Romanul experientei- Maitreyi Desi ambele tipuri se construiesc in jurul principiului autenticitatii,din punct de vedere conceptual, romanul experientei

se delimiteaza de romanul psihologic prin faptul ca ele concep subiectivitatea din perspective diferite: in romanul psihologic ea este expresia unui egocentrism, a unui individualism in sensul imposibilitatii de raportare a individului la grup sau la tot, in vreme ce romanul experientei asociaza subiectivitatea cu conditia umana insasi, a carei expresie aceasta devine. Cele doua formule romanesti apeleaza la tehnici narrative si la principii stilistice similare: relatarea la persoana I, defragmentarea constructiei epice, anticalofilismul, dedublarea instantelor narrative in sensul adoptarii de catre personajul principal a ipostazei de narrator. Din punct de vedere ideologic si cultural, romanul experientei trebuie raportat la existentialism- current ce domina inceputul secolului al XX-lea si care instaureaza principiul experientei ca modalitate gnoseologica( de cunoastere) de abordare a lumii. Daca romanul psihologic propune ca tip de personaj individul in conflict cu lumea, effect al inadaptabilitatii sale , romanul experientei se indreapta catre valorificarea capacitatii individului de a patrunde in esenta lumii prin experiente fundamentale, revelatorii. Apropierea care se face deseori intre Andre Gide si Mircea Eliade , fiind determinate de maniera in care Eliade adopta, asemenea scriitorului francez, sensul pe care existentialistii il confera scriiturii, acela de reflectare in literature a experientei care devine modalitate de cunoastere a lumii. Romanul Maitreyi apare in 1933 si si ilustreaza estetica romanului existentialist atat din perspective narativa, prin modalitatile de redare a autenticitatii, cat si din punctual de vedere al mesajului pe care il transmite si care constituie o acceptie metafizica, ontological a iubirii, vazute ca sentiment care permite accesul la transcendenta si care releva o ordine universala.. Simplitatea firului epic este astfel salvata printr-o inovatie in privinta tehnicii narrative si prin rafinarea expresiei .Eroul romanului este Allan, un tanar inginer, european, care o cunoaste pe Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen din Calcutta, de cand lucra in Wellesley Street , iar initial fata i se pare neatragatoare, asa cum i se confeseaza prietenului sau Harold. In august, Allan se imbolnaveste grav de malarie si este vizitat la spital de amicele sale, de Harold, de Sen si de Maitreyi. Inginerul il invita sa locuiasca in casa lui, acolo unde Allan dobandeste o noua perspectiva asupra a trei varste ale feminitatii indiene, prin Maitreyi , sora acesteia , Chabu, si doamna Sen. Lectiile de bengaleza si de franceza ii apropie pe cei doi , astfel ca Allan e din ce in ce mai atras de farmecul exotic si de inocenta fetei, desi e convins ca naturaletea si senzualitatea fetei nu sunt decat o strategie de a-l seduce. Europeanul patrunde treptat intr-o noua lume, dominate de reguli stranii, cu totul necunoscute: mezaliantele duc la excluderea din societate in casta brahmanilor, din care face parte familia Sen, iar a iubi este o atitudine care depaseste granitele afectiunii fata de o persoana, astfel ca Allan afla ca Maitreyi a iubit un pom cu aceeasi pasiune cu care s-a indragostit de un tanar Indian sau cu veneratia cu care il priveste pe celebrul poet indian Tagore. Cu toate acestea, cei doi se logodesc, iar Allan decide sa se converteasca, amanandu-si hotararea din cauza imbolnavirii subite a inginerului NarendraSen; de ziua Maitreyei, are loc o petrecere fastuoasa la care Allan joaca rolul gazdei. In timpul petrecerii Chabu sare din