1. Antigen, imunogen, epitop, haptena: def, exemple.

Antigenul: molecula care poate fi specific recunoscuta de elementele adaptative ale sistemului imun. (celulele B, T sau ambele). Ex: atg umane, microbiene, vegetale, sintetice (corpusculare, solubile, tumorale), atg viral, fungice, parazitare. Imunogen: atg complet care atunci cand exista intr un organism cu un sistemn imunoformator normal determina raspuns imun. Ex: imunogene din organismul bacterian, virusuri, fungi, paraziti, tesutul grefelor straine, tumori. !aptena: substanta cu "# mica, lipsita de capacitatea de a declansa un raspuns imun. Epitopul: regiune specifica de pe molecula de atg pe care o recunoaste si cu care vine in contact anticorpul. Ex: epitopi secventionali: alc dintr un singur lant de monoza$aride sau aminoacizi si epitopi conformationali alcatuiti din alaturarea a % sau mai multe lanturi. 2. Situatii care impun investigarea raspunsului imun: cand agentul etiologic e cantonat in zone inabordabile prelevarii produselor patologice (bruceloza, leptospiroza, sifilis latent) cultivarea agentilor infectiosi pe medii de cultura e dificila sau imposibila (treponema palidum, virusuri) izolarea agentului infectios de prelevatul patologic a fost ratata datorita: investigarii tardive, folosirii unor te$nici cu sensibilitate si specificitate redusa &emnificatia clinica a unor prelevate e discutabila (recoltarea unor probe nerelevante pentru perioada in care se afla bolnavul). 3. Dinamica raspunsului umoral sistemic 'eprezinta raspunsul imun mediat de anticorpi si poate fi: sistemic (primar sau secundar) local. &inteza de Ig se desfasoara in ( etape: ). *aza de latenta: separa momentul contactului de momentul aparitiei primilor anticorpi (dureaza % + zile) %. *aza logaritmica: sinteza activa de Ig cu crestere constanta a titrului de atc. (dureaza ( , zile) +. *aza de stagnare: reprezinta sinteza in platou de atc (. *aza de declin: caracterizata printr o scadere progresiva si lenta a titrului de atc. 4. Factorii care influentea a imunogenitatea unui antigen. a) -aracterul non propriu al imunogenului: gradul de imunogenitate al unei molecule depinde de masura in care aceasta difera de structura proprie a gazdei. componenta self nu declanseaza raspuns imun spre deosebire de raspunsul imun declansat de compusii diferiti de structurile proprii (non self). constituentii proprii organismului pot deveni non self si declanseaza reactii imune specifice daca: sufera modificari sub actiunea unor agenti de mediu (fizici, c$imici, biologici), nu mai sunt prote.ati de barierele morfofunctionale a caror structura e afectata.

b) #arimea si complexitatea moleculelor de antigen: parametrul esential pentru imunogenitate. #arimea moleculei nu e un factor suficient pentru a conferi calitatea de imunogenitate. Aceasta creste paralel cu gradul de complexitate al moleculei de antigen. in general, o substanta e cu atat mai imunogena cu cat are greutate moleculara mai mare, cu atat creste nr de determinare a atg de pe suprafata moleculara respectiva. complexitatea ant include: natura c$imica a moleculei, configuratia optica a aminoacizilor in cazul atg proteice. sunt imunogene proteinele, poliza$aridele si mai putin imunogeni acizii nucleici, deloc imunogene lipidele. c) -antitatea de atg, calea si modul de administrare: doza inima imunogena variaza in functie de natura atg si de specia receptorului administrarea parenterala a atg prin contact rapid cu celulele imunocompetente din ggl limfatici, administrati in doze fractionale si repetate la intervale optime asigura o putere imunogena inalta antigenelor folosite. d) /rezenta ad.uvantilor: poate influenta in mare masura intensitatea raspunsului imun. ad.uvantii sunt reprezentati mai ales de compusi minerali0organici care administreaza odata cu atg determina o amplificare a reactiei imune ca intensitate si durata. e) 'olul factorilor reglatori ai gazdei: capacitatea unui organism de a raspunde specific unui atg prin mai multe sisteme genice care controleaza reactivitatea imuna specifica. !.Factorii si celulele cu importanta in apararea nespecifica "enumerare#: rezistenta speciei fata de anumiti patogeni rezistenta individului depinde de varsta, stress, dieta, boli interecurentte, malnutritie, /*A sistemul complement: moartea celulara Interferonii: rezistenta la infectii virale 1actoferina si transferina 2 $istone nucleare 1izozimul 2 liza celulelor bacteriene &uc gastric &ecretii biologice /eroxidaza oxidari letale ale celulelor -elulele sunt: celule epiteliale (ciliate, mucoase, simple), celulele 34 in cazul celulelor infectioase irale, eozinofile in apararea antiparazitara, macrofage in apararea antibacteriana, neutrofile in inectii bacteriene si fungice. $. %elulele pre entatoare de antigen: def, ex. Ele reprezinta populatia de limfocite cu capacitate stimulatorie foarte eficienta. au rol de pivot pentru ca exista la limita dintre apararea innascuta si cea dobandita

se gasesc in piele, ggl limfatici, epiteliile mucoaselor, timus. sunt reprezentate de: macrofage, celule dendritice, limfocite B. 'ol : pentru activarea limfocitelor T si a unor limfocite B, -/A trebuie sa poarte atg pe suprafata. natura -/A poate determina declansarea reactiei imune sau instalarea tolerantei activarea celulelor T cere exprimarea moleculelor costimulatoare de pe suprafata -/A si au rol in producerea I1 )% daca atg e prezentat de -/A neprofesionale reactia imuna lipseste au rol in prezentarea antigenelor limfocitelor T sau B.

&. Fagocito a : etape, celule implicate : a) migrarea celulei fagocitare la sediul infectiei (monocite, neutrofile) : se realizeaz prin % procese : diapedeza ( migrarea celulelor prin peretii vaselor initiata de mediatorii inflamatiei : 5inina, $istamina) si c$emotaxia (miscarea celulelor fagocitare prin pseudopode ca raspuns la stimulii c$imici). b) Aderenta fagocitelor la nivelul tintei : fagocitoza e initiata prin aderenta particulei la suprafata membranei fagocitare pe care sunt prezenti receptori. c) Ingestia particulei cu formarea fagozomului. macrofagele existente in arii de filtrare vor incon.ura particula straina si trimit pseudopodele in .urul ei rezultand fagozomul. d) *ormarea fagolizozomului: fagozom 6 enzime proteolitice ale lizozomului ezultand fagolizozomul. e) uciderea intracelulara: dupa formarea fagolizozomului, bacteria isi pierde viabilitatea, iar dupa %7 +7 de minute de la ingestie are loc eliberarea enzimelor lizozomale care vor determina liza bacteriilor. f) digestia intracelulara si egestia: microbii inglobati sunt rapid degradati in fagolizozomi la compusi cu greutate moleculara mica. neutrofilele mor si se lizeaza dupa fagocitare, ele constituind puroiul. macrofagele egesta resturile digerate si elimina o serie de fragmente antigenice. -elule implicate: leucocite polimorfonucleare neutrofile si macrofage.

'. (acrofagul: celula implicata in apararea specifica si nespecifica: sunt celule mononucleare promonocit monocit macrofag au durata lunga de viata rolul cel mai important in fagocitoza sunt celule prezentatoare de antigen au rol in infectiile cronice au functii diferite de ale monocitelor diametru de )8 )9:, nucleu bilobat, citoplasma bogata in organite sunt eficiente in combaterea agentilor infectiosi capabili sa traiasca in interiorul celulelor lezate invadeaza situsurile inflamatiei si au rol in curatirea locului de detritusuri necrotice. ). %elulele sistemului fagocitar mononuclear: functia citotoxica a macrofagului. -elulele sistemului fagocitar; macrofagele, leucocitele polimorfonucleare (neutrofile, eozinofile, bazofile). *unctia citotoxica a macrofagelor: se manifesta fata de diferite categorii de celule: celule modificate infectios sau prin imbatranire, celule tumorale. -itotoxicitatea nespecifica a macrofagului poate fi: neselectiva: fata de celulele imbatranite sau alterate infectios) selectiva: cand macrofagele sunt activate de anumite structuri microbiene cu rol de imunomodulatori (ex: actiunea citotoxica asupra tumorilor in prezenta endotoxinelor bacteriene). -itotoxicitatea specifica realizata de macrofag are la baza % mecanisme: limfocitul -<(6 recunosc peptidul antigenic prin moleculele #!- II de pe macrofage si elibereaza I*3= care activeaza macrofagul.

