IGIENA SI CONTROLUL PRODUSELOR DE

ORIGINE ANIMALA
I

1. Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala - definitie, istoric,

aspecte legislative.
2. Controlul sanitar veterinar la receptia animalelor de macelarie.
3. Controlul sanitar veterinar al animalelor de macelarie inainte de taiere.
4. Competentele personalului sanitar veterinar auxiliar in controlul sanitar veterinar
de abator.
5. Abatorul sanitar.
6. Controlul sanitar veterinar al starii de igiena a abatoarelor.
7. Controlul sanitar veterinar dupa taiere - dispozitii generale.
8. Controlul sanitar veterinar dupa taiere - etapele controlului sanitar veterinar dupa
taiere.
9. Controlul sanitar veterinar dupa taiere - modalitatile controlului sanitar veterinar
dupa taiere.
10.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la taurine.
11.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la suine.
12.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la ovine si caprine.
13.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la cabaline.
14.Examenele de laborator (complementare) solicitate de controlul sanitar veterinar
de abator.
15.Conditii merceologice pentru carnea si subprodusele livrate pentru consum uman.
16.Sanctiuni de abator.
17.Alte categorii de carne rezultate in urma sacrificarii animalelor de macelarie.
18.Controlul sanitar veterinar al altor categorii de carne si organe.
19.Identificarea speciei animalelor de macelarie de la care provine carnea.
Controlul sanitar veterinar in bolile parazitare:
20.Trichineloza.
21.Cisticercoza bovinelor.
22.Cisticercoza suinelor.
23.Toxoplasmoza.
24.Sarcosporidioza omului.
25.Hihatidoza.
26.Alveococoza.
27.Sarcosporidiozele animalelor.
28.Fascioloza.
29.Dicrocelioza.
Controlul sanitar veterinar in bolile infectocontagioase:
30.Tuberculoza.
31.Salmonelozele.
32.Antraxul.
33.Morva.
34.Turbarea.
35.Boala lui Aujesky,
2

36.Brucelozele.
37.Febra aftoasa.
38.Leptospirozele.
39.Rujetul.
40.Listerioza.
41.Tularemia.
42.Febra Q.
43.Actinomicozele.
44.Actinobacilozele.
45.Campilobacteriozele
46.Yersiniozele
47.Bolile prionice.
48.Pasteurelozele
49.Carbunele emfizematos.
50.Tetanosul.
51.Paratuberculoza.
52.Limfadenita cazeoasa a ovinelor si caprinelor.
53.Micoplasmoza respiratorie aviara.
54.Fusobacteriozele (necrobacilozele).
55.Pesta porcina clasica.
56.Boala de Newcastle (pseudopesta aviara).
57.Difterovariola aviara.
58.Leucoza enzootica bovina.
59.Leucozele gainilor.
60.Alte boli parazitare sau infectioase.
61.Pestele si icrele - specii de pesti comestibili, carnea de peste, prezentarea pestelui
in comert, controlul sanitar veterinar al pestelui si tehnologia producerii icrelor,
controlul sanitar veterinar al icrelor.

1.
2.
3.
4.
5.
6.

BIBLIOGRAFIE
NEGREA A. -2001 - Tehnologia, calitatea si controlul sanitar veterinar al
produselor de origine animala Vol. I Ed. Moldogrup Iasi.
NEGREA A. -2001 - Controlul sanitar veterinar in unitatile de taiere ale
animalelor- Ed. TERRA NOSTRA Iasi
NEGREA A. -2002 - Controlul sanitar veterinar al carnii si organelor in
bolile parazitare si infectioase Ed PIM Iasi
NEGREA A. -2005 Note de curs
SINDRILAR E. -1997 - Controlul igienic al produselor si subproduselor de
origine animala Vol I Ed. Gh. Asachi Iasi.
POPA G., STANESCU V. -1981 - Controlul sanitar veterinar al produselor de
origine animala Ed. Did. Ped. Bucuresti.
3

1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PRODUSELOR DE ORIGINE

ANIMALA - DEFINITIE, ISTORIC, ASPECTE LEGISLATIVE
Alimentele de origine animala comercializate pentru uzul consumatorilor, trebuie
controlate pentru confirmarea calitatii lor si de asemenea pentru a asigura consumatorul
ca nu contin microorganisme periculoase, toxine ale acestora, paraziti (periculosi sau
nepericulosi, dar care modifica aspectul comercial), reziduuri nocive si ca alimentele
respective corespund declaratiei de conformitate si se gasesc in interiorul termenului de
valabilitate.
Aceste controale se executa de catre serviciul veterinar de stat, prin intermediul
medicilor veterinari din circumscriptiile si laboaratoarele sanitare veterinare.
In decursul timpului aceste controale s-au mai denumit expertiza sanitara
veterinara, iar in prezent se impune din ce in ce mai mult sintagma igiena alimentelor,
folosita in Comunitatea Europeana si S.U.A. si care reprezinta de fapt controlul sanitar
veterinar al calitatii si salubritatii (securitatii) alimentelor.
Salubritatea alimentelor consumate a preocupat omul din cele mai vechi timpuri.
Instinctual omul primitiv nu consuma alimente care ii puteau fi daunatoare. Ulterior
cand au aparut primele formatiuni statale au aparut si legiferari ale consumului de
alimente. Aceste legiferari au fost introduse in cartile sfinte ca interdictii de consum ale
unor animale necurate sau ale unor produse de origine animala necurate sau retinute de
la consum din alte motive.
Astfel in vechiul Egipt animalele se imparteau in animale curate si animale
necurate, care puteau transmite consumatorului anumite boli. Porcul era considerat
necurat. Nu se consuma sangele, deoarece egiptenii credeau in reaincarnare. Animalele
curate se sacrificau ca jertfe pentru zeitati, carnea lor putand fi consumata de populatie.
Aceste animale erau controlate de catre preoti atat inainte de taiere, cat si dupa taiere, in
special organele, iar carnea era stampilata.
Sumerienii practicau hepatoscopia. Arheologii au descoperit un mulaj de ficat de
miel din lut, cu suprafata impartita in patrate, denumit kabittu. Acest mulaj servea
preotilor pentru a deosebi ficatul normal de ficatul modificat.
Vechii evrei aveau numeroase legi, inscrise in cartile sfinte (capitole si subcapitole),
referitoare la animalele curate si necurate si la alimentele de origine animala care puteau
fi consumate.
In Biblia sau Sfanta Scriptura, Cartea Genesa (Facerea), Capitolul 9 Dumnezeu il binecuvinteaza pe Noe, se spune :
3. Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana; toate acestea vi le dau
ca si iarba verde.
4. Numai carnea cu viata ei, adica cu sangele ei, sa nu mancati.
In Cartea Leviticul, Capitolul 7 - Sa nu manance grasimea si sangele, se
precizeaza:
22. Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
4

23. Vorbeste copiilor lui Israel, si spune : Sa nu mancati grasime de bou, de

miel sau de capra.
..............................................................................................................................................
26. Sa nu mancati sange, nici de pasare, nici de vita, in toate locurile in care veti
locui.
In Capitolul 11 - Dobitoacele curate si necurate, se spune:
1. Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron si le-a zis:
2. Vorbiti copiilor lui Israel si spuenti-le: Iata dobitoacele pe care le veti
manca dintre toate dobitoacele de pe pamant:
3. Sa nu mancati orice dobitoc care are unghia despicata, copita despatita si
rumega.
.............................................................................................................................................
7. Sa nu mancati porcul, care are unghia despicata si copita despartita, dar nu
rumega; sa-l priviti ca necurat.
8. Sa nu mancati din carnea lor, si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte;
sa le priviti ca necurate.
.............................................................................................................................................
46. Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, pasarile, toate vietuitoarele
care se misca in ape, si toate care se tarasc pe pamant.
47. Ca sa faceti deosebire intre ce este necurat si ce este curat, intre dobitocul
care se mananca si dobitocul care nu se mananca.
In Capitolul 17, subcapitolul - Sa nu manance sange, este precizat:
10. Daca un om din casa lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul
lor, mananca sange de orice fel, imi voi intoarce Fata impotriva celui ce mananca
sangele, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau.
11. Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa
slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire.
In Elada existau hale pentru vanzarea carnii, care erau controlate de agorinomi.
Acestia erau functionari specializati.
Datorita deselor intoxicatii provocate de consumul de peste Alexandru Macedon a
interzis, prin lege, comercializarea si consumul acestuia.
In Roma antica halele de carne erau controlate de doi edili curuli. Romanii
consumau carnea de porc dar nu consumau carnea de taur sau de capra. De asemenea
romanii foloseau metodele de conservare prin frig (gheata), sarare si afumare si
produceau numeroase tipuri de mezeluri.
La mahomedani cartea sfanta (Coranul) interzice consumul carnii de porc si al
carnii animalelor care ataca omul.
Ca si la vechii evrei animalele sacrifiacte pentru consum trebuie sa fie curate si
integre (fara cusur).
In evul mediu se organizeaza breasla macelarilor si se promulga regulamente pentru
sacrificarea animalelor si comercializarea carnii produse.
5

Dupa anul 1700 controlul carnii si organelor se face de catre medici, sacrifiacrea
animalelor facandu-se in abatoare de stat.
Odata cu infiintarea scolilor de medicina veterinara (Lyon 1763) controlul carnii si
organelor revine medicilor veterinari, care folosesc in aceasta activitate toate noutatile
stiintifice.
In tara noastra primele dispozitii legale sunt cuprinse in prima Lege de politie
sanitara veterinara din anul 1882. Acum se legifereaza:
infiintarea abatoarelor comunale (art. 15),
controlul sanitar veterinar obligatoriu inainte si dupa taiere (art. 16),
obligativitatea de a sacrifica animalele numai ziua (art. 17),
In anul 1890 este elaborat un Regulament de functionare a abatoarelor.
A doua Lege de politie sanitara veterinara a fost emisa in anul 1912. Aceasta
stipuleaza:
interzicerea functionarii abatoarelor si zahanalelor particulare (art. 28),
sacrificarea exclusiv in abator a animalelor ce vor furniza carne pentru consum
public (art. 31),
lista bolilor datorita carora carcasele si organele se confisca si se distrug (art.33),
respingerea de la sacrificare a animalelor prea slabe si a femelelor in gestatie
inaintata (art 33).
Legea este amendata si republicata in anii 1926 si 1932. Articolul 36 (amendat in
1932) prevede : Medicii veterinari.......vor exercita un control sanitar, in special asupra
carnurilor si preparatelor din carne, peste, lapte si in genere asupra tuturor produselor de
origine animala, in abatorii, piete, localuri de fabricatie, de depozitare si desfacere....
Toate legile sanitare veterinare care au fost promulgate ulterior (Legea nr.
840/1942/1944, Decretul nr. 167/1995 si Legea 60/1974) au prevederi multiple
referitoare la controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala.
Incepand din anul 1990 guvernul, ministrul agriculturii si alimentatiei si ministrul
sanatatii au emis ordine referitoare la igiena produselor de origine animala, dintre care
unele au fost abrogate si inlocuite cu ordine noi, mai cuprinzatoare. Urmatoarele ordine
sunt inca in vigoare:
Ordinul M.A.A. nr. 25 din 21 aprilie 1993 si al M.S. nr. 474 din 30 aprilie 1993
privind serviciile de sanatate preventive ce se asigura de organele sanitare
veterinare si sanitare umane pentru prevenirea si combaterea bolilor de la animale
la om - M.O. nr. 98/1993.
H.G. nr. 794/30 decembrie 1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor
la normele sanitare veterinare - M.O. nr. 45/1994.
H.G. nr. 524/8 august 1994 privind aprobarea Programului national de
supraveghere, prevenire si combatere a trichinelozei - M.O. nr. 264/1994.

 H.G. nr. 820/25 noiembrie 1994 pentru modificarea si completarea Hotararii

Guvernului nr. 794/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la
normele sanitare veterinare - M.O. nr. 340/1994.
Ordinul nr. 45 al M.M.A., din 29 iunie 1995, pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind decelarea trichinei din carnea proaspata de procine, vanat (urs,
mistret) si cabaline, si a Normei sanitare veterinare cuprinzand masurile de
supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele
vii si produselor lor - M.O. nr. 179/1995.
Ordinul nr. 1956 al M.S. din 18 octombrie 1995, privind introducerea si aplicarea
sistemului H.A.C.C.P. (Hazard Analysis Critical Control Points) in activitatea de
supraveghere a conditiilor de igiena din sectorul alimentar - M.O. nr. 59 bis/1996.
Ordinul nr. 33 al M.A.A., din 23 mai 1997, privind neautorizarea sanitara
veterinara a importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse de origine
animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia
la ovine si caprine.
Ordinul nr. 46 al M.M.A., din 23 iunie 1997, privind modificarea si completarea
ordinului M.M.A. nr. 33 din 23 mai 1997, privind neautorizarea sanitara
veterinara a importului de bovine, ovine, caprine vii si a unor produse de origine
animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia
la ovine si caprine.
Ordinul nr. 975 al M.S., din 16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor
igienico-sanitare pentru alimente - M.O. nr. 268/1999.
Ordinul nr. 976 al M.S., din 16 decembrie 1998 pentru aprobarea Normelor de
igiena privind productia, prelucrarea, depozitarea, pastrarea, transportul si
desfacerea alimentelor - M.O. nr. 268/1999.
Ordinul nr. 76 al M.M.A., din 26 mai 1999, pentru modificarea Ordinului
ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 33/ 23.05.1997 privind neautorizarea
sanitara veterinara a importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse
de origine animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la
bovine si scrapia la ovine si caprine, modificat si completat prin Ordinul
ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 46/ 23.06.1997.
Ordinul nr. 100 al M.M.A., din 27 iulie 1999, pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind masurile de profilaxie si combatere a encefalopatiei
spongiforme bovine.
Dupa anul 1990 Legea sanitara veterinara nr. 60/1974 a fost amendata prin mai
multe acte normative:
Legea 75/1991 pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr.
251/1991.
Legea nr. 254/1998 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 104/27 august
1998 pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr.
151/1999.
7

 Ordonanta de Urgenta nr. 42/1999 pentru complementarea Legii sanitare

veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 151/1999.
Legea nr. 60/2000 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 42/1999 pentru
complementarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 185/2000.
Ordonanta de Urgenta nr. 90/2000 pentru modificarea si completarea Legii
Sanitare Vterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 310/2000.
Ordonanta de Urgenta nr. 61/2001 pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr.
60/1074 - M.O. nr. 231/2001.
Anual ministrul agriculturii si alimentatiei emite prin ordin Programul actiunilor
de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii
de boli de la animale la om si protectia mediului, elaborat de Agentia Nationala
Sanitara Veterinara. In cuprinsul acestui program exista un capitol care se refera la :
Expertiza sanitara veterinara a produselor de origine animala si a furajelor, pentru
apararea sanatatii publice si sanatatii animalelor.
Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala se realizeaza prin mai
multe examene:
organoleptic (inspectie, palpatie, sectionare),
senzorial (culoare, forma, gust, miros etc.),
fizice (densitate, temperatura etc.),
chimice (indicatori chimici de calitate si integritate),
fizico-chimice (refractometrie, colorimetrie etc.),
biochimice (enzime, hormoni, reziduuri nocive etc.),
biologice (insecte, paraziti, levuri, mucegaiuri, bacterii etc.).
La buna desfasurare a controlului sanitar veterinar al produselor de origine animala
contribuie si legile de organizare a profesiei de medic veterinar :
Legea 160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar M.O. nr. 298/1998.
Ordonanta de Urgenta nr. 72/1999 pentru complemenatrea art. 25 din Legea nr.
160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar - M.O.
nr. 235/1999.
H.G. nr. 446/3 iunie 1990 privind aprobarea concesionarii unor activitati sanitare
veterinare publice de interes national si a unor bunuri proprietate publica a statului
- M.O. nr. 265/1999.

2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR LA RECEPTIA

ANIMALELOR DE MACELARIE
8

Acest control face parte din grupul examinarilor denumite ,,ante mortem,, sau ,,in
viata,, care sunt in numar de trei :
examinarea animalelor la receptie.
examinarea (supravegherea) animalelor cazate in parcul de animale al abatorului.
examinarea inainte de taiere.
Pentru buna desfasurare a activitatii de control sanitar ante mortem conducerea
unitatii de taiere este obligata sa asigure conditiile materiale necesare pentru buna
desfasurare a controlului sanitar veterinar ante mortem, si anume:
iluminatul artificial, care sa nu modifice culorile, cu o intensitate de minimum 200
de lucsi, la 1 metru de la sol.
o camera pentru personalul sanitar veterinar, care desavarseste unitatea respectiva,
cu un dulap metalic pentru pastrarea instrumentarului necesar (termometru,
mucarnita, crotalii auriculare si cleste pentru crotalii), o masa, scaune, chiuveta cu
apa calda, prosoape de unica folosinta.
personalul ajutator necesar.
Punctele de control sanitar veterinar ante mortem se organizeaza astfel:
cate un punct pentru rampele auto si C.F., sau unul singur daca rampa este
comuna; pentru controlul sanitar veterinar la receptie.
un punct pe culoarul de adductie, catre padocul de presacrificare, pentru controlul
sanitar veterinar inainte de taiere.
Controlul sanitar veterinar al animalelor ante mortem este necesar deoarece:
asigura taierea animalelor bolnave numai in partida sanitara, evitand, in cazul
animalelor bolnave de boli infectioase, difuzarea agentilor etiologici in afara
abatorului,
depisteaza animalele bolnave de boli transmisibile la om (zoonoze) permitand
astfel protectia personalului care lucreaza in abator (ingrijitori, macelari, personal
sanitar veterinar etc.),
asigura depistarea unor boli infectioase cu semne clinice evidente si modificari
morfopatologice discrete (turbare, tetanos), care ar putea scapa neobservate la
examenul sanitar veterinar dupa taiere,
usureaza, simplifica si completeaza, in multe cazuri, examenul sanitar veterinar
dupa taiere.
La sosirea animalelor in abator medicul veterinar ajutat de personalul sanitar
veterinar auxiliar (tehnician veterinar, asistent veterinar) si/sau ingrijitori de animale le
examineaza din toate punctele de vedere. Controleaza existenta si modul cum au fost
intocmite actele care trebuie sa insoteasca animalele:
daca animalele prezentate corespund semnelor particulare din actele prezentate,
daca pe actele femelelor este specificata cauza clasarii pentru taiere si starea
uterului,

 controleaza daca la cumparare animalele au fost cantarite si corect clasificate si de

asemenea controleaza starea de sanatate a acestora.
Controlul sanitar veterinar propriu-zis se face numai la lumina zilei, examinandu-se
animalele in statiune patrupodala, in repaus si in mers. Examinarea se refera la :
starea generala a animalelor,
faciesul si reactivitatea acestora,
termometrie in cazul animalelor suspecte sau bolnave,
examinarea orificiilor naturale,
examenul articulatiilor, copitelor, ongloanelor,
cicatricea ombilicala (la tineret), etc.
Desi este o examinare sumara nu trebuie sa fie superficiala deoarece trebuie sa
permita incadrarea animalului intr-o anume destinatie si va permite urmarirea unor
anumite aspecte la examinarea sanitara veterinara dupa taiere.
In functie de specie, varsta si de sex, medicul veterinar va urmari anumite semne
clinice si va controla mai atent anumite regiuni corporale. Examinarea se face de obicei
individual la animalele de talie mare si in grup la animalele de talie mica dar se pot
examina individual si animalele mici, daca situatia sanatatii acestora reclama un
asemenea examen. Medicul veterinar poate retine anumite animale suspecte pe care
doreste sa le supuna unui examen mai amanuntit.
Acest control se executa prin inspectie si palpatie, pe rampa de descarcare a
animalelor. Rezultatele acestui control se inscriu intr-un registru oficial (anexele 1 si 2):
(anexa 1)
MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia sanitara Veterinara.............................................
Circumscriptia Sanitara Veterinara
pentru controlul produselor de origine animala...............

Nr curent

Sant si
admise

REGISTRUL
privind examenul sanitar evterinar al animalelor la receptie inainte de taiere
Data
Furnizorul
Specia,
Certificatul sanitar
Modul de
intrarii
si adresa
categoria
veterinar
identificare
si
al
Nr si
Circumscriptia
numarul
animalelor
data
sanitara
de
veterinara
animale

Tipul si nr
de
circulatie
al
mijlocului
de
transport

Rezultatul examenului sanitar veterinar

Suspecte
Respinse de la taiere si confiscate
Identific Nr
Diag Destinatia Identific Diag Nr act Nr act Destin
10

Semna

la
taiere

anim -nr foaie

matricol de obs

anim
moarte
si
respinse
de
la
taiere nr
matricol

de
necro
psie

de
confis
care

atar

tura

(anexa 2)
MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia sanitara Veterinara.............................................
Circumscriptia Sanitara Veterinara
pentru controlul produselor de origine animala...............
REGISTRUL
privind examenul sanitar ante mortem si post mortem in unitatile de taiere pasari si iepuri
Nr crt

Data
intrarii

Data
examinarii

Furnizorul Specia,
si adresa categoria
si nr de
animale

Total
animale
examinate

Certificat sanitar
veterinar
Nr si Circumscriptia
data
sanitara
veterinara

Rezultatul examenului ante

mortem
Admise la
Moarte si
taiere
confiscate
Nr.
To.
Nr.
To.

Rezultatul examenului post mortem

Frecventa bolilor diagnosticate
Admise
Nr
carcase

Admise
Confiscate
conditionat
To
Nr
To
Nr
To
carcase
carcase

Controlul sanitar veterinar la receptie trebuie sa confirme ca:

animalele nu prezinta semne de boala sau de agitatie,
animalele nu sunt afectate de o boala transmisibila omului sau animalelor sau ca
nu prezinta semne clinice care ar putea indica suspiciunea unei astfel de boli,
animalele nu prezinta semne de boala sau tulburari generale,
vacile si junicile nu sunt gestante.
Animalele receptionate sunt individualizate si dirijate in parcul de animale sau la
sacrificare imediata in partida sanitara.
11

Animalele sanatoase care vor fi conditionate in parcul de animale se adapostesc pe

loturi cu aceeasi origine, introducerea la sacrificare realizandu-se in ordinea
receptionarii.
Controlul sanitar veterinar la receptie evidentiaza urmatoarele categorii de animale:
animale sanatoase - acestea se receptioneaza si se sacrifica in partida normala,
dupa ce au fost conditionate.
animale bolnave care se pot sacrifica in partida sanitara - acestea se sacrifica in
partida separata, in aceeasi sala, dar la sfarsitul taierilor din partida normala, in
sala sanitara sau in abatorul sanitar, dupa caz:
animale cu hipertermie sau hipotermie,
animale suspecte sau bolnave de boli infectioase admise la
sacrificare,
animale cu afectiuni gastro-intestinale acute sau cronice,
animale cu afectiuni ale aparatului urinar si genital,
animale cu inflamatii sau rani purulente, gangrenoase, mamite,
tineret cu omfaloflebite si artrite,
animale cahectice,
animale cu semne clinice de TBC sau numai cu reactie pozitiva la
tuberculina,
bovine cu sau fara semne clinice pentru bruceloza,
suine cu semne clinice de bruceloza (abcese, mamite, orhite),
animale cu boli parazitare.
Animalele din aceasta categorie se sacrifica imediat daca
afectiunea respectiva le pune viata in pericol sau este incurabila. In cazul
in care afectiunea poate fi tartata animalele se izoleaza si se supun unui
tratament specific, urmand a fi sacrificate ulterior in partida sanitara sau
chiar in partida normala, daca sunt complet vindecate.
Taierea bovinelor bolnave de bruceloza se face numai in prezenta
medicului veterinar de stat, cu respectarea masurilor de protectie a
muncitorilor si va fi urmata de dezinfectarea riguroasa a salii,
instrumentarului si personalului.
Caii, catarii si magarii adusi la abatoare sau centre de taiere pentru
a fi taiati de urgenta in cazuri de accidente grave, care le ameninta viata,
pot fi admisi la taiere, fara maleinare prealabila, dar numai dupa un
examen clinic riguros; taierea lor se face in sala sanitara.
animalele respinse de la taiere din cauze fiziologice :
femelele in stare de gestatie diagnosticabila,
femelele care au fatat si de la fatare nu au trecut 8 zile,
tineret sub 21 zile sau chiar peste 21 zile daca plaga ombilicala nu
s-a cicatrizat,
12

 animalele obosite,
vierii de peste 6 luni de la a caror castrare nu a trecut 3 luni.
Daca viata animalelor, din categoriile enumerate anterior, este in
pericol atunci si acestea se pot sacrifica, in partida normala sau in
partida sanitara dupa caz.
animale respinse de la taiere din cauze medicale - animale care au fost tratate cu
antibiotice, chimioterapice, substante antiparazitare, hormoni, alte substante care
pot imprima carnii gusturi si mirosuri neplacute sau care influenteaza
conservabilitatea carnii; animalele care au fost vaccinate cu diverse tipuri de
vaccinuri
In toate aceste cazuri animalele respective se receptioneaza, dar se vor taia numai
dupa trecerea perioadei de risc pentru fiecare caz in parte, eliminandu-se astfel
posibilitatea furnizarii de catre abator de carne cu continut de reziduuri nocive.
animale respinse de la taiere deoarece sunt suspecte sau bolnave de urmatoarele
boli :
antrax,
carbune emfizematos,
edem malign,
enterotoxiemii anaerobe ale ovinelor si suinelor,
turbare,
morva,
anemie infectioasa,
tetanos,
boli cu caracter exotic.
In toate aceste cazuri animalele sunt supuse masurilor de combatere specifice
fiecarei boli, prevazute in Legea sanitara veterinara nr 60/1974.
Animalele muscate de animale turbate se pot sacrifica numai daca de la data
muscaturii nu au trecut mai mult de 6 zile si daca nu prezinta nici un semn suspect de
turbare.
Animalele prezentate fara acte sau cu acte necorespunzatoare nu vor fi primite in
abator sau se vor izola de catre serviciul sanitar veterinar al abatorului intr-un padoc sau
o boxa de grajd, se va instiinta medicul veterinar din circumscriptia de origine a
animalelor, politia sanitara veterinara si politia si se va interzice taierea lor pana la
prezentarea actelor complete si corespunzatoare.
In cazul cand la primirea unui transport de animale sau la examenul inainte de
taiere se constata animale bolnave de boli infectioase, medicul veterinar de stat al
abatorului sau care asigura controlul la centrul de taiere va instiinta imediat directia
sanitara veterinara judeteana respectiva si medicul veterinar de stat din circumscriptia
sanitara veterinara zonala de unde provin animalele.
13

In caz de boli transmisibile la om, se vor instiinta autoritatile sanitare judetene si

circumscriptia sanitara de origine a animalelor, respectiv circumscriptia sanitara pe raza
careia se gaseste abatorul sau centrul de taiere, deoarece trebuiesc luate sub control
sanitar toate persoanele care au venit in contact cu animalele respective.
In adaposturile si padocurile abatorului sau centrelor de taiere este interzisa
mentinerea animalelor sanatoase destinate taierii mai mult de 48 ore, socotite din
momentul cand au fost receptionate.
Rampele de debarcare a animalelor, padocurile si boxele pentru animale se curata si
se spala zilnic, dupa debarcarea sau scoaterea la taiere a loturilor de animale si se supun
dezinfectarii obligatoriu, la sfarsitul zilei de lucru sau inainte de introducerea unui alt lot
de animale.
Culoarele de aductiune se curata, se spala si se supun dezinfectarii la sfarsitul
fiecarei zile de lucru.
Masinile de transport pentru animale se spala si se supun dezinfectarii dupa fiecare
transport de animale, inainte de iesirea din unitate.
Vagoanele de cale ferata se curata mecanic, se supun unei dezinfectari de fixare, se
sigileaza si se expediaza la o statie C.F. de spalare si dezinfectare a vagoanelor.

3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL

ANIMALELOR DE MACELARIE INAINTE DE TAIERE
Admiterea animalelor in sala de taiere se face in ordinea sosirii in abator, pe loturi
de origine si daca au fost conditionate.
Pe culoarul de aductiune catre tarcul de presacrificare, cu 3 ore inainte de taiere,
animalele se recontroleaza sanitar veterinar. Acest control, din punct de vedere tehnic,
este identic cu cel efectuat la receptia animalelor.
Categoriile de animale care rezulta in urma acestui control sunt, in principiu,
animale sanatoase si animale bolnave, care se vor sacrifica in partida normala si partida
sanitara. Totusi medicul veterinar de abator va trebui sa examineze cu atentie animalele
deoarece, din motive diverse, se pot intalni la acest control si animale din alte categorii.
In eventualitatea aparitiei altor categorii de animale (admise sau neadmise la
sacrificare) medicul veterinar de abator va lua aceleasi sanctiuni ca si in cazul
controlului sanitar veterinar la receptie.
In cele trei ore dinainte de sacrificare animalele nu se mai adapa dar se spala cu apa
calda in anotimpul rece si cu apa rece in anotimpul cald. Apa calda pentru spalare nu va
depasi 30C.
Rezultatele acestui control se inscriu intr-un registru de evidenta special(anexa 1-2)

14

(anexa 1)
MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia sanitara Veterinara.............................................
Circumscriptia Sanitara Veterinara
pentru controlul produselor de origine animala...............

Nr curent

Sant si
admise
la
taiere

REGISTRUL
privind examenul sanitar evterinar al animalelor la receptie inainte de taiere
Data
Furnizorul
Specia,
Certificatul sanitar
Modul de
intrarii
si adresa
categoria
veterinar
identificare
si
al
Nr si
Circumscriptia
numarul
animalelor
data
sanitara
de
veterinara
animale

Tipul si nr
de
circulatie
al
mijlocului
de
transport

Rezultatul examenului sanitar veterinar

Suspecte
Respinse de la taiere si confiscate
Identific Nr
Diag Destinatia Identific Diag Nr act Nr act Destin
anim -nr foaie
anim
de
de
atar
matricol de obs
moarte
necro confis
si
psie
care
respinse
de
la
taiere nr
matricol

15

Semna
tura

(anexa 2)
MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia sanitara Veterinara.............................................
Circumscriptia Sanitara Veterinara
pentru controlul produselor de origine animala...............
REGISTRUL
privind examenul sanitar ante mortem si post mortem in unitatile de taiere pasari si iepuri
Nr crt

Data
intrarii

Data
examinarii

Furnizorul Specia,
si adresa categoria
si nr de
animale

Total
animale
examinate

Certificat sanitar
veterinar
Nr si Circumscriptia
data
sanitara
veterinara

Rezultatul examenului ante

mortem
Admise la
Moarte si
taiere
confiscate
Nr.
To.
Nr.
To.

Rezultatul examenului post mortem

Frecventa bolilor diagnosticate
Admise
Nr
carcase

Admise
Confiscate
conditionat
To
Nr
To
Nr
To
carcase
carcase

4. COMPETENTELE PERSONALULUI SANITAR VETERINAR AUXILIAR

IN CONTROLUL SANITAR VETERINAR DE ABATOR
Prin personal veterinar auxiliar se normalizeaza: tehnicienii veterinari si asistentii
veterinari, promovati din tehnicieni dar si asistentii veterinari cu studii superioare
(absolventi de colegii veterinare) de scurta durata (S.S.D.).
Legea sanitara veterinara nr. 60/1974 prevede ca tehnicianul veterinar, care executa
controlul ante mortem in abator, poate aproba taierile numai in urmatoarele cazuri:
16

 cand animalele sunt clinic sanatoase si au temperatura normala,

cand dintre bolile transmisibile se constata raia,
cand se constata rani, fracturi, desmorexii sau arsuri fara febra, survenite de mai
putin de 12 ore,
cand se constata prolapsul uterului sau al vaginului, fara nici un semn de infiltratie
sau necroza,
in caz de meteorizatii acute,
in caz de pericol de asfixie mecanica.
In orice alte cazuri decat cele prevazute mai sus tehnicianul veterinar nu are
competenta de a aproba taierea animalelor si acestea trebuie examinate de medicul
veterinar.
In toate cazurile cand tehnicianul veterinr constata prezenta de animale suspecte
sau bolnave de boli infectioase, parazitare, interne, pentru care nu are competenta de a
aproba taierea, va lua imediat urmatoarele masuri:
va identifica animalul printr-o crotalie fixata la ureche sau cu o eticheta de
retinere si il va izola in boxa sau in grajdul de izolare, cu inscriptia Animale
suspecte sanitar veterinar.
va anunta medicul veterinar de stat, care va examina animalul izolat, va confirma
sau infirma diagnosticul prezumtiv al tehnicianului si va stabili destinatia
animalului si masurile suplimentare necesare a fi luate.
Daca exista pericolul ca animalul sa moara pana la sosirea medicului veterinar,
tehnicianul veterinar are dreptul de a aproba taierea animalelor respective, la sala
sanitara, sub controlul sau permanent, luand masuri pentru a se pastra toate partile
componente (carcasa, cap, organe, picioare, piei, unghii, coarne) in vederea controlului
post mortem, care se executa numai de medicul veterinar de stat si va comunica acestuia
toate constatarile facute la examenul animalului viu.
In cazul cand tehnicianul veterinar, la controlul sanitar veterinar ante mortem,
suspicioneaza aparitia unor cazuri de boli epizootice cu mare difuzabilitate ( febra
aftoasa, pesta porcina etc.) iar medicul veterinar lipseste din abator, tehnicianul veterinar
are obligatia de a anunta imediat -telefonic- directia sanitara veterinara judeteana.
5.ABATORUL SANITAR
Animalele accidentate, animalele suspecte de anumite boli, animalele bolnave ( cu
afectiuni localizate sau generalizate), admise la taiere, se taie in partida sanitara.
Partida sanitara, se poate taia in sala de taieri normale dar la sfarsitul zilei de lucru,
in sala sanitara sau in abatorul sanitar.
Sala sanitara se construieste pentru abatoare cu capacitate de 10-20 t/zi iar abatorul
sanitar este necesar in cazul unitatilor cu capacitate de peste 20 t/zi.
Animalele destinate partidei sanitare sunt adapostite in grajduri de izolare, motiv
pentru care aceste adaposturi sunt situate in aceeasi incinta cu sala (abatorul) sanitara.
17

Unele unitati de taiere au in aceeasi incinta amplasat si construit un sector de

prelucrare a confiscatelor si deseurilor de abator in fainuri proteice si/sau un crematoriu
pentru distrugerea acestora.
Deci unitatile de taiere, cu capacitate de peste 10t/zi, trebuie sa fie prevazute cu o
incinta sanitara, care are ca si componenta minima:
un adapost de carantina,
o sala sanitara,
un crematoriu.
Grajdul de carantina trebuie sa aiba o capacitate de 2-3 % din totalul taierilor
zilnice si trebuie identificat printr-o placa cu inscriptia Animale suspecte sanitar
veterinar.
Iluminatul in acest adapost trebuie sa aiba intensitatea minima de 220 de lucsi, la
inaltimea de 1 m de la sol.
Aceasta incinta se amenajeaza la minim 30 m de adaposturile pentru animale
sanatoase si la 50 m de sala de taiere normala. Incinta se imprejmuieste cu gard de 2 m
inaltime, inconjurat la exterior de o zona verde. Intreaga incinta se asfalteaza, prezinta
canalizare separata. Trebuie sa fie prevazuta cu toate utilitatile necesare sacrificarii
(indiferent de specie) si cu unele utilitati in plus:
sala de sechestru sanitar veterinar,
sala de sterilizare a carnii si organelor admise in consum conditionat,
sala de depozitare a produselor confiscate,
sala pentru depozitarea carnii si organelor admise in consum neconditionat,
sali pentru dezinfecatrea si depozitarea subproduselor necomestibile etc. .
Abatorul sanitar trebuie sa aiba personal propriu, birouri si grupuri sociale proprii.

6. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL STARII DE IGIENA A

ABATOARELOR
Starea de igiena a abatoarelor se apreciaza de catre autoritatea sanitara veterinara
respectiva (medicul veterinar de stat zonal sau medicul veterinar al circumscriptiei
sanitare veterinare a unitatii de taiere respective, daca aceasta exista) inainte de incepera
activitatii (preoperational), in timpul activitatii (operational) si dupa terminarea
activitatii (postoperational).
Controlul sanitar veterinar preoperational are ca scop controlul modului de
igienizare a salii de taiere si a utilajelor si ustensilelor, asa cum au fost decise a se
executa dupa terminarea activitatii (postoperational), precum si controlul personalului
care va participa la activitatile zilei curente.
Practic medicul veterinar de stat urmareste trei categorii de curat:

18

 fizic: inseamna absenta murdariilor vizibile in spatiile si pe utilajele tehnologice.

Se executa zilnic;
chimic: inseamna absenta substantelor sau urmelor de substante chimice, folosite
la igienizare (detergenti, dezinfectante, insecticide etc. ), in spatiile si pe utilajele
tehnologice. Se executa zilnic;
microbiologic: inseamna lipsa germenilor patogeni sau prezenta lor in cadrul
standardelor microbiologie admise in spatiile si pe utilajele tehnologice. Se
executa periodic.
Controlul sanitar veterinar al personalului consta in:
controlul echipamentului de protectie: -bluza si pantalon de salopeta albe si curate
-cizme de cauciuc albe si curate.
-se executa permanent.
controlul echipamentului sanitar: -boneta si halat albe si curate
-sort alb si curat (de panza, plastic, cauciuc etc.)
-se executa permanent.
controlul mainilor: -lipsa ranilor si zgarieturilor iar in cazul celor nepurulente se
admit numai daca sunt protejate prin pansamente
impermeabile,
-unghii ajustate corespunzator fara depozite subunguale.
-se executa zilnic.
controlul starii de sanatate generala (carnetul de sanatate): acest control se
realizaeaza prin inscrisuri periodice intr-un carnet individual, de catre o autoriate
sanitara si stipuleaza ca posesorul carnetului nu este bolnav sau purtator de:
-febra tifoida,
-febra paratifoida,
-salmonele,
-dizenterie,
-hepatita epidemica,
-scarlatina,
-infectii stafilococice,
-tuberculoza,
-sifilis si alte boli venerice transmisibile fara contact sexual,
-boli parazitare transmisibile.
Anumite infectii sunt luate in considerare deoarece pot constitui surse de intoxicatii
alimentare colective (T.I.A.C.) iar altele deoarece eventualii bolnavi pot transmite boala
celor cu care coabiteaza in spatiile sociale si tehnologice. Se executa periodic.
Controlul sanitar veterinar preoperational se executa cu 30 minute inainte de
inceperea activitatii. In urma acestui control sanitar veterinar medicul veterinar ia
urmatoarele hotarari (sanctiuni):
19

 permite inceperea activitatii daca rezultatele controlului se situeaza in parametri

normali;
interzice activitatea pe puncte de lucru sau pe intreaga sala de taiere, prin etichete
cu inscriptia Folosirea oprita, pana la remedierea situatiei;
interzice accesul la lucru al persoanelor care nu corespund din punct de vedere al
starii echipamentului (de protectie si sanitar), al starii de sanatate curenta si al
starii de sanatate generala. Daca starea echipametului de protectie si a celui sanitar
se remediaza, persoanele respective pot fi admise la lucru. Echiamentul trebuie
inlocuit chiar si de mai multe ori intr-o zi de lucru, daca situatia impune aceasta.
Controlul sanitar veterinar operational se desfasoara pe toata durata activitatii si se
refera la urmatoarele aspecte:
asigurarea salubritatii incintei (absenta: resturilor, deseurilor, cainilor, pisicilor,
sobolanilor etc.);
interzicerea accesului persoanelor straine in incinta unitatii sau in spatiile
tehnologice;
repararea sau inlocuirea utilajelor tehnice defecte;
nu se admite schimbarea hainelor sau consumul de alimente in spatiile
tehnologice;
se interzice fumatul si scuipatul in spatiile tehnologice;
igienizarea persoanelor, echipamentului, ustensilelor si utilajelor care au venit in
contact cu carnuri sau organe insalubre;
curatirea mecanica permanenta, prin jet de apa a murdariilor acumulate la
punctele de lucru sau pe pavimentul salii;
introducerea in sala de taiere numai a animalelor sanatoase si curate;
separarea carcaselor in timpul prelucrarii primare;
legarea corecta a segmentelor tubului digestiv si a gatului vezicii urinare;
indepartarea rapida din sala de taiere a tuturor subproduselor poluante (coarne,
urechi, piei, picioare, burti, stomace, intestine, organe genitale externe, etc.);
curatirea permanenta si sterilizarea unor utilaje si unelte mobile (cutite, carlige
manuale, fierastraie, etc.);
indepartarea imediata de pe carcase sau organe a produselor contaminante (puroi,
bila, lapte, continutul tubului digestiv, fecale, murdarii de pe piele, rugina, etc.)
prin spalare cu jet puternic de apa si prin inlaturarea cu ajutorul cutitului a
portiunii respective de carcasa sau organe;
interzicerea folosirii de carpe pentru stersul carnii sau organelor;
asigurarea distrugerii sistematice a rozatoarelor, insectelor si altor daunatori;
interzicerea depozitarii direct pe paviment a tavilor sau a altor containere cu
carne, organe si produse de carne, cu exceptia containerelor prevazute cu roti;
20

 este interzisa imprastierea de rumegus sau alt material analog pe pardoseala salilor
de lucru si de depozitare a carnii.
Controlul sanitar veterinar postoperational se refera la masurile de curatenie
mecanica si de dezinfectare a spatiilor tehnologice, pe care medicul veterinar le
hotaraste la sfarsitul zilei de lucru, in functie de situatiile aparute in timpul activitatii.
Aceste actiuni se desfasoara sub conducerea responsabilului de sala (in situatiile
normale) sau sub control sanitar veterinar (in situatiile deosebite).
Modul de executie si eficienta acestor actiuni se controleaza sanitar veterinar
preoperational.

4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE

(POST MORTEM)
DISPOZITII GENERALE
Pe parcursul sacrificarii animalelor si dupa sacrificarea animalelor se efectueaza
controlul sanitar veterinar al prelucrarii primare, al carnii si tuturor subproduselor.
Acest control se executa de medicul veterinar si/sau de personalul medical veterinar
auxiliar, de la circumscriptiile sanitare veterinare (personalul din reteaua sanitara
veterinara de stat) sau de catre personalul sanitar veterinar oficial. Acestia trebuie:
sa fie prezenti in sala de sacrificare;
sa supravegheze igiena salii de sacrificare, igiena muncitorilor, igiena prelucrarii
primare;
sa examineze carnea si subprodusele pentru a admite pentru consum si uz public
numai carnea si subprodusele care nu pun in pericol sanatatea consumatorului sau
utilizatorului acestora.
Personalul tehnic si muncitorii, care executa si supravegheaza sacrificarea, sunt
obligati sa respecte toate indicatiile personalului sanitar veterinar.
Conducerea unitatii de taiere este obligata sa puna la dispozitia personalului sanitar
veterinar personalul, ustensilele, materialele si aparatura necesare pentru buna
desfasurare a activitatii acestuia.
Operatiunile de confiscare, sterilizare pentru consum respectiv dirijarea spre
prelucrare tehnica a deseurilor si confiscatelor se fac la solicitarea si sub directa
supraveghere a personalului sanitar veterinar, care raspunde de toate aceste operatiuni.
Intre aceste operatiuni se includ si cele de sechestrare sanitara veterinara, depozitare si
transportare a deseurilor si confiscatelor.
La intrarea in sala de taiere fiecare animal primeste un numar de ordine, care
insoteste toate partile componente ale animalului, astfel ca acesta sa poata fi reconstituit
inclusiv in momentul recontrolului final.
21

Carcasele animalelor sacrificate care au greutatea peste 65 kg se parceleaza in

semicarcase si eventual in sferturi. Cele sub aceasta greutate se prelucreaza intregi
(Ordinele M.M.A. nr. 117/1998 si 97/2000).
Efectuarea controlului sanitar veterinar al animalelor sacrificate se realizeaza in
functie de specificul fluxului tehnologic, confiscarile de subproduse comestibile sau
tehnice se efectueaza numai dupa ce a fost examinata si carcasa.
Punctele de control sanitar veterinar se fixeaza in functie de capacitatea si dotarea
unitatii de taiere respective. Daca sunt necesare mai multe puncte de control sanitar
veterinar, atunci acestea se pot acoperi cu personal sanitar veterinar auxiliar dar este
obligatorie prezenta unui medic veterinar coordonator de sala, care are dreptul si
obligatia sa stabileasca destinatia carnii si subproduselor comestibile si tehnice.
In cazul abatoarelor cu flux dicontinuu acelasi medic veterinar examineaza carnea
si organele intr-un singur punct.
La abatoarele cu flux continuu exista mai multe puncte de control sanitar veterinar
(5-6) repartizate astfel:
la asomare si sangerare -1;
la prelucrarea capetelor -2;
la eviscerarea organelor din cavitatea abdominala si pelvina -3;
la eviscerarea organelor din cavitatea toracica -4;
controlul carcasei -5;
punctul de recontrol final -6.
Personalul sanitar veterinar trebuie sa indeplineasca conditiile de sanatate si de
igiena personala specifice activitatii in sectorul alimentatiei publice.
Fiecare examinator trebuie sa posede cel putin doua cutite (pentru tesuturi
sanatoase si pentru tesuturi contaminate sau lezionate), care se pastreaza intr-o teca de
metal legata cu lant la brau. De asemenea examinatorii trebuie sa posede instrument de
ascutit cutite (masat).
In sala de sacrificare trebuie sa existe sterilizatoare pentru cutite in numar suficient
si usor accesibile.

8. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE

ETAPELE CONTROLULUI SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE
Principalul control sanitar veterinar are in vedere initial organele, deoarece acestea
exprima mai rapid si mai specific efectele negative ale tuturor factorilor nocivi. Ulterior
este examinata si carcasa, deoarece musculatura reactioneaza tardiv si mai putin specific
la factorii nocivi.
Etapele controlului sanitar veterinar sunt:
controlul sanitar veterinar al prelucrarii primare se examineza:
22

corectitudinea operatiunilor tehnologice,

asomarea,
calitatea, aspectul si timpul de coagulare al sangelui,
sanatatea degetelor si articulatiilor,
integritatea pielii,
aspectul tesutului conjunctiv subcutan,
masa gastrointestinala,
organele genitale mascule sau femele,
ugerul,
calitatea si cantitatea lichidelor naturale intracavitare (pleural, pericardic,
peritoneal),
mirosurile specifice si straine (deoarece se percep mai pregnant pe
animalul cald, in momentul eviscerarii),
la organe toate tunicile peretelui si limfoganglionii viscerali.
controlul sanitar veterinar al celui de-al cincilea sfert se examineaza:
capul respectiv musculatura, oasele, limba, creierul, amigdalele si
limfoganglionii,
organele (splina, ficat, cord, pulmon, rinichi si muschiul diafragm,
sectionat odata cu ficatul). La organe se examineaza parenchimul si
limfoganglionii viscerali.
examenul carcasei se examineaza:
aspectul exterior al carcasei,
suprafetele articulare si lichidul sinovial (la nivelul articulatiilor
mediocarpiana si mediotarsiana),
seroasele parietale (pleura si peritoneul),
sectiunile tehnologice prin oase si muschi,
limfoganglionii musculari (superficiali si profunzi) si cavitari parietali,
aspectul si dezvoltarea musculaturii scheletice.
recontrolul final in cazul cand la examinarile anterioare au fost depistate semne
de boli parazitare sau infectioase, localizate sau generalizate, examinatorul
intrerupe activitatea sau conveierul, eticheteaza componenta lezionata cu
specificarea Restrictie sanitara veterinara si anunta medicul veterinar
coordonator de sala.
Medicul veterinar coordonator de sala ia urmatoarele masuri:
identifica toate partile componente ale animalului si le eticheteaza pentru restrictie
sanitara veterinara,
dispune transportarea acestora la punctul de recontrol final,

23

 executa un control sanitar veterinar riguros al tuturor componentelor, efectuand

sectiunile suplimentare, specificate de legislatia sanitara veterinara, pentru boala
suspicionata, sectioneza toti limfoganglionii musculari, cavitari viscerali si
cavitari parietali nesectionati si ii reexamineaza,
sectioneza un os lung si examineaza maduva osoasa, in caz de marasm,
executa orice alta sectionare (in carcasa si organe) care considera ca poate facilita
diagnosticul,
stabileste un diagnostic si hotaraste destinatia carnii si subporduselor. Hotararile
pe care medicul le ia poarta denumirea de sanctiuni de abator si sunt obligatorii
pentru toti salariatii unitatii de taiere respective,
in cazul cand leziunile nu pot duce la stabilirea unui diagnostic cert medicul
veterinar recolteza probe reprezentative (din carne, din organe, din lichide), le
ambaleaza corespunzator si le expediaza la laborator pentru examinare
paraclinica. Carnea si toate subprodusele, identificate ca apartinand animalului
respectiv, se pun sub sechestru sanitar veterinar, in conditii de pastrare
corespunzatoare. Specificarea destinatiei acestora se va efectua, pe baza
rezultatelor de laborator, dupa sosirea buletinului de analiza.
9. MODALITATILE CONTROLULUI SANITAR VETERINAR
DUPA TAIERE
Controlul sanitar veterinar dupa taiere se realizeaza in abator sau intr-un laborator
sanitar veterinar de stat, pe probele expediate de medicul veterinar de abator.
In abator personalul veterinar efectueaza un examen macroscopic si in unele cazuri
examen microscopic.
Examenul macroscopic consta in inspectie, palpatie, sectionare, mirosire si gustatie:
inspectia se efectueaza prin simtul vazului si urmareste:
forma, volumul si culoarea organelor, aspectul suprafetelor si marginilor
acestora,
existenta de secretii sau de excese de tesuturi
aspectul, dimensiunile, prezenta tesutului adipos la suprafata si in
profunzimea maselor musculare
-inspectia este o metoda care se bazeaza pe experienta examinatorului.
palpatia se realizeaza prin simtul tactil cu ajutorul unei maini sau al ambelor
maini. Palpatia se poate efectua prin atingere ferma, prin malaxare sau prin
presare intre mana examinatorului si o suprafata tare.
Prin palpatie se sesizeaza diferentele de consistenta din profunzimea tesuturilor cu
grosime mai mare, determinate de prezenta unor chisti, noduli, tumorete, colectii
reduse cantitativ incapsulate etc.,
sectionarea este o metoda care se practica cu ajutorul cutitului si poate fi
obligatorie (prevazuta in mod expres in legislatia sanitara veterinara) sau
facultativa (la latitudinea examinatorului).
Sectionarea se poate executa pe carcasa si pe organe, fiind interzisa in cazul in
24

care prin sectionare se depreciaza merceologic carcasa sau organul.

Dupa sectionare suprafetele rezultate se examineaza prin inspectie si palpatie.
mirosirea se practica in mod frecvent la eviscerare dar se poate practica si pe
exteriorul carcasei imediat dupa jupuire, caldura fiind un element de baza in
evidentierea mirosurilor.
gustatia este o metoda de examinare care se practica destul de rar in abator, pe
carne si organe proaspete. Gustatia se efectueaza in mod frecvent dupa fierberea
sau frigerea carnii si organelor, pentru perceperea gusturilor si aromelor straine
sau particulare.
Examenul trichineloscopic este un examen microscopic de abator, efectuat cu
trichineloscopul portabil sau cu trichineloscopul cu ecran. Acest examen este obligatoriu
pentru toate speciile de animale care se imbolnavesc de trichineloza, sacrificate pentru
consum public. La noi in tara aceste specii sunt: porcul, mistretul, ursul, calul, nutria.
In laborator (examenele paraclinice) se executa :
examene organoleptice,
examene fizice,
examene chimice,
examene fizico-chimice,
examene biochimice,
examene parazitologice,
examene microbiologice.
La controlul sanitar veterinar dupa taiere medicul veterinar trebuie sa acorde o
atentie deosebita examinarii sistemului limfoid format din:
formatiunile lifoepiteliale,
complexul limfoid al splinei,
complexul circulator limfatic.
Examinarea acestora este foarte importanta deoarece capacitatea acestor organe de
a reactiona, in contact cu diverse noxe, este deosebit de mare. Modificarile intalnite la
sistemul limfoid sunt: de volum, de consistenta, de structura.
Formatiunile limfoepiteliale sunt:
nodulii limfoizi,
foliculii limfoizi,
placile limfoide Payer,
amigdalele (tonsilele),
apendicele cecal,
sacul rotund,
tonsilele cecale,
timusul,
bursa (punga) lui Fabricius.
25

Aceste formatiuni se examineaza permanent prin inspectie, palpatie si sectionare

obigatorie.
Tonsilele de suine dupa examinare se confisca, deoarece sunt loc de portaj pentru
bacilul rujetului.
Complexul circulator limfatic este format din vase limfatice si limfoganglioni.
Limfoganglionii pot fi mici si multipli si se grupeaza in limfocentre sau pot fi mari si
unici pe limfocentre, in functie de specie.
Limfocentrele sunt etajate, inainte de a se varsa in sange lifa trecand cel putin prin
doua limfocentre.
Limfoganglionii se examineaza prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie.
Sectionarea se efectueaza de fiecare data in felii transversale, subtiri si multiple.

10. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE LA TAURINE

10.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CAPULUI
Examinarea capului de taurine se efectueaza la cuier sau pe masa, dupa ce s-a
sectionat podeaua cavitatii bucale si limba a fost traversata printre ramurile orizontale
ale mandibulei.
Prin inspectie se examineaza:
muschii,
oasele,
buzele,
mucoasa cavitatii bucale,
mucoasa faringelui,
amigdalele,
glandele salivare (gl parotida, gl mandibulara, gl palatine),
narinele,
musculatura faringelui,
musculatura laringelui,
musculatura hioidiana,
sacii conjunctivali,
globii oculari,
conductele auditive externe.
26

Daca la inspectie se observa modificari de forma sau leziuni regiunile respective se

palpeaza. De asemenea se palpeaza muschii maseteri si muschii pterigoidieni, pentru
depistarea cisticercilor (chisti ce contin larve de Taenia saginata, tenie ce paraziteaza
intestinul subtire de la om).
La cap se sectioneaza obligatoriu muschii maseteri si muschii pterigoizi, pentru
depistarea cisticercilor, la toate taurinele.
Sectiunile se efectueaza paralel cu planul mandibulei, realizandu-se minim 2 felii
cu suprafata mare, care se inspecteaza si se palpeaza.
Se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza obligatoriu:
limfoganglionul parotidian este situat imediat sub arcada zigomatica, pe suprafata
muschiului maseter, acoperit aproape in totalitate de marginea anterioara a glandei
parotide. Este mare, oval, cu axul mare vertical;
limfoganglionul mandibular este plasat pe fata mediala a unghiului mandibulei, pe
fata laterala a extremitatii orale a glandei mandibulare, medial de tendonul
muschiului sternomandibular;
limfoganglionul retrofaringien medial este situat pe fata dorsala a faringelui, este
oval si foarte voluminos;
limfoganglionul retrofaringien lateral este mic si este asezat sub aripa atlasului, pe
fata laterala a muschiului marele drept ventral al capului.
Limba se inspecteaza si se palpeaza. Sectionarea limbii este indicata in cazul
prezentei unor modificari de forma, de volum, de consistenta; in cazul prezentei unor
leziuni linguale sau in cazul depistarii cicatricilor in alte locuri de electie examinate.
Limba se sectioneaza in plan median ventral, se efectueaza una sau mai multe
sectiuni, care se inspecteaza si se palpeaza.
10.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ORGANELOR
10.2.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PULMONULUI
Pentru examinare pulmonul se prezinta impreuna cu traheea din cavitatea toracica
si cu esofagul din cavitatea toracica. Examinarea se efectueaza pe masa sau la cuier.
Pulmonii de taurine au dezvoltare diferita, masa pulmonara fiind asimetrica, cu
dezvoltare mai mare a pulmonului drept. Acesta are lobul apical foarte dezvoltat, format
din doi lobi: cranial si caudal. Parenchimul pulmonar se examineaza prin inspectie,
palpatie si sectionare.
Examinarea se refera la masa parenchimului urmarindu-se modificarile de culoare,
forma si volum. Sectiunile in parenchim se executa la nivelul lobului diafragmatic (la
mijlocul acestuia), transversal sau profund, pentru a se sectiona bronhia lombara.
Parenchimul pulmonului se malaxeaza in maini, pentru a se sesiza modificari de
consistenta sau pentru a se exprima la nivelul sectiunilor eventualul continut patologic
existent la nivelul sacilor alveolari si/sau arborelui bronsic.

27

Impreuna cu pulmonul se examineaza pleura viscerala si mediastinala pentru

depistarea existentei de focare de pleurita sau de zone de aderenta intre pleura viscerala
si pleura parietala.
La eviscerare odata cu masa pulmonara sunt extrasi si:
limfoganglionii traheobronhici (drept si stang) sunt situati la originea bronhiilor,
intre aceasta si trahee. Rumegatoarele mari prezinta si limfoganglion
traheobronhic cranial (accesoriu), plasat intre trahee si originea bronhiei accesorii
(traheala);
limfoganglionii mediastinali caudali sunt foarte lungi (10-15 cm), plasati in
mediastinul postcardiac, separati de pleura mediastinala, intre lobii diafragmatici.
La taurine se observa un limfoganglion pulmonar drept, situat in incizura dintre
portiunea caudala a lobului apical si lobul mijlociu (intermediar) sau intre cele doua
portiuni ale lobulului apical.
Dimensiunea acestui limfoganglion variaza, de la individ la individ, intre un bob de
orez si un bob de aluna. Acest limfoganglion poate lipsi. Limfoganglionul se examineaza
in caz de fraude sau de litigii.
De asemenea trebuie retinut ca taurinele prezinta limfoganglioni pulmonari, asezati
la bifurcarea bronhiilor lobare.
Acesti limfoganglioni sunt modificati in toate afectiunile parenchimului si sunt
foarte importanti cand se examineaza fragmente de pulmoni.
Traheea se examineaza prin inspectie si sectionare obligatorie, pentru examinarea
mucoasei.
Se efectueaza sectiuni si la nivelul originii celor doua bronhii principale ( dreapta si
stanga) si la nivelul originii bronhiei traheale.
Esofagul se examineaza prin inspectie si palpatie si numai facultativ prin
sectionare. Mucoasa esofagului poate fi loc de insediere a lui Cysticercus bovis si a
chistilor de Sarcocystis spp., motiv pentru care inspectia trebuie sa se execute cu
deosebita atentie.
De asemenea mucoasa esofagiana poate fi loc de insediere pentru diversi paraziti.
10.2.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CORDULUI
Pentru examinare cordul se detasa de masa pulmonului si se prezinta cu sacul
pericardic intact.
Examinarea se face pe masa sau la cuier.
Pericardul se deschide printr-o sectiune transversala scurta, la nivelul insertiei pe
baza cordului, apoi aceasta se prelungeste spre varful sacului pericardic, cu atentie
pentru a se putea recolta lichid pericardic.
Examinatorul controleaza existenta aderentelor intre pericardul seros parietal si
pericardul seros visceral (epicard), precum si cantitatea si calitatea lichidului pericardic.
In continuare se examineaza cordul prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie.

