ATJRELII GUSTINI

S TUL AUGIJSTIN

S.

IA
O
OPE,
VON-LJh,{UL IV
Contr a academicos

De ord me
De quantitate anirnae

h.;,-)t

IL tllr :]\r;

t7-

Y\tr"

?Li,1

Augustin, sf$utul nepereche,

dup6 care filossfia a imcetat si f';e
alta de e flt cregtin6, mirifioul
cugetdtor oare ni l-a incregtinat
ps F Iaton, a ctitorit cultura

universall moderni, a inv6lat ryi

nu tuceteaz& sd inve{e lumea
cuill sil se privease6 pe sine
insiqi, dar, mai cu se*m[, oum
sd priveascl trntnu sine lnsIgi,
s6 O desorpere qi sE p6$eacc6 demnfi
pr inefabila Cale

iubirii,

i, ryeranfsi gi

kt

vorberyte, iatd, de-acum

5i rorn$nagto.

ilrB
&ne};lridt*a

,i

Vasile Sav

sir,'e

oldNtA

De lid*, spe et charitate"

"

E&ehiridion sau. D re ereel , spera.ntrh qi i.ubire

{,i*q:
Y*e
*t bolo " De*pre eredinli 6i er
{)t: ol*'rernro *d cateehurneflD$ - Despre Crez cfifre eate meni
D* iihe *rhimi* - Liherlln itr*
I1
IrI tr]e uslca - Despre rnuzic{
W Cern amdeml-**s - C* a acaele iciS.or
tr)e o irre, $esplre ore{i
D* quarrtitate ;{nimae " Despre eanllt R s etukii
S*IiXoqmi* " Snliio*q,"ii

nn

boni - Despr* n&tur& binetui

D*'ag';x:.* eLrrictlann - ilespr* iu a gdna
L)* rnagisrro , tr)espre "ru" *trv
T:* ?:ea.ra wta " iDespr * "*a:;a fedeit&
L)* t'fi,ilncl-{rtii tni ae " L}enpre n*murirea suf-Xe**lui

De

lSE$i' q?3-5s-}S13-G

Otrlec{ia:

Sf.

Augstin Opera ()mnitt

SFANTT]L AUGUSTIN

Ctrordonator : I/asile Sat:

Copefta:

SoinLust
ConcePie gra fici; M i ha i

Re

nen

Deecrierca CIP a Bibliotccii Ne$onde a Rominiei:

AUGUSTIN, St"
Conha acodemicoa - Contrr ecrdemicilor; De ordine =
Deepre ordine; De quantitctc admro ' f)'eepre cantitatea
Bufl;dui / Sfintu-I Augugtin; trad., note 9i comentarii: Vasile Sav Cluj-Napoca: Dacia, 2002
540 p.; 13x20,5 cm

(Opera Omnia)

Opnna

OuNn

VorularlIV

CONTRA ACADENIICIIOR
ACADEMICOS)
(cONTRA

ISBN:97&3s15934

Sav, Vasile (trad.)

82r.r24'02-97=t35.t

DESPRE, ORDINE,
(DB ORDINB)

Edidrrr Decia

3400, str' Ospltiriei nr' 4, tel'lfax: 0264/42 96 75

tal. 0264/45 21 78, O.P- 1, C.P' 160
emeil: edituradacia@hotmail.com, *ww'edituradacia'ro
Bucur.egti: Ofrciul pogtal 15, sector 6
sh. General Medic Emanoil Swerin nr' 14
tal. OLt/lrl 89 84, fax: 027/315 Eg 86
Satu Mar"e: 3600, Bdul Lalelei R13 et' VI ap' 18
tel.0267/16 91 11; fax: 0267/'78 9L 12
C6eu$a pogtali 509; Pia$a 25 octombrie nr' 12
www.multiarea'ro
Baia Mare: 4800, sh. Victoriei nr' 146

Clui-N*ocr:

tel./fax: 0262/21 Eg 23

TArgu Mureg: 4300, etr. Mdgurei nr' 34

tel./fax: 0265/13 22 87

DE,SPRECffi

Sru

(DE QUANTITATE ANIMAE)

Ed$e bilingvi
Text latin-romXn
Traducere, note introductive, rtote

VASITE SAV

Retiar-tor: Mdtlilin Amzolirri

T'ehttoretlar-tor: (lristian Moisa

Comanda

nr.

4540

EDTIUN.ADACIA

CluiNrpoca

Si

comentarii

qle

IVOTA AST]PITA EDITIEI

Luciei

Or.r

prezentul volum, [iditura Dacia continud editarea, in

text paralel latin-romAn, a operei complete a SfAntului Augrrstin.

AceastE intreprindere nu poate fi realizarea unui singur

traducritor, nici mdcar a unei generalii de traducdtori. ci trebuie
sd fie opera unei r,'ulturi. Performanfa traduc5torului consistd in
redarea, pentru prima datd in romAnegte - in succesiunea acestor
()pere, in care este general expusd credinp cregtind -, a tuturor
rliulogurilor filosofice augustiniene.
7. Enchiridion - Enchiridionul (Manual de uedin{d)
De Fide et Slrmbolo - Desprc crcdinpd pi Crez
Ih $onlnb od atrchumenos - Despte Cw dhe antuhumeni
2. De libero orbitio - Despre liberul arbitru

3. l)e musica - Despre muzic)d

4. Contra Acodemicos - Contra academicilor
De ordine - Despre csrdine
[)e guarttitate ttnimae - Despre cnntitate-a sLfletului
5. Soliloquia - Solilocuii
I)e naturo boni - Despre natura binelui
De agone christiano - Despre lupta cregtinit
b. De magistro - [)espre magistru
I)e beata uita - Despre oiaga ferir.itd
I)e immortalitate anirnae - I)espre nemurirea sufletului

l)rxlic traducerile din

acesl

volurrt prietorril,rr nogtri,

Maria si Vasile lJor,:un.

Prezenta edilie reproduce textul latinesc din Patrologict

latind a.lui J. P. Migne.
Responsatrilitatea pentru acuratefea textului latin apa4ine

Iiditurii Dacia.

SF. AUREL.NU AUGUSTIN

S.

AURELII AUGUSTINI

EPISCOPUL }flPPONEI

HIPPONENSIS EPISCOPI

CONITRA
ACAIDBN[ICILOR

CONTRA
ACAI}ElvlICOS

TREI

cAnll

LIBRI TRES

Notd infro&rcthfr

11

gi ol toni de altd pdrere

Dre5*ama,
se
crede+rdeoftte?
decf,t
sententia?
fuisse
est,
creditum
pe c0t am
i-am
imitat,
nrai
degrab6,
sum
imitatus
potius
eos
Quare

putarem longe in alia, quarr vulgo foet ol tonrl

quantunr valui, quam expugnavi' foe in *are, decfu i.am eryugnat, oeea
quod omnino non valeo. Videtur ce nu a-bsolut deloc in Etare. Mi sa
enim mihi satis congruisse p6m! intr-adwdr, a fi fost de*ul de
temporibus, ut si quid sincerum oongruu tinrpurilor, ca, dacd izrora
de fonte Platonico flueret, inter eva sincprdin izvorul platoniciaru sd
umbrosa et spinosa dumeta potius fie. mai degrabE. condus. printre
in pastionem |Sic. Mss. At Lov., *ufdrigudle umbroase qi spinoase, in
in possessionem) - Er. ut Lov. ph;unea [tAga Mss. Dar, Lrcv., fn
Migne. ] paucisimorum hominum psr;siuneo. - Er., ca l,ov Migne.]

duceretur, quem per aperta pulinilor oameni, dec{ o-rg6rdrtle,

manansr irruentibus passim prin locuri deschise, dobitoacelor
pecoribus, nullo modo possit repezindu-se de peste totul, sd nu
liquidunr purumque servari. poati fi, cu nici un chip, pdstrat
Quid enim convenientius pecori limpede 9i pur. C,e-i ese, incaltea, nui
est, quam putari aoinram corPus

convenient dobitoorluir decAt a se

(lontra huiusmodi homines

crede cumcd sufletul este corp?

