Un numar de metaboliti din cadrul caii de producere la mamifere a acidului mevalonic, asa cum ar fi farnesolul, farnesalul, acetatul de farnesil,

activeaza de asemenea FXR, farnesolul fiind cel mai eficient. Niciunul dintre acesti compusi, insa, nu se leaga direct la FXR, iar ligandul sau specific (autentic), natural, ramane necunoscut. Heterodimerul FXR-RXR este un dimer permisibil raspunde la liganzii RXR. In timp ce pentru elucidarea functionarii FXR se cer studii aditionale pentru activatorii FXR, toti hormonii juvenili III si transfarnesol, sa demonstrat ca acestia accelereaza formarea unui strat cornos matur (SC),a stratului extern al epidermei si a barierei functionale permeabile a epidermei, sugerand un rol posibil al FXR in dezvoltarea barierei epidermice. RIP14 (RXR ) este omologul lui FXR, care se leaga la randul sau de EcREs, si ca si FXR, este foarte exprimat la nivelul ficatului si al rinichilor cu unele expresii in suprarenale si intestin. Cu toate acestea, spre deosebire de FXR, RIP14 nu este activat de catre farnesol. In schimb, este activat de metabolizarea de retinol, a tuturor acizilor trans- retinoici (ATRA), care se leaga de receptorul acidului retinoic (RAR). Retinoidul sintetic TTNPB ([E]-4-[2- (5, 6, 7, 8-tetrahidro-5, 5, 8, 8-tetrametil-2-naftalenil) propen-1-il] acid benzoic), activeaza la randul sau RIP14. Astfel, este posibil, ca RIP14, sa reprezinte un membru suplimentar al familiei receptorului retinoid jucand un rol important in semnalul retinoid in RIP14 in exprimarea tesutului. 3.1.3 Familia LXR Receptorii alfa X ai ficatului (LXR, asa numitul RLD-1) si LXR (care mai este denumit UR, OR1, RIP15, NER) sunt membri ai suprafamiliei receptorilor nucleari orfani care necesita RXR ca un partener heterodimer obligat pentru a lega HRE (de ex. DR4). Ca si heterodimerul FXR-RXR, heterodimerii LXR-RXR raspund la liganzii RXR. LXR are un grad de exprimare ridicat in numeroase tesuturi in care metabolismul colesterolului are loc inclusiv la nivelul ficatului, al intestinelor, al glandelor suprarenale, a tesutului adipos si al splinei. LXR este exprimat peste tot (este omniprezent) si a fost detectat in majoritatea tesuturilor care au fost testate. Studii detaliate au sugerat faptul ca in timp ce la nivelul creierului fetal expresia LXR este exprimata la nivelul creierului postnatal si a celui adult este limatata. Ambele LXR sunt activate de catre un set specific de molecule de colesterol hidroxilat, cum ar fi 22(R)-hidroxicolesterol si 24(S)-hidroxicolesterol. Multe dintre aceste molecule servesc drept intermediari cheie in rata de limitare a pasilor in producerea acizilor biliari si a hormonilor steroizi (pentru detalii vezi sectiune 5). Deasemenea, citocrome P450 gena care codifica CYP7a, sau 7-hidroxilaza, enzima care limiteaza rata de producere a acizilor biliari, contine un element de raspuns LXR si este o tinta importanta pentru LXR. Astfel, LXR apar ca se comporta ca niste sezori ai colesterolului. Acest lucru a fost confirmat de studii care au utilizat manipularea genetica pentru a crea soareci carora le lipseste

LXR functional. Aceste animale par a fi normale la prima vedere fiind viabile si fertile; totusi in cazul in care sunt supusi unei diete bogate in colesterol isi pierd abilitatea de metabolizare a colesterolului, fiind incapabili de a tolera orice cantitate de colesterol in exces peste cel care l-au sintetizat de novo. Aceasta este insotita de o acumularea rapida a unei mari cantitati de colesterol la nivelul ficatului care in cele din urma duce la afectarea functiilor hepatice. Reglementarea mai multor gene cruciale in metabolizarea lipidelor este la randul sau este alterata in cazul soarecilor fara LXR atunci cand sunt supusi unei diete bogata in colesterol. Aceste studii au stabilit ca LXR este un reglator cheie al homeostazieie colesterolului la nivelul ficatului. 3.1.4 PXR