1*. Forme de imunotoxicitate "+ citotoxice, celulele ,-, macrofag# 1imfocitele T : sunt celule limfoide implicate in citotoxicitate alaturi de celulele -<9 si cateva -<(.

Intervin in: eliminarea celulelor infectate cu virusuri, re.ectul grefei de tesut, activitatea antitumorala. -elulele 34: celule limfoide cu rol in citotoxicitate reactioneaza fata de celulele care nu exprima molecule #!actioneaza si asupra celulelor tinta acoperite cu anticorpi putandu se lega prin receptorii '*c la anticorpii fixati de.a pe celulele tinta. /rezinta % clase ma.ore de receptori in$ibitori pt molecula #!-: receptori tip lectina (-<>() sau molecule din superfamilia Ig. 'eceptorii tip lectina recunosc moleculele #!- ) de pe tinta semnalizand in$ibitia citotoxica. #!- I prote.eaza celula tinta de citotoxicitatea mediata prin 34. -elulele 4 si 34 folosesc diferit receptorii pentru identificarea tintelor lor. -elulele Tc, 4 ucid celulele tinta prin: semnalizarea directa celula celula sau semnalizare indirecta prin cito5ine. #acrofagele: celule activate care secreta T3* care induce apoptoza pe o cale similara celei produse de 34 si Tc. 11. .numerati principalele categorii de stari imunopatologice "schema# /ot fi determinate de: ). un raspuns imun exagerat: stari de $ipersensibilitate: imediata tip I (anafilactica), tip II (citotoxica), tip III (prin -I-6 complexul Ig" sau Ig#) sau intarziata tip I? mediata de limfocitele T sensibile. !ipersensibilitatile I, II si III sunt mediate de anticorpi si se manifesta rapid, cea de tip I? e mediata de celule si apare mai tardiv. %. <eficite de mecanisme de aparare: stari de imunodeficienta: primara sau secundara in functie de momentul instalarii. +. <ereglari intrinseci la nivelul sistemului imun exprimate prin capacitatea de a distinge self ul de non self: stari imune: boli organ specifice sau nespecifice.

12. Atg timodependente si timoindependente: def, ex: Atg T dependente: stimuleaza limfocitele B care au receptori pentru recunoasterea lor dar numai dupa cooperarea cu limfocitele T$, raspunsul imun fiind conditionat de cooper 1imf B 1imf T includ ma.oritatea atg solubile si corpusculare determina memoria imuna. Atg T independente: produc activitatea directa a limfocitelor B fara interventia celulelor T$ reprezinta mitogenele nespecifice pentru limfocitele B au molecula mare au structura tridimensionala

au nr mare de grupari repetitive care se succed monoton pe suprafata moleculei sunt rezistente la degradarea enzimatica persista indelungat in organism ex: poliza$aride pneumococcice tip III, dextrani, levani, flagelina polimerizata, polivinil pilolidina, ficollul. 13. /nterpretarea reactiilor AS01 si 2/DA0. 'eactia @I<A1: e folosita in evidentierea antigenelor A osmotice si ! flagelare in serul bolnavilor afectati de febra tifoida si paratifoida produsa de &almonella tBp$i si paratBp$i. &e apreciaza ca doar o crestere progresiva a titrului acestor atc pledeaza pentru febra tifoida. ?aloarea diagnostica prezinta in special aglutininele A in timp ce aglutinina ! persista dupa vaccinare sau la cei care au facut anterior o infectie oculta. Titrul: ultima dilutie a serului de testat la care se mai observa prezenta grun.ilor de aglutinare. 'eactia A&1A: reprezinta determinarea titrului antistreptolizinelor A titul anticorpilor antistreptolizina A e determinata de ultimul tub in care nu mai exista deloc $emoliza valori normale: ),7 %77 unitati A&1A0ml ser valori crescute: o infectie recenta cu streptococ sau instalarea unor complicatii poststreptococice renale sau reumatismale si se mentin crescut cateva luni dupa infectie. 1a persoanele in varsta, valorile atc A&1A sunt scazute Este o reactie de neutralizare a streptolizinei A de catre anticorpii din serul bolnav 3eutralizarea A&1A se evidentiaza macroscopic prin adaugarea de $ematii de iepure. 'eactia pozitiva inseamna absenta $emolizei, existenta anticorpilor, iar $$ematiile se depun la fundul eprubetei 'eactia negativa inseamna prezenta $emolizei, fara existenta anticorpilor, iar antigenele lizeaza $ematiile. &e pun in eprubeta ser de testat 6 atg standard6 $ematii iepure. Titrul A&1A este dat de ultima eprubeta in care nu exista $emoliza. 14. /ntradermoreactia Dic3 si /D4 tip tu5erculinic: metodologie, interpretare. 'eactia <ic5: testeaza susceptibilitatea la scarlatina, testeaza prezenta sau absenta anticorpilor antitoxina eritrogena in organism se in.ecteaza 7,) ml toxina eritrogena in organism reactia pozitiva: lipsa eritemului in zona inoculata rezultand persoane imune la scarlatina deoarece exista anticorpi (protectori antitoxina eritrogena) reactia negativa: apare eritem cu diametrul egal cu )7mm la locul inocularii rezultand persoane antitoxina eritrogena. I<' de tip tuberculinic: e testul cu cea mai mare sensibilitate la om, testeaza receptivitatea la TB-.

/rincipiu: raspunsul imun sensibilizat anterior la un antigen reactioneaza la administrarea aceluiasi antigen rezultand raspuns local caracterizat prin eritem, induratie, infiltrat celular mononuclear. &e in.ecteaza intradermic pe fata anterioara a antebratului si se citeste reactia la C% ore. 'eactie pozitiva: eritem moderat: a) eritem redus si papula rezultand prezenta imunitatii celulare (rezistenta la reinfectie) b) eritem intens 2 eritem extins, edem local si angiopatie satelita rezultand infectie activa. 'eactie negativa: absenta modificarilor cutanate 2 imunitate celulara absenta si receptivitate crescuta fata de o posibila infectie tuberculoasa.

1!. Sursa si actiunile /062: &ursa: limfocitele T 'ol: activarea si proliferarea celulelor T, activarea Tc si a macrofagelor. 1$. Sursa si actiunile /061: I1 )D: sursa este macrofagul si rolul de mediator al inflamatiei, sensibilizeaza macrofagul si creste /*A. Il )b: &ursa este limfocitul B si are rol in cresterea raspunsului imun si in adeziunea leucocitara. 1&. Specificati concentratiile normale ale /g in ser Ig": 9 ), mg0ml IgA: ),( ( si IgAs: 7,78 mg0ml Ig#: 7,8 % mg0ml Ig<: 7 7,( mg0ml IgE: 7,77778 mg0ml 1'. Situsul com5inativ: structura, importanta. &itusul combinativ este zona de recunoastere si interactiune moleculara a moleculelor de Ig cu epitopul. E format din .uxtapunerea in spatiu a zonelor $ipervariabile apartinand lanturilor 1 si !. s au descris + regiuni $ipervariabile in domeniile ? ale fiecarui lant 1 si !. Antigenele si anticorpii interactioneaza printr o complementaritate spatiala, regiunile $ipervariabile din domeniile variabile ? sunt aglomerate la capatul regiunii *ab. Anumite reziduuri din aminoacizii de aici interactioneaza specific cu antigenul, iar restul au rol in: constituirea invaginarii domeniului ? prin care se prinde antigenul, in mentinerea integritatii situsului de legare. /e langa legaturile covalente, fortele care intervin in interactiunea epitop paratop sunt: fortele electrostatice, legaturile de !, ?an der @als, $idrofobe.

