Creditul Bancar

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI
CAPITOLUL II
CREDITUL BANCAR,CEA MAI UTILIZATĂ METODĂ DE
ATRAGERE A CAPITALULUI
2.1. Creditul bancar, sursă importantă de atragere a

resurselor băneşti
2.1.1. Incursiune în domeniul bancar
2.1.2. Caracteristicile raportului de creditare şi
clasificarea creditelor
2.1.3. Reglementări actuale ale raportului de
creditare
2.2. Creditarea pe termen scurt a agenţilor economici
2.2.1. Caracterisici generale ale creditării pe
termen scurt
2.2.2. Analiză managerială şi economico-
financiară a firmei solicitatoare de credit pe
termen scurt
2.2.3. Analiză efectivă a solicitării de credit şi
acordarea lui
2.3. Creditarea pe termen mediu si lung
2.3.1. Analiza solicitantului şi a cererii de credite
pe termen mediu şi lung
2.3.2. Etapele acordării creditului
2.4. STUDIU DE CAZ: Acordarea unui credit S.C.
SIGMA S.A.
2.4.1. Principii generale de creditare
2.4.2. Solicitarea creditului,cererea de credit şi
documentele necesare acordării creditului
33
2.4.3. Analiza efectivă a creditului acordat

societatii SIGMA S.A.
CAPITOLUL II
CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATĂ METODĂ DE ATRAGERE A

CAPITALULUI
2.1. Creditul bancar- sursă importanta de atragere a resurselor băneşti
2.1.1. Incursiune în domeniul bancar

Potrivit unui studiu1 realizat de compania de marketing şi cercetare a pieţei,
Daedalus Consulting, în topul preferinţelor românilor care au apelat la produse şi servicii
bancare se situează BCR şi BRD. Podiumul este completat de Raiffeisen Bank, CEC sau
Bancpost, în funcţie de tipul produsului contractat. Primele două bănci din sistem fac însă
schimb de locuri atunci când vine vorba despre satisfacţia clienţilor faţă de bănci,
instituţia franceză fiind văzută mai bine de românii care au avut de-a face cu un produs
sau serviciu bancar.
De altfel, notele obţinute de BCR şi BRD fiind sensibil egale, Daedalus
Consulting face precizarea că "între evaluările băncilor BRD Groupe Societe Generale şi
Banca Comercială Româna nu există diferenţe semnificative, mediile obţinute de cele
două bănci fiind asemănătoare pe marea majoritate a atributelor analizate”. Alte aspecte
notabile desprinse din studiul Daedalus este poziţia Băncii Ţiriac (locul patru) în topul
satisfacţiei clienţilor şi faptul că Raiffeisen Bank are, conform evaluarilor, personalul cel
mai amabil şi dornic să te ajute.
Jumătate dintre persoanele adulte din mediul urban utilizează în prezent cel puţin
un serviciu bancar. De asemenea, 22% dintre persoanele adulte din mediul urban au
contractat cel puţin un tip de credit. Serviciile bancare sunt utilizate intr-o proporţie mai
mare de persoanele din categoria de vârstă 45-55 ani, de persoanele cu studii superioare
şi persoanele cu studii medii. De asemenea, pe măsura ce venitul creşte, procentul celor
care utilizează servicii bancare creşte şi el semnificativ – de la 26% pentru cei cu venitul
pe membru de familie sub 50 USD, 41.3% pentru cei cu venitul pe membru de familie
1
Studiul de piaţă Daedalus Consulting: studiul a fost realizat pe un eşantion de 985 respondenţi şi este
reprezentativ pentru persoane cu vârsta de peste 18 ani rezidente în mediul urban. Datele au fost culese în
luna martie 2005.
34
între 50 USD şi 100 USD, 46.3% pentru cei cu venitul pe membru de familie între 100
USD şi 150 USD, ajungând la peste 70% pentru cei cu venitul de peste 150 USD pe
membru de familie. Pe zonele geografice, constatăm o penetrare mai mare a serviciilor
bancare în Bucureşti (59.2% faţă de 50.1% la nivelul întregii ţări).
Dintre creditele bancare, atractivitatea cea mai mare o au creditele pentru nevoi
personale. Persoanele cele mai înclinate spre utilizarea de credite bancare pentru nevoi
personale sunt cele cu vârsta între 45 şi 55 ani (15.5% faţă de 9.9% din totalul
respondenţilor), cele provenind din familii cu venituri peste 150 USD (18% dintre
persoanele cu venituri pe membru de familie peste 150 USD) şi cele cu studii superioare
(18.4%).
În cazul creditelor pentru nevoi personale, două bănci: BCR (30.9% din totalul
persoanelor care au un credit pentru nevoi personale) şi BRD (24.7% din totalul
persoanelor care au un credit pentru nevoi personale) - deţin peste jumătate din piaţă. Ele
sunt urmate de RAIFFEISEN BANK (15.8%), BCIT (9.3%), BANC POST (7.3%) şi
CEC (7.3%).
Pe cea de-a doua poziţie, ca pondere a persoanelor care au contractat un astfel de
credit, se află creditele pentru electronice/electrocasnice.
Utilizarea creditelor pentru electronice/electrocasnice este mai probabilă la
persoanele din categoria de vârstă 35 – 45 de ani (12.9% faţă de 8.2% din totalul
respondenţilor) şi la persoanele cu venituri mari (13.8% dintre persoanele cu venit net
lunar pe membru de familie de peste 200 USD).
Cu toate că în ultimii ani piaţa bancară s-a dezvoltat continuu, impactul cel mai
mare asupra satisfacţiei clienţilor cu privire la serviciile bancare este, în continuare, strâns
legată, în primul rând, de încrederea pe care persoanele o au în respectiva bancă.
Ambianţa sediului, amabilitatea personalului şi promptitudinea în rezolvarea
solicitărilor clienţilor, existenţa unor servicii care să i se potrivescă clientului şi
consilierea în alegerea serviciului optim oferită de personalul băncii au, de asemenea, un
impact important asupra creşterii satisfacţiei clienţilor.
Atributele legate de tarife (comisione şi dobânzi) sunt condiţii elementare în
alegerea unei bănci, având astfel un potenţial ridicat în creşterea satisfacţiei.
Dintre băncile analizate, cea mai bună evaluare generală din partea clienţilor au
avut-o BRD Societe Generale (cu o medie de 7.89 din maxim 10), BANCA
COMERCIALĂ ROMÂNĂ (cu o medie de 7.84), RAIFFEISEN BANK (media 7.73) şi
BCIT (media 7.73). Acestea sunt urmate de BANC POST (media 7.49). Cele mai mici
evaluari le-au primit CEC (media 7.25) şi BANCA TRANSILVANIA (media 6.90).
Cele mai de încredere bănci sunt considerate BRD Societe Generale (media 5.51
din maxim 7), BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ (media 5.44) şi RAIFFEISEN
BANK (media 5.49), evaluările lor fiind semnificativ mai bune decât ale celorlalte bănci
analizate.
Intre evaluările bancilor BRD Societe Generale şi Banca Comercială Română nu
exista diferenţe semnificative, mediile obţinute de cele două bănci fiind asemănătoare pe
marea majoritate a atributelor analizate. Pentru BRD Societe Generale, persoanele
rezidente în Banat au evaluat majoritatea atributelor listate semnificativ mai bine decât
persoanele rezidente în alte zone.
RAIFFEISEN BANK se remarcă prin evaluările semnificativ mai mari decât
media generală pe care le-a obţinut la atributele referitoare la ambianţa sediilor,
35
personalul angajat, informarea clientilor, tehnologiile folosite şi timpul de aprobare a

creditelor. Această bancă are, conform evaluărilor, personalul cel mai amabil si dornic să
te ajute. În ceea ce priveşte competenţa personalului, o evaluare foarte bună a obţinut şi
BANCA COMERCIALĂ ION ŢIRIAC - BCIT. BANC POST a primit evaluări sub
media generală în ceea ce priveşte încrederea, ambianţa din sedii, orarul băncii,
consilierea în alegerea serviciului optim pentru client şi materialele informative pe care le
oferă. BANCA TRANSILVANIA este apreciată pentru materialele informative oferite,
dar a primit evaluări slabe la încredere, condiţii de creditare şi dobânda la creditele
ipotecare/imobiliare. CEC-ul a primit pe majoritatea atributelor evaluări semnificativ mai
mici decât toate celelalte bănci concurente
Locul şi rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea lor de
intermediar principal în relaţia economii – investiţii, relaţie hotarâtoare în creşterea
economică.
Agenţii economici utilizează importante active financiare pentru activitatea lor de
producţie, comercializare, investiţii, etc. O parte din aceste active este asigurată din
resurse proprii, alta din resurse împrumutate, aceştia recurgând la credite care le sunt
acordate de bănci în procesul de valorificare a capitalului monetar disponibil. Astfel, se
creează condiţiile unei ample distribuiri a capitalurilor vehiculate de o reţea largă de
intermediari, reprezentaţi în cea mai mare parte a lor de bănci comerciale, în special de
cele de depozit precum şi de bănci de investiţii.
Sectorul bancar are un rol major în economia de piaţă, el acţionând în promovarea
reformei şi în mecanismul autoreglării economice. Rolul băncilor este important şi în
ceea ce priveşte calitatea de intermediari monetari. În această calitate, băncile
imobilizează economiile monetare disponibile şi distribuie credite pe termen mediu şi
lung beneficiarilor pentru investiţii, comerţ exterior, consum, etc. Deşi aceşti intermediari
funcţionează în mai multe cazuri sub denumirea de bănci, ei nu creează monedă precum
Banca Centrală utilizează capitaluri pe care le mobilizează sau le sunt puse la dispoziţie.
Băncile comerciale constituie o verigă de bază a oricărui sistem bancar şi
efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare. Totuşi, operaţunile de bază sunt
reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite
agenţilor economici. Ele sunt organizate ca societăţi pe acţiuni şi urmăresc obţinerea de
profit, exercitându-şi rolul de intermediar în primul rând între agenţii din sistemul
nebancar. În al doilea rând, băncile comerciale au un rol important şi in ceea ce priveşte
valorificarea capitalului, în mobilizarea de resurse şi acordarea de credite între agenţii
bancari1.
În procesul de intermediere, băncile comerciale îndeplinesc următoarele funcţii
importante:
 de mobilizare a activelor monetare disponibile în economie;
 de utilizare a acestora prin distribuire de credite;
 de decontare a plăţilor între titularii de cont.
Tot în acest proces de intermediere, băncile realizează două activităţi importante
care le conferă o poziţie privilegiată şi prin care se diferenţiază de celelalte instituţii
financiare şi anume:
11
Băncile comerciale sunt intermediari între verigile sistemului bancar.
36
1. costituirea de resurse prin atragerea disponibilităţilor băneşti temporare

ale clienţilor şi plasarea acestora spre fructificare, în principal prin
acordarea de credite pe diferite termene;
2. asigurarea mecanismului de funcţionare a plăţilor care să susţină
creşterea economică, prin efectuarea de viramente şi plăţi în numerar.
2.1.2. Caracteristice raportului de creditare si clasificarea creditelor