.esse?

opinor ego illam utiliter C,ontra unor asfel de oameni socot

excogitatam Dei veri lt'Forte, eu util excogitat6 mirifica artd qi
tegendi verl, Migne.] artem raliune a Dumnezeului adevErat
atque rationem. Hoc autem fbPoate, a osrrrnderll aderirulul,
saeculo cum iam nullos videamus

Migq. in aoest secol insd, cum

nu-i

philosophos, nisi forte amiculo nrni putem vedea filosofi pe nicitrnii,

dupd manta corpilui
[2Mss. duodecim habent, clanculn decf,t, poate,
corporis) corporis, quos quidenr [2Douisprezece Mes. au' po @r[E
haud censuerinr dignos tam al corpulul], pe care nu-i socot
venerabili nonrine; reducendi nicidecum demni de un at6t de
mihi videntur homines (si quos venerabil nume, mi se par mie de
Academicorum per ver.borum readus oamenii (pe oric61i, prin

ingenium a rerum colnprehcnsione deteruit sententia

[itl-ov.. peroersorum ingenium a
re ru

m co m p

re

he nsio ne dete ruisse t

in spem, etc. At qua retione

perversi Academicii, siquidem, ut
mox dicturn eal. artem et rationem

urgeniul vorbelor, il va fi-ndep'{rtat,

de [a comprehensiunea lucrurilor.
sentinla lilov. ingeniul penerpilar
indEmftafr dc la a mp rche rciuneo
fuc rurila r, inn rymnla etc. Dar prin
ce raliune, perverqL Academicii dat
fiind

"4

precrrm se zice ac:trn, aila gi

72

Sf.

Aweliu Augag[n, Contro acsdcmicilar

Notd intrcduc'tiwL

tegendi ueri - sic enim legendum mliuna asr,un daii ad e tfi rului - aP.
censemus. non Dei ueni, ut libri intr-adev5r, socotim de citit, nu, o

omnes habent -

utiliter

Dwnnseufui adefi mt,

anrrt au toate

excogimrunt? QuaProPter locum

emendavimus ad decerrr Mss. qui

cd4ile - au exoogitat util? Dreptaceea,

am emendat locul la zece Mss., care

halrent. per uerborum ingenium...

deterruit, sive, terruit; e quibus
tamen nonnisi duo retinent voerrr
sententia. Migne.l) in sPem
reperiendae veritatis: ne id quod
altissimis errorihus Pro teruPore

a:r..

acconrodaturn fuit, iam inciPiat

prin ingeniul cuointelor...

indep6rta! ori, a+uflundnto4' dintr

care mrnrai doud totuqi

relincurdntul

sentin{a. Migne]') Academicilor intnr

s[Eran(a all6rii adevenrlui: ca nu

curmva ceea ce a fost ammodag un
tinrp, pentru eradicarea atotad6nc'ilor

erori, sf,-nceapd de-acum si-i fie

im@iment insdm6nlSrii qtiinlei'
2. intr-adevdr, studiile variilor
tunc

inserendae scientiae impedinrenttr

2 Tanturu enim
variarum sectarum studia

flagrabant, ut nihil metuendum

esset nisi falsi approbatio. Pulsus

alrtem quisque illis argumentis ab

eo quod se firmunr et incittcussunr

inll{cdrau, atunci doar cd nimic

rrar fi de tenrut dec6t ntunni gi nunrai
aprotmrea ialsului. indep6rtat, insa,
prin a,:ele a[gutnente, de la ceea ct
elcredea ci line ferm qi nestrfirluta!

secte

tenere crediderat, tanto con- fiecare ciuta sd alfe eva, cr-r atAt mai
stantius atque cautius aliud constant gi nrai precaut, cu cat era li
quaerebat, qtlanto et in moribus deo rnni nrare srrdduinliln nroravuri
nraior erat industria, et in natura qi qi atotadancul 9i atotintre(esutul
rerum atque animorum altissima adevdrera sin4it cd zaoe asr:unsirrtrtr
et implicitissima latere veriatas natura lucnrrilor gi spiritelor. AtAta,

sentiebatur. Tanta Porro nunc apoi'itiucum, fuga de munc5 qi

fuga laboris et incuria bonarum nepdsorea fap de bunele arte, incAt,
artium, ut simul atque sonuerit, de-ndatE ce se va [r clopolit o-rmci

acutissimilor filosofi li s-a p6rut cA

nihil posse comPrehendi, nimic nu poate [i comPrehens, iqi
dimittant mentes et in aeternum piend min1ile Ei gi Ie uitd-ntru etern'

acutissinris plrilosophis esse visum

obducaRt. Nou enim audent C[ci nu-ndrhznesc sd se socoatd Pe

vivaclores se illis credere, ut sibi sine mai vivace acelora, inc6t sd le
eppareet quod ts,nto studio, apar6lonrgi oeeace, prin atAta studiu.
ingenio, otio, tanr denique multa

multipliciquo dtetrina, flost: eruo

ingeniu, o1iu, prin atAta, incaltea, de

multA qi rnultipl-E dor*ura. prin atf,ta,

vita etiam longissinra Oarneades

13

la urma urmei, de indelungdvia1i,

invenire non potuit. Si vero

etiam aliquantum obnitentes
adversus pigritiam, logerint
eosdenr libros. quibus quasi
ostenditur naturae humanae
degenerata perceptio; tanto
torpore indonrriscunt, ut nec

Carneades nu a putut si afle.

Dac6, strdduindu-se, incaltea,
pulintel, impotriva lenei, vcrr fi citit

caelesti tuba evigilent.

cereascd.

acele c64i, prin tnre naturii runane

i se cvasiaratE denegati perceplia"

adorm

intro

atAta torpoare, incAt

nu-i trezeqte nici trAurbila

3. Dreptaceea. cunr nti-e

3. Quamobrem cum
gratissimum habebam fidele atotpldcuti fidela ta judecat6
judiciurn tuum de libellis meis, despre cd4ile mele gi i1i acord
tannrque in te momenti Ponam, atAta incredere, ca gi cum nici
ero&rea nu s-ar putea strecura
rrt nec error in tuarn prudentiam,
nec in amicitia simulatio cadere intru pruden{a ta, nici, intru
amicilia ta, simularea, i1i cer, mai
cu
seam6, sd iei mai diligent in
rescribas
consideres, mihique
qi s5-rni rescrii, dacd
considerare
in
extremo
quod
utrum aPprobes
tertii libri suspiciosius forte guanr aprobi sau nu ceea ce. mai
certius, utilius tamenr ut arbitror, suspicios. poate. dec0t mai cert,
possit, illud magis peto diligentius

quanl incredibilirrs putavi nrai util, totuqi, dupd cum

credendum. Equidem quoquo

presupun, decflt mai incredibil,

modo se ha.beant illae litterae, non

am socotit, la sf6rgitul c64ii a reia,

de crezut. Desigur, oricurn se
prezintd in sine acele scrieri. nu

tam me delectat quod, ut scribis,

Acadenr.icos vicerinr (scribis enim
hoc amantius forte quam verius),

md ineAntd at6l cd. precum scrii.

pe Academici (t-r scrii,
odiossisimum retinaculum, quo intr-adevdr, pe aceasta nrai iubitor
ab philosophiae ubere dec6t nai adevdrat), c6t cd am
desperatione veri, quod est animi sfErimat qtotodiosul frdu prin trare

quanr quod mihi abruperim ii voi fi-nvins

pabulum, refrenahar.

