5.

Cunoasterea elevului :
a. Empirica si stiintifica Practica pedagogica demonstreaza ca in domeniul instructiei si educatiei, strategiile didactice identice genereaza rezultate diferite, in functie de caracteristicile individuale si de varsta ale educatilor, nivelul intelectual, structura aptitudinala, optiunile profesionale atitudinile si convingerile proprii, determinand o receptare si prelucrare diferentiata a mesajelor transmise. Ca urmare, in procesul educatiei, elevul nu trebuie vazut doar ca obiect al educatiei, ca un factor programat ci este si subiect al educatiei, cu nevoi si interese personale. In orice situatie, performantele scolare sunt in functie de modul cum se conjuga solicitarile scolare cu personalitatea fiecarui elev. Aceasta performanta are o dubla dependenta : interna si externa. Elevul, ca subiect al educatiei, este o personalitate care dispune de numeroase trasaturi psihice : tipul sau de sistem nervos, de temperament, attitudini, aspiratii, proiecte, formeaza o prisma de refractie ce serveste ca o grila de receptare a influentelor si informatiilor in flux continuu din afara. Aceste caracteristici formeaza un sistem de coordonate interne care nu pot fi contrazise in sistem educational. Actiunea pedagogica devine eficienta numai daca procesul de formare se realizeaza urmarindu-se caracteristicile generale de personalitate, asigurandu-se concordanta dintre caracteristicile persoanei si obiectivele procesului formativ. Educatorul trebuie sa determine, printr-un procedeu de diagnosticare, caracteristicile specifice fiecarei individualitati, pentru ca apoi sa poata proiecta conditiile cele mai potrivite de desfasurare a activitatilor didactice, sa selecteze cele mai adecvate actiuni de asistenta si interventie. Cunoastem elevul educandu-l si-l educam formandu-l. Cunoasterea empirica a elevului se realizeaza in cursul activitatilor cotidiene, utilizandu-se observatii implicite si limbajul comun. Elevul se dezvolta pe sine in prestatiile scolare si se formeaza in contextul lor. Cunoasterea stiintifica a elevului se realizeaza prin mijloace mult mai obiective : observatie explicita, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele etc. Dascalii pot cunoaste elevii in mai multe feluri : - cunoasterea la prima vedere (impresie) este o cunoastere intuitiva, empirica, globala, adesea eronata - gasirea de metode pentru cunoasterea riguroasa a elevilor - cunoasterea pe baza activitatilor elevilor - cunoasterea pe baza raspunsului la o ancheta - cunoasterea pe baza unor informatii obtinute in urma unor masuri psihometrice. Astfel, profesorul poate alcatui o analiza a elevului in : - forma libera : alege singur criteriul de cunoastere a elevului, e subiectiva - forma riguroasa : este recomandata, se realizeaza dupa o anumita schema de lucru, principii; este o cunoastere standardizata si rigida. Cunoasterea elevului trebuie sa se realizeze urmarindu-se atat evolutia sa in timp, cat si nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. In primul caz, organizarea investigatiei se va realiza folosindu-se metoda longitudinala (investigatia 1

retrospectiva), iar in cel de-al doilea caz metoda transversala (cunoasterea structurii psihologice). Imbinarea celor doua forme de abordare in cunoastere ofera profesorului posibilitati de interventie eficienta si eliminarea multor erori posibile in evaluarea elevilor. b. Strategii si tehnici ale observatiei psihopedagogice Metoda observatiei psihopedagogice reprezinta urmarirea sistematica in timp, din exterior, a unui comportament, urmarire realizata in mod planificat si organizat. Stadii de elaborare a unei informatii observative : - constatarea faptului de conduita dat - incercarea de analiza a situatiei scolare (vaga, imprecisa) copilul depune foarte mult efort, este suprasolicitat - ipoteza explicativa foarte precisa si solutia are greutati fiindca nu este atent, motivat, predare inaccesibila, materiale diferite, nu studiaza suplimentar etc. Aceste ipoteze pot fi testate, ramanand cea mai plauzibila. Strategia de lucru : de la faptul brut inregistrat ca atare se trece la clasificarea faptului intr-o categorie de semnificatii mai larga si integrarea faptului intr-o categorie psihica. Regula : a urmari anumite trasaturi in situatii diferite si a verifica datele obtinute prin mai multe procedee. Trebuie ca opticile diferite ale profesorului despre acelasi elev sa fie unite intr-o optica compacta despre elev (un portret al sau), facuta de psiholog sau diriginte. Aceleasi manifestari de conduita ale elevului au semnificatii multiple : - impulsivitate, intarziere psihica, indiferenta, sfidare, atitudinea demonstrativa, tendinta de a iesi in evidenta - tinuta neglijenta - tinuta pedanta meticulos, perfectionist, rece, calculat. Aceste informatii trebuie integrate la intregul pus ca elev. Tabelul de analiza a comportamentului elevului : Aspectele conduitei Semnificatie 1 Tinuta murdara si neglijenta Dificultati perceptive si motorii 2 Tinuta pedanta Anxietate, emotivitate 3 Postura moale Intarziere in dezvoltare 4 Postura tonica (tare) Impulsiv, instabil 5 Nevoia de ordine in toate Lipsa de incredere in sine, timiditate 6 Dezordine Agresivitate, dominare 7 Stie sa-si imparta timpul Atitudini demonstrative, tendinta de a cuceri 8 Nu stie sa-si imparta timpul Indiferenta, lipsa de interes 9 Isi impune punctul de vedere Capacitate de organizare 10 Isi impune parerea cand vorbeste Sugestibilitate primul 11 Isi impune parerea dupa ce-i asculta Autoafirmare pe altii 12 Exprima pareri in scris Incredere in sine 13 Exprima pareri oral 14 Cauta grupul Angajare, activism 15 Evita grupul Atitudine critica fata de sine si altii