28

Inspectia urmareste prezenta modificarilor de culoare sau de volum iar palpatia se

executa pentru a depista prezenta unor diferente de consistenta in masa muschiului
miocard.
Examinarea se refera la toata masa cardiaca (ventriculara si atriala) precum si la
vasele mari (aorta ascendenta, venele cave, venele pulmonare) si la vasele coronare. Se
examineaza si grasimea de la baza cordului (culoare, consistenta, cantitate).
Pentru sectionare cordul se aseaza cu varful spre examinator si cu fata stanga in
sus. Prima sectiune se efectueaza la 4-6 cm in spatele santului paraconal, de la baza
cordului la apexul cardiac, deschizandu-se ventricolul stang si originea aortei cu cele trei
valvule sigmoide. Apoi se intoarce cutitul cu taisul in sus si se introduce in atriul stang,
prin orificiul atrioventricular.
Dupa deschiderea atriului stang se practica 2-3 sectiuni in peretele posterior al
ventricolului stang dar fara perforarea acestuia. In continuare se sectioneaza septumul
interventricular si se patrunde in ventricolul drept. Dupa aceasta se rasuceste iarasi
cutitul cu taisul in sus si se introduce in atriul drept, prin orificiul atrioventricular.
Dupa aceste sectiuni toate cele patru camere cardiace sunt deschise si se poate
examina in intregime endocardul parietal si valvular, precum si coagulii sanguini (aspect
exterior, aspect pe sectiune si consistenta).
Aspectul coagulului este foarte important pentru stabilirea momentului mortii
animalului.
Animalul mort prin exangvinare, moare in sistola si va prezenta un coagul mic,
lucios, neaderent la endocard si cu aspect uniform pe sectiune.
Daca animalul a fost sacrificat in agonie sau post mortem moartea se instaleaza in
diastola, coagulul fiind mare, mat, aderent la endocard si cu aspect neuniform pe
sectiune, datorita stratificarii elementelor figurate albe si rosii in timpul coagularii.
Toate sectiunile efectuate se inspecteaza si se palpeaza iar masa muschiului
miocardic se palpeaza prin malaxare.
Cordul este loc de insediere atat pentru Cysticercus bovis cat si pentru sarcocisti,
echinococi si alti paraziti.
10.2.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL DIAFGRAGMULUI SI
FICATULUI
Eviscerarea ficatului este insotita obligatoriu de sectionarea circulara a muschiului
diafragm, deoarece ligamentul coronar il face sa adere intim la acest muschi.
Muncitorul (care executa operatiunea) sectioneaza odata cu aponevroza si mici
portiuni musculare din diafragm. Marea majoritate a portiunilor musculare ale
diafragmului raman la carcasa (curelusa) si se examineaza odata cu aceasta.
Examinarea diafragmului este foarte importanta deoarece este loc de insediere
pentru unele parazitoze: cisticercoza, sarcosporidioza etc., dar se mai pot observa abcese
si aderente peritoneale.
Ficatul se examineaza pe masa prin inspectie, palpatie si sectiuni obligatorii la
nivelul parenchimului si la nivelul limfoganglionilor portali.
29

Prin inspectie se observa existenta modificarilor de culoare, prezenta unor

microcicatrici, aspectul marginilor ficatului.
Se observa capsula Glisson pentru a depista ingrosari, aderente, echinococi,
cisticerci etc.
Palpatia se executa fie prin presare intre mana examinatorului si masa pe care se
face examinarea, fie prin malaxare intre mainile examinatorului, pentru depistarea unor
noduli sau abcese profunde.
Pentru sectionare ficatul se aseaza cu vezica biliara spre examinator, cu fata
viscerala in sus. Se executa doua sectiuni in V pe lobul stang, sectiuni care deschid
canalele biliare (dorsal si ventral) si care se intalnesc la nivelul hilului hepatic. Cu
muchia cutitului se ia continut canalicular si se examineaza pe dosul mainii. Se pot
observa concretiuni si paraziti: Fasciola hepatica si Dicrocelium lanceolatum. De
asemenea se pot observa leziuni de angiocolita. Apoi se apuca de lobul caudat (Spiegel)
cu mana stanga, si se sectioneaza profund lobul drept, paralel cu fetele ficatului.
Sectiunea trebuie sa intereseze si canalul biliar lobar.
Se malaxeaza parenchimul hepatic pentru a se exprima prin sectiuni eventualii
paraziti sau concretiuni. Prin inspectie se observa aspectul peretilor canalelor biliare.
Vezica biliara se inspecteaza si se palpeaza si apoi se excizeaza cu parenchim
hepatic, pentru a nu se deprecia restul parenchimului, prin trecerea bilei in parenchimul
hepatic prin traversul peretelui vezicii biliare.
In mod obisnuit bila se recolteaza intr-un butoi, dupa ce vezica a fost sectionata.
Limfoganglionii portali (hepatici), in numar de 2-3, sunt mari, aplatizati, asezati in
jurul hilului hepatic, mai mult sau mai putin mascati de pancreas. La taurine se intalnesc
si limfoganglioni hepatici accesorii, asezati pe marginea dorsala, in imediata apropiere a
incizurii cave.
10.2.4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL SPLINEI
Splina este primul organ care se eviscereaza, datorita pozitiei si raporturilor sale, la
toate speciile.
Splina se ataseaza celorlalte organe la cuierul de organe sau pe masa de examinare.
Examinarea se face prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie.
Inspectia urmareste forma, marimea, marginile, culoarea, aspectul capsulei splenice
si posibilele modificari morfopatologice.
Palpatia se executa intre mainile examinatorului, pentru depistarea modificarilor de
consistenta ale pulpei splenice, pe toata lungimea splinei. Splina trebuie sa aiba
consistenta pastoasa.
Sectionarea splinei se face aproape pe toata lungimea, penetrandu-se splina,
evidentiind cat mai mult parenchim splenic.
Pentru aprecierea calitativa a pulpei splenice este indicat sa se efectueze un raclaj al
suprafetei sectionate, care se va examina pe dosul aminii, pentru a se preciza gradul de
diferentiere a pulpei rosii de pulpa alba.
30

La rumegatoare examinatorul trebuie sa tina cont ca nu exista hil splenic, ca splina

este incomplet acoperita de peritoneu (este neacoperita pe treimea dorsala si marginea
craniala, atat lateral cat si visceral-medial) si ca limfoganglionul splenic este asezat pe
fata laterala a sacului dorsal al rumenului, la originea arterei splenice.
10.2.5. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PRESTOMACELOR,
STOMACULUI SI INTESTINELOR
In functie de dotarea unitatii de taiere examinarea acestor organe se efectueaza in
sala de taiere, la triperie sau la matarie.
In sala de taiere examinarea se face la pardoseala, in tavi sau pe benzi
transportatoare.
La triperie sau la matarie examinarea este contraindicata deoarece organele sunt
reci si mai ales sunt rupte din contextul animalului sacrificat.
Examenul sanitar veterinar se executa prin inspectie, prin palpatie si facultativ prin
sectionare.
De obicei inspectia este suficienta pentru depistarea modificarilor de forma si
structura si a posibilelor afectiuni.
Afectiuni mai frecvente se intalnesc la retea (reticulita traumatica) dar se pot
observa leziuni si la nivelul intestinului subtire, valvulei ileo-ceco-colice si peritoneului,
care acopera toate aceste compartimente, precum si la nivelul limfoganglionilor.
Modificarile observate se palpeaza si se sectioneaza.
Topografia acestor limfoganglioni este urmatoarea:
limfoganglionii ruminali la nivelul santurilor longitudinale;
limfoganglionii reticulari pe mica curbura, la dreapta cardiei;
limfoganglionii foiosului pe fata posterioara;
limfoganglionii gastrici pe marea si mica curbura;
limfoganglionii mezenterici pe mica curbura a duodenului, jejunului si ileonului.
Sunt mari si foarte numerosi, formand o veritabila arcada, deasupra arcadei
vasculare;
limfoganglionii ceco-colici pe mica curbura a cecumului si colonului pana la rect.
Sunt mici si rari. Unul din acestia este situat la nivelul valvulei ileo-ceco-colice,
este mai mare si este foarte important, deoarece este afectat in toate tipurile de
enterite.
Este obligatorie sectionarea unui numar mare de ganglioni, pe toata lungimea masei
gastrointestinale.
Segmentele tubului digestiv trebuie examinate cu foarte multa atentie, deoarece
urmeaza a fi folosite (ca membrane naturale) la ambalarea unor produse din carne sau se
consuma ca atare. Aceste segmente poarta denumiri de abator specifice:
beregus (esofagul),
burti (rumenul, reteaua),
mura (stomacul),
31

mate (duoden, jejun, ileon),

fund (cecumul),
rotocol (colonul),
bumbar (rectumul),
bazar (mezenterul)
De asemenea trebuie mentionat ca rumegatoarele au intestinul foarte lung
comparativ cu omnivorele (suinele).

10.2.6. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL RINICHIULUI, VEZICII

URINARE SI APARATELOR GENITALE
Rinichiul se examineaza la carcasa sau pe masa, prin inspectie, palpatie si
sectionare faculativa.
Examinarea la carcasa se obisnuieste deoarece examinarea urmareste si
limfoganglionii renali si tesutul adipos perirenal (seul renal).
Limfoganglionii renali fac parte din gupa de limfoganglioni parietali lomboaortici
si sunt plasati pe arterele renale, in apropierea hilului renal. Limfoganglionii renali se
sectioneaza obligatoriu.
Seul renal se apreciaza calitativ si cantitativ prin inspectie.
Dupa examinarea la carcasa rinichii se detasa, se decapsuleaza, se inspecteaza si se
palpeaza. Rinichii de taurine prezinta suprafata incizata, cu formarea a 18-22 de lobi, iar
la nivelul pelvisului sunt pluripapilari.
Prin inspectie si palpatie se apreciaza culoarea, forma, consistenta. Orice suspiciune
este insotita de sectionarea rinichiului. Sectiunea se executa pe marea curbura si trebuie
sa fie profunda, pana la pelvisul renal, la nivelul caruia sunt examinate calicele minore,
calicele majore si originile ureterului.
Examinarea rinichiului este foarte importanta deoarece acesta sufera modificari in
toate starile patologice generale si in unele stari patologice locale, fiind principala cale
de epurare a organismului mamniferelor.
Vezica urinara se examineaza la carcasa sau dupa eviscerare, prin inspectie,
deoarece este afectata si in cazul afectiunilor renale dar prezinta si afectiuni specifice
(cistite).
Aparatul genital mascul.
Penisul, furoul, pungile testiculare si testiculele se detasa inca de la jupuire si sunt
examinate rapid prin inspectie.
Palparea si eventual sectionarea se efectueaza numai in caz de leziuni.
Se inspecteaza si se sectioneaza obligatoriu limfoganglionii ingvinali superficiali
(scrotali).
Uretra intrapelvina si glandele anexe sunt detasate si examinate odata cu vezica
urinara si cu intestinul gros.
Controlul se face prin inspectie si palpare si numai in caz de afectiuni se
procedeaza la sectionarea acestora.
32

Aparatul genital femel.

Este detasat odata cu masa intestinala si cu vezica urinara si se examineaza prin
inspectie si palpatie. Sectionarea se executa in caz de metrite si vaginite sau in caz de
uter gestant, pentru a stabili varsta fatului.
Legislatia sanitara veterinara din tara noastra nu permite sacrificarea femelelor
sanatoase in gestatie diagnosticabila. Este permisa sacrificarea femelelor gestante
(indiferent de luna de gestatie) numai in cazul cand viata le este pereclitata (cazuri de
accident sau de boala).
Ugerul se detasa de la carcasa fie in momentul jupuirii fie in momentul toaletarii.
Examinarea se face prin inspectie si palpatie, iar in caz de afectiuni se sectioneaza.
Palpatia se face prin malaxare pentru a sesiza toate modificarile de consistenta,
eventual prezente in tesutul glandular al celor patru sferturi.
Se sectioneaza obligatoriu limfoganglionii ingvinali superficiali (retromamari), care
sunt mari, discolidali, plasati laterocaudal pe sferturile posterioare.
10.2.7. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PANCREASULUI SI
TIMUSULUI
Pancreasul este asezat pe fata viscerala a ficatului in ansa duodenului.
La eviscerare o mica parte se detasa impreuna cu ficatul, cea mai mare parte a
pancreasului fiind eviscerata odata cu duodenul. Este recoltat in scop farmaceutic si in
scop industrial.
Pancreasul prezinta si limfoganglion, asezat in vecinatatea limfoganglionilor
hepatici.
Timusul este plasat in regiunea cervicala ventrala si in cavitatea toracica, deasupra
primelor sternebre.
Este intalnit la vitel si se comercializeaza sub denumirea de momite. Fiind un organ
limfoepitelial este important in controlul sanitar veterinar de abator al animalelor tinere.
10.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI
Carcasa de taurine se examineaza inca din momentul jupuirii, cand se urmareste
(prin inspectie) aspectul exteriorului, aspectul lichidului sinovial si al suprafetelor
articulare (dupa detasarea picioarelor si capului).
De asemenea suprafetele intracavitare (toracale, abdominale si pelvine) se
examineaza inca din momentul eviscerarii.
In aceasta prima examinare se controleaza:
forma si volumul regiunilor corporale,
proeminentele osoase,
aspectul tesutului conjunctiv subcutan si tesutului adipos al maniamentelor
externe,
calitatea si cantitatea lichidului sinovial si aspectul suprafetelor articulare,
mirosul care se degaja din cavitati in momentul eviscerarii,
33

 eventualele aderente intre seroasele parietale si viscerale.

Inspectia va fi insotita de palpatie de cate ori medicul veterinar considera necesar.
Dupa parcelarea in semicarcase si eventual in sferturi, examinarea se reia,
urmarindu-se (prin inspectie si palpatie) toate sectiunile tehnologice in oase si muschi.
Se examineaza din nou fetele interne si fetele externe si se apreciaza:
aspectul general al carnii si tesutului conjunctiv,
caracterele organoleptice ale grasimii,
coagulabilitatea sangelui,
seroasele sunt reexaminate,
se examineaza toate portiunile musculare ale muschiului diafragm, ramase la
carcasa.
Controlul se efectueaza pe semicarcase suspendate, de sus in jos. Examinatorul
urmareste si momentrul instalarii rigiditatii musculare.
Sectionarea carcasei de taurine se face numai daca la controlul capului si organelor
au fost depistati:
cisticerci,
sarcochisti,
leziuni de tuberculoza,
prezenta de mirosuri sau colorari anormale,
leziuni ale altor boli care sunt insotite de modificari in musculatura scheletica si in
limfoganglionii carcasei (leucoza etc.).
In cazul animalelor foarte slabe se sectioneaza un os lung (radiusul sau tibia) si se
examineaza aspectul maduvei osoase.
In cazul efectuarii sectiunilor este obigatorie atat sectionarea musculaturii cat mai
ales sectionarea limfoganglionilor carcasei (musculari si cavitari parietali).
Nu se admite sectionarea carcasei animalelor sanatoase, care s-ar solda cu
deprecierea aspectului merceologic al carcasei si pentru a nu crea porti de intrare in
carcasa pentru microflora.
Sectionarea carcasei de taurine pentru depistarea cisticercilor se face daca au fost
depistati cisticerci la cap si/sau organe si dupa sectionarea limbii.
La carcasa se sectioneza in felii muschiul diafragm si de asemenea se mai executa
minim o sectiune longitudinala in muschiul iliospinal si minim o sectiune transversala in
muschiul triceps brahial, deasupra olecraniului, perpendicular pe osul humerus.
Sectiunile se inspecteza si se palpeaza.
Se inspecteza si palpeaza muschiul triunghiularul sternului.
Daca in sectiunile efectuate in cap, organe si carcasa au fost depistati cisticerci se
stabileste gradul de infestare, care poate fi slaba sau masiva.
Carcasele vor fi considerate infestate masiv, daca pe langa existenta cisticercilor, in
cel putin doua regiuni anatomice cercetate (cord, maseteri, pterigoizi, limba, esofag,
34

diafragm, musculatura scheletica) exista chisti in cel putin doua sectiuni facute in
musculatura iliospinala si tricipitala brahiala.
Carcasele animalelor care prezinta unul sau mai multi cisticerci, dar la care prin
sectiunile suplimentare facute in musculatura iliospinala si tricipitala brahiala nu s-au
gasit cisticerci, pot fi date in consum conditionat dupa indepartarea leziunilor si
tesuturilor inconjuratoare si dupa sterilizare prin frig.
Pentru sterilizare carcasele, capetele si organele, cu infestatie slaba de cisticercoza
se mentin in depozite de congelare, in boxe separate, sub control sanitar veterinar, timp
de doua zile la -12C, dupa care se dau in consum fara restrictii, sau la -15C, fara a mai
fi mentinute in continuare la aceasta temperatura.
Daca nu s-au gasit cisticerci in musculatura masei gastrointestinale, aceasta se va
da in consum fara restrictii.
In caz de infestare masiva ca si in cazurile cand musculatura este modificata
organoleptic se fac confiscari totale, urmate de denaturare si distrugere a confiscatelor.
Pentru depistarea leziunilor de tuberculoza si leucoza se sectioneaza
limfoganglionii carcasei.
Pentru aceste boli se examineaza cu atentie si musculatura, deoarece se pot produce
modificari organoleptice localizate.
In tuberculoza trebuie controlate atent si oasele, pentru depistarea cazurilor de
tuberculoza osoasa.
Limfoganglionii carcasei de taurine sunt:
limfoganglionii musculari acestia sunt situati mai mult sau mai putin superficial si
se pot aborda din exteriorul carcasei.
limfoganglionii cervicali superficiali: dorsali, medii, ventrali si accesorii.
In abator se controleaza limfoganglionul cervical superficial (prescapular),
asezat sub muschii cleidomastoidian si cleidoocipital, anterodorsal de
articulatia scapulohumerala (a umarului);
limfoganglionii cervicali profunzi formeaza un lant ganglionar pe partile
laterale ale traheei si se impart in craniali, medii si caudali;
limfoganglionii axilari se controleaza in cazurile cand este necesara
desprinderea spetelor. Sunt trei limfoganglioni si anume:
-axilar propriu: plasat la marginea inferioara a insertiei humerale a
muschiului marelui rotund;
-axilar accesoriu: asezat la mijlocul coastei a IV a;
-axilari ai primei coaste: situati la fata mediala a articulatiei umarului;
limfoganglionul popliteu plasat caudal de femur, deasupra insertiei
muschilor gastrocnemieni, intre muschiul biceps si muschiul semitendinos;
limfoganglionul subiliac (precrural) situat pe marginea anterioara a
muschiului tensor al fasciei lata;
limfoganglionul fosei paralombare (al flancului) plasat in mijlocul golului
flancului;
35

 limfoganglionul ischiatic (sacral lateral) asezat lateral de ligamentul

sacrotuberos, sub insertia muschiului biceps femural.
limfoganglioni cavitari parietali sunt situati pe peretii cavitatilor (toracica, pelvina
si abdominala) si sunt abordabili pe fetele interne ale semicarcaselor.
limfoganglionii toracali aortici asezati lateral de aorta;
limfoganglionii intercostali plasati imediat caudal de articulatiile
costovertebrale;
limfoganglionii sternali caudali (ai inspectorului) plasati intr-o foseta
dorsolaterala a primei sternebre;
limfoganglionii sternali caudali asezati caudal de fiecare articulatie
condrosternala;
limfoganglionii mediastinali craniali situati in mediastinul precardiac, in
lungul trunchiului brahiocefalic;
limfoganglionii mediastinali medii plasati dorsal de cord, in dreapta
esofagului;
limfoganglionii mediastinali caudali au fost descrisi la pulmon;
limfoganglionii lomboaortici asezati de o parte si de cealalta a aortei
abdominale;
limfoganglionii iliaci laterali situati pe fata ventrala a muschilor psoasi;
limfoganglionii iliaci mediali plasati subsacral, anterior si posterior de
originea arterei iliace externe;
limfoganglionii sacrali (hipogastrici) situati median subsacral, intre cele
doua artere iliace interne (hipogastrice), separati de artera sacrala mediana;
limfoganglionii ingvinali profunzi sunt asezati sub gatul iliumului, inaintea
arterei iliace externe, la intrarea in cavitatea pelvina;
limfoganglionii ingvinali superficiali (scrotali, retromamari) au fost
prezentati la aparatele genitale, fiind situati lateral de inelul ingvinal
superficial.

11. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE LA SUINE

11.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CAPULUI
Capul de suine poate sa fie detasat de la carcasa, dupa eviscerare sau poate sa
ramana la carcasa. In primul caz capul este despicat sagital prin ghilotinare, se
recolteaza creierul si este examinat sanitar veterinar. In cel de-al doliea caz capul este
despicat sagital cu fierastraul in momentul parcelarii in semicarcase, se recolteaza
creierul, capul urmand sa fie examinat sanitar veterinar odata cu carcasa.

36

Examinarea organelor in bloc, practicata la suine, face ca la capul de suine sa nu

mai ramana unele organe (limba, faringe, laringe, complexul hioidian), care se vor gasi
la tacamul de organe.
Comercializarea capului de suine se face in piele indiferent de modul de prelucrare
a acestora.
Examinarea se efectueaza deci pe semicapete de suine, care la exterior sunt
acoperite in piele, prin aceleasi metode ca si la taurine.
Se urmaresc modificarile de forma, de culoare, atat pe suprafata externa cat si pe
suprafetele interne.
Se examineaza ratul, ochii si urechile, mucoasa cavitatii bucale, mucoasa cavitatii
nazale.
Prin palparea si sectionarea in felii a muschilor pterigoizi se controleaza prezenta
cisticercilor si sarcochistilor.
La suine se intalneste Cysticercus cellulosae, care contine larva infestanta de Taenia
solium, care paraziteaza intestinul subtire de la om.
La suine nu se practica sectionarea obligatorie a muschilor maseteri, deoarece se
depreciaza aspectul comercial al capului.
Muschii maseteri se sectioneaza numai daca s-au gasit cisticerci in alte locuri de
insediere examinate.
Examinatorul trebuie sa controleze daca nu au ramas la cap portiuni de amigdale,
acestea se confisca dupa ce sunt inspectate si palpate, deoarece aici se gaseste localizat
bacilul rujetului.
De asemenea la capul de suine se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza
obligatoriu limfoganglionii.
La suine limfoganglionii sunt mici si numerosi, adeseori se gasec limfoganglioni in
plus (fata de taurine), iar unii limfoganglioni (descrisi la taurine) lipsesc:
limfocentul parotidian este reprezentat de doua grupuri de limfoganglioni :
profunzi si superficiali;
limfocentrul mandibular prezinta in afara pachetului de limfoganglioni
mandibulari si un alt grup denumit mandibular accesoriu, situat aboral de unghiul
mandibulei, la locul de varsare a venei linguofaciale in vena jugulara;
limfocentrul retrofaringian este fomat din doua grupuri de limfoganglioni :
mediali si laterali. Cei laterali sunt plasati sub glanda parotida, aboral de
limfoganglionii parotidieni.
11.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ORGANELOR
Asa cum s-a prezentat la eviscerare, la suine detasarea organelor din cavitatile
naturale (pelvina, abdominala si toracica) se face in doua etape.
In prima etapa sunt eviscerate:
splina,
organele genitourinare,
37

 masa gastrointesinala.
In etapa a doua se eviscereaza tacamul de organe.
Tacamul de organe cuprinde:
ficatul,
diafragmul,
cordul,
pulmonul,
esofagul,
traheea,
laringele,
faringele,
limba
Splina si tacamul de organe se agata in cuier numerotat, unde se examineaza.
11.2.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PULMONULUI
Pulmonii la suine sunt asimetrici, pulmonul drept fiind mai dezvoltat. Lobul apical
al pulmonului drept este simplu si prezinta bronhie traheala.
Examinarea pulmonului de suine se efectueaza identic cu cea descrisa la taurine.
Limfoganglionii bronhici (drept, stang si cranial) sunt identici cu cei descrisi la
taurine.
La suine lipsesc limfoganglionii pulmonari si limfoganglionul pulmonar drept (al
inspectorului).
Limfoganglionii mediastinali caudali sunt mici.
Pulmonii de suine se confisca la toate animalele care au fost spalate sau oparite in
bazine, dupa sangerare, deoarece pulmonul este invadat de apa din bazin, in momentele
finale ale agoniei.
11.2.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CORDULUI
Cordul de suine este loc de insediere a cisticercilor, motiv pentru care inspectia,
palpatia si sectionarea sunt identice cu cele descrise la examinarea cordului de taurine.
La examenul cordului de suine se mai urmareste in mod deosebit depistarea
sarcochistilor si a endocarditei mitrale trombo-ulceroasa si verucoasa. Aceasta afectiune
este specifica rujetului cronic si obliga la control bacteriologic al carnii si subproduselor
comestibile, bacilul rujetului putand fi transmis la om prin consum de carne.
Daca examenul bacteriologic este negativ carnea si organele se pot da in consum
fara restrictii. In caz contrar se confisca organele lezionate si carnea modificata
organoleptic, restul carnii si organelor putand fi date in consum dupa sterilizare termica.

38

11.2.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL DIAFRAGMULUI SI

FICATULUI
Diaframgmul suinelor poate fi loc de insediere a cisticercilor si sarcochistilor,
motiv pentru care portiunile musculare de diafragm, detasate impreuna cu ficatul, se
inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza.
Ficatul suinelor se inspecteaza si se palpeaza dar nu se sectioneaza decat in caz de
afectiuni. Pe ficat se pot observa microcicatrici, produse de migrarea larvelor de paraziti
si chisti hidatici.
Limfoganglionii hepatici (portali) sunt asezati pe pediculul vasculo-canalicular si
din aceasta cauza pot fi detasati odata cu pancreasul.
11.2.4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL SPLINEI
Splina de suine are aspect de curea, cu extremitatea dorsala mai rotunjita si cu cea
ventrala mai ascutita. In sectiune transversala are aspect triunghiular si prezinta hil
splenic.
La nivelul extremitatii dorsale a hilului splinei se observa limfoganglionii splenici,
mici si numerosi, inglobati in masa de grasime din hil.
La suine splina se examineaza prin inspecie, palpatie si sectionare obligatorie, ca si
la taurine. De asemenea se sectioneaza limfoganglionii splenici.
11.2.5.
CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL STOMACULUI SI
INTESTINELOR
Examinarea acestor organe la suine trebuie sa se faca cu mare atentie deoarece
animalele din aceasta specie prezinta numeroase entitati morbide gastrice si intestinale,
dintre care unele sunt intalnite in boli grave, cum sunt salmonelozele.
Stomacul si intestinele de suine se folosesc ca membrane naturale, la ambalarea
unor preparate din carne, motiv suplimentar pentru examinarea foarte atenta a acestora.
Aceste segmente ale tubului digestiv se examineaza prin inspectie, palpatie si daca
este necesar se si sectioneaza.
Stomacul prezinta un grup mare de limfoganglioni (gastrici), plasati pe mica
curbura, intre cardie si pilor.
Limfoganglionii mezenterici (duodenali, jejunali, ileocecali si colici) sunt mici si
numerosi, formand o arcada situata langa arcada vasculara, pe mica curbura a acestor
segmente ale intestinului de suine. Aceasta arcada este situata la o distanta mai mare de
mica curbura a tubului digestiv, comparativ cu rumegatoarele.
La suine, ca si la rumegatoare, exista un grup mare de limfoganglioni care
recolteaza limfa de la valvula ileocecocolica si care trebuie examinati cu mare atentie.
Medicul veterinar examinator trebuie sa sectioneze cati mai multi limfoganglioni,
in felii subtiri si numeroase. Acesti limfoganglioni sunt modificati in pesta porcina, in
antrax intestinal, in rujet, in salmoneloze si in numeroase alte boli, unele dintre acestea
fiind foarte periculoase pentru om.
39

11.2.6. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL RINICHIULUI, VEZICII

URINARE SI APARATELOR GENITALE
Rinichiul de suine are forma de bob de fasole, este aplatizat, are exteriorul neted si
pelvisul pluripapilar, prezentand calice mici si calice mari.
Afectiunile renale sunt destul de numeroase, motiv pentru care examinarea acestui
organ in abator este foarte importanta.
Este situat sublombar si este cuprins intr-o masa mare de tesut adipos perirenal.
Examinarea se face prin inspectie si palpatie si in functie de situatie si prin
sectionare.
Sectionarea se face pe masa, intre mana examinatorului si masa, pornind de la
marea curbura si mergand pana la pelvis.
Limfoganglionii renali fac parte din grupul limfoganglionilor lomboaortici si se
inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza obligatoriu.
Vezica urinara se examineaza prin inspectie si palpatie, fiind sectionata doar in caz
de cistite.
Aparatul genital mascul la suinele sacrificate in abator se caracterizeaza prin lipsa
testiculelor. Vierii se castreaza deoarece carnea de vier are miros specific, puternic si
neplacut.
La jupuire se detasa furoul si penisul si se examineaza iar dupa eviscerare sunt
examinate uretra intrapelvina si glandele seminale.
Aparatul genital femel se caracterizeaza prin aspectul muriform al ovarelor si prin
aspectul intestiniform al coarnelor uterine.
Examinarea se face prin inspectie si palpatie, sectionarea fiind efectuata numai in
caz de metrite sau de uter gestant. Sunt multe afectiuni ale ovarului si uterului, motiv
pentru care examinarea se va face atent.
11.2.7. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL LIMBII SI AL ALTOR
ORGANE
Limba de suine se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza obligatoriu, deoarece
este loc de insediere pentru Cysticercus cellulosae dar si pentru sarcochisti.
Palparea se executa prin malaxare de la baza la apex iar sectionarea se executa
ventral, sagital. Sectiunea se inspecteaza si se palpeaza.
Faringele, laringele si esofagul sunt examinate prin inspectie si palpatie,
sectionarea fiind facultativa. Musculatura acestor organe, ca si cea a hioidului, poate fi
loc de insediere pentru cisticerci si sarcochisti si va fi examinata atent. La faringe sunt
prezente amigdalele, care se vor examina cu atentie, dupa care se vor confisca. Este
indicat ca exminarea si confiscarea amigdalelor (tonsilelor) sa se efectueze rapid dupa
eviscerare, deoarece flora mobila de portaj, cantonata in acestea, poate migra in
tesuturile adiacente.
Faringele, laringele si hioidul se comercializeaza sub denumirea de slung.
40

Pancreasul este asezat in aceeasi pozitie ca si la taurine dar la detasarea acestuia se

pot prelua limfoganglionii portali.
Din aceasta cauza medicul examinator trebuie sa fie foarte atent la examinarea
ficatului si pancreasului pentru a putea examina acesti limfoganglioni.
Timusul la suine este foarte dezvoltat, fiind asezat ventral in regiunea cervicala si
toracala, suprasternal si se poate observa pana la varsta de 2 ani.
Examinarea acestui organ limfoepitelial trebuie facuta cu atentie (prin inspectie si
palpatie), deoarece poate furniza numeroase informatii despre starea de sanatate a
suinelor sacrificate.
Timusul cervical ramane de obicei la carcasa.
11.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI
Carcasa de suine se examineaza cu foarte mare atentie atat in mod obisnuit cat mai
ales cand au fost depistati cisticerci si sarcochisti in organe si cap.
Specific pentru controlul de abator al carcasei suinelor este examenul
trichineloscopic.
11.3.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR OBISNUIT AL CARCASEI
Acest control se efectueaza pe tot parcursul prelucrarii primare a suinelor dar mai
ales dupa eviscerarea si parcelarea in semicarcase.
Examinarea se realizeaza prin inspectie, palpatie si sectionare facultativa,
urmarindu-se modificarile de culoare, forma si volum ale regiunilor corporale,
articulatiilor si degetelor.
Sunt de asemenea examinate atent suprafetele interne ale semicarcaselor, aspectul
normal al pleurei si peritoneului, precum si toate suprafetele muschilor si oaselor
sectionate in timpul parcelarii carcasei in semicarcase. Este examinat cu atentie
muschiul diafragm ramas la carcasa (curelusa), care este loc de insediere a cisticercilor
si sarcochistilor.
Se controleaza mirosul specific si eventuala prezenta a unor mirosuri particulare
sau chiar patologice. Examinarea se face de sus in jos.
Limfoganglionii carcasei de suine sunt clasificati in limfoganglioni musculari si
limfoganglioni cavitari parietali.
Limfoganglionii musculari sunt:
limfoganglionii cervicali superficiali dorsali sunt plasati inaintea articulatiei
umarului, pe marginea superioara a muschiului brahiocefalic;
limfoganglionii cervicali superficiali medii sunt situati ventral fata de cei
superficiali, intre muschii omotransvers si cleidooccipital;
limfoganglionii cervicali superficiali ventrali sunt situati intre marginea inferioara
a glandei parotide si muschiul cleidooccipital;
limfoganglionii cervicali profunzi sunt identici cu cei descrisi la taurine;
41

 limfoganglionii axilari ai primei coaste sunt asezati lateral de marginea anterioara

a primei coaste. La suine nu se intalnesc alti limfoganglioni axilari;
limfoganglionii poplitei sunt formati dintr-o grupa superficiala si una profunada.
Limfoganglionii poplitei profunzi sunt situati in spatiul popliteu, ca si la
rumegatoare. Limfoganglionii poplitei superficiali (ai jaretului) sunt plasati
cranial fata de coarda jaretului, respectiv dorsal fata de tuberozitatea calcaneeana,
in fosa calcaneeana laterala;
limfoganglionii subiliaci (precrurali) si limfoganglionii ischiatici sunt plasati
asemanator cu cei de la rumegatoare
Limfoganglionii cavitari parietali la suine sunt:
limfoganglionii aortici sunt putini, numerosi si mici;
limfoganglionii intercostali lipsesc;
limfoganglionii sternali craniali sunt impari, plasati sub trunchiul brahiocefalic;
limfoganglionii sternali caudali lipsesc;
limfoganglionii aortici sunt prezenti pe laturile aortei abdominale;
limfoganglionii: iliaci laterali, iliaci mediali, sacrali (hipogastrici), ingvinali
profunzi si ingvinali superficiali sunt situati ca la rumegatoare.
10.3.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI PENTRU
CISTICERCOZA
In afara sectiunilor efectuate la nivelul capului, limbii si cordului si a inspectiei si
palaptiei sectiunilor tehnologice in muschii cefei, muschiul diafragm si muschii
abdominali, la carcasa de suine se mai pot practica si alte sectiuni pentru depistarea
cisticercilor.
Astfel se pot efectua:
o sectiune in muschii mediali ai coapsei, in felie paralela cu suprafata regiunii sau
perpendicular pe femur;
o sectiune de dezinserae a muschilor psoasi de vertebrele toracale sau lombare, de
circa 10 cm;
o sectiune pe fata interna a peretilor lateroventrali ai abdomenului, in muschii
oblici (mic si mare);
o sectiune in muschii intercostali, pe fata interna a semicarcasei;
o sectiune longitudinala, in felie, in muschii cefei, de la atlas la prima vertebra
dorsala, paralela cu sectiunea tehnologica de semicarcasa.
Aceste sectiuni pot fi acompaniate si de alte sectiuni in carcasa, daca au fost
depistati cisticerci in sectiunile efectuate in mod obisnuit in cap, organe si carcasa.
Toate sectiunile efectuate se inspecteza si se palpeaza.
Pentru stabilirea gradului de infestare se examineaza totalitatea suprafetelor
sectionate si examinate.
42

Daca pe o suprafata de 40 cm muschi examinati, se gasesc cisticerci in mai mult de

jumatate din numarul sectiunilor executate, se considera ca fiind o infestatie masiva.
Daca pe aceasta suprafata se gasesc cisticerci in mai putin de jumatate din numarul
sectiunilor executate, infestatia se considera slaba.
In caz de infestatie masiva carnea, organele si subprodusele se confisca. Grasimea
se topeste la 100C, dupa care se da in consum. Masa gastrointestinala, daca nu prezinta
paraziti, se da in consum fara restrictii.
Carnea si organele se confisca si in cazul infestatiilor slabe, daca prezinta
modificari organoleptice importante.
Cand caracterele organoleptice ale carnii, organelor si subproduselor sunt normale,
iar infestatia cu cisticercoza este slaba, acestea se vor da in consum conditionat dupa
sterilizare.
Sterilizarea se face prin caldura, cand se procedeaza ca la trichineloza sau prin frig,
congelare, timp de 10 zile la -15C sau 4 zile la -18C.
Cu grasimea si intestinele se procedeaza ca si in cazul infestatiei masive.
Cazurile de cisticercoza constatate la speciile de bovine si suine, precum si locurile
de provenienta a animalelor receptive, vor fi comunicate la directiile sanitare veterinare
judetene, ale judetelor interesate, care la randul lor vor informa autoritatile judetene
sanitare competente, pentru investigatii in vederea depistarii persoanelor infestate cu
tenii si aplicarea masurilor ce se impun.
10.3.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI PENTRU
TRICHINELOZA
10.3.3.1. GENERALITATI
Obligativitatea controlului carcaselor de suine, pentru depistarea larvelor de
Trichinella spiralis, este prevazuta in tara noastra inca din anul 1912, cand este
promulgata a-II-a Lege de politie sanitara veterinara.
Aceasta lege a fost promulgata prin inaltul decret regal nr. 4889 din 20 noiembrie
1912 si publicata in Monitorul Oficial nr. 199 din 2 decembrie 1912. Legea va fi
amendata in anii 1926 si 1932 si va si abrogata la 19 noiembrie 1942 cand se publica
Legea sanitara veterinara nr. 840.
In Legea de politie sanitara veterinara din anul 1912, la Capitolul IX- Abatorii si
supravegherea alimentara art. 33 se specifica: Se vor inlatura din consumatiune si se
vor distruge in intregime carnurile animalelor atinse de urmatoarele boli:
pesta bovina,
pleuropneumonia contagioasa,
dalac ( carbune bacterian, antrax),
carbune emfizematos,
tuberculoza generalizata,
turbare,
tetanos,
43

rapciuga,
variola la oi,
branca (rujetul) porcului,
pesta si pneumonia porcului,
infectii septice consecutive ranilor sau nasterii,
enterita septica a viteilor si mieilor,
cisticercoza si trichinoza.
Deasemenea se vor respinge de la taiere animalele prea slabe, prea tinere si vacile
in gestatie inaintata.
Confiscarile partiale se vor face pentru bolile sau cazurile care se vor determina
printr-un regulament special.
Toate legile sanitare veterinare ulterioare vor cuprinde masuri pentru depistarea
trichinelozei.
In momentul actual, in afara de Legea sanitara veterinara nr. 60/1974, masuri
referitoare la depistarea trichinelozei mai sunt cuprinse in Ordinul M.A.A. nr. 45/20
iunie 1995 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind decelarea trichinei din
carnea proaspata de porcine, vanat (mistret, urs) si cabaline si a Normei sanitare
veterinare cuprinzand masurile de supraveghere si control al unor substante si al
reziduurilor acestora la animalele vii si produselor lor - Monitorul Oficial - Partea I - nr.
179/10 august 1995 precum si in Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a
bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie
a mediului, in anul 2001-M.A.A.-A.N.S.V.
In aceste acte normative se precizeaza ca examenul trichineloscopic se efectueaza
la:
fiecare porc taiat;
fiecare carcasa de vanat (mistret, urs);
carnea si produsele crude, din carne de porc sau de vanat, aduse in piete si alte
locuri de desfacere autorizate;
fiecare carcasa de cal;
fiecare carcasa de nutrie;
carnurile provenite de la alte specii de animale receptive.
Examinarea se va realiza prin urmatoarele metode:
examen trichineloscopic direct (compresie);
metoda digestiei artificiale;
metoda digestiei artificiale pe probe colective;
metoda digestiei artificiale pe probe colective cu agitatie mecanica (tehnica de
izolare prin filtrare);
metoda digestiei pe probe colective utilizand un agitator magnetic;
metoda de digestie automatica pe probe colective, cu greutatea de pana la 35g.
Examenul trichineloscopic se efectueaza in:

44

 circumscriptiile sanitare veterinare,

circumscriptiile sanitare veterinare pentru controlul produselor de origine
animala,
laboratoarele directiilor sanitare veterinare judetene,
Institutul pentru Igiena si Sanatate Publica Veterinara,
laboratoarele de trichineloscopie autorizate.
In toate locurile sus mentionate examenul trichineloscopic se efectueaza in primul
rand prin metoda compresiei (directa). In functie de cerintele relatiilor internationale se
foloseste si una dintre metodele de examinare prin digestie artificiala a probelor de carne
recoltate.
Trichineloza este o boala parazitara care se transmite la om prin consum de carne.
Este o antropozoonoza foarte periculoasa pentru consumator. Trichinella spiralis este
parazit autoheteroxen, adica isi desfasoara tot ciclul biologic pe aceeasi gazda. Boala se
intalneste atat la animalele domestice cat si la animalele salbatice, speciile care fac boala
fiind foarte multe.
In literatura de specialitate, referitor la speciile de Trichinella spiralis apar opinii
diferite.
Foarte multi autori considera ca exista o singura specie Trichinella spiralis cu mai
multe subspecii:
Trichinella spiralis domestica,
Trichinella spiralis nativa,
Trichinella spiralis nelsoni,
Trichinella pseudospiralis.
Euzeby (1994) descrie doua specii: Trichinella spiralis, care paraziteaza
mamniferele si Trichinella pseudospiralis, care paraziteaza pasarile carnivorele
(sorecarul comun- Buteo Buteo) dar care poate parazita si unele mamnifere (Pacoonprocyon lotor, diavolul Tasmanian- Sarcophilus harrisii). De asemenea Euzeby descrie la
specia Trichinella spiralis 7 taxoni (subspecii), notati T1-T8, deoarece T4 este rezervat
pentru Trichinella pseudospiralis.
Ionescu (1995) precizeaza ca din anul 1990 au fost recunoscute patru specii:
Trichinella spiralis,
Trichinella nelsoni,
Trichinella nativa,
Trichinella pseudospiralis.
Cristea (1998) sustine ca genul Trichinella cuprinde cinci specii:
Trichinella spiralis,
Trichinella pseudospiralis,
Trichinella nelsoni,
Trichinella nativa,
45

 Trichinella britovi.
Infestarea se face prin consum de carne de la animalele bolnave de trichineloza.
In carne larvele infestante se gasesc in interiorul unor formatiuni chistice in forma
de lamaie, de minge de rugbi sau sferice.
Chistii sunt digerati in stomac si larvele ajung in intestin, unde dupa 3-4 naparliri
dau nastere la adulti. Dupa copulare femelele patrund profund in submucoasa si dau
nastere la larve, in numar de 1000-15000. Acestea traverseaza activ tesuturile pana la
vasele limfatice si sanguine, prin care sunt vehiculate pana la locul de insediere.
Insedierea se produce in fibra musculara striata de obicei la locul de continuitate intre
fibra musculara si fibra tendinoasa.
Aici larvele se spiraleaza sau nu si se incapsuleaza dublu, formand chisti, asezati cu
axul mare paralel cu axul lung al rabdocitului. Spiralarea se face la maxim 2,5 ture.
Intr-un chist se poate observa cel putin o larva sau mai multe (2-3) larve.
Dimensiunea larvelor, in momentul cand penetreaza activ sarcolema (cu ajutorul
unui stilet situat la capatul anterior), este de 80-120 u lungime si de 5-6 u diametru. La
varsta de 30 de zile (dupa circa 12 zile) larvele au o lungime de 1000 u si un diametru de
35 u.
Chistii au si ei dimensiuni microscopice: 400-700 u axul longitudinal si 250-300 u
diametrul.
Din cauza dimensiunilor examinarea carnurilor se face la microscop
(trichineloscop), la puteri diferite de marime x50, x80 si x100.
La noi in tara examinarea se face la trichineloscop portativ I.O.R. sau la
trichineloscop proiector (cu ecran interior sau cu ecran exterior) I.O.R.
10.3.3.2. EXAMENUL TRICHINELOSCOPIC PRIN COMPRESIE
Acest examen se realizeaza in urmatoarele etape:
identificarea animalelor,
recoltarea probelor,
pregatirea campurilor (etalarea probelor),
examinarea campurilor,
stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestatiei,
stabilierea destinatiei carnii, organelor si subproduselor.
Identificarea animalelor :este obligatorie pentru toate locurile si cazurile cand se
sacrifica doua sau mai multe animale, pentru ca animalul sa poata fi reconstituit dupa
toaletarea si fasonarea carcaselor. Acordarea numarului se face la intrarea in sala de
sacrificare, inscrierea numarului pe carcasa efectuandu-se dupa jupuire sau imediat
inainte de viscerare, in cazul suinelor care se supun oparirii.
Recoltarea probelor :se executa in functie de specia examinata, respectiv in
functie de clasificarea locurilor de insediere (locuri de electie) a larvelor de Trichinella
ssp.
La suine aceasta clasificare este:
46

pilierii muschiului diafragm,

celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm,
muschii intercostali,
muschii cefei,
muschii maseteri si pterigoizi,
muschii abdominali superiori (psoasi),
muschii limbii,
muschii laringelui,
musculatura striata a esofagului.
Recoltarea se face din cele doua parti ale carcasei (dreapta, stanga), respectiv din
fiecare semicarcasa, din apropierea oaselor sau a tendoanelor. Greutatea unei probe
trebuie sa fie de 20-30g (de marimea unei nuci).
La suine si nutrie se recolteaza doua probe din pilierii muschiului diafragm sau in
absenta acestora din celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm, din muschii
limbii, din muschii maseteri si muschii pterigoizi sau din muschii abdominali superiori.
La mistret si urs se recolteaza cate patru probe astfel: doua din pilierii diafragmatici
si alte doua din muschii intercostali sau muschii abdominali superiori.
La cabaline probele se recolteaza din muschii limbii sau din muschii maseteri si
pterigoizi, iar in absenta acestora din pilierii muschiului diafragm.
Pentru piesele din carne se recolteaza din fiecare piesa, din locuri diferite, din
apropierea oaselor sau a tendoanelor, trei probe de muschi scheletici fara grasime.
Fiecare proba trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci.
Din preparatele crude se recolteaza trei probe, din puncte diferite. Fiecare proba
trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci.
Pentru recoltarea de probe carnea congelata se supune decongelarii, carnea sarata se
desareaza iar carnea uscata se hidrateaza. Probele provenite de la aceste carnuri se supun
clarificarii in sticle de ceasornic sau chiar pe compresor, operatie care se executa cu
solutii de acid acetic 10%, otet alimentar de 9, hidroxid de potasiu 3% si hidroxid de
sodiu (soda caustica) 3%.
In aceste solutii probele sunt imersate timp de 2-4 minute sau pe compresor se
picura (cu pipeta sau cu sticluta picurator) solutie si dupa 1-2 minute se fixeaza lama
superioara, dupa care se examineaza. Probele supuse hidratarii se tin in apa calduta 2030 minute.
De asemenea se supun clarificarii carnurile de vanat, carnurile tocate, carnurile din
mezeluri si orice alta categorie de carne, conform hotararii medicului veterinar.
In cazul chistilor calcificati se face decalcifierea pe compresor cu acid acetic solutie
10%, timp de 2-3 minute.
Probele recoltate trebuie sa poarte numarul de identificare a animalului, de la care
s-a efectuat recoltarea. Din aceasta cauza recoltatorul trebuie sa fie echipat cu cel putin
un sistem de identificare a probelor recoltate de la mai multe animale sacrificate.
47

Aceste sisteme pot fi:

benzi de hartie pergaminata, in care probele se impacheteaza si pe care se inscrie
numarul animalului de la care s-a recoltat,
cutiute metalice din inox, cu capac, cu numere imprimate, fixate pe cingatori,
tavi din inox cu compartimente numerotate si cu toarta.
Probele recoltate, in conditii de igiena riguroasa, se trimit la laboratorul de
trichineloscopie, pentru a fi examinate.
Pregatirea campurilor (etalarea probelor): se face pe lama inferioara a
compresorului.
Compresorul este format din doua lame de sticla cu grosimea de 0,6 cm, latimea de
5 cm si lungimea de 23-25cm.
Lama inferioara este impartita in 28 campuri numerotate, 14 in jumatatea
superioara (1-14) si 14 in jumatatea inferioara (15-28). Dimensiunea unui camp de pe
compresor este de 2,5/1,5 cm. Lama mai are fixate doua suruburi.
Lama superioara are doua orificii, corespondente cu suruburile lamei inferioare, si
se preseaza prin doua piulite, prevazute cu saibe de material plastic sau cauciuc.
In fiecare camp se aseaza cate o portiune de carne, de marimea unui bob de ovaz,
sectionata cu forfecuta in lungul fibrelor musculare. Recoltarea probelor se face de
preferinta de la continuitatea fibra musculara-fibra tendinoasa, loc predilect de insediere
a larvelor de Trichinella ssp.
Se etaleaza 14 campuri (7 dreapta, 7 stanga) de la fiecare porc cu origine cunoscuta.
Aceasta inseamna ca pe Certificatul sanitar veterinar de transport medicul veterinar a
mentionat aceasta solicitare si a motivat-o prin faptul ca unitatea sau localitatea are un
grad de infestare de pana la 1.
La suine se vor etala 28 de campuri, un compresor (14 dreapta, 14 stanga) in
urmatoarele cazuri:
de la carcasele la care lipsesc pilierii muschiului diafragm si s-au recoltat probe
din alte locuri de electie,
de la suine, trimise in unitati de industrializare sau desfacere in stare refrigerata
sau congelata, fara certificare (prin certificat sau stampilare) ca su fost supuse
examenului trichineloscopic cu rezultat negativ si de la care lipsesc pilierii
muschiului diafragm,
de la carnuri de suine conservate altfel decat prin frig,
de la suine provenind din unitati sau localitati in care pe certificatul sanitar
veterinar de transport , medicul veterinar de stat solicita examen pe 28 campuri
(unitati sau localitati infestate cu trichineloza in proportie de peste 1).
La cabaline si nutrie se etaleaza 28 campuri (14 dreapta, 14 stanga).
La vanat (mistret, urs) se etaleaza 112 campuri, cate 28 de campuri din fiecare
dintre cele patru probe recoltate de la o carcasa. Deci se vor etala doua compresoare din
pilierii muschiului diafragm (drepta, stanga) si alte doua compresoare din alt loc de
electie (drepata, stanga).
48

Dupa asezarea probelor pe fiecare camp al compresorului se aplica lama superioara

si se apasa cu degetele pentru ca probele sa se preseze cat mai bine. Apoi se aseaza
saibele si se pun piulitele, care se strang incet si alternativ, pentru a se realiza o
compresie corespunzatoare.
Daca sectiunile sunt bine executate si bine presate, vor ocupa maxim din
suprafata campului si vor fi atat de subtiri incat sa permita citirea prin transparenta a
unui text tiparit. In jurul campului de carne compresata apare o zona de lichid, zona
variabila ca dimensiuni, in functie de prospetimea si constitutia carnii.
Examinarea campurilor: se face in ordinea numerotarii lor, pe fiecare camp
examinandu-se cu atentie carnea si sucul de carne exprimat prin compresie, deoarece
prin presare chistii se pot sparge, larvele fiind expulzate in lichidul din exteriorul probei.
Aspectele care se pot observa, in momentul examinarii, sunt diferite.
Un prim aspect este cel al larvei insediate recent, care se caracterizeaza prin
observarea larvei asezata longitudinal in fibra musculara, sau observarea larvei cu
tendinta de spiralare (cu aspect de carlig).
Examinarea caudala a larvei este cutata pe ea insasi. Aceste larve au varsta cuprinsa
intre 17-21 zile si au deja capacitate infestanta dar nu rezista la actiunea sucului gastric
sau ai unor factori fizico-chimici: frig, caldura, sare, etc., utilizati la conservarea carnii.
Urmatorul aspect care se poate observa este stadiul de larva spiralata (in forma de
tirbuson), cand larva are varsta cuprinsa intre 21-35 zile, este infestanta si rezista la
actiunea sucului gastric si la actiunea factorilor fizico-chimici folositi la conservare.
Fibra musculara este afectata de actiunea patogena a larvei, striatiunile miofibrilelor
disparand.
Aspectul cel mai des observat este cel al larvei incapsulate. Capsula se formeaza
datorita actiunii patogene a larvelor in varsta de aproape 4 saptamani. Initial capsula este
subtire si ulterior se ingroasa.
Chistii pot fi multipli, aranjati ca margelele pe ata. Actiunea patogena a larvei, cu
caracter acut, se observa la tesutul conjunctiv interfascicular si la fibrele musculare
invecinate. Aceste larve sunt infestante.
Pe gramul de carne chistii pot fi mai mult sau mai putin numerosi, in functie de
gradul infestarii. In infestari masive se poate observa 850-3.300 chisti pe gramul de
carne.
Doza infestanta mortala, pe Kg de greutate vie, pentru om este de 5.800 de larve,
pentru suine este de 10.000 de larve iar pentru sobolan este de 30.000 de larve. Intr-un
chist se observa de obicei o singura larva dar se pot observa si doua sau mai multe larve.
Dupa varsta de 4-6 saptamani la cei doi poli ai chistului incep sa se formeze conuri
de celule adipoase, cu baza pe polul chistului.
Aceste conuri se formeaza datorita fenomenelor de degenerescenta adipoasa a
fibrelor musculare, leziune consecutiva actiunii larvei de Trichinella spp.
Dupa trecerea a cel putin 6 luni de la infestare chistii se pot calcifica. Calcificarea
tipica incepe, cu depunerea de granule fine de saruri de calciu, de la cei doi poli (chistii
au inceput de calcificare).
49

Procesul se continua in toata masa chistului (plin proces de calcificare) dar larva
este inca vizibila. Cand chistii sunt calcificati larva se distinge foarte greu. Capsula se
calcifiaza ultima (chistii complet calcificati) si in acest moment larva nu se mai poate
observa.
Chistii calcificati poti fi vazuti cu ochiul liber, ca formatiuni punctiforme de
dimensiuni sub 1mm, de culoare alb-gri, pe fondul roz-rosietic al carnii.
Destul de rar se poate observa calcificarea atipica (se calcifica numai larva) sau
calcificare patogena (calcificarea incepe de la centrul chistului). Chistii se decalcifica cu
acid acetic diluat sau acid clorhidric diluat. Sub actiunea acizilor carbonatul de calciu se
dizolva si chistul devine complet vizibil.
Calcificarea nu se produce simultan la toti chistii, pe acelasi compresor putandu-se
observa chisti necalcificati si chisti in diverse stadii de calcificare.
Stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestarii. Daca
trichineloscopul nu observa larve (chisti), carcasa (carnea) se considera neinfestanta.
Daca trichineloscopul observa o singura larva sau un singur chist atunci carcasa
(carnea) se considera infestanta.
Intensitatea infestarii (conform normelor sanitare veterinare) poate fi slaba sau
masiva.
Se considera infestatie slaba cand se observa larve (chisti) in mai putin de 5
campuri din 14 sau in mai putin de 10 din 28 de campuri etalate (examinate).
Daca se observa larve in 5 (respectiv 10) sau mai mult de 5 (respectiv 10) din 14
(respectiv 28) campuri etalate (examinate ) atunci se considera ca infestarea este masiva.
Confirmarea diagnosticului se face de catre medicul veterinar de stat, care
recolteaza contraprobe din doua locuri de electie diferite pentru fiecare semicarcasa sau
cate o proba din fiecare bucata de carne supusa controlului trichineloscopic ( in cazul
cand porcul a fost transat).
Etalarea si clarificarea probelor se efectueaza de catre trichineloscopist sub directa
supraveghere a medicului veterinar de stat.
Examinarea contraprobelor se face numai de catre medicul veterinar de stat care
confirma sau infirma diagnosticul pus de trichineloscopist.
Diagnosticul diferential. Chistul trichinelic cu larva spiralata vizibila este greu de
confundat dar sunt situatii (calcificare) cand pot aparea confuzii cu alte formatiuni, fie
de natura parazitara fie de alte naturi.
Din aceasta cauza este necesar sa se faca un diagnostic diferental:
Cysticercus cellulosae este localizat in afara fibrelor musculare, este prezent si in
cord, este rotund sau oval, nu are depozite adipoase, membrana chistului este
groasa si stratificata;
Sarcocystis mischeriana (pro parte Sarcocystis suicanis, pro parte Sarcotystis
suihominis) chistul este rotund, este localizat si in cord, are dimensiuni peste 1
mm, nu are depozite adipoase, prezinta septumuri si loji cu spori;

50

 Echinococcus granulosus chistii sunt mari, asezati interfibrilar, localizati in

special in organe.
bulele de aer sunt rotunde, cu continut clar si margini groase.
picaturile de grasime sunt mari, de obicei rotunde, au centrul clar si margini
subtiri;
Distomum musculorum suis este localizat interfibrilar, la examinare se disting:
ventuza bucala, ventuza ventrala si tubul digestiv stralucitor, ca o semiluna;
Anquillula aceti este un vierme cu capetele ascutite, mai mare decat larvele de
Trichinella spp, si este plasat pe fibrele musculare.
firele de par, vase, nervi, fibre de tesatura se deosebesc usor prin caracteristicile
structurale proprii.
Stabilirea destinatiei carnii, organelor si subproduselor (sanctiuni):
carnea, organele si subprodusele se confisca si se denatureaza in cazul
infestatiilor masive sau indiferent de gardul infestatiei daca prezinta infiltratii seroase
sau marasm, datorita iritatiei sau actiunii toxice produse de paraziti;
cand nu s-au produs aceste modificari iar infestatia este slaba carnea,
organele si subprodusele se pot da in consum in mod conditionat, dupa o prealabila
sterilizare;
in cazul constatarii trichinelozei la vanatul comestibil (mistret, urs)
carnurile, organele si subprodusele se confisca, se supun denaturarii si se ingroapa la cel
putin 1,5m. Daca este posibil acestea se pot directiona pentru industrializare tehnica, in
conditii de securitate sanitara veterinara;
masa gastrointestinala poate fi folosita fara restrictii, dupa prelucrare
obisnuita;
directiile sanitar veterinare judetene si circumscriptiile sanitar veterinare
vor tine evidenta detaliata a tuturor cazurilor de trichineloza constatata la porc,
indiferent de locul de sacrificare, precum si la cadavrele de porci trimise la laborator in
scop de diagnostic, pentru a determina zonele trichinelogene, in vederea instituirii
masurilor de prevenire si combatere.
Pentru fiecare caz se vor preciza:
locul de origine,
proprietarul,
locul diagnosticarii,
intensitatea infestatiei,
stadiul de dezvoltare al larvelor,
numarul chistilor,
locul si data sacrificarii,
zona de colectare a vanatului.
Toate cazurile diagnosticate vor fi comunicate in termen de 48 ore directiilor
sanitare veterinare judetene.
51

Date corespunzatoare vor fi comunicate si in cazul depistarii trichinelozei in

preparatele din carne si in carnurile aduse spre comercializare in piete agroalimentare,
targuri, unitati de alimentatie publica etc.
Sterilizarea campurilor cu trichineloza se poate face prin caldura (fierbere) sau
prin frig (congelare).
Sterilizarea campurilor prin caldura (conform art. 66 din Norme si masuri
sanitare veterinare elaborate in baza Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, Partea a IV a,
Capitolul II):
este considerata suficienta fierberea in apa la o temperatura de 100C, timp de 2,5
ore;
topirea grasimii se face la foc deschis pana la lichefierea totala a ei, iar cand se
face prin vapori trebuie sa ajunga la o temperatura de cel putin 100C;
carnurile infestate cu paraziti se vor taia in felii de cel mult 10 cm grosime, dupa
degresare. Sterilizarea se va considera terminata cand carnea are culoare alb inchis
(cenusiu), se desprinde usor de pe os, iar sucul de carne are aceeasi culoare ca si
carnea;
sterilizarea in autoclav se va face timp de 2 ore, la temperatura de 80C si
presiunea de 1,5 atmosfere. Carnea se degreseaza si se taie in felii groase de cel
mult 10cm. Sterilizarea se considera terminata cand carnea se detasa usor de pe os
si cand carnea si sucul din carne au culoare alb inchis (cenusiu).
Sterilizarea prin frig (Conform Ordinului M.A.A. nr. 45/1995-Anexa nr. 4-M.O.Part. I, nr.179/1995) se poate aplica pe carne proaspata si produse din carne proaspata de
suine, vanat (mistret, urs), cabaline si nutrie.
Metoda 1
1. Carnurile prezentate in stare congelata sunt conservate in aceasta stare.
2. Instalatia tehnica si alimentarea cu energie a camerei frigorifice trebuie sa fie
astfel incat temperatura mentionata la pct. 6 sa poata fi atinsa in toata incaperea si
mentinuta in interiorul spatiului cat si in carne.
3. Incaperea trebuie sa aiba deja temperatura mentionata la pct. 6, in momentul
introducerii carnii.
4. Loturile trebuie conservate separat in camera frigorifica si pastrate sub cheie.
5. Pentru fiecare lot, ziua si ora introducerii in camera frigorifica se noteaza separat.
6. Temperatura trebuie sa atinga minimum -25C; ea se verifica prin aparatura de
masura etalonata si se inregistreaza constant.
Aparatele de masura trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie
sa poarte indicarea numarului corespunzator din registrul de inspectie a carnurilor, ziua
si ora pornirii si terminarii congelarii; acestea se pastreaza timp de 1 an.
7. Carnurile cu grosimea feliei de pana la 25 cm trebuie sa fie congelate fara
intrerupere 240 ore cel putin; cele cu gosimea intre 25 si 50 cm, 480 ore cel putin.
Carnurile ale caror felii au grosimea peste aceste dimensiuni nu se supun acestei
metode de congelare.
52

Durata congelarii se calculeaza incepand cu momentul atingerii temperaturii

mentionate la pct. 6, care sa fie in toata camera frigorifica.
Metoda 2
Se aplica prevederile pct. 1-5 ale Metodei 1, cu realizarea urmatoarelor combinatii
de timp si de temperatura:
1. Bucatile cu grosimea de cel mult 15 cm: 20 zile la -15C, 10 zile la -23C, 6 zile
la -29C.
2. Bucatile de carne cu grosimea de la 15 la 50 cm: 30 zile la -15C, 20 zile la -5C,
12 zile la -29C.
Temperatura in spatiul frigorific nu trebuie sa depaseasca temperatura de inactivare
aleasa. Temperatura spatiului se masoara cu aparate termoelectrice etalonate, dotate cu
sistem de inregistrare permanenta.
Temperatura nu se masoara la nivelul curentului de aer. Aparatele de masurat
trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa evidentieze numarul care
corespunde in registrele pentru examinarea carnii, ziua si ora inceperii si incheierii
congelarii; ele se pastreaza timp de 1 an.
Metoda 3
Controlul temperaturii in centrul bucatilor de carne.
1. Se vor aplica combinatii de timp si temperatura, care se vor masura in centrul
bucatii de carne: 106 ore la -18C, 82 ore la -21C, 63 ore la -23C, 48 ore la
-26C, 35 ore la -9C, 22 ore la -32C, 8 ore la -35C, ora la -37C.
2. Carnurile intrate in stare congelata se vor pastra congelate.
3. Loturile se pastreaza separat sub cheie, in spatiul frigorific.
4. Se va inregistra data si ora sosirii fiecarui lot in spatiul frigorific.
5. Utilajul tehnic si sursa de energie trebuie sa permita garantarea ca temperatura
mentionata la pct. 1 este atinsa foarte rapid si este mentinuta in orice punct al
bucatii de carne.
6. Temperatura se masoara cu aparate termoelectrice etalonate si dotate cu
inregistrare permanenta. Sonda termometrului trebuie plasata in centrul unei
bucati de carne calibrata, care nu trebuie sa fie mai mica decat cea mai groasa
bucata de carne congelata. Aceasta bucata de carne calibrata trebuie sa fie
amplasata in locul cel mai putin favorabil din spatiul frigorific, sa nu fie nici in
imediata apropiere a agregatelor frigorifice, nici in directia curentului de aer rece.
Aparatura de inregistrare se pastreaza sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie
sa evidentieze numarul corespunzator din registrul pentru examinarea carnii, ziua
si ora inceperii si incheierii congelarii; ele se pastreaza timp de un an.
Marcarea carnurilor examinate trichineloscopic se face conform Art. I, alineatul
3, din ordinul M.A.A. nr. 97/2000 - (M.O. - Part. I - nr.372/2000), care stipuleaza
urmatoarele:
Atestarea executarii examenului trichineloscopic, cu rezultat negativ, la carnea
provenita de la animalele din speciile receptive, se efectueaza prin aplicarea pe fata
interna a pulpei si pe fata laterala a capului a unei stampile de forma rotunda, cu
53

diametrul de 2,5 cm, in care sunt cuprinse urmatoarele informatii inscriptionate cu

caractere perfect lizibile: in centru litera T, majuscula, cu inaltimea de 1 cm si cu latimea
de 0,2 cm.
Stampila se aplica cu tus sau prin foc. In cazul carnii conditionate sau ambalate
stampila insoteste marca de sanatate.