Receptorul pregnane X (PXR) este un receptor orfan care necesita la randul sau in mod obligatoriu RXR ca si partener heterodimer. Doua clone cu lungimea intrega, mPXR.1 si mPXR.2, au fost isolate de la soareci. Prin utilizarea metodei northern plot sau identificat cel putin trei transcripti la nivelul ficatului si al intestinelor unde sunt exprimati la un nivel inalt; o exprimare la un nivel scazut sa observat la nivelul rinichilor si al stomacului. Locusuri similare de exprimare s-au observat utilizand tehnica hibridizarii in situ asupra tesuturilor embrionale de soareci. Astfel, expresia mPXR apare a fi restrictionata la nivelul unor tesuturi specifice incluzand ficatul si intestinele, ambele atat la nivel de embrion cat si la adulti. Familia genelor citocrome P450 3A (CYP3A) apare a fi o tinta pentru PXR. Aceste gene sunt exprimate in tesuturile in care PXR este exprimat si sunt implicate in hidroxilarea hormonilor steroizi si a unei largi varietati de xenobiotice. Promoter-ii din cadrul genelor CYP3A1 si A2 contin structra DR3 care sa dovedit ca leaga heterodimerii PXR-RXR. In cadrul studiilor transfectiei tranzitorii, PXR este activat de un numar mare de steroizi inclusiv pregnenolon si progesteron si derivatii acestora 17hidroxilati, precum si glucocorticoizii sintetici si antiglucocorticoizii. Interesant, PXR combina caracteristici ale ambilor receptori atat steroizi cat si non-steroizi, deoarece, spre deosebire de receptorii steroizi, aceasta formeaza heterodimeri cu RXR; cu toate acestea, similar cu receptorii steroizi, aceasta este activata de catre steroizi. O clona umana cu lungime completa (hPXR), cunoscuta si sub numele de SXR (receptor steroid si xenobiotic) ce corespunde lui mPXR.1, a fost izolata si poate fi omologul sau uman al sau. hPXR si SXR sunt exprimati deasemenea in ficat si in intestine, cu toate aceste, spre deosebire de transcriptii mPXR, au fost nedetectati prin utilizarea metodei Northern blotiing la nivelul stomacului si al rinichilor. O transpunere repetata a doi receptori nucleari de o jumatate de site separati de 6 nucleotide (ER6) serveste ca un raspuns hPXR. Gena umana monoxigenaza CYP3A4 care joaca un rol major in biotranformarea

medicamentelor ce contin structura ER6 in promotorul sau si este probabil o tinta pentru hPXR. CYP3A4 este exprimata in ficat si in intestine la un nivel inalt, are o mare specificitate de substrat, si este capabila de metabolizarea a mai mult de 60% din totalitatea medicamentelor utilizate. Acestea includ steroizii contraceptivi, diferite antibiotice rifampicin; canalul antagonist al calciului nifedipina; antagoistii steroizi cum ar fi tamoxifen; si steroizi sintetici cum ar fi dexamethason, estradiol, corticosteron, si fitoestroen. Desi legarea directa la receptor nu a fost demonstrata, unele dintre aceste componente promoveaza interactiunea hPXR cu coactivatorii in experimentele biochimice, sugerand ca ei servesc ca liganzi pentru PXR. Astfel, hPXR-SXR apar a se comporta ca si un receptor cu o specificitate larga care poate fi implicat in detoxifierea si catabolismul a astfel de componente. In plus, abilitatea sa de a regla CYP3A4 sugereaza un rol important in metabolizarea medicamentelor si in interactiunile dintre medicamente. 3.2 Receptori orfani care se leaga ca homodimerii 3.2.1 Familia COUP-TF Familia receptorilor orfani COUP-TF (chicken ovalbumin upstream promoter-transcription factor) este alcatuita din trei membri: COUP-TFI (care se mai numeste si ear-3), COUP-TFII (ARP-2), si ear-2. Dintre acestia trei, COUPTFI si-II sunt mai strans legati intre ei decat de ear-2. Omologii COUP-TF au fost clonati in mai multe specii, incepand cu Drosophila pana la oameni, si au un grad inalt de secvente omoloage sugerand o conservare a functiei prin evolutie. COUP-TFs leaga ca homodimeri la secventa de repetitie AGGTCA sau palindromere cu diferite spatieri. Cea mai mare afinitate pentru aceste proteine o are secventa DR1 pe care ei formeaza deasemenea heterodimeri cu RXR. Elementele de raspuns COUP-TF au fost idetificate in promoterii genelor implicate in transportul lipidelor, diferentierea musculara si a biosintezei hormonilor steroizi. In aceste cazuri, COUP-TFs se comporta ca reglatori negativi ai transcriptiei atat in vitro cat si in vivo. Mecanismul pentru aceste reglari negative include legarea ADN-ului competitiv, competitia pentru RXR cu alti parteneri heterodimeri, sau interactiunea