balcon si se raneste ingrijorandu-i pe toti- gestul fetei e consecinta geloziei care o framanta si care o determina sa priveasca cu ura relatia surorii sale cu europeanul . Cand Allan si Maitreyi o duc la plimbare pe Chabu la Lacuri , ea ii indeamna sa se sarute, obtinand astfel o confirmare a iubirii lor. Seara urmatoare, Allan intentioneaza sa mearga din nou cu Maitreyi la Lacuri, insa un servitor ii spune ca masina este in garaj iar fata nu are voie sa iasa din casa. La masa, doamna Sen il priveste ostil, in ciuda incercarilor lui Allan de a se comporta foarte natural. Modificarile de atitudine sunt determinate de faptul ca Chabu dezvaluise mamei relatia celor doi, astfel ca logodnicii se gandesc din ce in ce mai serios la fuga , de teama ca domnul Sen ar putea sa hotarasca o casatorie intre Maitreyi si altcineva. Inginerul ii spune ca isi va trimite familia la Midnapur si ii sugereaza ca i-ar prinde bine sa se recreeze undeva in munti; plecarea din casa lui Narendra Sen este astfel inevitabila, iar rupture dintre

cei doi, imposibil de amanat. Tensiunea in care se desfasoara evenimentele face ca ritmul epic sa fie dinamizat: Allan paraseste casa lui Narendra Sen, Maitreyi refuza sa urmeze dorinta familiei de a se casatori , Chabu incearca sa se sinucida si moare , dupa o saptamana, refugiile pe care le cauta cei doi indragostiti sunt menite sa-I ajute sa uite tulburatoarea poveste de iubire: Allan incearca sa o regasesca pe Maitryi in cele doua relatii , Maitreyi se daruieste unui vanzator de fructe. Ov. S. Crohmlniceanu, i consacr scriitorului un capitol abundent n prima panoram critic a literaturii romne interbelice, apreciind ca Maitreyi este o aventur epic de pionierat, axat pe radiografierea lucid a unui univers sufletesc insolit, rmas un mister pentru europeni, sufletul femeii indiene. Romanul i se pare ns trit" i doar fals exotic, constatnd c prin crusta mai mult sau mai puin pitoresc a raselor i mentalitilor n confruntare rzbate cu uurin adevrul psihologic etern": In Maitreyi avem iari de-a face cu o experien erotic, dar care se ghicete repede a fi fost mai grav, fiindc a constat dintr-o angajare sentimental trit cu adevrat, i nu dintr-o construcie ipotetic mental. . Personajul feminin e construit in intregime din perspecti naratorului-personaj Allan, care descoper stupefiat i ncntat n iubirea Maitreyiei e expresie inedit a erosului, amestec inseparabil de altitudine spiritual i comuniune intim cu teluricul i elementarul. Poet apreciat n cercurile intelectuale bengaleze, ea se consider logodit sufletete de la treisprezece ani cu guru-b> ei, Robi Thakkur (Tagore), btrnul venerabil care a nvat-o arta versurilor. Cnd Allan schieaz cele mai vagi gesturi de apropiere, se simte jignit i izbucnete n plns. La teatru l amenin pe un curtezan prea intrepid c l va bate cu papucul peste gur. Din prima noapte a druirii, devine ns, surprinztor, o amant desvrit. Vrtejul pasional, n care-i antreneaz partenerul, cheam ca for protectoare ntreg cosmosul. Maitreyi se logodete cu Allan printr-un soi de ritual naturist, vorbind apelor, cerului, stelelor, pmntului i legndu-se fa de ele c nu va mai cunoate alt iubire. Farmecul romanului vine din surpriza acestor reacii neobinuite i sortite s-l fascineze pe narator. Descoperirea sufletului feminin indian, o adevrat terra incognito pentru un european, se aliaz cu observaia lucid i realist a asprimii raporturilor familiale i sociale din jur. Cnd inginerul afl ce se ntmpl sub acoperiul su, o supune pe Maitreyi la o sever claustrare i-i interzice n termeni tioi lui Allan s o mai vad, lund i toate precauiile ca aceasta s se produc ntr -adevr. Spre a nfrnge hotrrea printeasc, fata se d unui vnztor de