Etc. c. Cunoasterea elevilor prin metoda aprecierii obiective a personalitatii Metoda aprecierii obiective a personalitatii (sau metoda Zapan) are drept temei faptul ca scolarii lucreaza si actioneaza impreuna ca grup, ajungand astfel sa se intercunoasca. Metoda urmareste cunoasterea elevului cu ajutorul grupului din care face parte. 1. Li se da elevilor o tema comuna. Profesorul evalueaza rezultatele la proba comuna si ii clasifica pe elevi dupa performante. 2. Se cere sa se interaprecieze care cred ei ca sunt primii 30% din clasa, care au rezolvat bine sarcina, si care cred ca sunt ultimii 30%, care au rezolvat cel mai prost tema data. Li se precizeaza sa nu se omita pe ei insisi, daca fac parte din cele doua categorii. Se obtine o interclasificare a elevilor pe aceasta baza care este de natura subiectiva. 3. Se compara aprecierea obiectiva, data de profesor, cu cea anticipata de elevi. 4. Se calculeaza sub forma de abatere standard cele doua opinii 5. Se practica exercitii si antrenamente cu clasa de elevi pana cand se obtine o relativa apropiere intre cele doua aprecieri. Pe masura practicarii acestei metode, cota de erori scade si elevii invata sa se aprecieze obiectiv. Metoda se aplica la produse intelectuale, in raport cu diferite aptitudini, interese etc. Trebuie respectata regula : a supune aprecierii o singura insusire si de a da explicatii condensate privind acea insusire. Exemplu : temperament : 1. Rezitenta scazuta la efort 2. Sensibilitate crescuta 3. Impulsiv, nestapanit, uneori brutal 4. Energic, vioi 5. Linistit, calm, retinut, lent. In urma acestor parametrii, elevii invata sa-si cunoasca colegii, sa se aprecieze prin comparatie cu acestia, invata sa fie mai obiectivi, le da sentimentul ca si ei conteaza, se pot explora pe ei insisi capata incredere, demnitate, autonomie. Holban a completat metoda : valorizarea membrilor clasei prin intermediul clasei reflecta doar nivelul clasei respective si astfel rangul unui elev intr-o clasa oarecare exprima relativ si gradul lui de dezvoltare. In evaluarea scolara, raportarea ar trebui sa se faca la relativ intreaga populatie scolara d. Analiza prod. activitatii elevului Metoda analizei rezultatelor activitatilor de invatamant si a altor activitati scolare se refera la faptul ca reusitele scolare se concretizeaza in media globala anuala care ofera un indice global al nivelului elevului in clasa respectiva, putandu-se extrage indici selectivi. Pe baza mediilor anuale scolare putem clasifica elevul in clasa din care face parte; al catelea elev din clasa este la invatatura. Analiza produselor activitatilor scolare se refera la lucrari de control, teme pentru acasa, teze, referate, munca independenta, desene, compuneri, montaje. Aceste produse sunt expresii ale unor activitati incheiate ale elevului. Materialul ofera date