A.Raportul de creditare
Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite pe
termen scurt, mediu şi lung privind operaţiuni bazate pe înscrisuri sau nu, garantate sau
negarantate în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general.
Raporturile de creditare ale diferitelor întreprinderi sunt, de regulă, cu băncile. Pe
de o parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozitele care pot fi
folosite de către acestea ca resurse, iar pe de altă parte băncile acordă credite
întreprinderilor pentru nevoile lor de producţie, pentru investiţii, etc. Esenţial în acest
raport de creditare este faptul că unul dintre parteneri este banca, iar relaţiile între bancă
şi celălalt partener se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi
realizării de profituri, în principal sub formă de dobânzi.
Prin aparitia unui numar mare de bănci comerciale cu rolul de bănci de afaceri,
instituţii de credit specializate şi profilate pe operaţiuni specifice, s-a oferit agenţilor
economici posibilitatea de a apela la bănci pentru a-şi satisface cel mai bine exigenţele.
Băncile vor analiza cu maximum de profesionalism orice acordare de credit urmărind în
primul rând interesele proprii şi anume plasarea cât mai profitabilă a banilor deţinuţi în
numele acţionarilor. Instituţiile bancare vor analiza cu seriozitate creditele, verificând
exigenţa garanţiilor, scadenţele de rambursat, solvabilitatea clientului lor, bonitatea
acestuia şi gradul de lichiditate. Trebuie să se dea dovadă de prudenţă bancară în ceea ce
priveşte acordarea creditului, având ca suport credibilitatea clientului – ca element moral
determinant fără de care creditul nu va putea exista.
Orice operaţiune de creditare presupune luarea în calcul a unui risc ce rezultă din
posibilitatea ca agentul economic să devină insolvabil. Riscul rezultat din insolvabilitatea
clientului poate fi ponderat prin luarea în calcul şi constituirea de garanţii în profitul
băncii, banca fiind cea care împrumută clientul. Când se estimează oportunitatea unei
afaceri cum este cea rezultată dintr-o operaţiune de creditare, trebuie luată în calcul în
primul rând posibilitatea recuperării creditului la scadenţă.
Condiţia fundamentală pentru a se acorda un credit de către bancă este capacitatea
potenţialului client de a produce venituri rezultate din derularea creditului. Această
capacitate se poate evalua prin diverse mijloace de observare, întocmindu-se în acest scop
un studiu de solvabilitate. În cadrul acestui studiu banca va evalua prin angajamentele pe
care clientul le are faţă de terţi organizarea lui tehnică şi administrativă, raportul dintre
capitalul propriu si cel atras, modul de gestionare al patrimoniului ce a fost acoperit
financiar prin respectivul credit. Chiar dacă aceste estimări sunt corecte, aceasta nu îl
împiedică pe împrumutator să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul
acordat. Această situaţie este determinată şi de faptul că se pot produce schimbări rapide
şi uneori imprevizibile ale situaţiilor agenţilor economici. Banca va căuta să-şi diminueze
cat mai mult posibil riscul rezultat din acordarea creditelor, valorificând temeinic toate
situaţiile şi variantele posibile, acordând credite doar acelor agenţi economici care
37
prezintă garanţii solide şi care desfaşoară o activitate intensă şi profitabilă. Nici o bancă
nu va acorda credite unui agent economic nou înfiinţat care nu poate face dovada că şi-a
rulat eficient şi cu minim de risc banii proprii ca apoi să poată apela la banii băncii.
Creditul este operaţiunea prin care se iau în folosinţă imediată resurse în schimbul
unei promisiuni de rambursare viitoare, însoţită de plata unor dobânzi încasate de
împrumutatori. Operaţiunea priveşte două părţi :
 o parte acordă creditul ;
 cealaltă parte îl primeşte sau altfel spus se îndatorează.
Operaţiunea de credit poate interveni într-o gamă largă între indivizi sub forma
unor acorduri personale simple până la tranzacţii formalizate care se efectuează pe piaţa
monetară sau financiară formulate în cadrul unor contracte complexe.
Elementele tehnice ale raportului de creditare se dezvăluie prin analiza trăsăturilor
caracteristice ale acestuia.
Subiecţii raportului de credit, creditorul şi debitorul, prezintă o mare diversitate
în ceea ce priveşte apartenenţa la structurile economico-sociale, motivele angajării în
raportul de creditare precum şi durata angajării.
Resursele de creditare provin de la agenţi economici, persoane fizice sau juridice,
care-şi plasează disponibilităţile temporar libere în sistemul bancar pentru a le fructifica.
Comportamentul de consum şi în consecinţă şi cel de economisire al populaţiei
depinde în mare masură de venitul disponibil. Când acesta creşte ca urmare a dezvoltării
ansamblului economiei naţionale, volumul de disponibilităţi destinat a fi economisit
creşte, ceea ce determină marirea masei creditului.
În ţările dezvoltate aportul populaţiei la formarea resurselor de creditare tinde să-l
ajungă pe cel al întreprinderilor. În schimb, în calitate de debitor, în toate ţările
dezvoltate, statul, alături de întreprindere şi populaţie prezintă o pondere însemnată în
creditul intern.
Rambursarea, elementul esenţial al raportului de creditare, este adeseori incertă
şi necesită în consecinţă angajarea unei garanţii. Riscurile probabile sunt :
 riscul de nerambursare (specific agenţilor economici) constă în întârzierea
plăţii sau incapacitatea de plată din cauza conjuncturii economice, situaţiei
precare a sectorului din care face parte întreprinderea sau funcţionarea
necorespunzătoare a împrumutatului. În vederea diminuării acestui tip de risc,
banca poate acţiona prin colaborări cu alte instituţii de credit ;
 riscul de imobilizare (specific băncii) survine la banca sau la deţinătorul de
depozite care nu este în măsură să satisfacă carerile titularului de depozite din
cauza unei gestionări nereuşite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei
asemenea situaţii care afectează în mod major pe deponent, pot fi prevenite
prin administrarea judicioasă a echilibrului dintre depozite şi credite la nivel
de bancă comercială.
Garanţia personală este angajamentul luat de o terţă persoană de a plăti în cazul
în care debitorul se află în incapacitate de plată. Există două tipuri de garanţii personale :
 simple : garantul are dreptul să discute asupra îndeplinirii obligaţiilor sale în
cazul în care există mai mulţi giranţi, el să răspundă numai pentru partea sa ;
 solidare : garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti concomitent sau
chiar înaintea debitorului dacă aparent el prezintă condiţii favorabile de
solvabilitate.
38
Garantiile reale cuprind reţinerea, gajul, ipoteca şi privilegiul.

Dreptul de reţinere asigură creditorului posibilitatea de a obţine un bun corporal,
proprietate a debitorului atât timp cât el nu a fost achitat integral. Pentru ca un bun să facă
obiectul unui drept de reţinere trebuie îndeplinite următoarele condiţii : bunul corporal
deţinut de creditor să aibă legătură cu creanţa şi creanţa trebuie să fie certă şi exigibilă.
Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun în garanţia
acestuia. Gajarea poate avea loc fără deposedare, creditorul primind un titlu de
recunoaştere a gajului care face obiectul contractării creditului respectiv.
Ipoteca1 este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui
imobil, fară deposedare. Ipoteca conferă creditorului dreptul de preferinţă şi dreptul de
urmărire.
Privilegiul este dreptul de a fi plătit atunci când se dispune de o garanţie asupra
unei plăţi sau asupra totalităţii patrimoniului debitorului. Creditorul privilegiat dispune de
dreptul de preferinţă şi de cel de urmărire.
Trebuie subliniat faptul că în caz de necesitate transferul garanţiilor în bani,
presupune pentru creditor eforturi şi cheltuieli suplimentare şi implică imobilizări
îndelungate de fonduri.
Termenul de rambursare, ca trasatură specifică a creditului are o mare varietate
pornind de la credite pe termene foarte scurte (24 de ore) până la termene de 30-50-100
de ani utilizate ca soluţii recente pentru împrumuturile privind construcţiile de locuinţe.
Pentru creditele pe termen scurt şi cele acordate agenţilor economici sau pentru credite de
consum, caracteristică este rambursarea integrală la scadenţă. Creditele pe termen mediu
şi lung implică în general rambursarea eşalonată, fapt ce înseamnă că la termenele
stabilite odată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează şi o parte din împrumut.
Dobânda : în operaţiunile de acordare de credit s-a încetâţenit clauza dobânzii
fixe. Aceasta înseamnă că dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă
pentru ambele părţi pentru întregul credit şi pe toată durata lui.
Negocierea sau acordarea creditului constituie o altă trăsătură a acestuia.
Analiza solicitării de împrumut respectiv acordarea creditului necesită o buna informare
şi documentare din partea creditorului pentru evitarea riscului. În acest scop băncile îşi
ceează un cadru propriu de informare sau apelează la ajutor specializat care studiază
capacitatea de plată respectiv potenţialul economic al firmei.
Consemnarea şi transferabilitatea sunt de asemenea caracteristici ale creditului.
Acordurile de credit sunt consemnate în marea lor majoritate prin înscrisuri, instrumente
de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate.
Transferabilitatea instrumentelor de credit şi deci transferul acordurilor de credit
de la un beneficiar la altul sunt în primul rând o expresie a lichidităţii portofoliului de
credit.
B. Clasificarea creditelor
1. În funcţie de scadenţă se deosebesc trei tipuri de credite :
a) credite pe termen scurt : prin credite pe termen scurt se întelege orice
opţiune de împrumut de sume de bani pe o perioadă ce nu depăşeşte
12 luni. Dobânda variază în funcţie de destinaţia creditului şi de
1
Ipoteca poate fi: legală (prevăzută de lege); convenită (constituită prin contract); judiciară (acordată de
organe judecătoresşti).
39
evoluţia pieţei monetare şi se plateşte de către beneficiar conform