fructe, spre a rmne nsrcinat, i prinii izgonind-o, s-i poat astfel regsi iubitul. Actul ei disperat se vdete ns zadarnic, povestea de dragoste e curmat brutal o dat pentru totdeauna, i eroul trebuie s caute a-i ucide n suflet amintirea Maitreyiei. Cartea izbutete s fie o confesiune autentic; intensitatea pasional dicteaz textului o sinceritate cuceritoare i nltur cochetriile intelectuale, dndu-le chiar, acolo unde ele intervin, culoarea adevrat a laitilor morale ascunse sub filozofia tririi. Eroul se grbete a cuta n contemplaia mistic mai ales puterea de a-i uita dragostea. Aparent roman exotic, Maitreyi reconstituie o revelatoare diagram a nlrilor i cderilor pe care le poate cunoate iubirea ntre doi oameni cu formaii sufleteti foarte diferite. Adevrul psihologic strpunge insolitul situaiilor i confer experienei o dens substan omeneasc.Se apreciaza ca exorcizarea continu i obsesiv a experienei existeniale la care se ded romancierul exprim o nencredere vdit n cunoaterea prin inteligen i trdeaz apropierea sa de teoriile lui Bergson i Freud, ca i de preocuprile epice renovatoare ale lui Gide i Proust, care l ndeamn cu prevalare la prospectarea subcontientului. O flagelatoare nevoie de cunoatere, de esen romantic, realizat prin metode bergso-niene, proustiene i gidiene, dar i prin apelul constant la misteriile metafizice ale filozofiei hinduse, , l apropie de Eliade de un gen proxim n preocuprile unor contemporani ai si precum Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, Gib I. Mihescu, Felix Aderca, Ion Vinea prozatorul, fiind mai aproape de cei pentru care luciditatea i erotismul sunt ci de aproximare a absolutului i nu scopuri n sine. Cunoaterii prin inteligen, prin spiritul pur, el i opune pasiunile totale ale eului i trupului, ale subcontientului i ale

oniricului, deoarece o pasiune i o turpitudine relev un adevr nou. Urmnd metoda lui Gide, crile sale sunt ecouri interiorizate ale eului. Conform teoriilor lui Bergson, el crede n fidelitatea impresiilor memoriei, a impulsurilor care dup definiia lui Freud, datorit cenzurii sociale, sunt refulate n subcontient. . In afara gidismului acut, pe care l relev George Clinescu, izvoarele prozei lui Mircea Eliade trebuie cutate i n preocuprile sale pentru mitologia, religia i psihologia Orientului. n virtutea ideii din cartea sa: Yoga. Essai sur Ies origines de la mystique indienne, n studiul Concepia libertii n gndirea indian, autorul subliniaz c n mentalitatea hindus ...iubirea n multiplele ei sensuri: eroticconcret, n tantrism, pasional n vaishnava este ...instrumentul principal de realizare (Mircea Eliade, Concepia libertii n gndirea indian, n voi. Insula lui Euthanasius,Bucureti, 1943, p. 7l-72). Erosul, n toate formele sale, e, aadar, o punte pe care eroii si tineri i senzuali pesc dornici de un adevr care i poate apropia de revelaia absolutului. E aceasta o aspiraie romantic, explorat ns cu uneltele filozofiei hinduse, cu metodele lui Bergson i Gide. Mircea Eliade se nscrie printre adeptii introspeciei i experienei, discipoli ai lui Proust i Gide, alturi de F. Aderca, A. Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihescu, Camil Petrescu sau Ion Vinea. Maitreyi este un roman prin excelen exotic, trind i crescnd din revelarea unei psihologii caracteristic asiatice, cristalizat la confluena unor tradiii, mituri, religii i moravuri particulare, spre deosebire de alte romane ale sale care trec drept exotice, ca Isabel si apele diavolului i antier, n care India este un simplu ecran, voalnd n dosul lui spiritualitatea european dominatoare a protagonistului-narator. Din aceast cauz, destinul Maitreyiei pare prim-planul real al romanului, precum n marile poveti ale Orientului