despre lumea interna a elevului si releva ce poate elevul si reprezinta materiale pentru OSP (orientare scolara si profesionala). Reguli : - a studia mai multe produse ale elevului - a studia acelasi produs realizat de mai multi elevi Toate datele se condenseaza intr-un tabel, care contine : P preferinte Rp rangul preferintei a atractii o optiuni R rezultate scolare Rp 2 5 1 3 6 4 P a o Discipline matematice Discipline literare Istorice Psihopedagogice Tehnice Altele, etc. FB X B R M X X X X S

e. Metoda anamnezei Metoda biografic sau anamneza const in analiza datelor privind trecutul unei persoane i a modului ei actual de existen. Metoda poate fi utilizat cu succes in cunoaterea psihologic a elevilor, fiind o radiografie a dezvoltrii psihice a copilului, in care sunt evideniate cele mai importante momente din viaa acestuia, aspecte care ii pun amprenta asupra evoluiei sale. Biografia pune in valoare specificul unei persoane, orientrile sale, sensurile particulare pe care la capt diversele momente ale existenei (Cosmovici, A., 1977). Investigaia biografic ofer o mare obiectivitate informaiilor, acestea fiind oferite de subiect sau de persoane apropiate acestuia. Examinarea modului concret de reacie a unui subiect in condiiile vieii obinuite ofer o imagine corect asupra specificului su, "nedistorsionat de ambiana artificial a examenului psihologic". Exist mai multe procedee specifice metodei biografice: analiza unor documente (documente colare, fie medicale etc.), analiza produselor actiivitii (caiete de teme, desene, produse realizate n cadrul activitilor practice etc.), la care H. Thomae adaug analiza cursului vieii (povestirea de ctre subiect a ntregii sale viei) i analiza unor microunitti biografice (descrierea activitilor unei zile de munc, a unei zile libere sau a unei zile de vacan). Indiferent de tehnica folosit pentru achiziionarea informaiilor, acestea trebuie consemnate cu precizie i vor viza cteva aspecte importante : starea civil a prinilor, antecedentele mamei i tatlui, numrul copiilor, rangul copilului n familie, situaia material, atmosfera familial, antecedente fizioologice ale copilului (natere, alimentaie, dezvoltare psihomotorie, boli etc.), studiul cronologic al vieii (comportarea n familie, coal, bilanul achiziiilor colare, preocuprile din timpul liber etc.).

Pentru a se evita omisiunile, a aprut necesitatea elaborrii unui ghid de anamnez care s indice toate datele care trebuie cunoscute pentru a ne forma o imagine ct mai complet asupra subiectului. Problema central a metodei biografice nu este obinerea datelor, ci interpretarea acestora. Psihanaliza, n ncercarea de a interveni n ajutorul individului prin reconstituirea trecutului su, apeleaz la anamnez; ns interpretrile sale sunt reducioniste, oferind explicaii numai prin prisma unor conflicte de natur sexual. Au existat i alte ncercri de valorificare a datelor anamnezei, ns un model sistematic de interpretare este realizat de profesorul german H. Thomae. Acesta schieaz 29 de categorii care pot fi ulilizate n analiza materialului biografic, printre care : categorii formale (referitoare la forma exterioar a comportamentului), categorii cognitive (care se refer la modul de percepere a lumii), tematiei ale existen1ei (care se refer \;( direciile orientrii persoanei), tematici ale existentei (moduri de reacie la solicitrile ambianei). n concluzie, subliniem resursele bogate ale metodei biografice, cu ajutorul creia putem culege date referitoare la motivaia subiectului, modul de reacie, temperament. Dificultatea metodei const n obiectivitatea cotrii si a sesizrii esenialului, fiind util n diagnosticul psihopedagogic numai dac datele furnizate de ea vor fi supuse interpretrii. f. Valorizarea datelor psihopedagogice/ cerinte si modalitati Prin cunoasterea psihologica, nu se ajunge la certitudine, astfel cunoasterea elevilor este doar una probabilistica. Din aceasta cauza, nu se poate stabili un diagnostic definitiv, ci doar un pronostic care va trebui sa fie elaborat pe termen scurt, pentru a evita erorile predictive datorate evolutiei in timp a subiectilor. Datele psihopedagogice sunt sintetizate, rezultand fise de evaluare psihopedagogica a elevului. Pe baza datelor psihopedagogice, profesorii vor avea indicatori despre ce sarcini pot sau nu pot fi indeplinite de fiecare elev in parte determinarea sarcinilor din ierarhia procesului de invatare. Astfel, profesorul poate alcatui pentru fiecare elev o diagrama in care sa reprezinte aceasta ierarhie. Pe baza acestor diagrame, el poate decide ce sarcini trebuie sa realizeze fiecare copil pentru a ajunge la sarcina finala Metodele de cunoastere sunt impartite in doua categorii : - metode clinice : observatia, convorbirea, metoda biografica - metode psihometrice sau experimentale : experimentul, testul, chestionarul. Diferenta fundamentala dintre cele 2 categorii de metode apare in functie de scopul urmarit, de gradul de precizie si obiectivitate in cunoastere. Datele urmaresc o cunoastere cat mai obiectiva a persoanei Cerinte : - competenta si subiectivism aprecierea profesorului este frecvent insusita de majoritatea clasei si genereaza o opinie colectiva. Etichetarea negativa poate duce la stigmatizare si apoi la demotivare scolara. - modul de evaluare a cunostintelor sa nu fie influentat de imaginea pe care profesorul si-o face despre nivelul elevului atributele de elev bun, mijlociu sau slab influenteaza, din pacate, notarea pe baza opiniei ca elevii buni nu pot avea decat performante bune, in timp ce elevii slabi nu se pot plasa decat la un nivel scazut al performantei.

