Academia de Studii Economice din Republica Moldova

Facultatea: Economie generala si Drept

Catedra: Drept privat
Specialitatea: Drept



Tema: Drepturile si obligatiile parintilor



Drepturile si obligatiile parintilor

1.Clasificarea drepturilor si obligatiilor parintesti
Fata de persoana copilului minor, parintii au drepturi si obligatii. Dat fund ca ocrotirea parinteasca exista in interesul minorului, pe primul plan sunt
obligatiile parintesti, caci drepturile sunt recunoscute in vederea indeplinirii obligatiilor. Asa cum dreptul familiei reglementeazd relatiile personale
nepatrimoniale si patrimoniale ce iau nastere din casatorie, rudenie si adoptie, rezultd ca drepturile si obligatiile parintesti sunt atdt cu privire la
persoana copilului, cat si la bunurile acestuia. In determinarea drepturilor si indatoririlor parintesti care apartin fiecareia din aceste categorii, in
literatura de specialitate se exprima pareri diferite. Asa, de exemplu, dupa Tudor. R. Popescu, drepturile si obligatiile cu privire la persoana copilului
sunt, a) dreptul si indatorirea de a ingriji de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului; b) dreptul si indatorirea de a educa pe copil; c) indatorirea de a
asigura invafatura si pregatirea profesionala a copilului; d) dreptul de a creste personal copilul; e) dreptul de a lua anumite masuri disciplinare fasa de
copil; f) dreptul de a avea copilul langa parinte; g) dreptul de a avea legaturi personale cu copilul; h) dreptul de a decide cu privire la intinderea
obligatiei de intretinere datorata copilului; i) dreptul de a cere modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale
dintre parintii divortati si copii; j) dreptul de a consimti la adoptia copilului minor ori de a cere desfacerea adoptiei.
Drepturile si indatoririle parintesti cu privire la bunurile copilului sunt: a) dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului; b) dreptul si
indatorirea de a reprezenta copilul in varsta de sub 14 ani in acte juridice i in fata instantelor judecatoresti; c) dreptul si indatorirea de a incuviinta
actele minorului care are varsta intre 14 si 18 ani.
I. Filipescu considera ca, drepturile si obligatiile parintesti cu privire la persoana copilului sunt: a) dreptul si obligatia parintilor de a creste copilul;
b) dreptul de a lua masuri disciplinare; c) dreptul de a cere inapoierea copilului de la persoana care-1 tine fara drept; d) dreptul de a consimti la adoptia
copilului sau de a cere desfacerea adoptiei; e) dreptul de a avea legaturi personale cu copilul; f) dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si
pregatirea profesionala a copilului; g) dreptul de a stabili locuinta copilului.
Drepturile si obligatiile parintesti cu privire la bunurile copiluluiminor sunt: a) dreptul si obligatia de a administra bunurile copilului; b) dreptul si
obligatia de a reprezenta pe minor in actele juridice ori de a-i incuviinta aceste acte.
Reglementarea legala a drepturilor si obligatiilor parintilor este prevazuta in Capitolul 11 al Codului familiei din Republica Moldova. Aceasta
reglementare legala se bazeazd pe urmatoarele principii:
a) Parintii trebuie sa-si exercite drepturile si sa-i indeplineasca obligatiile lor parintesti numai in interesul copilului. Notiunea de interes al
copilului include un interes superior obstesc, caci parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de
educatia, instruirea si pregatirea profesionala a acestuia, in conformitate cu capacitatile copilului si posibilitatile parintilor;
b) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti se fac sub indrumarea sj controlul efectiv i continuu al autoritatii tutelare. Aceasta
urmareste scopul asigurarii unei ocrotiri mai depline a minorului;
c) Independenta (separatia) patrimoniala in raporturile dintre parinti i copiii lor minori, in sensul ca parintii nu au nici un drept asupra bunurilor
copiilor sj nici acesjia asupra bunurilor parintilor, in afara de dreptul la mostenire si intretinere;
d) Continutul ocrotirii parintesti nu difera dupa cum copilul este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptiune. Acest principiu este o
consecinta, pe de o parte, a asimilarii depline a situatiei legale a copilului din afara casatoriei cu eel din casatorie si, pe de alta parte, a faptului
ca drepturile i obligatiile parintesti tree, prin adoptie, asupra adoptatorului;
e) Egalitatea parintilor privitor la drepturile si obligatiile fata de
copilul minor, care este un aspect al egalitatii in drepturi dintre
femeie si barbat.