proteina-proteina cu moleculele transcriptionale coregulatoare. Astfel, COUP-TFs ajusteaza calea VDR, TR, si RAR prin intermediul concurentei pentru RXR. Raportul dintre diferitii receptori intracelulari, afinitatea lor pentru RXR si/sau HREs specific este deasemenea probabilsa joace un rol in aceste tipuri de inhibare competitiva. In unele dintre cazuri, COIP-TFs poate deasemenea sa se comporte ca activatori ai trascriptiei functie de contextul promotor si/sau disponibilitatea moleculelor coactivatoare intracelulare. COUP-TFs sunt exprimate la un grad inalt in dezvoltarea sistemului nervos indicand o implicare posibila in dezvoltarea neurala si in diferentiere. In cazul

soarecilor, genele COUP-TFs (I si II) expune modelele de exprimare care se suprapun. 3.2.2 GCNF Factorul nuclear al germenului receptorului orfan al celulei (GCNF) demonstreaza o legatura specifica si de inalta afinitate la elementul repetitiv ADN AGGTCAAGGTCA (DR0) ca un homodimer. Deasemenea se poate lega la jumatati de situri extinse, cum ar fi TCAAGGTCA, care serveste ca site de legatura pentru receptorul nuclear SF-1. Totusi, in contrast cu SF-1, care se leaga ca monomer, GCNF pare a se lega la aceste secvente ca un monodimer. GCNF nu poate sa transactiveze prin oricare din situsurile sale de legare, desi este capabil sa confere reprimarea activitatii transcriptionale bazale prin secventa DR0. In timpul dezvoltarii, GCNF expune un model de expresie restrictionata specifica creierului, in timp ce expresia GCNF la adulti este specifica celulelor germinative. Studiile hibridizarii in situ au demonstrat ca GCNFmRNA este exprimat in mod special in celulele germinale de la adultii de sex masculin si este cel mai abundent in stadiul VII al spermatidelor rotunde. Expresia GCNF apare prima data la nivlelul testiculelor soarecilor cu varsta de 20 de zile, atunci cand apar pentru prima data spermatidele rotunde. Astfel, in cazul masculilor, expresia GCNF apare dupa meioza si poate avea un rol in modificarile morfologice ale spermatidelor mature. In schimb, expresia GNFC in cazul femelelor, apare la ovocitele aflate in crestere care inca nu au finalizat prima diviziune meiotica. Receptorul care sa demonstrat ca se leaga la secventa DR0 prezenta in promotorii genelor Prm1 si Prm2, sugerand ca aceasta pot servi ca gene tinta pentru GCNF. Bazat pe aceste date, GCNF pare sa fie important pentru anumite aspecte ale dezvoltarii gametilor si in neurogeneza. 3.2.3 HNF-4 Factorul nuclear hepatocitic-4 (HNF-4 hepatocytic nuclear factor), este un receptor orfan care este exprimat in ficat, pancreas, intestine si rinichi. In timpul dezvoltarii soarecilor, exprimarea HNF-4 s-a observat a aparea devreme, chiar inaite ca orgageneza sa apara. Este vazuta pentru prima data in endodermul primar de implantare a blastocitelor si mai tarziu in celulele viscerale endodermice extraembrionale. Pierderea homozigotiei a HNF-4 functional in randul soarecilor duce la dezvoltarea unui embrion letal iar dezvoltarea embrionului mutant este puternic perturbata. HNF-4 leaga ADN-ul ca un homodimer la nucleul secventei repetitive a receptorului nuclear AGGTCA separata de una sau doua nucleotide (DR1,2) cu o afinitate mare. Poate lega, deasemenea, la DR1 si DR2 secvente care sunt diferite fata de forma canonica DR, desi cu o afinitate usor mai scazuta. In cazul

experimentelor de transfectare tranzitorie, HNF-4 demonstreaza o activitate constitutiva puternica care actioneaza prin ambele tipuri de HREs. Interesant, acizii grasi cu lant lung sa raportat ca moduleaza activitatea de transcriptie a HNF-4 prin legarea directa a receptorului ca tioesteri acil-CoA ai lor. Alterarea lungimii lantului si al gradului de saturatie ai acestor liganzi grasi acil-CoA poate conduce la activarea sau inhibarea activitatii de transcriptie a HNF-4. HNF-4 interactioneaza cu secvente reglatoare prezente in promotorii ai mai multor gene ale caror produse sunt implicate in functii diverse, cum ar fi, colesterolul, acizii grasi, glucoza, metabolismul aminoacizilor precum si in dezvoltarea si diferentierea ficatului. Studii care utilizeazaz celule embrionale arata ca pierderea HNF-4 