(S.

eram infrf,nat de la ugerul

Augustini Epist. 1. Ad Hernro- filosofiei prin disperarea (afldrii)

genianum, P. L. t. XXXIII, col. adevirului, caf,e este nutreful
spiritului."
0061-3),

inci - qi cit de bine vorbegte! tonrgi, dacE nu chiar la prima,

este,
care
qi
filosol
scriiton-rl
retorul
O scrisoare in care vorbeqte

lu una dintre primele sale ,intAlniri, in scris, cu publicul". Prin

Noti inttodunivd
t4

Sf. Aureliu

Augstin" Aonhs. aqdemicilar

ii

qade bine unui om al literelc,r,

modestia, intmc6t gtie gi el, qi incd mai acurat, ceea ce Hermogenian
a aflat, citind dialogul Contra Academicos, gi ne spune cd i-a
splrs-o in scrisoarea sa, al cdrei rispuns este scrisoarea de f'a15,
gtie, adicd, faptul cd i-a invins, nu, cum ii va fi aqternut, ad litteram,

find ironie, iqi asumd, cum

in scris, Hermogenian, atAt pe academici, cdrora le

,,ofer6"

tabernacul esoterismul doctrinelor lorugi, ci spiritul academicilor,

care trona incA in inv6trEmAnnrl public qi privat al acelor timpuri.
Criticri, agadar, ine4in gi decidered timpului sdu, in care aflirn.
iatd, cd pretingii filosofi mai purtau, c{t senn distinctiv, mantaua.
qi iqi rostegte rdspicat crezul qi finele intreprinderii sale: sd preia gi
sd custodeascd, fie gi pentru r:ei pulini. ceea (,e izvora, dacd

intr-adevir izvora, limpede qi pur dintru izvorul ;rlatonician

(o

idee pe care o \/a pdstra pe parcursul intregii sale vie1i, preluAnd

ceea ce este bun, criticAnd qi respingflnd, qi criticAnd mult, 9i
respingAnd mult, ceea ce este r[u), intrucAt, in ce-l privegte, a
sf6rAmat frAul prin core era infrAnat de Ia ugeml filosofiei prin
disperarea aflirii adevdrului, care este nutreful spiritului, iar acel
frAu l-a sfirAmat, cum afl6m chiar din acest dialog, din insdgi
partea despre care ii cere lui Hernrogenian pdrerea, prin refugiul
sdu la addposttrl autorit6lii qi raliunii. iar autoritatea este Ei va fi
pentru el, pentru totdeauna, Clrristos. Dar importanta culturald a
recuperflrii gi increqtindrii de cdtre el a lamurei filosofiei platonic.e
ne apare gi mai pregnantd, daci ne gAndim cS, in chiar acel tirnp,

pigAnimea cultd din imperiu, greci limhuli qi nu numai, l^uptau

impotriva impunerii doctrinei creqtine prin blasfernia cd InsuEi
MAnruitorul gi-ar fi dobAndit de la Platon invildtura, blasfemie
impotriva cdreia Ei-a luat a mAnd pana gi SfAntul Ambrosius,
pirintele spiritual al SfAntului Augustin.
Altul este, ins6, spiritul critic intru care judecd SfAntul
Augustin, in amurgul vielii sale, unele p54i ale acestui di.rlog, in
Retroctaliuni. unde zice:

,1. Cum le pdrdsisem, aqadar,

,,PRIX{UM CAPUT: Conira
Aeademlcos, librl tres. 1. Cunr qi pe cele pe care le dobAndisem
ergo reliquissem, vel quae adeptus intru cupiditfl1ile lumii acesteia,
fueranr in cupiditatibus huius qi pe cele Pe care voiam sd le
mundi, vel quae adip.sci volebam, dohAndesc, gi i md incredinlasen

15

et me ad christiauae vitae otiunt o;iului vie(ii creqtine: nebotezat

rrrntulissenr: nondttnt baptizatus. inc5, am scris, intAir contr&

contra Academicos vel

de

acadenricilor, sau despre

Academicis primum scripsi, ut academici, ca sd le depart de

Srguolenta eorum) quae multis spiritul rneu, prin cAte raliuni

ingeruni veri inveniendi

desperationem, et prohibent
<'uiquanr rei assentiri, et omnino
aliquid, tanquam manifestum
(:ertumque sit, approbare

eram

in stare, pentru cd qi pe

mine mE migcau argumentele lor,

care ntultora le ingerd disperareo
afl[rii adevdrului qi prohibesc si
i se asinrtd vreunui lucru ori ca
sopientem, rum eis omniavideantur inleleptul sd aprobe, cumva, ceval
obscura et incefta, ab animo nreo. ca qi etrnr ar fi nranifest qi cert.
quia et me nrovebant, quantis intrucrit lor toate li se par obscure
[)ossem rationibus amoverem. gi incerte. Ceea ce, indurAndu-se
Quod miserante atque adjuvante 9i aiutAndu-mi Domnul,
ficutu-s-a.
Domino factum est.
2. Dar, intnr acele tei c54i ale
2. Sed in eisdem tribus libris
nreis. non mihi placet toties nre nrele, nu-mi place cd am numito de
uppellasse Fortunam (Lib. 1, c. atAtea ori pe Fortuna (: Soarta;

(lrt.

l,n-

I, n. 1 et 7); quamvis non

Noroarl)

uliquam deam voluerirn hoc

nomine intelligi, sed fortuitum
l'erunr eventunl, vel in corporis

am voit sd senpleag[ prin aces nume

7, c.

1 qi 7); degi

nu

arlrnre ze(d, ci int6mplnrea fortuitd

a lucrurilor, fie inu'u rcrpul nost-tr,
fie in bunele sau relele dinafard. De
rrostri, vel in externis bonis aut
urnde sunt qi acele cuvinte, lie carie
nralis. Unde et illa verba sunt.
nici o relfuie nu le prohi@te a fi,
o

(luae nulla religio dicere

indeo\te, nlrrtite: fo* (1rcate, adv.).
prohibet, Forte, [orsan,
(prorte sfi fu anzrl ca..
.forvrn
forsitan, fortasse, fortuito: quod (poate

cd),

lamen totum ad divinam (fortuit):

rr)vocandum est providentiam.
I krc etiam ibi non tacui, dicens:

Etenim fortasse, quae

rluodam ordine regitur; nililque

oliud in rebus casttrn uocamL.s,
nisi cujus ratio et causa secretd

Dixi

quiden

.),. forcitan
(poate), .foduilo

ceea ce este, totuqi, de

rechemat toh-rl Ia divina providenp.

Acea*a, chiar qi amlo, n-anr tecuto
uulgo zicAnd: Desgur, poatq c,ee.a ce se

lortuna nominalur, occulto

t'tt.

forta*w

ht,r:.,

rumegte tndat4te wtrta ea p fi {itd

rrcub <{e<t anume odirry Si nici rut

numim nimic alta, in lucruri,

Adt numai a ati mliune

w*fd. Zisuoanr, r,ezi bine,

tn

tdmpkug

6i

tnuzni

16-

Sf. Autulia Augrrstin, Confrl aca&nicilar

Notn

verlrntamen Poenitet me slc

illic noninasse fortunam, cum
videam homines habere in
au, in atoheaua oorrsuetudine , a zitt:
pessirua consuetudine, ubi dici
a voito soarta' (: '4ro o on't
debet, Hoc Deus voluit, dicere, ,Ada
unde trebuie si se zicd: ,Asta
soorta),
Hoc voluit fortuna- Quod auten
Dumnezeu" (- A4o a untt
voito
a
Ita

dixi,
Dumnezcu)- C*a cn am zis, ins5,
comparatum est. sioe Pro meritis intr-trn loc arrume : ASai ofi nduit, fie
nostris, siue Pro necessttote darcriri neritelor nurtrc, fie datoritd

quodam loco

naturae, ut diuinunt animum

inhoerentem
mortalibus
nequaquam PhilosoPhiae
portus act:iPiat, etc. ([bid.), aut
nihil horum duorum dicendum
fuit. quia etianr sic sensus
posset esse integer; aut satis
erat dicere, Pro meritis nostris,