Dispozitiile legale din Codul familiei privind ocrotirea parinteasca au un caracter imperativ. De aceea, fatal si mama, prin contract ori fiecare
dintre ei prin vointa unilaterala, nu pot sa extindd ori sa restrdnga drepturile si obligatiile parintesti.
In conformitate cu art. 58, alin. 1 Cf : "Parintii au drepturi si obligatii egalefata de copii, indiferent defaptul dacd copiii sunt nascuti in casatorie sau in
afara ei, dacd loeuiese impreund cu parintii sau separat". Deci, masurile cu privire la persoana si bunurile copilului se iau de catre parinti de comun
acord. In viata, insa, sunt situatii in care nu este cu putinta ca minorul sa fie ocrotit de ambii parinti, ci numai decatre unul din acestia. Asemenea situatii
sunt urmatoarele:
a) Decesul unuia dintre parinti. Ocrotirea copilului revine parintelui raraas in viata. Situatia este aceiai si cand unul dintre parinti este declarat
decedat, prin hotarare judecatoreasca. In cazul reaparitiei celui declarat mort i a anularii hotararii declarative, parintele recapata exercitiul
drepturilor si obligatiilor parintesti in privinta copilului;
b) Decaderea unui parinte din drepturile parintesti. Spre deosebire de situatia precedent!, cand in mod necesar drepturile si obligatiile parintesti
revin unui singur parinte, in cazul de fata autoritatea tutelara poate da incuviintare parintelui decazut din drepturile parintesti de a avea legaturi
personale cu copilul, daca prin asemenea legaturi cresterea, educarea, instruirea sau pregatirea profesionala a acestuia nu sunt in primejdie.
c) Punerea sub interdictie a unuia dintre parinti. Parintele pus sub interdictie nu este scutit de obligatia de a da intretinere copilului minor.
d) Unul dintre parinti este in imposibilitatea de a-si manifesta vointa. Asemenea situatii ar putea fi: disparitia unui parinte, divirgenta de interese
intre minor si unul dintre parintii sai, condamnarea unui parinte la o pedeapsa privativa de libertate etc.
De asemenea se intdlnesc situatii in care ocrotirea pdrinteasca nu revine in mod egal ambilor parinti sau revine numai in parte pdrintilor. In
prezenta primei situatii, ambii parinti se gasesc in viata si ar trebui sd exercite, in mod egal, drepturile si obligatiile parintesti fata de copilul lor, totusi,
acestea, potrivit unor dispozitii speciale, revin, in mod neegal, pdrintilor. Aceste cazuri sunt urmatoarele:
a) Desfacerea casatoriei prin divort. In cazul divortului instanta judecatoreasca este obligate sa se pronunte si asupra incredintarii copilului minor.
Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita, cu privire la acesta, drepturile parintesti, atat in ceea ce priveste persoana, cat si in
ceea ce priveste bunurile copilului. Parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul, are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta,
precum i dreptul de a veghea la cresterea, educarea si instruirea copilului;
b) Desfiintarea casatoriei. Nulitatea casatoriei nu produce efecte asupra copilului din respectiva casatorie. Dupa desfiintarea casatoriei parintii nu
vor mai locui impreuna. Drepturile i obligatiile parintilor se vor aplica, prin asemanare, cu
c) dispozitiile privitoare la divort; c) Incredintarea copilului din afara casatoriei. In cazul in care filiatia copilului din afara casatoriei a fost stabilita fata
de ambii parinti, ei vor fi asimilati cu sotii divortati. In consecinta, parintele caruia i s-a incredintat copilul exercita, cu privire la acesta, drepturile
parintesti, iar celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, precum sj dreptul de a avea grija de educarea si instruirea
acestuia. Drepturile si obligatiile pdrintilor, cu exceptiile prevazute de Codul familiei, inceteazd din momentul atingerii majoratului sau obtinerii
capacitdtii depline de exercitiu de cdtre copil. In conformitate cu art. 59 C. F.: "Parintii minori au dreptul sa locuiasca impreuna cu copilul lor si sa
participe la educatia lui.
d) Parintii minori necasatoriti pot recunoaste si contesta paternitatea si maternitatea in baze generale. Parintii minori care nu au atins varsta de 16 ani
pot cere stabilirea paternitatii pe cale judecatoreasca".