contractului de credit la scadenţele convenite. Creditul pe termen scurt
este forma curentă de credit bancar pentru activităţi de exploatare a
agenţilor economici. Sumele astfel obţinute sunt înscrise în situaţiile
contabile ale acestor agenţi sub denumirea de credite de trezorerie, iar
plata lor la scadenţă reprezintă o măsură a gradului de lichiditate a
firmei respective ;
b) credite pe termen mediu sau mijlociu : sunt împrumuturi a căror dată
de rambursare este de la 1-5 ani. Ele se acordă pentru activităţi de
import-export pe bază de contracte ferme în acest sens pentru activităţi
de investiţii unde eficienţa proiectului propus trebuie dovedită încă din
faza de studiu de fezabilitate ;
c) credite pe termen lung : sunt împrumuturi a căror durată de rambursare
depăşeşte 5 ani şi care se acordă pentru investiţii pe termen lung cu
durată de folosinţă îndelungată1.
Creditele pe termen mediu şi lung implică de asemenea rambursarea eşalonată,
fapt ce înseamnă că pe parcurs, odată cu dobânda se rambursează şi o parte din credit.
Suma de rambursat are două componente : principalul sau amortizarea creditului şi
dobânda.
Creditul acordat de bancă trebuie să fie pe o durată relativ scurtă datorită originii
fondurilor pe care banca le întrebuinţează care provin în principal din depozite cu
scadenţe apropiate dar şi pentru că siguranţa rambursării unui credit este invers
proporţională cu durata acestuia. Banca trebuie să se asigure că rambursarea va fi făcută
la scadenţă deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente luate faţă de cei
care i-au încredinţat fondurile spre păstrare precum şi gradul de lichiditate al băncii.
2. Categorii de credit după tipul debitorului :

a) credite acordate persoanelor fizice ;
b) credite acordate persoanelor juridice;
c) credite acordate statului;
d) credite acordate altor bănci.
a) Calitatea debitorului măsurată prin garanţia sa morală precum şi prin activele
sale posibile de mobilizat influenţează mai puţin nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi
procesul de acordare sau neacordare a creditului
Creditele acordate persoanelor fizice de către băncile comerciale au în principal
două destinaţii :
 finanţarea construirii sau achiziţionării unei locuinţe ;
 cumpărarea unor bunuri de folosinţă îndelungată.
La acestea se mai adaugă unele forme de credit pentru completarea studiilor
pentru elevi sau studenţi în coparticipare cu diferite societăţi comerciale sau de asigurări
precum şi, mai nou, credite de trezorerie care se pot efectua prin intermediul cărţilor de
credit şi care sunt acordate de bănci clienţilor persoane fizice care se bucură de o bună
reputaţie.
1
De exemplu, pentru finanţarea activităţilor de dezvoltare, pentru construcţii de locuinţe, etc
40
b) În raporturile sale cu întreprinderile şi cu instituţiile, o bancă trebuie să

îndeplinească un rol activ participând la finanţarea clienţilor săi pentru desfăşurarea unei
activităţi rentabile ce vizează păstrarea şi fructificarea economiilor băneşti.
În general creditul acordat de o bancă trebuie să satisfacă nevoi temporare de
afaceri, să înlocuiască insuficienţa temporară a capitalului lichid al agenţilor economici
ce se produce pe parcursul ciclului de exploatare. Tipurile de credite pe care băncile
comerciale le acordă întreprinderilor şi instituţiilor private nefinanciare sau financiare
sunt de o mare varietate şi beneficiază de o gamă largă de caracteristici atât din punct de
vedere al prevederilor contractuale cât şi al costurilor aferente. Dintre acestea creditele
cele mai des utilizate sunt :
 creditele de trezorerie : sau avansurile în cont curent sunt exprimate în general
prin contracte explicite între bancă şi firmă. Aceste credite sunt acordate şi
acceptate de băncile comerciale ce se bazează pe o deplină cunoaştere a
activităţii întreprinderii fără a fi consemnate prin înscrisuri referitoare la
perioada angajamentului şi fără a fi garantate formal. Ele sunt menite să
satisfacă cerinţele curente privind acoperirea cheltuielilor de producţie şi nu au
termene de rambursare. De regulă, acordarea acestor credite se întemeiază prin
depozite compensatorii.
 linia de creditare : este o modalitate generală de acordare a creditelor ce
presupune efectuarea creditării prin cont curent, fie deschiderea unui cont
separat de împrumut. Permite accesul clientului debitor la sume a căror
valoare se înscrie într-un anumit plafon maxim aprobat de bancă. Într-o formă
primară această linie de credit oferă întreprinderilor un credit provizoriu
întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. O formă mai flexibilă
întreprinderii este linia de credit confirmată pe baza unui acord scris în care
posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în
contract. Linia de credit revolving prin care plafonul cuvenit se reîntregeşte
după fiecare operaţiune de tragere reprezintă modul preferat de obţinere de
fonduri de către întreprindere.
 creditele specializate : servesc pentru finanţarea achiziţionării de titluri de
credit şi a operaţiunilor de negociere pe piaţa de capital. În România, această
categorie de credit este puţin utilizată deoarece piaţa de capital nu este încă
suficient de dezvoltată.
 creditele pe stoc : se acordă pe baza unei garanţii explicite, respectiv stocul de
marfă din depozit. În această categorie sunt cuprinse creditele de producţie
sezonieră precum şi credite pe documente warant1.
3. Clasificarea creditelor după destinaţia lor :

a) credite productive (pentru activităţi curente): deţin ponderea cea mai
mare în perioada actuală, fiind în general credite pe termen scurt, până
la 12 luni, şi se acordă agenţilor economici pentru desfăşurarea
activităţii curente. Ele cuprind toată gama de credite, garanţiile fiind
constituite din toate tipurile de titluri comerciale şi sunt acordate
pentru sprijinirea activităţii agenţilor economici. Se acordă pe o
1
Warant=document care atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general
41
perioadă stabilită, iar rambursarea se face integral la scadenţă, dobânda

calculată achitandu-se lunar.
b) credite pentru investiţii : se acordă pe termen mediu şi lung fiind
destinate construcţiilor de locuinţe, construirea de obiective
industriale, etc. Acest tip de credit are un coeficient mai mare de risc şi
presupune calcule de actualizare, precum şi de eficienţă a investiţiilor.
Rambursarea se face conform contractului de credit, în general plata se
face în tranşe regresive cu plata lunară a dobânzii aferente.
c) credite de consum : sunt credite pe termen scurt sau mediu acordate
persoanelor individuale şi sunt destinate să acopere costul bunurilor şi
serviciilor de care beneficiază persoanele prin reţeaua de
comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest
scop.
4. După calitatea lor :

a) credite performante: reprezintă pentru bancă acea categorie de credit
în curs de execuţie a căror durată de acordare nu este expirată, iar
debitorii şi-au achitat la data convenită în contract toate datoriile faţă
de bancă. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise
în contractul de creditare din punctul de vedere al garanţiilor, iar în
cazul creditelor explicite agentul economic trebuie să utilizeze creditul
numai în scopul solicitat. Dobânda pentru acest tip de credit este cea
înscrisă în contract, iar banca prin intermediul prevederilor acestuia o
poate modifica în raport cu dobânda pieţei şi cu rata inflaţiei. Pentru
creditele pe termen mediu şi lung condiţia necesară pe care trebuie să o
îndeplinească creditele pentru a fi considerate performante este aceea
că toate tranşele de rambursare a creditului, inclusiv dobânda să fie
achitate la zi.
b) credite neperformante : reprezintă acele credite la care obligaţiile
contractuale de plată ale debitorului nu au fost onorate la scadenţele
convenite. În cazul în care debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile,
creditul rămas se trece într-un cont separat de credite restante, dobânda
corespunzatoare acestora fiind majorată. Pentru achitarea acestor
credite banca fie urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea
garanţiilor materiale, fie în urma unui contract cu debitorul prelungeşte
contractul de credit în schimbul unor noi garanţii, scrisori de garanţie,
contracte de export, etc.
2.1.3. Reglementări actuale ale raportului de creditare