12.CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE

LA OVINE SI CAPRINE
Controlul sanitar veterinar dupa taiere al ovinelor si caprinelor este aproape identic
cu cel descris la taurine, existand insa unele particularitati.
La examinarea capului se sectioneaza limfoganglionii, se controleaza existenta
leziunilor specifice cenurozei, limba se examineaza prin tragere la nivelul comisurii
cavitatii bucale, globii oculari se controleaza pentru a se depista leziunile specifice
agalaxiei contagioase.
Pulmonul, cordul se examineaza ca si la taurine dar nu se sectioneaza cordul.
Celelalte organe de la animalele adulte si de la tineret se examineaza ca si la
taurine. Se efectueaza un examen atent al mamelei pentru depistarea leziunilor de
agalaxie contagioasa.
Carcasa se examineaza atent si se executa sectionarea limfoganglionilor musculari,
pentru depistarea cazurilor de limfadenita cazeoasa.
La ovine si caprine se executa examene speciale pentru urmatoarele boli:
variola,
febra aftoasa,
antax,
echinococoza,
sarcosporidioza,
parazitoze hepatice si pulmonare,
bruceloza,
raie
cisticercoza.
Pentru variola, raie si febra aftoasa se controleaza atent pielea iar pentru febra
aftoasa se examineaza limba si mucoasa cavitatii bucale. Se sectioneaza pulmonul
pentru depistarea parazitilor Dictyocaulus filaria, Protostrongylus rufescens etc.
Carcasa se examineaza atent si se executa sectionarea limfoganglionilor musculari
pentru depistarea cazurilor de limfadenita cazeoasa.
Ficatul este parazitat la foarte multe ovine de Fasciola hepatica si de Dicrocelium
lanceolatum.

54

Echinococoza este o parazitoza care se intalneste la toate speciile de animale

sacrificate in abator si se caracterizeaza prin prezenta chistilor hidatici pe ficat si in
pulmon. Dimensiunea si numarul acestora sunt variabile dar constituite motiv permanent
de confiscare a celor doua organe.
Sarcosporidioza ovinelor este data de Sarcocystis ovifelis si Sarcocystis ovicanis si
se caracterizeaza prin prezenta sarcocistilor in:
submucoasa faringelui,
tesutul conjunctiv perifaringian,
muschiul diafragm,
musculoasa esofagului,
muschii intercostali,
muschii abdominali lateroventrali,
cord.
Acestia au aspectul semintei de castravete, infestatiile putand fi slabe sau masive.
Cisticercoza ovinelor este data de Cysticercus ovis care contine larva infestanta de
Taenia ovis, care paraziteaza intestinul subtire al cainelui.
Cand numarul cisticercilor este mai mare de circa 8-9 pe suprafata de 40 cm
sectiune examinata, iar caracterele organoleptice ale carnii sunt modificate carnea si
organele se confisca.
De asemenea se confisca carnea si organele in cazul infestatiilor slabe insotite de
modificari organoleptice.
Cand numarul cisticercilor nu este mai mare de 8-9 pe suprafata de 40 cm
examinat, iar carnea si organele nu prezinta modificari organoleptice, acestea se dau in
consum conditionat, dupa sterilizare prin frig, timp de 2 zile la temperatura de -12C.
13.CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE
LA CABALINE
Examinarea dupa taiere a cabalinelor prezinta similitudini dar si particularitati,
comparativ cu examinarea de dupa taiere a celorlalte mamnifere de macelarie.
Capul cabalinelor se sectioneaza sagital, pentru a evidentia toata mucoasa
cavitatilor nazale si a septumului nazal, deoarece aici pot fi localizate leziuni specifice
morvei sau cicatrici post morvoase. Se examineaza si se sectioneza limfoganglionii
capului.
Pulmonul se sectioneaza longitudinal si multiplu (3-4 sectiuni). Limfoganglionii
prepectorali, bronsici si mediastinali se examineaza si se sectioneaza. De asemenea se
sectioneaza laringele, traheea si bronhiile principale. Cauza acestor sectionari este tot
morva, boala foarte grava, antropozoonoza cu sfarsit letal la om.
Cordul, ficatul, splina si rinichii se examineaza prin inspectie, palpatie si sectionare
obligatorie atat a organelor cat si a limfoganglionilor aferenti. Celelalte organe se
examineaza ca si la taurine si suine.
55

Carcasa de cabaline se supune examenului trichineloscopic. Cabalinele prezinta

numeroase alte boli parazitare si infectocontagioase, motiv pentru care atat organele cat
si carcasa se vor examina foarte atent.
Consumul de carne de cal in tara noastra este in crestere, iar comercializarea
frauduloasa a carnii de cal drept carne de taurine obliga medicul veterinar sa acorde o
mai mare atentie acestei specii, ca animal de macelarie.

14. EXAMENE DE LABORATOR (COMPLEMENTARE) SOLICITATE

DE CONTROLUL SANITAR VETERINAR DE ABATOR
Probele recoltate sunt expediate la laborator insotite de o Nota de insotire a
probelor recoltate pentru examen de laborator (anexa 1) in care medicul veterinar, care a
recoltat probele, solicita anumite examene de laborator: fizico-chimice si bacteriologice,
pentru a putea determina salubritatea carnurilor si subproduselor sechestrate.

(anexa 1)
M.A.A.-AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
Directia Sanitara Veterinara..........................................................
Circumscriptia sanitara veterinara................................................
Nr.....................................din.......................................................
Catre,
........................................................................
........................................................................
NOTA DE INSOTIRE
a probelor recoltate pentru examen de laborator
Felul probelor...............................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
recoltate la data..............................................de la....................................................................proprietatea
.....................................................................localitatea........................................strada...............................
1. Date epizootologice...............................................................................
......................................................................................................................................................................
2. Date clinice............................................................................................
.....................................................................................................................................................................
3. Date anatomopatologice.........................................................................
......................................................................................................................................................................
4. Tratamente efectuate si rezultate obtinute..............................................
......................................................................................................................................................................
5. Imunizari efectuate si data.....................................................................
......................................................................................................................................................................
56

6. Date cu privire la furajare, cazare, ingrijire si alte informatii care pot

servi la stabilirea diagnosticului...................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
7. Diagnosticul prezumtiv..........................................................................
......................................................................................................................................................................
8. Examene cerute......................................................................................
......................................................................................................................................................................
Medic veterinar de stat,
L.S.....................................
(semnatura si parafa)

Probele care se recolteaza vor fi din carne si organe si trebuie sa fie reprezentative,
adica sa corespunda naturii leziunilor, bolii suspicionate si produselor care trebuie
examinate, astfel:
portiune de muschi (de preferinta cubica) cu latura de 12-15 cm, atat din sfertul
anterior cat si din sfertul posterior opus, prelevata din urmatorii muschi:
supraspinos,
triceps brahial,
brahial,
flexor hallucis longus,
semimembranos,
gastrocnemieni;
din celelalte doua sferturi se va recolta cate un ganglion limfatic (cervical
superficial, subiliac);
splina intreaga sau o portiune de 10-15 cm, din partea cu leziuni;
ficatul de la animalele mici se va trimite intreg impreuna cu vezica biliara. De la
animalele mari se va recolta o portiune cu latura de 15 cm, din regiunea cu
modificari, insotita de limfoganglionul portal si vezica biliara. In ambele cazuri
vezica biliara va fi golita de bila si cu canal coledoc legat;
un rinichi;
portiuni de tesuturi (carne, organe etc.), suspecte de a contine germeni patogeni,
insotite de limfoganglionii corespunzatori;
portiuni de piele si un os lung nedeschis;
limfoganglioni mezenterici, in cazul in care animalul prezinta simptome de
enterita.
Recoltarea, ambalarea si expedierea probelor se vor face in conditii sterile.
Examenul bacteriologic al carnii si subproduselor este obligatoriu in urmatoarele
cazuri:
57

 cand animalele inainte de taiere au prezentat simptome ale unor boli transmisibile
sau la examenul carnii si organelor se constata modificari anatomopatologice
specifice sau suspecte de asemenea boli;
cand animalele sunt bolnave sau suspecte de pesta porcina, iar carnea, organele si
grasimea au aspect normal (se face examenul pentru salmonele);
cand animalele taiate au fost suspecte de spticemie, piemie, au simptome de
enterita, metrite, artrite acute, inflamatie septica a tecilor seroase a tendoanelor,
leziuni purulente-neincapsulate sau necrotice la nivelul cordonului ombilical,
ficatului, splinei, rinichilor, pulmonilor, pleurei, peritoneului sau in alte tesuturi
ale organismului;
cand a survenit o inrautatire brusca a starii generale a animalului cu putin timp
inainte de taiere;
cand gradul modificarilor anatomopatologice nu este in concordanta cu
simptomele constatate la animalul in viata;
cand lipsesc organe importante pentru a aprecia salubritatea carnii, sau cand
organele respective sunt modificate organoleptic;
cand carnea provine de la animale din efective cunoscute ca purtatoare de
salmonele;
cand animalele au fost inoculate cu microbi sau toxine microbiene (experimental
sau pentru prepararea de seruri si vaccinuri) si nu au trecut 21 zile de la inocularea
cu microbi vii si 7 zile de la inocularea cu microbi morti sau toxine microbiene;
cand eviscerarea s-a facut mai tarziu de o ora din momentul sangerarii sau cand
carnea si organele sunt infiltrate cu sange;
cand animalele au fost intoxicate cu gaze sau substante toxice; in acest caz este
obligatorie si executarea examenului toxicologic;
cand se banuieste ca un produs comestibil (carne, subprodus comestibil) a suferit
o contaminare cu germeni patogeni in timpul prelucrarii, manipularii, depozitarii
sau transportului;
in toate cazurile de taieri de necesitate, cand nu s-a putut stabili in mod sigur
cauza care a impus la taierea animalului sau cand nu s-a putut face examenul
animalului inainte de taiere;
ori de cate ori autoritatile sanitare veterinare cer executarea lui.

15. CONDITII MERCEOLOGICE PENTRU CARNEA SI

SUBPRODUSELE LIVRATE PENTRU CONSUM UMAN
Carnea si subprodusele comestibile, produse in unitatile de taiere, pentru a putea fi
comercializate in scopul consumului public vor trebui sa indepliceasca niste conditii de
calitate, salubritate si conservabilitate.
58

Aceste conditii decurg din sanatatea animalelor si din caracterele organoleptice si

fizico-chimice ale carnii si subproduselor comestibile si sunt urmatoarele:
carnea si subprodusele comestibile nu trebuie sa afecteze sanatatea
consumatorului prin afectiunile morbide din timpul vietii animalului sau prin
alteratiile survenite dupa sacrificarea animalelor;
carnea si subprodusele comestibile trebuie sa prezinte calitati nutritive normale;
carnea si subprodusele comestibile trebuie sa prezinte caractere organoleptice
normale, sa impresioneze placut pe consumator;
carnea si subprodusele comestibile trebuie sa aiba proprietati de conservare
normale.

16. SANCTINUILE DE ABATOR

In urma controlului sanitar veterinar dupa taiere carnea, subprodusele comestibile si
subprodusele necomestibile se grupeaza in doua categorii:
admise in consum si/sau uz uman si
improprii consumului si/sau uzului uman.
Carnea si subprodusele comestibile din prima categorie se pot clasifica astfel:
produse salubre admise in consum liber (neconditionat, fara restrictii) - acestea
provin de la animale sanatoase, au caractere organoleptice, fizico-chimice si
microbiologice normale, au calitati nutritive corespunzatoare si proprietati de conservare
optime.
produse salubre, cu valoare nutritiva redusa - sunt produse care nu pun in pericol
sanatatea consumatorului dar nu indeplinesc in totalitate conditiile merceologice.
Produsele prezinta modificari organoleptice minore, care le diminueaza valoarea
nutritiva si conservabilitatea corespunzatoare. In aceasta categorie intra carnuri si
subproduse cu modificari de gust si miros, cum ar fi:
peste, urina, sexual, medicamente, dezinfectante;
carnuri cu infiltratii seroase;
carnuri cu hemoragii de mica intindere;
carnuri de la animale slabe;
carnuri sangeroase etc.
Toate aceste carnuri si subproduse comestibile sunt apte pentru consum liber dar
se vor comercializa cu pret redus.
produse admise in consum conditionat (dupa salubrizare, sterilizare) - aceste
produse prezinta pericol pentru consumator datorita parazitilor, germenilor si/sau
toxinelor bacteriene pe care le contin dar acest continut periculos poate fi distrus prin
diverse procedee, admise de normele si masurile sanitare veterinare.
59

Produsele insalubre pot deveni astfel salubre fara a suferi modificari organoleptice.
Metodele de salubrizare (sterilizare) pot fi fizice sau chimice.
Metodele fizice folosesc caldura (fierberea in cazane deschise, autoclavarea) sau
frigul (congelarea la temperaturi mai mici de -15C).
Metodele chimice folosesc sarea, acidul lactic etc.
Carnea si subprodusele comestibile din cea de-a doua categorie sunt periculoase
pentru consumator deoarece prezinta paraziti, germeni si/sau toxine bacteriene care nu
se distrug prin metodele de sterilizare enumerate mai sus.
Tot in aceasta categorie intra si carnea si subprodusele comestibile modificate
organoleptic. Aceste produse se confisca, se denatureaza si se distrug sau se prelucreaza
(valorifica) tehnic.
Denaturarea consta in deteriorarea fizico-chimica (sectionare, maruntire, stropire cu
substante odorizante) pentru ca produsele respective sa devina necomercializabile si
neconsumabile.
Distrugerea acestor produse se face prin ingropare in cimitire de animale, prin
aruncarea in putul sec sau prin arderea in crematorii.
Prelucrarea tehnica inseamna transformarea produselor confiscate in fainuri, prin
procedee industriale. In timpul prelucrarii produsele se sterilizeaza prin autoclavare,
fainurile rezultate (de carne-oase, de sange, de peste, de oase) fiind foarte valoroase
pentru hranirea animalelor.
Activitatea sanitara veterinara de dupa taiere, dintr-o unitate de taiere, este
consemnata in mai multe acte oficiale sanitare veterinare:

Act sanitar veterinar de confiscare (anexa 1)

60

(anexa 1)
M.A.A.-Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia Sanitara Veterinara
Circumscriptia Sanitara Veterinara............................
ACT SANITAR VETERINAR
DE CONFISCARE
Nr....................din...................................
Produsul:......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Calitatea:......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Proprietarul:.................................................................................................................................................
Adresa:.........................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Motivul confiscarii:......................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Destinatia:....................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Nerespectarea masurilor dispuse atrage, dupa caz sanctionarea contraventionala sau penala, conform
Legii sanitare veterinare.
Medic veterinar de stat

Luat la cunostinta,
proprietar,
......................................
(semnatura)

.......................................
(semnatura si parafa)
L.S.

Registrul privind examenul sanitar veterinar al animalelor dupa taiere (anexa 2)

61

M.A.A.-AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA

Directia Sanitara Veterinara..........................................................
Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul produselor
de origine animala.....................................................................

Nr.
crt

REGISTRUL
privind examenul sanitar veterinar al animalelor dupa taiere
Data
Specia,
Furnizorul
Rezultatul expertizei sanitare veterinare
examinarii categoria
si adresa Frecventa
Destinatia carcaselor
si nr.
bolilor
admise
admise
confiscari confisacari
animalelor
conditionat
totale
partiale
Nr To Nr
To Nr To Nr
To

Admise
To.

Destinatia organelor
Admise
Confiscate
cnditionat
To.
To.

Destinatia subproduselor
Admise
Admise
Confiscate
conditionat
To.
To.
To.

Semnatura
medicului
veterinar

Registrul de gestiune sanitara veterinara a carnii si produselor din carne (anexa 3)

62

(anexa 3)
M.A.A.- AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
Directia Sanitara Veterinara............................................................
Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul produselor
de origine animala...........................................................................

N Data
r intra
c
rii
rt

REGISTRUL
de gestiune sanitara veterinara a carnii si produselor din carne
Furniz Felul Cantita Data
Nr Data Cant. Rezultatul Sanctiuni sanitare
orul
carnii
tea
produc si transa trans
transarii
veterinare
si nr de (speci
(to.)
erii
dat
rii
ata sortime T repreluc Confisc
ageeaj
a si
carnii
a
nte
o
rare
are
sanit
modu
cer
veterin
l de
t.
ar
preze
san
nt)
it
vet

Dirijarea carnii
Refrigera
re
Nr
camerei

Congela
re
Nr
tunelulu
i

Depozita
re
Nr
depozitul
ui

Fabricat
ie
Sectia

Produse
le
livrate

Data
livrar
ii

Nr
certificatul
ui sanitar
veterinar

Destinatia
Intern
Export
Cantitat Cantitat Tar
ea
ea
a
To
To

Act sanitar veterinar privind prelucrarea sub restrictii si consumul conditionat al

produselor de origine animala (anexa 4)

63

(anexa 4)
M.A.A. Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia Sanitara Veterinara...............................
Circumscriptia Sanitara Veterinara.....................
ACT SANITAR VETERINAR
PRIVIND PRELUCRAREA SUB RESTRICTII SI
CONSUMUL CONDITIONAT AL PRODUSELOR
DE ORIGINE ANIMALA
Nr................................................data...................................
Produsul.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Cantitatea: ...................................................................................................................................................
Proprietarul: ................................................................................................................................................
Adresa: ........................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Rezultatul expertizei sanitare veterinare: ....................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Restrictiile impuse si modul de conditionare: .............................................................................................
......................................................................................................................................................................
Termenul de executie: .................................................................................................................................
Nerespectarea masurilor dispune, atrage dupa caz, sanctionarea contraventionala sau penala, conform
Legii sanitare veterinare.
Medic veterinar de stat

Luat la cunostinta
proprietar,

...............................................
(semnatura si parafa)

............................................
(semnatura)

L.S.

17. ALTE CATEGORII DE CARNE REZULTATE IN URMA

SACRIFICARII ANIMALELOR DE MACELARIE
17.1. STARI FIZIOLOGICE CARE INFLUENTEAZA NEGATIV CALITATEA
CARNII SI ORGANELOR
17.1.1. STAREA FETALA
Carnea de fetus are valoare nutritiva redusa deoarece contine o cantitate mare de
apa, o cantitate mare de glicogen, cantitati reduse de lipide si cantitati mari de colagen.
64

Musculatura este slab dezvoltata, infiltrata, de culoare gri-cenusie. Osificarea ets te

incompleta.
Fetusul se recunoaste dupa: capul mare, botul lung, ochii inchisi, articulatiile
voluminoase, parul lins si neted, copitele elastice, galbene, cu talpa bombata si netocita.
Mucoasa cavitatii bucale este violacee, dintii nu au erupt. Cordonul ombilical are vasele
pline cu sange. In intestin se observa meconiu. Este prezent dopul anal. Pulmonii sunt
mici, atelectazici, compacti, cu aspect carnificat si docimazie pozitiva. Maduva osoasa
este rosie, difluenta iar grasimea este infiltrata, gelatinoasa, de culoare brun-rosietica si
cu aspect granulos. Rinichii sunt de culoare violet-albastru.
La noi in tara carnea fetala este interzisa pentru consum si se confisca.
In alte tari (Anglia, Argentina, Tunisia, Italia, Spania) carnea de fetus bine dezvoltat
este admisa in consum.
17.1.2. STAREA DE ANIMAL PREA TANAR
Legea sanitara veterinara 60/1974 considera ca animal prea tanar, animalul sub 21
de zile sau peste aceasta varsta dar cu plaga ombilicala necicatrizata. Aceasta interdictie
este justificata atat de considerentele de igiena alimentara (carnea cu continut mare de
colagen etc.) cat si de considerentele economice.
Carnea provenita de la aceste animale este moale, apoasa, de culoare cenusie-roz.
Oasele sunt elastice cu epifizele nesudate la diafiza. Maduva osoasa este gelatinoasa, de
culoare rosu-inchis. Grasimea este absenta sau este prezenta in cantitati mici, infiltrata,
cu aspect gelatinos, de culoare galbuie. Rinichii sunt slab dezvoltati, de culoare rosuviolet, iar pe sectiune pot aparea nuante de brun-verzui la nivelul zonei corticale. La
nivelul spatiului conjunctiv axilar (subscapsular) se observa infitratie seroasa. Grasimea
perineala are aspect granular.
Animalele prea tinere care au fost sacrificate se confisca.
In Germania si in tarile scandinave se admite consumul de carne de vitel in varsta
de cateva zile.
17.1.3. STAREA DE GESTATIE DIAGNOSTICABILA
Legea de politie sanitara veterinara, promulgata in anul 1912, interzicea sacrificarea
vacilor in gestatie inaintata (art.33).
In momentul de fata in legislatia sanitara veterinara de la noi din tara este stipulata
interdictia de a sacrifica animale femele in gestatie diagnosticabila (Norme si masuri
sanitare veterinare-1974, art.22, litera a), cu exceptia celor acidentate sau bolnave, a
caror viata este periclitata. In acest caz sacrificarea este decisa de medicul veterinar.
De asemenea este interzisa sacrificarea femelelor in cazul cand de la fatare nu au
trecut mai mult de 8 zile (Norme si masuri sanitare veterinare-1974, art.22, litera b).
Prevederile legislatiei sanitare veterinare se justifica prin considerente umanitare si
economice.
Aceste femele prezinta edeme ale musculaturii si tesutului conjunctiv intermuscular
(mai mult sau mai putin accentuate) de la nivelul trenului posterior. In cazul taierilor de
65

necesitate zonele edematiate (infiltrate) se confisca, restul carnii si organelor putand fi

date in consum liber.
17.2. CARNEA SI ORGANELE CU VALOARE NUTRITIVA REDUSA
Medicii veterinari de stat sunt obligati sa declare cu valoare nutritiva redusa acele
carnuri si subproduse comestibile la care constata urmatoarele modificari:
miros sau gust de peste, modificari moderate ale gustului si mirosului sau ale
culorii, a consistentei (miros moderat de urina, de vieri, tapi, medicamente sau
dezinfectante etc.), infiltratii seroase mai putin pronuntate, hemoragii reduse la numar si
suprafata, sarcosporidii sau depozite calcare nu prea numeroase.
Daca se constata modificari de natura celor amintite numai la unele sferturi sau
portiuni de organe sau la unele subproduse comestibile, se vor declara cu valoare
nutritiva redusa numai acestea.
Modificarile privind culoarea, gustul, mirosul si compozitia carnurilor se apreciaza
dupa 24 ore de la taiere si la nevoie se vor face si probe de fierbere sau frigere.
slabire avansata (marasm), in afara cazurilor cand se impune confiscarea totala a
animalului;
carcase de vitel cu o dezvoltare incompleta a musculaturii;
sangerare incompleta, mai ales la animalele taiate de necesitate;
carnurile date conditionat in consum, grasimile animale comestibile, carnea de
pasare si de la alte specii decat animalele de macelarie, atunci cand acestea prezinta
modificari organoleptice, fizico-chimice sau bateriologice.
Carnea si subprodusele comestibile pot fi declarate cu valoare nutritiva redusa in
proportie de 25% si 50%. Cele care au valoare nutritiva redusa peste 50% se confisca.
Declararea valorii nutritive reduse, termenul de valorificare, conditiile de vanzare si
pretul produselor se fac de catre medicul veterinar de stat si de conducatorul unitatii
producatoare sau de desfacere, pe baza unui proces verbal.
Produsele cu valoare nutritiva redusa nu se pot folosi la fabricarea de preparate
decat in situatii speciale si cu avizul Agentiei Nationale Sanitare Veterinare.
17.2.1. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALE PREA SLABE
Aceste carnuri sunt produse de cauze fiziologice (varsta, subalimentatie, disfunctii
ale aparatului digestiv) sau de cauze patologice (parazitare, infectioase, toxice) si se
caracterizeaza prin modificari organoleptice ale maselor musculare si prin reducerea sau
absenta tesutului adipos.
Animalul este foarte slab, cu proeminentele osoase vizibile si musculatura putin
voluminoasa. Dupa taiere se observa putine depuneri grasoase sau lipsa acestora si
inlocuirea lor cu tesut conjunctiv predominant fibros, uscat sau infiltrat, cu aspect
gelatinos. Rinichii sunt flotanti si se poate observa edem perineal.

66

Clasificarea carnurilor slabe (Lefenetre si Dedieu-1964)

Felul slabirii
Modificari produse
Tipul carnii
in carne
Slabire fara
Resorbtia grasimii
Fara amiotrofie
Carnuri slabe din
infiltrarea tesutului de origine
cauza inanitiei
conjunctiv
fiziologica, fara
(carnuri
modificari fizice ale
marasmatice)
grasimii
Cu amiotrofie
Carnuri slabe din
cauza uzurii senile
(cahexie senila)
Resorbtia grasimii
Cu sau fara
Cahexie uscata
de origine
amiotrofie
patologica, grasime
uscata, fainoasa
Slabire cu infiltrarea Grasimea si
Infiltratie seroasa
tesutului conjunctiv musculatura
normale cantitativ
Grasimea pe cale de Fara amiotrofie
Hidrohemie
resorbtie sau
absenta, masele
musculare normale
Grasime absenta,
Cu amiotrofie
Hidrocahexie
masele musculare
pronuntata
foarte atrofiate
Tesutul conjunctiv axilar este infiltrat seros, limfoganglionii cervical superficial si
brahial sunt turgescenti. Maduva osoasa este difluenta. Tesutul osos al vertebrelor este
decolorat.
Pentru stabilirea calitatii carnii se poate efectua testul densitatii maduvei osoasetestul Lafenetre si Dedieu. Se recolteaza 10g maduva osoasa de la un os lung (radius,
femur), la 24 deore de la sacrificare. Proba se pune intr-un vas ermetic pentru a nu se
deshidrata si se aduce la laborator. La laborator in trei pahare se pune alcool etilic cu
concentrati diferite: 32 (D=0,963), 47 (D=0,940) si 52 (D=0,932). Se recolteaza trei
fragmente de maduva de dimensiunea unui bob de porumb si se introduc in cele trei
pahare. Proba poate pluti sau poate sa cada la fundul paharului si in felul acesta se
stabileste destinatia carnii. Aceasta destinatie difera dupa continutul in apa al maduvei
osoase (tabel).

67

32
cade la fund
pluteste
-

Testul Lafenetre si Dedieu pentru maduva osoasa

Alcool etilic
Umiditatea
Destinatia
maduvei osoase
carnii
47
52
peste 50
confiscare
cade la fund
40-50
confiscare sau
mezeluri
pluteste
cade la fund
25-40
mezeluri
Pluteste
pana la 25
carne normala

Sanctiuni:
in caz de slabire pronuntata insotita de edeme gelatinoase, la locul de depunere a
grasimilor, amiotrofie, infiltratia tesutului muscular, maduva osoasa difluenta,
rosie sau roz-galbuie, se confisca animalul in intregime;
in celelalte cazuri carnea se da in consum cu pret mai mic deoarece are valoare
nutritiva redusa;
in toate cazurile se controleaza posibilitatea existentei de cazuri patologice si daca
acestea sunt prezente se dau sanctiuni corespunzatoare cauzei.
17.2.2. CARNEA CU MIROSURI STRAINE
Dupa taiere carnea prezinta un miros caracteristic speciei dar in anumite cazuri
poate prezenta si mirosuri straine. Aceste mirosuri straine apar in carne datorita mai
multor cauze:
fiziologice - miros sexual de mascul (la vier permanent, la tap si berbec
permanent dar mai accentuat in perioada rutului);
-mirosuri datorate unor alimente (sroturi, faina de peste, plante
aromatice);
-mirosuri industriale absorbite respirator (petrol, dezinfectante,
terebentina etc.);
-mirosuri datorate medicamentelor administrate;
patologice -miros de urina (uremie),
-miros de acetona (febra vitulera, acetonemie),
-miros putrid (piemie, metrite),
-miros de iod (omfaloflebite),
-miros acid (meteorisme),
-miros de usturoi (ascaridioza),
-miros de unt ranced (carbune emfizematos) etc.
Carnea calda depozitata incorect ca si carnea rece depozitata si transportata incorect
pot capata mirosuri straine (de mucegai, de neaerisit, de rozatoare, de substante chimice,
68

de legume, de alte produse de origine animala). In cazul eviscerarii tardive, carnea

capata miros fecaloid.
Mirosurile sexuale se pot corecta prin castrarea masculilor respectivi, dupa care
sacrificarea se efectueaza la o anume perioada de timp, perioada in care mirosul carnii
dispare.
Sanctiuni:
carnurile cu mirosuri straine se supun unei aerisiri puternice timp de 24 ore.
daca mirosurile dispar prin volatizare carnea se da in consum neconditionat.
daca mirosurile se estompeaza carnea se da in consum cu valoare nutritiva redusa.
daca mirosurile nu dispar carnea se confisca.
pentru aprecierea corecta a mirosurilor se executa proba frigerii si/sau proba
fierberii.
17.2.3. CARNEA COLORATA ANORMAL
Carnea se poate colora anormal din mai multe cauze:
alimentare - culoare galbena (consum de iarba verde in cantitate mare-xantofila,
caroten). Se observa mai des la animalele batrane si obosite;
medicamentoase - tratamente cu albastru de metil, cu acid picric, triplaflavina,
albastru de tripan etc. In unele cazuri carnea se coloreaza la cateva ore dupa sacrificare
(albastru de tripan etc.) deoarece colorantul din tesuturi se oxideaza in contact cu
oxigenul atmosferic;
patologice - pigmenti exogeni (antracoza, sideroza), pigmenti endogeni
(hemoglobina, melanina, lipocrom, luteina, lipofuscina), pigmenti bacterieni (bacterii
cromogene), stari de boala (pigmentare icterica). Aceste pigmentari pot fi localizate (la
limfoganglioni, la organe, la alte tesuturi) sau generalizate.
Pigmentarea icterica trebuie diferentiata de pigmentarea in galben din cauze
alimentare. In pigmentarea icterica sunt colorate in galben: corticala si bazinetul renal,
cartilajele articulare, nervii, tendoanele, tesutul adipos perineal (este mai colorat la
periferie), urina, etc.
Sanctiuni:
se confisca tot animalul in caz de icter intens, generalizat, in caz de melanoza
generalizata si in toate cazurile de pigmentare intensa generalizata.
in caz de pigmentatii icterice moderate, daca nu sunt de natura infectioasa, carnea
si organele se supun aerisirii si frigului timp de 24-48 de ore.
daca s-a produs depigmentarea carnea si organele se pot da in consum
neconditionat. Trebuie insa executat cotrolul gustului, deoarece in unele
pigmentari in galben apare gustul amar.
daca nu s-a produs depigmentarea carnea si organele se confisca.
in caz de pigmentari localizate se confisca numai ceea ce este pigmentat.
in pigmentarile de natura alimentara si de natura senila moderate carnea si
organele se pot da in consum cu valoare nutritiva redusa.
69

17.2.4. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALELE OBOSITE

La animalele obosite apar modificari de compozitie chimica a sangelui si a
muschilor. Astfel in sange se acumleaza cantitati mari de metaboliti si apare o stare de
subintoxicatie, iar rezerva musculara de glicogen scade.
Din cauza reducerii cantitative a glicogenului muscular carnea se matureaza
necorespnzator, nu se mai poate conserva, se reduce consecutiv cantitatea de acid lactic
din muschi si creste pH-ul carnii (6,0-6,5).
Aceste carnuri au o capacitate de hidratare redusa si din aceasta cauza nu pot fi
folosite la producerea de preparate din carne.
Rigiditatea musculara este puternica dar de scurta durata, vasele intercostale sunt
pline cu sange, limfoganglionii si viscerele prezinta congestie. Seul perirenal este
infiltrat cu sange.
In profunzimea depunerilor de grasime se observa picaturi de sange asfixic. Apare
mirosul de mere renette la nivelul spatiului conjunctiv axilar, care dispare dupa aerare.
Tesutul conjnctiv axilar are vasele congestionate si negre. Simfiza ischiopubiana este de
culoare inchisa (negricioasa). Maduva oaselor este de culoare rosu inchis. Dupa fierbere
bulionul obtinut este tulbure.
Sanctiuni:
carnea si organele se dau in consum cu valoare nutritiva redusa daca examenul
bacteriologic are rezultat negativ si daca mirosul acid a fost redus sau eliminat
prin aerare. In caz contrar se confisca intreg animalul.
de asemenea se confisca tot animalul daca mirosul acid este pronuntat.
17.2.5. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALE INCOMPLET SANGERATE
Sangerarea este incompleta la urmatoarele categorii de animale: obosite, febrile, in
agonie, bolnave, taiate de necesitate.
Dupa sacrificare se observa sange remanent in vasele mici atat in muschi si organe
cat si in tesutul conjunctiv subcutan si intermuscular.
Carnea este de culoare inchisa, neagra si pe sectiune se scurge sange. Grasimea este
infiltrata cu sange.
In zonele de decubit se observa hipostaza, iar plaga de sangerare este foarte putin
sau deloc infiltrata cu sange.
Sanctiuni:
in cazul acestor carnuri este obligatoriu examenul bacteriologic.
se confisca tot animalul in caz de rezultat pozitiv la examenul bacteriologic si in
caz de hipostaza accentuata.
cand rezultatul examenului bacteriologic este negativ si cand remanenta de sange
in muschi si organe este moderata acestea pot fi date in consum imediat, cu
valoare nutritiva redusa, sub control sanitar.
70

17.3. STARI PATOLOGICE CARE INFLUENTEAZA NEGATIV CALITATEA

CARNII SI ORGANELOR
17.3.1. STAREA FEFRILA
Febra produce modificari organoleptice importante atat in carne cat si in
subprodusele comestibile.
Muschii sunt decolorati (membrele anterioare) sau sunt de culoare gri-murdar
(membrele posterioare) si au aspect de carne fiarta.
Carnea este infiltrata, are consistenta redusa, vasele mici sunt pline cu sange.
Limfoganglionii sunt suculenti, hipertrofiati, congestionati si hemoragici, tesutul
conjunctiv interfascicular este infiltrat.
Grasimea perirenala si pelvina are aspect laptos si umed.
Seroasele (pleura si peritoneul) sunt cenusii. Carnea are de obicei pH puternic acid
(3,5-4).
Este posibila prezenta florei microbiene patogena sau conditionat patogena. La
nivelul jaretelor (la taurine si cabaline) se observa edeme. Rigiditatea musculara este
absenta. In spatiul conjunctiv axilar se percepe miros de cloroform sau de lapte acru.
Organele parenchimatoase prezinta fie modificari distrofice fie modificari
inflamatorii.
Carnea se pune sub sechestru sanitar veterinar, dupa ce s-au recoltat probe pentru
examenul de laborator. Examenul bacteriologic este obligatoriu. Dupa 24 ore carnea se
va reexamina.
Sanctiuni:
cand rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv si/sau cand caracterele
febrile sunt pronuntate se confisca carnea si subprodusele comestibile.
cand rezultatul examenului bacteriologic este negativ si modificarile organoleptice
nu sunt pronuntate carnea si subprodusele comestibile se declara cu valoare
nutritiva redusa si se da in consum dupa sterilizare.
17.3.2. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALELE INTOXICATE
Cauzele si modul de manifestare a intoxicatiilor intalnite la animale sunt diverse.
Cauzele pot fi de natura:
vegetala:-alcaloizi,
-glicozizi,
-saponine etc.
industriala:-produse industriale secundare,
-aditivi furajeri,
-premixuri minerale,
-NaCl,
-fainuri furajere,
-pesticide,
-ingrasaminte chimice,
71

-metale grele,
-arsen,
-substante radioactive,
-substante medicamentoase,
-hormoni,
-dezinfectanti,
-detergenti, etc.
microbiana (botulism etc.)
animala: -veninuri de insecte,
-veninuri de reptile etc.
micotoxica: -aflatoxina,
-sterigmatocistina etc.
Simptomatologia poate varia de la forme supraacute la forme cronice de
manifestare. Simptomele pot sa se observe la un animal sau la mai multe animale.
Avand in vedere celor de mai sus se poate presupune ca se pot suspiciona intoxicatii
in cazul taierilor normale dar mai ales in cazul taierilor de necesitate.
Suspiciunea de animal intoxicat trebuie sa fie urmata de un control sanitar veterinar
cat mai complet al carnii si organelor: organoleptic, toxicologic, bioproba, fizico-chimic,
bacteriologic.
Dupa taiere se observa modificari in masele musculare si in mod deosebit in rinichi,
ficat, grasimi, glanda mamara, intestin, oase, glande endocrine.
Locurile de stocare a toxicului in organism este diferit in functie de toxicul
incriminat. Acesta poate fi raspandit in tot organismul sau stocat numai in anumite
tesuturi si organe.
Oricum de fiecare data trebuie determinata concentratia toxicului pe 100 gr carne,
aspect foarte important pentru stabilirea destinatiei acesteia.
Sanctiuni:
in toate cazurile de sacrificare a animalelor intoxicate se confisca organele,
masa gastro-intestinala, sangele si glandele endocrine .
carnea va fi obligatoriu supusa examenului complex de laborator. Daca acesta
evidentiaza prezenta toxicului peste limitele admise si/sau germeni patogeni
sau conditionat patogeni peste standardele microbiologie, atunci carnea se
confisca.
carnea se confisca total sau partial daca este modificata organoleptic iar
examenul de laborator este negativ.
carnea nemodificata organoleptic si care prezinta rezultat corespunzator la
examenul de laborator se poate directiona in consum, cu urmatoarele restrictii:
- nu se dirijeaza spre consum colectiv;
- nu se dirijeaza la fabricarea de produse din carne sau la export.
pielea, parul, coarnele, unghiile se prelucreaza industrial, insotite de buletinul
de analiza de la laborator si de mentiuni referitoare la modul de protectie al
72

personalului care le prelucreaza, respectiv de instructiuni de detoxifiere a

subproduselor respective.
confiscatele si deseurile de abator se exclud din hrana animalelor si se dirijeaza
spre prelucrare tehnica sau spre distrugere, in functie de rezultatul examenului
de laborator.
17.3.3. STARI DE : BACTERIEMIE, SEPTICEMIE, PIEMIE SI/SAU
SAPREMIE
In unele boli bacteriene si virotice agentii etiologici pot patrunde in sange
(bacteriemie, viremie), fiind vehiculati in tot organismul si contamineaza carnea si
organele.
In alte cazuri agentii etiologici patrund si se multiplica in sange (septiceme) si de
asemenea contamineaza carnea si organele. In ambele stari patologice carnea si organele
pot prezenta modificari organoleptice localizate sau generalizate.
In piemii procesele purulente localizate se metastazeaza in carne si organe, prin
vehicularea pe cale sanguina a unui proces inflamator exudativ purulent.
Consecutiv in carne si organe apar abcese, flegmoane, pericardite, peritonite,
pleurite, artrite purulente, meningite si alte afectiuni purulente, localizate in diverse
tesuturi si organe.
Sapremia se datoreaza resorbtiei si diseminarii, prin intermediul sangelui a unor
produse toxice rezultate in urma instalarii in diverse tesuturi a unor procese
necroticogangrenoase (metrite gangrenoase, gangrene umede).
Carnea si organele se modifica organoleptic si prezinta miros fetid, putrid.
Sanctiuni:
examenul bacteriologic este obligatoriu in cazul bacteriemiilor si septicemiilor in
care carnea si organele nu sunt modificate organoleptic. In functie de rezultatul
acestui examen carnea si organele se pot da in consum conditionat ( dupa
sterilizare) sau se confisca.
in cazul bacteriemiilor si septicemiilor insotite de modificari organoleptice in
carne si organe si in piemii si sapremii carnea si organele se confisca.
pieile, parul, coarnele si unghiile se pot prelucra industrial ca atare sau dupa
dezinfectare, conform rezultatului examenului bacteriologic.
17.3.4. STAREA DE AFECTIUNE LOCALIZATA SAU GENERALIZATA:
Medici examinatori din unitatile de taiere se intalnesc frecvent cu unele afectiuni
localizate sau generalizate. In aceste cazuri pe langa sanctiunea de confiscare a ceea ce
este afectat si/sau modificat organoleptic trebuie sa decida si asupra restului de carcasa
si/sau de organe care par a fi apte de consum.
Pentru mai multe asemenea situatii normale si masurile sanitare veterinare in
vigoare prevad urmatoarele sanctiuni ( art.52):
aspiratie de sange sau apa din bazinul de oparit (spalat) suine: pulmonii, traheea si
laringele se confisca, iar carnea si organele se dau in consum liber.
73

omfaloflebita acuta: carnea si subprodusele comestibele se confisca. Pielea, parul,

coarnele si unghiile se pot prelucra industrial fara restrictii.
pneumonie, pleuropneumonie, bronhopneumonie, gangrena pulmonara, piotorax:
in cazul cand carnea si subprodusele comestibile nu prezinta modificari organoleptice si
la examenul bacteriologic este un rezultat corespunzator acestea se pot da in consum
fara restrictii. Se confisca organul lezionat.
In leziuni pulmonare si purulente sau gangrenoase se confisca pulmonii, traheea,
laringele, cavitatea toracica, carnea si subrodusele comestibile modificate organoleptic.
Se recolteaza probe in vederea examenului bacteriologic,directionarea carnii si a
organelor efectuandu-se astfel:
in caz de rezultat pozitiv la examenul bacteriologic se confisca tot animalul,
in caz de rezultat negativ la examenul bacteriologic carnea si subprodusele
comestibile se dau in consum fara restrictii. Masa gastrointestinala are aceeasi
destinatie ca si carnea.
pericardita, pericardita traumatica, miocardita, endocardita: daca nu exista
modificari organoleptice in carne si organe acestea se dau in consum neconditionat .Se
confisca cordul si sacul pericardic.
Cand leziunile sunt purulente se confisca cordul, pericardul, toate partile de carcasa
si organele modificate organoleptic. Carnea si subprodusele comestibile se supun
examenului bacteriologic.
Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca tot animalul.
Daca rezultatul examenului bacteriologic este negativ carnea si subprodusele
comestibile se dau in consum fara restrictii.
Masa gastrointestinala are aceeasi destinatie ca si carnea.
anevrisme verminoase: anevrismul si vasele aferente se confisca. Carnea si
subrodusele comestibile nemodificate organoleptic se dau in consum fara restrictii.
In cazul in care apar edeme ale capului si gatului, ale trenului posterior, leziuni de
peritonita localizata sau generalizata, asociate cu slabire progresiva, se confisca tot
animalul.
peritonita: in formele acute, exudative, generalizate se pun sub restrictii sanitare
veterinare toate partile componente ale animalului.
Se confisca diafragmul, musculatura peretilor cavitatii abdominale, musculatura si
oasele peretilor cavitatii pelvine, masa gastrointestinala, carnea si organele modificate
organoleptic.
Se executa examen bacteriologic si daca acesta are rezultat negativ se dau in
consum neconditionat carnea si organele.
Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca tot animalul.
In formele cronice, localizate, se confisca masa gastrointestinala si portiunea de
perete al cavitatii abdominale afectata, iar restul carnii si subproduselor comestibile se
dau in consum neconditionat.
nefrite, pielonefrite, boli ale vezicii urinare.
74

In aceste boli se confisca rinichii, ureterele si vezica urinara, iar carnea si

subprodusele comestibile se dau in consum neconditionat, daca nu sunt modificate
organoleptic.
In cazul afectiunilor purulente se pun sub restrictii sanitare veterinare toate partile
componente ale animalului si se efectueaza examenul bacteriologic.
Daca rezultatul examenului bacteriologic este negativ carnea si subprodusele
comestibile se dau in consum fara restrictii.
Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca intreg animalul.
Cand sunt cazuri de ruptura a vezicii urinare se confisca tot animalul.
mamita gangrenoasa. In acest caz este obligatoriu examenul bacteriologic.
Daca rezultatul este negativ carnea si subprodusele comestibile se dau in consum
conditionat, dupa sterilizare termica.
Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca intreg animalul.
in anazarca si edeme generalizate se efectueaza confiscare totala.
fracturi, artrite, osteite. In aceste cazuri se excuta obligatoriu termometrie inainte
de sacrificare.
Daca animalul este afebril si daca tesuturile adiacente nu sunt inflamate si nu s-a
produs adenita se confisca locul leziunii, cu tesuturile hemoragice si edematiate
perifocale, restul carnii si subproduselor comestibile se da in consum neconditionat.
Cand sunt semne de septicemie, adenita si hemoragii generalizate se efectueaza
examen bacteriologic.
In functie de rezultatul examenului bacteriologic carnea se da in consum
conditionat (dupa sterilizare termica), cu confiscarea larga a zonei de fractura sau se
confisca animalul in totalitate.
abcese localizate. Abcesul si tesuturile invecinate sanatoase se confisca.
Daca abcesul a fost deschis accidental, in timpul prelucrarii primare sau al
controlului sanitar veterinar, toata carnea contaminata cu puroi se confisca.
in depuneri de calciu se confisca toata carnea si organele in care exista depuneri.
neoformatii (benigne sau maligne).
Daca neoformatia este localizata la un organ sau o regiune anatomica (musculatura,
oase, articulatii), iar carnea nu prezinta modificari organoleptice, se confisca organul sau
regiunea cu malformatie, restul carnii si subproduselor comestibile se da in consum
neconditionat.
Daca neoformatia este generalizata se confisca intreg animalul.
carne cu hipostaza. Cand hipostaza este prezenta intr-un organ pereche sau intr-o
regiune a carnii se confisca animalul in totalitate.
in hematoame se confisca portiunile cu hematoame fara a deprecia carcasele.
atrofii si/sau hipertrofii. Se confisca organele afectate, daca, prezinta ciroza,
degenerescente si leziuni ale limfoganglionilor respectivi.
alterarea carnii. In caz de alterare superficiala se confisca toata carnea alterata,
restul carcasei se da in consum conditionat, dupa sterilizare termica.
In cazul alterarii profunde (putrefactie) se confisca toata carnea.
75

17.3.5. CARNEA DE SUINE PALIDA, MOALE SI UMEDA (P.S.E.)

Carnea P.S.E. este o carne anormala, initialele reprezinta prescurtarea denumirii
acestei categorii de carne in limba engleza (pale = palida, soft = moale, exudativ =
umeda, apoasa).
Carnea este decolorata (la suprafata si pe sectiune), are consistenta redusa si este
umeda. La sectionare se observa scurgere abundenta de suc muscular. Cu toate acestea
continutul in proteine, glucide si lipide nu este diferit fata de carnea normala.
Aceste caracteristici negative reduc valoarea comerciala a carnii. Carnea P.S.E. nu
se preteaza la congelare si nici la producerea de preparate din carne, deoarece are
capacitate redusa de retinere a apei. Pierderile economice sunt foarte mari datorita
faptului ca aceste modificari se produc in mod obisnuit la regiunile de calitate superioara
ale carcasei si pentru ca se instaleaza la circa 60-70% din suinele sacrificate.
Inainte de taiere muschiul P.S.E. are mult acid lactic si putin ATP si creatinfosfat.
Dupa taiere in muschiul P.S.E. se produc urmatoarele modificari:
culoarea se deschide,
pH-ul scade rapid,
temperatura tisulara creste,
activitatea ATP-azei creste,
eliberarea ionilor de Ca din reticulul sarcoplasmatic este rapida,
ATP-ul se descompune rapid,
se acumuleaza si mult acid lactic si ca atare rigiditatea musculara se instaleaza
repede.
Modificarile se instaleaza rapid dupa taiere dar devin evidente la 12-24 de ore.
In decursul timpului au fost incriminati mai multi agenti etiologici. La inceput s-a
considerat ca este o miodistrofie de natura carentiala sau toxica.
In ultima perioada se considera ca agentul etiologic principal este stresul de
transport, stresul din bazele de receptie si parcul de animale, manipularea brutala a
suinelor, actiunea excitanta a metodei de asomare si chiar stresul de sacrificare.
Astazi este unanim acceptata ideea ca aceasta carne este consumabila
neconditionat. Evident trebuiesc exclusi agentii etiologici bacterieni (provenienta de la
un animal bolnav).
Pentru prevenirea aparitiei acestei categorii de carne se preconizeaza urmatoarele
masuri:
manipulare, transport, cazare in conditii optime,
metode de asomare care sa nu mareasca starea de excitatie a porcilor.

76

De asemenea se considera ca anumite rase de porci sunt genetic sensibile la stres si

din aceasta cauza in unele tari se face o selectie de eliminare a suinelor genetic stres
sensibile.

17.3.6. CARNEA DE SUINE DE CULOARE INCHISA, TARE, USCATA (D.F.D.)

La suine in urma sacrificarii apar carnuri, intr-un procent de aproximativ 5%,
corespunzatoare din punct de vedere igienc dar cu caractere organoleptice modificate.
Astfel acestea au culoarea rosu-inchis, consistenta tare, sunt uscate (la suprafata si pe
sectiune) si au pH-ul cu valori mai mari decat la carnea normala.
Denumirea de carnuri D.F.D. vine de la initialele din limba engleza a defectelor
organoleptice amintite (dark = culoare inchisa, firm = compact, ferm si dry = uscat, sec).
Aparitia acestor carnuri se considera a fi cauza insuficientei hormonilor
glucocorticoizi. Maturarea acestor carnuri este lenta deoarece procesele de glicogenoliza
si glicoliza sunt incetinite, cantitatea de acid lactic care se produce fiind redusa si deci
pH-ul este mai ridicat (peste 6,2).
Pe sectiune carnea este lipicioasa, uscata, de culoare rosu spre negru. Aceste carnuri
sunt expuse atacului microbian, deci se altereaza usor.
Carnurile D.F.D. au o buna capacitate de hidratare dar se saramureaza greu.
Carnurile respective sunt admise la producerea de prospaturi dar nu se admit la
producerea de semiconserve de sunca si de salamuri crude - de durata.

18. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ALTOR CATEGORII DE

CARNE SI ORGANE
18.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARNII SI ORGANELOR
PROVENITE DIN TAIERI DE NECESITATE.
Taierea de necesitate este o taiere de forta majora, cauzata de un accident sau o
boala care pune in pericol viata animalului. In aceasta categorie intra animale situate
intr-una din situatiile urmatoare:
accidentate grav - fracturi, hemoragii grave, eventratii, arsuri gave, fulguratii,
electrocutari, asfixii etc.;
bolnave de boli interne, infectioase sau parazitare, cu evolutie grava si care nu pot
fi vindecate prin tratamente;
suspecte de boli infectocontagioase sau care se taie in scop de diagnostic.
Animalele care se vor taia de necesitate se stabiesc de medicii veterinari de stat si
de medicii veterinari oficiali. In absenta acestora taierea de necesitate se poate aviza de
personalul sanitar veterinar auxiliar (tehnician veterinar, asistent veterinar) sau de
77

reprezentantul consiliului administrativ local. In cazul cand nici acestia nu sunt prezenti,
iar taierea nu poate fi amanata, aceasta se va efectua fara aviz prealabil.
Pentru aceste animale medicii veterinari de stat elibereaza Certificatul sanitar
veterinar pentru taiere de necesitate (anexa 1). In acesta medicul veterinar de stat trebuie
sa precizeze motivul sacrificarii de necesitate, faptul ca animalul a fost in evidenta
circumscriptiei sanitare veterinare respective si altele.
(anexa 1)
MAA - Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia Sanitara Veterinara..................................
Circumscriptia Sanitara Veterinara.......................
Nr..................data.......................