2. Drepturile si obligatiile parintilor privind educatia si instruirea copiilor
Responsabilitatea parintilor pentru orientarea si dezvoltarea capacitatilor copilului este stipulata in art. 5 al Conventiei ONU cu privire la Drepturile
Copilului: "Statele parti vor respecta responsabilitatea, dreptul si obligatia pe care le au parintii sau, infunctie in caz, membrii familiei largite sau ai
comunitatii, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, intr-un mod care sd corespundd
exercitdrii drepturilor pe care i le recunoaste prezenta Conventie". Astfel, articolul introduce doua concepte vitale: "responsabilitatea pdrintilor" si
"dezvoltarea capacitatilor copilului''. Recunoscand familia ca "unitate fundamentals a societatii si mediul natural pentru cresterea si implinirea bunastarii
tuturor membrilor sai, in mod deosebit copiii", Conventia nu numai evidentiaza responsabilitatea fundamentals a parintilor, dar si stabileste pentru stat
limite stricte de interventie in diferite imprejurari. Conceptul de responsabilitati parintesti se cere a fi definit in legislatiile nationale, inclusiv
recunoasterea drepturilor si obligatiilor comune ale celor doi parinti in cresterea si dezvoltarea copilului si in respectarea interesului superior al acestuia.
Exercitandu-si drepturile si obligatiile cu privire la dezvoltarea capacitatilor copilului, parintii trebuie sa se conduca de principiul nediscriminarii,
principiul luarii in considerate a opiniei


copilului, principiul dezvoltSrii lui depline etc.
In acest sens Codul familiei prevede: "Parintii au dreptul i sunt obligati sd-si educe copiii conform propriilor convingeri, indiferent de faptul dacd
locuiesc impreund sau separat. Eipoartd raspundere pentru dezvoltarea fizicd, intelectuald si spirituals a copiilor si au prioritate la educatia lor fata de
oricare alte persoane " (art. 60, alin. 1 si 2 C.F.).
Parintii au obligatia de a creste copilul potrivit cu capacitatile acestuia si cu scopul dezvoltarii lui multilaterale. Dezvoltarea copilului, drumul lui
spre varsta adults si independents trebuie sa fie respectate de-a lungul intregii sale copilarii, tinandu-se cont de varsta i maturitatea acestuia. Cei care
pot asigura copilului o indrumare adecvata si sfaturi corespunzatoare sunt parintii, fiind cei mai bine situati pentru a-i ajuta sa participe constructiv la
luarea unor decizii in ceea ce-i priveste; de a se informa - dandu-le orientarea si sfaturile cuvenite; sa-i pregateasca pentru o viata responsabilS in
societate etc. Cheltuielile pentru aceasta sunt suportate de catre pSrinti.
In caz ca parintii nu-si indeplinesc cu aceasta obligatie a lor, statul este obligat sa le acorde ajutorul si asistenta necesara pentru cresterea si educarea
copilului. In conformitate cu art. 36 din Constitute, dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat, iar minimul asigurSrii medicale oferite de stat este gratuit.
Copiii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor. Statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru
ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Exploatarea mrnorilor, folosirea lor in activitati ce le-ar dauna sanatafii, moralitatii sau care le-ar pune in
primejdie viata ori dezvoltarea normals sunt interzise. Autoritatile publice asigura conditii pentru participarea libera a tinerilor la viata sociala,
economics, culturalS si sportivS a tSrii (art.50 al Constitutiei). Parintii au dreptul i obligatia de a folosi mSsurile luate de stat pentru asigurarea sSnStatii
sj dezvoltSrii normale a copiilor. Astfel, dacS minorul este bolnav, parintii au dreptul si obligatia de a-1 ingriji i a solicita pentru el asistenta medicals
de stat. PSrintele incadrat in muncS are drept la ajutor de boalS i la ingrijirea copilului bolnav, prin mSsurile de asigurare socials de stat.