1). 0imfocitele +h1 si +h2: profil cito3ine, implicare in reactivitatea imuna normala si a5eranta: actioneaza ca celule $elper pentru inducerea proliferarii si diferentierii celulelor B in plasmocite mediaza cateva functii asociate cu: citotoxicitate, reactii inflamatorii locale, $ipersensibilitate intarziata tip I? intervin in combaterea patogenilor intracelulari: virusuri, bacterii declanseaza raspunsul imun mediat de celule produc urmatoarele limfo5ine: I1 %, I*3=, T3* E si % cito5ine comune si pentru T$%: I1 + si "# *&-. sintetizeaza factorul de stimulare a formarii coloniilor de granulocite si monocite: &* "#, "# -&* stimuleaza generarea limfocitelor T citolitice si precursorii -<9. sintetizeaza Il (, Il 8, I1 ,, I1 >, I1 )7, I1 )+ are rol in exprimarea moleculei #!- II. 2*. /ndicati situsurile timo si 5ursodependente din organele limfatice secundare unde limfocitele vin in contact cu antigenul. Arganele limfatice secundare sunt: ggl limfatici sau structuri difuze (tesutul limfatic asociat mucoaselor 2 #A1T) creaza mediul in care limfocitele pot interactiona cu antigenele. &plina e alcatuita din: pulpa alba: teaca limfoida periarteriala cu celule B si T pulpa rosie: sinusuri venoase si cordoane splenice la nivelul tecii periarteriale celulele B pot fi organizate in foliculi primari (celule B 6 vase) sau foliculi secundari (cu centru germinativ). "gl limfatici sunt formati din: zona corticala: regiunea superficiala sau corticala propriu zisa. (cu celule B dependente) regiunea profunda sau paracorticala (cu celule T dependente) zona medulara In zona paracorticala tesutul limfoid nu e organizat in foliculi, predomina limfocitele T, aici se initiaza raspunsul imun celular. In zona medulara tesutul limfatic e organizat sub forma de cordoane celulare ce contin1 limfocite B, plasmocite, macrofage. 1a nivelul mucoaselor: in lamina propria exista limfocite T si B activate, plasmocite 1a nivelul epiteliilor: limfocitele intraepiteliale in ma.oritatea celulelor T diferite fata de cele din lamina propria. 21. 7rincipiul tehnicilor de investigare a raspunsului imun celular. Testarea raspunsul imun celular prin:

teste de imunitate celulara Fin vivoG: test I<' la tuberculina teste in vitro: teste de transformare blastica limfocitara, teste de in$ibitie a migrarii macrofagelor, teste de citotoxicitate imuna. I<' la tuberculina: limfocitele sensibilizate anterior la un antigen reactioneaza la readministrarea aceluiasi antigen, rezultand un raspuns local caracterizat prin eritem, induratie, infiltratie polimorfa. Testul de transformare blastica limfocitara: limfocitele unui subiect sensibilizat la un atg pot fi stimulate in culturi prin acelasi atg. Testul de in$ibitie a migrarii macrofagelor: macrofagele mentinute in conditii corespunzatoare parasesc locul in care se afla si migreaza in diferite directii. Anumite limfo5ine eliberate de limfocitele care au reactionat specific cu un anumit atg in$iba migrarea acestor celule. Testul de citotoxicitate imuna: limfocitele subiectului investigat puse in contact cu atg care le a sensibilizat elibereaza limfotoxina. 22. %riterii de clasificare a atg: a) <upa origine: antigene care apartin germenilor infectiosi: bacteriene (solubile precum enzimele, toxinele si corpusculare care apartin anexelor bacteriei si sunt capsular,e flagelate, antigenul #, 1/&), virale, fungice. antigene neinfectioase: solubile ($ormoni, enzime) si corpusculare (atg grupelor ABA, antigenul -#!, antigenele tumorale. b) <upa gradul de inrudire: autologe 2 auto$tone: antigenele unui individ, reprezentate de componentele structurale proprii izologe 2 singene: antigenele unor indivizi din aceeasi specie, identici dpdv genetic omologe 2 allogene: antigenele unor indivizi care apartin aceleiasi specii, dar sunt diferiti dpdv genetic $eterologe 2 xenogene: antigenele unor indivizi care apartin unor specii diferite. c) in functie de capacitatea lor de stimulare a limfocitelor B atg T dependente: stimuleaza limfocitele B dotate cu receptori pentru recunoasterea lor, numai dupa cooperarea acestora cu limfocitele T$: atg proteice. Atg T independente: unele atg produc activarea limfocitelor B fara a fi necesara interventia limfocitelor T$. Ex: mitogenele nespecifice pt limfocitele B: 1/& bacteriilor "ram negative, streptolizina &. Antigene #!- (#a.or !istocompatibilitB complex): sunt o categorie distincta a atg de membrana, identifica organele careia apartin fata de structurile self denaturate sau fata de structurile non self, sunt atg prezente pe suprafata celulelor care determina compatibilitatea sau incompatibilitatea tesuturilor transplantate. 23. %ito3ine: definitie, categorii cu exemple: cito5inele sunt factori extracelulari de natura glicoproteica cu "# mica care actioneaza ca mesageri solubili asigurand comunicarea intercelulara in cadrul

>

sistemului imun stimuland sau in$iband: diferentierea, proliferarea sau anumite functii ale celulelor. 'eceptorii cito5inelor se impart in ( familii: familia de receptori sau cito5ine de tip I: activeaza 5inazele conducand la producerea factorilor de transcriptie care induc la randul lor sinteza unor noi proteine. Ex: Il %, Il +, I1 (, I1 8, I1 ,, " -&*. *amilia tip II: acesti receptori pot fi considerati parte a superfamiliei Ig. Ex: receptori pt toate tipurile de interferoni, pt I1 )7. *amilia de cito5ine tip T3* se leaga la receptorii tip III 'eceptorii tip I?: au domenii caracteristice superfamiliei de Ig: cei mai reprezentativi sunt receptorii pt cito5inele I1 ) H si E. receptorii pt c$emo5ine. -$emo5inele sunt un grup larg de cito5ine cu afinitati c$emotactice implicate in deplsarea celulelor din torentul sangvin in tesuturi si din aproape in aproape in interiorul tesutului. Ex: factorul c$emotactic al neutrofilelor, I1 +, fibrina 6 -8a, neutrofile 6macrofage, /#36monocit. 24. 7roprietati fi io6chimice si functionale ale /g8 coeficientul de sedimentare: C& mobilitate elecroforetica : = nr unitati tetrapeptidice: ) "#: )87777 valenta pt legare a atg: % concentratia in ser: 9 ), mg0ml, reprezinta 97I din totalul de Ig. *unctii: este cea mai abundenta Ig din fluidele corpului, ea gasindu se si extravascular intervine in raspunsul imun secundar combate microorganismele si toxinele lor apare si sub forma izoaglutininelor '$ fixeaza complementul pe calea clasica strabate placenta constituie factorul lupic prin intermediul fractiunii *c se fixeaza de macrofage si /#3 neutrofile. 2!. 7roprietati fi ico6chimie si functionale ale /gA: coeficientul de sedimentare: C&, >&, )) & mobilitate electroforetica 2 E incet unitati tetrapeptidice: ),%, lant greu H, lant 1 46A valenta pentru legarea atg: %,( concentratie in ser: ),( ( mg0ml, reprezinta )+I din totalul Ig greutatea moleculara: ),7.777 viata: , zile *unctii: este ma.ora in secretiile sero mucoase apara suprafetele externe ale corpului activeaza lizozimul: actiune bactericida fixeaza complementul pe calea alterna

)7

se fixeaza de macrofage, /#3 2$. 7roprietatile fi ico6chimice si functionale ale /g(: coeficient de sedimentare: )>& mobilitate electroforetica: intre H E unitati tetrapeptidice: 8, lant greu :, lant usor: 46A valenta pt legarea atg: 8 concentratia in ser: 7,8 % mg0ml, reprezinta ,I din totalul Ig continut carbo$odrat: )% viata: 8 zile "#: >77.777 *unctii: se sintetizeaza ca prim raspuns al organismului la o infectie atc aglutinant foarte eficient este efectiv in prima linie de aparare impotriva bacteriilor are rol de opsonina participa in spatiul vascular la reactiile imune poate fi sub forma factorului reumatoid reprezinta izoaglutininele ABA fixeaza complementul pe calea clasica. 2&. Structura, etapele sinte ei si functiile /gA secretorii: E formata din: un dimer de IgA un lant greu o piesa secretorie care prote.eaza molecula de proteoliza si p! acid. Etape: sinteza separata a lanturilor ! si 1 pe ribozomi diferiti asamblarea lanturilor ! si 1 in reticulul endoplasmic aditia componentei glucidice polimerizarea: inainte sau in timpul secretiei, se realizeaza la nivelul membranei citoplasmatice. *unctii: asigura apararea imuna la nivelul mucoaselor ce captusesc tractul respirator, digestiv, genito urinar., protectie manifestata atat la suprafata cat si in profunzimea mucoasei. 2'. /nvestigarea starilor de hipersensi5ilitate imediata Tip I: identifica tipul de alergen explorarea functiei respiratorii teste cutanate dozarea IgE totale si specifice: dozarea imunoenzimelor IgE serice totale ('I&T), dozarea atc IgE specifici unui anumit alergen ('A&T) Tip II:

))

teste in vivo: transferul pasiv de anticorpi citotoxici serici (in citopenii) teste in vitro: testul -oombs indirect (detectarea atc antieritrocitari in ser), testul -oombs direct (detectarea atc prezenti pe eritrocite), investigarea compatibilitatii donor receptor in cazul transfuziilor de sange prin $emoteste, transplant de organ prin teste de citotoxicitate, dozarea fractiunii complementului seric prin reactii de precipitare in gen (imunodifuzia radiala simpla)

Tip III: <ozarea -I- prin: atg specific presupune izolarea -i urmata de identificarea antigenului atg nespecific: metode fizice (ultracentrifugarea, electroforeza), biologice (testarea reactivitatii complementului), celulare (agregarea trombocitelor, in$ibarea rozetelor). 2). (etode folosite pentru diagnosticul 5olilor autoimune. a) testarea autoreactivitatii imune umorale se face prin: cuantificarea populatiei de celule B prin: teste de rozetare, imunofluorescenta, citometrie in flux. evidentierea autoanticorpilor prin teste specifice: imunofluorescenta, E1I&A, 'IA, $emaglutinarea pasiva, latex aglutinarea. determinarea concentratiei Ig. aprecierea concentratiei complexelor imune circulante (-I-) dozarea fractiunilor complementului complementul seric e scazut pentru ca e consumat in citotoxicitatea mediata de anticorpi. c) testarea autoreactivitatii imune mediata celular: evaluarea subpopulatiei limfocitelor T prin: imunofluorescenta, rozetare, citometrie in flux teste de imunitate celulara in vitro: teste de transformare blastica limfocitara, teste de in$ibare a migrarii macrofagelor dozarea concentratiei I1 %.

)%

3*. 4eceptorii de mem5rana: def, ex, implicare in raspunsul imun. #ar5erii de suprafata ai celulelor sistemului imun se numesc -<. /e baza identificarii lor cu a.utorul unui grup de anticorpi monoclonali astfel au fost identificati determinantii antigenici specifici: timocite, limfocitele T, B, macrofage, 34. #ar5erii -< sunt corelati cu anumite functii ale celulei care i poarta: -<+ 2 un complex trimetric alcatuit din lanturile H, J, =, actioneaza ca o unitate semnal transductoare pentru receptorul celulei T. -<( 2 glicoproteina de suprafata care recunoaste molecula #!- II de pe A/-. -d9 2 glicoproteina de pe suprafata Tc care recunosc molecula #!- I. 31. Structura de 5a a a /g *amilie de proteine care difera privind "#, formata din aminoacizi si continut de carbo$idrati. E formata din cel putin o unitate tetrapeptidica alcatuita din ( lanturi polipeptidice: % 1 si % !. 1anturile 1: au %)% %), aminoacizi "# K %+777< /ot fi 4 sau A In cadrul unei molecule de Ig exista un singur tip de lant 1, niciodata ambele. 1antul !: "#: 87777< Are ((7 aminoacizi Tipul de lant greu defineste clasa si subclasa de Ig. 32. Sistemul imun al mucoaselor "(A0+#: organi are, necesarul raspunsului imun secretor: e format din tesut limfoid asociat: tractului gastrointestinal ("A1T), tractului respirator (BA1T), ductului mamar, tractului urogenital. Agregatele de tesut limfoid exista in sange, in lamina propria si ariile submucoase ale tractului respirator, digestiv, genitourinar. Tesutul limfoid din lamina propria a peretelui gastro intestinal se extinde in submucoasa si sunt gasite c$iar ca noduli solitari sau agregate de noduli cum e apendicele. Epiteliul intestinal ce acopera placile /eBer e specializat pentru a permite trecerea patogenilor in tesutul limfoid. Tonsilele contin o cantitate considerabila de tesut limfoid reprezentat de foliculii limfoizi si zone T cu venule cu endoteliu inalt. Exista + tipuri de tonsile: palatine, faringiene, linguale. 33. categorii de interferon: celule sursa, inductori ai sinte ei activate. I*3: limiteaza raspunsul anumitor infectii virale stimuleaza anumite celule imune prin moleculele #!-

)+

unele tipuri de I*3 sunt produsi foarte timpuriu in infectiile virale si astfel reprezinta prima linie de aparare fata de multe virusuri. I*3 H si E e produs de celulele infectate viral, I*3 = e produs de limfocitele T activate Toate categoriile de I*3 cresc eficienta raspunsului imun adaptativ prin cresterea exprimarii moleculelor #!- I si II. I*3 H: celula sursa: leucocite (macrofage, celulele 4, B) inductori : virusuri, A'3, endotoxine actiune1 antivirala, exprimare #!- I. I*3 E : celula sursa : fibroblaste inductori : virusuri actiune: antivirala, exprimare #!- I. I*3 =: celula sursa: limfocite T, 35 inductori: antigene, mitogene actiune : antivirala, modulator al raspunsului imun prin: activarea macrofagului, diferentierea celulelor T, sinteza Ig" prin activarea celulelor B, efect pirogen, sinergism cu T3* E. 34. /nflamatia 9 aspecte 5enefice si favora5ile pentru organismul uman. /rocesul inflamator: complex de reactii vasculare, tisulare, declansate in prezenta organismelor sau altor factori iritanti. Inflamatia acuta: fenomen fiziologic de aparare a organismului: aparare innascuta si se finalizeaza cu separare tisulara &timulii: fizici: ultraviolete, cristale c$imici: acizi, baze biologici: bacteriile gram pozitive sau negative inflamatorii: factorii de coagulare, sistemul complement mediatori: plasmatici 2 bradi5inina, celulari preformati: $istamina, serotonina, neosintetizati: neuropeptid, radicalii liberi de oxigen, cito5ine. Efectele vasodilatatorii: cresterea permeabilitatii vaselor, activarea celulelor endoteliale, vasodilatatie. -linic: eritem, edem, febra, durere, disfunctii. Inflamatia cronica: proces patologic asociat unor boli cronice (reumatologice, neurologice, digestive) care accentueaza leziune ireversibil. &timulii: necunoscuti Initiatorii: factori de coagulare, complement #ediatori: ca si la inflamatia acuta -elulele implicate: fagocite, celule dendritice, limfocite, celule endoteliale. &emne clinice: anemie cu carenta de *e, creste ?&!, cresterea in ser a proteinelor inflamatiei. Ex de boli cronice inflamatorii: boli autoimune sistemice, maladia paradontala.

)(

3!. (ediatorii inflamatiei: ex, actiune. bradi5inina, $istamina, serotonina: produc cresterea fluxului sangvin, cresc permeabilitatea vasculara, contractia musculaturii netede leu5otriene 2 creste permeabilitatea vasculara si contractia musculaturii netede I1 ): regleaza adeziunea /#3 I1 9 2 c$emotaxia /#3, angiogeneza. 3$. %elulele ,- cu rol in apararea specifica si nespecifica: actioneaza imediat pe celula tinta si fara restrictii #!provin dintr un progenitor comun cu cel al celulei de baza se presupune ca poseda un receptor T-' de tip =H sunt considerate limfocite cu granulatii mari Actioneaza direct prin citotoxicitate, ucid anumite celule tinta (infectate viral, maligne) prin intermediul enzimelor. au rol esential in imunitatea adaptiva fiind celula efectorie in uciderea microorganismelor acoperite cu anticorpi prin citotoxicitatea mediata de anticorpi nu sunt celule fagocitare activate au rol in: apararea impotriva infectiilor fungice, bacteriene, parazitare, reglarea $ematopoietica, rezistenta naturala la grefele straine, uciderea celulelor canceroase. 3&. %ategorii de raspuns imun : caracteristici esentiale. 'aspunsul imun poate fi: umoral 2 mediat de anticorpi a) local b) sistemic: primar sau secundar. celular. 'aspunsul imun umoral: se declanseaza impotriva unor infectii bacteriene, virale, parazitare imunitatea e mediata prin anticorpi sintetizati de limfocitele B activate de antigene si diferentiate in plasmocite e transferabila prin ser, poate fi investigata prin reactia atg atc are ( etape: latenta( % + zile), logaritmica(sinteza crescuta de Ig, ( , zile), stagnare(sinteza in platou de anticorpi) si declin (scaderea progresiva si lenta a titrului de atc, C )7 zile). Afinitatea atc este slaba &e sintetizeaza Ig#, apoi Ig" si apoi IgA 'aspunsul imun celular: apara organismul de agentii infectiosi cu tendinta de localizare si multiplicare intracelulara si determina infectii cronice potenteaza raspunsul imun intervenind fata de: atg tumorale, celulele proprii modificate, celulele din grefele de organ e mediata prin celulele sangvine (T efectorii)