Băncile comerciale funcţionează în prezent conform prevederilor Legii
societăţilor comercile numarul 31/1990 şi republicata în 1998 şi ale Legii bancare
numarul 58/19981.
Conform legii bancare, băncile pot fi înfiinţate doar ca societăţi pe acţiuni
autorizate de Banca Naţională a României, cu capital social vărsat în întregime în
numerar. Nu sunt permise aporturile în natură, iar capitalul social trebuie vărsat în
1
Republicată în Monitorul Oficial nr. 78/2005
42
întregime la data subscrierii. Nivelul minim de capital este stabilit prin regulametul
B.N.R. la 5 000 000 EURO. Cadrul general de desfăşurare a activităţii bancare este
precizat prin legea bancară şi prin statutul B.N.R., precum şi prin norme elaborate de
aceasta în vederea îmbunătăţirii funcţionării şi supravegherii sistemului bancar.
Băncile româneşti pot să se angajeze într-o serie de activităţi, în limitele legii
bancare, cum ar fi :
 contractarea de credite şi acceptarea de depozite ;
 emiterea de garanţii şi acreditive ;
 depozitarea de valori mobiliare sau alte active ;
 tranzacţionarea în cont propriu sau în contul clienţilor cu valută sub rezerva
regulamentului B.N.R. sau a altor organisme de reglementare.
În general, băncile autorizate de B.N.R. îşi pot desfăşura activitatea în România
prin filiale, sucursale şi alte sedii secundare.
Orice persoană fizică sau juridică care doreşte să achiziţioneze peste 5% din
capitalul social al unei bănci româneşti are nevoie de aprobarea prealabilă a B.N.R. Din
acest punct de vedere aceste persoane vor face subiectul unei analize aprofundate din
partea Băncii Centrale în legătură cu achiziţia. În plus, în vederea limitării riscului de
portofoliu, băncile româneşti nu pot achiziţiona mai mult de 20% din capitalul social al
unei societăţi comerciale nebancare.
Aprobarea B.N.R. este necesară şi în cazul fuzionării, consolidării sau diviziunii
unei bănci româneşti, ca şi în cazul reducerii sau majorării de capital.
Din cauza evoluţiei nefavorabile a activităţii de creditare din sistemul bancar
românesc din ultimii ani, B.N.R. a înăsprit cadrul de reglementare în ceea ce priveşte
acordarea şi controlul împrumuturilor acordate de bănci sau alte instituţii specializate.
Astfel, conform reglementărilor B.N.R., băncile care funcţionează în România trebuie să
limiteze suma creditelor acordate unui împrumutat sau grup de împrumutaţi care au
legături din punct de vedere economic, la 20% din valoarea totală a capitalului şi
rezervelor băncii respective.
Băncile au obligaţia să se conformeze lunar cerinţelor B.N.R. privind rezervele
minime obligatorii. De asemenea, ele trebuie să păstreze lichidităţile în moneda naţională
şi în devize în conformitate cu normele privind lichidităţile şi cerinţele prudenţiale
eleborate de B.N.R. În general acestea prevăd următoarele :
 un nivel minim al activelor lichide ;
 respectarea restricţiilor şi a condiţiilor aplicabile în cazul anumitor credite şi
investiţii, depozite, garanţii ;
 respectarea restricţiilor şi asigurarea condiţiilor necesare corelării scadenţelor,
activelor şi pasivelor unei bănci.
2.2. Creditarea pe termen scurt a agenţilor economici
2.2.1. Caracteristici generale ale creditării pe termen scurt

În gestiunea financiară a firmei sau societăţii se înregistrează pe parcursul anului
decalaje între necesarul şi disponibilităţile băneşti. Aceste decalaje au două cauze
principale. O primă cauză ar fi diferenţa dintre imobilizările totale în activele firmei şi
fondurile proprii, cele mai multe întreprinderi desfăşurând activităţi ce nu pot fi acoperite
43
financiar cu capitalurile proprii ale firmei. În această situaţie activele circulante sunt
acoperite numai parţial prin fondul de rulment propriu. Cea mai mare parte a acestor
active au drept corespondent în pasiv obligaţiile firmei către furnizor (pasive stabile) şi
faţă de bănci (credite pe termen scurt).
A doua cauză a decalajelor survine de regulă în încasarea veniturilor din
activitatea ce determină un deficit de trezorerie.
În vederea limitării riscurilor, sistemul băncilor comerciale răspunde prin
acordarea de credite pe termen scurt adegvate decalajelor dintre activele curente pe de-o
parte şi sursele proprii şi pasivele stabile pe de altă parte. Punctul de plecare în stabilirea
tipului de credite pe termen scurt îl reprezintă situaţia patrimonială la sfârşitul
trimestrului sau anului precedent şi previziunile de creştere a activelor în trimestrul şi
anul prognozat. Cu ajutorul informaţiilor respective întreprinderea întocmeşte planul de
trezorerie care stă la baza stabilirii tipului de credit adecvat ce va fi solicitat. În faţa
băncii firma trebuie să vină cu o activitate care să nu prezinte riscuri majore în perioada
de utilizare a creditului. În acest scop întregul mediu intern şi extern al întreprinderii este
supus unei analize şi interpretări riguroase pentru a fi depistate efectele posibile ale unor
evenimente economice, sociale şi politice sau a unor schimbări tehnologice în evoluţia
cererii şi sub influenţa inflaţiei. Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu
analize detaliate privind produsele fabricate şi oferite de firma solicitatoare de credite
precum şi pieţele pe care desface sau de unde se aprovizionează firma în cauză. Analiza
scoate în evidenţă aspecte de calitate a produselor, poziţia firmei pe piaţă, calitatea şi
starea financiară a principalilor săi clienţi.
Pentru aprecierea firmei contează foarte mult metodele de marketing aplicate de
managerii societăţii, competitivitatea produselor şi stabilitatea segmentelor de piaţă
cucerite. Totodată interesează şi mărimea efortului firmei respective pentru activitatea de
cercetatre-dezvoltare dar şi preocuparea de a găsi noi pieţe de desfacere.
Pentru acceptarea cererii de credit, rolul hotărâtor îl au performanţele economice
şi financiare realizate de întreprindere în perioada imediat precedentă.
Fiecare bancă îşi stabileşte propriile norme de analiză şi acordare a creditelor cu
resprectarea normelor emise de B.N.R..
Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl prezintă
situaţia lichidităţilor la sfârşitul trimestrului prognozat. Cu ajutorul informaţiilor
respective se întocmeşte bugetul de trezorerie-bază de referinţă pentru stabilirea tipurilor
de credite pe termen scurt posibil de solicitat de către întreprinderi (vezi figura 2.1).
44
I.Planul de trezorerie
1. ACTIVE CURENTE
Deficit de trezorerie PASIVE CURENTE

pe un trimestru
II.Active în afara Planului de trezorerie
Active în stocuri temporare
2.
12 luni
Active în stocuri sezoniere
3.
12 luni
Active în stocuri aferente producţiei de export şi în
4. produse exportate
12 luni
Active în documente remise spre încasare
5.
Active blocate în decontări (facilităţi de cont)

45 zile
6.
15 zile Figura2.1. Bugetul de trezorerie
1. Credite globale de exploatare in lei

Nivelul acestui credit depinde de diferenţa dintre activele curente şi
pasivele curente, fiind destinat să acopere obligaţiile de plată pe termen scurt ale
întreprinderii. Acest credit, determinat trimestrial se acordă agenţilor economici
prin contul curent, pentru a acoperi deficitul de trezorerie în trimestrul prognozat.
2. Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli şi stocuri), în lei şi valută

Formarea unor stocuri şi efectuarea de cheltuieli în afara activelor cuprinse
în planul de trezorerie se datorează unor cauze economice determinate de primirea
45
în avans a unor materii prime, întreruperea producţiei, greutăţi în expedierea

produselor finite.
Termenul maxim de acceptare la creditare a acestor stocuri şi cheltuieli
este de 12 luni.
3. Credite pentru active în stocuri şi cheltuieli sezoniere, în lei

Specificul procesului de producţie din întreprinderile care prelucrează
materii prime agricole solicită din partea acestora să formeze stocuri care să se
consume într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăşi 12 luni de la
constituire.
4. Credite pentru producţie de export şi exportul de produse, în lei şi valută

Imobilizările cerute de realizarea exportului au în vedere perioada de
producţie (aprovizionarea cu materii prime, materiale, semifabricate, energie, etc.)
sau de prefinanţare a exportului, precum şi perioada de decontare cu partenerii
străini (pe baza documentelor care atestă livrarea mărfurilor la export)
5. Credite pe documente remise spre încasare

Aceste credite au în vedere imobilizările de active în decontări cu clienţii,
imobilizări consemnate în documente (cecuri) remise de firmă spre încasare.
Perioada de creditare este de maximum 45 de zile, numai dacă activele respective
nu au fost cuprinse în planul (bugetul) de trezorerie sau nu au asigurată o altă
sursă de finanţare.
6. Facilităţi de cont (overdraft – descoperire de cont), în lei

Pentru agenţii economici cu o situaţie financiară foarte bună dar care, din
anumite cauze bine justificate, nu pot face faţă temporar plăţilor, se pot acorda
credite pe termen de până la 15 zile şi într-o sumă limitată.
2.2.2. Analiza managerială şi economico-financiară a firmei solicitatoare de

credit pe termen scurt
În momentul în care întreprindere se adresează băncilor comerciale cu o solicitare
de credit pe termen scurt, acestea procedează la realizarea unei analize detaliate şi în
domenii diferite privind respectiva firmă.
În faţa băncii comerciale, firma trebuie să vină, în primul rând, cu o activitate
economică în măsură să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. În
acest scop, întregul univers intern şi extern al întreprinderii este supus unei analize şi
interpretări riguroase, pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice,
sociale, economice, militare sau ale unor schimbări tehnologice în evoluţia cererii,
precum şi cele ale influenţei inflaţiei, recesiunii, îmbătrânirii produselor.
Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind
produsele fabricate de firma solicitatoare de credite, precum şi pieţele pe care desface sau
se aprovizionează firma în cauză. Analiza scoate în evidenţă aspectele de calitate ale
produselor, poziţia pe piaţă a produselor firmei respective, calitatea şi starea financiară a
principalilor clienţi.
46
Condiţiile economiei de piaţă cer şi o analiză a managementului firmei. Între