sau n dureroasele istorii cu cadne ale lui Pierre Loti, mpingnd n fundal drama lui Allan i constituindu-se ca un revers sublim al ei. I se mai remarc apoi lui Eliade dexteritatea cu care activeaz n caractere esenialmente romantice (i pn la un punct melodramatice) strile dilematice ale omului modern, sentimentul singurtii iremediabile. Jurnalul lui Allan relateaz istoria sa erotic, unde prin eul i trupul frumoasei Maitreyi ni se relev un exotism straniu de sacr i mistic senzualitate. Maitreyi e floarea nocturn a serilor de pe Gange, fascinant ca revelaia unui pmnt necunoscut. O vraj extatic l cuprinde pe erou, privind-o. Ea are o frumusee ...dincolo de canoane, expresiv pn la rzvrtire, fermectoare n sensul magic al cuvntului. Eroul i exploreaz trupul i ascunziurile cu umbr groas ale sufletului. Prima apariie e aceea a unei icoane orientale n linii pure i transparente: ...imagine pal n sari albastr de mtase ntunecat cu flori de aur. i prul... Persanii aveau dreptate, n poeme, asemnndu-l erpilor. Deci universul nchis al casei inginerului Sen e un ostrov metafizic i izolat n contiina eroilor, n interiorul su asistm la desfurarea lent, gest cu gest, a iubirii. Allan i d seama de intensitatea pasiunii: Patima crete, delicios i firesc amestec de idil, sexualitate, prietenie, devoie. De la discuiile despre poezie, traducnd Vallaka lui Tagore, ndrgostiii se dedau subtilelor tehnici erotice autohtone, producndu-i delicii carnale prin atingerea picioarelor; Maitreyi se druiete ntr-o simpl ...abandonare a gleznei i pulpei, n mngierile primite pe ...ncheietura genunchiului, pe care eroul o presimte halucinant de dulce, de fierbinte... brun i virgin. Maitreyi se simte unit prin mbriri de Allan, dar ea dorete s i se druiasc toat, fr ascunziuri, s nu mai rmn ungher tinuit n gndurile i trupurile lor. Dragostea trebuie ncununat prin fruct, altfel ea se consum pervers n plceri sterpe i pctoase: ...dragostea trebuia s se svreasc pn la capt, altminteri voluptatea ajungea viciu, iar bucuria unirii noastre, o tristee a crnii. i, aa cum trebuia s se ntmple, Maitreyi i se druiete, dezvelindu-se singur, vedenie brun n care se auzea viaa curgnd ameitoare ca o mireasm bogat, sngele fecioarei ca un incendiu brun inundnd trupul brbatului cu extazul su pur, mistic, fierbinte i omenesc. Maitreyi e un psalm ciudat nchinat iubirii. Peste povetile Orientului, vechi de cnd lumea, simple, ale attor iubiri mereu repovestite, Mircea Eliade toarn uleiurile subiri ale introspeciei i analizei contiente, trupeti i sufleteti. Aici mai mult ca oriunde se simte cu adevrat prezena concret, copleitoare, a naturii cu care e mpletit destinul omenesc. Iubirea e fluidul osmotic ce ndeplinete apropierea dintre om, ca element cosmic, i natura cosmic. Logodna dintre Maitreyi i Allan se svrete n taina nopii, sub boli de foc verde, vegetal, n atmosfera unui

panteism ancestral, ca o rentoarcere n mit. Incantaia fetei ce comunic nemijlocit cu apa, cu stelele, cu pdurea i pmntul are vraja unei ceremonii nmiresmate nc de pmntul legendei, de unde a smulso cuvntul miraculos rostit pe buze arse de ndrgostit: M leg de tine, Pmntule..., astfel se deschide ruga, ca un ritual prin care ea vorbete direct cu Kali-Durga sau Devi, Marea Zei-Mam. Maitreyi spune: Voi crete din el, ca iarba din tine. i cum atepi tu ploaia, aa i voi atepta eu venirea, i cum i simt ie razele, aa va fi trupul lui mie, pasaj n care recunoatem pe fecioara hindus, fiica tradiiei i mitului, a crei prim iubire a fost un pom n crengile cruia se urca noaptea goal, srutndui frunzele, nlnuindu-i trunchiul n mbriri ptimae. Asemeni pomului, dragostea dintre Maitreyi i Allan trebuie s rodeasc. i totui, dac e cu putin s-l credem, Allan