)8

testarea se face : in vivo (I<' la tuberculina) sau in vitro: teste de transformare blastica limfocitara, teste de in$ibare a migrarii macrofagelor 3'. Su5populatiile celulelor +: enumerare, interventii in raspunsul imun: ). 1imfocitele T$: recunosc si leaga combinatiile dintre antigenul prelucrat cu #!- II rezultand o varietate de factori solubili, induc functiile specifice limfocitelor Tc, Ts, 34 a) 1imfocitele T$): induc proliferarea si diferentierea celulelor B in plasmocite mediaza functii asociate cu citotoxicitate, reactii inflamatorii locale, reactii de $ipersensibilitate intarziata raspunde la stimularea antigenica producand Il%, I*3 =, I*3 E, "# -&* b) 1imfocitele T$%: produc factori solubili care induc proliferarea si diferentierea celulelor B in anticorpi stimuleaza celulele albe: bazofile, eozinofile sintetizeaza I1 (, 8, ,, >, )7 c) 1imfocitele T$ regional si T$+: T$ regional sintetizeaza Il )7 T$ + elibereaza I1 (,8, T"*. %. 1imfocitele Tc: ucid specificitatea celulelor purtatoare de atg strain poarta molecula -<9 si recunosc atg asociat cu #!- I actioneaza asupra celulelor allogene cu #!- diferit de cel al celulelor proprii. +. 1imfocitele T,: sunt limfocite activate capabile de a fi stimulate la reintalnirea cu acelasi atg exista in tesuturile nelimfoide Ts 2 pot supresa raspunsul imun, pot opera prin uciderea directa a A/-, cito5ine supresive T"* E, prin reglarea negativa a semnalului transductiei, reteaua idiopatica. 3). Su5populatiile celulelor ;: enumerare, rol in raspunsul imun: 1imfocitele B mature: au o suprafata imunoglobulinica cu functie de receptie pentru antigene recunosc antigenele solubile coopereaza cu limfocitele T$ in raspunsul fata de antigene T dependente se gasesc in proportie de )7 %7I in ggl limfatici, %7 +8I in splina. /lasmocitele: celule mici, rotunde, cu diametrul > )%:, cu nucleu mic, dens, la un pol al celulei, citoplasma bogata in 'E lamelar caracteristic sintezei de Ig. &e gasesc in ggl limfatici, splina, situsurile inflamatiei cronice &unt in nr scazut in sange, organe limfatice secundare, maduva. 1imfocitele B cu memorie:

),

exprima aceleasi Ig membranare ca limfocitele B naive recunosc rapid antigenele cu care au mai luat contact raspuns cu o intensitate crescuta. 4*. 1ntogene a limfocitelor ; -elulele B se dezvolta direct din -1& exista in tesutul $ematopoietic din ficatul fetal, maduva osoasa a adultului diferentierea se face toata viata in maduva osoasa, celulele B se maturizeaza in stransa legatura cu celulele reticulare stromale si cu sinusul central -1& 2 celule pro B 2 pre B 2 limfocit B imatur 2 limfocit B matur ma.oritatea celulelor B din sangele periferic are izotipuri de Ig: # si <. pe parcursul ontogenezei, celulele B rezulta o rearan.are a secventei genelor Ig si sc$imburile fenotipice. celulele care nu au obtinut un rearan.ament genetic, mor prin apoptoza ca si celulele B imature care se leaga de antigenele proprii. 41. 1ntogene a limfocitelor +: precursorii limfocitelor T se formeaza in maduva osoaasa si a.ung in timus unde se dezvolta in celule T mature, organe limfopoietice secundare si foliculi limfoizi. -1& 2 precursor limfoid (pretimocit 2 nu are mar5eri) 2 timocit imatur 2 timocit matur: stadiul I (timpuriu), stadiul II(intermediar), stadiul III(matur). stadiul I: celulele sunt duble, negative -<(, -d9, genele T-' exista in configuratie liniei germinale. stadiul II: celule dublu pozitive, -<(, -<9, genele ce codifica lantul H al T-' sunt rearan.ate. stadiul III: au loc modificari fenotipice ma.ore 2 pierderea -<), -<+, prezinta o densitate inalta a EH T-'. 42. Distri5utia celulara si interventia moleculelor <0A / in reactiile imune: distributia: exista pe suprafata tuturor celulelor nucleate ale organismului sunt absente pe eritrocite slab reprezentate pe spermatozoid, neuron, -<(, la pacientii cu !I? exista pe celulele care participa la raspunsul imun: B, A/-, macrofage, limfocite T activate au rol in : reactivitatea imuna pot recepta atg fara a realiza o recunoastere specifica sunt implicate in prelucrarea si prezentarea atg limfocitari #!- I preia peptide cu 9 > reziduuri &unt cele care prezinta peptide antigenice limfocitelor T Au rol in modularea imunoreactivitatii: celulele Tc vor recunoaste atg non self daca acesta este fixat pe #!- I /ot functiona ca si component al receptorului pentru $ormoni

)C

'espingerea tesutului sau organului transplantat este dependent de !1A I dintre donorul si receptorul grefei. 43. Distri5utia celulara si interventia moleculei <0A6// in reactiile imune. exista pe un nr redus de celule: limfocite B, A/-, macrofage, limfocite T activate, celulele liniei mielo monocitare. Implicare : in prelucrarea si prezenta atg limfatice rol important in reactivitatea imuna protectie maxima contra organismului fixeaza si prezinta atg exogene numai cand acesta exista pe A/-, #!- II prezinta peptide antigenice limfocitelor T$ rol in modularea imunoreactivitatii1 T$ va recunoaste atg daca acesta va fi asociat cu #!- II. 44. /mportanta identificarii configuratiei <0A in practica medicala. complexul !1A intervine in re.ectul grefei de tesut la transplantul de tesut de la un individ la altul diferit genetic e supusa fenomenelor de re.ectie prin imunitate mediata celular orientata impotriva atg de $istocompatibilitate prelungirea supravietuirii transplantului poate fi controlata prin identificarea unui donor compatibil !1A cu receptorul exista frecvente asocieri intre !1A si anumite afectiuni: !1A B%C in spondilita anc$ilozanta, !1A B9 in miastenia gravis, !1A BC in scleroza multipla, !1A <'% in lupus eritematos sistemic, !1A <'( in poliartrita reumatoida. identifiarea !1A e implicata in: programe de transplant, diagnosticul unor boli, identificarea legala a indivizilor umani. 4!. Superantigenele: definitie, ex. &uperantigenele sunt exotoxine bacteriene si proteine virale capabile sa produca un raspuns imun exagerat. Ex: endotoxine la stafilococul aureu toxine pirogene 2 streptococ piogen mitogene solubile 2 mBcoplasma art$ridis enterotoxine 2 -lostridium perfringens -aracteristicile care le deosebesc de atg clasice: stimuleaza limfocitele T integrale, neprelucrate sunt prezentate limfocitelor T numai asociate cu #!- II se leaga doar in portiunea variabila a lantului E a T-' activand direct limfocitele. 4$. Anticorpii monoclonali: principiul tehnicilor de o5tinere, aplicatii. Atc monoclonali sunt o categorie de atc omologi derivati dintr o singura clona de celule B identice privind izotipul si receptorul pentru atg. /roducerea in vitro a unor atc monoclonali cu o functie cunoscuta a putut fi realizata printr un proces de $ibridizare somatica.