CERTIFICAT SANITAR VETERINAR

pentru taiere de necesitate
Identificarea animalului:
Specia............................................categoria...........................................rasa...............................................
varsta................................sexul......................................................nr.matricol............................................
Proprietarul:.................................................................................................................................................
adresa: localitatea...............................................strada................................................................................
..............................nr.........................judetul...........................................................
Animalul a fost taiat de necesitate la data : .................................................................................................
in locul.............................................din localitatea......................................................................................
judetul....................................sau se trimite spre taiere imediata.
In urma examenelor efectuate s-au constatat urmatoarele :.........................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Diagnosticul:................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Animalul a fost anterior taierii in evidenta circumscriptiei sanitare veterinare, fiind inscris in Registrul
de consultatii si tratamente la nr................din data de.................................................
Se certifica necesitatea taierii.
Se trimite la..................................................................................................................................................
(abatorul, punctul de taiere, localitatea)
insotit de Certificatul sanitar veterinar de transport nr.................................................................................
data....................................
Medic veterinar de stat,
L.S...............................................
(semnatura si parafa)

78

Taierea se poate face intr-o unitate de taiere, intr-o unitate de crestere sau pe
pasune. In ultimele doua cazuri igiena prelucrarii primare este nesatisfacatoare.
Animalele care se taie de necesitate in afara unor unitati de taiere se eviscereaza
partial (masa gastrointestinala, organele urogenitale, alte organe cu afectiuni) si nu se
jupoaie.
La examinarea post mortem medicul veterinar va controla modul cum au fost si
cand au fost sangerate animalele respective (in viata, in agonie, post mortem) si cand au
fost eviscerate.
Sanctiuni:
neeviscerarea la timp atrage dupa sine confiscarea intregului animal;
carnea si subprodusele comestibile rezultate se pun sub sechestru sanitar veterinar,
dupa ce s-au recoltat probe in vederea examenului bacteriologic, care este obligatoriu.
destinatia carnii si subproduselor comestibile se hotaraste de catre medicul
veterinar de stat, dupa sosirea buletinului de analiza de la laboratorul sanitar veterinar de
stat judetean respectiv, dupa cum urmeaza:
- carnurile si subprodusele comestibile admise in consum neconditionat sau in
consum conditionat se valorifica prin unitati de taiere. Fac exceptie carnea si
subprodusele comestibile obtinute din taierea de necesitate a animalelor din
gospodariile particulare, care se valorifica pentru consum familial.
- carnea si subprodusele comestibile improprii consumului uman se confisca.
taierile de necesitate se evidentiaza separat, situatia acestora se raporteaza lunar
la directiile sanitare veterinare judetene, pentru analizarea cauzelor acestora. De
asemenea se mentioneaza locul unde au fost taiate animalele.
controlul sanitar veterinar al carnurilor si subproduselor comestibile rezultate in
urma taierilor de necesitate trebuie sa se efectueze cu mare atentie, deoarece din statistici
se constata ca acestea sunt cauza principala pentru intoxicatiile alimentare colective
(T.I.A.C.).
18.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARNII SI ORGANELOR
PROVENITE DIN SACRIFICARI CLANDESTINE
Prin sacrificari clandestine se desemneaza acele taieri de animale de macelarie care
se efectueaza in afara unitatilor de taiere, carnea si subprodusele comestibile obtinute
urmand a fi comercializate clandestin, pentru consum public. Deci excluderea
controlului sanitar veterinar este totala: ante mortem, post mortem si al comercializarii.
Se sacrifica clandestin animale proprii bolnave, animale de macelarie furate,
animale din gospodariile anexe (cantine, spitale, camine etc.) care nu se supun
controlului sanitar veterinar si animale de macelarie a caror carne este comercializata ca
provenind de la alta specie (se sacrifica cabaline si carnea se comercializeaza ca fiind de
bovine).
In acest ultim caz carnea se dezoseaza, se fasoneaza si eventual se toaca in amestec
cu slanina de suine.
79

De asemenea se mai comercializeaza clandestin carne provenita de la cadavre

proaspete, de animale de macelarie.
Carnea si organele provenite din sacrificari clandestine si de la cadavre proaspete
este foarte periculoasa pentru consumator deoarece:
poate proveni de la animale bolnave de boli grave (turbare, antrax, morva etc.)
poate proveni de la animale moarte de boli grave;
este prelucrata primar, este ambalata si este transportata in conditii de igiena
precare.
Examinarea sanitara veterinara a acestor carnuri este dificila deoarece lipsesc de
multe ori organele, iar datele din anamneza in cele mai multe cazuri sunt false.
Din aceasta cauza examenul de laborator (fizico-chimic si bacteriologic) este
obligatoriu.
Sanctiuni:
sacrificarea clandestina ca si comercializarea clandestina reprezinta fapte
contraventionale la normele si masurile sanitare veterinare si se sanctioneaza conform
H.G. nr. 794/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare
veterinare - Art.3, litera B, nr.10. Din aceasta cauza carnea si organele depistate se
confisca (in sens juridic) si se pun sub sechestru sanitar veterinar, dupa ce s-au recoltat
probe in vederea examenului de laborator.
daca rezultatul examenului de laborator este corespunzator aceste carnuri si
subproduse comestibile se pun la dispozitia consiliilor administrative locale, care le
valorifica in interesul comunitatii, la camine, la azile etc.
daca rezultatul examenului de laborator este necorespunzator atunci aceste carnuri
si subproduse comestibile se confisca si se distrug sau se prelucreaza tehnic, dupa
posibilitati.
18.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARNII, ORGANELOR SI AL
ALTOR PRODUSE DE ORIGINE ANIMALA ADUSE DIN ALTE LOCALITATI.
La ora actuala numarul producatorilor de carne, subproduse comestibile si de alte
produse de origine animala a crescut foarte mult. Acestia sunt fie persoane juridice fie
persoane fizice (gospodariile populatiei) si isi comercializeaza produsele in unitati
comerciale specifice sau in sectoare ale pietelor agroalimentare, targurilor, oboarelor,
respectiv in locuri autorizate sanitar veterinar si sanitar.
Circulatia acestor produse este foarte intensa si acopera tot teritoriul national,
deoarece cererea si oferta se modifica permanent fie din cauze economice, fie din cauza
calitatii carnii, subproduselor comestibile si a celorlalte produse de origine animala
(preparate din carne, lapte, produse lactate, miere, pasari vii etc.).
Controlul sanitar veterinar al acestor produse este efectuat de medicii veterinari de
stat si de medicii veterinari oficiali, pe teritoriul carora aceste produse sunt
comercializate si de catre inspectorii de politie sanitara veterinara, care controleaza
transportul acestor produse.
80

Acestia efectueaza un control al actelor insotitoare ale produselor de origine

animala (controlul administrativ) si un control sanitar veterinar propriu-zis, referitor la
prospetimea produselor si igiena transportului.
18.3.1. CONTROLUL ADMINISTRATIV
Acest control se refera la actele sanitare veterinare, la actele referitoare la calitate si
la actele financiar-comerciale, care trebuie sa insoteasca produsele de origine animala
destinate consumului public.
Actele sanitare veterinare care trebuie sa insoteasca produsele de origine animala
destinate consumului public, in functie de categoria lor, sunt:
Certificat de sanatate publica veterinara pentru carne proaspata/organe (anexa 2)

(anexa 2)
Anexa nr.11
la norma sanitara veterinara
ROMANIA
MINISTERUL AGRICULTURII SI ALIMENTATIEI
AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
Directia sanitara veterinara.........................
CERTIFICAT DE SANATATE PUBLICA VETERINARA
pentru carne proaspata/organe
Nr.......................
Autoritatea locala competenta:
Directia sanitara veterinara..........................................................................................................................
Eminent: -Medic veterinar oficial Dr..........................................................................................................
-Circumscriptia sanitara veterinara / Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul
alimentelor de origine animala.....................................................................................................................
1. Identitatea carnii
Carne de.......................................................................................................................................................
(specia de animal)
Natura produselor.........................................................................................................................................
Natura ambalajelor.......................................................................................................................................
Numarul pieselor sau al unitatilor de ambalaj..............................................................................................
Data taierii....................................................................................................................................................
Anul si luna congelarii.................................................................................................................................
(in cazul carnii congelate)
Greutatea neta..............................................................................................................................................
II. Provenienta carnii
Adresa/adresele si numarul/numerele de autorizare veterinara ale abatorului producator: ........................
......................................................................................................................................................................
Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale salii de transare....................................................
81

......................................................................................................................................................................
Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale frigoriferului.........................................................
......................................................................................................................................................................
III. Destinatia carnii
Carnea este expediata din ............................................................................................................................
(localitatea de expeditie)
la ..................................................................................................................................................................
(localitatea de destinatie)
prin urmatoarele mijloace de transport........................................................................................................
(pentru vagon si auto numarul de inmatriculare)
IV. Atestat de sanatate publicaveterinara
Subsemnatul,medic veterinar oficial, certific urmatoarele:
carnea/organele provine/provin de la animale sanatoase, originare din efective si localitati
nesupuse unei restrictii sanitare veterinare de sanatate
ca urmare a inspectiei ante-mortem si pot mortem, carnea/organele a fost/au fost gasita/gasite
apta/apte neconditionat spre consum uman
mijloacele de transport indeplinesc conditiile de igiena
Marca de
Emis in..............................
sanatate publica
(localitatea)
veterinara
la ......................................
(data)
Numele, prenumele, numarul de autentificare si parafa medicului veterinar oficial...................................
......................................................................................................................................................................

Anexa nr.11
la norma sanitara veterinara
ROMANIA
MINISTERUL AGRICULTURII SI ALIMENTATIEI
AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
Directia sanitara veterinara.........................
CERTIFICAT DE SANATATE PUBLICA VETERINARA
pentru carne proaspata/organe
Nr.......................
Autoritatea locala competenta:
Directia sanitara veterinara..........................................................................................................................
Eminent: -Medic veterinar oficial Dr..........................................................................................................
-Circumscriptia sanitara veterinara / Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul
alimentelor de origine animala.....................................................................................................................
1. Identitatea carnii
Carne de.......................................................................................................................................................
(specia de animal)
Natura produselor.........................................................................................................................................
82

Natura ambalajelor.......................................................................................................................................
Numarul pieselor sau al unitatilor de ambalaj..............................................................................................
Data taierii....................................................................................................................................................
Anul si luna congelarii.................................................................................................................................
(in cazul carnii congelate)
Greutatea neta..............................................................................................................................................
II. Provenienta carnii
Adresa/adresele si numarul/numerele de autorizare veterinara ale abatorului producator: ........................
......................................................................................................................................................................
Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale salii de transare....................................................
......................................................................................................................................................................
Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale frigoriferului.........................................................
......................................................................................................................................................................
III. Destinatia carnii
Carnea este expediata din ............................................................................................................................
(localitatea de expeditie)
la ..................................................................................................................................................................
(localitatea de destinatie)
prin urmatoarele mijloace de transport........................................................................................................
(pentru vagon si auto numarul de inmatriculare)
IV. Atestat de sanatate publicaveterinara
Subsemnatul,medic veterinar oficial, certific urmatoarele:
carnea/organele provine/provin de la animale sanatoase, originare din efective si localitati
nesupuse unei restrictii sanitare veterinare de sanatate
ca urmare a inspectiei ante-mortem si pot mortem, carnea/organele a fost/au fost gasita/gasite
apta/apte neconditionat spre consum uman
mijloacele de transport indeplinesc conditiile de igiena
Marca de
Emis in..............................
sanatate publica
(localitatea)
veterinara
la ......................................
(data)
Numele, prenumele, numarul de autentificare si parafa medicului veterinar oficial...................................
......................................................................................................................................................................

Certificat sanitar veterinar de transport pentru produse de origine animala, furaje

si alte marfuri (anexa 2)

83

M.A.A. Agenta Nationala Sanitara Veterinara

Directia Sanitara Veterinara................................
Circumscriptia Sanitara Veterinara.....................
Nr..............data.......................ora.......................

(anexa2)

CERTIFICAT SANITAR VETERINAR

DE TRANSPORT
pentru produsele de origine animala, furaje si alte marfuri
Denumirea produselor..................................................................................................................................
Cantitatea.....................................................................................................................................................
Nr si felul ambalajelor.................................................................................................................................
Proprietarul...................................................................................................................................................
Adresa..........................................................................................................................................................
Documentul de expeditie.............................................................................................................................
nr............................................data..........................................
Certificatul de calitate nr............................................................data...........................................................
Examenele si analizele de laborator efectuate:
data
felul examenelor si analizelor
rezultatul

(verso)
Se verifica urmaoarele:
1. Locul de origine si localitatea de provenienta sunt lbere de boli epizootice.
2. produsele au fost examinate inainte de livrare-incarcare si sunt......................................................
(salubre, confiscate etc.)
3. Mijlocul de transport........................................................................................................................
(tipul, nr circulatie, seria)
a fost in prealabil verificat, spalat-dezinfectat si indeplineste conditiile prevazute in normele
sanitare veterinare.
4. Transportul se efectueaza la.........................................................................................................la
...........................................................pe ruta................................................................................cu
destinatia .........................................................................................................................................
Conditii speciale de transport:

84

..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
Restrictii sanitare veterinare ............................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
Loc
Medic veterinar de stat,
pentru
timbru
L.S. ....................................
fiscal
(semnatura si parafa)

Autorizatie sanitara veterinara pentru mijloacele de transport animale, produse de

origine animala si furaje (anexa 3)
MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara
Directia Sanitara Veterinara...........................
AUTORIZATIE SANITARA VETERINARA
pentru transport animale, produse de origine animala si furaje
Nr............................din........................
Mijlocul de transport.......................................................nr circulatie(seria)................................................
...........................capacitatea..................................................,
Proprietatea............................................................Adresa...........................................................................
......................................................................................................................................................................
Se autorizeaza pentru transportul.................................................................................................................
Nerespectarea conditiilor sanitare veterinare atrage, dupa caz, ridicarea autorizatiei si sanctionarea
contraventionala sau penala, conform Legii sanitare veterinare.
Director,
..............................................
L.S.
----------------------------------------------------------------------(verso)
Autorizatia insoteste in mod obligatoriu mijlocul de transport si se prezinta anual la verificare si viza.
Anul.......................
Anul.......................
Anul.......................
Semnatura,
Semnatura,
Semnatura,
L.S.
L.S.
L.S.
Anul.......................
Anul.......................
Anul.......................
Semnatura,
Semnatura,
Semnatura,
L.S.
L.S.
L.S.

85

 Carnet de sanatate pentru animale, pasarile si coloniile de albine de la care se

valorifica produse (pentru gospodariile populatiei), (anexa 4)

(anexa 4)
Directia Sanitara Veterinara
.................................................
Circumscriptia Sanitara Veterinara
........................................................
CARNET DE SANATATE
pentru animalele, pasarile si coloniile de albine de la care se valorifica produse
Nr ..................................data.........................................
PRODUCATORUL:
......................................................................................................................................................................
DOMICILIUL:
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Buletinul de identitate seria....................................................nr......................................................eliberat
de Politia .....................................................................................................................................................

Animalele existente in gosodaria producatorului:

Specia si
Anul .....................
Anul ..........................
categoria
I
II
III
IV
I
II
III
Bovine
din care
vaci
Ovine
Caprine
din care
mulgatoare
Porcine
Pasari
din care
ouatoare
Familii de
albine
Produsele care se valorifica:
86

IV

......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Starea sanatatii animalelor

Examenele sanitare
veterinare efectuate
Tuberculinarea
bovinelor

Data

Rezultatul

Semnatura si parafa
medicului veterinar

Controlul serologic
pentru bruceloza bovina
Controlul serologic
pentru depistarea
mastitelor la vaci
Examenul clinic
trimestrial al
animalelor, pasarilor si
familiilor de albine din
gospodarie
Observatii si restrictii sanitare veterinare : ..................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Medic veterinar de stat,
L.S. ........................................
(semnatura si parafa)
Obligatiile producatorilor
Persoanele care valorifica laptele si produse lactate, oua, pasari vii, miere de albine, ceara si altele, vor
avea asupra lor prezentul carnet de sanatate, vizat in fiecare trimestru de catre circumscriptia veterinara,
in raza careia domiciliaza. Valorificarea acestor produse este admisa numai in locuri publice (piete,
targuri).
Pentru carne si preparate din carne, vor avea certificat sanitar veterinar de transport, eliberat de
circumscriptia sanitara veterinara de care apartin.
Produsele aflate in piete si targuri, inainte de a fi puse in vanzare, vor fi prezentate la setiunea de
control sanitar veterinar a alimentelor de origine animala sau personalului sanitar veterinar care
controleaza locul respectiv de valorificare, pentru a fi examinate si admise la valorificare.
Alimentele de origine animala trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
87

sa provina de la animale, pasari sau colonii de albine sanatoase si sa fie manipulate numai de
catre persoane sanatoase
sa nu fie falsificate sau cu mirosuri, gusturi sau culori straine, cu o consistenta anormala
sa nu fie murdarite sau sa nu contina impuritati, sa nu fie transportate sau prezentate in ambalaje
murdare, ruginite sau improprii pentru produsul respectiv.
In locurile publice de valorificare a produselor, producatorii vor fi imbarcati in hale, sorturi si bonete
curate.

Certificatele se elibereaza pentru fiecare mijloc de transport, au valabilitatea

specificata de eminent, trebuie sa fie completate corect, citet si sa poarte marca de
sanatate (anexa 5).

88

Carnetul de sanatate trebuie sa fie corect si citet completat, vizat la zi si trebuie

prezentat medicului veterinar care deserveste locul public de valorificare respectiv,
impreuna cu produsele ce se vor comercializa.
De asemenea, in cazul carnii si organelor, se controleaza corespondenta marcii
aplicate pe certificat cu cea aplicata pe produs.
Mijlocul de transport se controleaza daca este autorizat si daca a fost curatat si
supus dezinfectarii inainte de folosire.
Toate aceste acte sunt eliberate de medicul veterinar de stat sau de medicul
veterinar oficial, cu exceptia autorizatiei pentru mijlocul de transport care se elibereaza
de directorul directiei sanitare veterinare judetene sau a municipiului Bucuresti.
18.3.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR PROPRIU-ZIS
Controlul prospetimii se realizeaza prin examenul organoleptic al carnii,
subproduselor comestibile si al celorlalte produse transportate. Acest control stabileste
daca produsele sau modificat alterativ in timpul transportului.
Medicul veterinar controleaza modul de transport si de ambalare a produselor
respective, pentru a stabili daca in timpul transportului acestea au suferit contaminari cu
microorganisme.
Sanctiuni:
cand carnea, subprodusele comestibile sau celelalte produse sunt corespunzatoare
organoleptic, al igienei transportului, respectiv al controlului administrativ, se admit in
consum neconditionat
orice suspiciune referitoare la salubritatea si/sau prospetimea acestora se va solda
cu sechestrarea produselor respective si cu recoltarea de probe pentru examen de
laborator complet (organoleptic, fizico-chimic, bacteriologic etc.). Daca rezultatul
examenului de laborator este negativ produsele se dau in consum neconditionat. Daca
rezultatul examenului de laborator este pozitiv produsele se confisca si se distrug sau se
valorifica, fie in hrana animalelor fie prin prelucrare tehnica, dupa caz.
in cazurile cand carnea, subprodusele comestibile sau celelalte produse sufera
modificari organoleptice, murdariri, alterari, sunt transportate in mjloace de transport
neautorizate si cand exista neconcordante intre inscrisurile din acte si realitatea
transportata se considera ca s-au produs contraventii si sunt sanctionate conform H.G.
nr. 794/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare
veterinare - Art.2, litera B, nr. 8, nr. 9 si nr. 18.
18.4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PRODUSELOR DE ORIGINE
ANIMALA IMPORTATE, EXPORTATE SAU TRANZITATE
Produsele de origine animala destinate consumului sau uzului uman sunt marfuri de
mare importanta care constituie obiect al comertului international. Acest comert se
89

desfasoara pe baza unor reglementari, dintre care unele sunt de domeniul sanitar
veterinar. Produsele de origine animala se importa, se exporta sau pot tranzita teritoriul
unei tari.
Reglementarile sanitare veterinare care privesc circulatia transfrontaliera a
produselor de origine animala sunt emise de:
organisme internationale (ONU-Organizatia Natiunilor Unite, OMS-Organizatia
Mondiala a Sanatatii, FAO- Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie, WTOOrganizatia Mondiala a Comertului, OIE-Oficiul Internatonal de Epizootii etc.),
organisme regionale (CEE-Comunitatea Economica Europeana, CBAV-Comitetul
Balcanic pentru Activitate Veterinara, NAFTA- Asociatia Nord Americana a
Liberului Schimb, EFTA-Asociatia Europeana a Liberului Schimb etc.),
fiecare tara in parte.
De asemenea acordurile bilaterale interstatale, in domeniul comertului si in
domeniul veterinar, cuprind reglementari referitoare la activitatea de comert cu produse
de origine animala.
Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala care se importa, se
exporta si care tranziteaza se efectueaza prin intermedul inspectoratelor sanitare
veterinare de frontiera judetene. Acestea cuprind totalitatea puctelor de control de trecere
a frontierei (PCTF) de la nivelul unui judet, prin care se executa mare sau mic trafic de
produse de origine animala si de animale.
Sediile acestor inspectorate sunt la nivelul celui mai important punct de control al
trecerii frontierei. Puncte de control de trecere a frontierei mai sunt organizate in
porturile si in aeroporturile cu trafic international.
Inspectoratele sanitare veterinare de frontiera judetene sunt parti componente ale
Politiei Sanitare Veterinare de Frontiera (P.S.V.F.).
Scopurile activitatii sanitare veterinare de frontiera sunt:
prevenirea introducerii pe teritoriul national a unor boli specifice animalelor si a
zoonozelor,
prevenirea exportului unor animale bolnave de boli transmisibile la animale si la
om,
prevenirea importarii si/sau exportarii de produse de origine animala care ar
putea pune in pericol sanatatea consumatorului intern sau extern,
asigurarea tranzitului de animale si produse de origine animala in conditii de
perfecta securitate sanitara veterinara pentru tara noastra.
In Romania trecerea frontierei de catre produsele de origine animala este
reglementata de normele si masurile sanitare veterinare, care insotesc Legea sanitara
veterinara nr. 60/1974, modificata.
Agentia Nationala Sanitara Veterinara (A.N.S.V.) emite, ori de cate ori este cazul,
ordine proprii sau propune Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor
(M.A.A.P.- fost M.A.A.) emiterea unor ordine ( care se publica in Monitorul Oficial
Partea I-a) referitoare la importul, exportul si tranzitul de animale si produse de origine
90

animala. De asemenea A.N.S.V. notifica prefecturilor, consiliilor judetene si directiilor

sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, masurile de interdictie a
importului de animale si produse de origine animala, din tarile in care evolueaza boli
grave pentru animale sau antropozoonoze.
Ordinul M.A.A. nr. 33/23 mai 1997 privind neautorizarea sanitara veterinara a
importului de bovine, ovine si a unor produse de origine animala din tarile in care
evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si caprine;
Ordinul M.A.A. nr. 46/23 iunie 1997 privind modificarea si completarea
Ordinului M.A.A. nr. 33/23 mai 1997 privind neautorizarea sanitara veterinara a
importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse de origine animala din
tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si
caprine;
Ordinul M.A.A. nr. 68/30 septembrie 1997 pentru aprobarea Normei Sanitare
Veterinare cu privire la conditiile sanitare veterinare pentru admiterea la import a
produselor de origine animala si a furajelor (M.O. Partea I-a nr. 284/1997);
Ordinul M.A.A. nr.70/11 august 1998 pentru aprobarea normei sanitare veterinare
privind conditiile si procedura de avizare sanitara veterinara a importului,
exportului si tranzitului cu animale, produse si subproduse de origine animala,
furaje si alte produse si materii care pot influienta starea de sanatate a animalelor
si sanatatea publica (M.O. partea I-a nr.369/1998) ;
Ordinul M.A.A. nr.103/6 noiembrie 1998 pentru aprobarea normei sanitar
veterinare privind conditiile sanitare veterinare si procedura de autorizare sanitara
veterinara de functionare a unitatilor supuse controlului sanitar veterinar si privind
aprobarea efectuarii de activitati de export cu produse de origine animala si cu alte
produse supuse controlului sanitar veterinar ( M.O. partea I-a nr.499/1998) ;
Ordinul M.A.A. nr.76/26 mai 1999 pentru modificarea Ordinului ministrului
agricultirii si alimentatiei nr.33/23 mai 1997 privind neautorizarea sanitara
veterinara a importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse de origine
animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongioforma la bovine si
scrapia la ovine si capre, modificat si completat prin Ordinul ministrului
agriculturii si alimentatiei nr.46/23 iunie 1997;
Ordinul M.A.A. nr.100/27 iulie 1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare
privind masurile de profilaxie si combatere a encefalopatiei spongiforme bovine;
Ordinul A.N.S.V. nr.101008/19 ianuarie 2001 privind interzicerea importurilor din
Italia de bovine si unele produse de origine animala provenite de la acestea;
Ordinul A.N.S.V. nr.101322/29 ianuarie 2001 cuprinzand masuri suplimentare de
prevenire a introducerii pe teritoriul Romaniei a encefalopatiilor spongiforme
transmisibile.
Incepand din 25 ianuarie 2000 A.N.S.V. prin mai multe Note a alcatuit o lista de
tari, din care se interzice importul de animale vii si de unele produse de origine animala,
91

deoarece in acestea evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si

caprine.
Controlul sanitar veterinar de frontiera in cazurile de import si export se refera la
doua mari aspecte:
Controlul administrativ,
Controlul sanita veterinar al produselor.
Controlul administrativ inseamna controlul actelor insotitoare ale importului sau
exportului respectiv:
Aviz sanitar veterinar de import/export
ROMANIA
MINISTERUL AGRICULTURII ALIMENTATIEI SI PADURILOR
AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
Directia sanitara veterinara...................................................................
Nr.........................................
Data......................................
AVIZ
sanitar veterinar de import/export
In baza solicitarii nr.......................................din data de.................................................formulata de
Societatea Comerciala........................................................................................................Directia sanitara
Veterinara.......................................................................................................acorda Aviz sanitar veterinar
de import/export, valabil pana la...............................................................pentru:
1. Identificarea produselor si calitatea:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
2. Originea produselor:
Tara........................................................................................................................................................
Expeditorul............................................................................................................................................
Unitatea producatoare............................................................................................................................
3. Destinatia produselor:
Tara........................................................................................................................................................
Punctul de control de trecerea frontierei/iesire......................................................................................
Unitatea de depozitare............................................................................................................................
4. Modul de valorificare:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
Parametrii de salubritate ai produselor importate trebuie sa corespunda prevederilor Ordinului
ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 68/1997, iar parametrii de calitate trebuie sa fie cel putin
egali cu cei prevazuti in standardele nationale in vigoare in Romania si sa fie inscrisi pe eticheta, in
fisa tehnica si in declaratia de conformitate.
Parametrii de calitate si salubritate ai roduselor exportate trebuie sa corespunda prevederilor
oficiale din tarile importatoare, importatorul/exportatorul are obligatia de a respecta conditiile
sanitare veterinare care se vor inscrie pe verso, care fac parte integranta din prezentul preaviz.
92

Director.
......................................................
(numele, semnatura si stampila)
Tara.............................................
Ordinul de plata nr......................

Intocmit,
.............................................

Certificat sanitar veterinar de transport (tip international)

Certificat de conformitate
Fisa tehnica
Documentele mijlocului de transport.
Se controleaza intocmirea corecta a actelor, daca sunt completate citet, daca sunt
respectate conditiile sanitare veterinare de import/export, care sunt inscrise pe verso
avizului in momentul eliberarii acestuia.
De asemenea se controleaza daca mijlocul de transport este autorizat sanitar
veterinar si igienizat.
Daca toate actele corespund se trece la controlul sanitar veterinar al produselor.
In cazul importurilor se efectueaza un control organoleptic la frontiera si un
examen de laborator pe probele recoltate, dupa ce produsele au fost depozitate.
Depozitarea se poate face la punctul de frontiera (daca sunt conditii) sau intr-un depozit
stabilit anterior, in apropierea punctului de trecere a frontierei.
Dupa aceste controale se elibereaza un certificat sanitar veterinar de control
frontiera si viza de liber la import, daca produsele corespund standardelor de stat si
conditiilor sanitare din avizul sanitar veterinar. Pana la locul de depozitare produsele vor
fi insotite de un certificat sanitar veterinar de frontiera provizoriu.
In cazul exporturilor se controleaza organoleptic produsele si inscrisurile in
buletinele de analiza, care insotesc produsele.
Cand se constata necorespondente in acte sau cand produsele importate nu
corespund standardelor nationale acestea se resping de la import. Aceasta sanctiune
apartine Agentiei Nationale Sanitare Veterinare. Pana la luarea deciziei de catre A.N.S.V.
produsele respective se supun carantinei sanitare veterinare de frontiera.
Controlul sanitar veterinar al produselor aflate in tranzit prezinta unele
particularitati.
Trecerea produselor de origine animala de la exportator la importator prin teritoriul
unei terte tari se numeste tranzit.
Tara tranzitata are dreptul sa execute control sanitar veterinar asupra produselor de
origine animala in tranzit. Acest control se efectueaza atat la intrarea produselor in tara
cat si la iesirea produselor din tara.
De cele mai multe ori mijloacele de transport care tranziteaza tara sunt sigilate. In
toate cazurile se efectueaza controlul administrativ al tranzitului si controlul mijlocului
de transport, inclusiv starea sigiliilor. Daca toate rezultatele controlului sunt
corespunzatoare atunci pe documentele insotitoare se aplica viza de liber tranzit.

93

In cazul suspiciunii, referitoare la calitatea produselor si la incarcatura, mijloacele

de transport sunt desigilate, iar produsele se controleaza organoleptic si prin examene de
laborator. Aceste produse se depoziteaza in carantina.
Tranzitul se respinge sau se confisca (conform legislatiei internationale si/sau
conventiilor bilaterale) cand:
produsele sunt alterate,
sunt falsificate,
actele nu sunt completate corect sau lipsesc,
in mijlocul de transport sunt descoperite alte marfuri, prohibite sau nu (tigari,
arme, droguri etc.) si/sau persoane.
19. IDENTIFICAREA SPECIEI ANIMALELOR DE MACELARIE DE LA
CARE PROVINE CARNEA
Identificarea speciei animalului furnizor de carne este o componenta foarte
importana a controlului sanitar veterinar al carnii, deoarece practica curenta a
demonstrat existenta a doua tipuri de frauda comerciala:
comercializarea de carne de la o specie comestibila sub numele de carne de la alta
specie comestibila, dar cu valoare comerciala mai mare, in scopul obtinerii de
venituri mai mari (se vinde carnea de cal drept carne de vita);
comercializarea de carne de la specii necomestibile drept carne de specie
comestibila (carne de caine sau carne de pisica drept carne de miel, carne de
pisica drept carne de iepure).
Identificarea speciei de provenienta este destul de usoara cand se examineaza
carnea in carcase, carnea in semicarcase si carnea in sferturi.
Problemele de identificare a speciei apar la carnea transata si la carnea tocata. In
aceste cazuri, in lipsa unor fragmete de oase concludente, se impune depistarea speciei
prin examene de laborator.
Controlul sanitar veterinar de identificare a animalului de la care provine carnea se
face prin:
analiza caracterelor organoleptice ale carnii,
analiza caracterelor organoleptice ale grasimii,
examenul anatomic al oaselor si fragmentelor de oase,
examene de laborator.
19.1. IDENTIFICAREA SPECIEI, VARSTEI SI SEXULUI ANIMALULUI DE
MACELARIE PERIN EXAMENE ORGANOLEPTICE
Taurine
Vitel de lapte - Carnea este initial de culoare roz-cenusiu, apoi roz-albicios.
Consistenta este initial moale si pe masura inaintarii in varsta devine ferma. La aceasta
varsta nu se observa nici marmorarea nici perselarea carnii.

94

Manzat - Carna are culoare rosu-palid spre rosu-intens, consistenta medie, este
marmorata si perselata, in functie de starea de ingrasre. Grasimea are culoare alba, este
de consistenta ferma, nesfaramicioasa.
Animal adult - Carnea are culoare variabila ca nuanta, in general rosu-viu, este
perselata si marmorata la animalele ingrasate si cu miros specific. Grasimea este de
culoare alb-galbuie. Consistenta seului racit este ferma dar acesta nu este sfaramicios.
Taur - Culoarea carnii este rosu-aramiu. Carnea are consistenta tare, nu este
perselata si rareori este marmorata. Seul este alb, repartizat neuniform subcutan dar cu
maniamente specifice: ceafa si greban (cerbice).
Animalele batrane - Carnea este de culoare rosu-inchis, cu consistenta tare, cu bob
grosier, putin suculenta. Seul este cantitativ redus, de culoare galbena, uneori galbenoranj.
Bubaline
La aceasta specie culoare carnii este rosu-inchis, carnea are consistenta tare, are
bobul grosier si miros specific.
Seul este de culoare alba-cretacee, mata, este tare si sfaramicios. Perselarea si
marmorarea se inalnesc rar.
Suine
Culoarea carnii variaza in functie de varsta astfel: este alba-cenusie la purcei, este
roz-palida la suinele adulte si este rosu-inchis la animalele batrane (vieri).
Consistenta carnii variaza si ea in functie de varsta: este moale la purcei, este ferma
la adulte si este tare la suinele batrane.
Carnea de suine are bobul fin, este perselata si marmorata.
Grasimea este alba, unsuroasa, de consistenta moale.
Carnea de vier are miros specific (miros sexual), neplacut.
Cabaline
Carnea are culoare rosu-albastrui, consistenta ferma, bob grosier, nu este perselata
si nici marmorata. Grasimea are culoare galben-auriu, stralucitoare si este unsuroasa.
Carnea de cabaline are miros specific si este suculenta.
Ovine
Carnea ovinelor are culoare rosu-deschis la tineret si rosu-inchis la animalele adulte
si batrane. Consistenta este ferma (la adulte), bobul fin. Carnea de oaie se marmoreaza
dar nu se perseleaza. Seul este alb, uscat, sfaramicios. Carnea are miros de specie iar la
berbeci apare si mirosul sexual.
Caprine
Culoarea carnii este rosu-inchis, consistenta este ferma, bobul este mai putin fin ca
la ovine. Carnea se marmoreaza dar nu se perseleaza. Seul este alb-galbui si este pezent
in maniamente interne si mai putin subcutan. Carnea are miros specific. Carnea de tap
preznta miros sexual puternic, neplacut.
19.2. IDENTIFICAREA SPECIEI ANIMALULUI DE MACELARIE PRIN
EXAMENE DE LABORATOR.
95

In practica curenta sunt situatii cand nu se poate stabili specia careia ii apartine
carnea examinata prin examen organoleptic. In aceste cazuri se recurge la examenele de
laborator.
Examenele de laborator propuse, pentru identificarea speciei de la care provine
carnea sunt:
examene fizico-chimce (pe carne si pe grasime);
examen imunologic (seroprecipitare).
Examenele fizico-chimice pe carne, care s-au incercat, au fost:
dozarea glicogenului muscular;
dozarea creatininei.
Aceste examene nu au fost concludente deoarece cei doi compusi musculari sufera
variatii semnificative dupa sacrificarea animalului. Astfel glicogenul se scindeaza foarte
rapid dupa sacrificare, cu producere de acid lactic, iar dozarea creatininei se realieaza
printr-o metoda foarte laborioasa, cu rezultate neconcludente.
Pe grasime au fost incercate urmatoarele examene fizico-chimice:
determiarea greutatii specifice;
determinarea punctului de topire si de solidificare;
determinarea indicelui de refractie;
determinarea indicelui de iod;
determinarea indicelui de saponificare.
Valorile inregistrate au fost concludente, toti indicatorii avand constante
reprezentative pentru speciile examinate si chiar s-au putut evidenta si fraude. Au fost
depistate fraude prin substituirea grasimilor de calitate superioara cu grasimi de calitate
inferioara.
Examenele imunologice sunt mai sensibile si au dat rezultate concludente.
Metoda cea mai sigura este metoda de seroprecipitare Ulenhuth intre antigen
(proteinele din carnea de examinat) si anticorp (seruri precipitate anti-specie: anti-bou,
anti-cal, anti-oaie, anti-porc, etc.).
Aceasta metoda se poate aplica pe carnea proaspata, pe carnea conservata
(congelata, uscata, sarata, afumata) dar nu da rezultate pe carnea fiarta sau incalzita
peste 65C , deoarece proteinele din carne precipita.
De asemenea se mai foloseste metoda de imunodifuziune in gel de agar, care este o
metoda rapida, simpla si eficienta partial, deoarece nu poate diferentia speciile inrudite
(oaie-capra, cal-magar, porc-mistret etc.).
A fost incercat si testul ELISA dar rezultatele nu au fost concludente, deoarece
sensibilitatea testului este prea mare.

20. TRICHINELOZA
96

Generalitati:
Trichineloza este o boala parazitara care se transmite la om prin consum de carne.
Este o antropozoonoza foarte periculoasa pentru consumator. Nematodul Trichinella
spiralis este parazit autoheteroxen, adica isi desfasoara tot ciclul biologic pe aceeasi
gazda. Formele adulte traiesc in intestinul subtire, iar larvele migreaza si se insediaza in
fibra musculara striata a muschilor scheletici. Parazitul se depisteaza foarte rar in
musculatura neteda si lipseste in miocard.
Boala se intalneste atat la animalele domestice cat si la animalele salbatice, speciile
care fac boala fiind foarte numeroase.
In natura rezervorul principal al bolii este cel silvatic, existand insa si un rezervor
secundar si anume cel sinantropic. In ambele biocenoze animalele care fac boala
(frecvent sau in mod exceptional) pot fi:
carnivore (mamnifere si pasari),
omnivore (suinele si ursidele),
rozatoarele (soarece, sobolan, nutrie, iepuri, hamsteri),
erbivore (calul, vitelul, cerbul),
pasari granivore (gaini, curci, gaste).
Surse de boala pot fi si larvele de coleoptere, de muste sarcofage si insectele adulte,
care se hranesc cu carne de la cadavre infestante. In organismul acestora larvele rezista
pana la 8 zile si pot fi infestante. Fecalele proaspete ale animalelor, care au in continutul
intestinal adulti de Trichinella spiralis, pot fi de asemenea infestante, ca si intestinele
animalelor care contin paraziti adulti.
Aceasta boala a preocupat specialistii de foarte mult timp dar descoperirea
agentului etiologic, a ciclului evolutiv al acestuia si a modului de infestare al diverselor
specii s-a realizat destul de recent. In continuare prezentam o scurta cronologie a acestor
descoperiri, care au facut posibila intelegerea periculozitatii bolii si care au dus la
introducerea controlului carnii pentru consum uman, in lume si in tara noastra:
-1835-prima descriere a larvelor in muschi- Paget si Owen-Londra-Anglia;
-1846-prima descriere a chistilor in carnea de porc- Leidy-Philadelphia-S.U.A.;
-1851-transmiterea experimentala a parazitului la caine prin consum de carne-HerbstGottingen-Germania;
-1860-descrierea patogenitatii si posibilitatea mortii prin infestare cu Trichinella spiralis.
Observarea transmiterii bolii la om prin consum de carne de porc-Zenker-DresdaGermania;
-1859-1860- descrierea fazelor ciclului biologic al parazitului-Wirchow, Leuckart,
Zenker-Germania;
-1862- primul diagnostic la om prin biopsie musculara- Friederich-HeidelbergGermania;
-1863- instituirea pentru prima oara a controlului trichineloscopic obligatoriu al carnii de
porc-la Brunswick-Germania;
97

-1895-1896- stabilirea numelui de Trichinella spiralis pentru parazit- Raillet-ParisFranta;

In Romania trichineloza la om a fost depistata pentru prima oara de Schreiber, la un
cadavru in ziua de 4 octombrie 1861, la spitalul Coltea din Bucuresti. La aproximativ
trei luni dupa aceasta s-a depistat trichineloza si la porc in zona de sud-est a tarii.
Introducerea controlului trichineloscopic obligatoriu s-a facut in anul 1912. Efectiv
controlul trichineloscopic a fost initiat, cu aparate de import, la abatorul Bucuresti, in
aprilie 1913.
Ulterior la noi in tara, boala a fost depistata la urmatoarele animale din vecinatatea
omului (biocenoza sinantropica): porc, cal, nutrie, caine, pisica, soarece de casa si
sobolan. De asemenea boala a fost diagnosticata si la animale salbatice (biocenoza
silvatica): mistret, urs, vulpe, lup, pisica salbatica, jder, dihor, viezure, nurca, vidra,
hermina, bizam, soareci de camp, popandau, harciog, veverita, cartita, arici, cioara de
semanatura.
In decursul anilor trichineloza a inregistrat, la noi in tara, o curba ascendenta de
evolutie, zonele trichinelogene initiale extinzandu-se sau aparand noi zone
trichinelogene.
Boala a fost depistata atat la porcii crescuti in gospodariile populatiei (G.P.-uri) cat
si la porcii crescuti in complexe.
Evolutia trichinelozei inregistreaza o anume ciclicitate, cu o periodicitate de circa 5
ani, existand judete infestate masiv (Hunedoara, Teleorman, Ialomita, Constanta, Dolj
etc.) cu procente de peste 0,15% si judete infestate slab (Satu Mare, Tulcea, Salaj, Iasi,
Buzau, Alba etc.), cu procente sub 0,02%.
In anul 1992 in Romania s-au sacrificat 6.112.627 porci, din care 6.892 porci,
respectiv 0,113% au fost depistati pozitivi, iar in anul 1993 au fost sacrificati 6.676.640
porci, din care 10.540 porci, respectiv 0,150% au fost depistati cu trichineloza.
In general cazurile pozitive au fost mai numeroase la porcii sacrificati in
gospodariile populatiei si in fermele private, comparativ cu numarul de cazuri pozitive
depistate la porcii sacrificati in abatoare.
Cazurile de trichineloza la om, datorate consumului de carne de porc si de mistret,
au crescut foarte mult in perioada 1983-1993, de la 217 la 3649. Datorita activitatii de
popularizare a pericolului prezentat de consumul de carne de porc, de mistret sau de urs,
necontrolata trichineloscopic, desfasurata de serviciul sanitar veterinar si de serviciul
sanitar, in prezent cazurile pozitive depistate la om s-au redus considerabil.
Boala este raspandita pe toate continentele si este intalnita la foarte multe specii de
animale, dintre care unele sunt consumate de om:
porcul salbatic african;
iepurele de camp;
urs brun;
urs polar;
delfin alb;
98

foca;
morsa;
caine;
pisica;
veverita;
sobolan;
crocodilul de Nil crescut in ferme etc..
Larvele depistate la crocodil au fost intestante pentru porc si sobolan. Experimental
s-a incercat si infestarea caimanului cu larve de Trichinella spp., dar nu s-a reusit.
Simptomatologia clinica la animale este discreta, in timp ce la om este dramatica
(dureri musculare, afectiuni ale globului ocular etc.) uneori cu sfarsit letal.
In literatura de specialitate, referitor la speciile de Trichinella spiralis apar opinii
diferite.
Foarte multi autori considera ca exista o singura specie Trichinella spiralis cu mai
multe subspecii (varietati): Trichinella spiralis domestica, Trichinella spiralis nativa,
Trichinella spiralis nelsoni si Trichinella pseudospiralis.
Euzeby (1994) descrie doua specii: Trichinella spiralis, care paraziteaza la
mamnifere si Trichinella pseudospiralis, care paraziteaza pasarile carnivore (sorecarul
comun- Buteo Buteo) dar care poate parazita si unele mamnifere (racoon- procyon lotor,
diavolul Tasmanian- Sarcophilus harrisii). De asemenea Euzeby descrie la specia
Trichinella spiralis 7 taxoni (subspecii), notati T1-T8, deoarece T4 este rezervat pentru
Trichinella pseudospiralis.
Pentru a diferentia cei 7 taxoni ai Trichinellei spiralis Euzeby foloseste urmatoarele
criterii:
capacitatea de incrucisare dintre diferiti taxoni;
aptitudinea de reproducere pe o anume gazda;
profilul enzimatic al taxonului;
analiza proteinelor larvare si polipeptidelor care le compun;
analiza A.D.N-ului taxonilor;
numarul de larve nou nascute (L. 1 n-n) de femelele taxonului respectiv;
timpul necesar pentru dezvoltarea celulei nutritive (doica).
Ionescu (1995) si Suteu (1998) precizeaza ca marea majoritate a autorilor recunosc
patru specii:
Trichinella spiralis;
Trichinella nelsoni;
Trichinella nativa;
Trichinella pseudospiralis.

99

Cristea (1998) sustine ca genul Trichinella cuprinde cinci specii: Trichinella

spiralis, Trichinella pseudospiralis, Trichinella nelsoni, Trichinella nativa si Trichinella
britovi.

Frecventa trichinelozei la unele animale

(Popa G., Stanescu V. 1991)
Specia
Procent de imbolnaviri
(%)
Lupi (Canis lupus L.)
42,1
Pisici salbatice (Felis silvestris L.)
29,5
Vulpi (Vulpes vulpes L.)
21,6
Nurci (Mustela luteola L.)
14,3
Soareci de camp (Microtus arvalis Pall)
12,9
Vidre (Lutra lutra L.)
6,6
Harciogi (Cricetus cricetus L.)
6,3
Dihori (Putorius putorius L.)
5,2
Mistreti (Sus scrofa L.)
0,233
Caini (Canis familiaris L.)
5,1
Sobolani (Rattus norvegicus L.)
5,3
Pisici (Felis domestica L.)
3,7
Porci (Sus scrofa domestica L.)
0,033

Infestarea se face prin consum de carne de la animalele bolnave de trichineloza.

In Romania pentru om sursa de boala este reprezentata de carnea parazitata
provenind de la: porc domestic, porc mistret, urs, cal si nutrie. In afara acestor animale,
in decursul timpului, au mai fost cercetate si alte specii de animale, pentru a se stabili
frecventa cazurilor de boala.
In carne larvele infestate se gasesc in interiorul unor formatiuni chistice in forma de
lamaie, de minge de rugbi sau sferice.
Ciclul evolutiv:
Chistii sunt digerati in stomac si larvele ajung in intestin, unde dupa 3-4 naparliri
dau nastere la adulti, femelele de talie mare (3-4 mm/60) si masculii de talie mai mica
(1,4-1,6 mm/40). Dupa copulare femelele patrund profund in submucoasa intestinului
si dau nastere la larve, in numar de 1000-15000. Masculii traiesc circa 12 zile dupa
copulare iar femelele traiesc aproximativ sase saptamani.
100

In evolutia lor larvele parcurg mai multe stadii:

Stadiul migratoriu - Larvele traverseaza activ tesuturile mucoasei intestinale pana
la vasele limfatice si sanguine, prin care sunt vehiculate pana la locul de insediere.
Insedierea se produce in fibra musculara striata a muschilor scheletici, de obicei la
locul de continuitate intre fibra musculara si fibra tendinoasa, deoarece aceasta se opune
migratiei.
Sarcolema este penetrata activ, cu ajutorul unui stilet asezat anterior.
In acest stadiu larvele sunt greu de observat la trichineloscopul obisnuit, ele fiind
vizibile numai la microscopul cu camp intunecat. Larvele migratorii nu sunt infestante
deoarece nu rezista actiunii sucului gastric. Teoria care explica cel mai bine insedierea
larvelor este teoria hemodinamica (C. Staubli), care arata ca locurile principale de electie
sunt muschii bine irigati si foarte activi.
Un alt stadiu este stadiul de insediere, care se caracterizeaza prin observarea larvei
asezata longitudinal in fibra musculara, sau observarea larvei cu tendinta de spiralare (cu
aspect de carlig).
Extremitatea caudala a larvei este cutata pe ea insasi. Aceste larve au varsta
cuprinsa intre 17-21 de zile si au deja capacitate infestanta dar nu rezista la actiunea
sucului gastric sau ai unor factori fizico-chimici: frig, caldura, sare etc., utilizati la
conservarea carnii.
Urmatorul stadiu este stadiul de spiralare, cand se observa larva spiralata (in
forma de tirbuson), larva are varsta cuprinsa intre 21-35 de zile, este infestanta si rezista
la actiunea sucului gastric si la actiunea factorilor fizico-chimici folositi la conservare.
Fibra musculara este afectata de actiunea patogena a larvei, striatiunile
miofibrilelor disparand. Spiralarea se face in maxim 2,5 ture. Intr-un chist se pot observa
cel putin o larva sau mai multe (2-3) larve.
Stadiul cel mai des observat la examenul trichineloscopic este stadiul de
incapsulare. In celula musculara striata larvele se spiraleaza sau nu si se incapsuleaza
dublu, formand chistii, asezati cu axul mare paralel cu axul lung al rabdocitului. Chistii
au in mod obisnuit aspect de lamaie, dar pot avea si aspect sferic sau de minge de rugbi.
Dimensiunea larvelor, in momentul cand penetreaza activ sarcolema (cu ajutorul
unui stilet situat la capatul anterior), este de 80-120 lungime si de 5-6 diametru. La
varsta de 30 de zile (dupa circa 12 zile) larvele au o lungime de 1000 si un diametru de
35.
Chistii au si ei dimensiuni microscopice: 400-700 axul longitudinal si 250-300
diametrul.
Din cauza dimensiunilor examinarea carnurilor se face la microscop
(trichineloscop), la puteri diferite de marime x50, x80 si x100.
La noi in tara examinarea se face la trichineloscop portativ I.O.R. sau la
trichineloscop proiector (cu ecran interior sau cu ecran exterior) I.O.R.
Capsula se formeaza datorita actiunii patogene a larvelor in varsta de aproape 4
saptamani. Initial capsula este subtire si ulterior se ingroasa, fiind lamelata, dublu
conturata, net diferentiata de tesutul din jur. Chistii pot fi multipli, aranjati ca margelele
101

pe ata. Actiunea patogena a larvei, cu caracter acut, se observa la tesutul conjunctiv

interfascicular si la fibrele musculare invecinate. Aceste larve sunt infestante.
Pe gramul de carne chistii pot fi mai mult sau mai putin numerosi, in functie de
gradul infestarii. In infestari masive se pot observa 850-3.300 chisti pe gramul de carne.
Doza infestanta mortala, pe kg de greutate vie, pentru:
om este de 5800 de larve,
suine este de 10.000 de larve
sobolan este de 30.000 de larve.
Dupa varsta de 6 saptamani la cei doi poli ai chistului incep sa se formeze conuri de
celule adipoase, cu baza pe polul chistului. Aceste conuri se formeaza datorita
fenomenelor de degenerescenta adipoasa a fibrelor musculare, leziune care este datorata
actiunii larvei de Trichinella spiralis.
Stadiul de calcificare. Dupa trecerea a cel putin 6 luni de la infestare chistii se pot
calcifica. Calcificarea tipica incepe, cu depunerea de granule fine de saruri de calciu, de
la cei doi poli (chistii cu inceput de calcificare).
Procesul se continua in toata masa chistului (plin proces de calcificare) dar larva
este inca vizibila. Cand chistii sunt calcificati larva se distinge foarte greu.
Capsula se calcifica ultima (chisti complet calcifiati) si in acest moment larva nu se
mai poate observa. Chistii calcificati pot fi vazuti cu ochiul liber, ca formatiuni
punctiforme de dimensiuni sub 1 mm, de culoare alb-gri, pe fondul roz-rosietic al carnii.
Destul de rar se poate observa calcificarea atipica (se calcifica numai larva) sau
calcificarea patologica (calcificarea incepe de la centrul chistului).
Chistii se decalcifica cu acid acetic diluat sau cu acid clorhidric diluat. Sub actiunea
acizilor carbonatul de calciu se dizolva si chistul devine complet vizibil.
Calcificarea nu se produce simultan la toti chistii, pe acelasi compresor putandu-se
observa chisti necalcificati si chisti in diverse stadii de calcificare.
Rezistenta larvelor si a chistilor este foarte mare. Astfel V. Babes (in 1903) a
reprodus boala hranind soareci, cobai si iepuri cu carne de la un cadavru de om, la care
s-a diagnosticat trichineloza generalizata, contactata cu 21 de ani mai inainte.
La procesul de putrefactie larvele rezista 138 de zile.
Trichineloza la porc, mistret, urs, cal si nutrie.
Obligativitatea controlului carcaselor de suine, pentru depistarea larvelor de
Trichinella spiralis, este prevazuta in tara noastra inca din anul 1912, cand este
promulgata a-II-a Lege de politie sanitara veterinara.
Aceasta lege a fost promulgata prin inaltul decret regal nr. 4889 din 20 noiembrie
1912 si publicata in Monitorul Oficial nr. 199 din 2 decembrie 1912. Legea a fost
amendata in anii 1926 si 1932 si va fi abrogata la 19 noiembrie 1942 cand se publica
Legea sanitara veterinara nr. 840.

102

In Legea de politie sanitara veterinara din anul 1912, la Capitolul IX- Abatorii si
supravegherea alimentara, art. 33 se specifica: Se vor inlatura din consumatiune si se
vor distruge in intregime carnurile animalelor atinse de urmatoarele boli:
pesta bovina,
pleuropneumonia contagioasa,
dalac ( carbune bacterian, antrax),
carbune emfizematos,
tuberculoza generalizata,
turbare,
tetanos,
rapciuga,
variola la oi,
branca (rujetul) porcului,
pesta si pneumonia porcului,
infectii septice consecutive ranilor sau nasterii,
enterita septica a viteilor si mieilor,
cisticercoza si trichinoza.
Toate legile sanitare veterinare ulterioare vor cuprinde masuri pentru depistarea
trichinelozei la porcii sacrificati pentru consum pubilc, masuri pentru confiscarea
carnurilor infestate masiv, respectiv masuri pentru sterilizarea carnii si subproduselor, in
cazul infestatiilor slabe.
In momentul actual, in afara de Legea sanitara veterinara nr. 60/1974, masuri
referitoare la depistarea trichinelozei mai sunt cuprinse in Ordinul M.A.A. nr. 45/20
iunie 1995 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind decelarea trichinei din
carnea proaspata de porcine, vanat (mistret, urs) si cabaline si a Normei sanitare
veterinare cuprinzand masurile de supraveghere si control al unor substante si al
rezidurilor acestora la animalele vii si produselor lor - M.O. - Partea I - nr. 179/10 august
1995 precum si in Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la
animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a
mediului, pentru anul 2002 - M.O., Partea I-a, nr. 834/27 decembrie 2001.
In aceste acte normative se precizeaza ca examenul trichineloscopic se efectueaza
la:
fiecare porc taiat;
fiecare carcasa de vanat (mistret, urs);
carnea si produsele crude, din carne de porc sau de vanat, aduse in piete si alte
locuri de desfacere autorizate;
fiecare carcasa de cal;
fiecare carcasa de nutrie;
carnurile provenite de la alte specii de animale receptive.
Examinarea se va realiza prin urmatoarele metode:
103

examen trichineloscopic direct (compresie);

metoda digestiei artificiale;
metoda digestiei artificiale pe probe colective;
metoda digestiei artificiale pe probe colective cu agitatie mecanica (tehnica de
izolare prin filtrare);
metoda digestiei pe probe colective utilizand un agitator magnetic;
metoda de digestie automatica pe probe colective, cu greutatea de pana la 35g.
Examenul trichineloscopic se efectueaza in:
circumscriptiile sanitare veterinare,
circumscriptiile sanitare veterinare pentru controlul produselor de origine animala,
laboratoarele directiilor sanitare veterinare judetene,
Institutul pentru Igiena si Sanatate Publica Veterinara,
laboratoarele de trichineloscopie autorizate.
In toate locurile sus mentionate examenul trichineloscopic se efectueaza in primul
rand prin metoda compresiei (directa). In functie de cerintele relatiilor internationale se
foloseste si una dintre metodele de examinare prin digestie artificiala a probelor de carne
recoltate.
Examenul trichineloscopic prin compresie
Acest examen se realizeaza in urmatoarele etape:
identificarea animalelor,
recololtarea probelor,
pregatirea campurilor (etalarea probelor),
examinarea campurilor,
stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestatiei,
stabilierea destinatiei carnii, organelor si subproduselor.
Identificarea animalelor: este obligatorie pentru toate locurile si cazurile cand se
sacrifica doua sau mai multe animale, pentru ca animalul sa poata fi reconstituit dupa
toaletarea si fasonarea carcaselor. Acordarea numarului se face la intrarea in sala de
sacrificare, inscrierea numarului pe carcasa efectuandu-se dupa jupuire sau imediat
inainte de viscerare, in cazul suinelor care se supun oparirii.
Recoltarea probelor: se executa in functie de specia examinata, respectiv in
functie de clasificarea locurilor de insediere (locuri de electie) a larvelor de Trichinella
ssp.
La suine aceasta clasificare este:
pilierii muschiului diafragm;
celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm;
muschii intercostali;
muschii cefei;
muschii maseteri si pterigoizi;
104

muschii abdominali superiori (psoasi);

muschii limbii;
muschii laringelui;
musculatura striata a esofagului.
Recoltarea se face din cele doua parti ale carcasei (dreapta, stanga), respectiv din
fiecare semicarcasa, din apropierea oaselor sau a tendoanelor. Greutatea unei probe
trebuie sa fie de 20-30g (de marimea unei nuci).
La suine si nutrie se recolteaza doua probe din pilierii muschiului diafragm sau in
absenta acestora din celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm, din muschii
limbii, din muschii maseteri si muschii pterigoizi sau din muschii abdominali superiori.
La mistret si urs se recolteaza cate patru probe astfel: doua din pilierii diafragmatici
si alte doua din muschii intercostali sau muschii abdominali superiori.
La cabaline probele se recolteaza din muschii limbii sau din muschii maseteri si
pterigoizi, iar in absenta acestora din pilierii muschiului diafragm.
Pentru piesele din carne se recolteaza din fiecare piesa, din locuri diferite, din
apropierea oaselor sau a tendoanelor, trei probe de muschi scheletici fara grasime.
Fiecare proba trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci.
Din preparatele crude se recolteaza trei probe, din puncte diferite. Fiecare proba
trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci.
Pentru recoltarea de probe carnea congelata se supune decongelarii, carnea sarata se
desareaza iar carnea uscata se hidrateaza. Probele provenite de la aceste carnuri se supun
clarificarii in sticle de ceasornic sau chiar pe compresor, operatie care se executa cu
solutii de acid acetic 10%, otet alimentar de 9, hidroxid de potasiu 3% si hidroxid de
sodiu (soda caustica) 3%.
In aceste solutii probele sunt imersate timp de 2-4 minute sau pe compresor se
picura (cu pipeta sau cu sticluta picurator) solutie si dupa 1-2 minute se fixeaza lama
superioara, dupa care se examineaza. Probele supuse hidratarii se tin in apa calduta 2030 minute.
De asemenea se supun clarificarii carnurile de vanat, carnurile tocate, carnurile din
mezeluri si orice alta categorie de carne, conform hotararii medicului veterinar.
In cazul chistilor calcificati se face decalcifierea pe compresor cu acid acetic solutie
10%, timp de 2-3 minute.
Probele recoltate trebuie sa poarte numarul de identificare a animalului, de la care
s-a efectuat recoltarea. Din aceasta cauza recoltatorul trebuie sa fie echipat cu cel putin
un sistem de identificare a probelor recoltate de la mai multe animale sacrificate.
Aceste sisteme pot fi:
benzi de hartie pergaminata, in care probele se impacheteaza si pe care se inscrie
numarul animalului de la care s-a recoltat
cutiute metalice din inox, cu capac, cu numere imprimate, fixate pe cingatori
tavi din inox cu compartimente numerotate si cu toarta.
105

Probele recoltate, in conditii de igiena riguroasa, se trimit la laboratorul de

trichineloscopie, pentru a fi examinate.
Pregatirea campurilor (etalarea probelor): se face pe lama inferioara a
compresorului.
Compresorul este format din doua lame de sticla cu grosimea de 0,6 cm, latimea de
5 cm si lungimea de 23-25cm.
Lama inferioara este impartita in 28 campuri numerotate, 14 in jumatatea
superioara (1-14) si 14 in jumatatea inferioara (15-28). Dimensiunea unui camp de pe
compresor este de 2,5/1,5 cm. Lama mai are fixate doua suruburi.
Lama superioara are doua orificii, corespondente cu suruburile lamei inferioare, si
se preseaza prin doua piulite, prevazute cu saibe de material plastic sau cauciuc.
In fiecare camp se aseaza cate o portiune de carne, de marimea unui bob de ovaz,
sectionata cu forfecuta in lungul fibrelor musculare. Recoltarea probelor se face de
preferinta de la continuitatea fibra musculara-fibra tendinoasa, loc predilect de insediere
a larvelor de Trichinella ssp.
Se etaleaza 14 campuri (7 dreapta 7 stanga) de la fiecare porc cu origine cunoscuta.
Aceasta inseamna ca pe Certificatul sanitar veterinar de transport medicul veterinar a
mentionat aceasta solicitare si a motivat-o prin faptul ca unitatea sau localitatea are un
grad de infestare de pana la 1.
La suine se vor etala 28 de campuri, un compresor (14 dreapta 14 stanga) in
urmatoarele cazuri:
de la carcasele la care lipsesc pilierii muschiului diafragm si s-au recoltat probe
din alte locuri de electie;
de la suine, trimise in unitati de industrializare sau desfacere in stare refrigerata
sau congelata, fara certificare (prin certificat sau stampilare) ca au fost supuse
examenului trichineloscopic cu rezultat negativ si de la care lipsesc pilierii
muschiului diafragm;
de la carnuri de suine conservate altfel decat prin frig;
de la suine provenind din unitati sau localitati in care pe certificatul sanitar
veterinar de transport , medicul veterinar de stat solicita examen pe 28 campuri
(unitati sau localitati infestate cu trichineloza in proportie de peste 1).
La cabaline si nutrie se etaleaza 28 campuri (14 dreapta, 14 stanga).
La vanat (mistret, urs) se etaleaza 112 campuri, cate 28 de campuri din fiecare
dintre cele patru probe recoltate de la o carcasa. Deci se vor etala doua compresoare din
pilierii muschiului diafragm (drepta, stanga) si alte doua compresoare din alt loc de
electie (drepata, stanga).
Dupa asezarea probelor pe fiecare camp al compresorului se aplica lama superioara
si se apasa cu degetele pentru ca probele sa se preseze cat mai bine. Apoi se aseaza
saibele si se pun piulitele, care se strang incet si alternativ, pentru a se realiza o
compresie corespunzatoare.