functional conduce la deficiente de expresie a mai multor gene implicate in transportul si metabolismul glucozei. Astfel, HNF-4 pare a fi critic pentru reglarea acestor procese si pentru mentinerea homeostaziei glucozei. Dovezi genetice care leaga direct HNF-4 la rolul in controlul homeostaziei glucozei in cazul organismului uman a rezultat din studii clinice care au utilizat subiecti cu diabet zaharat care a debutat la in tinerete (MODY- maturity-onset diabetes of the young). Aceasta este o forma eterogena genetic monogenica de non-insulino-dependenta (de tip 2) de diabet zaharat (NIDDM) caracterizata de un debut precoce si de o mostenire autosmal dominanta. Pacientii prediabetici MODY au o sensibiltate normala lainsulina, dar sufera de un defect in secretia insulinei stimulata de glucoza sugerand un defect in functionarea celulelor- pancreatice, mai degraba decat recat de rezistenta la insulina, ca defect primar. Analizele au localizat gene care sufera mutatii pe cromozomii umani 20, 7 si 12 in cazul pacientilor MODY (numite MODY1,2 si 3). MODY1 este o gena care codifica HNF-4, si, HNF-1 o tinta pentru HNF-4 a fost asociata cu MODY-3. Aceste descoperiri sugereaza ca aceasta forma NIDDM este in primul rand un rezultat al expresiei genelor aberante iar activitatea de modulare a liganzilor HNF-4 poate duce la o cale de a gasi noi tratamente pentru diabetici. 3.3 Receptorii orfani care se leaga sub forma de monomeri 3.3.1 Familia ERR ERR si- (receptorii si legati de estrogen) ( original denumiti ERR-1 si ERR-2), reprezinta o familie de receptori orfani care poarta omologie puternica pentru DRB al receptorului de estrogen. Receptorii nu se leaga de estrogen in vitro, nici nu activeaza transcrierea in prezenta lor; cu toate aceste gena ERR in sine este receptiva la estrogen. ERR este inalt exprimata in tesuturile rinichilor, inimii si a adipocitelor brune care metabolizeaza acizii grasi. Aceasta se leaga ca monomer la un ERRE (elementul de raspuns ERR) constand dintr-un sit extins pe jumatate cu o secventa de baza constand din AGGTCA. Un ERRE este prezent promotorul coenzimei acil A dehidrogenaza

(MCAD) cu lant mediu, gene care codifica o serie de enzime implicate in oxidarea- a grasimilor. ERR sa aratat ca regleaza MCAD si poate juca un rol important in reglarea balantei energetice celulare in vivo. Alte gene tinta ERR includ gena lactoferin reglatoare de estrogen unde se poate accentua activitatea sa dependenta de estrogen. ERR sa aratat ca se comporta ca un promotor tarziu al represorului transcriptional al virusului simian 40 (SV40) poate actiona ca o reglatoare a comutatorului expresiei genice devreme spre tarziu al SV40. ERR deasemenea, se poate lega la ERRs si a fost identificat ca un represor specific celular al cailor hormonale incluzand acelea care sunt controlate de catre glucocorticoizi, retinoizi si estrogen. Acest lucru se poate produce prin titrarea cofactorilor receptorului si/sau concurenta directa pentru ADN. ERR se leaga deasemenea ca si un homodimer la elementele de raspuns ale estrogenului (EREs), sugerand o posibila comunicare intre caile semnalelor celor doi receptori. ERR arata un model al expresiei cu o specificitate inalta in timpul dezvoltarii soarecilor. In timpul dezvoltarii embrionice timpurii,expresia genei ERR este restrictionata in tesuturile extraembrionice. Transcripti ERR apar in ectodermul extraembrionic la 5.5 zile dupa fecundatie (d.p.c.-days postcoitum) si mult mai vizibil la 6 zile dupa fecundatie. Mai tarziu ERR este exprimat de regiuni ectodermale derivate din pliul amniotic care formeaza corionul (7.5 d.p.c). Odata cu imbinarea corionului cu conul ectoplacental expresia ERR scade si la 8.5 d.c.p. se observa doar la marginea libera a corionului si nu mai este detectata la stadiile dezvoltarii subsecventiale. Animalele mutante ERR mor la 10.5 d.p.c. si au afectata grav dezvoltarea placentei si numeroase esecuri, caracterizara de formarea anormala a corionului urmata de un esec al reinnoirii diploide a trofoblastului si de o crestere in formarea celulelor gigant. Astfel, ERR este esential pentru formarea normala a placentei. 