însuşirile analizate se înscriu înclinaţia spre inovare şi creativitate, cunoştinţele în
domeniul financiar, în marketing, în managementul producţiei, integritatea personală,
flexibilitatea, etc. Pentru managerii actuali, formaţi în condiţiile economiei centralizate,
însuşirea cel mai greu de dezvoltat este asumarea răspunderii pentru gestionarea eficientă
a patrimoniului. Cultivarea şi îngrijirea acestei însuşiri prin privatizare, legislaţie etc.
reprezintă o şansă reală pentru ieşirea din criză a economiei şi a fiecărei firme, precum şi
pentru utilizarea corectă şi eficientă a creditelor asumate de firmă.
Toate aceste subdomenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul
bancar, spre interpretare finală, comitetul de direcţie al băncii comerciale. Comitetul de
direcţie transformă datele respective în calificative prezente în calculul ratingului de
credit1.
1. Caracteristicile clientului
a) Generale (nivelul local, regional, naţional sau internaţional al firmei,
dacă este sau nu în sistemul de cotare la bursă); /doi indicatori/
b) Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate) ;
/patru indicatori/
c) Managementul (experienţa şi stabilitatea conducerii, obiectivele
strategice ; /doi indicatori/
d) Ramura de activitate (perspective şi protecţie) ; /un indicator/
2. Caracteristicile creditului
a) Istoricul relaţiei de credit client-bancă ; /un indicator/
b) Condiţii de eligibilitate ; /un indicator/
c) Administrare (costuri de operare) ; /un indicator/
d) Sursa de rambursare ; /un indicator/
e) Colaterale (garanţii speciale). /un indicator/
NOTA : Fiecare dintre cei 14 indicatori este calificat prin cinci niveluri calitative
(criterii). Criteriul 1 corespunde cu cea mai bună caracterizare dată firmei, iar
criteriul 5 corespunde cu un calitativ foarte slab. Media ponderată a acestor calitative
dă rentingul mediu de credit.
Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotărâtor îl au performanţele economice

şi financiare realizate de întreprinderea solicitatoare în perioada imediat precedentă.2 şi
cele estimate pentru perioada de angajare a creditului.
Astfel, Banca Comercială Română face lunar o analiză a agenţilor economici care
solicită sau au angajate credite, pentru cel putin 60% din volumul creditelor aflate pe rol.
Această analiză scoate în relief dinamica indicatorilor privind bonitatea clientului :
 cifra de afaceri;
 capitaluri proprii ;
 rezultatul exerciţiului
 fondul de rulment ;
1
Paul Bran, Finaţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 390.
2
Uneori se cer aceşti indicatori şi pentru o perioadă mai mare – de 5 ani.
47
 necesarul de fond de rulment ;

 trezorerie netă ;
 lichiditate ;
 solvabilitate ;
 gradul de îndatorare generală şi financiară ;
 viteza de rotaţie a activelor circulante ;
 rentabilitatea ;
 acoperirea dobânzii ;
 rata valorii adăugate ;
 politica de dividend.
Luarea în calcul a cererii de credit presupune o analiză concretă a tuturor
indicatorilor privind bonitatea agentului economic. În acest scop, banca prelucrează
datele din bilanţul înaintat de client.
2.2.3. Analiza efectivă a solicitării de credit şi acordarea lui

Adoptarea deciziei de creditare este dependentă de evoluţia resurselor băncii
respective. Corelaţia necesară se realizează prin Situaţia trimestrială privind prognoza şi
administrarea resurselor şi plasamentelor bancare.
În faza de proiectare, pe baza situaţiei resurselor şi a plasamentelor, băncile îşi
întocmesc Programe de credit, cu defalcări pe tipuri de credite, pentru agenţii economici
cu capital de stat sau privat. Aceste defalcări, sub formă de plafoane, sunt transmise
sucursalelor, constituind limite maxime de angajare de credite în trimestrul respectiv.
Fiecare bancă comercială, în funcţie de principiile politicii manageriale, stabileşte
competenţa diferitelor structuri ierarhice în privinţa aprobării creditelor. De regulă, aceste
competenţe sunt stabilite sub forma unor limite cantitative, începând cu comitetele
directoare de la nivel de agenţie, filială sau sucursală, până la preşedintele băncii şi
comitetul de direcţie din centrala băncii comerciale respective.
Băncile comerciale pun o restricţie importantă pentru adoptarea deciziei existenţa
capacităţii de rambursare din partea solicitatorului de credite, pe întreaga perioadă de
creditare. Ofiţerii de credite au în vedere portofoliul de contracte şi comenzi ale
clientului, cash-flow-ul previzionat, precum şi o relaţie de extrapolare a mediei
încasărilor zilnice din ultimul trimestru pentru perioada viitoare.
Cr =Σ I/90 x p x 70% x Ra x Fe , unde:

Cr reprezintă capacitatea de rambursare a creditului
Σ I/90 = suma încasărilor zilnice din ultimul trimestru
p= perioada de valabilitate a creditului solicitat
Ra= rata de actualizare în funcţie de rata inflaţiei
Fe= factor de extrapolare
Banca nu va acorda credite solicitanţilor care nu îndeplinesc cerinţa ca suma
creditului solicitat să fie mai mică decât capacitatea de rambursare.
După adoptarea deciziei de creditare, ea este comunicată solicitantului. Aceasta,
împreună cu unitatea bancară care acordă creditul, procedează la încheierea Contractului
de credit. Contractul de credit precizează suma acordată de bancă, obiectul creditat,
48
modalitatea de efectuare a plăţilor, termenele şi ratele de rambursare, garanţiile, drepturi

şi obligaţii, sacţiuni, etc.
Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, banca urmăreşte evoluţia stării
economice şi financiare a debitorului, preocupare ce se referă la riscul de nerambursare a
creditului. Această analiză se referă la serviciul datoriei 1. În funcţie de numărul de zile de
întârziere a plăţii ratelor şi dobânzilor, serviciul datoriei determină o clasificare a
creditului în mai multe categorii :
Serviciul datoriei Calificativ pentru credit

Până la 15 zile standard
16-30 zile în observaţie
31-60 zile substandard
61-90 zile îndoielnic
Peste 91 zile pierdere
În funcţie de categoriile de calificare a creditului, banca comercială aplică diferiţi

coeficienţi de previzionare. Astfel, pentru credite în observare, coeficientul este de 0,05,
pentru credite standard 0,2, iar la celelalte calificative drept pierdere coeficientul este egal
cu 1.
Adoptarea deciziei de creditare are menirea de a veni în întâmpinarea necesarului
de fonduri din întreprindere. Între bancă şi firma solicitatoare de credit pe termen scurt se
realizează un flux de fonduri benefic pentru echilibrul gestiunii financiare. Fluxurile către
unitatea economică sunt completate de fluxurile financiare dar şi de cele monetare, care
leagă cele două instituţii : banca şi firma.
În mod concret, după confirmarea aprobării creditului, o parte din resursele băncii
comerciale (pasive) se îndreaptă către plasamente pe termen scurt, cealaltă parte
acoperind activele interbancare. Fluxul de fonduri se îndreaptă către întreprindere intrând
în principal în componenţa deciziei financiare privind activele circulante. În unele cazuri
creditul pe termen scurt poate fi localizat şi de deciziile financiare privind reparaţiile
mijloacelor fixe, cercetarea ştiinţifică, etc.
Creditul primit se alătură fluxului intern al autofinanţării pentru a acoperi
cheltuielile financiare generate de procesul de consum necesar formării, refacerii şi
dezvoltării elementului mijloace circulante al structurii economice a firmei.
O data cu acceptarea solicitantului printre clienţii băncii, se acordă firmei
respective o recunoaştere oficială a performanţelor sale, exigenţa analizei bancare fiind
considerată de prim rang. Obţinerea de către firmă a unui rating bun 1 nu exclude
derularea activităţii de analiză a cererii de credit şi a creditului solicitat.
Scopul solicitării trebuie precizat foarte clar sub forma deficitului de resurse pe
care îl va suplini creditul cerut. De asemenea, cererea de credit trebuie să se încadreze în
prevederile bancare şi în Normele metodologice de lucru ale băncii comerciale respective.
După precizarea şi acceptarea scopului în care este solicitat creditul, echipa de
decizie trece la analiza nivelului cantitativ al cererii. Nivelul solicitat se determină pe
baza fluxului de lichiditate precedent, precum şi a datelor din prognozele pe trimestrul
1
Capacitatea debitorului de a-si onora datoriile
1
Depinde de o medie egala cu 1.
49
luat în calcul2. După stabilirea şi acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de