mrturisete c de-a lungul acestei pasiuni s-a pstrat lucid, cercetnd-o cu interesul abstract al inteligenei, cu ochii celui care efectueaz o experien: ...m trezeam lucid i aat, experimentnd n etape dragostea, n timp ce ea se druise toat miracolului.... Eroul de descenden gidian exclude ns posibilitatea cstoriei, considernd, cu un egoism cras, c aceasta i frustreaz micile sale liberti. E respingtor cnd mrturisete c gndul cstoriei l emoioneaz numai sexual, din pricina abstinenei prelungite, ce i creeaz un neastmpr pur genital. Prin contrast, Maitreyi ctig i mai mult n puritate i lumin. n faa mprejurrilor care o despart de Allan, cnd l implor dezamgit i nencetnd a-l iubi, gestul ei de a se da primului-venit gsete totui justificare, cel puin pe baza legilor ce populeaz lumea interioar a personajelor lui Mircea Eliade, unde fenomenul e tipic. Trebuie examinat cu atenie episodul din jurmntul ritual al logodnei, pe care Maitreyi l face n faa naturii, cnd murmur solemn sub puterea forei vieii i iubirii care plpie n carnea ei, i care o leag de carnea vegetaiei i a pmntului: M leg n faa ta c unirea noastr va rodi.... Aceasta e porunca naturii i trebuie ndeplinit... Dei o iubete pe Maitreyi, Allan nu face totul pentru a nfrnge legile tradiiei, ncercare ce l-ar putea uni pe ntreaga via de Maitreyi. El evadeaz, fuge ca un la de teama cstoriei. Actul eroului e de un egoism feroce, dar nu e mai puin adevrat c Allan continu s-o iubeasc pe Maitreyi, c e torturat de remucri, de dor i nostalgie, c nu o va putea uita niciodat, c va fi mereu nefericit. E cert c suferina lui Allan e real, totui, n acest cuplu erotic, Maitreyi e termenul sublim, iar actul femeii de a se da vnztorului de fructe e explicat chiar prin iubirea ei pentru cellalt. Simt c a fcut asta pentru mine..., i spune Allan. E n actul disperat al femeii sforarea de a sparge dogmele castei, acea Karma imuabil a tradiiei. Maitreyi rmne ns la fel de pur, nimic n-o poate njosi. La poalele Himalayei, n singurtate, privind Gangele, ca ndrgostitul din strvechiul poem Megha-Dutha {Vestitorul norilor), el pronun ndurerat numele iubitei: Maitreyi, Maitreyi!. Cartea e un veritabil roman exotic,deoarece conine acea not aparte de document uman, specificul asiatic, ceea ce se numete spiritualitate indian, rod al sintezei de mituri, tradiii, religii i concepii cristalizate n oameni i moravuri. Din punctul de vedere al tehnicilor narrative, dedublarea personajului-narator e secondata de o dedublare temporala, intrucat romanul este conceput ca o rescriere a jurnalului lui Allan , jurnal inceput in perioada in care eroul se muta in casa lui Narendra Sen. Cronologiei faptelor , presupusa de jurnal, ca modalitate voalat confesiva de notatie a unei subiectivitati, i se adauga, la nivel narativ, tehnica reformularii sau a re-perspectivizarii Autenticitatea este astfel potentata printr-o strategie de deconstructie a perspectivei initiale, care adauga, ulterior, amanunte, evenimentelor, gratie detaliilor pe care Allan le afla de la Maitreyi. Cochetaria initiala se dovedeste astfel un impuls innocent de a iubi ca o sora, asa cum ii marturiseste fata; Narendra Sen dorea, de fapt, sa-l infieze pe Allan. Dubla ipostaza a eroului, de european care aplica un tipar cultural unei realitati pe care nu o poate intelege, intrucat ratiunea e o stavila pentru posibilitatea oferita de simturi de a patrunde in esenta lumii, si de fiinta metamorfozata de puterea iubirii, face ca personajul-narator sa fie o simbioza originala a doua mentalitati , care se afla in relatie de antagonism intrucat presupun cai diferite de interpretare a lumii, si care genereaza o reala drama, prin revelatia esentei iubirii ca unitate cosmica.