3.3.2 Familia FTZ-F1 Factorul steroidogenic 1 (SF-1,denumit si Ad4BP) si LRH-1 (sau PHR-1 sau FTF) sunt omologii mamiferelor pentru factorul de transcriptie FTZ-F1 de la Drosophila, care regleaza transcriptia genei homeobox fushi tarazu a embrionilor musculitei. Patru transcripti distincti par sa fie codificati de gena SF-1, proteine de legare embrionale long terminal repeat (ELP), ELP2, ELP3 si SF-1. Acestea sunt formate prin utilizarea promotorilor alternativi si/sau spatierea diferentiala si diferita in expresia profilurilor lor care eventual servesc unor roluri functionale distincte. SF-1 care se leaga ca un monomer la elementul sau de raspuns (SF-1RE) care a fost identificat in promotorii multor citocrom steroizi hidroxilaze P450. Acesta actioneaza in principal ca un activator si joaca un rol important in reglarea genei steroidogenica. Gena codifica proteina reglatoare acuta steroidogenica (StAR), un factor esential necesar pentru

mobilizarea colesterolului din exteriorul spre interiorul membranei mitocondriale in timpul steroidogenezei, este indus deasemenea de SF-1. In plus, receptorul scavenger (gunoier, maturator, colector de resturi) BI (SR-BI), un receptor pentru lipoproteine cu o densitate mare de colesterol (HDL highdensity lipoprotein), este activata de SF-1. SF-1 este exprimat in toate tesuturile steroidogenice asa cum ar fi la suprarenale, gonade si la nivel relativ scazut in placenta. Este exprimat deasemenea si in splina acolo unde metabolismul colesterolului are loc. Astfel, SF-1 joaca un rol important in metabolismul colest erolului. SF-1Res a fost identificat in promotorii altor gene, a caror produse actioneaza ca mediatori derivati hipofizari ai steroidogenezei gonadale, cum ar fi hormonul luteinizant (LH) si hormonul foliculo-stimulant (FSH). SF-1 este exprimat in gonado-tropii pituitari si in hipotalamusul ventro-medial (VMH) si este esential pentru reglarea axei hipotalamo-hipofizo-steroidogenic. Studii detaliate realizate in situ au aratat ca expresia SF-1apare de timpuriu in timpul dezvoltarii gonadelor si a primordiilor suprarenalelor, sugerand rolul sau in dezvoltarea organelor steroidogenice. Acest lucru a fost confirmat de studii genetice asupra soarecilor unde SF-1 a fost inactivat prin perturbarea genei vizate iar acesti soareci au fost expusi agenezei gonadelor si suprarenalelor. In plus, acesti soareci au insuficienta in functionarea gonadotropelor, ablatia unei regiuni specifice a hipotalamusului si o inversare a organelor genitale interne si externe de la masculi la femele. Mai mult, SF-1 regleaza gena inhibitoare de substanta mulerian (MIS), un mediator cheie in diferentierea sexuala masculina. Cu toate acestea, este inca neclar, daca SF-1 activeaza sau inhiba activitatea promotorului MIS. Aceste rezultate arata ca SF1 joaca un rol esential in reglarea organului axei hipotalamo-hipofizosteroidogenica la diferite nivele, precum si in procesele complexe de diferentiere endocrina. Studii ale transfectiunii au aratat ca activitatea constitutiva a SF-1 este in general mai ridicata in celulele care sunt steroidogenice in comparatie cu cele non-steroidogenice, indicand ca activitatea SF-1 este specifica functie de tipul celulei. Activitatea sa poate fi influentata de mesagerii secundari incluzand cAMP si esterii forbol, sugerand ca fosforilarea poate juca un rol in activarea SF-1. Deasemenea, cateva proteine incluzand receptorii coactivatori si alti factori de transcriptie, s-a raportat ca regleaza functia SF-1. Toate aceste activitati au loc intr-o maniera specifica intre o celula si promotor. In plus, oxisteroli specifici cum ar fi hidroxicolesterolul 25,26 sau 27, inhibitori cunoscuti ai biosintezei colesterolului, sporesc deasemenea dependenta activitatii de transcriptie a SF-1 prin intermediul HREs. Aceste componente cresc deasemenea transactivarea dependenta de SF-1 a promotorolui uman StAR la fel ca si alti promotori umani ai genei steroidogenice P450. Din nou aceste raspunsuri au specificitate functie de tipul celulei. Desi este clar ca anumiti oxisteroli pot activa SF-1, studii viitoare sunt necesare pentru a determina daca ei se comporta ca liganzi fiziologici bona fide.