decizie trece la negocierea dobânzii şi a comisioanelor.
Nivelul creditului, al dobânzilor şi al comisioanelor urmează să fie comparat de
echipa de decizie cu posibilităţile reale de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii şi
comisioanelor. Aceste posibilităţi sunt cuantificate ca prognoze pe perioada de angajare a
creditului negociat.
În cazul creditelor cu risc redus, banca solicită o singură sursă de achitare ; pentru
celelalte tipuri de credite cu risc mare, banca solicită şi o a doua sursă de rambursare.
Prima sursă este reprezentată de lichiditatea ce rezultă din circuitul economic normal al
pieţei. Sursa colaterală, reprezentată de regulă de garanţia depusă de firmă, trebuie
identificată clar şi corect de inspectorul bancar şi de echipa de decizie.
Pentru a se preciza dacă solicitantul este solvabil se determină indicatori de
solvabilitate, lichiditate şi nivelul fluxurilor de numerar în perioada achitării creditului şi
a dobânzii. Astfel, din bugetul de trezorerie întocmit pentru trimestrul în care va avea loc
rambursarea, trebuie să rezulte excedent cel puţin la nivelul obligaţiilor firmei către banca
în cauză.
Un moment important în procesul de adoptare a deciziei de creditare este
reprezentat de identificarea şi verificarea atentă a garanţiilor pe care firma solicitatoare de
credit le prezintă. Garanţia este o asigurare suplimentară pentru rambursarea la termen a
creditelor şi dobânzii. În accepţiunea băncilor comerciale, pot constitui garanţii pentru
creditele pe termen scurt urmatoarele :
 garanţiile de la Guvernul României ;
 garanţia bancară dată de o altă bancă decât cea care dă creditul ;
 depozitul bancar al firmei ;
 garanţiile reale mobiliare cu sau fară deposedare ;
 contractul de asigurare pentru rate şi dobânzi ;
 ipoteca ;
 cesiunea de creanţe ;
 garanţia de firmă ;
 alte garanţii.
Pentru a fi acceptate de bancă, garanţiile trebuie să îndeplinească cumulativ mai
multe condiţii : să poată fi transformate rapid în lichidităţi ; bunurile să fie în circuitul
civil şi să fie în stare bună ; să existe piaţă pentru bunurile prezentate ca garanţie, etc.
Valoarea bunurilor se ia în calcul pe baza unui coeficient variabil aplicat la valoarea de
piaţă a bunurilor respective sau a garanţiei oferite1.
În scopul diminuării riscului de nerambursare a creditului, băncile comerciale
solicită beneficiarului de credite să asigure bunurile aduse drept garanţie, la societăţi de
asigurare-reasigurare.
2.3. Creditarea pe termen mediu si lung
2.3.1. Analiza solicitantului şi a cererii de credite pe termen mediu si lung

2
Din bugetul firmei sau determinate de inspectorul bancar
1
Coeficientul variaza de la 100%- în cazul garanţiilor bancare, spre exemplu- la 60% pentru gajul fără
deposedare.
50
Procesul de consum care se organizează în întreprindere cere un volum important

de resurse mobilizabile prin repartiţia financiară. Majoritatea acestor resurse sunt
imobilizate în structura economică a firmei pentru o perioadă mai mare de timp.
Dacă avem în vedere o întreprindere în funcţiune, necesarul de fonduri cu
imobilizare pe termen lung apare în cazul unor acţiuni de refacere, dezvoltare,
restructurare. Pentru acoperirea acestor necesităţi se face apel la fluxul de fonduri
financiare din interior precum şi la cele din afara întreprinderii.
Cele mai mari solicitări de fonduri din afara unităţii economice sunt generate de
activităţile de investiţii. Asemenea solicitări sunt întâlnite şi în cazul acţiunilor de
cercetare-dezvoltare, de protecţie, de refacere a mediului înconjurător, etc.
Pentru acoperirea deficitului de resurse pe termen lung, firmele se adresează unor
resurse gestionate de sistemul bancar (credite pe termen mediu şi lung), pieţei de capital
şi finanţelor publice.
Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite se regăsesc în capitalul
permanent al întreprinderii1. Decizia de a apela la aceste fluxuri impune o fundamentare
complexă, mai amplă decât decizia de creditare pe termen scurt.
În scopul fundamentării şi adoptării deciziei de creditare pe termen mediu şi lung,
serviciul financiar al firmei şi comitetul de direcţie al băncii comerciale procedează la
formarea bazei de date necesare analizei complexe a solicitantului şi a cererii de credit.
Firma care solicită credite pe termen mediu şi lung trebuie obligatoriu analizată.
Ofiţerii de credit vor determina şi analiza indicatorii specifici activităţii de investiţii :
investiţie totală, investiţie specifică, pragul de rentabilitate, durata medie a plăţii
furnizorilor, cursul de revenire net actualizat, durata de recuperare a investiţiei.
Cererea de credit pe termen lung intră în analiza băncii însoţită de Studiul de
fezabilitat, întocmit de agentul economic sau de o firmă specializată în proiectarea
investiţiilor. Studiul de fezabilitate va cuprinde următoarele capitole:
STUDIUL DE FEZABILITATE
(Prezentare sintetică)
I. Aspecte generale
II. Sectorul de activitate pentru investiţia creditată
III. Prezentarea agentului economic
IV. Piaţa de aprovizionare şi de desfacere
V. Evaluarea activităţii viitoare
VI. Cheltuieli şi resurse financiare pentu investiţie
VII. Analiza financiară a activităţii viitoare
VIII. Riscurile în activitatea agentului economic creditat
IX. Aprecieri finale
Din conţinutul studiului de fezabilitate rezultă orientarea analizei spre viitorul

firmei şi al obiectivului pentru care se solicită creditul. Doar capitulele I-III se referă la
situaţia prezentă a agentului economic, restul sunt analize viitoare referitoare la evoluţia
rezultatelor financiare şi economice.
1
Capital social + fonduri proprii + împrumuturi pe termen mediu şi lung
51
Evaluarea activităţii viitoare are în vedere orientările firmei în privinţa producţiei,

exportului, a şanselor de viabilitate ale obiectivului creditat în condiţiile economiei de
piaţă.
În studiul de fezabilitate, decizia de finanţare/creditare a investiţiei apare sub
forma proiecţiei surselor şi a destinaţiilor lor pe toată perioada de angajare a creditului.
Capitolul VII al studiului cuprinde indicatorii de eficienţă al investiţiei-obiect de
creditare, ţinându-se cont de evoluţia inflaţiei, de deteriorarea etalonului monetar pe
parcursul realizării şi exploatării obiectivului de investiţii.
Riscurile în principal, pentru investiţii apar din cauza inflaţiei, a modificării
cursului de schimb, a întârzierii punerii în funcţiune şi atingerii parametrilor proiectaţi.
Având la dispoziţie întreaga analiză a agentului economic şi a solicitării concrete
a creditului, comitetul de direcţie al băncii consideră că cererea de credit pe termen lung
este admisă sau nu la creditare.
2.3.2. Etapele acordării creditului

1. Inspectorul bancar poartă cu solicitantul creditului o discuţie cu caracter de
informare-documentare axată în principal pe :
 activităţi prevăzute în statutul întreprinderii sau autorizaţia de funcţionare ;
 sursele de aprovizionare şi posibilitatea de desfacere ;
 cheltuielile şi veniturile întreprinzătorului ;
 capitalul social ;
 creditele necesare şi alte elemente utile pentru fundamentarea unor concluzii.
În această etapă nu se completează nici un act, inspectorul bancar dorindu-şi doar
să-şi facă o imagine generală asupra solicitantului, a necesităţii reale a acestuia de
disponibilităţi.
2. Dacă inspectorul băncii consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru

acordarea creditului, clientul băncii trebuie să prezinte următoarele documente :
 cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţiunea
expresă a documentelor anexate ;
 dovada înregistrării la Registrul Comerţului ;
 aprobarea Consiliului de Administraţie al băncii privind angajarea legală a
creditului la bancă, garanţia materială pe care agentul economic o oferă în
mod legal pentru creditul angajat, modificările în legătură cu capitalul social,
contractul de import-export sau orice alt contract de vânzare-cumpărare care
poate face obiectul creditului solicitat de client, orice alte aprobări prevăzute
în statut ;
 studiul de fezabilitate pe ansamblul societăţii care să includă în mod
obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei ce face obiectul creditului ;
 bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs şi de perspectivă pâna la
rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie bancară,
intocmit în conformitate cu legile, normele şi instrucţiunile Ministerului
Finanţelor ;
52
 certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară a societăţii

bancare prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la bancă şi care
gestionează contul principal ;
 bilanţurile contabile pe ultimii 3 ani vizate de organele financiare ;
 situaţia patrimonială lunară cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor
şi plăţilor atât în lei cât şi în valută ;
 cash-flow-ul în valută pe perioada până la rambursarea creditului ;
 licenţele de impot-export ;
 textul scrisorii de garanţie bancară ;
 garanţia materială, reală oferită de agentul economic în contul creditului care
se acordă sau angajamentul care se asigură în numele lui de către bancă,
ipoteca, contractul de gaj întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în
vigoare ;
 poliţa de asigurare a bunurilor la o societate de asigurari recunoscută,
cesionată în favoarea băncii.
Pentru fundamentare creditelor de investiţii, agentul economic mai prezintă :
autorizaţia de construcţie eliberată de Comisia de Urbanism, devizul general al lucrării,
planul de amplasare, situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică şi contractul
încheiat cu constructorul.
3. Pe baza documentelor prezentate de către client, banca procedează la analiza şi

pregătirea documentaţiei în vederea acordării creditului sau asumării de angajamente de
către bancă în numele şi în favoarea clientului.
Analiza documentaţiei este realizată de inspectorul bancar în atribuţiunea căruia
revine creditul respectiv. Acesta trebuie să constituie şi să verifice dosarul juridic al
clientului sub aspectul legal. De asemenea, în urma analizei situaţiei bilanţiere a
debitorului se vor calcula mai mulţi indicatori care se referă în principal la :
 solvabilitatea patrimonială ;
 gradul de îndatorare ;
 lichiditatea patrimonială ;
 lichiditatea imediată ;
 rentabilitatea economică şi financiară realizată în anii anteriori precum şi cea
prognozată pe durata contractului.
4. Pe baza concluziilor rezultate din analiză se vor negocia cu clienţii condiţii

referitoare la volumul creditului, durata de acordare a acestuia, termenul de rambursare,
cuantumul ratelor, dobânda, garanţiile.
Inspectorul va întocmi documentele necesare pentru dosarul de analiză şi referatul
ce cuprinde rezultatele acestuia în conformitate cu normele băncii.
5. Pe baza documentelor şi a referatului se va supune spre aprobare dosarul

solicitantului de credit în funcţie de dimensiunea acestuia.
6. În cazul în care creditul a fost aprobat, se va întocmi contractul de credit care va

fi semnat de către reprezentanţii desemnaţi de bancă şi de agentul economic. Acest
53
contract de credit se întocmesşte în 3 exemplare, două rămân la bancă şi al treilea la