11

Recunoscdnd dreptul copiilor la educatie, parintii sunt obligati sa asigure frecventarea de catre copil a scolii pdnd la sfdrsitul anului de invdtamdnt
in care acesta atinge varsta de 16 ani. Institutia de invdtamdnt si forma de instruire sunt alese de catre parinti, cu luarea in considerare a opiniei
copilului (art. 60, alin. 3 C.F.). Dreptul la invatSturS face parte din drepturile fundamentale ale cetStenilor. El este
asigurat tuturor cetStenilor fara deosebire de nationalitate, rasS, sex sau religie i fara vre-o altS ingrSdire.
Dreptul la invStaturS in Republica Moldova este asigurat prin invStamantul general obligatoriu, prin invStamantul liceal i prin eel profesional, prin
invStamantul superior, precum i prin alte forme de instruire si educare. Statul asigurS, in conditiile legii, dreptul de a alege limba de educare si
instruire a persoanelor. InvStamantul de stat fiind gratuit i egal accesibil tuturor pe bazS de merit. Statul asigura, in conditiile legii, libertatea
invatSmantului religios, invStamantul de stat fiind laic (art. 35 din Constitutie).
Litigiile dintre pSrinti privind educatia si instruirea copiilor se solutioneazS de cStre autoritatea tutelara, iar decizia acesteia poate fi atacata pe cale
judecStoreascS.
3. Domiciliul copilului minor.
Potrivit art. 51, alin. 1 ,C Y,fiecare copil are dreptul sa locuiasca in familie, sS-si cunoascS parintii, sa beneficieze de grija lor, sa coabiteze cu ei,
cu exceptia cazurilor cand aceasta contravine intereselor copilului.
In cazul cdnd parintii locuiesc separat, domiciliul copilului, care nu a atins varsta de 14 ani, se determind prin acordul parintilor (art. 63, alin. 1,
C F).
DacS un atare acord lipseste, domiciliul minorului se stabilete de cStre instanta judecStoreascS. Instanta este investita prin cererea de chemare in
judecata pe care o formuleazS parintele copilului sau reprezentantul legal al acestuia.
La luarea masurii de stabilire a domiciliului minorului la unul dintre pSrinti, instanta trebuie sS aibS in vedere un intreg proces de imprejurSri care
sS evidentieze existenta celor mai prielnice conditii pentru dezvoltarea acestuia, atat sub aspect fizic, cat i sub aspect moral si afectiv.
Minorul intre 14 si 18 ani, cu incuviintarea autoritatii tutelare, poate introduce actiune in stabilirea domiciliului sau. Acest drept nu exclude dreptul
parintilor sai de a cere instantei stabilirea domiciliului minorului care a depSsit varsta de 14 ani. Indiferent cine sesizeaza instanta, cererea de chemare in
judecata trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul pSrintilor, precum i motivele pentru care se solicits stabilirea domiciliului minorului.
Motivele pot fi dovedite prin orice mijloc de proba admis de lege. Cererea se adreseaza judecatoriei in a carei razS teritorialS domiciliaza paratul i
trebuie sa fie insotfta de
copia certincatului de nastere a copilului.
La judecarea pricinii se va tine cont de interesele si parerea copilului (daca acesta a atins varsta de 10 ani). In acest caz, instanta judecatoreasca va
lua in considerate atasamentul copilului fata de fiecare dintre parinti, fata de frati si surori, varsta copilului, relatiile existente intre parinte si copil,
posibilitatile parintilor de a crea conditii adecvate pentru educatia si dezvoltarea copilului (indeletnicirile si regimul de lucru, conditiile de trai etc.) (art.
63, alin.2, C.F.).
Problema cea mai dificila apare atunci, cdnd este vorba de mai multi copii si unul dintre parinti ii pretinde pe toti, iar celdlalt parinte cere ca
minorii sd fie separati, impartiti, mod de a scapa de plata contributiei de intretinere la care arfi obligat in cazid in care cererea nu i s-ar admite. Este
firesc ca in aceste cazuri sa se examineze cu multa atentie situatia fiecarui parinte, faptul ca unul dintre ei poate asigura conditii morale si materiale
suficiente pentru cresterea si educarea tuturor copiilor si, in caz afirmativ, sa nu se adopte masura separarii copiilor. Adesea, masura separarii copiilor,
intre care s-au format stranse legaturi morale si afective, genereaza grave traume psihice, excluzand situatia ca, in general, asemenea hotararii raman
nefinalizate datorita refuzului copilului de a le executa. Sunt aspecte care vin in sprijinul parerii ca masura separarii copiilor trebuie sa fie luata numai in
cazul in care nici unul dintre parinti nu dispune de posibilitati pentru a-i creste si a-i educa pe toti copiii.