elevul sa fie vazut numai prin prisma statutului sau de scolar dincolo de aceasta apreciere, el este perceput mai ales sub aspectul defectelor sale, celelalte insusiri fiind mai mult sau mai putin evidentiate. Atributele prin care profesorii diferentiaza elevii sunt legate de reusita scolara. g. Fisa psihopedagogica(ce este, ce ofera , structura) Fia psihopedagogic este un instrument practic, care permite desfurarea unor aciuni programate la nivelul fiecrui elev, sistematizarea informaiilor privind personalitatea sa, care servete drept centralizator al tuturor datelor de care profesorul dispune. In fi vor fi nscrise date culese din documentele scolare sau obinute pe baza observaiilor i convorbirilor cu elevul, cu profesorii, a vizitrii copilului la domiciliu, a tuturor informaiilor obinute de la parinti, de la colegi i de la oricare alt persoan. Din punct de vedere funcional, fia psihopedagogic este un auxiliar al profesorului diriginte in organizarea activitii de cunoatere a elevului, indicndu-i extensiunea i coninutul acestei activiti. Organizarea fiei n capitole i subcapitole reprezint un plan de sistematizare a informaiei i un indicator al problemelor care trebuie abordate. Prin caracteristicile sale, fia psihopedagogic permite aprecieri calitative asupra trsturilor de personalitate ale copilului, ct i asupra factorilor care exercit influen asupra formarii acestuia (Holban, Ion, 1972). Datele obinute prin diferite metode de investigatie se insereaz n capitolele fiei, apreciindu-se msura n care ele exprim o caracteristic de mediu sau de conduit a copilului. Aprecierile se vor face avndu-se n vedere intensitatea (aspectul cantitativ) i permanena in timp (constana) a aspectelor evaluate. Prezentarea schematic a structurii fiei psihopedagogice, a capitolelor i subcapitolelor acesteia : I. Date personale (preliminare) Numele si prenumele, data nasterii, locul nasterii, domiciliul actual, scoala urmata in prezent, scoli urmate anterior. II. Mediul familial Numele si profesia tatalui, numele si profesia mamei, relatii dintre parinti, nivelul de educatie, frati, surori (varsta, ocupatie), alte persoane care locuiesc impreuna cu familia, conditii de locuit, conditii materiale si nivelul cultural al parintilor, influente extrafamiliale. III. Starea de sanatate Antecedente ereditare, antecedente personale, starea generala a sanatatii, mentiuni medicale cu importanta pentru procesul de invatamant. IV. Rezultate colare i preocupri ale elevului Mediile generale din ultimii ani, obiectele la care a obinut notele cele mai bune/slabe, succese deosebite (competiii, cercuri etc.), preocupri n afara colii, factori explicativi ai reuitei/nereuitei colare. V. Date asupra structurii psihologice 1. Aptitudini i capaciti intelectuale - atenie, inteligent, capacitatea de memorare, limbajul, creativitatea.

2. Trsturi de caracter - srguin, organizarea eficient a studiului disciplina n clas, colegialitate, modestie. 3. Trsturi de temperament - extravertit sau introvertit energic, activ, emotiv, sentimental, rece, sensibilitate afectiv redus. VI. Caracterizare sintetic 1. Nivelul pregtirii colare 2. Nivelul inteligenei 3. Aptitudini sau interese speciale 4. Trsturi de caracter mai pregnante 5. Particulariti temperamentale dominante 6. Orientare colar i profesional (dorina prinilor, aspiraiile realiste ale elevului, prerea profesorului) 7. Recomandari de ordin pedagogic (precizarea unor obiective educaionale concrete si a interveniior educative oportune).