)9

In vitro: se imunizeaza animalele cu un epitop se recolteaza splina obtinuta intr o suspensie de limfocite B aceste celule sunt fuzionate cu celule dintr o linie de mielon in prezenta de polietilen glicol ce promoveaza fuziunea membranelor mixa.ul celular e cultivat intr un mediu !AT in care supravietuiesc doar celulele fuzionate dintre care unele vor sintetiza anticorpi specifici epitopului imunizat. <aca culturile sunt pozitive vor fi clonate in placi cu godeuri, rezultand o clona care va produce anticorpi monoclonali. Aplicatii: imunofluorescenta 'IA E1I&A -itometria in flux Toate acestea se bazeaza pe anticorpii monoclonali si de foloseste in: evidentierea unor antigene importante identificarea subpopulatiei limfocitare si !1A detectarea unor imunopatii pe baza identificarii unor mar5eri studierea structurii unor toxine identificarea agentilor infectiosi si antigenelor tumorale clasificarea leucemiilor si limfoamelor scop: terapeutic: tratamentul tumorilor imunoterapie in boli alergice terapie imunosupresiva profilactic: obtinerea unor Ig" anti '$d, infectii cu bacterii, virusuri. 4&. 7relucrarea si pre entarea atg ca etapa a raspunsului imun: atg recunoscute de limfocitele T sunt mai intai procesate si apoi prezentate celulelor T spre recunoastere. procesarea, degradarea atg in fragmente peptidice care vor fi legate la molecula #!-, I , II si apoi prezentate pe suprafata celulara. -elulele care proceseaza atg: celule specializate A/- sau celule infectate viral care devin tinta pentru celulele T efectorii. #oleculele #!- I se asociaza numai cu atg sintetizate endogen, iar cele de tip II leaga peptidele produse prin degradarea atg exigene dupa endocitarea lor de celule. /rezentarea atg: are rol in initierea si mentinerea unui raspuns imun adecvat antigenului este controlata de diferite tipuri de A/- in mentinerea raspunsului imun exista un complex de interactiune moleculara care asigura recunoasterea fragmentelor de limfocitele T. 4'. 4ecunoasterea atg, structura receptorilor pentru antigene de pe limfocitele ; si +. &tructura T-':

)>

e format dintr un lant polipeptidic H, E( =,) asociate cu complexul -<+ T-' este o molecula $eterodimerica formata dintr ul lant H si E cu regiuni variabile care determina specificitate pentru asocierea peptid antigenic 2 #!- si care sunt legate printr o structura disulfurica la care se adauga lantul =,J,L,M, care se numeste -<+ si care mai intai se asambleaza apoi se adauga lantul H si E. &egmentul zeta are rol in semnalizarea receptorului. <upa legarea atg de catre T-', segmentele intracitoplasmatice ale -<+ devin fosforilate si reprezinta un pas important in activarea celulelor T. 1antul H si E 2 asemanatoare imunglobulinelor de suprafata care alcatuiesc B-', ele trebuie sa recunoasca orice atg strain in ciuda diversitatii acestora. &tructura B-': este legat de membrana celulara si e format dintr o imunoglobulina. Ig receptor are ( lanturi: % grele care ancoreaza receptorul in membrana celulara si % usoare. Ig si alte molecule de suprafata formeaza complexul B-'. 4). Activarea si diferentierea limfocitelor ; in pre enta imunogenului: <epinde de: existenta unui semnal activator prezenta unor coenzime. )) Activarea mediata prin receptorul T-'0-<% 2 e initiata de anga.area T-' in recunoastere inducand semnalul ) pentru activarea celulelor T. &emnalul % e generat prin interactiunea dintre molecula -<%9 6 BC daca nu exista un semnal antigenic nu exista efect pe celulele T. %) Activarea mediata de molecula -<%9: pe aceasta cale de activare se recruteaza noi celule T, se produc limfo5ine,se amplifica raspunsul imun cand e limitata stimularea antigenica. Activarea celulelor T naive implica % semnale: semnalul ) care anga.eaza celule T-' cu #!-0peptid si semnalul % reprezintat de interactiunea moleculelor costimulatorii (-<%9 6 BC. <iferentierea limfocitelor T: limfocitele T si B se diferentiaza in % faze: faza celulara: independenta de atg faza periferica: dependenta de atg. *aza centrala de diferentiere: celulele limfoide sufera o diferentiere ireversibila in organele limfatice centrale. 1imfocitele T si B devin competente functional prin diferentierea intratimica sau a maduvei osoase. <iferentierea ireversibila e caracterizata prin rearan.ari ale segmentelor genice de pe membrana T-' sau B-'. *aza periferica de diferentiere: are loc in organele limfoide periferice, ea depinde de un semnal activator dat de interactiunea B-' epitop sau T-' peptid asociat unei molecule #!-. 'ecunoasterea atg duce la multiplicarea limfocitelor T, B, iar fenomenul se numeste expansiune clonala.

%7

!*. Activarea si diferentierea limfocitelor ; in pre enta atg: activarea celulelor B prin: atg independente sunt de % tipuri: atg T independente tip I atg T independente tip II /rezentarea antigenelor limfocitelor B: celulele care prezinta antigenele limfocitelor B sunt: monocite, macrofage si celule dendritice foliculare situate in centrul foliculilor limfoizi de la periferia mansonului limitat periarterial din splina si din ggl limfatici. -elulele dendritice foliculare au pe membrana lor receptori pentru complemenet factor, unele molecule #!- II activeaza complementul prin fixarea atg si fixeaza prin aceiasi receptori atg periferice. &tructura B-': activarea celulelor B prin antigene T dependente: actovarea limfocitelor B e dependenta de recunoasterea antigenelor prin receptorul sau sau B-' si semnale stimulatorii emise de limfocitul T$ care raspunde la complexul atg procesor #!- II. Activarea limfocitelor B poate avea loc independent de prezenta limfocitelor T, daca e declansata de antigene T independente tip I si II. Atg T dependente cer cooperarea cu celulele T$ pentru a stimula limfocitele B in vederea sintezei de atc. <iferentierea limfocitelor B in centrii germinativi: In urma activarii celulelor B, antigenele specifice pot urma % cai de dezvoltare: ). /roliferarea si diferentierea limfocitelor B in celule formatoare e anticorpi (ggl limfatici, splina) 2 elimina rapid atg. %. A parte din celulele B migreaza in foliculii adiacentri pentru a forma centrii germinativi inainte de a se diferentia in celule B cu memorie, se diferentiaza in centrii germinativi. -elulele B parasesc centrul germinativ ca plasmocite sau celule cu memorie. <iferentierea celulelor B atg reactive in celule cu memorie e posibila datorita interactiunii dintre celulele B, T$ si celulele dendritice. *unctia centrilor germinativi: proliferarea clonala, $ipermutatii somatice la nivelul regiunilor variabile a anticorpilor, editarea receptorilor, comutarea izotipului, mutarea afinitatii.

!1. Starea de hipersensi5ilitate tip /: mecanism de instalare, manifestari clinice. &e mai numeste si reactie anafilactica 2 stare de $ipersensibilitate particulara la un atg care se exprima clinic in cateva minute. Este declansata de: proteinele $eterologe, alimente, poliza$aride, subst de contrast, subst c$imice, agenti terapeutici, alte alergene, lic$id seminal, urina. #ecanisme de instalare:

%)

sinteza de IgE in prezenta alergenului eliberat de celulele T$ fizarea IgE la nivelul receptorilor *c de pe mastocite sau bazofile legarea atg la IgE la contactul cu organismul. #anifestari clinice: soc anafilactic 2 datorita scaderii tonusului vascular, dupa cateva minute de la infectie apare colapsul (paloare, transpir, scade TA) edem Nuinc5e 2 afecteaza fata si gatul, precede edemul glotic la nivelul mucoaselor: con.unctivita, rinita alergica la nivel cutanat: dermatita atopica, urticarie, alergii alimentare, digestive. !2. /g : functii efectorii cu exemple: Ig" Ig ma.ora din ser se leaga la receptorii *c de pe macrofag si neutrofil este cea mai importanta Ig activeaza complementul pe calea clasica traverseaza placenta conferind nou nascutului un grad ridicat de imunitate pasiva. Ig#: atc aparut timpuriu in raspunsul imun primar exista doar intravascular potential activator al complementului pe calea clasica ca monomeri exista pe suprafata celulelor B ca receptori pentru antigen. IgA cele mai importante sunt IgAs care exista in secretii nazale, lacrimi, lapte, saliva asigura apararea imuna la nivelul mucoaselor ce captusesc tractul respirator, digestiv, gastro urinar. Ig<: cu rol in declansarea diferitelor limfocite B prin capacitatea sa de receptor. IgE: concentratie scazuta in ser sensibilizeaza celulele de pe suprafata mucoaselor pot avea rol in imunitatea antiparazitara se asociaza cu bolile alergice. !3. /l6$: celula sursa, actiuni ma=ore. &ursa: macrofage, fibroblaste, limfocite T, B 'ol : mediator al inflamatiei, diferentierea limfocitelor B, sinteza /*A. !4. >ariante structurale ale /g "i otipuri, allotipuri, idiotipuri#