La determinarea domiciliului copilului minor, instanta de judecata va cere si avizul autoritatii tutelare, in a carei raza teritoriala se afla domiciliul
fiecaruia dintre parinti.
4. Exercitarea drepturilor parintilor
Drepturile parintilor nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Parintii nu pot prejudicia sanatatea fizica si psihica a copilului (art. 62, alin.l
C.F.). In toate deciziile care privesc situatia copiilor, interesele superioare ale copilului trebiue sdfie luate in consideratie cu prioritate.
Responsabilitatea de a creste copilul sugereaza o masura relativ obiectiva care sa fixeze exercitiul acestei responsabilitati de catre parinti. Daca
dezvoltarea fizica, psihologica sau intelectuala a copilului este diminuata din neglijenta parintilor, in acest caz se considera ca parintii nu si-au indeplinit
responsabilitatile. Cum se poate sti ca interesul copilului constituie preocuparea fundamental;! a parintilor? Interesul copilului nu este ceva fix, deja
stabilit. Nevoile si binelecopilului pot diferi de la un copil la altul. Parintii pot avea pareri cu lotul diferite in ceea ce priveste binele unui copil.
Specialists, de asemenea, pot emite teorii diferite privind eel mai bun mod de educare si de crestere a unui copil. Cu atat mai mult, respectarea
interesului suprem al copilului nu trebuie sa afecteze, nici intr-un fel, drepturile si interesele celorlalti membri ai familiei.
In contextul celor relatate, art. 62 C.F. vine sa aduca unele precizari cu privire la modul de exercitare a drepturilor parintesti in conformitate cu
interesul suprem al copilului. Astfel: "Metodele de educatie a copilului, alese de pdrinfi, vor exclude comportamentul abuziv, insultele si maltratdrile de
orice fel, discriminarea, violenta psihica si fizica, antrenarea in actiuni criminale, initierea in consumul de bauturi alcoolice, folosirea substantelor
stupefiante si psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cersitul si alte acte ilicite.
Toate problemele privind educatia si instruirea copilului se solutioneazd de catre parinti de comun acord, tindndu-se cont de interesele si de
parerea copilului". (art. 62, alin. 2 si 3 C.F.).
Principiul, potrivit caruia ambii parintii au o raspundere comuna pentru cresterea i dezvoltarea copilului, este prevazut in art. 18 al Conventiei cu
privire la drepturile copilului, iar Comitetul pentru drepturile omului declara, intr-o apreciere generala: "/ timpul cdsdtoriei, sotul si sotia au drepturi si
responsabilitati egale in cadrul familiei. Acest statut de egalitate se extinde asupra oricarei schimbari produse de relatia celor doi...Aceasta egalitate
continua sdfie valabila in cazul unor aranjamente privind separarea legala sau desfacerea cdsdtoriei... Ca atare, orice tratament discriminatoriu
privind premisele si procedura de separare sau divort, tutela copilului... dreptul la vizite, pierderea sau recuperarea autoritatii parintesti trebuie
restrictionate, avind in vedere ceea ce este eel mai bine pentru copil"}
2

Parintii poarta raspundere, in modul stabilit, pentru exercitarea drepturilor parintesti in detrimentul intereselor copilului (art. 62, alin 4 C.F.), iar art.
18, alin. 1 din Conventie stipuleaza: "Raspunderea pentru cresterea copilului i asigurarea dezvoltarii sale le revine in primul rand parintilor, sau in
functie de caz, reprezentantilor sai legali. Acestia trebuie sa se conduca, inainte de orice, de interesul superior al copilului".
MSsurile guvernamentale sunt orientate spre sprijinirea si promovarea dreptului ambilor parinti de a-si creste copilul. In cazul in care parintii se
separa sau, daca nu au locuit niciodata impreuna, sunt
prevazute masuri speciale, ce ap permite parintelui care locuieste separat de copil sa-sj exercite drepturile parintesti.