106

Daca sectiunile sunt bine executate si bine presate, vor ocupa maxim din
suprafata campului si vor fi atat de subtiri incat sa permita citirea prin transparenta a
unui text tiparit. In jurul campului de carne compresata apare o zona de lichid, zona
variabila ca dimensiuni, in functie de prospetimea si constitutia carnii.
Examinarea campurilor: se face in ordinea numerotarii lor, pe fiecare camp
examinandu-se cu atentie carnea si sucul de carne exprimat prin compresie, deoarece
prin presare chistii se pot sparge, larvele fiind expulzate in lichidul din exteriorul probei.
In timpul examinarii se pot observa diverse aspecte descrise la sadiile dezvoltarii
larvare.
Stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestarii. Daca
trichineloscopul nu observa larve (chisti) carcasa (carnea) se considera neinfestanta.
Daca trichineloscopul observa o singura larva sau un singur chist atunci carcasa
(carnea) se considera infestanta si va anunta medicul veterinar de stat examinator
respectiv.
Intensitatatea infestarii (conform normelor sanitare veterinare) poate fi slaba sau
masiva. Indiferent de gradul de infestare caracterele organoleptice ale carnii nu sunt
afectate.
Se considera infestatie slaba cand se observa larve (chisti) in mai putin de 5
campuri din 14 sau in mai putin de 10 din 28 de campuri etalate (examinate).
Daca se observa larve in 5 (respectiv 10) sau mai mult de 5 (respectiv 10) din 14
(respectiv 28) campuri etalate (examinate ) atunci se considera ca infestarea este masiva.
Confirmarea diagnosticului se face de catre medicul veterinar de stat, care
recolteaza contraprobe din doua locuri de electie diferite pentru fiecare semicarcasa sau
cate o proba din fiecare bucata de carne supusa controlului trichineloscopic ( in cazul
cand porcul a fost transat).
Etalarea si clarificarea probelor se efectueaza de catre trichineloscopist sub directa
supraveghere a medicului veterinar de stat.
Examinarea contraprobelor se face numai de catre medicul veterinar de stat care
confirma sau infirma diagnosticul pus de trichineloscopist.
Diagnosticul diferential. Chistul trichinelic cu larva spiralata vizibila este greu de
confundat dar sunt situatii (calcificare) cand pot aparea confuzii cu alte formatiuni, fie
de natura parazitara fie de alte naturi.
Din aceasta cauza este necesar sa se faca un diagnostic diferental. Principalele
formatiuni cu care se pot face confuzi sunt:
Cysticercus cellulosae este localizat in afara fibrelor musculare, este prezent si in
cord, este rotund sau oval, nu are depozite adipoase, membrana chistului este
groasa si stratificata;
Sarcocystis mischeriana (pro parte Sarcocystis suicanis, pro parte Sarcotystis
suihominis) chistul este rotund, este localizat si in cord, are dimensiuni peste 1
mm, nu are depozite adipoase, prezinta septumuri si loji cu spori;

107

 Echinococcus granulosus chistii sunt mari, asezati interfibrilar, localizati in

special in organe.
bulele de aer sunt rotunde, cu continut clar si margini groase.
picaturile de grasime sunt mari, de obicei rotunde, au centrul clar si margini
subtiri;
Distomum musculorum suis este localizat interfibrilar, la examinare se disting:
ventuza bucala, ventuza ventrala si tubul digestiv stralucitor, ca o semiluna;
Anquillula aceti este un vierme cu capetele ascutite, mai mare decat larvele de
Trichinella spp, si este plasat pe fibrele musculare.
firele de par, vase, nervi, fibre de tesatura se deosebesc usor prin caracteristicile
structurale proprii.
Stabilirea destinatiei carnii, organelor si subproduselor (sanctiuni):
carnea, organele si subprodusele se confisca si se denatureaza in cazul
infestatiilor masive sau indiferent de gardul infestatiei daca prezinta infiltratii seroase
sau marasm, datorita iritatiei sau actiunii toxice produse de paraziti;
cand nu s-au produs aceste modificari iar infestatia este slaba carnea,
organele si subprodusele se pot da in consum in mod conditionat, dupa o prealabila
sterilizare;
in cazul constatarii trichinelozei la vanatul comestibil (mistret, urs)
carnurile, organele si subprodusele se confisca, se supun denaturarii si se ingroapa la cel
putin 1,5m. Daca este posibil acestea se pot directiona pentru industrializare tehnica, in
conditii de securitate sanitara veterinara;
masa gastrointestinala poate fi folosita fara restrictii, dupa prelucrare
obisnuita;
directiile sanitar veterinare judetene si circumscriptiile sanitar veterinare
vor tine evidenta detaliata a tuturor cazurilor de trichineloza constatata la porc,
indiferent de locul de sacrificare, precum si la cadavrele de porci trimise la laborator in
scop de diagnostic, pentru a determina zonele trichinelogene, in vederea instituirii
masurilor de prevenire si combatere.
Pentru fiecare caz se vor preciza:
locul de origine;
proprietarul;
locul diagnosticarii;
intensitatea infestatiei;
stadiul de dezvoltare al larvelor;
numarul chistilor;
locul si data sacrificarii;
zona de colectare a vanatului.
Toate cazurile diagnosticate vor fi comunicate in termen de 48 ore directiilor
sanitare veterinare judetene.
108

Date corespunzatoare vor fi comunicate si in cazul depistarii trichinelozei in

preparatele din carne si in carnurile aduse spre comercializare in piete agroalimentare,
targuri, unitati de alimentatie publica etc.
Sterilizarea campurilor cu trichineloza se poate face prin caldura (fierbere) sau
prin frig (congelare).
Sterilizarea campurilor prin caldura (conform art. 66 din Norme si masuri
sanitare veterinare elaborate in baza Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, Partea a IV a,
Capitolul II):
este considerata suficienta fierberea in apa la o temperatura de 100C, timp de 2,5
ore;
topirea grasimii se face la foc deschis pana la lichefierea totala a ei, iar cand se
face prin vapori trebuie sa ajunga la o temperatura de cel putin 100C;
carnurile infestate cu paraziti se vor taia in felii de cel mult 10 cm grosime, dupa
degresare. Sterilizarea se va considera terminata cand carnea are culoare alb inchis
(cenusiu), se desprinde usor de pe os, iar sucul de carne are aceeasi culoare ca si
carnea;
sterilizarea in autoclav se va face timp de 2 ore, la temperatura de 80C si
presiunea de 1,5 atmosfere. Carnea se degreseaza si se taie in felii groase de cel
mult 10cm. Sterilizarea se considera terminata cand carnea se detasa usor de pe os
si cand carnea si sucul din carne au culoare alb inchis (cenusiu).
Sterilizarea prin frig (Conform Ordinului M.A.A. nr. 45/1995-Anexa nr. 4-M.O.Part. I, nr.179/1995) se poate aplica pe carne proaspata si produse din carne proaspata de
suine, vanat (mistret, urs), cabaline si nutrie.
Metoda 1
1. Carnurile prezentate in stare congelata sunt conservate in aceasta stare.
2. Instalatia tehnica si alimentarea cu energie a camerei frigorifice trebuie sa fie
astfel incat temperatura mentionata la pct. 6 sa poata fi atinsa in toata incaperea si
mentinuta in interiorul spatiului cat si in carne.
3. Incaperea trebuie sa aiba deja temperatura mentionata la pct. 6, in momentul
introducerii carnii.
4. Loturile trebuie conservate separat in camera frigorifica si pastrate sub cheie.
5. Pentru fiecare lot, ziua si ora introducerii in camera frigorifica se noteaza separat.
6. Temperatura trebuie sa atinga minimum -25C; ea se verifica prin aparatura de
masura etalonata si se inregistreaza constant.
Aparatele de masura trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie
sa poarte indicarea numarului corespunzator din registrul de inspectie a carnurilor, ziua
si ora pornirii si terminarii congelarii; acestea se pastreaza timp de 1 an.
7. Carnurile cu grosimea feliei de pana la 25 cm trebuie sa fie congelate fara
intrerupere 240 ore cel putin; cele cu gosimea intre 25 si 50 cm, 480 ore cel putin.
Carnurile ale caror felii au grosimea peste aceste dimensiuni nu se supun acestei
metode de congelare.
109

Durata congelarii se calculeaza incepand cu momentul atingerii temperaturii

mentionate la pct. 6, care sa fie in toata camera frigorifica.
Metoda 2
Se aplica prevederile pct. 1-5 ale Metodei 1, cu realizarea urmatoarelor combinatii
de timp si de temperatura:
1. Bucatile cu grosimea de cel mult 15 cm: 20 zile la -15C, 10 zile la -23C, 6 zile
la -29C.
2. Bucatile de carne cu grosimea de la 15 la 50 cm: 30 zile la -15C, 20 zile la
-25C, 12 zile la -29C.
Temperatura in spatiul frigorific nu trebuie sa depaseasca temperatura de inactivare
aleasa. Temperatura spatiului se masoara cu aparate termoelectrice etalonate, dotate cu
sistem de inregistrare permanenta.
Temperatura nu se masoara la nivelul curentului de aer. Aparatele de masurat
trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa evidentieze numarul care
corespunde in registrele pentru examinarea carnii, ziua si ora inceperii si incheierii
congelarii; ele se pastreaza timp de 1 an.
Metoda 3
Controlul temperaturii in centrul bucatilor de carne.
1. Se vor aplica combinatii de timp si temperatura, care se vor masura in centrul
bucatii de carne: 106 ore la -18C, 82 ore la -21C, 63 ore la -23C, 48 ore la
-26C, 35 ore la -9C, 22 ore la -32C, 8 ore la -35C, ora la -37C.
2. Carnurile intrate in stare congelata se vor pastra congelate.
3. Loturile se pastreaza separat sub cheie, in spatiul frigorific.
4. Se va inregistra data si ora sosirii fiecarui lot in spatiul frigorific.
5. Utilajul tehnic si sursa de energie trebuie sa permita garantarea ca temperatura
mentionata la pct. 1 este atinsa foarte rapid si este mentinuta in orice punct al
bucatii de carne.
6. Temperatura se masoara cu aparate termoelectrice etalonate si dotate cu
inregistrare permanenta. Sonda termometrului trebuie plasata in centrul unei
bucati de carne calibrata, care nu trebuie sa fie mai mica decat cea mai groasa
bucata de carne congelata. Aceasta bucata de carne calibrata trebuie sa fie
amplasata in locul cel mai putin favorabil din spatiul frigorific, sa nu fie nici in
imediata apropiere a agregatelor frigorifice, nici in directia curentului de aer rece.
Aparatura de inregistrare se pastreaza sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie
sa evidentieze numarul corespunzator din registrul pentru examinarea carnii, ziua
si ora inceperii si incheierii congelarii; ele se pastreaza timp de un an.
Marcarea carnurilor examinate trichineloscopic se face conform Art. I, alineatul
3, din ordinul M.A.A. nr. 97/2000-(M.O.-Part. I-nr.372/2000), care stipuleaza
urmatoarele:
Atestarea executarii examenului trichineloscopic, cu rezultat negativ, la carnea
provenita de la animalele din speciile receptive, se efectueaza prin aplicarea pe fata
interna a pulpei si pe fata laterala a capului a unei stampile de forma rotunda, cu
110

diametrul de 2,5 cm, in care sunt cuprinse urmatoarele informatii inscriptionate cu

caractere perfect lizibile: in centru litera T, majuscula, cu inaltimea de 1 cm si cu latimea
de 0,2 cm.
Stampila se aplica cu tus sau prin foc. In cazul carnii conditionate sau ambalate
stampila insoteste marca de sanatate.

21. CISTIERCOZA BOVINELOR

Boala este tot o metacestodoza, fiind produsa de forma larvara de la Taenia
saginata, tenie care paraziteaza intestinul subtire al omului. Forma larvara este cunoscuta
sub denumirea de Cysticercus bovis si devine infestanta la circa 3-4 luni de la consumul
carnii cu cisticerci.
Cisticercoza bovinelor este intalnita pe toate continentele, cu frecventa mai mare in
unele zone ale Africii.
Cisticercul se localizeaza in muschi, in tesutul conjunctiv interfascicular.
Locurile de lectie predilecte sunt:
mm. maseteri;
mm. pterigoizi;
m. cardiac;
mm. linguali;
m. triceps brahial;
mm. spinodorsolombari.
Morfologic cisticercul este o vezicula globuloasa sau ovoida, lunga de 7-9 mm si
lata de 4-5 mm. Prezinta culoare alba, opalescenta, laptoasa, membrana este groasa.
Omul elimina proglote in mod spontan si polueaza astfel furajele si apa, care devin
surse de infestare pentru bovine.
Examenul de abator:
Se sectioneaza mm. maseteri si mm. pterigoizi in 2-3 felii paralele cu planul
mandibulei, care se inspecteaza si se palpeaza. In continuare se examineaza musculatura
laringelui si faringelui prin inspectie si palpare. Dupa aceasta se trece la examinarea
cordului prin inspectie pe fata externa si prin sectiuni, care se executa in masa
miocardului ventricular stang si in septumul interventricular.
Sectiunile efectuate se inspecteaza si se palpeaza.
Masa miocardului atrial stang si drept si ventricular drept se inspecteaza si se
palpeaza si dupa deschiderea cordului.
Sectionarea carcasei de taurine pentru depistarea cisticercilor se face daca au fost
identificati cisticerci la cap si/sau organe si dupa sectionarea limbii.
Limba se palpeaza si se sectioneaza in felii longitudinale, dupa care se inspecteaza
si se palpeaza atent fiecare felie. La carcasa se sectioneaza in felii m. diafragm si de
asemenea se mai executa minim o sectiune longitudinala in m. iliospinal si minim o
111

sectiune transversala in m. triceps brahial, deasupra olecraniului, perpendicular pe osul

humerus. Sectiunile se inspecteaza si se palpeaza.
Se inspecteaza si palpeaza m. trunghiularul sternului.
Daca in sectiunile efectuate in cap, organe si carcasa au fost depistati cisticerci se
stabileste gradul de infestare, care poate fi slaba sau masiva.
Carcasele vor fi considerate infestate masiv, daca pe langa existenta cisticercilor, in
cel putin doua regiuni anatomice cercetate (cord, maseteri, pterigoizi, limba, esofag,
diafragm, musculatura scheletica) exista chisti in cel putin doua sectiuni facute in
musculatura iliospinala si tricipitala brahiala.
De obicei infestatiile sunt slabe si se intalnesc la bovinele de peste 3-4 luni si pana
la 2 ani.
In literatura s-au descris cazuri de cisticercoza la vitei de 3-4 saptamani, probabil
datorate unei infestari transplacentare.
Peste varsta de 3 ani boala se intalneste foarte rar si marea majoritate a cisticercilor
depistati sunt morti, involuati, cazeificati sau calcificati. Acest aspect este datorat unei
imunitati care se instaleaza pe masura inaintarii in varsta.
La tineretul in varsta de 3-4 luni se pot observa si alte localizari: pulmon, ficat,
rinichi, esofag etc.
Sanctiuni si sterilizarea carnii:
carcasele animalelor care prezinta unul sau mai multi cisticerci, dar la care prin
sectiunile suplimentare facute in musculatura iliospinala si tricipitala brahiala nu s-au
gasit cisticerci, pot fi date in consum conditionat dupa indepartarea leziunilor si
tesuturilor inconjuratoare si dupa sterilizare prin frig.
pentru sterilizare carcasele, capetele si organele, cu infestatie slaba de cisticercoza
se mentin in depozite de congelare, in boxe separate, sub control sanitar veterinar, timp
de 2 zile la -12C, dupa care se dau in consum fara restrictii, sau la -15C, fara a mai fi
mentinute in continuare la aceasta temperatura.
Temperatura de sterilizare a carcaselor (atat in cazul cisticercozei suinelor cat si in
cazul cisticercozaei bovinelor) se apreciaza la os, cu termometre cui.
daca temperatura nu se poate controla sigur atunci se procedeaza astfel: se extrag
din carcase minim 10 cisticerci, se detasa de tesutul conjunctiv si se spala cu apa calda.
In continuare se introduc in placi Petri intr-un amestec de 80% bila de bou si 20% ser
fiziologic si se trec la termostatat la 37-38C, timp de minim 2 ore.
Daca larvele sunt vii ele evagineaza si-si manifesta viabilitatea prin miscari,
vizibile cu ochiul liber.
In acest caz carcasele sunt supuse unor temperaturi mai joase si unui timp mai
indelungat, pentru a se asigura sterilizarea lor.
daca nu s-au gasit cisticerci in musculatura masei gastrointestinale, aceasta se va
da in consum fara restrictii.
in caz de infestare masiva ca si in cazurile cand musculatura este modificata
organoleptic se fac confiscari totale, urmate de denaturarea si distrugerea confiscatelor.
112

22. CISTICERCOZA SUINELOR

Cisticercoza suinelor este o metacestodoza (boala produsa de stadiul larvar al
cestodelor) cu localizare obisnuita in muschii striati si in cord, cu evolutie cronica si fara
manifestari clinice.
La suine se pot observa cisticerci si in alte organe: encefal, ficat, pulmoni,
limfonoduri, iris, procesele ciliare etc.
In muschi cisticercii sunt localizati in tesutul conjunctiv interfascicular. Principalele
locuri de insediere sunt, in ordinea frecventei, urmatoarele:
mm. mediali ai coapsei;
mm. abdominali superiori (psoasi);
mm. abdominali lateroventrali;
m. diafragm (pilieri si celelalte portiuni musculare);
mm. intercostali;
mm. pectorali;
mm. cervicali dorsali;
mm. pterigoizi;
mm. maseteri;
mm. laringieni;
mm. linguali;
m. cardiac.
Parazitoza este produsa de Cysticercus cellulosae, forma larvara a cestodului Taenia
solium, care paraziteaza intestinul subtire al omului. Boala se mai poate intalni la
mistret, la om, la primate si mai rar la caine si oaie.
Porcul se infesteaza cu oncosfere eliminate de om (coprofagie) sau cu furaje si apa
contaminate.
Ouale de Taenia solium au o rezistenta destul de mare in ape reziduale si pe solul
pasunilor, 15-150 zile.
Omul face cisticercoza fie prin ingerare de oncosfere (eliminate de alta persoana
sau chiar de aceeasi persoana), fie prin refularea proglotelor ovigere in stomac si
eliberarea oncosferelor in intestinul subtire. Omul face teniaza prin ingerare de carne
infestata cu cisticerci. Acestia sunt digerati de sucul gastric si este eliberata tenia, care se
fixeaza in peretele jejunului si incepe sa produca proglote.
La toate speciile care fac cisticercoza embrionii hexacanti astfel eliberati
traverseaza activ mucoasa intestinala (cu ajutorul carligelor si enzimelor proprii) si apoi
ajung in circulatia limfatica si sanguina. Pe aceste doua cai sunt diseminati in tot
organismul.
Aceasta miozita parazitara este prezenta pe toate continentele.
113

In tarile in care consumul carnii de porc este interzis religios (cultul islamic, cultul
ebraic) boala nu se intalneste nici la porc si nici la alte specii sau se diagnostica foarte
rar.
Cisticercul este de forma unei vezicule sferice sau ovoide, alb laptoasa, cu
urmatoarele dimensiuni: 8-12 mm lungime si 5-6 mm latime. In interior cisticercii
contin un lichid clar, transparent. Membrana cisticercilor este fina, prezentand in zona
ecuatoriala o pata alba, care reprezinta invaginatia cefalica.
Scolexul este invaginat si este armat cu o coroana de carlige dubla, fiind prevazut si
cu patru ventuze circulare. Ulterior se formeaza un gat subtire si cateva proglote si
devine infestant.
Stadiile de dezvoltare a cisticercilor, observati in musculatura suineor, pot fi
urmatoarele:
cisticercii pana la 20 de zile. Au aspectul unor vezicule transparente, fara
adventice si cu o zona mata, care reprezinta viitorul scolex, de marimea unui bob
de miei;
cisticercii pana la 40 de zile. Sunt vezicule cu adventice, cu scolexul format, dar
cu carligele si ventuzele incomplet dezvoltate, de marimea unui bob de mustar;
cisticercii de 60 de zile. La acestia scolexul este complet format si armat, dar nu
s-a format gatul si sunt de marimea unui bob de mazare sau chiar mai mari;
cisticercii de peste 110 zie. Sunt complet dezvoltati, au adventicea groasa,
scolexul prezinta gat si 2-3 proglote, sunt uniformi ca marime (ca un bob de
mazare mare) si sunt infestanti;
cisticercii calcificati. Sunt cisticerci de diferite varste morti si calcificati.
In tara noastra frecventa acestei boli este in scadere, de la procente de 1,1%-2,4%
in anii 1925-1930, la 0,09% in perioada 1951-1960 si la 0,028% in perioada 1956-1996,
in Transilvania. Scaderea se datoreste cresterii suinelor in complexe industriale, crestere
care este mult mai igienica fata de cresterea in gospodariile populatiei.
Examenul de abator:
Pentru depistarea cisticercilor in abator se practica inspectia, palpatia si sectionarea
obligatorie a unor muschi si organe.
Astfel se inspecteaza si se palpeaza cu atentie muschii subtiri: mm. faringelui, mm.
laringelui, m. diafragm, mm. intercostali, mm. abdominali lateroventrali si toate
sectiunile tehnologice prin musculatura.
Sectiuni obligatorii urmate de inspectia si palparea suprafetelor sectionate se
executa in: mm. pterigoizi, mm. linguali, cord.
Sanctiuni si sterilzarea carnii:
daca nu este descoperit nici un cisticerc, in urma acestor examinari, carnea este
considerata neinfestata.
daca in urma acestor examinari se descopera un singur cisticerc, atunci se
efectueaza obligatoriu urmatoarele sectiuni in carcasa:
114

 sectiune in mm. mediali ai coapsei, in felie paralela cu suprafata regiunii sau

perpendicular pe femur;
sectiune prin dezinserarea de pe corpul vertebrelor a mm. abdominali dorsali
(psoasi), de circa 10 cm lungime;
sectiune in mm. abdominali lateroventrali (m. oblicul mare, m oblicul mic, m.
drept abdominal, m. transversul abdominal);
sectiune in mm. intercostali, pe fata interna a carcasei;
sectiune in mm. cervicali dorsali, de la atlas la prima vertebra dorsala, paralela cu
sectiunea de semicarcasa si groasa de 1-1,5 cm.
aceste sectiuni pot fi acompaniate si de alte sectiuni in carcasa, daca au fost
depistati cisticerci in sectiunile efectuate in mod obisnuit in cap, organe si carcasa. Toate
sectiunile astfel efectuate se inspecteaza si se palpeaza.
Pentru stabilirea gradului de infestare se examineaza totalitatea suprafetelor
sectionate si examinate.
daca pe o suprafata de 40 cm muschi examinati, se gasesc cisticerci in mai mult
de jumatate din numarul sectiunilor efectuate, se considera ca fiind o infestatie masiva.
Daca pe aceasta suprafata se gasesc cisticerci in mai putin de jumatate din numarul
sectiunilor efectuate, infestatia se considera slaba.
in caz de infestatie masiva carnea, organele si subprodusele se confisca. Grasimea
se topeste la 100C, dupa care se da in consum. Masa gastrointestinala, daca nu prezinta
paraziti, se da in consum fara restrictii.
carnea si organele se confisca in cazul infestatiilor slabe, daca prezinta modificari
organoleptice importante.
cand caracterele organoleptice ale carnii, organelor si subproduselor sunt normale,
iar infestatia cu cisticercoza este slaba, acestea se vor da in consum conditionat dupa
sterilizare.
sterilizarea se face prin caldura, cand se procedeaza ca la trichineloza sau prin
frig, timp de 10 zile la -15C sau 4 zile la -18C.
cu grasimea si intestinele se procedeaza ca si in cazul infestatiilor masive.
sterilizarea carnii se mai poate face si prin sarare umeda (metoda neoficiala),
folosindu-se concentratii de sare de 5,5-7,5% in mijlocul bucatilor de carne. Carnea se
degreseaza bine si se portioneaza in bucati de maxim 2,5 Kg si se imerseaza in saramura
de 25 Be, timp de cel putin 3 saptamani.
Slanina nu se poate steriliza prin sarare deoarece este greu penetrata de saramura si
nu se pot realiza concentratii mai mari de 3,8%. Din acest motiv pentru slanina singura
metoda de sterilizare admisa este topirea la 100C.
cazurile de cisticercoza constatate la speciile bovine si suine, precum si locurile
de provenienta a animalelor respective, vor fi comunicate la directiile sanitare veterinare
judetene, ale judetelor interesate, care la randul lor vor informa autoritatile judetene
sanitare competente, pentru investigatii in vederea depistarii persoanelor infestate cu
tenii si aplicarea masurilor ce se impun.
115

23. TOXOPLASMOZA
Aceasta boala parazitara este produsa de o specie de sporozoare Toxoplasma
gondii, care paraziteaza foarte multe specii de animale si omul.
Este o zoonoza grava, cu frecventa ridicata, cu manifestari clinice acute si cronice,
care produce leziuni la nivelul sistemului nervos, aparatului respirator si aparatului
circulator, nasteri premature si avorturi.
Toxoplasma gondii este un parazit dixen care isi desfasoara faza sexuata
(schizogonica) in intestinul subtire de felide. Pentru tara noastra importanta deosebita o
au pisicile domestice. De remarcat ca in anumite conditii pisica poate fi si gazda
intermediara.
In gazdele intermediare (pasari, mamnifere, om) se desfasoara faza de inmultire
vegetativa (sporogonica). La acestea parazitul se gaseste sub forma de trofozoiti, care se
pot observa liberi in diverse secretii si excretii sau care se pot dezvolta intracelular (in
diverse tesuturi - in neuroni, in sistemul reticuloendotelial, in parenchimul unor organe).
In cazul dezvoltarii intracelulare aglomerarile de trofozoiti (bradizoiti) formeaza
pseudochisti.
Infestarea gazdelor intermediare se face fie cu oochisti eliminati de felide, fie cu
alimente (carne, lapte, oua) care contin forme vegetative (trofozoiti liberi, pseudochisti
cu trofozoiti si chisti cu trofozoiti).
Chistii se formeaza dupa mai multe cicluri de invazie a diverselor tesuturi cu
trofozoiti liberi, in celulele acestor tesuturi formandu-se pseudochisti. Celulele sunt
distruse si rofozoitii astfel eliberati invadeaza alte celule si in final se formeaza chistii.
Acestia sunt forme de rezistenta, cu membrana bine delimitata, densa,
impermeabila care contine circa 3.000 trofozoiti. Chistii au dimensiuni de 200-300 um si
sunt localizati in muschii striati, in miocard si in sistemul nervos central.
Daca infestarea gazdelor intermediare s-a facut cu oochisti acestia se desfac in
intestin si elibereaza sporoblasti, care invadeaza celulele epiteliului, unde formeaza
trofozoiti si pseudochisti, ciclul continuand cu formare de chisti.
Felidele se infesteaza cu alimente de origine animala care contin trofozoiti liberi,
pseudochisti si/sau chisti. Trofozoitii liberi sau eliberati patrund in celulele epiteliului
intestinal si dau mai multe generatii schizogonice, dupa care urmeaza faza gametogonica
(formarea de macrogametociti si microgametociti care produc marogameti si
microgameti). Dupa fecundare se formeaza zigotul, care se transforma in oochist. Acesta
este eliminat cu fecalele si in mediul exterior sporuleaza. Oochistul contine doi
sporochisti, fiecare continand patru sporozoiti.
Trofozoitii sunt foarte rezistenti la refrigerare dar sunt distrusi in 5 minute la 55C.
Boala se observa frecvent la carnivore, ovine si pasari, dar se poate intalni si la
porcine si taurine. Animalele fac de obicei forme latente de boala, dar se pot observa si
forme acute sau subacute. In formele acute sau subacute tabloul simptomatologic si
116

leziunile sunt destul de variate, iar in formele latente acestea sunt total neconcludente.
Examenul histopatologic evidentiaza insa in toate cazurile chistii din muschi si organe.
Clinic se constata :
febra;
tulburari respiratorii;
tulburari nervoase;
tulburari digestive.
Morfopatologic se depisteaza:
meningoencefalita;
hiperplazie limfohistiocitara in sistemul reticuloendotelial;
hiperplazie splenica, hepatica si a limfonodurilor;
pseudoedem pulmonar;
necroze in organele parenchimatoase, in limfonoduri, in epiteliul intestinal, in
pulmon, in chiasma optica si in muschi.
Omul se contamineaza prin consum de alimente parazitate, insuficient tratate
termic dar face si boala profesionala sau de contact. Caile de contaminare in acest caz
sunt calea cutanata si calea mucoasa (bucofaringiana, conjunctivala, nazala). La om se
intalneste si o forma congenitala, care este foarte grava, cu mortalitate si anomalii la noii
nascuti.
Artropodele pot fi vectori vii prin intepaturi sau numai prin vehiculare mecanica.
Sanctiuni:
laptele si ouale crude, carnea insuficient tratata termic sunt pentru om principalele
surse de boala prin consum de alimente. De asemenea surse de boala sunt contactele cu
pisicile si cu alte felide bolnave, care elimina oochisti.
pentru om sunt mai importante masurile de profilaxie decat sanctiunile propriuzise,
deoarece supunerea alimentelor la un tratament termic adecvat duce la distrugerea
parazitilor.
alte masuri de prevenire a bolii sunt:
izolarea persoanelor bolnave sau pozitive serologic;
sacrificarea animalelor bolnave sau purtatoare de paraziti;
executarea de deratizari, dezinsectii si dezinfectari foarte riguroase;
evitarea contactului cu pisici necunoscute sau care sunt libere sa consume
pasari, sobolani si diverse resturi de carne necontrolate.

24. SARCOSPORIDIOZA OMULUI

Sarcosporidiozele (sin. Sarcocistozele) sunt sporozooze produse de sporozoare
dixene din genul Sacocystis.
117

Omul este gazda definitiva pentru urmatoarele specii:

Sacocystis bovihominis;
Sacocystis suihominis.
De asemenea omul poate fi gazda intermediara pentru Sacocystis lindemani, a carui
gazda definitiva nu se cunoaste inca. Acest parazit formeaza sarcochisti polizoici in
muschii: laringelui, esofagului, diafragm, toracelui, abdominali, si mai rar in miocard si
in muschii membrelor.
Ca gazda intermediara omul prezinta:
tumefactii;
slabiri musculare intermitente;
mialgii;
miozita locala;
bronhospasm;
indispozitie ;
eozinofilie.
Ca gazda definitiva omul se imbolnaveste dupa consumul carnii de bovine sau de
suine infestata cu sarcochisti si prezinta semne de intoxicatie si semne de enterita.
Trebuie mentionat ca Sacocystis suihominis este mai patogen decat Sacocystis
bovihominis.
Dupa consumul carnii parazitate omul face doua sindroame: toxic si coccidios.
Sindromul toxic:
Apare la 3-8 ore de la consumul carnii si se prelungeste 24-36 de ore.
Semnele clinice sunt:
anorexie;
greturi;
dureri puternice gastrointestinale;
diaree;
puls rapid;
edeme;
colaps circulator;
evolutia este afebrila.
Acest sindrom este datorat unei toxine (sarcocistina) termolabile, care este distrusa
la temperaturi de gatit sub 50C.
Sindromul trebuie diferentiat de toxiinfectiile alimentare de tip toxic produse de :
Salmonella ssp., Staphylococus ssp. si Clostridium perfringens.
Sindromul coccidios:
Apare la 10-15 zile de la consumul carnii parazitate, in timpul procesului de
gametogonie.
Sindromul se caracterizeaza prin:
118

 diaree severa;
voma;
dureri gastrointestinale.
Dureaza 8-10 ore, manifestarile fiind cu aparitie constanta.
In fecale se observa sporochisti, ce contin 4 sporozoiti, cu dimensiuni intre 12-16
m/8-12 m.
Sarcochistii acestor doua specii sunt de talie mica, 3-7 mm lungime. Sarcochistul
de la Sacocystis bovihominis are la exterior un perete gros de 6 m, prevazut cu
citofanere sub forma unor bandelete, asezate in palisada, iar cel de la Sacocystis
suihominis prezinta la exterior citofanere baciliforme.
Sarcochistii ambelor specii prezinta alveole periferice pline cu bradizoiti de forma
globulara, iar in alveola centrala bradizoitii au forma de banana, dimensiuni de 8-12 m
si se numesc cistozoiti. Acestia provin din diviziunea celor periferici, care se numesc
metrocite (celule matrice sau celule mama). Cistozoitii nu se mai divid.
Bovinele sunt infestate cu sarcocisti in proportie foarte mare, 80-100%, iar suinele
in proportie de 3-30%. Sarcochistii sunt distrusi prin caldura, la temperaturi de 65-70C,
dupa 30 de minute si prin frig, la temperatura de -5C in 24 de ore si la temperatura de
-20C in 10 ore.
Sanctiuni:
carnea de bovine si suine refrigerata se prepara culinar la temperaturi de peste
70C sau se va comercializa dupa ce a fost congelata la temperaturi de -25C, timp de 24
de ore.

25. HIDATIDOZA (ECHINOCOCOZA LARVARA)

Este o boala parazitara comuna rumegatoarelor domestice si salbatice, suinelor
domestice si salbatice, calului, rozatoarelor (soarece, nutrie), cangurului si omului si este
produsa de larva teniei Echinococcus granulosus.
Larva (echinococul, hidatia sau chistul hidatic) este polichistica si policefalica.
Tenia paraziteaza intestinul subtire de la carnivorele domestice sau salbatice: caine,
pisica, lup, vulpea rosie, vulpea polara, sacal, felide etc.
Tenia prezinta patru subspecii:
Echinococcus granulosus granulosus;
Echinococcus granulosus canadensis;
Echinococcus granulosus eqinus;
Echinococcus granulosus borealis.
Dintre acestea numai specia Echinococcus granulosus eqinus, care paraziteaza
solipedele (calul, magarul, catarul), nu paraziteaza omul si are ca gazda definitiva vulpea
rosie.
119

Ciclul vital al teniei Echinococcus granulosus este caracterizat prin doua mari
focalitati: silvatica si sinantropica (pastorala, rurala), in functie de principalul rezervor
de boala: lupul si vulpea pentru ciclul silvatic, respectiv cainele si pisica pentru ciclul
sinantropic.
Gazdele definitive (carnivorele domestice si salbatice) se infesteaza prin consumul
organelor cu chisti hidatici.
Gazdele intermediare (rumegatoarele, rozatoarele, solipedele, cangurul si omul) se
infesteaza cu oncosferele eliminate de gazdele definitive, care polueaza pasunile,
furajele, apa, respectiv mainile omului.
In mediul extern oncosferele rezista la uscaciune, frig si caldura. Astfel in mediu
uscat rezista 12 zile la -12C iar la temperatura de 60C rezista 2 zile in mediu uscat si
10 minute in mediu umed.
Boala este prezenta pe tot globul, cu exceptia Islandei, cu o variabilitate de prezenta
a subspeciilor. Astfel in Irlanda si Belgia se intalneste numai echinococoza calului, in
Anglia este mai frecventa echinococoza calului dar este prezenta si echinococoza ovina,
in Sardinia si Noua Zeelanda se intalneste numai echinococoza ovinelor.
Larvele hexacante din oncosfere sunt eliberate de sucul gastric si trec activ prin
mucoasa intestinului subtire in vasele limfatice si apoi in sange. Prin vena porta larvele
ajung in ficat, care are rolul unui prim filtru.
La suine echinococoza hepatica atinge valori foarte mari (73%) comparativ cu cea
pulmonara care are valori mai mici (19%).
Larvele neretinute de ficat trec prin venele suprahepatice in vena cava caudala si
apoi in atriul drept, ventricolul drept, artera pulmonara si astfel ajung in al doilea filtru,
respectiv in pulmon.
Frecventa echinococozei pulmonare este mai mare la rumegatoare (ovine, bovine)
comparativ cu localizarea hepatica. Daca gradul de infestare este mare larvele trec prin
arterele pulmonare in atriul stang, ventricolul stang si prin marea circulatie ajung in
diverse locuri de dezvoltare: cord, splina, creier, muschi, maduva oaselor, rinichi,
peritoneu. Organele parazitate cel mai frecvent sunt ficatul si pulmonul.
La locul de insediere, dupa 5-6 luni, se formeaza chisti cu dimensiuni de 1,5-2 cm,
care isi dezvolta membrana proligera si devin infestanti. Chistii cresc pana la varsta de
1-1,5 ani.
Chistul prezinta la exterior o membrana cuticulara, formata din mai multe straturi
de lame elastice, care are grosimea de 1 mm. In jurul cuticulei organismul parazitat
formeaza o adventice, structurata intr-un strat intern de celule gigante, un strat mijlociu
format din celule polimorfe si un strat extern fibros, printre fibre observandu-se
mastocite si eozinofile.
Pe fata interna a cuticulei se formeaza membrana proligera, subtire, celulara,
bistratificata, care prin inmugurire formeaza celule fiice si protoscolecsi. Veziculele fiice
sunt formate din membrana celulara proligera, care prin inmugurire formeaza
protoscolecsi. Chistul hidatic si veziculele fiice sunt pline cu lichid hidatic (apa de
stanca). Veziculele simple se desprind de membrana proligera si plutesc in lichidul
120

hidatic, se pot sparge si elibereaza protoscolecsii. Acestia impreuna cu protoscolecsii

produsi de membrana proligera a chistului formeaza: nisipul hidatic.
In interiorul chistului se formeaza numeroase vezicole fiice, chistul creste si ajunge
la dimensiuni de circa 20 cm diametru.
Membrana poligera poate hernia si formeaza vezicole fiice exogene, chistul avand
aspect conopidiform. Chistul se poate sparge si elibereaza protoscolecsii care se fixeaza
pe seroase si formeaza chisti secundari.
Sanctiuni:
se confisca si se distrug organele parazitate iar carnea se da in consum liber;
daca apar modificari organoleptice in carne aceasta se confisca;
confiscatele se pot prelucra tehnic, in fainuri proteice;
este interzis sa se dea in consum carnivorelor organe parazitate.

26. ALVEOCOCOZA (ECHINOCOCOZA MULTILOCULARA)

Aceasta parazitoza este intalnita frecvent la rozatoare (soarece, soboan, hamster,
bizam, leming) si foarte rar la om, taurine si porc, fiind produsa de Alveococus
multilocularis, forma larvara a teniei Echinococcus multilocularis.
Tenia se dezvolta in intestinul subtire ale unor carnivore: vulpea rosie, vulpea
polara, si mai rar la lup, caine si pisica.
Tenia Echinococcus multilocularis are doua subspecii:
Echinococcus multilocularis multilocularis;
Echinococcus multilocularis sibiricensis.
Alveococul prezinta chisti policefalici si polichistici, formati din numeroase
vezicole mici (bob de mazare), asezati in continuitate intr-o masa mare unul langa altul.
Cuticula chistilor este subtire si friabila si favorizeaza inmultirea chistilor. Chistii contin
o masa gelatinoasa. Formarea chistilor incepe la 2-5 zile dupa infestarea cu oncosfere.
Dupa 3-4 saptamani cuticula se distruge si continutul duce la formarea de noi
vezicole. Veziculele primare se formeaza in ficat, iar cele secundare se disperseaza in
imediata vecinatate sau la distanta. Dezvoltarea veziculelor si expansiunea lor este foarte
rapida, astfel in circa 2 luni alveococul este mai mare decat gazda sa.
Gazdele definitive (carnivorele) se infesteaza prin consum de rozatoare infestate.
Gazdele intermediare (rozatoarele, omul, taurinele si porcul) se infesteaza cu oncosfere
eliminate de gazdele definitive, care polueaza apa, furajele, insectele, praful.

121

Oncosferele pot fi diseminate de insecte, pasari, vant, praf la distante mari.

Rezistenta oncosferelor in mediul ambiant este foarte mare: la -51C rezista 24 de ore
iar la -26C rezista 54 de zile.
Boala are trei cicluri:
ciclul silvatic: vulpe, lup si rozatoare salbatice;
ciclul urban : pisica, soarece;
ciclul rural: caine si soarece.
Omul se contamineaza prin consum de fructe de padure sau ciuperci infestate cu
oncosfere, iar porcii se infesteaza prin consum de jir, de ghinda sau prin pasunat in
padure sau in liziere de paduri.
La om boala este mortala, deoarece nu se poate elimina chirurgical alveococul deja
format.
Celelalte gazde intermediare (taurinele si rozatoarele) se contamineaza prin consum
de plante sau de insecte contaminate.
Larva hexacanta trece activ prin mucoasa intestinala si prin circulatia porta ajunge
in ficat, unde se dezvolta.
La noi in tara boala nu a fost semnalata la om dar a fost semnalata teniaza la : caini,
pisici, vulpi si lup.

27. SARCOSPORIDIOZELE ANIMALELOR

Sarcosporidiile sunt sporozoare dixene, care paraziteaza intracelular, diverse specii
de animale, ca gazde intermediare sau ca gazde definitive.
Gazdele intermediare pot fi specii: erbivore, omnivore, rozatoare, pasari, reptile si
pesti. Gazdele definitive sunt reprezentate de specii: carnivore (felide, canide), omnivore
(maimute, omul) si pasari rapitoare.
In gazda intermediara se dezvolta faza de schizogonie, reprezentata prin
pseudochist si chist (xenoparazitom, sarcochist), iar in gazda definitiva se dezvolta
fazele de gametogonie si sporogonie.
Gazdele intermediare ( bovine, ovine, caprine, suine, equine, camelide, iepure,
soarece, sobolan, marsupiale, balena, pasari, reptile, pesti, om) se interfereaza cu
sporochistii eliminati de gazdele definitive, care contamineaza furajele si apa. Boala se
observa atat la animalele domestice cat si la animalele salbatice.
In intestinul acestora din sporochisti se elibereaza sporozoitii care ajung in
circulatia sanguina si invadeaza celulele endoteliale ale arterelor de calibru mediu, din
diverse tesuturi, unde se inmultesc si formeaza schizonti (pseudochisti).
Schizontii sunt localizati in citoplasma celulei parazitate, au o membrana
trilaminata si un nucleu gigant poliploid.
Nucleul se divide schizogonic si in endogenie se formeaza 50-90 merozoiti, care
sunt eliberati in sange prin ruperea celulei parazitate. Celula parazitata se desprinde de
122

epiteliu, pluteste in sange si apoi se rupe. De aici merozoitii invadeaza celulele

endoteliale ale tuturor capilarelor din organism.
In capilarele celulelor invadate se formeaza a doua generatie de schizonti, din care
merozoitii (tachizoitii) de generatia a doua se indreapra spre tesutul muscular scheletic,
tesutul muscular cardiac, tesutul muscular esofagian, encefal, unde vor forma chistul.
Aceasta evolutie dureaza, in functie de specia de parazit, circa 20 de zile de la infestare.
In celula musculara striata merozoitii sunt inconjurati de o membrana
unistratificata, care se ingroasa rapid si care poate forma septumuri in interior,
delimitand continutul in loji.
Merozoitii sferici sunt asezati la periferia chistului, si se numesc metrocite si se
multiplica prin endodiogeneze succesive si rapide, iar cistozoitii sunt plasati central in
chist.
Aceasta ultima faza dureaza pana la aproximativ doua luni de la infestare, chistul
format devenind infestant dupa formarea bradizoitilor.
Chistii pot creste in decursul unui an si pot fi observati la microscop sau cu ochiul
liber, in functie de dimensiunea specifica.
Peretele chistului prezinta la exterior microvilozitati, denumite citofanere.
Dimensiunile si forma chistului ca si dimensiunile si forma citofanerelor sunt specifice
fiecarei specii de sarcocist.
Gazdele intermediare fac o forma de boala acuta, cand merozoitii de prima
generatie invadeaza organismul, care poate fi mortala. De asemenea mortalitate se poate
produce si la invazia merozoitilor din generatia a doua.
Speciile patogene de sarcochisti dau forme grave, mortale, de boala. Sarcochistii
pot avea dimensiuni intre 3 mm si 15 mm si pot fi observati in:
musculatura scheletica;
miocard;
limba;
musculatura esofagului;
creier.
Gazda definitiva (om, maimute, canide, felide, pasari rapitoare, reptile) se
infesteaza prin consum de carne si organe crude, care contin xenoparazitoame cu
bradizoiti.
Bradizoitii patrund in celulele din corionul mucoasei intestinale, unde se gasesc
plasati in vacuole. Aici evolueaza in macrogameti si microgameti flagelati, mobili.
Microgametii fecundeaza macrogametii si formeaza zigotul. Zigotul se inconjoara
printr-o membrana si formeaza oochistul nesporulat.
Prin diviziune se formeaza doi sporochisti, in fiecare sporochist formandu-se patru
sporozoiti si un corp rezidual.
Peretele oochistului sporulat se rupe si in exterior, prin fecale sunt eliminati
sporochistii. Eliberarea de sporochisti incepe intre zilele 5-11, de la consumul de carne si
organe infestate si dureaza peste 6 saptamani.
123

Sarcosporidiile nu se intalnesc in zona antarctica si au specificitate stransa pentru

cele doua gazde.
Rezistenta sarcochistilor din carnea de bovine este destul de mare: rezista 10
minute la 65-70C, peste 3 zile la -25C si cateva saptamani dupa moartea gazdei
intermediare.
Capacitatea infestanta a sarcochistilor este anihilata dupa 6 minute la 55-60C,
dupa 18 zile la 2C si dupa 8 zile la 4C.
In mediul extern sarcochistii de S. porcifelis si S. suicanis rezista foarte mult: peste
10 zile la -8C, peste 30 de luni la temperaturi de peste 4C.
La bovine
Se intalnesc sarcochisti produsi de:
Sarcocystis bovicanis;
Sarcocystis bovifelis;
Sarcocystis bovihominis.
Gazdele definitive sunt : cainele, lupul, vulpea, coiotul, racoonul, pisica (domestica
si salbatica) si omul.
Sarcochistii pot fi de talie mare sau de talie mica (vizibili numai la microscop), cu
dimensiuni pana la 10 mm.
La ovine paraziteaza: Sarcocystis ovicanis si Sarcocystis ovifelis (sin. giganteea)
gazdele definitive fiind cainele si pisica. Sarcochistii au dimensiuni pana la 12 mm.
La caprine
Se descriu urmatoarele specii:
Sarcocystis caprifelis;
Sarcocystis capracanis;
Sarcocystis orientalis;
Sarcocystis hircicanis.
Gazdele definitive sunt cainele si pisica.
Sarcochistii au dimensiuni microscopice. In diafragm pot masura 43,0-95,0 m x
30,0-70,0 m.
La suine:
Se intalnesc:
Sarcocystis suicanis;
Sarcocystis suifelis;
Sarcocystis suihominis.
Gazdele definitive sunt: cainele, lupul, pisica si omul. Sarcochistii au dimensiuni
microscopice sau dimensiuni mari, pana la 1,5 mm.
La eqvine:
Sarcosporidiozele sunt produse de:
Sarcocystis equicanis;
Sarcocystis fayeri.
124

Pentru ambele specii gazda definitiva este cainele. Sarcochistii pot ajunge la
dimesiunea de 1mm.
La iepure:
S-au depistat doua specii:
Sarcocystis cuniculi;
Sarcocystis leporum, ambele cu gazda definitiva cainele.
La pasari au fost descrisi:
Sarcocystis rileyi ((la pui de gaina);
Sarcocystis horvathi (la fazan);
Sarcocystis falcatula (la pisitacide).
Sanctiuni:
in infestatiile masive in care carnea prezinta modificari organoleptice se fac
confiscari totale, urmate de distrugerea sau prelucrarea tehnica a confiscatelor.
in infestatiile slabe carnea se da in consum liber, dupa confiscarea cordului,
esofagului si limbii.
in caz de infestatii masive, fara modificari organoleptice ale carnii, carnea se
poate da in consum cu valoare nutritiva redusa, dar se confisca limba, cordul si
esofagul.
in infestatii slabe, dar cu modificari organoleptice nesemnificative, carnea si
organele se dau in consum dar cu valoare nutritiva redusa.
carnea de cal chiar daca este slab parazitata se confisca deoarece calcificarea
chistilor sau infiltratiile seroase ii depreciaza aspectul si valoarea comerciala.
carnea nemodificata organoleptic se da in consum liber.
este interzisa administrarea carnii si organelor parazitate crude in hrana cainilor si
pisicilor.

28. FASCIOLOZA
Boala este produsa de trematodul Fasciola hepatica la: taurine, bubaline, ovine,
caprine, cabaline, suine, iepuri, nutrie, cobai, rumegatoare salbatice si chiar la om.
Boala poate evolua cu caracter acut sau cu caracter cronic.
Alte specii ale parazitului sunt:
Fasciola gigantica;
Fasciola californica;
Fasciola indica;
Fasciola halli;
Fasciola magna.
In tara noastra s-a mai descris si Fasciola gigantica, cu dimensiuni de 3,5-7 cm.

125

Parazitul are aspect foliaceu de samanta de dovleac, are doua ventuze (bucala si
ventrala), adultul prezentand dimensiuni de 2-3/1-1,5 cm si este diheteroxen.
Speciile diferite de mamnifere care fac boala sunt gazde definitive, iar melcii
acvatici (Galba truncatula etc.) sunt gazde intermediare.
Paraziul adult traieste in canalele biliare provocand angiocolita fibroasa si ciroza.
Formele tinere, care migreaza pot produce hepatita si perihepatita.
Parazitul poate avea si localizari eratice: pulmon, rinichi, limfonoduri, splina si
muschi. In localizarile eratice organismul formeaza granuloame, in care se pot observa
paraziti vii, paraziti morti, puroi. Granuloamele se pot calcifica.
Animalele parazitate masiv pot prezenta icter si pot slabi pana la cahexie.
Sanctiuni:
ficatul parazitat se confisca si se distruge, iar carnea si restul organelor se dau in
consum liber, daca nu sunt modificate organoleptic.
in cazul slabirilor pronuntate sau in cazul prezentei de modificari organoleptice
ale carnii se efectueaza confiscari partiale sau totale.

29. DICROCELIOZA
Aceasta parazitoza este foarte raspandita pe glob si in tara noastra fiind produsa de
trematodul Dicrocelium lanceolatum la: bovine, ovine, cabaline, suine, iepure, caprioara,
nutrie.
Parazitul are dimensiuni cuprinse intre 5-12/2,5 mm si este triheteroxen.
Mamniferele sunt gazde definitive iar gazde intermediare sunt: melcii terestri
(Helicella ssp. etc) si apoi furnica (Formica pratensis etc.).
Parazitul se cantoneaza in canalele biliare si in vezica biliara si provoaca
angiocolita, hepatomegalie, calculi biliari, ciroza. Adeseori este descoperit asociat cu
Fasciola hepatica.
Sanctiuni:
ca in fascioloza.

30. TUBERCULOZA
Generalitati:
Boala contagioasa comuna omului si animalelor, produsa de bacili din genul
Mycobacterium, speciile:
Mycobacterium tuberculosis (tipul uman);
Mycobacterium bovis (tipul bovin);
Mycobacterium avium (tipul aviar).

126

Bacilul tuberculozei este fin, drept sau usor curbat, neciliat, nesporulat, necapsulat,
gram pozitiv.
Cele trei tipuri de bacili se deosebesc morfologic intre ele. Tipul uman este subtire,
lung, drept sau curbat. Tipul bovin este scurt si gros, drept sau curbat. Tipul aviar este
mai subtire si mai lung si mai ales este polimorf (bacili, cocobacili, filament).
Bacilul este acido-alcoolo rezistent si se coloreaza prin metoda Ziehl Neelsen.
Germenii sunt distrusi in circa 24 de zile de razele solare, rezista 5 minute la 80C,
rezista in apa potabila peste 140 de zile, in apa de rau rezista aproximativ 1 an, in unt
rezista aproape 1 luna, in branzeturi fermentate rezista circa 5 luni si nu sunt distrusi de
sare sau fum.
Boala se caracterizeaza prin simptomatologie clinica polimorfa, nespecifica, iar
morfopatologic prin formarea in diferite tesuturi si organe a leziunilor specifice:
proliferative, exudative, de tip granulomatos.
Tipul uman produce boala la: om caini, pisici, animale pentru blana, maimute,
cabaline, ovine, suine si bovine.
Tipul bovin provoaca tuberculoza la: bovine, om, cabaline, porcine, caprine, ovine,
pisici, caini, animale pentru blana.
Tipul aviar imbolnaveste: pisicile, bovinele, cabalinele, porcinele, ovinele,
caprinele, cainii, animalele pentru blana si omul.
Dintre animalele de macelarie boala se diagnostica frecvent la bovine si porcine. La
ovine, caprine, cabaline si pasari boala se diagnostica mai rar.
Animalele si oamenii bolnavi, care prezinta leziuni deschise care comunica cu
exteriorul, sunt surse primare de boala.
Principalul produs virulent este exudatul bronsic, pe care animalele, spre deosebire
de oameni, il deglutesc si din aceasta cauza bacilii sunt eliminati prin fecale. In timpul
tusei animalele elimina exudat, sub forma de particole foarte fine, care devin aerosoli, si
produc boala la oamenii si animalele care le inhaleaza.
Carnea, organele, laptele si ouale sunt de asemenea surse primare de boala, cand
boala se generalizeaza. In aceasta faza de diseminare a bacililor in organism limfa si
sangele vehiculeaza un numar mare de bacili.
Carnea mai poate fi virulenta in urmatoarele situatii:
tuberculoza miliara acuta;
tuberculoza cu leziuni cazeoase infiltrative acute;
tuberculoza cronica cu procese de ramolitie sau cu focare cazeo-purulente;
in stari de bacteriemie bacilara, fara localizari, observata in cazurile cand
rezistenta organismului este marita si germenii sunt retinuti in tesuturi, fara sa
provoace semne clinice sau leziuni morfopatologice specifice;
in forme de tuberculoza localizata.
Diagnosticul de abator.
La examenul dupa taiere, se pune pe baza modificarilor morfopatologice.
In tuberculoza leziunile sunt polimorfe, fiind dependente de:
127

tipul bacilului;
virulenta bacilului;
numarul de bacili;
rezistenta organismului;
stadiul evolutiv al bolii;
specia animalului;
varsta animalului;
conditiile de viata si de hrana ale animalului etc.
Examenul de abator se bazeaza pe controlul atent al limfonodurilor (sectionare in
felii transversale subtiri) capului, a organelor, cavitari parietali si in final al celor
musculari superficiali si profunzi. De asemenea se controleaza cu atentie toate sectiunile
tehnologice prin oase, pentru eventuala depistare a tuberculozei osoase.
Tuberculoza bovinelor :
Boala se produce ca infectie primara sau ca infectie postprimara (secundara).
Infectia primara (primo-infectie) se refera la manifestarile clinice si leziunile
morfopatologice generate de primul contact dintre bacili si organism. In urma acestei
infectii se formeaza la poarta de intrare granulomul tuberculos (afectul primar).
Afectarea limfonodurilor respective completeaza afectul primar si delimiteaza
complexul primar complet. Daca leziunea lipseste la poarta de intrare si este prezenta
doar leziunea in limfonodul regional atunci complexul primar este incomplet.
Infectia primara se poate realiza pe urmatoarele cai:
digestiva;
respiratorie;
congenitala.
La vitei ordinea importantei acestor cai este:
congenitala;
respiratorie;
digestiva.
La adulte calea principala de infectie este cea respiratorie.
Consecutiv infectiei primare se poate produce vindecarea animalului sau
generalizarea bolii. Generalizarea poate fi:
acuta (precoce, timpurie) miliara, cand se formeaza noduli miliari (2-4 mm) in
mai multe organe. Acestia initial sunt cenusii, iar ulterior se cazeifica si pot aparea
la nivelul lor calcificari.
lenta (intarziata, treptata), caracterizata prin focare de dimensiuni mari. In aceste
focare se pot observa numeroase puncte de cazeificare si calcificare.
Infectia postprimara se datoreste reactivarii infectiei primare sau unei noi invazii de
bacili. In urma acestei infectii rezistenta organismului scade rapid, boala se
generalizeaza (generalizare tardiva) si se observa focare de tuberculoza cronica multipla
128

in organism, cu localizari diverse, dar cu o anume preponderenta a localizarii pulmonare

(peste 70-80%).
Tineretul bovin pana la 6 luni, mai rar cel sub 1 an se infecteaza pe cale digestiva.
Examinarea de abator pune in evidenta un complex primar, de regula incomplet,
mezenteric.
Leziunile se observa la limfonodurile mezenterice si foarte rar se poate observa
enterita nodulara sau ulcerativa.
Cand leziunile se observa numai in limfonodurile porte si eventual in ficat se poate
suspiciona o infectie transplacentara.
Tineretul bovin peste un an face destul de des forma pulmonara, la care se observa
leziuni in pulmon si limfonodurile traheo-bronsice si mediastinale. In pulmon se
constata focare nodulare cazeoase iar in limfonoduri se observa limfadenita radiara, cu
strii galbui cu aspect grunjos.
Cand infectia se generalizeaza timpuriu se depisteaza noduli miliari albi-cenusii in
pulmon, ficat, rinichi, splina si alte organe. La toate organele afectate se depisteaza si
limfadenita.
La bovinele adulte se descriu mai multe localizari:
unele sunt mai frecvente:
-pulmonara;
-la seroase;
-digestiva;
-mamara;
-limfonodala;
-genitala.
altele sunt mai rare:
-osoasa;
-articulara;
-nervoasa;
-renala;
-cutanata etc..
Localizarea pulmonara este reprezentata de diverse tipuri de leziuni:
granulomul primar;
tuberculoza miliara acuta;
tuberculoza nodulara lenta;
tuberculoza acinoasa;
bronsita cazeoasa;
tuberculoza cavernoasa;
pneumonie lobulara cu multe focare de cazeificare dar si cu noduli miliari nou
formati.
Localizarea pe seroase este de tip productiv, cu aspect perlat, fungos, conopidiform.
129

Localizarea digestiva poate fi prezenta din cavitatea bucala si pana la nivelul

intestinului. Nodulii sunt mici, se cazeifica si se deschid cu formare de ulcere.
Permanent se observa limfadenita mezenterica. In ficat se poate depista:
forma nodulara miliara,
o forma cu granuloame de talie mare, cazeificate, calcificate,
o forma a canalelor biliare.
Limfonodurile porte sunt de asemenea afectate.
Localizarea mamara poate prezenta mai multe aspecte:
mamita miliara acuta;
mamita nodulara;
mamita lobulara infiltrativa cronica;
mamita cazeoasa;
mamita hiperplastica (postprimara).
Limfonodurile retromamare sunt afectate de cazeificari radiare.
Forma hiperplastica este insotita de deformarea si indurarea mamelei, focarele
avand un aspect slaninos.
In forma nodulara mamelele au aspect boselat.
Forma cea mai des intalnita este cea lobulara infiltrativa (peste 85%).
Localizarea in limfonoduri se caracterizeaza prin:
forma hiperplastica si forma miliara,
disparitia diferentierii corticala-medulara,
cazeificari si calcificari, uneori cu aspect radiar si grunjos.
Celelalte localizari pot avea urmatoarele forme:
tuberculoza renala miliara corticala,
tuberculoza renala nodulara cortico-medulara,
tuberculoza renala medulara cazeoasa,
metrita tuberculoasa miliara,
metrita tuberculoasa nodoasa,
ovarita nodulara,
salpingita miliara,
orhite si orhiepididimite miliare si nodulare,
tuberculoza musculara,
artrita cazeoasa,
osteomielita tuberculoasa nodulara,
tuberculoza periostala,
splenita miliara,
splenita nodulara,
meningita tuberculoasa;
130

 dermatita nodulara tuberculoasa etc..