LRH-1 este codificat de o gena diferita si este exprimat in ficat si in pancreas, tesuturi in care SF-1 nu se exprima. Ambii receptori impart secvente de aminoacizi similare, in special din domeniul de legare al ADN-ului, si, ca si SF-1, LRH-1 apare deasemenea ca se leaga la secventa sa tinta ca si un monomer. Gena -fetoprotein a fost identificata ca fiind o tinta potentiala pentru LRH-1. 3.3.3 Familia NGFI-B

Factorul de crestere al nervului indus de gena B (NGFIB, denumit si Nurr77, TR3/NAK1, TIS1, N10), a fost original izolata ca o gena indusa de catre un factor de crestere al nervului (NGF) in liniile celulare feocromocitoma de la sobolani PC12. Alti membri ai familiei inclusiv Nurr1izolat din adn-ul creierului de la soareci si NOR-1 identificat din culturile de celule de creier fetal al soarecilor. Genele lor sunt rapid induse de o larga varietate de stimuli. Inductorii includ stimuli chimici cum ar fi cAMP, esteri forbol, hormoni peptidici, factori de crestere, neurotransmitatori si stimuli fizici cum ar fi depolarizarea de membrana, agitatie mecanica si camp magnetic. Mai departe, activarea celulelor T prin intermediul receptorilor celulelor T conduc spre o inductie rapida a expresiei genei NGFI-B. NGFI-B si Nurr1 se leaga de receptorii half-sites ca si monomeri. Activitatea receptorilor asupra raspunsului dat de NGFI-B (NBRE), poate fi reglat prin fosforilarea unui reziduu de serina din DBD-ul sau. Ambii receptori pot dimeriza deasemenea cu RXR (prin secventele NBRE si DR5) iar heterodimerii raspund la liganzii RXR. In plus, NGFI-B se poate lega ca si homodimer. Din contra, NOR-1 se leaga ca monomer si nu sa raportat ca ar heterodimeriza cu RXR. Subfamila genelor NGFI-B este exprimata in multe tesuturi, mai ales in hipofiza, timus si in glanda suprarenala. Cei trei receptori izomorfi sunt exprimati diferit in creier in diferite stadii in timpul dezvoltarii sale. Nurr1 este foarte exprimat timpuriu in timpul gestatiei de mijloc, in timp ce exprimarea lui NOR-1 este observata mai tarziu iar NGFI-B este exprimata in creierul adult. In culturile de celule cerebrale de soareci, oligonucleotidele antisens NOR-1 induce migrarea celulelor si agregarea cu proceselor extensiei neuritelike. Soarecii cu deficienta de Nurr-1 demonstreaza o lipsa a dezvoltarii normale a neuronilor dopaminergici si mor la scurt timp dupa nastere. Aceste constatari implica membrii NGFI-B ai familiei ca jucatori critici in diferentierea si functionarea neuronala; cu toate acestea, rolurile exacte trebuie sa fie elucidate. NGFI-1 si Nurr-1 joaca un rol in reglarea axei hipotalamo-hipofizara-suprarenala (HPA) prin reglarea factorului de eliberare corticotropina (CRF) si POMC, un precursor pentru numeroase neuropeptide inclusiv a hormonului adrenocorticotropic (ACTH). NGFI-B regleaza deasemeni si CYP21, o gena a steroidului hidroxilaza care codifica o enzima implicata in biosinteza glucocorticoidului si al adrenocorticotropicului.