In acest sens, art. 64 C.F. prevede: "Parintele care locuieste impreuna cu copilul nu are dreptul sa impiedice contactul dintre copil si celalalt parinte
care locuiesje separat, cu exceptia cazurilor cand comportamentul acestuia din urma este in detrimentul intereselor copilului sau prezinta pericol pentru
starea lui fizica si psihica.
Parintii au dreptul sa incheie un acord privind exercitarea drepturilor parinteti de catre parintele care locuiete separat de copil. Litigiile aparute se
solutioneaza de catre autoritatea tutelara, iar decizia acesteia poate fi atacata in instanta judecatoreasca, care va emite hotararea respectiva.
In cazul nerespectarii hotararii instantei judecatoresti, fata de parintele culpabil se aplica masurile stabilite de legislatia procesuala civila. In cazul
incalcarii repetate a hotararii judecatoresji, la cererea parintelui care locuiesje separat de copil, instanta judecatoreasca, tinind cont de interesele si
parerea copilului, poate solutiona problema transmitandu-i copilul.
Parintii care locuiesc separat de copil au dreptul de a primi informatiile ce se refera la copilul lor de la toate institutiile educative, curative, de
asistenta sociala etc. Comunicarea informatiei poate fi refuzata daca comportamentul parintelui prezinta pericol pentru viata si sanatatea copilului. Acest
refuz poate fi atacat in instanta judecatoreasca".
In conformitate cu art. 65 C.F., bunicii, fratii sj surorile copilului au dreptul sa comunice cu acesta. Acest drept al rudelor este in concordanta cu
dreptul copilului, stipulat in art. 52, alin.l, C.F., care prevede: "Copilul are dreptul sa comunice cu ambii parinti, cu buneii, fratii, surorile si cu celelalte
rude. Desfacerea casatoriei parintilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afecteaza drepturile copilului. In cazul cand parintii au domiciliul
separat, copilul are dreptul sa comunice cufiecare dintre if: Daca parintii copilului (unul dintre ei) le refuza acest drept, autoritatea tutelara Ti poate
obliga sa-1 respecte.
Daca parintii (unul dintre ei) vor neglija hotararea autoritatii tutelare, persoanele interesate pot porni in instanta judecatoreasca o actiune privind
inlaturarea impedimentelor de comunicare cu copilul.
Actiunea privind inlaturarea impedimentelor de comunicare cu copilul a bunicilor, fratilor si surorilor lui poate fi respinsa numai in cazul existentei
unui pericol pentru viata sj sanatatea copilului, pentru dezvoltarea lui spirituals.
5. Apararea drepturilor parintesti
Parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il retine fara un temei legal. In caz de litigiu, parintii se pot adresa instantei
judecatoreti (art.66, alin.l, C.F.).
In mod normal copiii locuiesc in familie, coabitand cu parintii si beneficiind de grija lor. Obligatia de crestere, ingrijire si educare multilaterala
reprezinta cea mai importanta caracteristica a ocrotirii parintesti de care se bucura copilul. Daca parintii sunt separati, copilul domiciliaza la unul dintre
parinti, in conformitate cu acordul parintilor sai ori cu hotararea instantei de judecata.
Prevederii legii privind domiciliul minorului ii corespunde dreptul si obligatia celora cdrora le-afost incredintat de a-l tine sa locuiasca impreuna
cu ei. in baza acestui drept parintii pot sa ceara inapoierea copilului de la orice alta persoana care il tine fara drept. Actiunea de chemare in judecata a
persoanei care tine copilul fara drept se judeca de judecatoria in a carei raza teritoriala domiciliaza paratul.
Instanta judecatoreasca este in drept sa respinga actiunea prevazuta la alin.(l), daca va stabili ca inapoierea copilului parintilor sai contravine
intereselor acestuia.
Daca instanta judecatoreasca va stabili ca nici parintii sj nici persoanele la care se afla copilul nu sunt in stare sa asigure intretinerea, educatia i
dezvoltarea adecvata a acestuia, ea va obliga autoritatea tutelara sa transmits copilul unei institutii de stat sj sa-1 ia la evidenta, asigurandu-i in
continuare apararea drepturilor sj intereselor legitime.
in cazul in care copilul a ramas fara ocrotire parinteasca, el poate fi plasat pentru ingrijire si educare la parintele (parintii) adoptator (adoptatori),
tutore (curator), in casa de tip familial sau intr-o institute de stat de orice tip (art. 115, C.F./ Din moment ce copilul a fast incredintat unei persoane,
familii sau institutii de stat, acestora le revine obligatia de a intretine copilul minor. Deci, adoptatorul, tutorele (curatorul), familia, institutia respectiva
pot sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept. in sfera celor care detin copilul fara drept, prin urmare, se includ sj parintii
copilului.