Tuberculoza ovinelor si caprinelor :
Rumegatoarele mici fac rar tuberculoza, de obicei cu localizare pulmonara.
Caprinele nu se infesteaza cu bacili de tip uman.
Formele mai des intalnite sunt cele acute miliare, urmate de generalizari precoce cu
formare de noduli miliari in: ficat, splina, rinichi, tubul digestiv.
In toate cazurile limfonodurile aferente sunt afectate.
Ovinele si caprinele fac si tuberculoza postprimara si tot cu localizare pulmonara,
acest tip de infectie fiind mai des diagnosticat.
Tuberculoza suinelor :
Suinele fac de obicei tuberculoza cu tipul bovin si cu tipul aviar fiind mai rezistente
la tipul uman. Incidenta bolii la porcii sacrificati in abatoare este de 2,11-2,98% si este
in crestere in Europa si U.S.A.
In formele de boala, date de tipul bovin, se observa complexe primare incomplete
in tubul digestiv, cu generalizari precoce si cu cazeificari si calcificari.
Tipul aviar da forme de boala hiperplastice si sarcomatoase. Dintre formele de
boala mai frecvente sunt cele de spondilita tuberculoasa, care afecteaza initial discurile
intervertebrale si apoi corpurile vertebrelor. Generalizarea poate fi observata la ficat si
splina. In toate cazurile limfonodurile regionale sunt afectate.
Tuberculoza cabalinelor :
Boala este foarte rar diagnosticata la animalele in viata, fiind de obicei depistata
dupa sacrificare in abator sau la necropsie.
Formele de boala observate sunt date de infectia pe cale digestiva si sunt
reprezentate de leziuni la: tonsile, ileon, cecum si colon.
Granuloamele pot fi productive, cu aspect slaninos (in tonsile) sau pot avea aspect
miliar (dupa generalizare) cu aspect sarcomatos, localizate in: pulmon, splina, ficat,
cord, oase, piele, gonade, seroase etc.
In intestinul gros se pot observa ulcere.
In limfonoduri leziunile nu sunt prezente in toate cazurile, dar cand exista au
caracter sarcomatos.
Tuberculoza animalelor pentru blana :
La iepuri boala evolueaza in functie de cantitatea de germeni care au invadat
organismul.
Cand numarul de germeni este mare iepurii fac o forma toxico-septica, caracterizata
prin:
toxiemie,
edem pulmonar,
131

 splenomegalie,
hepatomegalie.
Daca bacilii sunt in numar mic produc forme miliare si forme nodulare subacute
sau forme cronice:
osteite,
artrite femuro-tibio-patelare si tibio-patelare.
La nutrie s-a descris tuberculoza acuta (3-5 zile) si tuberculoza cronica (1-2 luni).
Localizarile sunt pulmonare si intestinale sau generalizate, cu granuloame miliare sau
mari, cazeificate. Limfonodurile regionale sunt afectate.
Tuberculoza pasarilor :
Pasarile domestice (galinaceele si palmipedele) fac forme de boala date numai de
Mycobacterium avium.
La galinacee (gaina, curca, fazan, bibilica) calea principala de infectie este cea
digestiva si foarte rar cea respiratorie sau cutanata.
Afectul primar poate fi observat uneori in formatiunile limfoide ale mucoasei
intestinului subtire si gros. De la intestin bacilii ajung in ficat pe calea venei porte. In
formatiunile limfoide hepatice se formeaza tuberculi, care ulterior se pot cazeifica.
La gaini se mai pot observa localizari la:
pulmon,
rinichi,
splina,
maduva osoasa,
tiroida,
timus,
articulatii,
piele,
pe mucoase (bucala, nazala, laringiana, faringiana, conjunctivala),
pe seroase.
Generalizarea bolii este precoce, bacilemia fiind foarte mare.
La palmipede (rate, gaste) leziunile sunt mai putin generalizate, deoarece
palmipedele sunt mai rezistente la tuberculoza comparativ cu galinaceele.
Localizarile mai frecvente sunt la: pulmoni, ficat, splina si maduva osoasa la rate,
respectiv ficat, splina si intestine la gaste.
Nodulii pot fi miliari dar pot avea si aspectul unor mase mari, necrotice, cazeoase,
de culoare galbena-cenusie. Cadavrele pasarilor sunt cahectice, cu musculatura emaciata
si cu foarte putin tesut adipos.
Diagnosticul diferential :
132

In tuberculoza leziunile sunt considerate caracteristice, totusi datorita

polimorfismului acestora este necesar sa se evite unele confuzii, posibile in controlul
sanitar veterinar de abator:
echinococoza inveterata. Se recunoaste prin a ceea ca enucleerea cazeumului este
usoara, iar la periferie se observa resturi de membrana. Lipsec leziunile in
limfonoduri;
distomatoza eratica. Continutul nodulului este brun, peretii sunt grosi, in interior
se observa parazitul sau calcificare. Lipsesc leziunile limfonodurilor;
actinomicoza. Leziunile sunt de osteomielita purulenta si abcese submaxilare.
Lipsesc leziunile in limfonoduri;
actinobaciloza. Abcesele prezinta capsula groasa, se observa miozita hiperplastica
si limfadenita hiperplastica cronica;
abcese diverse. Continutul este purulent si lipsesc leziunile din limfonoduri;
leucoza. Limfonodurile sunt hiperplaziate in tot organismul, in mod neuniform si
asimetric. Splina este hiperplaziata. Sangele prezinta modificari caracteristice;
paratuberculoza. Mucoasa si submucoasa intestinala este ingrosata, cu aspect
cerebriform si nu prezinta cazeificari;
pseudotuberculoza. Leziunile ganglionare contin puroi galben-verzui. Cu cat
leziunile sunt mai vechi cu atat puroiul este mai gros. Leziunile foarte vechi
prezinta puroi uscat, asezat in straturi concentrice (ca foile de ceapa) si se
calcifica rar;
noduli de Linguatula serrata. Sunt de dimensiunea maxima a unui bob de mazare,
sunt complet cazeificati, au culoare galben-verzui, verde, cenusiu inchis sau
cenusiu-brun, cand se calcifica. In cazeum, la examenul microscopic, se observa
larve sau resturi de larve.
Interpretarea examenului de abator :
La abator bovinele vin insotite de Certificatul sanitar veterinar de transport, pe care
obligatoriu medicul veterinar emitator trebuie sa specifice data tuberculinarii si
rezultatul acesteia.
La celelalte specii aceasta indicatie lipseste, deci suspiciunea sau diagnosticul de
tuberculoza se datoreaza numai modificarilor morfopatologice observate in cursul
examinarii capului, organelor si carcasei.
Dupa observarea leziunilor trebuie apreciata salubritatea carnii, respectiv daca
leziunile implica starea de bacilemie. Astfel:
tuberculoza miliara generalizata indica o generalizare precoce, bacilemie, deci
prezenta bacililor in carne si organe;
tuberculoza cazeoasa difuza infiltrativa (inflamatii predominant exudative,
insuficient delimitate), cu o zona congestiva in jur, prezenta in organe si in
limfonodurile respective, presupune ca in circa 90% din cazuri carnea contine
bacili;
133

 localizarile tuberculozaei in: splina, rinichi, seroase sau in alte organe ce nu

comunica cu exteriorul duc la concluzia certa ca s-a produs generalizarea pe cale
sanguina, deci bacilii sunt prezenti si in carne;
slabirea pronuntata indiferent daca leziunile de tuberculoza sunt localizate,
presupune sanctionarea grava a carnii;
tuberculoza osoasa nu este insotita de limfadenita regionala decat dupa afectarea
periostului, aceasta fiind ultima faza a infectiei, care incepe din canalul medular.
Din aceasta cauza orice osteita presupune bacilemie, deci prezenta bacililor in
ficat si organe.
Sanctiuni :
animalele care pe Certificatul sanitar veterinar de transport au inscrisa
reactia pozitiva la tuberculinare, ca si animalele care vin insotite de fisa privind
diagnosticul tuberculozei la bovine, se crotaliaza, se izoleaza si se sacrifica in partida
sanitara;
daca la taierile obisnuite se constata, in urma examenului capului, organelor
si carcasei una sau mai multe leziuni de tuberculoza se iau urmatoarele masuri:
-se opresc conveierul si benzile transportoare,
-se identifica toate partile componente cu leziuni cu etichete de restrictie sanitara
veterinara,
-se anunta medicul veterinar coordonator de sala.
medicul veterinar coordonator de sala dispune reconstituirea animalului si
deplasarea lui la punctul de recontrol final, unde va examina cu maxima atentie toate
partile componente ale animalului si va dispune:
confiscarea totala, in urmatoarele situatii:
-cand animalul prezinta slabire pronuntata, indiferent de vechimea, de
localizarea sau forma leziunilor;
-cand animalul este febril la examenul inainte de taiere, iar la examenul dupa
taiere se gasesc leziuni de tuberculoza (exudate, infiltratii etc.);
-cand se constata leziuni de generalizare a infectiei tuberculoase (leziuni
multiple in organe, mase musculare, articulatii, cu afectarea limfonodurilor regionale).
consum conditionat dupa sterilizare (fierbere, autoclavare) a intregului
animal ramas dupa confiscari, in urmatoarele cazuri:
-prezenta leziunilor concomitent in doua organe sau in doua grupe de
limfonoduri (cap si pulmon, cap si masa gastrointestinala etc.);
-cand se gasesc leziuni in musculatura, articulatii, oase si grupele de
limfonoduri aferente; in caz de tuberculoza osoasa se dezoseaza carnea si se sterilizeaza,
iar oasele se confisca si se distrug sau se prelucreaza tehnic;
-cand nu exista leziuni multiple, care sa justifice confiscarea totala, dar exista
modificari organoleptice ale carnii si subproduselor comestibile;
-prezenta leziunilor in limfonodurile porte (hepatice) la suine.
134

 confiscari partiale, iar carnea si subprodusele comestibile se dau in

consum fara restrictii in cazurile:
-cand se constata leziuni intr-un singur organ sau grup de limfonoduri, dupa cum
urmeaza:
-leziuni in limfonodurile submaxilare sau retrofaringiene, se confisca numai
capul;
-leziuni in limfonodurile mezenterice, se confisca masa gastrointestinala,
mezenterul si grasimea mezenterica;
-leziuni in pulmoni, se confisca pulmonii cu traheea si laringele;
-leziuni de tuberculoza prelata a seroaselor (pleura sau peritoneu), se confisca
seroasa respectiva, peretii cavitatilor toracica si abdominala se admit conditionat in
consum (se sterilizeaza prin caldura), iar restul carcasei si subproduselor comestibile se
dau in consum fara restrictii.
carnea si subprodusele comestibile, provenite de la animale care au
reactionat pozitiv la tuberculinare, dar la care nu s-au gasit leziuni de
tuberculoza dupa taiere, se admit in consum fara restrictii.
sangele recoltat de la animalele cu leziuni de tuberculoza, indiferent de
forma, vechimea sau extinderea leziunilor, ca si de la cele reactionate pozitiv la
tuberculinare, se confisca;
pieile, coarnele, ongloanele si parul se industrializeaza dupa o prealabila
dezinfectare;
ustensilele de abator (cutite, foarfeci, fierastrau, topor etc.) care au venit in
contact cu leziunile de tuberculoza se vor steriliza prin fierbere, inainte de a servi la alte
intrebuintari;
de asemenea se dezinfecteaza prin fierbere echipamentul de protectie al
muncitorilor, iar muncitorii se decontamineaza riguros.

31. SALMONELOZELE
Salmonelozele sunt boli infectioase observate la foarte multe specii de animale
domestice si salbtice si la om, produse de microbi din genul Salmonella.
Transmiterea, de la animale la om, se face prin contact direct sau prin consum de
apa, furaje, si alimente contaminate.
Salmonelele sunt germeni foarte rezistenti la actiunea factorilor de mediu. In sol
rezista circa 280 de zile, in apa rezista 40 de zile, in faina de peste rezista aproape 4 ani,
in alimente rezista intre 10-180 de zile in functie de pH si concentratia in saruri. In
pulberea de oua rezista peste 4 ani, iar in saramura concentrata (30%) rezista 7 zile.

135

Infectiile produse de salmonele debuteaza ca afectiuni gastroenterice, dupa care

devin septicemii, si in functie de rezistenta organismului produc un tablou simptomatic
mai mult sau mai putin grav, adeseori terminat prin mortalitate.
La femele gestante salmonelele produc avorturi.
Animalele si oamenii vindecati raman purtatori si excretori de germeni, fiind surse
potentiale de boala.
Doza minima infectanta (D.M.I.) la salmonele variaza intre 10 - 10 (Salmonella
enteritidis - 10, Salmonella typhimurium - 10), dar sunt si specii (Salmonella typhi) la
care doar cativa germeni pot provoca boala.
Salmonelele patrund in organism pe cale digestiva, ajunse in intestin colonizeaza
enterocitele si de aici trec in corionul mucoasei. In corionul mucoasei germenii sunt
partial distrusi, partial luati si transportati de macrofage. In functie de rezistenta
organismului si de virulenta salmonelelor boala poate evolua acut-septicemuc sau
localizat in: ficat, splina, limfonoduri, uter, vezica biliara, oase, articulatii si S.N.C.
Salmonelele sunt vehiculate prin limfa in sange. Local produc inflamatii de tip
productiv, granuloamele fiind observate in ficat si in alte organe.
Inflamatia intestinala este cataral-hemoragica si este produsa de virulenta
salmonelelor si de antigenele pe care acestea le produc.
Dupa vindecare sau daca organismul invadat rezista infectiei salmonelele se
cantoneaza in intestin, limfonodurile mezenterice si vezica biliara, animalele devenind
purtatoare si excretoare de germeni.
Salmonelozele pot evolua ca infectii primare sau ca infectii secundare.
Salmonelozele primare evolueaza acut (septicemic), subacut si cronic (localizat).
Salmonelele sunt germeni anaerobi, nesporulati, necapsulati, Gram negativi, mobili
(cu exceptia Salmonella pulorum-gallinarum). Acesti microbi prezinta o structura
antigenia foarte complexa, pe baza careia s-au descris 51 de grupe, cu peste 2.000 de
serotipuri.
Grupele A, B, C, D si E au importanta mai mare pentru patologia animalelor si
omului.
Principalele antigene sunt:
O (antigenele somatice - din membrana externa a peretelui celular)
H (antigenele flagelare - extrase din flageli), prezente numai la
salmonelele mobile.
Pentru protectia sanatatii publice salmonelozele au o importanta deosebita,
deoarece sunt responsabile de foarte grave toxiinfectii alimentare la om. Cele mai
periculoase din acest punct de vedere sunt:
Salmonella typhimurium,
Salmonella cholera suis,
Salmonella enteritidis Gartner,
Salmonella anatum.
Salmonelozele mai sunt cunoscute si sub denumirea de paratifoze.
136

Salmonelozele taurinelor
Taurinele adulte sunt din ce in ce mai des diagnosticate cu salmoneloza, produsa de
Salmonella typhimurium si Salmonella dublin, in special formele de gastroenterita, dar
se pot observa si forme pulmonare, articulare si avort in luna a VII-a.
La viteii de 1-6 luni boala este mai des diagnosticata decat la taurinele adulte, fiind
produsa de Salmonella enteritidis Gartner, Salmonella dublin, Salmonella rostock si
Salmonella typhimurium.
La animalele in viata, in forma acuta, se observa:
hipertermie,
diaree rebela,
stare de abatere,
uneori se pot observa tulburari respiratorii (localizarea pulmonara) si artrite.
La examenul dupa taiere forma septicemica (acuta) se caracterizeaza prin:
diateza hemoragica,
exudat in cavitati,
splenita cu focare miliare si hiperplazia splinei,
splina este rosie-visinie,
hiperemia si hiperplazia limfonodurilor,
ficatul este galben si prezinta hepatita miliara si hiperplazie,
flebite ale venei porte,
microfocare exudativ necrotice in parenchim,
la nivelul intestinului se observa initial enterita catarala, apoi enterita devine
necrotica si ulceroasa.
In formele localizate se observa:
bronhopneumonie fibrinonecrotica (in lobii apicali si intermediari),
pleurita fibrinoasa,
pericardite fibrinoase,
artrite serofibrinoase carpiene si tarsiene.
In toate cazurile limfonodurile prezinta leziunile specifice si sunt de asemenea
prezente focarele necrotice in ficat, splina si rinichi.
In formele subacute leziunile sunt aceleasi dar sunt mai puternic evidentiate, iar in
forma cronica se observa in mod frecvent localizarile intestinale si pulmonare.
Salmoneloza suinelor
La suine sunt afectati purceii de pana la 5 luni si mai rar animalele adulte, care fac
mai des forma de salmoneloza secundara (pesta clasica, gripa, boala lui Aujeszky etc.).
La purcei boala evolueaza acut, septicemic si este produsa de: Salmonella cholera
suis, var. Kunzendorf, mai rar var. Voldagsen si foarte rar Salmonella typhimurium.
137

De la porcii bolnavi sau morti au mai fost izolate:

Salmonella enteritidis Gartner,

Salmonella dublin,
Salmonella infantis,
Salmonella derby,
Salmonella kapemba,
Salmonella californica,
Salmonella heidelberg,
Salmonella anatum, etc.
La examenul in viata se observa:
stare generala proasta,
diaree intermitenta cu fecale verzui si cu miros fetid,
tuse prelungita.
La examenul dupa taiere se cnstata, in formele acute:
leziuni de septicemie,
gastroenterita fibrinonecrotica difuza si ulceroasa,
hepatita miliara necrotica,
hemoragii renale si vezicale,
eritem generalizat sau localizat la extremitati, stern si abdomen,
congestii pulmonare,
bronhopneumonie catarala si serofibrinoasa,
splenomegalie, adenita limfonodurilor.
In formele cronice de boala se poate depista:
tonsilita necrotica,
enterita necroticoulceroasa,
splenomegalie,
pneumonie crupala,
hepatita miliara necrotica,
pleurita fibrinoasa,
adenita limfonodurilor.
Salmoneloza cabalinelor si ovinelor
La cabaline salmoneloza poate evolua sub forma de enterita (salmoneloza franca)
sau sub forma de avort salmonelic.
Salmoneloza franca este rara, este forma primara septicemica si este produsa de:
Salmonella typhimurium,
Salmonella derby,
138

Salmonella muenchen,
Salmonella newport,
Salmonella heidelberg,
Salmonella anatum, etc.
Boala se intalneste la manji si la animale adulte si evolueaza cu simptomatologia si
modificarile morfopatologice specifice salmonelozelor.
Avortul salmonelic al iepelor este dat de Salmonella abortus equi, serotip nepatogen
pentru om.
La ovine de asemenea se observa cele doua tipuri de boala.
La animalele tinere si mai rar la adulte se observa enterita (dizenteria) salmonlica
produsa de Salmonella typhimurium, Salmonella enteridis, Salmonella anatum,
Salmonella montevideo, serotipuri patogene pentru om.
La femelele gestante produce avorturi Salmonella abortus ovis, serotip nepatogen
pentru om.
Morfopatologic, la miei cu forma acuta septicemica, se observa leziunile
caracteristice in intestin, ficat, splina, rinichi si in limfonodurile respective.
Salmonelozele iepurilor si nutriilor
Iepurii si nutriile fac forme primare de boala, acute, septicemice si cu avorturi la
femele. In mod frecvent se imbolnaveste tineretul celor doua specii: iepurasii nou
nascuti si puii de nutrie de 2-4 luni.
La iepuri s-au identificat Salmonella typhimurium si Salmonella enteridis.
De la nutrie au fost izolate serotipurile Salmonella enteritidis, Salmonella cholera
suis, Salmonella typhimurium si altele.
Boala se caracterizeaza (la ambele specii) prin:
hipertermie,
diaree,
avorturi la femelele gestante.
Din punct de vedere al leziunilor morfopatologice se observa:
diateza hemoragica,
enterita hemoragica sau necrozanta,
nefrita interstitiala hemoragica in focare,
hepatita miliara,
splenomegalie,
bronhopneumonie fibrinoasa,
limfadenita hemoragica.
Salmoneloza pasarilor

139

La galinacee se diagnostica tifopuluroza, produsa de Salmonella gallinarumpullorum, serotip imobil, nepatogen pentru om, desi sunt autori recenti care au pus in
evidenta aceasta salmonela intr-un episod de toxiinfectie alimentara.
Boala se intalneste la tineretul de pana la trei saptamani, dar si la galinaceele
adulte: gaini, curci, fazani, prepelite, porumbei si la pasarile salbatice.
De asemenea la galinacee s-au descris si salmoneloze produse de salmonele
mobile: Salmonella typhimurium, Salmonella dublin, Salmonella cholera suis,
Salmonella anatum.
Boala se observa tot la tineret, mai rar la adulte si nu se transmite vertical
(transovarian), desi s-au semnalat toxiinfectii alimentare produse de oua de gaina.
Aceste oua sunt infectate pe coaja de salmonelele prezente in fecalele din cloaca.
La palmipede salmonelozele sunt boli ale tineretului si pasarilor adulte, produse de:
Salmonella anatum, Salmonella cholera suis. Toate aceste serotipuri sunt foarte patogene
pentru om. Boala se transmite transovarian (vertical) si din aceasta cauza, pentru
consumator sunt mai periculoase ouale comparativ cu carnea, toxiinfectiile alimentare
cu carne de palmipede fiind foarte rare. Aceasta deoarece la examenul dupa taiere se
observa leziunile specifice si se aplica sanctiunile prevazute de legislatia sanitara
veterinara.
Tifosul sobolanilor (murin)
Boala este produsa de Salmonella enteridis Gartner, un serotip patogen pentru om.
Boala este foarte importanta pentru igiena alimentelor, deoarece sobolanii bolnavi prin
excretiile lor pot contamina alimentele, din unitatile de depozitare si desfacere ca si pe
cele din gospodariile populatiei. De asemenea sobolanii pot contamina apa si furajele si
pot imbolnavi animalele.
Diagnosticul bacteriologic in salmoneloze
In abator suspicionea de animal bolnav de salmoneloza necesita recoltarea de probe
si expedierea acestora la laborator, in vederea confirmarii diagnosticului prin examen
bacteriologic.
Dupa recoltarea probelor carnea si organele se depoziteaza in frig, sub restrictii
sanitare veterinare (spatii inchise si sigilate de medicul veterinar de stat).
Directionarea acestor produse se efectueaza numai dupa sosirea buletinului de
analiza de la laborator.
Recoltarea probelor se efectueaza astfel:
o portiune de muschi - de preferat cubica cu latura de 12-15 cm, atat de la sfertul
anterior cat si de la sfertul posterior opus, prelevata din unul din urmatorii muschi:
supraspinos,
triceps brahial,
biceps brahial,
semimembranos,
140

 gastrocnemieni,
flexorul medial al gambei.
Din celelalte doua sferturi se va recolta cate un limfonod (cervical superficial,
popliteu),
limfonoduri mezenterice nesectionate, ficatul intreg (la animalele mici) o portiune
de ficat cu latura de 15 cm si cu limfonodurile porte, vezica biliara vidata si legata,
splina intreaga (la animale mici) sau bucati de splina de 10-15 cm la animale mari, un
rinichi. Se recolteaza din zonele cu modificari. Recoltarea si ambalarea se efectueaza
steril.
La laborator se efectueaza mai multe frotiuri, care se coloreaza prin metoda Gram,
pentru examenul bacterioscopic.
Pentru examenul bacteriologic se iau 50 g din probe, se maruntesc si se
omogenizeaza, in mod steril. In continuare cate 25 g se insamanteaza pe medii de
imbogatire (cu selenit si pe mediu Kauffmann-Muller), se incubeaza la 37C tip de 24 de
ore si coloniile corespunzatoare se trec in placi Petri pe medii selective (Istrate-Meitret,
SS, Lifson, etc.) si pe medii de diagnostic diferential (Drigalski, Gassner, Endo, etc.)
timp de 48 de ore la 37C. Se examineaza caracterele culturale si examenul pentru
mobilitate, care trebuie sa fie pozitiv (cu exceptia Salmonella galinarum-pulorum).
Din culturile respective se fac pasari pe medii de indentificare politrope (TSI, MIU,
Simmons, MILF) si se incubeaza 24 de ore la 37C. Din culturile rezultate se fac
insamantari pentru testele biochimice si pentru identificarile serologice.
Culturile trebuie sa dea reactie pozitiva la testele: glucoza, H2S, manitol, citrat si
reactie negativa la testele: indol, ureaza si lactoza.
Identificarile serologice se efectueaza cu:
ser aglutinat antisalmonelic polivalent O,
ser aglutinat anti Vi,
ser aglutinat de grup O,
ser aglutinat H de faza specifica si nespecifica.
In continuare se fectueaza incadrarea taxonomica in schema Kauffman-White si
apoi tulpinile izolate se trimit la Centrul national pentru salmonele, de la Institutul Dr.
I. Cantacuzino Bucuresti, pentru confirmarea tipizarii.
Sanctiuni
in cazul cand la examenul bacteriologic s-au gasit salmonele in masele musculare,
limfonodurile regionale aferente, splina, rinichi, maduva oaselor animalul se confisca in
totalitate.
Se confisca de asemenea in totalitate animalele bolnave de salmoneloza, care se
sacrifica de necesitate. Confiscatele se distrug sau se prelucreaza in fainuri proteice,
daca este posibil.
daca s-au gasit salmonele numai la suprafata carcasei sau organelor, se confisca
organele iar carnea si grasimile se dau in consum conditionat, dupa sterilizare prin
caldura.
141

carnea si subprodusele comestibile provenite de la animale sanatoase, dar suspecte

de contaminare cu salmonele (contaminare prin utilaje sau taiate odata cu animalele
bolnave) se supun masurilor de profilaxie prevazute la punctul 2.
pieile, parul, cornele si unghiile se prelucreaza industrial, dupa o prealabila
dezinfectare.
animalele din loturile in care a evoluat salmoneloza se pot expedia pentru
sacrificare dupa trecerea a cel putin 60 de zile de la ultimul caz de vindecare, sacrificare
de necesitate sau moarte. Este interzisa sacrificarea animalelor in adapost.
32. ANTRAXUL
Boala infectioasa septicemica, produsa de Bacillus anthracis, intalnita la animalele
domestice, animale salbatice si la om. Mai receptive sunt animalele erbivore, omnivore
si pasarile palmipede.
Dintre speciile care intra in consumul omului la noi in tara fac boala: taurinele,
bubalinele, caprinele, suinele, cabalinele, mistretul, ursul, cervideele, iepurii, nutriile,
ratele si gastele. Galinaceele sunt mai rezistente.
Infectia se realizeaza pe cale digestiva (prin ingerare de spori) si mai rar pe cale
respiratorie sau prin traversul pielii (intepaturi de insecte).
Sporii ingerati ajund in tonsile si in formatiunile limfoide din intestin si apoi sunt
transportati in limfonodurile regionale, unde trec in forme vegetative. Aici se inmultesc
si trec in sange, unde dau septicemie, apoi ajung in splina, in care se inmultesc iarasi si
trec in sange unde provoaca septicemie secundara.
Bacilul este mare, cu capetele retezate, imobil, capsulat, Gram pozitiv si in contact
cu oxigenul atmosferic sporuleaza in circa 15 ore, in functie si de temperatura mediului
ambiant.
Sursele primare de boala sunt reprezentate de:
animalele bolnave de antrax septicemic,
produsele si subprodusele provenite de la acestea,
secretiile si excretiile animalelor bolnave,
furajele de origine animala (faina de sange, de carne si de oase),
deseurile de la tabacarii si de la fabricile de lana.
Dintre sursele primare foarte periculoase sunt pieile deoarece nu pot fi sterilizate,
iar prin prelucrare sporii nu sunt distrusi. In obiectele produse din piei, coarne, copite,
par si lana sporii rezista zeci de ani si pot imbolnavi oamenii.
Sursele secundare sunt reprezentate de obiectele care au venit in contact cu
animalele bolnave, cu cadavrele sau cu produsele provenite de la animale bolnave. Solul
si apa sunt contaminate cu spori, apa transporta sporii la distanta si contamineaza alte
terenuri. Apele reziduale de la unitatile care prelucreaza subproduse provenite de la
animale bolnave sunt de asemenea surse secundare de boala.
In mediu uscat si la intuneric sporii rezista peste 70 de ani.
142

Boala evolueaza acut (forma septicemica si forma localizata), subacut si cronic.

Obisnuit evolutia este acuta la majoritatea speciilor, iar la ovine se observa evolutie
supraacuta.
La examenul in viata animalele prezinta:
febra (42C),
respiratie accelerata,
cord pocnitor,
puls filiform,
inapetenta,
mucoase congestionate, cianotice,
la taurine se pot observa: diaree sanguinolenta, hematurie, meteorism, ataxii,
asfixie,
la suine se observa antrax localizat glosofaringian (glosantrax) sau pulmonar.
Clinic se observa edeme calde in zona faringiana, deglutitie dificila, dispnee.
La examenul dupa taiere se constata:
rigiditate musculara slaba,
abdomen balonat,
rectul este prolabat,
tesutul conjunctiv subcutan edematiat, gelatinos, rosietic,
sangele este de culoare inchisa, asfixic, slab coagulabil,
in tesuturi si organe se observa diateza hemoragica,
la nivelul intestinului se observa enterita hemoragica difuza si mai rar carunculi,
organele parenchimatoase sunt distrofice si congestive,
limfonodurile sunt hiperemiate, hemoragice, hemoragico-necrotice,
splina este marita, pulpa splenica este ramolita si are aspect noroios, la 60-70%
din cazuri, foarte rar prezinta carbunculi,
pe meninge se observa hemoragii iar in encefal congestii,
musculatura are aspect de carne fiarta.
Carbunculii sunt focare proeminente, rosii violacee, cu aspect infarctiform. Acestea
se intalnesc mai ales la splina cabalinelor si mai rar in splina, intestinul si pulmonul altor
specii.
In formele supraacute ale ovinelor leziunile sunt mai sterse:
sange slab coagulabil,
edeme subcutanate,
diateza hemoragica,
meningoencefalita hemoragica,
limfadenita serohemoragica sau chiar hemoragica,
splina este mult mai rar afectata comparativ cu taurinele.
143

La suine amigdalele prezinta focare necrotice si o culoare rosu-violaceu, tesutul

conjunctiv perifaringian este edematos, cu aspect gelatinos serohemoragic.
Limfonodurile submandibulare si retrofaringiene sunt hemoragiconecrotice. In pulmon
se descriu focare de bronhopneumonie hemoragiconecrotica (carbunculi), iar pe splina
se pot observa carbunculi.
La om antraxul are caracter de boala profesionala si mai rar se poate vorbi de
antrax la om produs prin consum de carne sau de lapte. Boala evolueaza sub doua forme:
cutanata (buba neagra) si localizata (viscerala) pulmonar sau intestinal.
Forma cutanata (pustula sau edemul malign) este intanita pe fata, ceafa, gat si
membre (partile descoperite), unde apar nsite vezicule cu continut serohemoragic.
Veziculele se sparg, se ulcereaza, se formeaza o crusta neagra si in jurul lor se formeaza
alte vezicule, zona cu vezicule fiind inconjurata de o zona edematiata.
Forma viscerala este localizata intestinal sau pulmonar si este foarte grava,
deoarece in prima faza este greu diagnosticat ca antax, comparativ cu forma cutanata
care este mai rapid diagnosticata. Simptomle sunt: febra mare, colica abdominala grava,
diaree sanguinolenta, puls accelerat.
Ambele forme sunt septicemice si pot fi mortale, dar cea cutanata este mai usor de
diagnosticat si de tratat.
Cand se suspicioneaza sau se diagnostica antraxul in abator se recolteaaza probe si
se expediaza la laborator, pentru confirmarea diagnosticului.
Probele sunt reprezentate de:
frotiuri din sange si splina, fixate si nefixate,
portiuni de splina, de ficat, de ureche sau de piele,
un os lung,
limfonoduri.
Pe frotiurile colorate, prin metodele Gram si Giemsa, se observa bacili mari,
retezati la capete, asezati sub forma de lanturi.
Sanctiuni:
este interzisa sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de antrax;
daca la examenul la receptie sau in parcul de animale se constata cazuri de antrax
animalele bolnave se trateaza specific si vor putea fi sacrificate la 14 zile dupa
vindecare;
cand se produc mortalitati din cauza antraxului cadavrele se duc la ecarisaj si se
distrug;
balegarul si resturile de furaje sau de asternut se strang si se distrug prin ardere. In
toate cazurile se efectueaza dezinfectarea riguroasa a locului unde au stat animalele
bolnave, sub supravegherea permanenta a medicului veterinar;
animalele care sunt suspecte de boala, care nu prezinta febra sau alte semne de
boala, dar au fost in contact cu animalele bolnave se serumizeaza si dupa trei zile se pot
sacrifica, daca nu prezinta febra sau alte semne de boala;
suinele afebrile si fara alte semne de antrax, provenite din loturi in care s-a
144

diagnosticat antrax, se pot sacrifica in sala sanitara sau in partida separata in sala de
taieri normale, la sfarsitul activitatii;
daca se constata leziuni de antrax septicemic la animale sacrificate de necesitate,
indiferent de specie, carnea, grasimile si subprodusele comestibile sau necomestibile se
distrug prin ardere la crematoriul abatorului, prin ingropare sau prin aruncare in putul
sec. Daca este posibil vor fi industrializate in fainuri proteice furajere. Se procedeaza
identic cu carcasele si subprodusele care au putut fi contaminate prin contact direct in
timpul prelucrarii primare;
in toate cazurile se opreste activitatea din sala de taiere si se efectueaza
dezinfectari riguroase ale utilajelor, ustensilelor, salii de taiere, echipamentului de
protectie;
cand sunt suspiciuni de antrax localizat, indiferent de specie, se recolteaza si se
expediaza la laborator, pentru examen bacteriologic. Carnea si subprodusele se pun sub
sechestru sanitar veterinar, in camere sigilate. De asemenea se executa dezinfectari
riguroase, pentru a preveni difuzarea infectiei si formarea sporilor;
muncitorii care au venit in contact cu animale bolnave, cu animale suspecte, cu
carnuri si subproduse provenite de la animale bolnave sau suspecte de antrax, se vor
dezinfecta riguros pe toate suprafetele corporale, care ar fi putut fi contaminate si sunt
trimisi pentru a fi luati sub observatie medicala.

33. MORVA
Morva este o boal infecioas specific solipedelor, tansmisibil la om. La om
boala evolueaz in mod obinuit acut i se termin prin moarte.
Boala este produs de Burkholderia mallei, bacil subire, drept sau uor curbat,
necapsulat, nesporulat, neciliat, Gram negativ, imobil, aerob.
Bacilul rezist puin la lumin i mediu uscat. Razele solare l distrug n 24 ore,
n blegar rezist 15 zile, n cadavre rezist maxim 20 de zile. La umiditate i ntuneric
rezist pn la 30 de zile.
Contaminarea se face direct prin coabitare sau pe cale indirect prin apa, furaje,
harnaamente, obiecte de pansaj etc.contaminate.
Calea de ptrundere n organism este cea digestiv, prin mucoasa lezionat a
cilor digestive superioare sau prin mucoasa intrestinal intacta. Infecia se poate
produce mai rar pe cale respiratorie i prin traversul unor mucoase aparente
(conjunctivala, genital).
Dup invadarea organismului germenii se localizeaz n pulmon i n
limfonodurile traheobronice i produc inflamaie exudativ sau nodular
(granuloamele morvoase). Germeni se pot disemina precoce sau tardiv i dau forme
localizate nazal i cutanat.
145

La examenul n via se observ febr pasager, tuse, jetaj, ulcere, limfadenit

regional. Ulcerele se cicatrizeaz greu i dau cicatrici stelate, sidefii. Iniial pe
mucoase i pe piele apar noduli miliari, nconjurai de o zon hiperemiat. Ulterior
nodulii se necrozeaz i dau ulcerele (ancrul morvos), care sunt acoperite de un exudat
mucopurulent (pe mucoase) sau de un lichid opalescent, glbui, uleios, inflamaia
cuprinde i vasele limfatice, care se ngroa, devin dure (corzile limfatice) i pot
prezenta pe traiect noduli, care se ulcereaz.
La examenul dup tiere se observ leziuni n pulmoni, n splin, n ficat, n oase
i chiar n testicule. In pulmon se pot observa granuloame, colecii purulente (formate
prin topirea nodulilor) sau caverne. Focarele de bronhopneumonie sunt nconjurate de
edem pulmonar.
Splenita morvoas se caracterizeaz prin prezena nodulilor i ulcerelor,
formaiuni localizate pe suprafaa sau n parenchimul splinei. Ulcerele de pe suprafaa
splinei pot provoca peritonit morvoas, purulent.
De asemenea se mai pot observa noduli morvoi n ficat, n oase i n testicule.
In localizrile nazale i laringo - traheale se observ i inflamarea limfonodurilor
submandibulari i retrofaringieni mediali, unilaterala sau bilateral. Iniial limfonodurile
sunt hipertrofiate, calde, dureroase, mobile, dup care devin nedureroi i adereni la
piele.
Sanciuni :
caii destinai sacrificrii trebuie s aib nscris n Certificatul sanitar
veterinar de transport data i rezultatul de la ultima maleinare
intradermopalpebral. Dac acest nscris lipsete sau dac de la ultima
maleinare au trecut mai mult de 20 de zile caii se maleineaz.
toi caii la recepia n abator se controleaz atent, pntru a depista eventualele
leziuni sau cicatrici nazale, respectiv cutanate, produse de morva.
este interzis sacrificarea solipedelor suspecte sau bolnave de morv. Acestea
se predau serviciului sanitar veterinar local, pentru ucidere nesngeroasa urmat
de distrugerea cadavrelor sau de prelucrarea tehnic a acestora, dac este
posibil.
animalele
sacrificate
de
necesitate, la care se diagnostic morva, se
confisc n ntregime i se distrug prin ardere sau se prelucreaz tehnic, dup caz.
msuri identice se iau i n privina crnii i organelor nvecinate, care au fost
sau ar fi putut fi contaminate n timpul prelucrrii primare.
sala de tiere, utilajele, instrumentarul i echipamentul de protecie se vor
decontamina riguros.
muncitorii sunt supui examenului i observaiei medicale.
34. TURBARE
146

Turbarea este o antropozoonoza foarte grava, produsa de virusul rabic, serotipul 1

al genului Lyssavirus, familia Rhabdoviridae.
Acest serotip, produce boala la caine, vulpe si om si are mai multe tipuri. De
asemenea in cadrul genului mai exista si alte serotipuri, dintre care unele produc turbare
la diferite specii. Virusul este neurotrop.
De obicei omul face boal prin muctur i/sau zgrieturi produse de cini,
pisici, vulpi i alte animale bolnave.
Cinii i pisicile reprezint rezervorul citadin (turbarea de strad) al bolii iar
vulpile, lupii, hienele, acalii, vampirii i alte animale slbatice reprezint rezervorul
silvatic.
In multe ri boala poate evolua endemic fiind rezultatul transmiterii n ciclu
silvatic (ntre animale slbatice) i n ciclu urban (animale domestice).
In alte ri boala nu a fost descris sau a fost eradicat: Australia, Islanda, Irlanda,
Anglia etc.
La noi n ar este prezent att rezervorul silvatic (reprezentat n special prin
vulpi), ct i rezervorul citadin (reprezentat n special prin cini).
Animalele de mcelrie care fac : boala sunt: taurinele, cabalinele, mai rar ovinele
i caprinele i foarte rar suinele. Boala nu se ntlnete la animalele cu snge rece.
Transmiterea bolii se face n principal prin muctur, cu inoculare de saliv
virulent, dac n plag este esut nervos recent lezionat, dar a fost descris i
imbolnvirea prin aerosoli i prin alte ci.
La om boala se poate transmite rar prin consum de carne i de lapte sau prin
manipularea cadavrelor i obiectelor contaminate, n situaia cnd pielea sau
mucoasele persoanei respective prezint leziuni.
Virusul este distrus repede de lumin i cldur dar se conserv bine n
materiale uscate i la temperaturi joase. In saliv, eliminat n mediul extern, este
distrus n 24 de ore. In cadavre virusul rezist circa 45 de zile. Congelarea i uscarea
rapid il conserv peste 3 ani.
Virusul se multiplic n celulele musculare de la poarta de intrare. De aici, pe cale
perinervoas, este transportat pasiv spre sistemul nervos central, unde se multiplic din
nou. In continuare, tot pe cale nervoas, virusul este difuzat centrifug i afecteaz:
retina, corneea, glandele salivare, pielea capului etc.
Transportul virusului n sens centripet a fost denumit neuroprobazie, de Levaditi.
Deplasarea virusului n sens centrifug a fost denumit septinevrit, de ctre Nicolau.
Organele cele mai virulente sunt: encefalul, mduva spinrii, glandele salivare,
ochii. Saliva este virulent cu 10 - 14 zile nainte de apariia semnelor clinice.
Sngele, limfa, limfonodurile, musculatura, laptele, bila, secreiile genitale, urina,
fecalele, sunt considerate aviruiente, inconstant virulente sau slab virulente.
Boala poate evolua sub o form furioas i o form paralitic, forme care se
observ i la animalele de mcelrie.
La examenul n via forma furioas se manifest prin:
147

 salivaie abundent, modificarea vocii, cscaturi frecvente i excitaie

puternic la taurine,
nelinite, contracia buzei superioare (rsul sardonic), salivaie abundent i
excitaie puternic la cabaline.
Dup 1 - 2 zile animalele devin foarte agresive:
taurinele sunt iritate n principal de prezena cinilor sau devin furioase numai
la auzul ltratului, lovesc cu coarnele i cu picioarele animalele i oamenii, sar
pe pereii adposturilor, scurm pmntul cu coarnele,
cabalinele pndesc oamenii i animalele, le atac, le muc, se urc cu
picioarele pe perei, distrug ieslea, prezint prurit intens, se automutileaz, au
tendina de a fugi etc.
ovinele iniial sunt nelinitite, alearg, scutur capul, saliveaz abundent i apoi
devin agresive atacnd oamenii i alte animale, i smulg lna etc.
La suine forma furioas este cea mai des diagnosticat. Porcii sunt nelinitii, devin
agresivi, grohie permanent i rguit, muc, porci, oameni i alte animale, scroafele
i mnnc purceii. Animalele de mcelrie nu prezint hidrofobie.
Forma furioas se termin obinuit prin paralizie i moarte, dup 4 - 6 zile de la
debut, cu excepia suinelor, la care boala dureaz 24-48 de ore de la apariia
simptomelor.
In forma paralitic animalele (taurinele, cabalinele i ovinele) prezint
depresiune, stau sprijinite de perei, vocea li se altereaz, se culc i mor, dup 2 - 6
zile de la apariia primelor semne clinice.
Morfopatoiogic nu se observ leziuni macroscopice tipice pentru turbare. n
general se observ : congestie generalizat, inflamaii cataraie sau hemoragice n
organe, fracturi ale oaselor, rupturi ale coarnelor etc.
Microscopic se observ leziuni nespecifice i leziuni specifice:
leziunile nespecifice observate sunt reprezentate de:
o meningoencefalit limfomonocitar,
o neuronofagie,
o distrofii ale neuronilor,
o perivasculite,
o hiperemii,
o hemoragii mici n encefal.
leziunile microscopice specifice sunt reprezentate de: incluziile virale
intracitoplasmatice, cunoscute sub denumirea de "corpusculii Babe - Negri",
din unii neuroni : celulele piramidale din cornul lui Ammon la carnivore,
celulele lui Purkinje la ierbivore i mai rar n celulele ganglionilor nervoi.
Prezena corpusculilor certific turbarea, dar absena lor nu exclude boala.
Sanciuni :
148

animalele care prezint semne clinice nu se admit la tiere. Acestea se ucid

nesngeros, apoi se recolteaz probe pentru examenul de laborator i n final se
ngroap la cel puin 1 m adncime, nejupuite, acoperite n dezinfectante (var cioros,
var nestins, sod caustica).
animalele suspecte de turbare i cele care au prezentat semne clinice de boal
care au fost sacrificate de necesitate, precum i animalele care au fost mucate de
animale turbate cu mai mult de 6 zile nainte de sacrificare se confisc i se distrug n
totalitate.
animalele mucate de animale turbate, care se sacrific la mai puin de 6 zile de
la muctur i care nu prezint semne clinice de turbare se dau n consum fr
restricii, dup ce s-au confiscat: locul mucturii, capul i coloana vertebral.
locul n care au stat animalele bolnave, ustensilele i utilajele, cu care
animalele turbate au venit n contact, echipamentul de protecie al muncitorilor i
muncitorii se vor supune unei dezinfectri riguroase.

35. BOALA LUI AUJESZKY

Boal cunoscut i sub denumirile de: pseudoturbare i paralizia bulbar
infecioas, ntlnit la multe specii de animale.
Animalele cele mai receptive sunt suinele domestice i slbatice, dar boala s-a
diagnosticat i la: cini, pisici, taurine, ovine, cabaline, roztoare i om. Rezervorul
natural al bolii este reprezentat de suine i obolani, care sunt purttori i excretorii de
virus timp ndelungat (circa 1 an).
La suine virusul se cantoneaz n tonsile i n' rinichi, sub form (atent,
fr s se multiplice.
Boala este o viroz neurotrop, produs de Suid herpesvirus 1, din genul
Vapcellovirus, familia Herpesyiridae.
Virusul este foarte rezistent la condiiile de mediu i la conservare. Astfel
n adpost rezist circa 30 de zile, n muchi rezist 18 - 25 de zile, n funcie
de anotimp, fiind favorizat de cldura. Prin conservare la -25C virusul rezist
110 zile.
Spre deosebire de turbare saliva nu este virulent, dar sngele, laptele, urina
etc. sunt virulente.
Contaminare se produce pe cale direct, digestiva, respiratorie i prin
traversul mucoaselor. Virusul ajunge apoi n limfonodurile regionale i prin
intermediul limfei trece n snge, unde se multiplic i realizeaz faza de
viremie. In acest mod virusul invadeaz tot organismul i ulterior poate fi

149

decelat n muchi, n encefal, n mduva spinrii, n lapte, n urin, n fecale i n

alte secreii i excreii.
La suine boala evolueaz cu forme grave la purceii nou nscui i la purceii
de pn la dou luni. Purceii de 2 - 4 luni fac forme de boal mai puin grave, porcii
aduli fac forme de boal inaparente clinic, scroafele pot avorta sau nu i n acest ultim
caz dup ftare prezint agalaxie.
La tineretul suin boala evolueaz cu forme nervoase, cu paralizie urmat de
moarte. La suinele adulte se deceleaz greu semne clinice benigne ale aparatului
respirator.
La taurine i ovine boala evolueaz cu forme grave (pruriginoas, furioas,
nepruriginoas - fulgertoare), care n mod obinuit se termin prin moarte.
La cabaline boala se observ foarte rar, evolueaz cu forme grave nervoase,
procentul de vindecri fiind mai mare dect la alte specii.
Omul face o form uoar de boal, cu prurit intens la poarta de intrare, care se
poate generaliza i dup 24 de ore dispare. Oamenii prezint apoi o stare de astenie
general cu slbiciune la nivelul membrelor, dup care se vindec n 3 -4 zile de la
debutul bolii. mbolnvirea oamenilor se face prin contact direct cu material virulent
provenit de la animale bolnave, de la autopsii, din laboratoare, din uniti de tiere i
de prelucrare ale produselor provenite de la animale bolnave, animale suspecte i
animale purttoare i excretoare de virus.
La examenul dup tiere leziunile constate nu sunt specifice, sunt localizate n
aparatul respirator, aparatul digestiv i n sistemul nervos central.
Examenul histopatologic efectuat pe probe din encefal (emisferele cerebrale,
cornul lui Ammon, bulbii olfactivi, bulb, puntea lui Varolio, etc.) i mduva spinrii
evideniaz
leziuni
de
meningoencefalomielit
limfomonocitar
difuz,
encefalomalacie i periradiculite. De asemenea uneori n celule gliale, intranuclear, se
pot observa incluzi acidofile, denumite corpusculi lui Hurst.
Sanciuni:
carnea i organele modificate organoleptic se confisc i se distrug sau se
prelucreaz tehnic.
carnea i organele nemodificate organoleptic sedau n consum condiionat, dup
sterilizare prin cldur n incinta unitii de tiere.
pieile, prul, ongloanele se vor prelucra industrial numai dup ce au fost supuse
dezinfectrii.

150

36. BRUCELOZA
Brucelozele sunt boli infectocontagioase, cu evoluie cronic, comune animalelor
domestice, animalelor slbatice i omului. Bolile sunt produse de bacterii din genul
Brucella.
Speciile patogene pentru mamifere, psri i om sunt :
Brucella abortus produce mbolnviri la taurine, cabaline, carnivore,
roztoare i om;
Brucella melitensis mbolnvete ovinele, caprinele, carnivorele, roztoarele,
galinaceele i omul. Aceast specie nu s-a izolat la noi n ara;
Brucella suis provoac boala la suine, iepure i om;
Brucella ovis provoc boala numai Ia ovine;
Brucella canis mbolnvete cinii.
Brucelele sunt germeni mici cocobacilari sau bacilari, necapsufa, nesporulai,
neciliai, Gram negativi.
In mediul extern brucelele rezist mult (100 - 200 de zile), dac sunt protejate n
substrat organic i la adpost de lumin, uscciune i aciditate. Cldura umed,
cldura uscat i lumina solara au efect distructiv rapid asupra germenilor.
Sursele de boal pentru om sunt:
animalele bolnave,
produsele i subprodusele acestora,
secreiile si excreiile animalelor bolnave i purttoare de germeni.
Pentru om foarte periculoase sunt: carnea, sngele, laptele, pieile,
brnzeturile preparate din lapte crud contaminat, nvelitorile fetale etc. La om
boala este ntlnit ca boal profesional n special la brbai (cresctori de
animale, specialiti veterinari, personal din abatoare i uniti de prelucrare a
subproduselor). De asemenea omul poate face bruceloz i prin consum de:
carne, lapte, preparate din carne i preparate din lapte.
La om boala se manifest foarte slab clinic, cu febr ondulant (febra de
Malta), cu frisoane i cefalee urmate de tulburri neuropsihice, splenomegalie,
uneori hepatomegalie i adenopatii.
Pentru animale contactul direct, contactul sexual, contactul cu surse
secundare contaminate (ap, furaje, aternut, blegar), vectorii vii (insectele
hematofage i omul) sunt surse de contaminare.
Calea de ptrundere este pielea, chiar i pielea intact i mucoasele
(digestiv, genital, mai rar respiratorie) intacte sau lezionate.
Boala evolueaz foarte rar acut, n mod deosebit cronic, brucelele
rmnnd cantonate n limfonoduri luni i ani de zile i devenind active n
momentul cnd uterul devine gestant. In cursul evoluiei bolii se constat stri de
bacteriemie, care se pot repeta, urmate de dispariia germenilor din snge i din
organe.
151

Dup ce ptrund n organism brucelele se nmulesc n limfonodurile

regionale i apoi trec n snge. Dup un timp brucelele dispar din muchi i din
organele infectate i se cantoneaz n limfonodurile mamelei, n esutul
conjunctiv i n mucoasa uterina a uterului gestant, unde provoac inflamaii
exudative, fibrinopurulente, necroze ale mucoasei uterine i ale cotiledoanelor,
inflamarea invelitorilor fetale i a ftului, moartea ftului i avort.
La masculi brucelele afecteaz testiculele, epididimul i glandele anexe.
In organe (ficat, splin, cord), n muchi, n limfonoduri, la nivelul
articulaiilor, la nivelul oaselor, la nivelul tendoanelor i n esutul conjunctiv
subcutan se produc inflamaii necrotice, inflamaii purulente, inflamaii
granuiomatoase.
Mai des afectate sunt limfonoduriie:
submandibulare,
retrofaringiene,
mezenterice,
retromarnare.
La examenul n via se pot diagnostica:
bursite,
higrome,
artrite,
tenosinovite,
osteite,
spondilite,
fistule osoase,
limfadenite,
abcese musculare,
mamite,
vulvite,
vaginite,
salpingite,
orhite i epididimite.
Aceste inflamaii pot avea caracter hemoragie, purulent, fibrozant,
proliferativ, necrotic etc.
La examenul dup taiere se observ:
la taurine, ovine i caprine : metrite mucopurulente, necroze carunculare,
scleroz mamar, limfadenit hemoragic sau granulomatoas, vulvovaginit necrotic, orhite i epididimite necrotico-purulente, artrite
purulente etc.
la suine se constat orhite supurative, abcese i fistule testiculare, osteit,
spondilit necrotico-supurativ, carii osoase, fistule osoase, vulvite, vaginite
152

i metrite necrotico-hemoragice, salpingite hemoragico-necrotice i

granulomatoase, limfadenit necrotic proliferativ, artrite fibrino - purulente.
la iepuri se observ abcese subcutane, abcese musculare, metrite purulente,
salpingite purulente, orhite i epidimite necrotico-puruiente, leziuni hepatice
granulomatoase sau necrotico-puruiente, tumefierea penisului sau a vulvei,
splenite granulomatoase, artrite purulente.
Msuri de asanare i sanciuni:
Efectivele contaminate se asaneaz n urmtoarele moduri:
taurine - ntregul efectiv este destinat sacrificrii n abator, n cel mai scurt
timp, indiferent de starea fiziologic sau starea de ntreinere a animalelor. Pe timpul
transportului i sacrificrii se iau msuri severe pentru prevenirea difuzrii
germenilor.
ovine i caprine - animalele din turma contaminat, ca i animalele coabitante
se ucid nesngersos pe loc, n- prezena unei autoriti sanitare veterinare. Cadavrele
se distrug prin ardere sau prin ngropare pe loc, iar locul unde animalele au fost inute
se supune unei dezinfectri riguroase.
suine - Efectivele contaminate se sacrific n abator n decursul unui an, n
funcie de momentul atingerii greutii economice de sacrificare. Certificatul
sanitar veterinar de transport trebuie s cuprind ntiinarea c animalele provin din
efectiv contaminat cu bruceloz, care se asaneaz.
carnea i subprodusele comestibile de la taurine se dau n consum condiionare,
dup sterilizare termic sau se prelucreaz n preparate din carne, care se sterilizeaz
termic. Se confisc ntodeauna i se distrug: ugerul, glandele endocrine, sngele i toate
celelalte organe necomestibile.
pieile se sreaz i se depoziteaz 60 de zile, dup care se pot dirija pentru
industrializare.
carnea i subprodusele comestibile de la suine, la care nu s-au constatat leziuni
de bruceloz, se dau n consum fr restricii.
se confisc parial i se distrug organele i zonele cu leziuni ( abcese, orhite,
mamite) i se efectueaz confiscri totale n cazul modificrilor organoleptice
generalizate.
37. FEBRA AFTOASA
Febra aftoas este o viroz major a rumegtoarelor i suinelor domestice, care
afecteaz foarte multe specii de animale slbatice i care evolueaz panzootic sau
enzootic. Cabalinele i psrile sunt refractare Ia boal.
Receptivitatea omului este discutabil, semnalndu-se erupii veziculare pe pielea
minilor i picioarelor, mai rar pe mucoasa bucal, precum i prezena anticorpilor
neutralizan din sngele persoanelor care au avut contact prelungit cu animalele
bolnave i care au fcut forme inaparente de boal.
153

Stomatitele semnalate la om, ca fiind produse de virusul febrei aftoase, se

consider c au avut alt etiologie.
Boala este produs de virusuri din genul Aphtovirus, familia Picornaviridae.
Virusul este epiteliotrop i are o foarte mare pluralitate antigenic, n prezent fiind
cunoscute 7 serotipuri cu peste 60 de subtipuri.
Virusul este foarte rezistent n mediul extern i n substrat organic. Astfel n:
condiii obinuite de mediu virusul rezist:
pe tre 2 - 5 luni,
pe fn 2 - 4 luni,
pe sol pn la 2 luni,
pe prul i pielea animalelor 4 sptmni,
n adposturi 27 de zile,
n carnea congelat imediat dup sacrificare virusul rezist 8 luni,
n carnea afumat sau srat rezist 40 de zile,
n preparate din carne (salamuri, unci etc) rezist circa 3 luni,
n carnea supus refrigerrii este inactivat n 24 de ore, deoarece este sensibil la
mediu acid, produs prin acumularea de acid lactic.
Sursele de infecie sunt animalele bolnave prin:
epiteliul i coninutul aftelor,
saliva dup spargerea aftelor,
excreiile i secreiile proprii,
laptele i toate produsele i subprodusele ce rezult n urma sacrificrii
animalelor bolnave.
Saliva i laptele sunt virulente nainte de apariia semnelor clinice.
De asemenea surse de boal pot fi animalele vindecate care rmn purttoare i
eliminatoare de virus timp de 6 - 12 luni.
Cile de infecie sunt reprezentate de pielea i mucoasele lezionate.
La examenul n via se observ iniial apariia de afte pe mucoasa bucal,
faringian, esofagian i apoi, dup instalarea strii de viremie, se produce
generalizarea bolii cu localizarea aftelor pe mucoasa: rumenului, cheagului,
duodenului, traheal, a bronhiilor i pe pielea din regiunea mamar, a coroanei, a
pintenului i a spaiului interdigital.
Starea de viremie este nsoit de febr, iar extinderea aftelor n cavitatea bucal
este asociat cu salivaie abundent.
In cavitatea bucal aftele se localizeaz pe: gingii, limb, bureletul incisiv, buze
i obraji. Dup un timp aftele se sparg i coninutul contamineaz saliva, care se
scurge n exterior i contamineaz furajele i apa.
La taurine, ovine i caprine se descriu forme benigne i forme maligne de boal,
cu localizrile specificate mai sus.

154

La taurine se pot observa forme atipice i forme complicate, prin asocierea

unor infecii secundare cu diverse bacterii i n acest mod afeciunea primar aftoas
benign se agraveaz.
Formele maligne de boal sunt ntlnite n special la tineret (viei, miei, iezi) i se
soldeaz cu mortalitate peste 75 %.
La suine se descrie n special forma podal, care se poate agrava pn la
dezongulare. Mai rar la suine se descriu i localizri: bucale, pe rt, n faringe, pe
regiunea mamelei sau pe pielea scrotal.
La examenul dupa tiere modificrile morfopatologice observate sunt destul de
diverse, n funcie de:
forma de evoluie,
localizarea aftelor,
prezena sau absena infeciilor secundare.
Leziunile observate se pot grupa n leziuni eruptive i leziuni neeruptive.
Leziunile eruptive sunt reprezentate de afte, prezente pe mucoasa cavitii bucale,
pe mucoasa faringelui, pe mucoasa esofagului, n rumen, in cheag, n duoden, pe
mucoasa traheal, pe mucoasa bronhiilor, la nivelul mucoasei conjunctivale, pe
cornee, precum i pe pielea din regiunea mamar, ingvinal, perineal, perivulvar,
coronarian i din spaiul interdigital.
Prin spargerea aftelor se formeaz eroziuni, care la nivelul pielii se acoper de
cruste. Eroziunile se pot suprainfecta i n regiunea podal se pot produce complicaii
care s mearg pn ia dezongulri.
Leziunile neeruptive sunt reprezentate prin:
distrofii musculare i miozite,
distrofii parenchimatoase n diverse organe,
inflamaii catarale sau hemoragice ale cilor respiratorii i tractusului
digestiv,
hepatite seroase,
inflamaii n hipofz,
necroze n insulele Langerhans,
inflamaii ale glandelor suprarenale,
bronhopneumonii,
splenomegalie,
hidropericard,
hemoragii pe seroase.
In localizarea cardiac, care se observa n special la viei, miocardul este flasc,
palid, presrat cu strii cenuii albicioase sau cenuii glbui, care i dau aspect tigrat.
Destul de repede (din a2-a zi) se poate produce necroza fibrelor miocardice i se
observ inflamaii perivasculare i interfibrilare. Aceste leziuni sunt observate n
pereii ventriculelor i n septumul interventricular.
155

Sanciuni:
Dac se constat cazuri de febr aftoas la recepia animalelor n abator sau la
animalele din parcul abatorului, toate animalele din acelai transport sau din acelai
adpost sau padoc sunt considerate suspecte de contaminare i se procedeaz astfel:
se golesc padocurile sau boxele nvecinate pentru izolarea animalelor
suspecte;
se interzice circulaia animalelor, vehiculelor i persoanelor n zona adpostului
sau padocului cu animale izolate;
se anun telefonic Direcia Sanitar Veterinar Judeean i Agenia Naional
Sanitar Veterinar;
se interzice recepionarea de noi loturi de animale, pn ia
confirmarea sau infirmarea diagnosticului de febr aftoas;
n cazul confirmrii diagnosticului de febr aftoas se interzice primirea de noi
loturi de animale, pn la asanarea abatorului;
se sacrific de urgen toate animalele bolnave, suspecte de boal, suspecte de
contaminare i n final celelalte animale din parcul abatorului;
se decontamineaz riguros toat incinta i toate spaiile unitii respective;
se efectueaz orice alt msur stabilit de comandamentul antiepizootic.
carnea i subprodusele comestibile, care provin de la animale bolnave sau
suspecte de febr aftoas, se admit n consum condiionat, dup sterilizare
termic. Aceasta se efectueaz prin asigurarea unei temperaturi de 72C la os,
timp de cel puin 20 de minute.
carnea i subprodusele comestibile, care provin de la animale bolnave sau
suspecte de febr aftoas, pot fi folosite la producerea de produse din carne
(preparate, semiconserve i conserve), cu condiia sterilizrii termice.
sterilizarea termic se efectueaz prin asigurarea unei temperaturi de 72C, timp
de 60 de minute, n centrul geometric al batonului sau recipientului.
dac se taie loturi mari de animale bolnave sau suspecte de febr aftoas i
unitatea nu are posibiliti de tratare termic a crnii i subproduselor comestibile
rezultate, acestea se pot transporta n maini frigorifice etane, sigilate, nsoite
de un specialist sanitar veterinar, pentru a se preveni difuzarea virusului, pn la o
unitate in care se poate realiza condiionarea termic a acestora;
certificatul sanitar veterinar de transport, care se elibereaz pentru aceste crnuri
i subproduse, trebuie s conin meniunea c provin de la animale bolnave sau
suspecte de febr aftoas i este necesar s fie sterilizate termic;
carnea i subprodusele comestibile provenite de la animale sntoase, dar care
au fost sacrificate n aceeai unitate cu animalele bolnave i suspecte, vor fi
supuse acelorai tratamente termice ca i carnea i subprodusele provenite de
la animale bolnave sau suspecte de febr aftoas;
esofagele, masa gastrointestinal i vezicile urinare, provenite de la animale
156

bolnave i care prezint leziuni de febr aftoas se confisc i se distrug;

dac nu prezinta leziuni subprodusele respective se sreaz i se dirijeaz la
unitile de prelucrare a crnii sub restricii sanitare veterinare n produse tratate
termic;
transportul acestor subproduse se efectueaz n aceleai condiii ca i cele
specificate pentru carnea i suprodusele provenite de la animale bolnave de
febr aftoas;
oasele i subprodusele, destinate industriei farmaceutice se confisc.
pieile, coarnele i ongloanele se sreaz, se stocheaz i se livreaz pentru
industrializare conform instruciunilor difuzate de comandamentul antiepizootic.
sala de tiere, ustensilele, utilajele, toate spaiile anexe ale unitii, echipamentul
de protecie al personalului i incintele, care au fost n contact cu animalele
bolnave sau suspecte de febr aftoas, se spal i supun unei dezinfectri
riguroase.
dup efectuarea dezinfectrii unitatea poate primi noi loturi de animale, cu
acceptul comandamentului antiepizootic.