necuititri i

rrutu rii sd nu-l

Primwfr

it nici unchip, spiriul diaia inetvll

mttinilat; portul inlelepciunii ac'
(/bld.), sau nu trebuia zis nimic drntru
aoesteadouS, raci 9i aga sensul putea
fi complet; sau era destul a zice:

datorilit meritelor n(xlstre, prqjum

este cu adevdrat de la Adam

sicut verunr est ex Adam tracta

nriseria; nec addere, sioe Pro

necessita.te naturae, quandoquidenr naturae nostrae dura
necessitas merito Praecedentis
iniquitatis exorta est. Itenrque
illic quod dixi, l/ihiI omnino
colendu m esse' totumque
quidquid
objiciendunt

intnrcAt dura necesitate a naturu (=

+a n6scrrt dintru nrr
inechitdgi precedente. Iar6'Ei, la
ce anr zis acolo c}L: Nu ttebuie cubi'nt
absofut nimic, Si cd se cuoine a
disprcPuit nttil, orire x tde cu ochi
atinff o,eu n E*'{ (I bid'
inini

fnr) noa*e

"rin

se adauge

cuvi

n. 3), trebuia sd
mortalibus oculis cernitur, incat sd se zicd t orice atinge ureun *
quidquid ullus sensus [Col' al m rp ului munloc exista' i
05861 attingit (Ibid., n. 3); qi simgrl minlii. Dar atunci vorba
addenda erant verba" ut dupi obiceiul acelora care zic si
diceretur quidquid mortalis numai qi numai al corPului, gi

corporis ulltts sensus attingit: est sersibile nurnai qi ntulai

enim sensus et mentis' Sed $r, asa, pste tot, unde am vorbit

eorum more tunc loquebar, qui ese pulin evitati anrbiguitatea I

sensum non ni5i corPoris dicunt, qi numai de cine aceia intr-a
et sensibilia non nisi corporalia' consuenrdine este a@st mod de

irMtrctiud

Itaque ubicumque sic locutus

surnr parurn est ambiguitas
evitata, nisi apud eos quorum
consuetudo est locutionis huius.
Item dixi: Quid censes aliud esse
beate uiuere, nisi secundum id
quod in homine optimum est,
uioere? Et quid dixerim, rn
homine esse optimurn. paulo
post explicans, Qurs, inquam,
clubitaoerit. nihil esse aliud
hominis optimum, quam eam
partem animi, cui dominanti
obtemperare conoenit caetera
quaeque in homine sunt? Haec
eutem, ne aliam postules
definitionem, mens aut ratio dici
potest (Ibid., c. 2, n. 5). I{oc
quidem verunr est; nam
quantum attinet ad hominis
naturam, nihil est in eo melius
quam mens et ratio: sed non
secundum ipsam debet vivere,
tlui beate vult vivere, alioquin
secundum hominem vivit, cum
gecundum Deunr vivendum sit,
ur possit ad beatitudinenr
pervenrre; propter quam
consequendan nolt seipsa
debet esse contenta, sed Deo
mens nostra subdenda est. Itenr

respondens ei, cum quo

rlisputabatur: Hic plone,

t7

vorbi. Am zis, de asenrenea: & atn

gdndeati d estc a tttiifuicit, ddt
nu nai g i nunai a avi w{orm an wt
e este optim tn om? $i ceea ce voi 6

zis: w e qtz optim tn oru eryhcfud

pulin mai fa vale: Cine se ua findoit,

zic, ctuncd op t im ul o mufu i

alta

ddtt

a@a

Frte

crircia, daminatuue,

orcultarc

rui

nimi c

a spiritului"
mde sdidedt

delalte oiane

utfi

sunt ele

in

nu painzi
om? Ac;ertsto', bufi,
aha defniSie, Ftte.fi numitd minte
xtu mlime (Ibid,,c. 2, n. 5). Aceasa
este, desigur, adev6raq

innucAt

cAt

$ne de natura onrtrlur, nu este intrul

el nimic nmi btur decAt minrca sau
raliunea; dar nu conf,orm cu ea
trebuie sd trfiiascE, o'ei carevoieste si
tr[iascd fericit, aldetr trEiege conform

omului,

tfu

trebuie

s[

trdiascd

conform lui Dumnezerr, ca sd poatd

aiunge Ia heatitudine; dreptaceea

urmeazh congecvettt

cI

mintea

noa.*rd nu uebuie si fie nrulgmitii

prin ea insfui, ci netnrie s6 i se supund
lui Dtunnezeu. IarEgi, r6spunzAndu-i
celui cu care se disputa: Aci, cu
sSumn{a, zic, nue-gtihercane; @o
cc-

1i<q

doidin nt sutlctulsrilife lie

noxrc la ele

eau

n. 11). Aoea*a,

itmas (lbid., n, 4,

q-r toate cd

nui spusd

d"nrL nag voi, totugi e[

mA folosesc de acel cuvdnt. Nomc

serios, ci-n

(omen), inaltea,nu-mi anrintesc s6-l

li citit, nici in Literele norlslre s&cre,

inquam, non erras: quod ut tibi nici in cuv6ntarea vreunuia dintre

omen sit ad reliqua, libenter disputatorii eclesiastici' deqi de aici

optauerim (Ibid., c.4, n. 11). [Ioc este zisi abominalia care se gdsegte

Sf- Aunliu Ar.{rwti;lt Conis ademici'lar

18

l9

Notd infro&rrtiurt

ista detrudi. Sed hoc

ego pe-aceasta, fiindcd aga am z;stncer,

propterea non dubitavi dicere,

qrria ita dixi, in coeLum, tanquam
dicerem, ad Deunr, qtri eius est
auctor et conditor sicut beatus

Cyprianus non cunctatus

precum aq zice: la Dumnezeu,

Carele este autonrl qi ziditoml lui
(al sufletului, n.n.), dupE cum

fericitul Cypriarl n-a prqlefat sd zic[:

est Cdci, cum corpul ,il ptddm clin

er, noi irtline

(Qpn, Lib. de
er
e coelo, iPsi suntern pi.mdnt Ei

rlicere: Nom cum corPus e terra, ptimdnt, spbilul, din

spiritum possideamus

nrinatro lnde srt rrlt;rd' r-ludu r'

' ' ",

de acolo uzul vocabulei
Ji"irri" Libris assidue aProbat PL-,32'582 o' n'n']'
Profarre:
reperitur.
"'"':;'-3' tn cartea a doua' ins6' estt
3. In secundo autem libro
d"-" dttpnrl inept6 qi nesdrati ace:
prorous inepta .st et itt"suls" lll'
cvasifaluld despre tilosofie I
r r- r^ IPht;;;";;
v1
llrruvorre
$
e:l^^-lio cd
nd
sint germanae filocalie'
rocreotae

(Lib'

pnrcrutte ae
D-r\/-x

v
este numiti filocalia;

""i*;il;:;il; ::i:":]]:"-:-'**---*"

2, c. 3, n. 7). Aut
rrr rruDrv -"':
nrsr tJG;;'
non tusr
dicitur, Ilurt
ouae
quae dlcrtul-,

11.,:
et ob hoc PhilosoPhiae nulla Prrn
dulrc

ratione germana: aut si

este qe u,urdr 'rrruw'1' -^---/'.

nomen
'l;;i;;
;T;l;""-'"I';;"
in htinegte' inseamnd iubirea
q"'"
honorandum,
honoranourrr, H"'-

iuterpretatun, amorem signifrcat

..

r' :-

^1 ^dr vera ac

t
hritudo; u.o t'r
lucrurile incotp't-lrale qi.supren
absolut n
cr.,^^li.- .i f,lmfia- 9i
si in absolut
"-rti-t"
fl'1ria
ei
reb us inco rpo ra n ot"' ;;;;;
llosofian
philocalia ;;;; unchipcaqidouilsurori'Inalt
surnmis
SUltrulrr
ohilosophia, neque ullo nodo
Alio loco
-.
sorores duae'
qutrsr sururEo
,r.rt qr".i
sunt
"-""' "---.
1' c'a' tr '2r L|r
dixi:
agerenr
cum
aninro,
de
si meargi' O*' ":
redi t u ruuos i n col:lu * (l-tb'
r tvl.,ou'