Parintele la care nu s-a stabilit domiciliul minorului sau cdruia nu i s-a incredintat copilul, daca socoteste ca dezvoltarea copilului este primejduita
prin felul cum se exercita drepturidrepturile parintesti, poate cere modificarea acestor masuri. Instrumentul procedural este actiunea de reincredintare
sau de schimbare a domiciliului, iar hotararea obtinuta poate fi pusa in executare. Exista, deci, cai legale in vederea schimbariimasurilor de ocrotire
existente. Daca, insa, parintele respectiv incearca sa-si faca singur dreptate, in sensul ca ia copilul de sub ocrotirea celuilalt parinte la care se afla si ii
fixeaza un alt domiciliu decat eel stabilit prin hotarare judecatoreasca, el comite un abuz care trebuie reprimat, mijlocul procedural fund actiunea de
chemare in judecata.
6. Raspunderea pentru neindeplinirea indatoririlor parintesti
Pentru neindeplinirea indatoririlor parintesti Codul familiei prevede urmatoarele sanctiuni: decaderea din drepturile parintesti si luarea copilului
jar a decadere din drepturile parintesti.
Sanctiunea decaderii din drepturile parintesti este cea mai severa sanctiune prevazuta de Codul familiei. Ea se aplica in cazul in care parintii, prin
felul de exercitare a drepturilor parintesti sau prin purtarea lor abuziva, ori prin abateri grave de la indeplinirea indatoririlor de parinte, pun in primejdie
sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului, precum si in cazurile in care parintii nu-i dau o educatie conforma cu morala. Deci, decaderea se poate lua
impotriva parintilor numai pentru greseli de o anumita gravitate in exercitarea drepturilor ori indeplinirea indatoririlor parintesti cu privire la persoana
copilului.
Motivele pentru decaderea din drepturile parintesti sunt limitativ prevazute de lege. Astfel, art. 67 C.F. stipuleaza: "Parintii pot fi decazuji din
drepturile parintesti daca:
a) se eschiveaza de la exercitarea obligatiilor parintesti, inclusiv de la plata pensiei de intretinere;
b) refuza sa ia copilul din maternitate sau dintr-o altS institutie curativa, educativa, dintr-o institutie de asistenta sociala sau alta similara;
c) fac abuz de drepturile parintesti;
d) se comporta cu cruzime fata de copil, aplicand violenta fizica sau psihica, atenteaza la inviolabilitatea sexuala a copilului;
e) prin comportare amorala, influenteaza negativ asupra copilului;
f) sufera de alcoolism cronic sau de narcomanie;
g) au savarsit infractiuni premeditate contra vietii si sanatatii
copiilor sau a sotului; precum si
h) in alte cazuri cand aceasta o cere interesele copilului.
In ceea ce priveste modalitatea de decadere din drepturile parintesti legislatia prevede:
"Decaderea din drepturile parintesti are loc numai pe cale judecatorActiunea privind decaderea din drepturile parintesti poate fi pornita de celalalt
parinte, tutorele copilului, autoritatea tutelara sau procurorul.
Cererea privind decaderea din drepturile parintesti se examineaza cu participarea obligatorie a autoritatii tutelare.
Instanta judecatoreasca este obligata sa transmits, in termen de 3 zile din momentul cand hotararea privind decaderea din drepturile parintesti a
ramas definitiva, o copie a acesteia oficiului de stare civila din raza teritoriala a instantei" (art. 68 C.F.).
Copilul, chiar daca a implinit 10 ani, nu trebuie ascultat, deoarece, pe de o parte legea nu prevede ascultarea lui, ceea ce este prevazut expres ori de
cat ori s-a voit aceasta, si, pe de alta parte, faptele grave comise de parinti impotriva copilului nu pot fi absolvite de acesta din urma, prin eventuala sa
declaratie ca se opune la decaderea parintilor din drepturile parintesti.