%%

Izotipuri: epitopi codificati de segmente genetice identice la toti indivizii unei specii, reprezinta diferente antigenice ce caracterizeaza: clasa si subclasa de lantul !, tip si subtip de lantul 1. Allotipurile: epitopi corespunzatori genelor alelice ce codifica -$ si -1 sunt mar5eri antigenici ai Ig determinati genetic si transmisi codominant sunt recunoscuti de atc antiallotipuri din anumite seruri umane. Idiotipurile: epitopi purtati de domeniile: $ipervariabile ?1 si ?! ale Ig sau variabile ale lanturilor ce formeaza T-' seturi complete de idiotipi din regiuni variabile a anticorpului sau a T-' care reactioneaza cu un anti izotop; sunt specializate pentru clonele de celule B ale unui individ; fiecare Ig are o caracteristica individuala: idiotip. !!. Starea de hipersensi5ilitate imediata tip //: mecanism de instalare, manifestari clinice: implica interventia unor anticorpi diri.ati fata e antigenele #E- sau antigene fixate pe suprafata unei celule sau tesut &ubstratul reactiei imune tip II e reprezentat de citotoxicitatea celulara mediata de anticorpi celulele implicate: macrofage, celule 4, 34; eritrocitele sunt cele mai sensibile la acest tip de reactii K $emoliza intravasculara legarea anticorpilor la celulele din sange antreneaza liza celulara si rezulta citopeniile. #anifestari clinice: anemii $emolitice prin alloanticorpi $emoliza posttransfuzionala anemia $emolitica a nou nascutului purpura trombocitopenica idiopatica reactii secundare de respingere a grefelor de tesut sau organ. #ecanism de instalare: activarea complexelor pe cale clasica prin anticorpi fixati pe antigenele de pe suprafata celulelor tinta si rezulta complexe de atac al membranei care perforeaza membrana plasmatica producand citoliza. fagocitarea celulelor tinta de catre macrofage celulele tinta acoperite de Ig" pot fi distruse nespecific si printr un mecanism non fagocitar in care intervin macrofagele, celulele 4, 34 care prin receptorii lor pentru *c al

%+

Ig" leaga tinta si rezulta liza acesteia. Acest proces se numeste citotoxicitate celulara dependenta de anticorpi.

!$. Starea de hipersensi5ilitate tip ///: mecanism de instalare, manifestari clinice: -onsta in depunerea tisulara a -I- sau c$iar la locul de formare in cadrul raspunsului imun si rezulta leziuni locale. 'eactiile sunt mediate de -i persisstente in cantitati mari care activeaza complementul si produc leziuni acolo unde se formeaza sau se depun. /ot pare o serie de tipuri de atg persistente: atg microbiene autoantigene generatoare de autoanticorpi antigene sub forma de particule din mediu. #ecanisme de instalare: raspunsul mediat poate fi indus de reactia directa a anticorpilor cu antigenul din tesuturi reactia cu antigenul solubil din sange. complexele atg atc declanseaza o serie de procese inflamatorii interactiunea directa cu bazofile sau trombocite sau prin receptorul *c si rezulta eliberarea unor amine vasoactive stimuleaza macrofagele in eliberare de T3* si I1 ). #anifestari clinice: ru.eola 2 datorita vaccinarii ineficiente a copiilor Afectiuni pulmonare Boala ser Arterite "lomerulonefrite Endocardita cronica 1E& *ibroza c$istica Boli de piele.

%(

!&. Starea de hipersensi5ilitate intar iata: indicatii, ex de afectiuni in care este implicata hipersensi5ilitatea intar iata ca mecanism efector. reprezinta categoria de raspuns imun celular mediat de limfocitele T, macrofage si cito5inele acestora desemneaza o stare imunopatologica &e instaleaza lent, in )% %( ore si atinge un maxim in (9 C% ore de la contactul cu antigenul *orme de $ipersensibilitate: de contact: apare ca o reactie eczematoasa la locul de contact cu alergenul, se manifesta ca o reactie exagerata a pielii la contactul cu metalele grele, medicamente, ierbicide si reprezinta mecanismul de instalare a unor dermatite de contact Tuberculoasa: exemplul clasic al acestei forme il reprezinta reactia la tuberculina a pielii. Ex: infectii bacteriene, protozoare, virale "ranulomatoasa: apare datorita persistentei agentului patologic sau alte particule in interiorul macrofagelor cu imposibilitatea de a le distruge si rezulta astfel granulomul (formatiune continuta in centrul macrofagului, celulelor epitelioide, celule gigant incon.urate de limfocite, fibre de colagen). Apare in: infectii bacteriene (TB-, sifilis, bruceloza), infectii virale (gripa, ru.eola, rubeola, infectii fungice: candida, infectii parazitare: plasmodium). !'. Starile de imunodeficienta primara: caractere generale, exemple. -aractristici: sunt determinate de tulburari ale functiei de aparare cu suport genetic, ma.oritatea fiind ereditare debutul poate fi la orice varsta, mai frecvent in copilarie, peste C7I din cazuri apar la sexul masculin, transmiterea este recesiva O lin5ata prezinta o incidenta mai .oasa si o gravitate mai mare decat cele secundare. Imunodeficiente ale apararii nespecifice: deficiente in complementul seric: edem angionecrotic ereditar, 1E&, sclerodermie deficiente ale /#3: neutropenii deficienta monocitelor si neutrofilelor in peroxidaza. Imunodeficiente ale apararii specifice: deficiente ale celulelor B: $ipogamaglobulinemie deficiente ale celulelor T: ataxie, telangiectazie ereditara, sindromul <i"eorge, imunodeficienta combinativa severa sindromul @is5ott Aldric$ (deficiente mixte ale limfocitelor B si T).

%8

!). /munodeficiente secundare: caracteristici, exemple. -aracteristici: stari imunopatologice in a caror imunopatogenie intervin o serie de factori care scad sau deprima activitatea sistemului imun se intalnesc mai frecvent la adulti afecteaza global sistemul imun predispunand la infectii repetate cu evolutie severa. Exemple: varsta (imunodeficiente la sugar, la senescenta) stari fiziologice (sarcina) alimentatie (malnutritie, etilism, lipsa de *e, -u, Pn, vitamine) pierderi excesive ale factorilor imunitatii (enteropatii cu pierderi in greutate, sindrom nefrotic, arsuri extinse) depresia factorilor celulelor limfocitare (in diabet, insuficienta renala) boli limfoproliferative factori iatrogeni (antibiotice, corticosteroizi). $*. A/DS "sindromul imunodeficientei do5andite#, disfunctii imune. &I<A 2 reprezinta o disfunctie ma.ora datorita actiunii imunodeprimante a !I? din efectul direct al virusului pe celulele T$, depletia si afectarea lor functionala. Au fost propuse cateva mecanisme incluzand acumularea A'3 si a A<3 neintegrat in citoplasma: celulele infectate pot lega celule neinfectate prin gp)%7 (celule gigante si sincitii) gp )%7 legata la suprafata celulelor T neinfectate actioneaza prin A<-celulele infectate pot actiona ca superantigene, o expansiune vasta si o depletie a celulelor T !I? poate induce apoptoza celulelor T, iar inmugurirea virala poate conduce la dezorganizarea membranei celulare. <isfunctii imune esentiale: depletia celulelor T$ &caderea raspunsului fata de antigene, mitogene, autoanticorpi anti -<+, scaderea I1 % si a altor cito5ine Activarea policlonala a celulelor B &unt afectate: raspunsul celulelor T si functia A/-. Are loc o crestere a nr de celule -<9 cu activitati supresoare a E% :globulinelor, autoatc. $1. Definiti starea de autoimunitate, citerii folosite pentru diagnosticul de 5oala autoimuna. &tarea de autoimunitate determina cauzele componentelor self si sa imprime reactii distructive autoimune. -riteriile sunt: detectarea 1B citotoxice anti autoatg caracterizarea auto atg impotriva carora sunt indreptati autoatc0efectorii celulari