38. LEPTOSPIROZA
Leptospirozele sunt boli grave ale animalelor i omului, considerate, de experii
OMS i FAO, ca fiind cele mai rspndite antropozoonoze. Au fost diagnosticate pe
toate continentele, cu frecvena mai mare n zonele calde din Africa i Asia.
Rezervorul principal al bolii este reprezentat de roztoare, obolani i oareci, att
cei din habitatul slbatic ct mai ales cei din habitatul sinantropic.
In organismul omului i animalelor purttoare leptospirele se pot nmuli n rinichi,
fr s produc boal i prin urin sunt eliminate n mediul ambiant, producnd surse
secundare de boal (n special apa, dar t furajele).
Serotipurile patogene fac parte din specia Leptospira interrogans.
Ali autori consider c exist mai multe specii de leptospire:
L. noguchii,
L. willi,
L. santarosai,
L. borgpetersenii,
L. meyeri,
L. wolbachii,
L. inadai,
L. kirschneri.
Serotipurile cele mai des descrise n patologia animalelor de mcelrie sunt:
157

L. icterohaemorrhagiae,
L. pomona,
L. tarassowi,
L. canicola,
L. grippotyphosa,
L. moldaviae,
L. roumanica etc.
Leptospirele sunt germeni filamentoi, spiralai, neciliai, mobili, cu extremitile
sub form de croete. Leptospirele nu prezint capsul i nu formeaz spori, sunt Gram
negative, dar se coloreaz prin impregnaie argentic i prin metoda Giemsa
prelungit.
In carnea animalelor bolnave germenii rezist 72 de ore la 0C, 20 de ore n unt
i 3 zile n lapte. La refrigerare rezist circa 28 de zile n rinichii de porc i pn la 22
de zile n cei de bovine, iar congelarea distruge leptospirele n maxim 3 zile. La
temperatura de 60C rezist maxim 15 minute.
La om boala s-a descris ca boal profesional la deintorii i ngrijitorii de
animale, la medicii veterinari, la muncitorii din abatoare, la grdinari, la
hidroamelioratorii, la muncitorii care lucreaz n canalizri, la vntori i la
persoanele care fac baie n ape contaminate (ruri i bazine portuare).
Leptospirele ptrund n organism prin mucoase, prin piele i prin consum de
carne, organe sau alte alimente contaminate, provenite de la animale bolnave sau
contaminate de purttori i eliminatori de germeni.
Dup ce au ptruns n organism germenii se multiplic intens n snge, n primele
5 - 7 zile, producnd septicemie grav (faza de leptospiremie), dup care se cantoneaz
n corticala rinichilor, n ochi i n uterul gestant (faza de leptospirurie).
Germenii acioneaz prin virulen, prin endotoxine i prin exotoxine i produc
semne clinice i modificri morfopatologice ce se pot grupa n cinci sindroame : febril,
hepatic, renal, meningeal i hemoragic.
Cnd evoluia este grav se constat febr, icter, hemoragii i hemoglobinure.
In formele uoare (anicterice) se observ febra i meningit. La femelele gestante se
produce avort.
Examenul nainte de tiere nu duce ntotdeauna la depistarea leptospirozelor.
Sunt totui de reinut pentru diagnostic urmtoarele manifestri:
febra,
icterul,
hemoglobinuria,
mamitele,
avortul,
anemia,
tulburrile nervoase la suine,
158

 diareea alternnd cu constipaa,

necrozele cutanate.
La examenul dup tiere modificrile morfopatologice au o anumit caracteristica
de specie.
La taurine se observ, n formele supracute i acute:
leziuni de septicemie cu necroze pe mucoase i pielea botului i n alte regiuni
corporale,
hepatomegalie,
ficat gaben-brun, friabil,
splenomegalie,
nefroz,
nefrit hemoragic,
miocardoz,
miocardit,
edem pulmonar,
hiperplazia limfonodurilor,
edeme gelatinoase subcutane.
La ovine i caprine leziunile observate sunt:
diatez hemoragic,
hemoragii punctiforme n esutul conjunctiv subcutan de la nivelul pliurilor
articulare,
hepatoz i hepatomegalie,
ficat de culoare galben-cenuiu,
splenomegalie,
nefrozo-nefrit cu focare hemoragice subcapsulare mici,
adenit hiperplazic.
boala poate evoalua icteric sau anicteric.
La suine boala poate evolua cu sau fr icter, cu:
leziuni de diatez hemoragic,
hemoragii pe mucoase, seroase i n esutul conjunctiv subcutan,
hepatoz,
miocardoz,
hipertrofie renal,
splenomegalie,
hipertrofia limfonodurilor,
necroze pe rt i pe piele.
rinichii sunt galben-roietici, capsula renal se decoleaz uor, parenchimul
renal prezint hemoragii punctiforme subcapsulare.
n formele subacute i cronice de boal animalele slbesc pn la marasm.

159

La femele, indiferent de specie, se observa mamite i n cazul femelelor gestante

se produce avort.
Sanciuni:
este interzis tierea pentru consum a animalelor cu forme acute de boal, a
animalelor cu icter i a animalelor cahectice.
este admis tierea n abator a animalelor bolnave sau a animalelor care au
fcut forme de boal anicterice, cu respectarea urmtoarelor msuri:
- transportul animalelor se va face n condiii de perfect securitate
sanitara veterinara: maini etane, dezinfectate nainte i dup folosire;
- supravegherea atent sanitar veterinar a ntregului proces de prelucrare
primar a acestor animale;
- asigurarea proteciei sanitare individuale a tuturor persoanelor care
particip la prelucrarea primar a animalelor, precum i a personalului
examinator al crnii i organelor;
- carnea rezultat din aceste tieri, dac nu este modificat
organoleptic, se admite n consum condiionat, dup sterilizare termic,
iar grsimile se sterilizeaz prin topire la 100 C.
carcasele icterice , marasmatice sau cu modificri organoleptice importante ale
musculaturii se confisc n totalitate.
n cazul cnd exist numai leziuni degenerative n ficat, fr modificrile
menionate mai sus, carnea i subprodusele comestibile se pun sub restricii
sanitare veterinare i se supun unui control bacteriologic.
dac rezultatul acestui control este pozitiv carnea i subprodusele comestibile se
sterilizeaz prin fierbere sau autoclavare, iar grsimea se topete la 100 C.
glandele endocrine si sangele se confisca. Pieile se pun sub restrictii sanitare
veterinare, se prelucreaza prin sarare uscata si se pastreaza timp de 14 zile.

39. RUJETUL
Boal infecioas grav, specific porcului, dar ntlnit din ce n ce mai des la
psri, miei, viei i cini.
Omul face boala de obicei sub o form uoar (erizipeloidul lui Baker Rosenbach), dar au fost observate i forme grave, septcemice.
Rujetul este produs de un bacil numit Erysipelothrix rhusiopathiae (insidiosa).
Bacilul este fin, necapsulat, neciliat, nesporulat, Gram pozitiv.
Bacilul este foarte larg rspndit n natura, fiind depistat frecvent n organismul
unor specii diverse:
mamifere terestre i acvatice,
psri,
160

 peti dulcicoli i marini,

crustacee,
insecte, ca i n sol, ap i alte materiale.
In organismul animalelor purttoare bacilul se cantoneaz frevent n rinofaringe (n
special n tonsile), dar i n alte formaiuni limfoide din organism. Speciile de la care
bacilul a fost izolat mai des sunt: roztoarele, porcii, pasrile i petii.
Germenii sunt foarte rezisteni la condiii diverse de mediu: 3 - 5 zile n ruri,
150 de zile n lacuri, peste 4 luni n cadavre i cteva luni n sol. Bacilul rezist la
afumare, la srare, la acidifiere i la fierbere (peste 1,5 ore n felii groase de 15 cm).
Sursele de boal sunt foarte variate i numeroase, avnd n vedere ecologia
bacilului rujetului. Animalele bolnave de forme septicemice reprezint sursa principala
de boal, ca i animalele moarte de rujet. Germenul se elimin prin toate secreiile i
excreiile i contamineaz solul, apa i furajele.
Evoluia bolii poate fi sporadic, enzootic sau chiar epizootic, speciile receptive
fcnd boala sub form supraacut, acut, subacut i cronic.
Mai des s-au descris enzotii la porci, miei i psri (curci, fazani, gte,
potrnichi, gini, puni), cazurile sporadice fiind ntlnite la unele mamifere
domestice (bovine, cai, iepuri etc.) i slbatice (delfini etc).
Infecia se realizeaz frecvent pe cale digestiv i mai rar pe cale transcutanat.
Germenii se multiplic n snge i invadeaz tot organismul, fiind prezeni n
cantiti mari n toate organele.
La examenul n via al suinelor se observ:
febr stare general proast,
pete roii sau roii-violacee. Petele sunt slab delimitate i sunt situate pe pielea
gtului, pe pielea abdomenului, pe pielea de pe faa intern a membrelor i pe
pielea de la baza urechilor.
La suine n forma cronic se observ diverse localizri ale bolii: cutanate,
cardiace, articulare, gastrointestinale, uterine, sanguine.
La miei se observ frecvent poliartrit rujetic i foarte rar septicemie. Poliartrita
evolueaz subacut, articulaiile afectate fiind calde, dureroase, tumefiate.
Septicemia mieilor se caracterizeaz prin febr, depresiune, anorexie, diaree, tulburri
respiratorii i eritem.
La psri rujetul evolueaz de obicei acut, septicemic, cu hipertermie,
imobilitate, diaree, anorexie i moarte, dar poate evolua i cronic, cu artrite, cahexie,
anorexie, scderea ouatului i afeciuni cutanate.
La examenul dup tiere la suine se observ aspecte diferite, n funcie de forma
de evoluie:
n forma supraacut (fulgertoare, rujetul alb) se observ diatez hemoragic,
transudate n caviti i uneori splenit hiperplastic.

161

 n forma acut pe faa inferioar a corpului i pe extremiti se observ o

culoare roie-violacee difuz, esutul conjunctiv subcutan i slnina din aceste
regiuni prezint aceeai culoare. Sub seroase i pe mucoasa intestinului subire
se constata peteii, uneori se observa enterit hemoragic. Mucoasa gastric este
congestionat sau chiar hemoragic. Splina este hipertrofiat, congestionat,
crepitant. Ficatul este congestionat i hiperplaziat. Rinichii sunt
congestionai, cu hemoragii punctiforme corticale (glomerulo-nefrit
hemoragica). Pulmonii sunt congestionai i edemaiai, n cavitile seroase se
constata inflamaie sero-fibrinoasa. Limfonodurile sunt congestionate i deseori
se observ limfadenit hiperplastica. Mucoasele aparente sunt cianotice. Carnea
are aspect febril i poate fi infiltrat cu snge.
n forma subacut (urticariform) se constat dermatit urticariform, eritem i
edem difuz n regiunile declive ale esutului conjunctiv subcutan, din
regiunile abdominal i ingvinal i dermatit veziculoas.
n forma cronic leziunile sunt dependente de localizare: endocardita mitral
trombo-ulceroas i verucoas, artrite tibio-tarso-metatarsiene, gangrena uscat a
pielii din regiunea dorsal, anemie cronic progresiv, gastroenterit cronic,
avort, infecii genitale, manifestri nervoase.
La miei se observa artrite radio-carpo-metacarpiene i tibio-tarso-metatarsiene,
n forma poliarticular. In forma septicemic (supraacut) se constat diatez
hemoragic, generalizat, exsudat fibrinos n cavitile seroase, splenita i limfadenit
hiperplastica.
La psri n forma septicemic se descriu hemoragii multiple, distrofia organelor
parenchimatoase, edem pulmonar, gastroenterit hemoragic, peritonit sero-fibrinoas.
In forma cronic se observ artrite, atrofie muscular, necroze miliare n ficat, splin,
pulmoni i sacii aerieni, ulcere pe mucoasa nasofaringian, artrite fibrinoase sau
necrotce, anemie, peritonit fibrinoas i dermatit necrotic.
Sanciuni:
Dac ntr-un adpost din abator se constat cazuri de rujet acut se procedeaz
astfel:
porcii bolnavi (hipertermici) nu se taie, acetia urmnd s fie tratai
corespunztor;
porcii sntoi (afebrili i fr alte semne clinice) se sacrific imediat n sala de
tiere normal. Dac tierea imediat a acestora nu este posibil atunci porcii
respectivi vor fi serumizai i vor fi sacrificai n urmtoarele trei zile.
porcii cu rujet cronic, localizat cutanat, se crotaliaz, se izoleaz i se sacrific n
sala sau abatorul sanitar.
Dac s-au descoperit cazuri de rujet dup sacrificarea porcilor se procedeaz astfel:
dac se constat modificri organoleptice evidente ale crnii, organelor i
grsimii, se confisc animalul n totalitate;
162

dac nu exist modificri organoleptice ale crnii i subproduselor comestibile,

acestea se dau n consum condiionat, dup sterilizare termic, carnea i
subprodusele comestibile se fierb sau se autoclaveaz, iar grsimea se topete la
100C. Se confisc organele cu leziuni i sngele;
in cazul unor sechele consecutive rujetului cronic (forma localizat cutanat sau
endocardita vegetant) i cnd examenul bacteriologic este negativ, carnea i
subprodusele comestibile se dau n consum fr restricii, dup confiscarea
organelor cu leziuni (piele, cord);
pieile, prul i unghiile se pot prelucra industrial, dup o prealabil
dezinfectare, conform normelor sanitare veterinare;
sala de tiere cu anexele, spaiile de frig tehnologic i spaiile de prelucrare
termic a crnii i subproduselor comestibile de la porcii bolnavi de rujet,
utilajele fixe i mobile i echipamentul de protecie al personalului se spal i se
supun dezinfectrii, naintede a se prelucra animale sau carne de la animale
sntoase;
personalul care a prelucrat sau manipulat carne i subproduse de la porci
bolnavi de rujet va fi supus unui control medical;
deoarece bacilul rujetului se izoleaz frecvent din tonsilele porcilor sntoi,
imediat dup, sacrificare tonsilele secontroleaz sanitar vaterinar i se confisc.

40. LISTERIOZA
Listerioza este o boal infectocontagioas produs de Listeria monooytogenes,
descris la om i la foarte multe alte specii de mamifere i psri, domestice i
slbatice, terestre sau acvatice.
Genul Listeria mai cuprinde i alte specii : L. ivanovii, L. innocua, L. seeligeri, L
welshimeni, L. gray.
Bacilul a fost izolat i de la insecte, crustacee, reptile, batracieni i peti, dar se
consider c rezervorul natural l constituie roztoarele (obolanii i oarecii) i
cpuile. Bacilii pot tri ca saprofii n sol, ap, plante, gunoi de grajd i furaje.
Dintre speciile pe care omul le consum frecvent fac boala urmtoarele:
ovinele, bovinele, suinele, cabalinele, iepurii, nutriile, galinaceele i palmipedele.
Ovinele reprezint specia cea mai des afectat, numrul cazurilor crescnd an de an,
boala fiind ntr-o continu expansiune.
Listeria monocytogenes este un bacil scurt, sau un cocobacil, necapsulat,
nesporulat, Gram pozitiv, neciliat i imobil la 37 C, dar ciliat i mobil la 20 - 25 C.
Bacilul este foarte rezistent n mediul ambiant: rezist o lun vara i 3 - 4 luni
iarna. Rezist 750 de zile n ape stttoare sau curgtoare, la temperaturi de 2 - 5 C. In
produsele de origine animal (lapte, carne, ou), n vegetale, n furaje rezist cteva
sptmni sau civa ani i chiar se poate multiplica. Rezist 12 minute la 60 C, timp
163

de 15 secunde la pasteurizare (73C), iar ta temperaturi de 4C. In lapte se poate

multiplica n laptele de vac bacilul a fost izolat dup un an.
Sursele principale de boal sunt animalele bolave care elimin germenii prin
secreii i excreii.
Datorita rezistenei foarte mari a bacilului sursele secundare sunt foarte
importante.
Germenii ptrund n organism prin traversul mucoaselor: digestiv, respiratorie i
conjunctival, se pot dezvolta n meninge si encefal sau se dezvolt n snge i n
aparatele genitale femele, acionnd prin virulen i prin exotoxin.
Formele de boal mai des observate sunt:
nervoas (meningoencefalic),
genital (avortigen),
septicemic.
Mai rar au mai fost descrise i alte forme de boal:
ocular,
cardiac,
mamar,
digestiv,
cutanat.
Examenul nainte de tiere :
La ovinele, caprinele, taurinele, suinele i cabalinele adulte se observ frecvent
formele nervoas i genital iar la tineretul acestor specii se descrie frevent forma
septicemic.
La carnivore, iepuri, nutrii i psri boala evolueaz de obicei ca septicemie, dar
se pot observa i celelalte forme de boal. La aceste specii sunt afectate n mod
obinuit animalele tinere.
Forma nervoas se manifest prin tulburri respiratorii, circulatorii, inapeten,
rinit, jetaj, febr, deplasare anevoioas, tulburri ale vederii, contracii tetaniforme,
micrii n cerc, pareze, paralizii.
Forma septicemic evolueaz acut, de obicei la tineret i se manifest prin:
febr, abatere, napeten, congestia mucoaselor aparente, tulburri digestive i
respiratorii.
Forma genital se manifest cu avort, urmat de retenie placentar, metrite i
mamite.
La examenul dup tiere se observ :
n forma nervoas se constat inflamaia meningelor i encefalului (puntea lui
Varolio, bulb, cerebel, tuberculii patrugemeni, pedunculii cerebrali, pedunculii
cerebeloi, mduva spinrii cervical). In final se observ mici focare necrotice
pe meninge i n encefal.
164

 n forma septicemic se descriu: edem pulmonar, bronhopneurnonie,

gastroenterit cataral, hemoragii punctiforme sub capsula renal, n subseroasa
intestinal i sub endocard. De asemenea se observ focare miliare necrotice n
ficat, splin, tonsile, cavitile nazale etc.
forma genital se manifest prin congestia i inflamaia purulent a mucoasei
uterine, placentit necrotico-purulent i avort.
Omul se mbolnvete prin contact cu animalele bolnave sau prin consum de
alimente contaminate, insuficient prelucrate termic. Boala la om evolueaz ca
septicemie, cu manifestri nervoase, cu afeciuni oculare, cu afeciuni cutante i cu
avort.
Incepnd cu anul 1992 n Frana au avut loc mai multe episoade de toxiinfecii
alimentare,
produse de consumul de alimente contaminate cu Listeria
monocytogenes.
Pentru stabilirea diagnosticului este obligatoriu examenul bacteriologic. In acest
scop la laborator se trimite encefalul n totalitate sau numai parial (bulbul, puntea lui
Varolio, pedunculii cerebrali, tuberculii patrugemeni, cerebelul). Pentru a se mbogi,
materialul este inut la frigider timp de 1 - 3 sptmni.
Sanciuni:
carnea i subprodusele comestibile provenite de la animale bolnave se confisc
dac sunt modificate organoleptic. Dac nu sunt modificate organoleptic carnea
i subprodusele comestibile se pot da n consum condiionat dup sterilizare
termic, prin fierbere sau autoclavare in toate cazurile se confisca capul i
masa gastrointestinal;
carnea i subprodusele comestibile provenite de la animalele reacionate
serologic pozitiv, dar care nu prezint leziuni se dau n consum fr restricii;
pieile se dezinfecteaz i apoi se pot prelucra industrial;
sala de tiere, anexele, utilajele, ustensilele i echipamentul de protecie al
muncitorilor se supun unei dezinfectri riguroase;
laptele provenit de la animale bonave se poate consuma dup fierbere.

41. TULAREMIE
Tularemia este o antropozoonoza foarte grav, pe care omul o poate contacta prin:
atingerea i consumul crnii provenite de la animale bolnave, consum de ap
contaminat i inhalare de aerosoli.
Omul poate fi contaminat i prin insecte hematofage (nari, cpui, pureci,
pduchi) i lipitori. In corpul cpuilor germenii triesc circa 100 de zile i se
transmit i la descendeni. In corpul lipitorilor bacilii pot supravieui 30 - 40 de zile i
165

n toat aceast perioad ele pot transmite boala la animale i la oameni i pot
contamina apa.
Fac boala mai des vntorii, blnarii, buctarii, manipulatorii de vnat, medicii
veterinari, cresctorii de animale i mcelarii.
Boala a fost descris la circa 200 de specii de animale domestice i slbatice.
Rezervorul natural este reprezentat de oareci, obolani i popndi, dar i de alte
specii de mamifere slbatice: iepure, castor, oposum, vulpe, veveri, cprioar. La noi
n tar boala a fost descris la iepurii de cmp, n anul 1948 n Moldova i n anul 1955
n Transilvania, nefiind semnalat la animalele de mcelrie.
Dintre animalele domestice cele mai sensibile sunt ovinele dar fac boala i:
suinele, taurinele, cabalinele, cinii, pisicile, galinaceele i palmipedele.
Boala este produs de Francisella tularensis, germene bacilar sau cocobacilar,
imobil, strict aerob, nesporulat, necapsulat, Gram negativ.
Germenul este rezistent la temperaturi sczute i n substrat organic. Lumina
solar l distruge rapid, dar n ap i pe furaje, la ntuneric, poate rezista cteva
sptmni.
Animalele bolnve elimin germenii prin secreii i excreii i contamineaz apa,
furajele i alimentele, producnd surse secundare de boal.
Germenii acioneaz prin virulen dar i prin endotoxine, care au efect neurotoxic
i necrozant asupra pereilor vasculari.
Infectarea se produce prin traversul pielii i al mucoaselor (conjunctival,
digestiv), germenii multiplicndu-se la poarta de intrare, unde formeaz o papul.
Aceasta se ulcereaz, se necrozeaz, iar infecia se propag iniial pe cale limfatic i
apoi pe cale sanguin.
La examenul nainte de tiere se observ:
febr,
depresiune profund,
astenie,
pareze,
paralizii,
limfadenit hiperplazic,
diaree,
anemie progresiv urmate de moarte.
Examenul dup tiere pune n eviden:
congestia mucoaselor i a organelor parenchimatoase,
edeme generalizate,
hipertrofia limfonodurilor,
ulcere cutanate,
focare de necroz n splin, ficat, pulmon, limfonoduri, pe mucoase i pe piele.
Sanciuni:
166

este interzis vnarea animalelor receptive i este interzis consumul iepurilor

de cas, n caz de epizootii;
este interzis importul de animale i de blnuri din rile n care evolueaz
tularemia;
permanent trebuie s se efectueze deratizri i dezinsecii, n locuine i n
adposturi i tratamente contra ectoparaziilor;
alimentele i furaj'ele trebuiesc protejate de obolani i oareci;
n timpul epizootiilor se acord o atenie deosebit, n abatoare, ovinelor i
iepurilor;
animalele suspecte de boal i cele bolnave se resping de la tiere i se
sechestreaz;
carnea, grsimea, organele i toate subprodusele, provenite de la animale suspecte
de boala sau bolnave, se confisc;
carnea, grsimea, organele i celelalte subproduse, suspecte de contaminare, se
dau n consum condiionat, dup sterilizare prin cldur;
se va controla foarte atent carnea de vnat.
42. FEBRA Q
Boal cu caracter enzootic, comun omului i altor animale domestice i
slbatice, produs de Coxiella (Rickettsia) burnetti. Germenul este un cocobabil sau
bacil mic, necapsulat, nesporulat, neciliat, Gram negativ.
C. burnetti este rezistent la aciunea factorilor de mediu. Astfel la 4C se
conserv circa 330 de zile, n apa de robinet rezist aproape 36 de luni, n laptele
necoagulat rezist 120 de zile, iar la pasteurizarea obinuit nu este distrusa. Rezist 1
minut la 100C, rezist la saramurare i la uscare.
Cpuile (Ixodes, Haemophysalis, Argas, Dermacentor, Rhipicephalus, Otobus,
Hyaloma etc.) sunt rezervor natural de boal, deoarece n corpul acestora germenul
rezist un timp foarte lung. Deasemenea germenii rezist i n corpul obolanului
de ap (Arvicola terestris) i al altor roztoare (obolani, oareci i popndi), care
sunt rezervor natural de boal.
Animalele domestice cele mai afectate sunt : taurinele, ovinele, caprinele,
cabalinele i pisicile.
Din focarele de boal germenii sunt vehiculai prin carne, piei, lapte, ln,
placent, lichide fetale, pulberile virulente din adposturile de animale etc. i pot
contamina alte animale sau omul. Animalele bolnave elimina germeni prin toate
secreiile i excreiile.
Deoarece femele gestante avorteaz cnd se mbolnvesc, nvelitorile fetale,
lichidele fetale i avortonii reprezint surse primare importante de germeni.
167

Omul se contamineaz si pe cale respiratorie, digestiv i transcutan. Dintre

alimente cel mai incriminat este laptele i mai puin carnea.
La examenul n via nu se observ simptome specifice, boala avnd practic o
evoluie asimptomatic la animale. Se pot observa rinite, conjunctivite,
bronhopneumonii, iar la femelele gestante avorturi, urmate de metrite i mamite.
Examenul dup taiere evideniaz:
inflamaia pulmonilor, uterului i mamelei,
distrofii n cord, splin i rinichi,
focare necrotice miliare sau abcese n ficat,
limfadenit generalizat.
Sanciuni:
cnd se diagnostic boala ntr-o localitate se interzice sacrificarea animalelor,
pn la efectuarea examenului serologic (RFC) la toate animalele receptive i
respectiv rezultatele examinrii sunt negative;
unitile n care se diagnostic boala se declar nchise, iar personalul este
supus msurilor speciale de prevenire a bolii;
animalele bolnave se trateaz specific i dup vindecare se pot sacrifica i n
abatorul sanitar;
n fermele n care s-a depistat Febra Q ftrile se fac n boxe special amenajate.
Femele sunt inute n boxele de ftare pn la vindecare complet. Boxeje se
dezinfecteaz riguros, zilnic, iar nvelitorile fetale, avortonii i aternutul se
distrug prin ardere sau prin ngropare;
dup sacrificarea unor ianimale vindecate carnea modificat organoleptic i
organele cu leziuni se confisc i se distrug sau se prelucreaz tehnic. Carnea i
subprodusele comestibile, nemodificate organoleptic, se dau n consum,
condiionat, dup sterilizare prin fierbere sau autoclavare sau se dirijeaz
pentru utilizare la conserve sau preparate din carne fierte;
sala de tiere, ustensilele, utilajele i echipamentul de protecie al personalului se
fierb i se dezinfecteaz;
personalul din abatoare si din ferme (ngrijitorii din materniti, ngrijitorii care
tund oile etc.) trebuie s fie supus unor msuri de prevenire riguroase.
43. ACTINOMICOZA
Boli produse de germeni din genul Actynomices la bovine, suine, cabaline,
cini, curci i om. Speciile descrise n cadrul acestui gen sunt : A. bovis, A.
pyogenes, A. israelii, A. suis, A. naeslundii, A. odontolyticus, A. hordeovulneris i A
viscosus.
Germenii sunt bacili mici (n culturi), neciliai, nesporulai, necapsulai, Gram
pozitivi.
168

Bacili produc periostite, osteite, mamite, nefrite, cistite, avort, omfalite,

bronhopneumonii, la animalele adulte i la tineret.
Sursele principale de boal surt animalele bolnave, care elimin germenii odat cu
materialul purulent. Bacilul triete ca epifit pe mucoasa cavitilor bucal i nazal, n
cariile dentare, n tonsile i n prezena unei pori de intrare poate provoca boala.
De asemenea germenul se depisteaz ca saprofit pe sol, pe furaje, pe legume, pe
fructe putrede i n ap.
La bovine, datorit furajelor grosiere, asemenea pori de intrare se realizeaz n
cavitatea bucal i A. bovis produce afectarea maxilarelor, n special a celui inferior.
La examenul n via se observ leziuni gingivale de tip fungos, tumefierea
mandibulei, urmat de inflamaia supurativ i proliferativ a acesteia. Abcesele se
fistulizeaz, la suprafaa pielii orificiul fistulei este burjeonat. Limfonodurile
regionale nu sunt afectate.
Examenul dup tiere pune n eviden:
ulcere ale mucoaselor gingivale i iabiale,
osteomielit rarefiant,
periostit hiperplazic,
carii osoase,
abcese n regiunea submandibular,
fistule.
Omul se contamineaz transcutan sau prin traversul mucoasei bucale, mucoasei
faringiene, mucoasei intestinale, respectiv prin cariile dentare. Sursele de
contaminare sunt carnea, laptele, produsele de origine vegetal (scobitori din paie,
legume etc.) i apa.
La om boal evolueaz cu mai multe forme:
cervico-facial,
pulmonar,
digestiv.
In toate este prezenta febra, se formeaz abcese i fistule i poate s se instaleze
septicemia.
In forma pulmonar se observ tuse i expectoraie purulent
In forma digestiv se descriu: frisoane, colici, diaree, perforaii ale intestinului,
peritonit, fistule abdominale.
Sanciuni:
-n czul leziunilor localizate la oasele i la musculatura capului, acesta se confisc iar
carnea se d n consum fr restricii;
-n cazul leziunilor localizate la limb sau la unele organe, se confisc limba sau
organul afectat, restul crnii i subproduselor comestibile se dau n consum fr
restricii;
-n cazul generalizrii bolii sau n cazurile de cahexie, animalul se confisc n
169

totalitate.

44. ACTINOBACILOZA
Infecii produse de germeni din genul Actinobacillus la om i la unele specii de
animale: taurine, cabaline, ovine, suine, rae i cini.
Entitile morbide sunt cunoscute ca Actinobaciloze (taurine, cabaline, ovine,
suine, rae, cini i om) sau sunt denumite specific: Piosepticemia mnjilor,
Pleuropneumonia contagioas a suinelor (hemofilic). Indiferent de denumirea bolii
trebuie menionat c bolile produse, de actinobacili se descriu att la animalele adulte
ct i la tineret..
Speciile implicate n producerea acestor entiti morbide sunt: A lignieresii, A.
pleuropneumoniae, A. equuli, A. suis, A. capsulatus, A. seminis, A.
actinomycetecomitans, A. muris, A. ureae, A. hominis, A. salpingitis i A. rossi.
Germenii au aspect de bacili sau cocobacili, necapsulai, nesporulai, imobili,
facultativ aerobi sau anaerobi, colorai Gram negativ.
Actinobacilii (n special A. lignieresii) sunt germenii puin rezisteni la factorii
mediului ambiant.
In actinobaciloze sunt afectate esuturile moi i n toate cazurile se descriu
afeciuni i la nivelul limfonodurilor.
Aceste boli evolueaz cu mai multe localizri:
localizarea lingual se caracterizeaz prin:
ulcere cu margini neregulate pe mucoasa lingual,
glosit noduiar ilustrata prin noduii n mucoas, submucoas i
musculoas, precum i ulcere i formaiuni conopidiforme pe mucoas,
glosita indurativ (limba de lemn); caracterizat prin hipertrofia i
indurarea limbii, datorit unei hiperplazii de tip conjunctiv i unor noduii
de dimensiuni variabile, cu coninut purulent.
localizarea cutanata se caracterizeaz prin apariia de noduii solitari sau
confluani n hipoderm, de dimensiuni diferite, cu coninut purulent, care pot
fistuliza. La taurine i suine se descrie i o form de pahidermie.
localizarea mamar este ilustrat prin formare de noduli sau abcese purulente n
esutul glandular. Nodulii sunt puternic fibrozai.
localizri pulmonare, hepatice i musculare - se descriu noduli miliari sau abcese
purulente n pulmon i ficat i leziuni de miozit hiperplazic.
localizarea genital - se observ epididimite, periorhite i orhite la berbeci i
salpingit la raa. Inflamaiile au caracter purulent i ulterior se pot fistuliza,
necroza sau fibroza.
170

 localizarea limfonodal - n toate cazurile sunt afectate i iimfonodurile regionale.

La taurine se descrie o form de boal care afecteaz Iimfonodurile parotidiene,
submandibulare i retrofaringiene mediale. Acetia prezint noduli puruleni, care
conflueaz, fiind nconjurai de o capsul fibroas groas.
Omul se contamineaz prin consum de alimente de origine animal contaminate.
Sanciuni:
dac leziunile sunt localizate la cap (oase i musculatur), se confisc tot capul
iar carnea se d n consum fr restricii;
dac leziunile sunt prezente la limfonodurile capului, se confisc numai
limfonodurile, iar capul cu limba i creierul se dau n consum fr restricii;
dac leziunile sunt localizate la limb sau la unele organe, se confisc limba i
organele respective;
pentru situaiile de mai sus restul crnii i subproduselor comestibile se dau
n consum fr restricii;
dac leziunile sunt generalizate i caracasa este cahectic, se confisc animalul n
totalitate.

45. CAMPILOBACTERIOZELE
Boli infecioase descrise la turine, ovine, suine, iepuri, pasri (gini, curci, rae),
cini, vulpi, pisici i om, care se manifest prin avort (taurine, ovine, suine) sau prin
afectarea intestinului (suine, iepuri, psri, cini, vulpi, pisici i om).
Bolile sunt produse de germeni din genul Campylobacter, specia C. fetus fiind
avortigen, iar speciile C. jejuni, C. coli, C. upsaliensis, C. helveticus, C. lari, C.
hyoilei afecteaz intestinul.
Alte specii (C. sputorum, C. hyointestinalis) au fost izolate att din mucusul
cervico-vaginal i sperm, de la taurine i ovine ct i de pe mucoasa gingival de la om
i din saliva i intestinul de porc.
In cecumul porcilor sacrificai n abatoare din S.U.A. s-au depistat urmtorii
germeni:
C. colim 60 % din cazuri,
C. jejuni n 31 % din cazuri,
C. lari la doi porci.
Porcii sunt unul din principalele rezervoare naturale de Campylobacter spp.
Analiza datelor furnizate de mai multe surse, duce la concluzia c prevalenta este
mai ridicata pentru specia Carnpilobacter jejuni, specie cu un potenial patogen pentru
om mult mai ridicat.
In S.U.A. rata de izolare a germenilor, din produse de abator, variaz ntre 66 - 95
%. Campylobacter spp. se izoleaz frecvent din carnea crud de vit, porc, miel i
171

pasre, din preparate din carne, din pete i fructe de mare ca i din apele de suprafa
netratate.
Germenii sunt bacili dublu curbai (n form de "S"), mobili, nesporulai,
anaerobi, Gram negativi.
Pentru controlul sanitar veterinar al alimentelor foarte importante sunt speciile care
provoac enterite i hepatite i n special Campylobacter jejuni. Aceasta specie este
responsabil de numeroase toxiinfecii alimentare, depistate nc din anul 1946 n Anglia.
Intre anii 1977 - 1985 n mai multe ri (Anglia, Scoia, Canada, S.U.A., Suedia)
au fost semnalate cazuri numeroase (2,1 -13,9 %) de diaree la om, produse de C. jejuni,
cazurile fiind n cretere de la un an la altul. Comparativ cu enteriteie produse de
germeni din genurile Satmonella i Shigella, cele produse de C. jejuni au fost de cel
puin dou ori mai numeroase.
In cazul taurinelor, suinelor, ovinelor i felinelor portajul acestei specii este mai
mare la animalele bolnave, comparativ cu animalele sntoase. Astfel la bovinele
sntoase portajul este de circa 43 %, la purceii sntoi este de peste 86 %, la cinii din
cnise este de aprximativ 63 %.
In cazul psrilor de ferm portajul Ia indivizii sntoi variaz ntre 90 - 100 %,
psrile sntoase reprezentnd rezervorul principal de infecie, dup acestea gsnduse situate suinele.
Campylobacter jejuni este puin rezistent la condiiile mediului ambiant. Este
distrus de apa clorinat obinuit, care se folosete permanent la splarea carcaselor i
organelor n abatoare, de pH-ul acid i de sare n concentraii mari (2 - 3%), dar rezist
n laptele pasteurizat circa 22 de zile la 4 C.
Bacilul provoac enterita hemoragico-necrotic i bacteriemie, prin virulen i
prin enterotoxin, care este similar cu enterotoxin holeric.
La om enterita campilobacterian este datorat n special alimentelor de origine
animal, provenite de la animale bolnave i animale purttoare sau alimente contaminate
n timpul prelucrrii i manipulrii.
Alimentele mai des incriminate sunt: laptele crud, carnea, preparatele din
carne crude (hamburgherii), apa de but, prjiturile.
Carnea de pasre este cea mai contaminat, practic toate carcasele de pasre,
indiferent de modul de prezentare (proaspete, refrigerate, congelate) sunt contaminate
i prezint o ncrctur de circa 105 bacterii/g de carcas.
In contaminarea alimentelor un rol important l au vectorii vii, de exemplu:
mutele din fermele de psri i de porci sunt n mod obinuit purttoare de germeni.
Sanciuni :
respectarea normelor sanitare veterinare de cretere igienic a animalelor;
respectarea programului strategic de efectuare periodic a dezinfectrilor i
dezinseciilor;

172

respectarea regulilor de igien n timpul prelucrrii primare a animalelor n

unitile de tiere;
refrigerarea rapid a carcaselor i eliminarea excesului de umiditate din
spaiile de depozitare a crnii;
respectarea igienei fluxurilor tehnologice n producerea preparatelor din
carne;
pasteurizarea corect a laptelui;
aplicarea corect a tratamentelor termice prevzute n tehnologiile de
producere a preparatelor din carne.

46. YERSINIOZA
Antropozoonoze produse de specii ale genului Yersinia, care afecteaz omul i
numeroase animale, domestice i slbatice, terestre i acvatice.
Yersinia pestis produce pesta omului, dar poate mbolnvi pisicile, cinii i
iepurii.
Yersinia pseudotuberuiosis afecteaz omul, iepurii, cobaii, obolanii, oarecii,
maimuele, bovinele, ovinele, caprinele, suineie, pisicile, cinii, vulpile argintii, nurciie,
nutriile, ginile, prepeliele, fazanii, porumbeii, curcile i raele.
La om Yersinia pseudotuberculosis poate produce att pseudotuberculoz cat i
toxiinfecii alimentare.
Yersinia enterocolitica produce enterite la om i la numeroase specii de mamifere
i psri. Germenul a fost izolat de la: erpi, peti, broate, crabi, scoici, precum i din
apele rurilor i lacurilor i din ou. La oameni germenul este responsabil i de
toxiinfecii alimentare, observate mai ales n rile Baltice, Japonia, S.U.A. i Canada.
Alimentele incriminate au fost: carnea de porc, laptele i laptele praf.
Germenul este foarte periculos pentru om i pentru fptul c este responsabil de
ocul transfuzional.
Alte specii: Yersinia fredehksenii, Yersinia intermedia, Yersinia kristensenii,
Yersinia aldorae au fost izolate, alturi de V. pseudotubercuiosis i de Y.
enterocolitica, de la taurine, roztoare i psri.
Yersiniile sunt cocobacili sau bacili, ciliai i mobili (imobili ia 37C), necapsulai,
nesporulai, Gram negativi.
Bacilii rezista foarte bine la temperaturi ale mediului cuprinse ntre 0 - 4 4 C,
rezist la refrigerare, rezist la congelare i rezist la pH acid. Sunt distrui n 18
secunde la temperaturi peste 71C. Nitriii i nitraii inactiveaz germenii.

173

Infecia este datorat virulenei yersiniilor i toxinelor pe care le produc

germenii. Toxinele sunt de dou feluri : enterotoxina, termostabil i endotoxina, cu
rol major n ocul transfuzional.
Dintre animalele domestice porcul este rezervorul principal de boal,
deoarece porcii fac forme de boal inaparente i rmn purttori i excretori de
germeni. Mai pot fi importante ca surs de boal bovinele, ovinele i roztoarele.
Calea de infecie este prin traversul mucoasei digestive, animalele bolnave
prezentnd, abatere, inapetena, dispnee, diaree, uneori icter.
La bovine, ovine, caprine i roztoare femelele gestante, care fac boala, avorteaz.
Morfopatologic se observ leziuni foarte variate, dependente de forma de boal
i de localizri.
La toate animalele bolnave se observ enterita i limfadenit
pseudotuberculoas, nodular n centru nodulilor se observ o zon omogen de
necroz de coagulare, cenuie-albicioas, cu sau fr tendina de ncapsulare.
De asemenea se mai pot observa : necroza vilozitilor coriale, hepatit miliar
necrotic, splenit miliar necrotic, splenomegalie, noduli miliari n pulmoni i pe
pleur, noduli n musculatur, enterit hemoragico-necrotic, icter, focare necrotice
n tonsile, echimoze n rinichi, limfadenit supurativ, piogranuloame cervicale i
cefalice, leziuni de septicemie, conjunctivit, sinuzite infra orbita re, pneumonie serohemoragic.
Sanciuni:
respectarea normelor de igien n unitile de sacrificare a animalelor i n
unitile de prelucrare a alimentelor de origine animal;
pasteurizarea corect a laptelui;
depistarea purttorilor umani de germeni i excluderea lor din vecintatea
animalelor i din circuitele tehnologice de producere i prelucrare a produselor de
origine animal;
respectarea
normelor
sanitare
veterinare
referitoare
la dezinfectarea
spaiilor n unitile de producere, depozitare, transport i comercializare a
alimentelor de origine animal.

47. BOLI PRIONICE

Aceste boli mai sunt cunoscute si sub denumirea de Encefalopatii spongiforme
transmisibile (EST) si pana in anul 1996 unii autori (in special britanici) le-au negat
caracterul de antropozoonoze, desi multi autori le incadreaza deja in aceasta categorie.

174

Odata cu diagnosticarea tulpinii (in 1996) care produce noua varianta a bolii
Creutzfeldt-Jacob la om, care s-a dovedit a fi identica cu cea care produce Encefalopatia
spongiforma bovina (ESB), bolilor prionice le-a fost unanim recunoscut caracterul de
zoonoze.
De asemenea transmiterea interspecifica a acestor boli a fost din nou demonstrata.
Din acest grup de boli, unele au fost diagnosticate la animale (primul diagnostic in
Anglia in anul 1730), iar altele au fost diagnosticate la om.
La animale s-au diagnosticat urmatoarele boli:
Scrapia ovinelor si caprinelor (Scrapie disese - SD) - Anglia 1730,
Encefalopatia transmisibila a nurcilor (Transsmisible mink encephalopathy TME) - S.U.A. 1947,
Boala casectizanta cronica - encefalopatia animalelor captive (Chronic wasting
disease - CWD) - Anglia 1980,
Encefalopatia spongiforma bovina (Bovine spongiforme encephalopaty - BSE)
-Anglia 1986,
Encefalopatia spongiforma felina ( apisicilor) (Feline spongiforme encephalopaty
- FSE) - Anglia 1990.
Bolile prionice diagnosticate la om sunt:
Boala Creutzfeld-Jacob (BCJ):
-forma sporadica (85% din cazuri ) -1921,
-forma familiala ( 10-15% din cazuri) -1924,
-forma iatrogena ( sub 5% din cazuri) -1974.
Noua varianta a bolii Creutzfeld-Jacob (nvBCJ) -1996,
Boala Grestman-Straussier-Scheinker (BGSS) -1936,
Boala Kuru (BK) -1957,
Insomnia familiala fatala (IFF) -1986.
Encefalopatiile spongiforme transmisibile, ale animalelor si omului, au anumite
particularitati:
perioada lunga de incubatie (22 luni-15 ani), care se reduce prin trecerea bolii de
la un individ la alt individ,
evolutia lenta, progresiva, cu sfarsit letal,
caracteristica de transmitere individuala si intraspecifica variabila,
neafectarea virulentei prin nici o modalitate (splenectomie, radiatii ionizante,
imunomodulatoare, etc.),
prezenta degenerarii pericarionilor,a spongiozei si a astrongliozei,
prezenta de SAF si de SAP,
absenta totala a virusurilor,
lipsa antigenitatii si a reactiilor autoimune,
nealterarea functiilor limfocitelor B si T.
175

Specii receptive. In afara speciilor nominalizate in denumirea bolilor, mai sunt

considerate ca receptive: maimutele, cervideele salbatice (caprioara, elan, gazela,
antilopa, beisa etc.) mufonii, camilele, porcii, hamsterii, soarecii, veveritele, dihorii,
heparzii, leoparzii, pumele, strutii.
Agentul etiologic. Bolile prionice sunt boli neurodegenerative, transmisibile
intraspecific si chiar interspecific, produse de un agent etiologic care inca nu este pe
deplin cunoscut. In decursul anilor etiologia acestor boli a fost atribuita virusurilor
filamentoase, particulelor virinos si mai recent prionilor.
Virusurile filamentoase au fost incriminate dupa ce la microscopul electronic s-au
evidentiat in creierul si tesuturile limfoide, recoltate de la animalele bolnave, a unor
formatiuni filamentoase (fibrilare) denumite SAF (Scrapie Associated Fibrilis). Ulterior
pe langa SAF in celulele afectate s-au mai depistat si SAP (Scrapie Associated
Particles), care sunt structuri tubulo-filamentoase, cu o structura complexa.
Aceste structuri sunt considerate la ora actuala ca fiind produse de reactie ale
celulelor bolnave.
Particulele virinos sunt considerate a fi particule care se replica activ si care sunt
constituite din mai multe componente:
o molecula suport, care contine informatia genetica (posibil un ARN retroviral),
molecule polipeptidice, produse de celula bolnava, situate periferic.
Prionii (Proteinaceus Infectious Particles) sunt formatiuni subvirale si reprezinta
izomeri anormali ai unei glicoproteine normale peroduse de celula gazda, denumita
proteina prion (PrP).
Izomerul anormal (PrPSc) este produs printr-un proces de translatie eronata de catre
izomerul normal din celula gazda (PrPC). Aceasta translatie este idusa de sialoproteina
infectioasa (PrPSc) activa inoculata. Pentru a se forma doi prioni este obligatorie
cuplarea celor doi izomeri, izomerul anormal transformand izomerul normal intr-un nou
izomer anormal (PrPSc+PrPC=2PrPSc). Conversia izomerului normal in izomerul
anormal are loc la nivelul neuronilor si al sistemului limforeticular, in endozomii
(multivezicule si tubulovezicule) din dendritele si axonii neuronilor bolnavi. Izomerul
anormal, spre deosebire de izomerul normal, este insolubil si este rezistent la proteinaze.
Acest izomer se acumuleaza in neuroni si in celulele limforeticulare in cazul
scrapiei sau numai in neuroni in cazul celorlalte encefalopatii spongiforme, ale
animalelor si omului.
Boala este declansata cand concentratia prioni (PrPSc) a atins un anume nivel.
Intre izomerii anormali (proteine prionice), specifici diferitelor encefalopatii
spongiforme, exista deosebiri date de secvente diferite de aminoacizi constitutivi, ceea
ce le confera o anumita specificitate. Aceasta specificitate sta la baza transmiterii bolii la
animale din aceeasi specie. Noile descoperiri, din cadrul bolilor ESB si nvBCJ,
demonstreaza insa ca aceasta specificitate nu este atat de puternica incat sa nu permita
transmiterea bolii si la alte specii.

176

Modul de contaminare. Infectia se produce de obicei pe cale digestiva. Prionii se

replica initial in tonsile, placile Payer, in splina, in limfonodurile mezenterice si in
celulele limforeticulare din alte organe. In continuare calea de propagare, catre sistemul
nervos central, este cea neurogena. Prionii ajunsi in maduva lombara, difuzeaza spre
encefal si spre coarnele medulare.
Bolile prionice se pot transmite si transplacentar.
Sursele de boala sunt diferite, in functie de boala, dar oricum sunt surse principale
si anume parti componente ale animalului bolnav. Cu toate acestea unele structuri sunt
permanent infectioase (creier, maduva spinarii, splina, amigdale, limfonoduri, ileonul,
colonul ascendent, LCR, timusul, maduva osoasa, ficatul, pulmonii, pancreasul), iar
altele sunt neinfectioase (muschii striati, cordul, mamela, laptele, sangele, fecalele,
rinichii, tiroida, glandele salivare, saliva, uterul, testiculele, veziculele seminale).
Infectiozitatea unor structuri depinde si de calea de administrare. In cazul ESB,
splina, limfonodurile mezenterice si placenta pot produce boala dupa administrare per
os, dar nu produc boala nici in urma administrarii parenterale (intra cranian, intra
peritoneal), in timp ce tesutul cerebral este infectios permanent si pe orice cale de
administrare.
Tabloul clinic este variabil in functie de boala (de specie), dar si de individ. Se
remarca initial tulburarile de comportament (agitatie, indiferenta, agresivitate), apoi
poate aparea pruritul, dupa care se instaleaza tremuraturile, anxietatea, hiperestezia,
miscarile stereotipice (lingerea botului, miscarea urechilor).
Animalele prezinta panica, fug, cad la diverse zgomote si la atingeri. Apoi se
observa aparitia tulburarilor locomotorii, parezelor si dupa circa 3 saptamani se produce
moartea.
Modificarile morfopatologice macroscopice nu sunt specifice si nici nu se observa
leziuni inflamatorii.
Foarte specifice sunt insa modificarile histopatologice si anume:
degenerarea pericarionilor. In citoplasma neuronilor din substanta cenusie se
observa aparitia de vacuole, cu contur net si regulat, care pot fuziona. De
asemenea in citoplasma acestor neuroni se observa formarea de granule,
spongioza (vacuolizarea neuropilului)-aparitia de vacuole multiple, izolate sau
confluante, in tesutul glial, in axoni si in dendrite,
astroglioza-proliferarea difuza si hipertrofia astrocitelor, cu acumulare de
lipopigmenti si mase glicoproteice in citoplasma.
Masuri si sanctiuni:
interzicerea importurilor de animale si produse de origine animala, posibil
infectioase, din tarile in care evolueaza encefalopatii spongiforme la animale,
eliminarea din consum uman a tuturoe produselor de origine animala, provenite
de la animale suspecte de boala sau bolnave si care pot transmite boala,
uciderea tuturor animalelor suspecte de boala si a celor bolnave,

177

distrugerea prin ardere a cadavrelor, provenite de la animale suspecte de boala sau

bolnave, la producerea de fainuri proteice,
interzicerea utilizarii in consum uman si animal a produselor de origine animala
de la animale receptive, cu origine necunoscuta,
interzicerea folosirii unor parti din cadavrele animalelor suspecte de boala sau
bolnave la producerea de sapunuri, grasimi industriale si detergenti,
interzicerea folosirii unor parti din cadavrele provenite de la animale suspecte de
boala sau bolnave in industria chimica, industria farmaceutica sau in orice alte
scopuri,
evitarea lezionarii persoanelor cu instrumentar sau ustensile medicale utilizate la
animalele suspecte de boala sau bolnave,
folosirea obligatorie a echipamentului de protectie de catre persoanele ce vin in
contact cu animale suspecte de boala sau bolnave,
protejarea leziunilor persoanelor cu bandaje hidrofobe,
evitarea contactului direct al persoanelor cu tesuturi si organe provenite de la
animale suspecte de boala sau bolnave,
obligativitatea inscrierii in certificatele sanitare veterinare (pentru animale vii si
pentru produse) a situatiei tarii respective, din punct de vedere al encefalopatiilor
spongiforme la bovine si la ovine,
completarea la zi a listei cu tarile in care evolueaza encefalopatii spongiforme la
animale,
supravegherea efectivelor de animale receptive (bovine, ovine) prin recoltarea de
creier de la animalele sacrificate pentru consum uman, in unitati de taiere
autorizate si examinarea acestuia in laboratoarele sanitare veterinare de stat.

48. PASTEURELOZA
Boli infecioase, descrise la aproximativ 40 de specii de mamifere si peste 600
specii de pasari, produse ca infectii primare sau infectii secundare, de germeni din
genul Pasteurella.
Pasteurelele traiesc ca germeni cornensali, la nivelul mucoaselor respiratorii
anterioare, la mamifere si pasari si produc afectiuni ale aparatului respirator.
Speciile mai des izolate de la animale sunt:
P. multocida,
P. haemolytica,
P. cabalii,
P. pneumotropica,
178

P. aerogenes,
P. bettii,
P. granulomatis,
P. lymphangitidis,
P. mainii,
P. trehalosi,
P.avium,
P. anatis,
P. gallinarum.
Pasteurelele sunt germeni de form cocoid sau cocobacilar, nesporulai,
neciliai, cu o microcapsul, Gram negativi. In mod frecvent se coloreaz bipolar.
Rezistena germenilor este destul de mic, la condiiile mediului ambiant, dar n
unele alimente rezist timp destul de ndelungat. Rezist 3 luni n carcase, 10 minute la
60C i cteva sptmni n cadavrele intrate n putrefacie. Razele solare le distrug n
2 - 3 zile, n snge i materii fecale.
Boala se poate produce prin scderea rezistenei organismului, provocata
de ntreinerea defectuasa a animalelor urmat de invadarea organismului de ctre
germenii prezeni pe mucoasele respiratorii.
De asemenea boala se poate produce prin contact cu animalele bolnave sau cu
obiectele, furajele etc, contaminate prin excreiile i secreiile animalelor bolnave.
Sursele secundare sunt totui mai puin importante ca cele primare, deoarece
pasteurelele sunt puin rezistente in mediul ambiant.
Germenii acioneaz att prin multiplicare intens ct i prin producerea unei
endotoxine. Endotoxina determin leucopenie periferic i leucocitoz n capilarele
pulmonare, ceea ce duce la alterarea permeabilitii vasculare i producerea de leziuni
edematoase i hemoragice.
Pasteurelele i cresc virulena dup mbolnvirea mai multor animale, astfel c
focarele iniial sporadice de boala se pot transforma n enzootii, datorit creterii
contagiozitaii bolii.
Dintre, animalele de mcelrie se mbolnvesc de pasteureloza bovinele, suinele,
ovinele, cabalinele, iepurii, nutriile i psrile.
La examenul la recepie se observ :
La bovine, suine, ovine, cabaline, iepuri i nutrii pasteureloza evolueaz ca
septicemie hemoragic i pneumonie, supraacut, acut i cronic, cele dou forme fiind
produse de P. multocida i P. haemolytica.
Clinic se observ :
febr,
edeme faringo-laringiene, cefalice i cervicale,
salivaie,
fotofobie,
179

epifor,
tulburi respiratorii (dispnee, congestie pulmonar, bronhopneumonie),
tulburri gastro-intestinale (meteorizaii, constipaie urmat de diaree),
tulburri nervoase (la animalele de blana) i moarte.
la femele se pot observa mamite hemoragico-purulente.
La cabaline pasteureloza se poate confunda clinic cu antraxul septicemie
La iepuri se descrie i o form abcedant, reprezentat de formarea de abcese n
esutul conjunctiv subcutan.
La psri boala se numete holer aviar, evolueaz cu forme supracute, acute i
cronice i este produs de P. multocida.
Psrile prezint depresiune, inapeten, somnolen, polidipsie, tulburri
respiratorii, diaree sanguinolent, cianoza crestei i brbielor. Dup 1 - 2 zile sau o
sptmn psrile mor, mortalitatea este de 95 %.
Una din localizarile caracteristice evolutiei cronice este cunoscuta ca boala
barbitelor.
La examenul dup tiere se descriu urmtoarele leziuni:
La bovine, in functie de forma de boala, se observa:
congestii si exudate in cavitati (in forma supraacuta),
congestii, hemoragii si edeme subcutanate faringo-laringian (n forma acut),
pneumonie crupal n lobii apicali,
pleurit i edemul esutului conjunctiv interlobular (n forma subacut),
bronhopneumonie fibrino-necrotic,
pericardit fibrinoas,
pleurit,
gastroenterit cataral,
limfadenit (n forma cronic).
La suine, n forma acut edematoas, nu apar infiltraii hemoragice n esutul
conjunctiv subcutan i interlobular, acestea avnd doar caracter seros sau serofibrinos.
Edemele subcutane la suine sunt prezente i n alte regiuni corporale: cervical,
substernal, membrul toracic i membrul pelvin. In formele pulmonare se observ
bronhopneumonie fibrino-necrotic,pericardit fibrinoas, poliartrite fibrino-hemoragice.
La ovine leziunile din forma acut sunt de tip toxico-septicemic, cu pneumonie
n lobii apicali i cu focare necrotice n ficat. In formele subacute i cronice de boal se
descriu :
cahexie,
bronhopneumonie fibrino-necrotic,
mamite fibroase sau purulente, cu microabcese.
La cabaline se constat :
cadavre balonate,
mucoase aparente cianozate,
180

congestia mucoasei faringo-laringiene i a celei traheale,

edeme i congestii pulmonare,
echimoze pe epicard i endocard,
miocardoz,
lichid uor sanguinolent n cavitatea peritoneal.
La iepuri se observ diatez hemoragic i exsudat serofibrinos n caviti, n
forma supraacut. In forma acut sunt caracteristice leziunile pulmonare : congestie,
edem, pleurezie, bronhopneumonie necrotic, dar se descriu i congestii renale,
pericardit serofibrinoas, ficat friabil, cu aspect de staz venoas. In forma
cronic sunt caracteristice : conjunctivita, coriza, sinuzita purulent, abcesele,
flegmoanele i empiemul n diferite regiuni corporale.
La nutrii, n forma acut, sunt descrise urmtoarele leziuni :
congestii pulmonare,
pneumonii,
bronhopneumonii,
pleurite,
pericardite serofibrinoase,
hemoragii punctiforme pe seroase,
congestia mucoasei gastrice,
cu hemoragii punctiforme,
coninut intestinal lichid, ciocolatiu, cu strii de snge.
La psri, n forma supraacut, se constat :
cianoza crestei i brbielor,
hemoragii punctiforme pe seroase i mucoase,
exsudat serofibrinos n sacul pericardic,
congestia organelor i hepatit miliar necrotic.
In forma acut apar:
peteii i sufuziuni n esuturi i organe, n special la nivelul epicardului (cord
stropit cu fuxin),
enterit (duodenit) hemoragic (enterit difteroid la palmipede),
pneumonie crupal,
hepatit miliar necrotic,
hepatoza,
hepatomegalie,
congestia splinei i rinichilor.
Leziunile din formele cronice sunt dependente de localizare :
rinite,
edeme i necroze ale crestei i brbielor,
artrite serofibrinoase sau purulente,
pneumonie fibrinoas sau fibrinonecrotic,
181

 pericardit fibrinoas,
cahexie,
musculatura scheletic este palid.
In toate cazurile de suspiciune sau de diagnostic de pasteureloz este obligatoriu
examenul bacteriologic.
Sanciuni:
animalele suspecte sau bolnave de septicemie pasteurelic se sacrific sub
control sanitar veterinar, cu excepia tierilor de necesitate;
carnea i subprodusele comestibile, provenite de la animale suspecte sau
bolnave de pasteureloz, se pun sub sechestru sanitar veterinar i se
controleaz bacteriologic;
dac la examenul bacteriologic se gsesc pasteureie n carne sau aceasta este
modificat organoleptic, se confisc animalul n totalitate;
dac la examenul bacteriologic nu s-au gsit pasteurele n carne,
limfonoduri i splin, se confisc organele cu leziuni, iar carnea i restul
subproduselor se dau n consum fr restricii;
pieile, prul, lna, coarnele i unghiile se prelucreaz industrial dup o
prealabil dezinfectare.