::::: socot c
'i' """--'-- )care
2, c. 9, n. 22). Iturus autem?
qti' cfizute sa
quanr, rediturus dixissem
qui putant
-:--^ ^-^-rd- -os
"pii"*.T"ltt"ti
aruncate
tl"titis pac'tt'rur "" "'si' Dar
de ace
&cestea'
"otptttitt
o o zr
a
aiqr
lo-ndotal[
la-ndo-al[
""';;';;;iot
n-arn
- ^,- stat
Jecalrtuf
Secu rio

lapeoo sive deiectos,

i' ;"'Pbtt

lerra et coelum sumus (CYPr., Iib.

de Orat. Dom.). Et in libro

Ecclesiastae scriPtum est:
Spiritus relertotur ad Deum, qui
dedit illum (Eccle. XII,7). Quod
utique sic intelligendum est, ut
non resistatur APostolo dicenti,
nondum natos nihil egisse boni
uut mali (Rom. IX, 11). Sine

Orat. Dom.). $i, in

cartea

Eclesiasnrlui, sa v:ris: Sprnlulx wt

intoorw h Dumnecu,

C.anele l<t

dat

pe el (Eub. XIl, 7). Ceea ce trebuie

si se-n1eleagd, desigur, astfel, inc6t
si nu i se opund Apostolului zicAnd
cd incE nen6mrlii nu au ff,ort nimic

bine sau rdu. Fdr6 controt'ers6,

aqadar, o anurne regiune a

<:ontroversia ergo quaedam beatitudinii originare a spiritului
originalis regio beatitudinis este Dumnezeu insusi, Carele nu l-a
animi, Deus ipse est. qui eunt ndscuq inai, pe el (spiritul, n.n.)
dintru Sine insugi, dar nu l-a zidit
de nulla re alia condidit, sicut dintru nici un elt lucrrr, precum a
cnndidit corpus e terra. Nam quod zidit, din pf,mAnt, corpul. Cici, cAt
attinet ad ejus t'rriginem, qua fit fne de originea lui, prin care se face
ut sit in corporet utrum de illo uno sd fie intru corp, dacd este el sau nu
ait, qui primum creatus est, dintru acelq care a fost prinrul creat,
quando factus est homo in crflnd a fost fdcut omul intru sullet
rtnimam vivam; an similiier ita viu; sau, similar, sunt astfel fio-rte
fiant singulis singuli, nec tunc fiecdruia fiecare. nici atunci nu
non quidem de seipso genuit' sed

sciebarn, nec adlruc scio-

4. In Iibro tertio: Si guid ntihi

uideatur quaerk, inquam; in mente
urbitror esse summum hominis
lnnum(Lib.3, c. 12,n.27). Verius

rlixissem, In l)eo, ipsr enim merus

fruitur, ut beata sit" tanquam

$urnmo bor.o suo. Nec nrihi illud

qtiam gi nici nu qtiu incri.

4.

in cartea

tneia am zis: De muSi

sdalice mi* ptrc mb, zic"in mintE

6tE sttptemul bine al omului

12, n.tl). Mai adevdrat aE E
zis, intu Dumnezeu: dinru El insugi
sod)t

(lib.3, c.

seafrupE, tnroderdr; pnrornr dintru

zupremul sdu bine mintea" ea sd fie

Noti

2O

Sf. Awutiu

Aryudir- Contru acsdcrnbilar

placet quod dfti:. LfuuetdeiennePer

omtcdidnum(Id.,c.

16,

n.35)' Item

fericitd. $i nu-mi place nici fapnrl cd

arn zis: E

limryJe o iuruPe tot diainul

cd am
qutrd dixi de Academicis, quia (1d., c. l6,n' 35). Iardqi, fapnrl
verum noverant, cuius simile zis despre academici cI eicrrnoEeeu
appellabant verisimile, idque adevdml, al cdrr.i simila-r il numeau

ipsum verisimile appellavi falsum,

quod approbabant; duas ob causas

verosimil, qi cd l-am numit fals Pe

insuqi acelagi verosimil, Pe careJ

dou6
non recte dictum est: vel quod aprobau: nu este drePt zis din
lntrrut
oe,
@ea
fi
fals,
c-ar
falsum esset, quod aliquo modo cauze: fie
fi similar unui
esset simile alicuius veri, quia in nod anume, ar

infelul snta qiasta

genere suo et hoc verum esti vel adevnr(at), innucflt,
aPmbau aceste
fre
c[
adevdrat;
eete
quod approbabant ista falsa, quae
verceinrild,
nurneau
le
care
pe
folo,
vocabant verisimilia, cum illi nihil
nimic, gi afifinau
aProbau
nu
ei
annr
,.ihil
approbarent,
quia cil iqdeptul nu aProbd nimic' Dar,
approbare sa
tiam fiindcE chiar gi Pe insugi acest

hoc ipsum

probabile nuncuPabant, hinc

facturn est ut hoc de illis dicerem[,aus quoque iPsa, qua Platonenr

veroeimil il numeau chiar probabil,

de aci s.a f6cut ca sd zic desPre ei
aceBsts. C,hisr laud^a ins6ti, prin care

vel Platonicos aeu Acadernicos

philosophos tenturn extuli (Id'' c'

imPios
" n. 3?) quantum
homines non oPorturt, non
immerito mihi disPlicuit:
11

il#,;

emriale
praesertim quorum contra errores
doctrina
aPiratfl
trebuie
c6rora
nragnos defendenda est christiana
am zis
doctiina. Illud etiam quod in cregtind. Chiar 9i faptul cA
cu
comParalre
in
curncd,
comparstione argurnentorum
+a
care
de
Cicero,
lui
argunentete
suis
libris
Ciceronis, quibus in
ssle Academice,
Academicis usus est mea, nugas foLsit in c&4ile
mele,
argumentele
Prin care le
quibus
45),
n.
esse dixi (Id., c' 20,
raliune certfi Pe
argumenta illa certissima ratione respingearn, prin
(1d., c. 2O, n' 45);
reiutavi; quanrvis jocando dictum acelea,snntfleacr.rri
gi pare mai
sit, et nragis ironia videatur, non chiar dBcE e zis in glunrd
zis'
tamen dici- Hoc oPus sic nrult ironie, nu trehuia, totuEi,

debuit

incipit: O utinom, Romaniane,

hominem sibi aPlum'"

ArrastA operflincePe astfel: O, dad,

Romania ne, 1n

onulaPt

sieEi'"

21

intrcdtrctiud.

futmctapiunLl din care afl6m, intAi, rEspicat exprimat scopul

sorierii acestrri dialog: desonerarea sa de argumentele academicilor
grrin care suslineau imposibilitatea aflErii adevdrului gi interdicpia
ca inleleptul si aprobe ceva drept cert, intrucAt toate ar fi obscure
gi incerte, ceee- ce) cum eI insuqi, revizuind, la vArsta senechlfii,

dialogul, o spune la fel de r[spicat: fdcutu-s-a, qi s-a f6cut,

tlosonerAndu-se nu doar pe sine, ci intreagi gAndirea umanitilii
de argumentele academicilor; a-flim, apoi, ci nu i-a plEcut cd a

o zei7il anume qi cE se rugineaz5. cd a vorbit

dupi atotreaua consuetrtdine a oamenilor de rAnd, ln loc sE fi

numit-o pe Fortrrna

rechernat totul la divina providenlE, gi iatE c6, dup6 secole qi secole,

o ze4[ anume Qi
divina
providenf[,
totul
la
cAnd a fost, desigur, r'echemat
eAnd nimeni nu mai crede c6 Fortuna este, ea,