Complexitatea conflictului e relevata de nivelul social, ontologic, cultural si psohologic la care se plaseaza analiza. Din punct de vedere socio-cultural, se remarca in roman polarizarea lumilor prezentate: pe de o parte, o Indie mistica, apparent retrograda, inradacinata in credinte, cu o modalitate metafizica de a interpreta lumea, ai carei exponenti sunt majoritatea personajelor in care se reflecta mituri, credinte, atitudini, de cealalta parte, amprenta unei civilizatii cu mult superioare din punctual de vedere al formelor de manifestare, dar incapabila sa traiasca in deplina consonanta cu o natura asimilata de fiinta in chip panteist. Ireconciliabila distanta socio-culturala care separa cele doua medii e accentuate cu abilitate in roman prin gesture sau evenimente semnificative: Maitreyi iubeste un copac, soferul o maseaza fara niciun fel de pulsiune erotica, in casta brahmanilor e interzisa mezalianta. In plan ontoloigic, Maitreyi si Allen ilustreaza doua tipuri de fiinri, in sensul filosofic al cuvantului: personajul feminine traieste in orizontul unui mister impus de ritmurile eterne ale naturii, in vreme ce europeanul apeleaza la ratiune ca la unica modalitate de a interpreta ceea ce-l inconjoara. Discrepantele dintre cele doua lumi, analizate la nivel socio-cultural si ontologic, potenteaza tragismul povestii de dragoste, ramase neimplinite in sensul unei comuniuni unanim acceptate. Din perspective psihologica, este relevant conflictul interior, care opune cele doua ipostaze ale eroului si care e subliniat de acesta chiar in incipit, prin marturisirea regretului frustrant de a nu-si putea aminti exact ziua in care a cunoscut-o pe Maitreyi. Rationalul si indragostitul metamorfozat corespund celor doua roluri auctoriale, Allan din jurnal si Allan din roman, ale caror perspective se contrazic deseori. Transformarea in psihologia personajului este astfel de ordin spiritual, prin filtrarea in constiinta a experientei careia I se releva , de afiecare data, sensuri sau semnificatii noi. Incipitul romanului, de tip ex abrupto, stabileste perspective narativa ( impreuna cu), viziunea actoriala, tipul de narrator subiectiv, implicat, definind post-factum relatia dintre acesta si personajul feminine eponim ( care da numele romanului): Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am cunoscut-o pe Maitreyi.*+ Si daca sufar oarecum incepand aceasta povestire, e tocmai pentru ca nu stiu cum sa evoc figura ei de-atunci si nu pot retrai aievea mirarea mea, nesiguranta si turburarea celor dintai intalniri. In roman vor fi inserate si commentate paginile jurnalului, asa incat naratorul implicat va fi secondat de un narrator de tip confesiv caruia, spre deosebire de primul, ii va lipsi constiinta scriiturii. Incipitul romanului nu are numai rol strict narativ, de a anunta tipul de narrator si o secventa din derularea confesiunii si , implicit, a evenimentelor, , ci si tematic, intrucat anticipeaza aspectul essential in jurul caruia se vor concentra evenimentele si marturisirile: iubirea. Finalul romanului, dimpotriva, apeleaza la perspective unui narrator- informator: J., nepotul doamnei Sen, ii dezvaluie lui Allan relatia dintre Maitreyi si un vanzatoir de fructe, in incercarea fetei de a-si convinge parintii sa o alunge de-acasa. Marturisirea naste un nou conflict in intimitatea personajului, care se simte, pe rand, vinovat de a nu fi citit scrisorile de la Khokha, dornic de a o revedea pe fata si constrans de interdictia lui narendra Sen de a nu o mai cauta. Finalul e deschis, in maniera operei aperta, inregistrand printr-o serie de interogatii indecizia personajului si incertitudinea de care este dominat: Sunt foarte turbure, acum , foarte turbure. Si vreau totusi sa scriu aici tot, to Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sac red? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei Finalul prelungeste, astfel, autonomia lumii fictionale dincolo de limita fizica, impusa de pagini, a romanului; cititorul nu asista la o inchidere simetrica, care favoriza revenirea la lumea reala, ci e provocat sa prelungeasca acest univers. Autenticitatea scriiturii revine, astfel, in prim-plan ,in final , prin accentuarea dramei individului care ezita, e derutat, confuz, pierzand legatura cu o logica prestabilita a evnimentelor, ca in romanul traditional. Romanul experientei ofera asadar o noua viziune si un nou tip de personaj, reflectand experienta ca o simbioza a sacrului si profanului, a realitatii si a metafizicii, raportate ontologic, la destinul individului care reuseste sa-si depaseasca conditia, cu pretul sacrificiului de sine, in plan afectiv.