● După evoluţia gândirii elevilor: . . bazate pe conversaţia euristică.transductive. de explorare experimentală.inductive.mixte. problematizante. de explorare observativă.semialgoritmice (de învăţare semiindependentă). ○ algoritmice. . . c) – neprescrise/participative (de activizare a elevilor): ○ euristice: explicativ-investigative (descoperire semidirijată). bazate pe cercetarea în echipă. dirijată sau semidirijată. .deductive. d) – mixte. ○ algoritmico-euristice. .analogice.nealgoritmice (de învăţare preponderent independentă). ● După gradul de dirijare a învăţării: a) – algoritmice (de învăţare riguros dirijată). b) – prescrise/participative (de dirijare riguroasă a învăţării): ○ imitative. investigativ-explicative. ○ programate. ○ explicativ-intuitive (demonstrative). . de descoperire independentă.

sistemul mijloacelor de învăţământ. respectiv sistemul metodelor şi al procedeelor didactice. .○ euristico-algoritmice. Principalele elemente constitutive ale strategiei didactice sunt: sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii de instruire şi autoinstruire. sistemul metodologic.