oonsuetr.rdinea s-a p5strat, dirrrinuatE, in pulpa metaforei, gi, tocmai

fiindcd nici o religie nu a prohibit gi nu prohitregte astfel de rostiri,

rnai zicem. gi ast6zi: Aga i-a fost soarta, Aga i-a fost norocul,

A"ga

i-a

fost datul sorfii qi altele, cu zecile, de genul acestora, ln care

fatalitatea se subaude, totugi, pus5, in dreapta rAnduiald a
lucrurilor, pe seama pregtiinlei divine, a previziunii, a predestin[rii;
afl6m, apoi... dar, dintre toate pe cAte le afl6m atent retractate gi
l'etratate) afldm ceea ce este cel mai important pentru rAndurile

de fa1[, ci nu i-a plbcut cd a numit Philocalia qi Philosophia

surori gemene? procreate de acelagi pflrinte, formulare pe care o
retracteazd qi ne ofer5 gi tAlcul retratdrii ei in sensul c6, intru cele
irrcorporale, una sunt Philocalia gi Philosophia' tntrrcAt, tradusd
ln latinegte, Philocalia inseamnl iubirea frumselii, 9i exist6,
lntr-adevdr, adevdrat5. qi supremi, frumseqea inlelepciunii- Da,
lntreag5. viala gi opera SfAntului Augustin Ie putern interpreta prin perpetrra sa convertire qi, odatfl c,u ea, prin perpetua convertire
rl.e c61re el la cregtiusm e platonismului gi neoplatonismului -, ca
rrn lung qi, uneori, sinuos, mirific, insi, itinerariu al identificdrii
rbsolute a iubirii inqelepciunii cu iubirea frumseqii inlelepciunii.
Tot despre acest dialog afl6m drn Enchiridion (421): ,,Noc
rluaestio nodosissima, quae homines acutissimos, Academicos
t.rLrsit, nunc mihi enodanda suscepta estl utrum aliquid debeat
srlpiens approbare, ne incidat in errorem, si pro veris approbarit
l'nlsa, cum omnia, sicut aJfirmant, vel oculta sint, vel incerta.

flnde

72

Sf. Aurcliu Awttditr" Confru-

aqfunicilar

tria confeci volumina in initio conwrsionie rneae! ne impedimento

nobis eseent, qu&e temquarn in oatio contradicebant. Et utiqtle
fuerat renrovenda inveniendae desperatio veritatis, quae illorunl
videtur argunrerrtationobus roboreri" (Ench. XX, 7, PL., XI+
adfufu ,Nici nu am sd descsloesc acum o problem6 foarte inc6lcitl
care i-a chinuit pe oanronii foarte pfltnrnzdtori, academicii; oaie
se orr,ine ca ir4eleptul sd aprobe el ceva, ffu6 sd cadtr in gt"!""14
dacE, in locrrl celor adevdrate. va fi aprobat cele false, fiindcd toate,
dupd cun susqin ei, sunt fie oorlte, fie inerte. De unde, la inceputul

convertirii mele, am conceput trei volume, ca sd nu-mi fie

irnpediment cele oe rni contraziceau tocmai in pragul credinlei.
$i, a trebuit si inldtur, de la bun inceput, disperarea aflErii
adevErului, csre pare a fi tntAritd prin aqgunrentele acelora."
Iar, o datf, lnlEturati disperarea aflnrii adevdrului, ne este
datul s6 vedonr, ln succeeiunea operelor sale, infant6, filoaofia
cregtind, iubirca cresind de i4elepciune, adicd, via credinlE pagind
ferm pe calea perfecgiunii.
$i tot despre acest dialog scrie SfAnnrl Augustin, in anul 416,

in opera deplinii sale maturit6+i, De Tiinitate, intr-un capitol

denrult celebrissim pentru istoria filosofiei trniversale, in care, dupd

ce analizeazi iardgi gAndirea academicilor, zicdnd:

nAcademica philosophia. .Fit *rfo amdemia.MaiiffAi

Primo ipsa scientia, de qua de care gi c6tE poate sd-i provinfl
veraciter cogitatio nostra omului, oricAt atotperspicace qi
formatur, quando quae scinrus atofrrvd{at, giinla irufu| durtm care
loquimur, qualis aut quenta w fornreazd crr adwdrat fl4geta.rea

potest homini provenire,

noastr{ cAnd vorbim ceea oe gtinr?

quamlibet peritissinro atque Exceptate, incaltea, oele oe vin inuu

doctissimo? Exceptis enim quae spirit de la sinrlurile corpului, intre
in aninrum veniunt a sensibus care atf,t de multe sunt alt fel decat
corporis, in quibus tam multa par, incAt, ingreunat foarte sub
aliter sunt quam videntur, ut verisimilinrdinea lor, $i poate pdrea
eorum ve risimil itudine nimium qiegi cd eoe sdndtos cel ce bate cAmpii;,
constipatus, sanus sibi esse de unde filosofia academicd a sporit

videatur qui insanit; unde asdel, incAt, indoindu-se de toate)

Academica philosophia sic bate mult mai mizer cAmpii;
invaluit, ut de omnibus dubitans uoep6ndu-le, aqadar, pe adea

23

Notd infrpdnctiud.

care

multo miserius insaniret: his ergo vin

intru spirit de la sinrlurile

exceptis quae a corPoris sensibus corpului, cdt din lucrufi rflm6ne, pe

in animum veniunt, quantum care sd-l Eim asdel prcum Sim cd
rerum remanet quod ita sciamus, noi tr6inr; in care nu ne temem,
sicut nos vivere scimus? in quo incaltes, sd nu omrva sd ne-ngeldm
prorsus non metuimus, ne aliqua prin weo verisimilitudine anume,

verisirnilitudine forte fallamur,

tluoniam certum est etiam eum
qui fallitur vivere; nec in eis visis
hoc habetur [Col. 1074] quae
ohjiciuntur extrinsecus, ut in eo
sic fallatur oculus, quemadnrodunr fallitur cum in aqua
remus videtur inf ractus, et
navigantibus turres moveri, et
alia sexcenta quae aliter sunt
quam videntur; quia nec Per
oculum carnis hoc cernitur.
Intima scientia est qua nos vivere

scimus, ubi ne illud quidem

Academicus dicere Potest:

Fortasse dormis, et nescis, et in

gomnis vides. Visa quiPPe

st ornrcE chiarqi celoe

se ingali tr6iegte (su-bauzi, aci, gi
paseim: e*e viu); qi nici nu se all4

tntnrcdtetile

intru cele v6zute, care

se exPun

effinsoq @vade felul acegacaintm

el s6 re inqde ochiul a-stfel precum se
ir4sEc6nd h ap6, vAsla este vEzut5

frdnt6, gi n6ierilor

li

se pare cE

nrrnrrile se naigcfl, gi alte

care runt altfel decAt

gase sute

o.m par; frindcd

nici nu w vede a(Easia prin o<-hiul

cdmii. $iir4a intimfi este rra prin rare
noi gim cd trdirr\ unde nici micar
acadenddrl nu poate nicidmml sd zicd
una cra asta: Poo te d dormi, Si ru gtii,
Sio uai Or urs. incalte.a, cd vdzr.rtele
celorce dorm sunt sirnilare vdzutdor
celor in stale de veghe cineo ignmd?

aomniantium simillinra esse visis

vigilantium quis ignorat? Sed qui Dar cine este sigurde Siinta viqii sale,
certus est de vitae suae acientia, nu zice intrr aceea: $titdanwntin
non in ea dicit, Scio me vigilare; strue de tqhe, ci: $tiu d at tfiiwz fu
sed, Scio me vivere: sive ergo cd doarme. agadar, fre ci este in star
rlormiat, sive vigilet, vivit. Nec in de veghe, trdi4e. $i nici nu poate fi
ea scientia per somnia falli potest; inqelat de cdue vise tnru acea 6iin1ft
quia et dormire et in somnis inrucat gi edormi, gi a vedea ln vise,

videre, viventis est. Nec illud fne de cel ce traiegte. $i imponiva

potest Academicus adversus acestei gtiinle n-o poate zice
istam scientiam dicere, Furis acndemioi nici mEcar pe una ra asta:
f()rtassis et nescis; quia sanorum fupi ryte &mpii pi nu Errr; intmcAt
visis simillima sunt etiam visa vdzutelor celor sindtogi le sunt
furentium: sed qui furit vivit. Nec atotsimilare vdzutele celor oe hat
contra Academicos dicit, Scio me c6mpii: dar cine bate cAmpii triiege.

