Geriatrie-C1

Definitie. Notiuni generale

“Geriatrie” provine din “geron”-batran si din “iateria”-tratament. Geriatria este o

ramura a medicinii clinice ce se adreseaza protectiei sanatatii persoanelor varstnice prin
masuri de asistenta profilactica, curativa si de recuperare.
Recuperarea are rolul de a realiza reintegrarea varstnicilor in societate. Aceste
masuri de asistenta se realizeaza tinand cont de particularitatile fiziopatologice, clinice si
terapeutice ale varstei a 3-a.
Particularitatile sunt generate de interactiunea complexa si permanenta a procesului
de imbatranire cu procesele patologice.
Clasificarea a varstei a 3-a:
•Presenescenta (45-60 ani)
•Varstnic (60-74 ani)
•Batran (75-89 ani)
•Longeviv (peste 90 de ani)
•Congenar (peste 100 de ani)
Geriatrie este cunoscuta ca specialitate datorita unor cauze determinante
reprezentate de imbatranirea demografica a populatiei. Imbatranirea demografica este
cresterea numarului si proportiei persoanelor de peste 60 de ani in totalul populatiei. Daca in
1930 varstnicii reprezentau 7,2% din populatie, in 1990 procentul era de 15,6%.
Cauzele imbatranirii demografice: scaderea natalitatii; progresele medicale
(prelungesc viata); cresterea nivelului de trai.
Consecinte ale imbatranirii demografice:
-feminizarea populatiei prin supramortalitatea masculina;
-consecinte socio-familiale evidentiate prin: batranii fara copii; cresterea
longevitatii duce la cresterea numarului familiilor cu 4-5 generatii (un cuplu activ are in
ingrijire copii, parinti, bunici si uneori strabunici); consecinte medicale-moribiditatea si
mortalitatea sunt dominate de boli cronice si degenerative, aceste boli ducand la cresterea
numarului prestatiilor medicale si la cresterea numarului de pacienti.
Teorii ale imbatranirii: exista 2 mari categorii de teorii:
Teorii genetice: exista 3 feluri de teorii genetice:
1).Teoria genelor: sugereaza ca in organism exista una sau mai multe gene ale imbatranirii
ce devin active spre sfarsitul vietii si care scad capacitatea de supravietuire a organismului.
Exista 2 feluri de gene: unele raspunzatoare de perioada tineretii; altele ce determina declinul
functional si degradarea structurala numite gene de senectutii.
2).Teoria erorilor: sugereaza ca in timp pot apare proteine modificate care duc la aparitia
celulelor disfunctionale. Cu timpul, in sinteza ARN-ului apar erori ce pot afecta functia
biologica. Cu cat apare un numar mai mare de erori, cu atat apar alte erori-acestea pot apare
fara o cauza aparenta sau avand unele cauze care pot duce la o durata de viata si o inmultire
necontrolata a celulelor (apare in cancer).
3).Teoria programata (teoria ceasului biologic genetic): se presupune ca ar exista stocarea
unei anumite informatii genetice privitoare la durata de viata a celulei, organului sau a
intregului organism.
Teorii non-genetice: exista 3 feluri de teorii non-genetice:
1).Teoria imunologica: sugereaza ca in organism exista celule care au proprietatea de a
deosebi “self-ul” de “non-self” (compusii straini organismului). Prin aparitia celulelor
 2

modificate celulele proprii ale organsimului lupta impotriva celulelor modificate. Ex.: faptul
ca la batrani creste frecventa bolilor autoimune (lupus eritomatos, poliartrita reumatoida,
tiroidite), cresc infectiile prin scaderea rezistentei organsimului, cresc neoplaziile.
Autoanticorpii frecventi la varstnici pot contribui la etiologia aterosclerozei prin depunerea de
complexe imune in peretii vaselor sangvine.
2)Teoria tesutului conjunctiv: tesutul conjunctiv contine colagen, elastina si pseudoelastina
(este un colagen degradat). Cu varsta scade cantitatea de colagen, care are rol important in
elasticitatea tesuturilor. Datorita deshidratarii tesuturilor imbatranite apare o calcificare a
elastinei la persoanele varstnice. Aceasta calcificare poate apare la nivelul valvelor cardiace,
vaselor sangvine importante, epicardului si endocardului. Pielea este mai putin elastica si mai
uscata. Tendoanele se usuca si se pot rupe mai usor. Dintii slabesc si cad. Peretii arterelor
devin mai putin elastici mergand pana la rigiditate cu risc de a se rupe. La nivelul tractului
gastrointestinal pierderea elasticitatii duce la scaderea mobilitatiiconstipatie.
3).Teoria radicalilor liberi: sustine ca ar exista unii radicali liberi cu o existenta de moment
si care pot reactiona cu alte substante ducand la distructia celulei in care se afla.