In plus, NGFI-B joaca rol in programarea mortii celulare (apoptoza) a celulelor T urmata de stimularea receptorului celulei T antigen. Totusi, NGFI al soarecilor knock-out nu prezinta functii extrem de anormale a axei HPA sau a apoptozei TCR, sugerand o redundanta posibila in randul membrilor familiei NGFI-B. Acesti receptori pot juca un rol in cancer bazat pe identificarea genelor de fuziune, intre o gena implicata in sarcomul Ewing (EWS) si NGFI-B. In plus, tratamentul celulelor cancerului mamar cu retinoid conduce la o alterare in exprimarea genelor NGFI-B, Nurr-1 si NOR-1. Retinoizii prezinta efecte antiproliferative si de diferentiere intr-un numar mare de tesuturi si celule si sunt unele dintre cele mai promitatoare componente utilizate in tratarea si prevenirea cancerului. Aceasta, impreuna cu abilitatea lor de a fi reglate de catre retinoizi si prin heterodimerizarea cu RXR, acesti receptori pot juca un rol important in semnalizarea retinoidului in celulele canceroase.

3.3.4 Familia ROR Familia receptorilor orfani legata de acidul retinoic (ROR), denumita si receptorul Z retinoidic (RZR), este alcatuita din trei subtipuri, ,, . DBDs lor sunt aproximativ 70% omologi ai RAR; totusi, acestia nu par a fi activati de retinoizi. 3.4 Receptorii nucleari atipici 3.4.1 DAX-1 DAX-1 este un membru al superfamiliei receptorilor nucleari ai factorilor de transcriptie care contin atipici zinc sau orice alt motiv cunoscut de legare al ADN-ului. Mutatiile lui DAX-1 cauzeaza un fenotip complex endocrin care include hipoplazia suprarenala congenitala (AHC) cu hipogonade hipogonadotropic. La oamenii cu AHC, cortexul suprarenalelr este dezorganizat, citomegalic, fetal in aparenta iar cortexul definitiv adult nu este dezvoltat, indicand ca DAX-1 este esential pentru dezvoltarea normala a suprarenalelor. DAX-1 cartografiaza pe Xp21, o regiune asociata cu administrarea sensibila a inversarii de sex unde masculii cu o copie in plus pe Xp21 au dezvoltarea testiculelor afectata si inversari de sex consecvente. Asa dar, DAX-1 este important si pentru determinarea sexului la om. Desi DAX-1 duce lipsa de DRB prezent in receptorii nucleari, este capabil sa se lege in vitro la structura unica de ac de par a ADN-ului unde aceasta legare este eficienta pentru tulpini (stems) alcatuite din 10-24 nucleotide dar mai putin eficiente cu tulpini (stems)mai scurte. Desi este necesara o bucla pentru aceasta legare nu exista nici o secventa cu o specificitate puternica. Astfel de structura in ac de par sunt deasemenea formata in vivo si gasita in promotorii

genelor DAX-1 si StAR ( un factor esential necesar pentru steroidogeneza). Ca o consecinta a legarii la aceste structuri, DAX-1 se comporta ca un inhibitor puternic al exprimarii StAR si blocheaza sinteza hormonului steroid in celulele tumorale adrenocorticale Y-1. Aceasta represiune se produce printr-un mecanism de inhibare alosterica prin care DAX-1 afecteaza legarea unui alt receptor nuclear, SF-1, care actioneaza ca un activator al transcriptiei exprimarii StAR. Exprimarea DAX-1 si SF-1 prezinta o colonizare izbitoare in cortexul suprarenalei adulte, gonade, hipotalamus si pituitara, demonstrand similaritati izbitoare in fenotipul lor mutant. Aceste date sugereaza ca ambii receptori regleaza cai endocrine comune. Aceasta poate sa apara complet independent una de cealalta, sau doi receptori pot fie sa actioneze secvential sau sa interactioneze direct, pentru a regla gene tinta importante pentru dezvoltarea sistemului endocrin. In mod interesant, un site de legare presupus SF-1 a fost identificat in promotorul genei DAX-1 prin care SF-1 a fost postulat sa regleze expresia DAX-1. Cu toate acestea, soarecii cu SF-1 knockout continua sa-si exprime DAX-1 in gonadele embrionice si in hipotalamusul, iar expresia DAX-1 in testiculele fetale este independenta de SF-1, sugerand ca expresia