24

Sf.

Nottinffirctiad

Aurcliu Awwtin" Conttu acudemi.cilar

non furere; sed, Scio me vivere. $i nici nu zie tmpotriva academicilor:

Nunquam ergo falli nec mentiri $iu ui eu n.u fut rr.impii. ci $tiu d at
potest, qui se vivere dixerit ecire. trrireec. Nu se poate, aqadar, ruciodetd
Mille itaque fallacium visorum ingela qi nici nu minte cel care va fr zis
genera objiciantur ei qui dicit, cfr gtie crrmcE el tr6ieqte. Aratei*-n

Scio me vivere; nihil horum

timebit, quando et qui fellitur
vivit. Sed si talia sola pertinent
ad humananr scientiam,
perpauca sunt; nisi quia in
unoquoque genere rta
multiplicantur? ut non solum
pauca non sint. verum etiam

reperiantur per infinitum

numerum tendere. Qui eninr
dicit, Scio nre vivere, unum
aliquid scire se dicit: proinde si
dicat, Scio me ecire me vivere;
duo sunt jam; hoc vero quod scit
haec duo, tertium scire est: sic
potest addere et quartum, et

quintum, et innumerabilia, si
sufficiat. Sed quia innu-

merabileru numerum

vel

comprehendere singula addendo,

fa16, aqadar, mii de feluri

de-nEeldtoare dinne cele vdzute celui
care zice: $tiu d eu trdiac, de nimic
dintre acestea nu se va teme, din

moment ce qi cel care se inqald

trdieqte. Dar, dacd ruunai unele de

de qtiinla uman6, sunt

atoquline; ntuuai cd, in fiecare gen,
se nrultiplicda*Iel inc6tnu numai ci
acBtea

fn

nu sunt puline, ci chiar sunt gdsite cd

mrrndnrl lor tinde la infinit Cine zia"
incakea' Ftiu d eu viie.rc, gtie cd el
zie una anume; apor, daoi at.zicr$tiu d eu qtiu <ri at tudim, *rrt deia
doud; faptul ci le qtie pe acestea
inseanuri c#l goe pe al treilea: aqa
poate fi adEugat gi al patrulea, gi al
cincilea, gi nenumdrate, dac6 e-n
gare. Dar Eindcd rnundn-rl inumerabil

nu

poate fi

comprehens

vel dicere innunrerabiliter non adAug6ndu-i-se fie gi singular,ele, nici

potest, hoc ipsum certissinre nu poate 6 inumerabil zis, insuqi aoest
comprehendit ac dicit, et verum faptil cuprinde cu mintea qiJ zie, gi
hoc esse, et tam innumerabile, ut cd aoeasta e*e adw6rat, qi atAt de
vere eius infinitum numerum inumerabil, precum cu-adevdrat
non possit comprehendere ac nundrul infinit nu poate fi
dicere. Hoc et in voluntate certa comprehens sau zis. Aceasta gi intru
similiter adverti potest. Qtris est voinfa certi poate fi luatd similar
eninr cui non impudenter aminte: Cine este, incakea, qri nu i
respondeatur, Forte falleris, sar rlspr:rrde nenrqinat: Rnte tengdi,
dicenti, VoIo beatus esse? Et si zic6nd el: hau fr fu fericit? $i dacd
dicat; Scio me hoc velle, et hoc ar ae: $tiu d eu uutu cNa, pi gtiu d
me ecire scio; jam his duobus et

eu ptiu asfa; de-aorm acestor doud i

25

tertium potest addere, quod haec se poate adiuga gi o a trerq cd le qtre

drro sciat; et quertum, quod haec pe acestea douft + o a patra, cd qne
duo scire se sciat, et similiter in qrmcd el le qtie pe acestea doud, qi

infinitum numerum pergere. similar se merge Ia numdrul rfinit

Item si quispiam dicat, Errare lardqi.decdneginearzioe: Nuuwu
rrolo; nonne sive erret sive non sd gregesc; oare nu va fi totugi
erret, errare tamen eum nolle adevdrat, qi dacd va greqi qi dacd nu
verum erit? Quis est qui huic non va greqi, cumcd el nu voieqte sd
impudentissime dicat, F'orsitan greieascq ornl desigur, oriunde
falleris? cunr profecto

ubicumque

fallatur, falli se tamen nolle non

fallitur. Et si hoc scire se dicat,

sd

se-nqelg nu se ingal( totr-qi, cd el nu

voiegte sd se-ngele. $i, dacE el ar zice
cd el o gtie pe asta, adnugi cAt rT ea

addit quantum vult rerum numdnrl lucnrrilor ctrnoscute qi ia

numerum cognitarum, et aminte ci nurnEnrl ese infinit' Cine
numerum esse perspiiit zicqincafte*/Vuueruaatfrmda$
infinitunr. Qui enim dicit, Nolo me gigiudatrutowiwpa&aASairai
falli et hoc me nolle scio, et hoc anoStiupaiade-ao-rnr,chiarSdacd
me scire scio; jam et si non ntr,printrorostireconrod{poatede
<:ommoda elocutione, pr-rtest hinc aci arEta nunrEnrl infinit: gisegEses<:
infinitum numerum ostendere: et gi dtele care srnt in putere inrpotiva
alia reperiuntur, quee adversus Academicilor,carepretindsusqitare
Academicos valeant, qui nihil ab cLmrcd nu Poate
homine sciri posse contendunt] om.

E qtiut

nimicde

cire

vine qi zice, reasumAndu-qi, in pofida tuturor exege$lor care au

negat gi mai continud sd nege acest fapt, tezele 'exPuse nu doar

in dilogul Contra

Ac,ademicos,

ci in toate dialogurile

cassiciacumiene, intnrcdt asemenea demonstra{ii sunt f[cute in

toate dialogurile, mai cu seami in cele nundte de exegeli capitale:
De Beata l/itn, De Ordine, dialogul de fa1[ qi Solilacuiilc. c&re au
f<rst concepute intr-o mirifici intrelesere, cum rarissim s-a mai
lntAmplat, dacd se va fi-ntAmplat, intr-adevir, weodat6, in intrcag6
istoria crrlturii universale -, prin care eryrirnE primatul absolut al
certitudinii: Eu cuget, eu trdiesc, eu iubesc (doresc, uoiesc) qi

preeminenfa metafizicd absolut6 a interiorului (intimului,

lduntricului), cunoagterea, adici, de sine insuqi prin Lumina qi
luminarea interioar5; vine, aqadar, qi zice referindu-se strict la
dialogut Contra Academicos:

'.

26

Aureliu

Notd

Conht wdemicibr

flar e de pdslrat mfisura, mar

,Sed modus adhibendus est,
pree8ertim quia in opere isto non mmfl o6, in aoeasC oper6, nu
hoc suscepimus. Sunt inde libri am lr-rato asupr*.ne. Sunt"

tres nostri, primo nostrae

aoea.st& trei cil4i ale noostre, pe

convergionis tempore conscripti,

le-am scris

quos qui potuerit et voluerit

legere lectoaque intellexerit,
nihil eum profecto quae ab eis
contra
fOTS]
[Col.
perceptionem veritatis argumenta multa inventa sunt,
permovebunt."

onvertffi

in prima perioadd

noastre, pe care cineva

prurt gi va 6 voit sE le citeasc{ gi, citi
leva Enleleg ntrl vor migcape el

ahsolut nimic multele

care au foo. g{site de dtre er
perreperii adevfnrlui." (re Tftn., XV
Xtr, 21, PL., t. XLII, ol. 10[+75).