împrumutat.
7. Acordarea creditului se va face prin contul de disponibil şi numai după

depunerea ipotecii sau gajului înregistrate la notariat. La acordarea creditului se opreşte
un comision de gestiune al băncii sub forma unei cote din valoarea creditului. Cota
variază în funcţie de caracteristicile creditului, de bonitatea clientului şi de normele
interne aplicate de banca respectiv.
Pe perioada de acordare a creditului, banca va urmări activitatea agentului
economic, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului
dobânda aferentă potrivit contractului.
În cazul în care clientul nu utilizează creditul la datele stabilite în contract se va
putea aplica un comision penalizator de neutilizare care depinde de asemenea de normele
interne ale băncii şi de importanţa creditului.
8. Rambursarea creditului se face la datele din contract din contul de disponibil

sau prin depunerea de numerar. Orice întarziere în rambursarea ratelor scadente se
înregistrează la credite restante la care banca calculează dobânzi majorate conform
contractului de credit.
54
2.4. STUDIU DE CAZ : Acordarea unui credit societatii SIGMA
2.4.1. Principii generale de creditare

Politica generală de creditare a bancii este corelată cu obiectivele sale strategice şi
urmăreşte principiul eficienţei (al profitabilităţii) capitalului investit în credite. În funcţie
de interesele sale şi de tendinţele pieţei, banca, în urma analizelor departamentelor
specifice poate stabili limite de expunere pe sucursale, zone, ramuri de activitate sau pe
tipuri de credite.
Politica de creditare a băncii este una flexibilă, orientată către satisfacerea
nevoilor clienţilor şi către identificarea şi fructificarea oportunităţilor pieţei. În abordarea
relaţiei de creditare cu clienţii, principiile care coordonează analiza de oportunitate se
referă la : tipul de afacere, calitatea şi cunoaşterea clientului, capacitatea de rambursare a
împrumutului, veniturile obtenabile, garanţii.
1. Categorii de imprumutati
Banca acordă credite urmatoarelor categorii de împrumutaţi:
a. Agenţi economici :
• Societăţi comerciale cu capital privat, de stat sau mixt,
constituite potrivit Legii nr. 31/1990, modificata de Legea nr.
195/1997 si Legea nr. 99/1999 ;
• Societăţi agricole conform Legii nr. 36/1991 ;
b. Asociaţii familiale înfiinţate în condiţiile legii ;
c. Persoane fizice autorizate (inclusiv cele care prestează activităţi
liberale) ;
d. Instituţii financiare de credit (în limitele legii) ;
e. Alte instituţii constituite conform legilor în vigoare (regii autonome,
societăţi naţionale, companii naţionale şi multinaţionale, autorităţi ale
Administraţiei Publice Locale organizate în conformitate cu Legea
Finanţelor Publice Locale nr. 189/1998, asociaţia salariaţilor-PAS) ;
f. Alte categorii de clienţi (inclusiv nerezidenţi), în conditiile legii, în
funcţie de politicile de creditare aprobate.
2. Tipuri de credite practicate de bancă
Banca practică mai multe tipuri de credite în lei şi valută. Pe durata derulării unui
credit se poate modifica valuta creditului cu reînscrierea corespunzătoare a garanţiilor în
noua valută. Această operaţiune se poate efectua doar cu acordul Direcţiei Corporate
Banking la cursul de schimb al BT din data efectuării conversiei.
A.Credite standard (pentru toate categoriile de persoane juridice) :
55
Clasificate după destinaţie :

a) Credite pentru finanţarea activităţii curente :
 linii de credite (durata maximă de 12 luni) ;
 credite pentru nevoi temporare pe documente/necertificate (1-
180 de zile) ;
 credite pentru import/export (maxim 12 luni) ;
 credite pentru activitatea curentă (12 luni) ;
 credite pentru finanţare sezonieră (durata maximă de 12 luni) ;
 credite tip revolving (durata maximă de 12 luni).
b) Credite pentru finanţarea investiţiilor :

 credite de investiţii (achiziţii noi, construcţii, modernizări,
dezvoltări) ;
 credite pentru cumpărări de acţiuni şi active (pe termen scurt
sau mediu).
c) Credite pentru preluarea împrumuturilor angajate de client la alte

bănci.
d) Alte destinaţii neinterzise de lege.

Clasificate după durata de creditare :
 credite pe termen scurt (până la 1 an inclusiv) ;
 credite pe termen mediu (1-5 ani inclusiv);
 credite pe termen lung (5-15 ani).
B.Credite nestandard- urmează structuri flexibile, adaptate nevoilor clienţilor

conform politicilor specifice de creditare.
2.4.2. Solicitarea creditului, cererea de credit şi documentele necesare

acordării creditului
A. Solicitarea creditului, cererea de credit
S.C. SIGMA S.A. solicită un credit bancar. Procedura de dedulare a acordării
creditului presupune parcurgerea unui lung sir de operaţiuni. În primă fază relationship
managerii (RM) ai băncii sunt răspunzători de identificarea nevoilor de finanţare ale
companiei şi iniţierea negocierilor privind posibilitatea de creditare. Aceştia vor urmări în
discuţiile preliminare să identifice elemetele de esenţă privind calitatea afacerii,
acţionarilor, încadrarea profitului şi a nevoilor de finanţare solicitate în politicile BT.
Se va întocmi o ofertă de finanţare personalizată 1. Pentru structurarea ofertei de
credit conform nevoilor clientului şi a posibilităţilor băncii, se solicită contribuţia
analistului de credit. Având în vedere că ambele părţi sunt satisfăcute cu termenii
negocierii iniţiate, se înmânează clientului cererea de credit prin care banca solicită
informaţii relevante conform modelelor de analiză din politicile de creditare.
Cererea de credit va fi însoţită de alte documente solicitate de RM şi analistul de
credite (ACC) clientului, generale şi specifice.
1
Avizată de departamentele de specialitate din centrală, conform politicilor de creditare
56
Documentaţia de credit depusă de S.C. SIGMA S.A. se înregistrează la

registratura băncii în aceeaşi zi, iar relationship managerul o va repartiza analistului de
credite în vederea verificării acesteia, a analizei solicitării clientului şi a încheierii
referatului de analiză, care va sta la baza acordării sau respingerii propunerii de credit.
Relationship managerul însotit, daca este cazul, de analistul de credite va vizita
clientul la sediul acestuia pentru a-şi face o impresie privind locul în care acesta îşi
desfăşoară activitatea, cu care ocazie va culege/verifica informaţii referitoare la calitatea
locaţiei (poziţionare, dotări, vad), a managerului, a numărului de salariaţi, partenerii de
afaceri, ritmul general al afacerii, verifică existenţa, starea şi valoarea estimativă a
garanţiilor propuse de client. În urma constatărilor, clientul este considerat apt de a
contracta creditul solicitat.
A. Documentele necesare analizei creditului

Documentele depuse de S.C. SIGMA S.A. sunt următoarele :
 certificatul de înregistrare (C.U.I.), statutul şi contractul de societate cu
modificările ulterioare ;
 bilanţul contabil pentru ultimii 2 ani de activitate cu anexele, după caz,
conform politicilor, înregistrate la administraţia financiară, inclusiv
balanţa de verificare aferentă ;
 balanţa de verificare aferentă ultimelor 2 luni de activitate ;
 documentele care să justifice volumul şi destinaţia creditului – dacă
există la momentul analizei ;
 fluxul de numerar, conform modelelor din politici de creditare ;
 acte privind garanţiile propuse (tipul garanţiei, denumirea bunului
propus, valoarea contabilă/sau înscrisă în actele de proprietate) precum şi
actele de proprietate şi cele privind situaţia juridică a activelor propuse
drept garanţie pentru creditul solicitat ;
 aprobarea C.A. sau A.G.A. pentru contractarea creditului cu specificarea
cuantumului, perioadei, destinaţiei, a garanţiilor, precum şi a persoanelor
împuternicite să contracteze creditul ;
 acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare ;
 avize, acorduri, licenţe necesare desfăşurării activităţii ;
 contracte comerciale (dacă există şi sunt relevante) ;
 alte documente, acte, situaţii solicitate de bancă
2.4.3. Analiza efectivă a creditului acordat de către banca societăţii SIGMA

A. Date de identificare a clientului
Denumire : S.C. SIGMA S.A.
 societate pe acţiuni ;
 a luat fiinţă în conformitate cu legislaţia privind societăţile comerciale
respectiv Legea societatilor comerciale şi prevederile statutului.
Sediul:
 sediul central este în Ploieşti, str. Trandafirilor
57
Obiect de activitate:
 activitatea principală : Lucrari de instalatii electrice (caen 4531)
 activitatea secundara: Productia de echipamente de masura,reglare
si control pentru procese industriale (caen 3330)
Capital : social subscris reprezentat sub formă de acţiuni, acţionariatul fiind
compus din trei membrii cu drepturi egale.
Conducerea : este detinuta de directorul general si alti trei directori – economic,
comercial si de productie.
Personalul salariat : 250 salariati
B. Analiza efectiva a creditului oferit de banca