DAX-1 nu are nevoie de SF-1 in acest caz. Este putin probabil ca DAX-1 sa regleze expresia SF-1, asa cum expresia SF-1 fie precede sau coincide cu cea a DAX-1, iar fenotipul knockout SF-1 este mult mai sever in cazul pacientilor cu DAX-1 mutant. O alta posibilitate este aceea ca doi receptori interactioneaza pentru a forma heterodimeri. Desi ambele proteine sa aratat ca pot interactiona fizic in vitro, este neclar daca acest lucru se produce in vivo. Astfel, mecanismul precis prin care DAX-1 si SF-1 regleaza impreuna cai comune care conduc la diferentierea sistemului endocrin ramane nedefinita. 3.4.2 SHP Partenerul heterodimer mic (SHP) este un membru orfan al superfamiliei receptorilor nucleari ai hormonilor similar cu DAX-1, prin aceea ca cuprinde o presupusa dimerizare si un domeniu ligand-legare dar duce lipsa de domeniul de legare de ADN-ul conservat. Cu toate acestea spre deosebire de DAX-1, nu presupusele secvente de legare ADN au fost identificate pentru SHP. SHP interactineaza cu mai multi membri orfani si conventionali ai superfamiliei receptorilor, inclusiv RXR,TR, ER si CAR. Acesta este foarte exprimat in tesuturile adulte ale splinei si ale intestinului subtire umane. Este exprimat, deaemenea, in ficatul fetal si glanda suprarenala. In celulele mamiferelor, SHP inhiba in mod specific legarea ADN-ului si transactivarea de catre membrii superfamiliei cu care interactioneaza. Prin urmare, pare sa functioneze ca un reglator negativ al cailor de semnalizare receptor dependente. Cel putin in cazul ER, concurenta pentru legarea coactivatorului pare a fi un mecanism prin care SHP inhiba functionarea receptorului.

4. In cautarea unui ligand Unul din aspectele cele mai interesate ale cercetarii in domeniul receptorilor orfani este cautarea si identificarea liganzilor receptorilor. Identifiarea unui ligand natural poate, in unele cazuri, sa conduca la perspective neasteptate si unice in semnalizarile fiziologice si abordari potentiale noi pentru tratarea bolilor umane. Pe langa alte proprietati biologice descrise anterior, elucidarea liganzilor sai este o cheie spre intelegerea functionarii receptorilor orfani. In ultimii ani, un numar de laboratoare diferite au identificat liganzi noi/ activatori pentru numerosi receptori orfani. Aici, am discutat cateva abordari in identificarea liganzilor. Cea mai comuna si de succes abordare in cautarile pentru liganzi noi sau activatori a fost testul contrnsfectie pe baza de celule. In cazul acestui test, ADN-ul plasmidian codifica o gena reporter capabila de exprimarea unui produs usor masurabil, este introdus in culturile de celule.Aceasta poate fi realizata prin numeroase mijloace diferite inclusiv precipitarea ADN-ului folosind fosfatul de calciu, captand ADN-ul in vezicule lipidice sau electroporare. Aceste tehnici de transfectie tranziorie permite ADN-ului sa patrunda in celule si sa fie exprimat in conditii adecvate. Gena reporter este condusa de un promotor care contine elemente de raspuns multiple specifice pentru receptor, astfel incat expresia genei reporter este dependenta de reglarea activitatii receptorilor orfani de catre un ligand potential. Pentru multi receptori, in absenta ligandului, nu este observata nici o activitate transcriptionala. Prezenta ligandului conduce la activarea transcriptiei care este masurata prin monitorizarea activitatii genei reporter (Fig.6). Cu receptorii care prezinta liganzi cu activitate constitutiva intensa care sa inhibe sau sa imbunatateasca activitatea lor de baza poate fi identificata. Acest test poate fi efectuat in placa 96 sau 384, si utilizand aceasta abordare este posibil sa fie monitorizat un numar mare de potentiali liganzi in mod individual, sau in bazine de 5-10 componente. Sursa acestor componente poate fi naturala sau sintetica, biblioteci chimice, tesuturi sau extracte celulare, intreg embrionul sau ser.