Sanctiunea decaderii din drepturile parintesti se poate pronunta numai impotriva unuia dintre parinti, cazul in care drepturile parintesti se vor
exercita de catre celalalt parinte, sau impotriva ambilor parinti, caz in care copilul va fi pus sub tutela.
Efectul principal al decaderii consta in pierderea de catre parintele respectiv a drepturilor parintesti cu privire la persoana copilului, dupa cum si a
indatoririlor parintesti, cu exceptia indatoririi de a intretine copilul. Astfel, in conformitate cu art. 69 C.F.: "Copilul ai carui parinti (unul dintre ei) sunt
decazuti din drepturile parintesti pastreaza dreptul de folosinta asupra spatiului locativ si toate drepturile patrimoniale bazate pe rudenia cu parintii si
rudele sale firesti, inclusiv dreptul la succesiune.
Daca copilul nu poate fi transmis celuilalt parinte sau daca ambii parinti sunt decazuti din drepturile parintesti, copilul se pune la dispozitia
autoritatii tutelare.
Parintii decazuti din drepturile parintesti pot avea intrevederi cu copilul lor numai cu permisiunea autoritatii tutelare. Intrevederile nu se acorda daca
contactul parintilor cu copilul poate cauza daune dezvoltarii lui fizice sau intelectuale, daca este evident ca parintii nu sunt capabili de acest contact,
daca, din anumite motive, contactul contravine intereselor copilului sau daca acesta, in timpul dezbaterilor judiciare, a avut obiectii serioase privind
contactul cu parintii decazuti din drepturi".
Parintii pot fi restabiliti in drepturile parintesti daca au incetat imprejurarile care au condus la decaderea lor din aceste drepturi si daca restabilirea in
drepturile parintesti este in interesul copilului.
Restabilirea in drepturile parintesti se face pe cale judecatoreasca,
in baza cererii persoanei decazute din aceste drepturi, cu participarea obligatorie a autoritatii tutelare.
Restabilirea in drepturile parintesti fata de copilul care a atins varsta de 10 ani se admite tinandu-se cont de opinia copilului.
Daca copilul a fost adoptat si adoptia nu a fost desfacuta, hotararea privind decaderea din drepturile parintesti poate fi anulata fara restabilirea
drepturilor si obligatiilor de parinte.
O alta sanctiune, mai putin severa, aplicata in cazul neindeplinirii adecvate a indatoririlor parintesti este luarea copilului far a decadere din
drepturile parintesti.
La cererea autoritatii tutelare, instanta judecatoreasca poate hotara luarea copilului de la parinti fara decaderea acestora din drepturile parintesti, daca
aflarea copilului impreuna cu parintii prezinta pericol pentru viata si sanatatea lui, si punerea acestuia la dispozitia autoritatii tutelare.
In cazuri exceptionale, daca exista un pericol iminent pentru viata si sanatatea copilului, autoritatea tutelara poate decide luarea copilului de la
parinti, comunicand acest fapt procurorului In termen de eel mult 24 de ore.
In cazurile prevazute anterior, autoritatea tutelara, in termen de 7 zile, va porni o actiune in instanta judecatoreasca privind decaderea din drepturile
parintesti sau luarea copilului de la parinti fara decaderea lor din aceste drepturi. Daca aceasta cerinta nu este indeplinita, copilul va fi inapoiat parintilor.
Cererea privind luarea copilului de la parinti fara decaderea acestora din drepturile parintesti se examineaza cu participarea obligatorie a autoritatii
tutelare.
La cererea parintilor, instanta judecatoreasca poate sa le inapoieze copilul, daca aceasta nu contravine intereselor copilului.
In cazurile luarii copilului fara decadere din drepturile parintesti, parintii pierd dreptul de a comunica cu acesta, de a participa personal la educatia
lui i de a-i reprezenta interesele.
Parintii de la care a fost luat copilul pot avea intrevederi cu acesta, in unele cazuri, doar cu permisiunea autoritatii tutelare.
La examinarea de catre instanta judecatoreasca a litigiilor privind educatia copilului este obligatorie participarea autoritatii tutelare.
Autoritatea tutelara este obligata sa examineze conditiile de trai ale copilului si ale persoanei care pretinde la educatia copilului si sa prezinte
instantei judecatoresti avizul respectiv.