Societatea solicită un credit pentru investiţii în vederea achiziţionării unui
autovehicul DACIA DOUBLE CAB 1.9D. Valoarea creditului solicitat este de 4 000
EUR.
Obiectivul unui credit de investiţii are în vedere realizarea investiţiilor, în
completarea resurselor proprii sau altor surse atrase necesare acoperirii cheltuielilor
prevăzute în proiecte de investiţii aprobate pentru:
 realizarea de noi obiective şi/sau capacităţi de producţie ;
 dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea, extinderea
obiectivelor de investiţii, a capacităţilor de producţie, utilaje, maşini,
instalaţii ;
 realizarea de investiţii publice de interes local ;
 procurarea de maşini, utilaje ;
Societatea luată ca exemplu achiziţionează autovehiculul pentru nevoile personale
ale firmei.
Pentru diminuarea/înlăturarea riscurilor, banca întocmeşte un dosar de creditare
clientului solicitator al creditului. Sunt analizate foarte atent toate datele puse la
dispoziţia băncii de către viitorul imprumutat.
DOSAR CREDIT PENTRU INVESTIŢII

(Pentru achiziţionarea unui mijloc de transport)
1. Dosarul juridic al clientului cuprinde :

 acte constitutive şi adiţionale;
- acţionariat : 3 acţionari – societate pe acţiuni ;
- capitaluri : capital social subscris, sub formă de acţiuni ;
- sedii : sediul central în Ploieşti;
- obiect de activitate : lucrari de instalatii electrice
 certificat de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului ;
 sentinţa judecătorească de înfiinţare a societăţii.
2. Dosar economic – de credit

 plan de afaceri ;
 bugetul de venituri şi cheltuieli ;
58
 contract de cumpărare al microbuzului ;

 fluxul de venituri şi cheltuieli ;
 situaţiile financiare conform ultimului bilanţ :
- situaţia clienţilor : clienţii sunt reprezentaţi de călători;
- situaţia furnizorilor : furnizorii de combustibili ;
- situaţia datoriilor : datoriile aferente contractării creditului
3.Garanţii
 Reale mobiliare – gaj pe sume de bani : clientul garantează cu depozitul deţinut la Banca
Transilvania în valoare de 7 000 EURO.
Conform principiilor de creditare generale ale Băncii Transilvania şi corelate cu

politicile de credit, gradul de acoperire cu garanţii este de minim 120% adică valoarea
creditului la care se adaugă dobânda pe trei luni.
- EURO -
Tipul garanţiei Valoarea de piaţă a Proporţia în care se Valoarea efectivă a
garanţiei iau în calcul garanţiei
garanţiile
Gaj pe sume de 7 000 100% 7 000
bani- depozit
TOTAL GARANŢII 7 000
Valoarea creditului este corelată cu valoarea proiectului de investiţii. În principiu

se va urmări ca valoarea creditului să nu depăşească 80-85% din valoarea proiectului,
diferenţa constituind-o aportul propriu al societăţii.
Rambursarea creditului : se face în tranşe lunare, conform graficelor stabilite de
bancă. Plăţile din credit se vor face pe bază de documente justificative, prin virament,
plăţile în numerar se vor accepta doar ca excepţie şi în conformitate cu prevederile legale
în vigoare.
Durata de contractare a creditului este medie, de 24 luni.
Cerinţe de monitorizare : monitorizările vor fi trimestriale şi vor urmări :
- respectarea graficelor de achiziţii ;
- respectarea plăţilor din credit conform destinaţiilor aprobate ;
- respectarea vărsării contribuţiei;
- încadrarea în termenele de finalizare a investiţiei şi în parametrii
valorici stabiliţi;
- evoluţia afacerii curente ;
- situaţia/starea garanţiilor
Tipuri de preţuri aferente creditului pentru investiţii :
- dobânda ;
- comision de analiză ;
- comision de revizie – semestrial ;
- comision de gestiune – lunar.
59
Credit auto in EURO

min: 1500 EURO
Valoare credit: [EURO]
max: 40000 EURO
Termen rambursare: [luni] min: 1 / max: 96
Dobanda: 9.50 [%]
Comision: 137.5 [EURO]
DAE: 13.02 [%]
60
Luna Rata credit Sold credit Dobanda Anuitate

1 189.99 4810.01 39.58 229.57
2 191.49 4618.52 38.08 229.57
3 193.01 4425.5 36.56 229.57
4 194.53 4230.97 35.04 229.57
5 196.07 4034.9 33.5 229.57
6 197.63 3837.27 31.94 229.57
7 199.19 3638.07 30.38 229.57
8 200.77 3437.3 28.8 229.57
9 202.36 3234.94 27.21 229.57
10 203.96 3030.98 25.61 229.57
11 205.57 2825.4 24 229.57
12 207.2 2618.2 22.37 229.57
13 208.84 2409.36 20.73 229.57
14 210.5 2198.86 19.07 229.57
15 212.16 1986.69 17.41 229.57
16 213.84 1772.85 15.73 229.57
17 215.53 1557.32 14.04 229.57
18 217.24 1340.08 12.33 229.57
19 218.96 1121.11 10.61 229.57
20 220.69 900.42 8.88 229.57
21 222.44 677.98 7.13 229.57
22 224.2 453.78 5.37 229.57
23 225.98 227.79 3.59 229.57
24 227.77 0.02 1.8 229.57
Anuitatea = suma platita lunar in vederea restituirii creditului (rata + dobanda)
DAE
Dobanda anuala efectiva - denumita in continuare DAE inseamna costul total al creditului la
client/consumator, exprimat in procent anual din valoarea creditului total acordat
Costul total al creditului la consumator - toate costurile pe care consumatorul trebuie sa le plateasca
anual pentru credit, inclusiv dobanda si celelalte cheltuieli (pe total contract)
61
62

Creditul Bancar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Creditul Bancar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

2.1. Creditul bancar, sursă importantă de atragere a

2.4.3. Analiza efectivă a creditului acordat

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATĂ METODĂ DE ATRAGERE A

2.1. Creditul bancar- sursă importanta de atragere a resurselor băneşti

2.1.1. Incursiune în domeniul bancar

personalul angajat, informarea clientilor, tehnologiile folosite şi timpul de aprobare a

1. costituirea de resurse prin atragerea disponibilităţilor băneşti temporare

2.1.2. Caracteristice raportului de creditare si clasificarea creditelor

Garantiile reale cuprind reţinerea, gajul, ipoteca şi privilegiul.

evoluţia pieţei monetare şi se plateşte de către beneficiar conform

2. Categorii de credit după tipul debitorului :

b) În raporturile sale cu întreprinderile şi cu instituţiile, o bancă trebuie să

3. Clasificarea creditelor după destinaţia lor :

perioadă stabilită, iar rambursarea se face integral la scadenţă, dobânda

4. După calitatea lor :

2.1.3. Reglementări actuale ale raportului de creditare

2.2. Creditarea pe termen scurt a agenţilor economici

2.2.1. Caracteristici generale ale creditării pe termen scurt

Deficit de trezorerie PASIVE CURENTE

Active blocate în decontări (facilităţi de cont)

15 zile Figura2.1. Bugetul de trezorerie

1. Credite globale de exploatare in lei

2. Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli şi stocuri), în lei şi valută

în avans a unor materii prime, întreruperea producţiei, greutăţi în expedierea

3. Credite pentru active în stocuri şi cheltuieli sezoniere, în lei

4. Credite pentru producţie de export şi exportul de produse, în lei şi valută

5. Credite pe documente remise spre încasare

6. Facilităţi de cont (overdraft – descoperire de cont), în lei

2.2.2. Analiza managerială şi economico-financiară a firmei solicitatoare de

Condiţiile economiei de piaţă cer şi o analiză a managementului firmei. Între

Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotărâtor îl au performanţele economice

 necesarul de fond de rulment ;

2.2.3. Analiza efectivă a solicitării de credit şi acordarea lui

Cr =Σ I/90 x p x 70% x Ra x Fe , unde:

modalitatea de efectuare a plăţilor, termenele şi ratele de rambursare, garanţiile, drepturi

Serviciul datoriei Calificativ pentru credit

În funcţie de categoriile de calificare a creditului, banca comercială aplică diferiţi

luat în calcul2. După stabilirea şi acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de

2.3. Creditarea pe termen mediu si lung

2.3.1. Analiza solicitantului şi a cererii de credite pe termen mediu si lung

Procesul de consum care se organizează în întreprindere cere un volum important

Din conţinutul studiului de fezabilitate rezultă orientarea analizei spre viitorul

Evaluarea activităţii viitoare are în vedere orientările firmei în privinţa producţiei,

2.3.2. Etapele acordării creditului

2. Dacă inspectorul băncii consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru

 certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară a societăţii

3. Pe baza documentelor prezentate de către client, banca procedează la analiza şi

4. Pe baza concluziilor rezultate din analiză se vor negocia cu clienţii condiţii

5. Pe baza documentelor şi a referatului se va supune spre aprobare dosarul

6. În cazul în care creditul a fost aprobat, se va întocmi contractul de credit care va

contract de credit se întocmesşte în 3 exemplare, două rămân la bancă şi al treilea la

7. Acordarea creditului se va face prin contul de disponibil şi numai după

8. Rambursarea creditului se face la datele din contract din contul de disponibil

2.4. STUDIU DE CAZ : Acordarea unui credit societatii SIGMA

2.4.1. Principii generale de creditare

A.Credite standard (pentru toate categoriile de persoane juridice) :

Clasificate după destinaţie :

b) Credite pentru finanţarea investiţiilor :

c) Credite pentru preluarea împrumuturilor angajate de client la alte

d) Alte destinaţii neinterzise de lege.

B.Credite nestandard- urmează structuri flexibile, adaptate nevoilor clienţilor

2.4.2. Solicitarea creditului, cererea de credit şi documentele necesare