49. CARBUNELE EMFIZEMATOS

Boala toxiinfectioasa produsa de Clostridium chauovei, descrisa mai des la taurine,
bubaline, ovine si caprine si mai rar la suine.
Boala are caracter teluric si poate evolua supraacut, acut si sub o forma avortata.
Clostridium chauovei este un bacil anaerob, sporulat, ciliat, necapsulat, Gram
pozitiv. Cilii sunt numerosi, dispusi peritrich, iar sporul are pozitie centrala sau
subterminala si deformeaza forma vegetativa.
Bacilul este rezistent la diverse conditii: astfel rezista 30 de minute la 70C, in
musculatura sarata rezista 2 ani, in cadavre rezista 6 luni. In sol sporul rezista peste 11
ani.
Germenul actioneaza prin virulenta si toxina, care are efect hemolitic. Bacilul
ajunge in sol prin ingroparea cadavrelor animalelor moarte de carbune emfizematos sau
prin fecalele animalelor sanatoase purtatoare de germeni. In sol bacilul sporuleaza si
infecteaza pasunile, de unde poate fi ingerat odata cu iarba pasunata sau cu furajele
recoltate.
Calea de infectie este cea digestiva si foarte rar cea transcutanata. Boala se mai
poate transmite prin insecte hematofage (tauni, stomocsi) sau prin larvele unor insecte
(muste, Hypoderma bovis).
Odata patrunsi in organism sporii au nevoie de tesuturi traumatizate, cu conditii de
anaerobioza si temperatura ridicata, pentru a trece in forma vgetativa. Germenii se
182

cantoneaza la locul traumatizat, se multiplica si incep sa secrete toxine. Acestea sunt

specifice si au actiune proteolitica, hemolitica si neuroparalitica.
Prin proteoliza celulelor locale se pun in libertate polizaharide si lipide. Consecutiv
multiplicarii germenilor si actiunii toxinelor se produce vasodilatatie, inflamatie
serohemoragica, distrofii ale tesuturilor, necroze si in final se instaleaza gangrena
gazoasa musculara.
Gazele provin din descompunerea glicogenului de catre germeni. Fermentatia
butirica a lipidelor produce mirosul de unt ranced.
Gazdele se infiltreaza in musculatura si dau aspectul emfizematos si crepitant al
regiunii gangrenate.
Inainte de sacrificare la taurine si bubaline se remarca:
febra,
stare generala grava,
tumefactii edematoase dureroase si calde in zone bogate in muschi si tesut
conjunctiv,
la palparea zonei edematoase se percepe crepitatie iar la percutie sunet timpanic,
zona centrala a tumefactiilor ulterior devine rece dupa circa 10 ore,
dupa maxim 24 de ore animalul devine hipotermic, intra in coma si moare.
Dupa sacrificare se observa:
sange asfixic,
carcasa cu miros de unt ranced,
exudat serohemoragic in tesutul conjunctiv din zonele tumefiate si in cavitatile
naturale,
musculatura este dilacerata,
culoarea musculaturii este marmorata de alternanta unor zone cu culoare neagrarosie si zone de culoare cenusie,
limfonodurile regionale sunt hipertrofiate, rosii-violacee, mustoase, crepitante,
cordul, ficatul si rinichii prezinta distrofie,
in cord se observa endocardita valvulara si parietala serohemoragica, fibrinoasa si
vegetanta leziune denumita semnul lui Ravena,
comparaiv cu antraxul, in carbunele emfizematos splina este foarte putin
hipertrofiata si prezinta subcapsular hemoragii.
La ovine si caprine boala se produce de regula prin plagi cutanate sau genitale.
Uneori boala apare cu caracter exploziv in urma tunsului, fatarilor, vaccinarilor. Din
aceasta cauza de fiecare data va exista o leziune primara la poarta de intrare: membre,
regiunea vulvei, restul pielii. Boala are sfarsit letal.
La suine infectia se poate produce si pe cale digestiva si pe cale transcutanata.
Zonele tumefiate pot fi localizate in orice regiune corporala. Simptomatologia clinica xa
si aspectele morfopatologice sunt similare cu cele descrise la taurine, boala terminanduse prin moarte, dupa 2-3 zile.
183

Sanctiuni:
ca si in antrax.

50. TETANOS
Tetanosul este o boala telurica, neurotoxica, produsa de Clostridium tetani.
Boala este descrisa la animalele domestice si salbatice, la om si foarte rar la pasari.
Animalele de abator prezinta sensibilitate diferita, astfel sunt sensibile in ordine:
cabalinele, suinele, ovinele si taurinele.
Bacilul tetanosului este mobil, ciliat peritrich, sporulat, anaerob, necapsulat, gram
pozitiv. Bacilul este saprofit si este prezent in mod frecvent, sub forma de spori, in sol si
in tubul digestiv al unor animale si al omului.
Sporii sunt foarte rezistenti: in sol si in materiale patogene uscate rezista zeci de ani
(au fost gasiti viabili in material patogen dupa 55 de ani), rezista 15-20 minute la 120C,
rezista 2 luni in alcool de 90. Formele vegetative sunt putin rezistente la actiunea
agentilor fizici sau chimici.
Tetanosul se produce prin patrundeea sporilor in asa numitele plagi tetanigene,
adica pagi anfractuoase, cu tesuturi distruse si cu conditii de anaerobioza. In aceste plagi
germenii se multiplica si secreta toxina, care se propaga, spre encefal si maduva spinari,
pe calea nervilor periferici sau pe cale limfatica si sanguina. Toxina prezinta doua
componente: tetanolizina care provoaca liza hematiilor, necroze si are efect cardiotoxic
si tetanospasmina care produce efectul tetanigen (paralizii si convulsii generalizate).
Omul face boala, dar nu s-au descris cazuri de tetanos la om dupa consum de carne
sau organe provenite de la animale bolnave, deoarece toxina tetanica este inactivata in
tubul digestiv.
La examenul in viata se observa aparitia unei jene in masticatie, deglutitie si
locomotie. Urmeaza instalarea contractiilor musculare, care se generalizeaza si cuprind
toata musculatura striata. Animalul prezinta narile dilatate, muschii maseteri contractati
(trismus), urechi rigide, globi oculari retractati, coada rigida si deviata lateral. Respiratia
se accelereaza si devine superficiala. Faciesul este speriat, animalul este foarte excitabil.
Contractiile se declaseaza la zgomote, atingeri, lumina. Saliva se scurge pe la comisurile
buzelor, animalul transpira abundent. In ultima faza a bolii se instaleaza febra,
temperatura continuand sa creasca si in primele 3-4 ore dupa moartea animalului.
Moartea survine dupa circa 10 zile.
Examenul dupa taiere nu evidentiaza modificari anatomopatologice caracteristice.
Rigiditatea musculara se instaleaza rapid si este foarte intensa. Se observa: congesie
generalizata, edeme pulmonare, miocardoza, hepatoza, sangele este negru si nu se
184

coaguleaza sau se coaguleaza incomplet, hemoragii subendocardice, intestinale si

musculare. Carnea are aspect congestiv. In sistemul nervos central se observa: edem,
hemoragii perivasculare, distrofii ale neuronilor sau chiar liza pericarionilor.
Sanctiuni:
atunci cand carnea si subprodusele nu prezina modificari organoleptice se
confisca plaga si tesuturile din jurul plagii tetanigene, creierul si maduva spinarii,
iar restul carnii si subproduselor comestibile se dau in consum fara restrictii;
atunci cand exista modificari organoleptice ale carnii sau subproduselor
comestibile se confisca animalul in intregime.
51. PARATUBERCULOZA
Enterita paratuberculoasa, cunoscuta su sub denumirea de Boala lui Johne, se
intalneste la ovine, caprine si bovine si este produsa de Mycobacterium paratuberculosis.
Bacilul paratuberculozei este necapsulat, nesporulat, neciliat, Gram pozitiv si se
coloreaza prin metoda Ziehl-Neelsen, deoarece este acido-alcoolo rezistent.
Rezistenta germenilor, la conditiile mediului ambiant, este foarte mare: pe pasuni
rezista 2-3 ani, in balegar rezista peste un an, dar este distrus de purin in 7 zile.
Boala se intalneste mai frecvent la ovine si caprine si mai rar la taurine, dar a fost
descrisa si la: bivol, caprioara, antilopa si alte rumegatoare. De asemenea
paratuberculoza a fost descrisa foarte rar la cabaline si suine.
Sursele de boala sunt reprezentate de animalele cu forme clinice de boala, precum
si de animalele cu infectii latente, care elimina germeni prin fecale, lapte, urina si
secretii genitale.
Animalele cu infectii latente elimina germeni in cantitati mici si incosnstant.
Eliminarea de germeni a fost depistata inca inainte de aparitia semnelor clinice. Datorita
rezistentei germenilor in mediul ambiant, sursele secundare sunt importante in aceasta
boala.
La examenul la receptie semnele clinice sunt foarte putin evidente. La animalele
bolnave se poate observa: abatere, par fara luciu, slabire pronuntata, edeme
intermandibulare si diaree.
La ovine diareea se produce mai putin frecvent ca la taurine.
La taurine la examenul dupa taiere se observa leziuni la nivelul ileonului, jejunului,
colonului, rectului, duodenului si limfonodurilor mezenterice. Mucoasa intestinala este
hipertrofiata, alba, dura, cu aspect de ciromvulutiuni cerebrale.
Limfonodurile corespunzatoare portiunii intestinale cu leziuni sunt hipetrofiati,
infiltrati, cu focare alb-cenusii. Au mai fost observate leziuni granulomatoase in ficat,
leziuni uterine si mamare, calcificari ale pretilor aortei si ale tubilor uriniferi. In regiunea
intermandibulara se observa edem seros, la nivelul tesutului conjunctiv subcutan.
La ovine leziunile se observa la ileon, cecum si colon, precum si la limfonodurile
mezenterice. La nivelul mucoasei intestinale se observa granuloame izolate, care pot
confluoa, iar la nivelul limfonodurilor respective dipare desenul corticomedular
caracteristic.
Granuloamele au fost observate in ficat, in splina si in pulmoni.
185

Sanctiuni:
se confisca tot animalul in urmatoarele cazuri:
-cand carnea este marasmatica;
-cand marea majoritate a limfonodurilor prezinta leziuni;
-cand sunt leziuni ( modificari organoleptice) in carcasa.
se confisca numai capul daca sunt edeme in regiunea intermandibulara;
in toate celelalte cazuri, carnea si subprodusele comestibile se dau in consum fara
restrictii, dupa ce se confisca stomacul, intestinele, mezenterul si limfonodurile
mezenterice.
52. LIMFADENITA CAZEOASA A OVINELOR SI CAPRINELOR
Boala mai este cunoscuta si sub denumirile de: pseudotuberculoza si
bronhopneumonie cazeoasa si este descrisa la ovine, caprine si foarte rar la taurine,
suine si pasari.
Agentul etiologic al limfaenitei cazeoase este un bacil, denumit Corynebacterium
pseudotuberculosis (C. ovis). Bacilul este fin, polimorf (cocoid, cocobacilar, filamentos),
necapsulat, nesporulat, imobil, Gram pozitiv. Germenii sunt toxigeni, exotoxina
prezentand actiune hemolitica si dermonecrotica.
Bacilii sunt foarte rezistenti la actiunea factorilor de mediu. In sol, asternut, fecale,
material purulent, intuneric, rezista peste un an.
Principala sursa de boala este reprezentata de animalele bolnave, care elimina
germeni prin fecale si prin materialul purulent, scurs dupa abcedarea limfonodurilor.
Solul si asternutul conserva mult timp germenii, devenind surse secundare de boala.
De obicei la ovine infectia se realizeaza prin intermediul plagilor cutanate, produse
de plante, produse la tuns, produse la castrare ca si plagile ombilicale.
La caprine infectia se produce pe cale digestiva si transcutanat, boala evoluand cu
forme foarte grave.
Dupa patrunderea in organism gemenii se cantoneaza in limfonodurile musculare
(superficiale sau profunde) si produc focare de infiltratie purulenta, care se pot
recoloniza cu germeni. Rezultatul este o inflamatie cu aspect stratificat, concentric.
La receptia animalelor se observa deformari, cu aspect tumoral, boselate, uneori
dureroase, la nivelul limfonodurilor musculare (cervical superficial, subiliaci, ingvinali
superficiali, poplitei, submandibulari, parotidieni).
Cand sunt afectate organele (forma viscerala): pulmoni, ficat, splina, mamela, se
observa: slabire progresiva, edeme pectorale si abdominale, modificarea caracterelor
fizico-chimice ale laptelui.
Dupa taiere se constata leziuni localizate in limfonodurile musculare superficiale si
profunde mentionate, precum si in limfonosurile organelor afectate. Acestea sunt
hipetrofiate, iar pe sectiune se observa mase de puroi stratificat (ca frunzele de ceapa),
straturile mai veci fiind mai uscate. Aceste mase purulente, necrozate sunt inconjurate de
o membrana groasa de tesut conjunctiv. Nodulii prezenti in organe (pulmon, ficat,
splina, mamela) contin puroi cremos, verzui.
Sanctiuni:
186

cand se constata cahexie, leziuni in majoritatea limfonodurilor musculare si

leziuni musculare, se confisca animalul in totalitate;
in toate celelalte cazuri se confisca organele cu leziuni si limfonodurile respective,
iar carnea si subprodusele comestibile (neconfiscate) se dau in consum fara
restrictii.

53. MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARA

Mycoplasma gallisepticum produce boli la galinacee: Micoplasmoza respiratorie
aviara si Sinuzita infectioasa a curcilor.
Mycoplasma meleagridis este agentul etiologic al Aerosaculitei micoplasmice a
curcilor.
Mycoplasma sinoviae este germenul izolat de la galinaceele cu Sinovita infectioasa
aviara, dar se poate asocia si la producerea aerosaculitelor galinaceelor.
Mycoplasma natis produce Sinuzita ratelor.
Micoplasmele sunt bacterii mici, fara perete celular rigid, epifite obligatoriu pe
mucoase, Gram negative, necapsulate, nesporulate, imobile, de forma cocoida sau
filamentoasa.
Germenii sunt mai putin rezistenti la actiunea factorilor de mediu. La 60C rezista
maxim 5 minute.
Actiunea patogena a micoplasmelor este data de virulenta tulpinilor, de prezenta
unor componente si secretii toxie, cu efecte asupra sistemului nervos. O importanta
deosebita in declansarea infectiilor cu micoplasme o au factorii interni si externi, care
sensibilizeaza organismele pasarilor.
Boala s-a descris la mai multe specii de galinacee, interes mai mare, pentru
controlul sanitar veterinar al pasarilor sacrificate in abatoare, prezentand gainile si
curcile.
Sursele de infectie sunt pasarile bolnave si pasarile cu infectii inaparente, care
elimina germenii prin exudatul cailor respiratorii si care pot contamina efectivele
indemne, in care sunt introduse. Totusi transmiterea aerogena, directa (prin pasari) sau
indirecta (prin aer), desi este posibila nu este frecventa, deoarece rezistenta
micoplasmelor in mediul ambiant este redusa.
Calea principala de transmitere a bolii este cea transovariana, prin ouale infectate.
Efectivele de pasari matca (gaini si curci) sunt principalele responsabile de difuzarea
bolii si perpetuarea bolii intr-un focar.
La receptia pasarilor se pot observa: tumefierea pleoapelor, catar nazal mucos,
sinuzita nazala si infraorbitara, stranut, tuse, raluri traheale, pneumonie, aerosaculita. La
pasarile adulte simptomatologia clinica este foarte putin caracteristica.
La examenul dupa taiere se observa: rinita, sinuzita, conjunctivita, laringita,
traheita, pneumonie si aerosaculita. Aceste afectiuni inflamatorii au initial un caracter
187

seros, cataral, pentru ca ulterior sa devina fibrinoase. Pulmonii sunt congestionati, apoi
apare pneumonia catarala si in final pneumonia crupala.
Sacii aerieni toracici si abdominali, sunt plini cu mase fibrinoase sau cazeoase, mai
rar purulente. La gaini sunt afectati mai des sacii aerieni toracici, iar la curci afectiunea
mai frecventa se observa la sacii aerieni abdominali.
La foarte multe pasari se mai observa: hepatoza, perihepatita fibrinoasa,
splenomegalie, ovarita cronica cu degenerarea foliculilor ovarieni, salpingita
pseudomembranoasa sau cazeoasa, sinovite, degenerarea muschilor pectorali.
Sanctiuni:
cand se observa inflamarea cazeoasa a sacilor aerieni (toracici si abdominali),
insotita de modificari organoleptice in musculatura si de leziuni in organe, se
confisca toata pasarea;
daca nu apar modificari organoleptice in carcasa si in organe, se confisca sacii
aerieni afectati si restul carcasei si organele neafectate se dau in consum fara
restrictii.
54. FUZOBACTERIOZELE (NECROBACILOZELE)
Boli infectioase, primare sau secundare, descrise la mamnifere si pasari, produse de
mai multe specii de germeni din genurile: Fusobacterium, Dichelobacter si Prevotella.
Speciile cele mai des izolate au fost: Fusobacterium necrophorum, Dichelobacter
nodosus, Prevotella buccae, Prevotella melaninogenica, Prevotella ruminicola etc.
Fusobacterium necrophorum este un bacil subtire, polimorf, necapsulat, imobil,
nesporulat, Gram negativ, strict anaerob.
Germenul rezista cateva ore la lumina solara si este distrus in aproximativ 5-10
minute la temperaturi de 65C.
Bacilul este izolat frecvent de pe mucoasa bucala, mucoasa intestinala si mucoasa
genitala a mamniferelor, in special a celor ierbivore. De asemenea a fost izolat de pe sol,
unde se poate multiplica si din fecale. Pe sol poate rezista peste doua luni.
Dichelobacter nodosus este un bacil drept sau curbat, dilatat la extremitati. Este
nesporulat, necapsulat, imobil, Gram negativ, strict anaerob.
Prevotella spp. sunt bacili polimorfi, imobili, nesporulati, strict anaerobi, gram
negativi.
Infectia naturala se observa la multe specii de mamnifere (bovine, cabaline. Suine,
ovine, caprine, iepuri, carnivore) si pasari (galinacee si palmipede).
Sursele de boala sunt numeroase: animale sanatoase purtatoare si eliminatoare de
germeni, animale bolnave cu leziuni deschisse, solul si asternutul contaminate.
In declansarea afectiunilor de foarte mare importanta sunt factorii favorizanti:
igiena defectuoasa a ongloanelor, pardoseala si asternutul necorespunzator, carentele
alimentare, umiditate in exces in adaposturi si pe pasuni, prezenta de leziuni (porti de
intrare) pe piele si pe mucoase. Toti acesti factori reduc rezistenta locala si generala a
organismului si favorizeaza actiunea lui F. necrophorum si a celorlalti germeni dar si a
188

multor altora, care se pot asocia (stafilococi, streptococi, actinomiceti, corinebacterii,

clostridieni, etc.).
Toti acesti germeni actioneaza prin virulenta si chiar prin endotoxine si exotoxine
(F. necrophorum), producand inflamatii necrotice cu localizari foarte diverse, in functie
de specie si de varsta.
Aceste localizari sunt:
Localizarea podala este dscrisa la: cabaline, bovine, suine, ovine, caprine, galinacee
si palmipede. Inflamatia are caracter supurativ ecrotic, debuteaza la nivelul chisitei,
coroanei si spatiului interdigital la ongulate si se extinde la membrana cheratogena, cutia
de corn, tendoane, falange si oasele sesamoidiene. Consecutiv acestei inflamatii se
observa schiopaturi, supuratie la nivelul regiunii coroanei si ulterior se ajunge la
dezongulari, necroze ale tendoanelor si oaselor.
La pasari se observa leziuni la perinita plantara de la galinacee si palmipede si
membrana interdigitala de la palmipede.
Localizarea cutanata se observa la cabaline (ariceala), la suine (necroza urechilr, a
cozii si unor regiuni diferite ale pielii) si la iepure (flegmonul buzei inferioare, abcese
multiple in tesutul conjunctiv subcutan).
Localizarea bucala este frecventa la vitei, la miei, la purcei, la iepurasi, la caini, la
galinacee si palmipede. La examenul cavitatii bucale se observa leziuni de stomatita
necrotica, difteroida, situate pe diverse structuri: limba, valul palatin, obraji, gingii,
buze. Procesul inflamator se poate extinde la cavitatile nazale (rinita viteilor,rinita
purceilor), la mucoasa laringiana, la mucoasa faringiana si la mucoasa traheala (vitei,
miei, purcei, pasari).
Localizari ombilicale observate la animalele nou nascute, cu frecventa mai mare la
miei. Procesul inflamator debuteaza ca omfaloflebita, cu sensibilitate abdominala
perifocala si apoi se pot produce metastaze in ficat si in alte organe, simptomatlogia
clinica si leziunile fiind corespunzatoare localizarii metastazelor.
Localizari viscerale descrise la: bovine, ovine, caprine, suine si iepuri. Inflamatiile
pot avea caracter generalizat (bovine, miei, iepuri) sau caracter localizat (bovine, suine,
caini).
In ambele situatii in diverse organe (ficat, pulmoni, splina, rumen, intestin, etc.), in
diverse tesuturi (periost, tesut osos) si in masele musculare se constatadezvoltarea unor
abcese necrobacilare, de dimensiuni variabile, unice sau multiple, incapsulate.
Aceste abcese se formeaza consecutiv vehicularii germenilor, pe cale sanguina sau
pe cale limfatica si contin un puroi dens, cremos, cu miros caracteristic.
Localizari genitale au fost observate la: bovine, ovine, caprine si suine. Inflamatiile
localizate la: vulva, vagin (bovine, ovine si caprine), mamela (la suine), se
caracterizeaza prin zone cenusii galbui, inconjurate de un inel rosiatic, pe mucoase, pe
mameloane si pe pielea mamelelor.
Indiferent de localizare de fiecare data sunt, mai mult sau mai putin, afectate si
limfonodurile regionale. In mod frecvent acestea sunt tumefiate si mustoase pe sectiune.
Sanctiuni:
189

daca procesul inflamator este localizat, carnea si subprodusele comestibile se dau

in consum fara restrictii si se confisca tesuturile sau organele lezionate;
daca procesul inflamator este generalizat, ca si in cazul carcaselor cahectice,
atunci se confisca intreg animalul;
pielea si lana se pot industrializa dupa ce au fost puse dezinfectarii;
personalul ingrijitor al animalelor, ca si personalul care efectueaza prelucrarea
primara in abator, va respecta cu strictete regulile de igiena individuala;
sala de sacrificare, utilajele, ustensilele si echipamentul de protectie se vor supune
unei dezinfectari riguroase.
55. PESTA PORCINA CLASICA
Sursele de boala sunt porii sanatosi purtatori si excretori de virusi. Porcii pot sa
elimine virusi cu 3-4 zile inainte de aparitia febrei si 5-6 zile inainte de aparitia altor
semne clinice. Porcii care au fost bolnavi de pesta pot sa elimine
Boala se poate transmite si prin vectori vii (oameni, caini, pisici, rozatoare, pasari,
ectoparaziti, muste, etc.) si prin vectori pasivi (vehicule, ace de seringa, etc.).
Virusul patrunde in organis pe cale digestiva, prin apa si furajele contaminate.
Virusul trece rapid in sange si invadeaza tot organismul. Virusul se replica in endoteliul
vascular, in special al capilarelor, permeabilizand si fragilizand peretii vaselor.
Ulterior se produce exudatie si infiltratie hemoragica, in tesuturi si organe.
Boala evolueaza supraacut, acut, subacut, cronic, atipic si forma abortiva.
La examenul la receptie se observa:
In forma supraacuta: hipertermie in crestere progresiva (41-42C),
hiperexcitabilitate, polidipsie, anorexie, pete rosii (congestive) pe pielea fina a
abdomenului, pielea de pe fata interna a coapselor si pielea de la baza urechilor. Trenul
posterior este vaccilant, urechile atarna, iar coada etse lasata.
In forma acuta se observa: conjunctivita, secretie nazala mucoasa, mucopurulenta,
tulburari respiratorii (dispnee, tuse grasa, hiperestezie toracica), pete rosii (congestive,
hemoragice) pe pielea fina a abdomenului, pielea de pe fata interna a coapselor si pielea
de la baza urechilor.
Petele sunt de aspectul unui exantem papulo-pustulos, cu pustule proeminente, bine
delimitate, numeroase, rotunde, ovale, romboidale, neregulate, care nu dispar la apasarea
cu degetul si se pot necroza.
Aproape concomitent cu aparitia tulburarilor respiratorii se observa si declansarea
tulburarilor digestive: constipatie urmata de diaree galben-verzuie ce alterneaza cu
constipatia, vomismente, stomatita difteroida, ulceroasa, faringita si disfagie.
In forma subacuta de boala se disting localizarile: respiratorie, digestiva si mixta,
simptomatologia fiind aproape similara celei din forma acuta.
Forma cronica dureaza 2-3 luni si este insotita de semne respiratorii, exantem
cutanat, slabire progresiva, etc.
Forma atipica se descrie mai ales la purceii ce urmeaza sa fie intarcati si este
caracterizata prin subfebrilitate, anorexie, conjunctivita, exante crustos etc.
190

La scroafele gestante se observa avort, mortinatalitate, mumifierea fetusilor si

mortalitate neonatala.
Dupa taiere se constata:
In forma supraacuta leziunile sunt: usor eritem cutanat, congestii si hemoragii mici
pe mucoase si seroase, hemoragii punctiforme corticorenale, congestia limfonodurilor.
In forma acuta se observa: conjunctivita mucopurulenta, cianoza extremitatilor,
eritem cutanat intens, hemoragii in tesuturi si organe, hemoragii subseroase, exudat
serohemoragic in cavitatile naturale, pete hemoragice pe mucoasa epiglotei si laringelui,
congestie intestinala si hemoragii in submucoasa, limforeticulita hemoragica, infarcte
marginale splenice, stomatita difteroida ulceroasa, tonsilita necrotica, gastrita
hemoragica sau hemoragiconecrotica, enterita hemoragica si ulceroasa, nefrita
hemoragica subcapsulara si corticala, hemoragii in bazinet, nefroza, infarcte hemoragice
pulmonare, pneumonie crupala sau hemoragica, congestie hepatica, congestie
miocardica, hepatoza, encefalomielita limfohistiocitara.
Slanina are aspect hemoragic, iar carnea are aspect febril si poate fi infiltrata seros
sau hemoragic.
In formele subacute si cronice pesta porcina clasica se poate complica prin infectii
secundare cu Pasteurella ssp. si Salmonella ssp., ceea ce face obligatoriu examenul
bacteriologic al carnii si organelor.
Sanctiuni - masuri: ordinul M.A.A.P. nr. 144, din 27 aprilie 2001:
in jurul focarului se delimiteaza o zona de protectie, cu raza minima de 3 Km, iar
in jurul acesteia o zona de supraveghere, cu raza minima de 10 Km. Delimitarea zonelor
va tine seama de urmatorii factori: geografic, administrativ, ecologic, epizootologici ai
bolii, structurile de control;
in focarul de boala se procedeaza astfel:
se ucid porcii,
cadavrele animalelor moarte sau ucise se ard sau se distrug prin ingropare la
putul sec sau prin ecarisare,
carcasele si carnurile provenite de la porcii sacrificati in perioada cuprinsa
intre introducerea probabila a bolii in exploatatie si aplicarea masurilor oficiale
sunt, pe cat posibil, identificate si distruse sau supuse unui tratament termic
care sa previna dispersarea virusului,
distrugerea sau tratamentul adecvat al tuturor maerialelor sau al tuturor
deseurilor, cum ar fi: furajele, asternutul, gunoiul de grajd, susceptibile de
contaminare,
spalarea si dezinfectarea adaposturilor de animale, a imprejurimilor lor, a
vehiculelor de transport si a oricarui material susceptibil sa fi fost contaminat;
masuri ce se aplica in zona de protectie:
se pot transporta porci pe sosea sau cu trenul, pentru sacrificare in abatoare din
aceasta zona, daca transportul se face fara opriri.
191

Transporturile se pot dirija si spre zona de supraveghere, cu derogarea

directiilor sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti in
aceleasi conditii;
mijloacele de transport pentru transportul porcilor si al altor animale, care
provin din zona de protectie, vor fi spalate si supuse dezinfectarii la parasirea
zonei;
cu aprobarea directorului directie sanitare veterinare judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti, se pot transporta porci din aceasta zona, pentru
sacrificare in abatoare agreate, situate de preferinta in interiorul zonei, cu
conditia ca porcii respectivi sa fie examinati clinic si partial prin termometrie
si sa fie individualizati printr-o marca auriculara,
conducerea abatorului si serviciile veterinare autorizate vor organiza
sacrificarea porcilor in partide separate, spalarea si dezinfectarea mijloacelor
de transport respective inainte de parasirea abatorului si vor certifica aceasta,
carnea rezultata de la porcii sacrificati, precum si cea provenita din taieri de
necesitate ulterioare, pana la ridicarea masurilor sanitare veterinare, va fi
marcata special si va fi dirijata pentru prelucrare termica sau va fi sterilizata pe
loc, sub supraveghere sanitara veterinara,
deseurile si subprodusele de abator se valorifica prin prelucrare termica in
instalatiile abatorului sau ale unei unitati agreate de producere a fainurilor
proteice. Cand nu exista aceste posibilitai deseurile si subprodusele sunt
distruse prin ardere si ingropare;
se vor spala si dezinfeta adaposturile, utilizate pentru porcii respectivi,
imprejurimile acestora, mijloacele de transport si orice alt material susceptibil
sa fi fost contaminat.
in zona de supraveghere se iau urmatoarele masuri:
directorul D.S.V.J. poate autoriza sa se transporte porci pentru sacrificare in
abatoare agreate, situate in interiorul acestei zone, cu conditia sa fie supusi
examinarii clinice si partial termometriei si sa fie individualizati printr-o marca
auriculara;
carnea rezultata de la porcinele sacrificate, precum si cea provenita de la taieri
de necesitate ulterioare, va fi marcata special si va fi dirijata pentru prelucrare
termica sau va fi sterilizata pe loc, sub supraveghere sanitara veterinara;
se supun spalarii si dezinfectarii adaposturile folosite pentru porcii respectivi
imprejurimile acestora, mijloacele de transport utilizate si orice alt material
susceptibil sa fi fost contaminat;
marca auriculara pentru individualizarea porcilor transportati va fi confectionata
din material plastic si va avea urmatoarele caracteristici:
culoare rosie pentru zona de protectie,
culoare galbena pentru zona de supraveghere,
litera P pentru zona de protectie,
192

litera S pentru zona de supraveghere,

sus DIRECTIA SANITARA VETERINARA.....................,
dedesubt: sigla judetului, cu majuscule,
dedesubt: numarul de ordine al animalului;
cadavrele porcilor morti si ale celor ucisi se vor prelucra de unitati de ecarisaj,
care vor efectua transportul de la exploatatie la distructor cu camioane special
amenajate si sigilate sau se vor distruge prin ingropare la putul sec;
personalul de ingrijire din exploatatii va fi dotat cu doua randuri de echipament de
protectie, care va fi dezinfectat zilnic, in mod alternativ.

56. BOALA DE NEWCASTLE (PSEUDOPESTA AVIARA)

Boala mai este denumita si pesta aviara atipica, pesta aviara asiatica si este o viroza
infectocontagioasa enzootica, produsa de un paramixovirus, din genul Rubulavirus,
familia Paramyxoviridae, specifica pasarilor domestice si salbatice, din toate tarile.
Virusul este destul de rezistent la conditiile de mediu ambiant. Astfel in carcase si
cadavre rezista vara 30 de zile, iar iarna mai mult. In adaposturi rezista peste 2 luni, iar
lumina solara il distruge in circa 2 zile. In carcasele congelate rezista aproximativ 180 de
zile. Temperaturile de peste 60C il distrug in cateva minute.
Boala a fost observata la peste 117 specii de galinacee, domestice si salbatice,
rezervorul natural de boala fiind considerat a fi psitacidele din America de Sud.
Pentru controlul sanitar veterinar al alimentelor este importanta pseudopesta
intalnita la: gaini, curci, fazani, prepelite si porumbei.
Virusul a fost izolat de la numeroase specii de pasari salbatice si chiar de la unele
mamnifere: arici, pisica, vitel.
Omul este receptiv si prezinta conjunctivita si fotofobie sau face gripa cu afectiuni
pulmonare. La copii au fost descrise tulburari nervoase.
Sursa principala de boala o reprezinta pasarile bolnave, pasarile vindecate, pasarile
rezistente si care fac forme oculte de boala si carcasele pasarilor bolnave sacrificate.
Pasarile bolnave si pasarile purtatoare elimina virusul prin secretiile respiratorii, prin
fecale, prin oua si prin tija penelor.
Pasarile si mamniferele care consuma material virulent, devin sursa pasagera de
virus.
Sursele secundare de boala sunt reprezentate de: furaje, apa, adaposturi,
incubatoare, instrumente medicale, obiecte de inventar, vehicule, vectori vii (oameni,
animale, ectoparaziti).
Contaminarea se face pe cale respiratorie si pe cale digestiva.
Virusul se replica la poarta de intrare si apoi invadeaza tot organismul, prin trecerea
in sange. Virusul produce hialinizarea capilarelor si a arteriolelor mici, pe care le
193

trombozeaza si determina hemoragii, edeme, inflamatii hemoragiconecrotice in tubul

digestiv, in aparatul respirator, in sistemul nervos central si in alte tesuturi si organe.
Boala evolueaza sub mai multe forme: supraacuta, acuta, subacuta, cronica si oculta
(atipica, inaparenta).
La receptia pasarilor se observa de obicei formele acuta si subacuta, manifestate
clinic prin: febra (43-44C), anorexie, polidipsie, stare de prostatie, horiplumatie,
cianoza crestelor si barbitelor, hiperemia mucoasei conjunctivale, epifora, cheratita.
Pasarile prezinta furaje amestecate cu secretie mucoasa abundenta in cavitatea
bucala si secretie mucoasa abundenta in cavitatea nazala, in faringe si in laringe.
La aceste pasari se mai constata: tulburari digestive (indigestie ingluviala, enterita
catarala, diaree apoasa, verzuie, cu sau fara strii de sange, etc.), tulburari respiratorii
(dispnee, respiratie horcaitoare, catar traheal, stranut, tuse etc.), tulburari nervoase
(pareze, paraplegii, opistotonus, torticolis, tulburari vestibulare, etc.) si tulburari ale
ouatului (scaderea brusca a ouatului, oua moi, oua depigmentate, albus prea fluid,
camera de aer prea mare, etc.).
La examenul dupa sacrificare se constata: infiltratii serose in tesutul conjunctiv
subcutan si in musculatura capului si gatului, hiperemii, hemoragii si necroze pe
mucoase: bucala, esofagiana, a stomacului glandular (proventriculita hemoragica), a
stomacului muscular, cecala si rectala.
De asemenea se observa hemoragii la baza cordului, pe mezenter, pe fata interna a
sternului si pe meninge si leziuni intestinale (placi difteroide in tot intestinul subtire, dar
in special la continuitatea dintre duoden si jejun. Ficatul este degenerat (hepatosteatoza),
galben-cenusiu, cu zone congestive. Ovarul prezinta hemoragii si rupturi ale foliculilor.
Caracteristice sunt pseudomembranele din cavitatea bucala si proventriculita, care
poate sa devina chiar hemoragiconecrotica si este localizata la deschiderea esofagului in
stomacul glandular.
La nivelul encefalului se observa meningoencefalita limfomonocitara (capilarite,
perivasculite si noduli gliali).
Sanctiuni - masuri: Ordinul M.A.A.P. nr. 312, din 8 august 2001:
masuri care se aplica in zona infectata (focar) - in aceasta zona pasarile se pot gasi
in exploatatii sau in gospodarii parivate:
toate pasarile din exploatatii sau din gospodariile particulare se ucid pe loc;
pasarile ucise, pasarile moarte si ouale se distrug;
furajele, asternutul sau gunoiul de grajd se distrug sau se supun unei
dezinfectari corespunzatoare;
carnea provenita de la pasarile sacrificate in perioada de incubatie a bolii va
fi autentificata, oriunde va fi posibil si distrusa;
ouale de incubatie, livrate sau transferate, provenite din ouatul din perioada
de incubatie, vor fi identificate si distruse; puii eclozionati din aceste oua
vor fi pusi sub supraveghere sanitara veterinara; ouale de consum produse

194

in perioada de incubatie si livrate vor fi identificate si distruse, cu exceptia

celor care au fost dezinfectate corespunzator inainte de livrare;
spatiile folosite pentru cazarea pasarilor, imprejmuirile acestora, vehiculele
cu care au fost transportate pasarile si toate echipamentele suspecte de
contaminare vor fi curatate si supuse dezinfectarii;
daca la un efectiv de pasari, care nu prezinta semne clinice ale bolii de Newcastle,
s-a izolat o tulpina de virus cu un indice de patogenitate cerebrala cuprins intre 0,7 si
1,2, si s-a demonstrat de laboratorul comunitar de referinta virusul izolat deriva dintr-un
vaccin viu atenuat contra bolii de Newcastle, atunci se pot expedia pasari spre
sacrificare, prin transport direct la abatorul desemnat de autoritatea sanitara veterinara
locala;
-carnea proaspata provenita de la aceste pasari trebuie sa poarte marcajul de salubritate,
care consta intr-o cruce diagonala formata din doua linii drepte, incrucisate in unghi
drept, cu punctul de intersectie in centrul stampilei;
masuri care se aplica in zona de protectie:
zona de protectie este delimitata in jurul focarului si are o raza de minim 3
Km;
se admite transportul pasarilor pentru a fi sacrificate intr-un abator din zona
infectata sau intr-un abator din afara zonei infectate, desemnat de
asutoritatea sanitara veterinara teritoriala;
ouale de incubat si ambalajele acestora se vor dezinfecta inainte de livrare;
masuri care se aplica in zona de supraveghere:
zona de supraveghere este delimitata in jurul zonei de protectie si are o raza
de cel putin 10 Km;
se permite circulatia pasarilor direct spre un abator, desemnat de autoritatea
sanitara veterinara teritoriala, situat in afara zonei de supraveghere.
carcasele si organele provenite de la pasari suspecte de pseudopesta se admit in
consum conditionat, daca nu sunt modificate organoleptic, dupa sterilizare prin fierbere
sau se prelucreaza in produse din carne care se sterilizeaza termic;
penele provenite de la pasarile suspecte de pseudopesta vor fi supuse unei
dezinfectari riguroase.

57. DIFTEROVARIOLA AVIARA

Viroza infectocontagioasa, specifica unui numar foarte mare de pasari domestice si
salbatice, observata pe toate continentele.
Desi boala a fost descrisa la un numar foarte mare de specii de pasari, totusi
sensibilitatea cea mai mare o au galinaceele si columbifoarmele. La pasarile palmipede
au fost observate rar cazuri de boala.
195

Virusul este foarte rezistent in mediul ambiant, rezista circa 6 ani, daca este protejat
in materii organice uscate si la intuneric. La temperatura de 38C rezista aproape 14 zile,
iar la 100C este distrus in doar 5 minute.
Insusirile imunologice si de patogenitate au evidentiat existenta mai multor tipuri
de virus:
galinar,
de curca,
columbar,
de prepelita,
de canar.
Gainile si curcile fac difterovariola cu virus galinar sau de curca. Virusul galinar
imbolnaveste si fazanii.
Porumbeii se imbolnavesc cu virus columbar, iar prepelitele fac boala numai cu
virus de prepelita.
Sursele principale de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave precum si de
cadavrele pasarilor moarte de variola. Pasarile bolnave elimina cruste si false membrane
si o data cu acestea si virus, care contamineaza apa, solul, furajee, adaposturile,
asternutul, vasele de apa, custile, vehiculele, etc., care devin surse secundare de boala.
Boala se poate transmite si prin pasari salbatice (vrabii, ciori, porumbei salbatici,
etc.), care sunt surse importante de boala, rezervor de virus si vectori de boala, la
distante mari.
De asemenea surse, rezervor si vectori mecanici de boala pot fi si insectele
hematofage (tantari, capuse etc.). Virusul rezista in corpul tantarilor peste 100 de zile, iar
in corpul capusilor circa 90 de zile. Astfel aceste insecte pot fi rezervor de boala de la un
an la altul.
Contagiul se realizeaza prin contact direct si prin contact indirect, iar caile de
infectie sunt:
respiratorie (inhalare de aerosoli cu praf din cruste),
digestiva (consum de apa, furaje, etc. contaminate),
cutanata (intepaturi de insecte si contaminarea foliculilor plumiferi dupa
naparlire).
Virusul se replica la poarta de intrare si formeaza noduli variolici, dupa care trece in
sange si da leziuni in diverse tesuturi si organe.
Boala evolueaza acut (foarte rara) si subacut, cu diferite localizari:
cutanata,
pe mucoase,
mixte.
Localizarea cutanata (variolica, exantemul variolic): nodulii se formeaza pe creasta,
barbite, urechi, pleoape, cioc, crupion si in unele cazuri sunt prezenti pe toate zonele
lipsite de pene sau cu pene foarte mici.
196

Initial nodulii sunt alb-galbui, dupa care devin bruni. Nodulii au dimensiunea unui
bob de linte pot fi solitari sau pot conflua si formeaza placarde verucoase.
La curci nodulii sunt prezenti pe pielea gatului si a margelelor. Pasarile sunt
abatute, hranirea este dificila si se poate observa slabire progresiva.
Localizarea pe mucoase (difteroida, enantemul variolic): se observa cu precadere la
gainile crescute intensiv si se caracterizeaza prin aparitia pe mucoasa digestiva si
respiratorie a eruptiei variolice.
Localizarile sunt:
pe mucoasa cavitatii bucale,
pe mucoasa faringiana,
pe mucoasa nazala,
pe mucoasa laringiana,
pe mucoasa traheala,
pe mucoasa sinusurilor,
pe mucoasa conjunctivala.
Practic dintre aceste localizari doua sunt foarte caracteristice: bucolaringeala si
oculonazala.
Pe aceste mucoase apar la inceput placi rotunde, ovale sau neregulate, de culoare
rosu inchis. Acestea se necrozeaza si se formeaza pseudomembrane aderente la
mucoasa, de culoare cenusie-galbuie. Sub pseudomembrane mucoasa este ulcerata.
Ulceratiile pot sa se extinda lateral si in profunzime si se pot suprainfecta.
Pasarile nu se mai pot alimenta, au respiratie dificila, prezinta jetaj seros si apoi
seromucos sau seropurulent. Secretiile se pot acumula in cavitatile nazale, in cavitatile
sinusurilor, in sacii conjunctivali si deformeaza regiunile respective.
Boala provoaca slabirea progresiva a pasarilor, deoarece acestea se hranesc greu
sau nu se pot hrani sau se poate produce asfixia si moartea, prin blocarea laringelui sau
traheii de catre dopuri de pseudomembrane.
Localizarea mixta se caracterizeaza prin aparitia aproape simultana a exantemului
si a enantemului variolic.
La examenul dupa taiere se observa practic leziunile care au fost descrise anterior,
in functie de localizare.
Histopatologic se observa:
hiperplazia si hipertrofia epiteliului cutanat si al mucoaselor,
vacuolizarea celulelor,
formarea de incluzii citoplasmatice numite corpusculii Bollinger (care se
evidentiaza in special in epiderm si mai greu in epiteliul mucoaselor),
balonizare,
formarea de noduli pe epiderm si de papule si pustule pe mucoase care se sparg si
apar ulceratii acoperite de false membrane,

197

 in epiderm exudatul seros se elimina la suprafata nodulului si formeaza cruste

aderente, de culoare inchisa.
Sanctiuni:
in cazul difterovariolei generalizate se confisca toata pasarea,
in cazul difterovariolei localizate numai la cap, se confisca capul, iar carcasa si
organele se dau in consum conditionat, dupa sterilizare sau fierbere,
pasarile cahectice se confisca in totalitate,
dupa sacrificarea loturilor de pasari bolnave, suspecte de boala sau suspecte de
contaminare penele, utilajele, ustensilele, sala de taiere, echipamentul de protectie
al personalului se supun unei dezinfectari riguroase.
58. LEUCOZA ENZOOTICA BOVINA
Boala este semnalata in foarte multe tari si are tendinta de extindere. LEB afecteaza
animalele de varste diferite, fiind insa mai frecvent observata la bovinele de 4-8 ani, din
rasele de lapte, in special rasele rosii (Rosie daneza, Rosie estona, Rosie letona, Bruna
letona etc.), dar a fost descrisa si la bovine din alte rase de lapte sau la bovine metise.
Sursele de infectie sunt reprezentate de animalele bolnave, care pot transmite boala
in descendenta (vertical prin colostru sau transplacentar) si la animalele coabitante
(orizontal prin secreti si excretii etc.). Un posibil rol infectant este atribuit insectelor
hematofage, care pot transmite boala la animale sanatoase dupa ce au subt sange de la
animale bolnave.
Boala evolueaza cronic, cu manifestari clinice nespecifice, dar cu sfarsit letal.
La examenul de la receptie boala se poate suspiciona in cazul unor animale slabe, la
care se depisteaza hipertrofia asimetrica a limfonodurilor musculare superficiale.
Examenul dupa taiere evidentiaza urmatoarele aspecte: focare de hiperplazie
tumorala, de culoare cenusie-albicioasa, cu aspect slaninos si cu dimensiuni variabile,
diseminate in diverse tesuturi si organe.
Mai frecvent sunt afectate: limfonodurile, splina, cordul, ficatul, pulmonul, rinichii,
maduva osoasa.
Limfonodurile sunt hiperplaziate, suculente sau slaninoase pe sectiune si uneori
prezinta strii hemoragice.
Splina poate fi marita de 5 pana la 20 de ori, prezinta hiperplazia folicililor limfoizi,
iar pulpa rosie are aspect de magma.
Ficatul este friabil, decolorat, marit in volum, cu multe formatiuni tumorale
nodulare. In pulmon, rinichi, maduva spinarii, peritoneu, tractusul genital femel, muschi
se pot observa tumori unice sau multiple.
Mucoasa tubului digestiv este hiperplaziata si poate prezenta ulceratii de mici
dimensiuni. Maduva osoasa hematogena prezinta zone de fetalizare.
Sanctiuni:
se confisca carnea si subprodusele comestibile de la animalele cu leucoza
generalizata;
198

carnea si subprodusele de la animale cu leziuni localizate, precum si de la animale

cu modificari hematologice, dar fara leziuni, se pot utiliza la fabricarea
preparatelor de carne (preparate, conserve, semiconserve), cu conditia realizarii
temperaturii la minimum 72C timp de 60 de minute in interiorul batoanelor,
calupurilor sau continutului cutiilor ermetic inchise;
carnea si subproduselecomestibile de la animale din efective infectate sau
suspecte, care nu au avut modificari hematologice si la care nu s-au constatat
leziuni la examenul de abator, se dau in consum fara restrictii. Organele se
dirijeaza sub restrictii sanitare veterinare la fabricile de produse de carne, pentru
realizarea de preparate fierte sau conservate;
transporturile de carne si subproduse comestibile de la bovine taiate in situatiile
mentionate la alineatul 2 si a organelor la cele mentionate la alineatul 3, se pot
face in mijloce de transport auto sau c.f. frigorifice, etanse si sigilate de medicul
veterinar de stat (oficial) al abatorului de origine si vor fi insotite de certificatele
sanitare veterinare, pe care se va face in mod obligatoriu mentiunea carne
(organe) provenind de la bovine bolnave (suspecte) sau contaminate de leucoza
enzootica. Se prelucreaza in produse supuse unui tratament termic timp de 60 de
minute la peste 72C in profunzimea carnii;
in toate formele de leucoza bovina pieile, cornele si unghiile se pot industrializa
fara restrictii.

59. LEUCOZELE GAINILOR

Aceste boli evolueaza sub mai multe forme, date de tipurile citologice
fundamentale care sunt afectate:
eritroblastica;
mieloblastica;
limfoida (cea mai frecventa).
Anatomopatologic si aceste leucoze pot fi:
leucemice
aleucemice.
Leucozele aviare au fost semnalate pe toate continentele, incidenta fiind mai mare
la pasarile crescute in sistem intensiv, respectiv la rasele si liniile specializate.
Transmiterea leucozelor se face vertical (prin oua) si orizontal (prin contact direct si
prin contact cu surse secundare).
Sursele principale de infectie sunt pasarile bolnave, cele infectate si aparent
sanatoase, cadavrele si carcasele provenite de la pasari bolnave si infectate.
Deoarece aceste pasari elimina virusul prin toate secretiile si excretiile (saliva,
secretii nazale, secretii conjunctivale, fecale) si prin oua, se creeaza numeroase surse
secundare de boala in adaposturi.
199

Pasarile se infecteaza pe cale respiratorie, digestiva, transcutanata, transovariana.

La examenul la receptie sunt putine semne care sa duca la suspiciunea de leucoza:
pasari mai slabe,
creste si barbite palide,
ascita,
pozitie de pinguin,
hepatomegalie.
Dupa taiere se constata leziuni de tip infiltrativ, difuze sau nodulare in: ficat,
splina, rinichi, ovar, cord, seroase, bursa lui Fabricius etc. Organele sunt puternic
hipertrofiate, datorita infiltratiilor difuze sau nodulilor multipli, devin friabile, au
culoarea modificata.
Nodulii tumorali au culoare cenusie-galbuie, au aspect slaninos, au consistenta
moale, sunt izolati sau pot conflua si sunt separati de parenchimul normal al organului
respectiv.
Sanctiuni:
daca se constata tumori generalizate la organe si carcasa se efectueaza confiscari
totale;
cand carnea prezinta modificari organoleptice, cu o coloratie icterica, se confisca
toata pasarea;
daca sunt tumori numai la organe, iar carcasa nu prezinta modificari
organoleptice, se confisca organele iar carcasa se da in consum conditionat, dupa
sterilizare prin fierbere.
60. CONTROLUL SANITAR VETERINAR IN
ALTE BOLI PARAZITARE SAU INFECTIOASE
Daca medicul veterinar examinator descopera la examenul dupa taiere paraziti
diversi sau modificari organoleptice in organe si/sau carcasa, iar bolile pe care le
suspicioneaza nu sunt cele precizate in Legea sanitara veterinara nr. 60/1974 sau in alte
norme sanitare veterinare publicate (in vigoare), va aplica urmatoarele:
Sanctiuni:
se confisca in totalitate animalele cu cahexie, animalele cu leziuni de septicemie si
cu modificari organoleptice ale carcasei si organelor;
carnea si organele fara modificari organoleptice se dau in consum fara restrictii;
se fac confiscari partiale ale organelor sau portiunilor de carcasa modificate
organoleptic;
daca modificarile organoleptice ale carcasei si organelor sunt nesemnificative,
acestea se dau in consum imediat, cu valoare redusa;
ori de cate ori apar suspiciuni de infectii secundare sau de contaminari cu germeni
periculosi pentru consumator (oameni, animale) se recolteaza probe pentru
examenul bacteriologic, iar carnea si organele se pun sub sechestru sanitar
200

veetrinar asigurator. Dirijarea acestora spre consum sau spre confiscare se va face
numai pe baza rezultatelor inscrise in buletinul de analiza, eliberat de un laborator
sanitar veterinar autorizat;
confiscatele vor fi distruse sau vor fi prelucrate tehnic, dupa caz.

61.PESTELE SI ICRELE - SPECII DE PESTI COMESTIBILI,

CARNEA DE PESTE, PREZENTAREA PESTELUI IN COMERT,
CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PESTELUI,
CLASIFICAREA SI TEHNOLOGIA PRODUCERII ICRELOR,
CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ICRELOR
Specii de pesti comestibili. Clasificare.
Dupa mediul de viata:
PESTI DE APA DULCE
Pastravul (Salmo trutta favio)
Pastravul curcubeu (Salmo
trutta irideus)
Lostrita (Huco Huco)
Mihalt (Lota Lota)
Mreana (Barbus meridionalis)
Rosioara (Sardinius
eritrophtlmus)
Crapul (Ciprynius carpio)
Carasul
Bibanul
Exista specii de pesti care migreaza din ape dulci in ape sarate cu
revenirea in ape dulci unde depun icrele (ex. somonul)
PESTI MARINI
Morun (Huco Huco)
Anghila (Anguilla Anguilla)
Scrumbia
Hamsia
PESTI OCEANICI
Cod
Macrou
Hering
Mersucius
201

Guvid
Stravid
Dupa schelet:
Pesti ososi (crap, caras)
Pesti cartilaginosi (cega, nistru)
Dupa cantitatea de grasime:
Pesti slabi cu 4% grasime (stiuca, crap)
Pesti semigrasi cu 4-8% grasime
Pesti grasi cu 28% grasime (hamsia 20%, scrumbia 28%)

Carnea de peste
Prin compozitia si structura ei carnea de peste este incadrata in categoria carnurilor
dietetice.
Tesutul muscular este fin, sarcolema este foarte subtire iar tesutul conjunctiv
intefibrilar este redus.
Grasimea are o culoare variabila de la galben-lamai la galben portocaliu si contine
o cantitate mare de acizi grasi saturati.
Compozitia chimica a carnii:
70% apa
22% proteine
5-28% grasimi
urme de hidrai de carbon
vitamine (A, B1, B, B12)
saruri minerale in cantitate mai mare (fosfor, Calciu, magneziu, potasiu), in
cantitate mai mica (cupru, cobalt, zinc, etc.).
Dezavantajele carnii de peste:
este foarte perisabila: se altereaza la cateva ore de la pescuit datorita continutului
mare de apa;
unii consumatori prezinta fenomen de sensibilizare la carnea de peste;
grasimea este foarte putin stabila, rancezeste repede sau chiar intregul organism al
pestelui este toxic. Exemple:
-sangele de tipar, stiuca
-toxine halucinogene: Tunidae
-organotoxine localizate la nivelul gonadelor (in cantitate mai mare in perioada
reproducerii), exemplu: stiuca, mihalt, somon, mreana.
-unii pesti din regiunile tropicale si subtropicale sunt vectorii unor toxine numite
cigatotoxine. Intoxicatia la om se numeste intoxicatie de tip ciguateric. In pesti
toxina se gaseste in cantitate scazuta in tesutul muscular si in cantitate mare in
202

ficat, cap. Toxina nu este distrusa prin congelare sau tratare termica culinara.
Aceste toxine sunt produse de catre microoorganismele de recif (dinoflagelatul
Gambierdicus toxicus considerat promotorul lantu8lui ciguaterigen).
Procesul biomarin de formare si transfer a toxinelor ciguaterice la pesti
necesita urmatoarele verigi:
1) prezenta coralilor de recif si o mortalitate a coralilor consecutiva poluarii
umane
2) dezvoltarea pe zonele necrozate ale coralilor a dinoflagelatelor
producatoare de fitotoxine
3) acumularea toxinelor in peste.
Uneori vectorii sunt reprezentati de pestii carnivori (Baracuda, Macroul)
care mananca pesti ierbivori.
La om intoxicatia se manifesta prin: diaree, voma, mialgii, artralgii, prurit cutanat,
semne nervoase.
Prezentarea pestelui in comert
In comert gasim:
peste viu
Imediat dupa pescuit pestele se pune in cisterne aerate, temperatura apei fiind de
10-15C dupa care pestele este trecut in bazine.
Pestele trebuie sa fie vioi, cu miscari normale. Pestele in agonie sta pe o parte iar
cel mort cu burta in sus.
In bazin raportul apa-peste trebuie sa fie de 6 la 1 (6 parti apa si o parte peste). Cu
cat temperatura este mai crescuta cu atat raportul creste in favoarea apei.
peste refrigerat
Dupa pescuire pestele este trecut in lazi sau cutii din lemn sau material plastic.
In fiecare cutie se aseaza 5 straturi de gheata si 4 de peste de aceeasi specie,
aproximativ aceleasi dimensiuni, pescuit in aceeasi zi.
Dupa comercializare in lada trebuie sa mai ramana 25% gheatanetopita.
peste congelat: -integral (cel mai des),
-decapitat si eviscerat,
-file.
Congelarea se face sub forma de brichete acoperite cu o glazura de 2 mm ambalata
in punga de plastic. 3 brichete se ambaleaza intr-o cutie de carton pe care sunt inscrise:
-data, ora ambalarii,
-data pescuitului,
-locul pescuitului,
-specia.
Congelarea se face la -18C, se pastreaza la -25-30C, se livreaza la -18-20C.
Se comercializeaza la: -12C 10-15 zile,
+4C maxim 24 de ore.
203

 peste prelucrat in semiconserve sau conserve.

Controlul sanitar veterinar al pestelui
Comercializarea si pastrarea pestelui se face in spatii special amenajate.
La pestele viu si refrigerat controlul sanitar veterinar se face la fiecare ambalaj. La
pestele congelat controlul sanitar veterinnar se face la 10-15% din ambalaje iar daca sunt
mari se iau numai 2-3 pesti.
Urmarim:
integritatea: pestele trebuie sa fie intact fara rupturi ale pielii sau ale abdomenului;
starea de sanatate
starea de prospetime (se controleaza ochii, bronhiile, solzii)
Modificari patologice:
calusuri;
cifoza;
scolioza;
tumori;
atrofia maxilarelor;
boli infectioase;
boli parazitare;
micoze: micetii se dezvolta atat pe icre cat si pe corpul pestilor.
Boli infectioase.
1. Furunculoza. Afecteaza Salmonidele. Este produsa de Aeromonas salmonicida.
Se constata abcese in musculatura, ulceratii ale pielii. Clinic: enterita grava. Se confisca
pestii cu abcese multiple. Se fac confiscari locale cand leziunile nu sunt extinse iar
carnea se da dupa prelucrare termica.
2. Pesta rosie a crapului este produsa de Bacterium Ciprynidea. Clinic se constata
aparitia unor pete rosii pe abdomen, laturile corpului, aripioare; necroza branhiilor;
mucoasa intestinala prezinta ulcere; pericardul este inflamat. Exemplacere cu leziuni
extinse se confisca.
3. Hidroptizia infectioasa a crapului este o viroza manifestata prin balonarea
abdomenului ca urmare a acumularii de lichid in cavitatea generala. Intestinul, ficatul,
splina, prezinta leziuni inflamatorii. Uneori apar ulcere si hemoragii ale pielii ca urmare
a suprainfectiei cu Aeromonas hydrophila sau A. punctata. Nu se transmite la om. Pestii
care nu prezinta modificari ale musculaturii se dau in consum.
4. Listerioza pastravilor produsa de Listeria monocitogenes. Pestii se confisca.
5. Boala abceselor la salau.
6. Boala ulceroasa a salmolidelor.
Boli parazitare:
204

1. Costiaza este produsa de Costia necatrix ce se localizeaza pe tegument si

branhii. La locul de ficare produc iritaii consecutiv carora apare o secretie albicioasa
sunb forma de pete. Se indeparteaza locurile cu leziuni. Restul se da in consum.
2. Liguloza produsa de larva plerocercoida a cestodului Lidula intestinalis care se
dezvolta in cavitatea generala la crap, oblete, stiuca, platica, babusca care se infesteaza
prin consum de copepode. Pestii apar slabiti si depreciati.
3. Botricefaloza: la crap cu localizare la nivelul intestinului
4. Botricefaloza larvara produsa de forma plerocercoida a teniei Dyphylobotrium
latum, afecteaza pestii rapitori (fir de ata argintiu), paraziteaza icrele, muschii si unele
organe. Omul se infecteaza prin consum de peste parazitat. Pestii si icrele infestate se
confisca.
5. Anisakis simplex provoaca la om tulburari gastrointestinale acute in cazul cand
ingera larve vii prin consum de carne de peste parazitat in stare cruda.

205