%,

demonstrarea prezentei autoatc liberi0legati de celule. -and autoatc sunt gasiti in asociere cu o anumita boala, exista + posibilitati: autoimunitatea e responsabila pentru producerea bolii leziuni tisulare asociate cu procesul autoimun conduc la dezvoltarea volii exista un factor care produce atat leziuni cat si autoimunitate. Autoimunitatea reprezinta un tip de raspuns imun. <aca intensitatea acestui raspuns imun depaseste un anumit nivel determina boala autoimuna. -and raspunsul imun este anormal, autoimunitatea determina raspunsuri tisulare ce induc semne si simptome sistemice. 'olul patologic al autoanticorpilor e demonstrat prin mecanismele ce pot produce leziuni (raspuns imun de tip inflamator 2 vasculite) 2 cand autoatc nu recunosc o molecula cu functie definita si distrug celulele tinta; atc nu modifica integritatea celulei ci neutralizeaza o molecula functionala (autoatc anti receptor) $2. (ecanisme de instalare a 5olilor autoimune. Boala autoimuna 2 diagnosticul se pune atunci cand se demonstreaza ca procesul autoimun contribuie cu patogeneza lor. Autoagresiunea se produce prin: mediere celulara (efect citotoxic) Intermediul atc (prin activarea complementului) Blocarea functionala a atg. 'olul patogen al autoatc e demonstrat prin mecanismul prin care se produce leziunea reactii autoimune de tip inflamator nespecfici: vasculita 2 cand atc nu recunosc o molecula definita si sunt diri.ati catre un atg membranar 2 distrugerea celulei tinta Atg nu distrug integritatea celulei, ci neutralizeaza o molecula functionala (auto atc anti receptor) $3. %lasificarea 5olilor autoimune cu exemple: Boli autoimune: specifice: tiroidita !as$imoto, anemie pernicioasa, boala Addison nespecifice sau sistemice: au la baza leziunii diminuate in diferite tesuturi: 1E&, sclerodermie, artrita reumatoida, dermatomiozita, scleroza sistemica progresiva. $!. ad=uvanti: definitie, mecanisme de actiune. Ad.uvantii sunt reprezentati in principal de compusi minerali sau organici care administrati odata cu antigenul, determina o amplificare a raspunsului imun ca intensitate si durata. Administrarea antigenelor in ad.uvanti, utila in conditii experimentale, nu poate fi aplicata in practica medicala data fiind reactia inflamatorie persistenta pe care o provoaca acestia la locul administrarii. $$. /munostimularea specifica prin imuni are activa. Imunizarea artificiala (specifica) reprezinta modalitatea de inducere a rezistentei imune in mod controlat crescandu se posibilitatea de blocare a actiunii antigenelor patogene prin stimularea sistemului imun.

%C

Imunostimularea activa se realizeaza prin administrarea de vaccinuri. ?accinurile sunt produse biologice obtinute din corpi bacterieni0produsi bacterieni cu proprietati imune. 1a baza procesului de vaccinare sta imunitate adaptiva si capacitatea limfocitelor de a dezvolta memorie la antigenele patogenilor. In raport cu natura agentului imunizarii, vaccinurile se impart in: vaccinuri complete vii atenuate (vaccinuri B-", anti dizenteric, anti tific, anti polio) vaccinuri complete inactivate (anti tuse convulsiva, anti gripal, anti rabic) vaccinuri incomplete 2 se administreaza sub forma de macromolecule capabile sa induca reactivitate imuna (toxoizi, atg proteice)

$&. Apararea fata de 5acteriile cu de voltare extracelulara. Bacteriile cu dezvoltare extracelulara sunt: &tafilococii Bact "ram negative. In apararea impotriva rol un rol important il au: complementul, atc si celulele cu abilitati fagocitare (neutrofile, monocite, macrofage). Activarea complementului produce distrugerea bacteriilor prin % mecanisme: ). *ixarea complementului de anticorpii membranelor la nivelul peretelui bacterian cu afectarea acestuia. %. apoptoza microorganismelor si apoi fagocitarea lor. -elulele fagocitare 2 factori efectori esentiali de distrugere a bacteriilor cu dezvoltare extracelulara. Bacteriile patogene extracelulare sunt distruse prin actiunea fagocitara a neutrofilelor, monocitelor, macrofagelor. 'aspunsul imun mediat de atc ani$ileaza actiunea microbilor care au scapat de mi.loacele de aparare nespecifice. 'olul limfocitelor T in apararea fata de bacterii cu dezvoltare extracelulara este discutabil. unele bacterii elimina toxine si au capacitatea de a se atasa la epiteliul de suprafata alte bacterii nu sunt toxice, dar invadeaza celulele #a.oritatea bacteriilor prezinta o invazivitate locala si posibilitatea de a eliberara enzime (toxine cu actiune locala). $'. Apararea fata de 5acteriile cu locali are intracelulara. <atorita localizarii intracelulare unele bacterii sunt ferite de mi.loace de aparare umorala. <istrugerea bacteriilor cu multiplicarea intracelulara este realizata de imunitatea mediata celular. -elulele in care se localizeaza aceste microorganisme sunt macrofagele sau alte celule fara proprietati fagocitare. Qnele bacterii pot rezista mecanismelor macrobicide ale macrofagelor. #acrofagele infectate pot functiona ca celule care prelucreaza si prezinta peptidele bacteriene in asociere cu moleculele #!- II, aceste celule activate prolifereaza si

%9

elaboreaza limfo5ine care stimuleaza macrofagele in uciderea bacteriilor pe care le au internalizat. -elulele tinta nefagocitate actioneaza litic dupa recunoasterea complementului peptidantigenic #!- proiectat pe suprafata celulelor tinta respective. -eluelel T$) 2 raspund de $ipersensibilitatea intarziata si a.uta celulele B in sinteza de Ig". -elulele T$% 2 stimuleaza productia de anticorpi Ig"), IgE si in$iba $ipersensibilitatea intarziata. $). (odalitati "strategii# de evitare a raspunsului imun la 5acterii . #ulte bacterii patogene au dezvoltat o varietate de strategii pentru a evita apararea imuna a gazdei. Bacteriile incapsulate impiedica expunerea antigenelor proprii blocand fagocitoza, care se poate desfasura doar daca sunt acoperite de anticorpi. Qnele bacterii preluate si fagocitate rezista digestiei prin diferite mecanisme: evadarea din fagozom in citiplasma impiedicarea fuziunii lizozomilor organizarea unui perete celular indestructibil. Alte microorganisme pot distruge fagocitele, de ex mBcobacterium tuberculosis si 1isteria. Brucella si alte bacterii sunt capabile sa supravietuiasca in interiorul citoplasmei. &*. descrieti sumar mecanismele de instalare a starilor de hipersensi5ilitate imediata "/, // si ///#. #ecanismele de tip I 2 etape: sinteza IgE in prezenta alergenilor eliberate de T$ fixarea IgE la nivelul recunoasterii factorilor de pe mastocite, bazofile organice. 'ealizarea unui complex imun de pe suprafata mastocitelor determina: degranularea celulelor cu eliberarea de mediatori preformati in granulele bazofilului sau mastocitului sinteza de novo a unor mediatori in mastocit sau bazofil de origine membranara in urma proceselor de activare enzimatica. #ecanismele de tip II: activarea complementului pe calea clasica prin atc fixati pe atg de pe suprafata celulei tinta, rezultand citoliza prin formarea complexului de atac al membranei daca celulele tinta purtatoare de atg au pe suprafata anumite subfractiuni de complement, anticorpi specifici are loc fagocitarea sa de catre macrofage sau ale celule fagocitare celulele tinta acoperite cu atg Tg" pot fi distruse nespecific si printr un mecanism nefagocitar, intervenind macrofagele si celulele 4034, rezultand A<--. #ecanismele de tip III: complexele imune actioneaza stimuland degranularea mastocitelor si eliberarea de T3* si I1 ) de catre macrofage: fenomenele induse sunt consecintele formarii complexelor atg atc, depunerii lor pe peretii vasculari, activarii complementului si infiltrarii cu neutrofile, bazofile, trombocite, cauzand leziuni tisulare locale si inflamatie.

%>