Sung agadar, aceste trei cd4i, iar pe cine, dupd ce le va fi citi

Ie
va fi-n1eles, il mai migc6 incd argumentele academiciloq
,si

folosindu-mi de crrvintele progenitorului lor, nu doar ci a

ci cE doarme, astfel, bugtean, incAt nu-l mai trezesc nici

a1i

cere?tr.

Deducem, prin urmare, din insegi m[rturiile

cd dialogul Contra Academicos a fost inceput, probabil, in (9

lGl7. 72 noiembrie, a fost intrerupt gapte zile, gi nu a fost
dec6t in 20 noiembrie, a fost continuat in 21 qi s-a-ncheiat in
noiembrie 386.

Dupi ce il indeamnE pe Romanian la studiul adev6rate

filosofri, Augustin ii descrie felul in care i-a incontret, in Cartea
Int6l, pe Licengiu, fruI lui Romanian, cuprins de patima poeziei,
gi pe Trygeliu, in trei Dlspute suscesive, arbitru fiind A-lypiu,
care unul pledeazi, alIturi de academici, cumci viala ferici
consistd intn-r cflutarea adevirrlui, pe cf,nd celdlalt incearcA
demorrstreze cd ninrenea nu poate fi fericit dec6t numai gi
prin crrnoaEterea adevdrului. SfAntul Augustin se opreqte-ndelung
aupre acestei din urnrfl alternative. Ctun se disputi gi despre ero&re,
se

dd qi se dezbate definftia acesteia gi se dE gi e dezbdnrtS, totodatE,

pe larg, definilia inlelepciunii.

In cartes intfli, agadar, SfAntul Augustin propune teza: viala

fericitd nu coneistd nicidecum numai gi numai in cdutarea
adevdnrlui, ci, nrai degrab6, in cunoagterea qi posesiunea lui.
principiu este, insd, in contradilie v&dit6 cu filosofia academici,

irffiurtiud

27

conform principiilor cdreia rebuie s[ ne ab;inem de la a iudeca

lucrurile, din cauza contradiqiilor care se ivesc in argumentele
npro" gi ,contra', care ar avea valoare identici' de unde, neptrtinla

comprehensiunii, prin siml sau prin raliune, a adevirului; de

aceea, inleleptul insuqi, abfnf,ndu-se si afirme ceva, preferd
probabilul aau verosimilul. Incontrarea cu aceste teze constitlrie,
rleci, miezul c54ii intAi.
ExprimAndu-qi, din nou, recunogtinla fap de Romanian.,
Sfflntul Augustin il indeamnd, cu noi argumente, in Cartea s
douq sd i se consacre filosofiei. [i descrie, apoi, urrndtoarele trei
dlepute. in prima sunt fdcute cunoscute opiniile acadenicilor; in
a doua se erat[ deosebirile dintre Vechea qi Noua Academie gi
sunt combdtute doctrinele acelor filosofi care, intru pretinsa
neputin{E de descoperire a adevdnrlui, suslin verosimilul; in a
treia se explici ce-anume-nseamrrfl @ea ce academicii nunleau
verosimilul gi probabilul. Capitolele al Xl-lea qi al XII-lea, mai cu
se&md, precizeaz6 noliunile ,verosinril' qi ,probabil". Sunt
cAntdrite argumentele academicilor prin care susfin cd omul nu
trebuie sdqi dea la nimic asentimennrl (cap. XXX) qi sunt respinse.
Cartea a treio confine doud dlspule: se examineaz6 mai
lntAi dacd inleleptr-rl are nevoie de soart6 sau dacd soarta ii poate
fi impediment: se conclude cumcd inleleptul trebuie s[ cunoascd
cel pulin inlelepciunea. Se analizeazd, apoi, in a doua, celebra
definilie a hi'/nnon qi urmEtoarele doud principii ale Academiei:
rrirnic nu poate fi cunoscut, nimic crezut. Sunt respinse qi acesteq
lnvederAndu-ni-se nu doar cd omului, pentm a trfli bine (drept)
nu-i sunt sufuciente verosimilul qi probabilul, ci cd el chiar poate
crunoa{te adev6rul qi poate aiunge Ia certitudinea absoluti. Augustin
r.nnclude cd academicii, mai cu searni platonicii, n-Bveau, probabil,
gAndurile care li se atrihuie lor de citre rn:Jg.

in meterealitatea faptelor, in realitatea artisticd a Dialogului,

ii avem pe Augustin gi Romanian, aqa currl, in De oniine,
li avem pe Augustin gi Zenobiu, gi in Despre. uioga fericitd, ii
nvem pe Augustin gi Theodoa ii avem pe... In fapt, Augustin ni se
aqadar,

rlezvdluie pe sine insuqi.

Ca protazd a acestor dispute, magistrul le va fi spus

lnvriliceilor sdi, instruindu-i, ceea ce nu va fi-nv61at, poate,
dimpreund cu ei, ci-i va fi-nvd1at, poate, doar sd gtie cum sd

28

'. Aurpli.u

29

Notdhfrvd,tutirfi

Confii rcademicilar

deduc6, in lungul itinerariu al perpetuei convertiri, atAt a frlosol

cAt Ei a celei de sine, cd filosofia gi filosoful igi nag originea de

Pitagora qi cd filosofi sunt numili cei care profeseazi studi

inlelepciunii sau inlelepciunea insrlqi, inlelepciune' care' cu
vedem qi din acest dialog, Pentm convertitul Augustin este. de-a'

pentru totdeauna, Fiul, Dumnezeul qi Omul, Inlelepciu

Adevdrul qi Viala; cd originea filosr:fiei trebuie statoritd, dup
patriarhi gi chiar dupd Mois",_._"uT..i. timpul lui Mercu
Trismegistul gi c5, drept urmare, filosofii gentilici sunt posterior
profelillr; cd unor filosofi peracu;i li s-a pdn-rt ca nu cumva fie t
oeea ce este comprehens cu mintea sd aspire la numele

decAt numai dacd comprehensiunea este atAt de fermd,

nrintea sd nu se poatd depdrta de la ea sub absolut nici o
pi cd unii dintre ei au simlit, au dat ca-nvdldturd, gi au
supozilii varii despre natlrr& zeilor, iar cei care au zis cd zeii
sunt amici loruEi au (de)cizut furtru Potestatea demonilor malig
ci filosofia are, prin "ila Ci porodip eigi, o frumsele anume 9i
anume prestanl.'[ Elsupra celorlalte discipline qi cd, dupi Dum;rez'
revelat, filosofii le-au servit absolut prostegte idolilor; ci toatd etatea
este maturi filosofiei; cd filosofii din timpul lui Augustin erau
cinici, fre peripatetici, fie platonici, dar cE, in fapt, nicir'urul di

ei nu-qi merita numele decdt, poate, prin mantaua in ca

imbrdcau hrprrl; cd, din portul filosofiei' se purcede intru -p
viefi fericite;- cE tilosofia lumii ocesrera este prohibitd in lit
sacre, dar ci este, insE, o dtd lume, atotindepdrtat[ de ochii aceqti
pe care o vede intelectul pulinilor s64dtoqi, fapt pe care
Carele nu zice: ,impflrd1ia mc
semnifici-ndesal Christo. it
""gi,
ci:
nu este din h-rrle",
,,imp[r61ia mea nu este din aces'd lume
oricine s(rcoate cumcd trebuie alungt
deci,
36),
(Ioon, XV[I,
absolut nimic alta decAt numai
nu
voiegte
filosofia
intreagd
cA divinele Scnpnrri
inlelepciunea;
iu.binr
nu
noi
sd
ca
numai
filosofii lumii
ci
filosofi,
cumcd
pulin
de
cAtuEi
ne invafd
tI, 8); cE tot ceea
(C,olos.,
in
der6dere
gi
luat
de
evitat
de
sunt
filosofii au g6sit prin curiozitate au pierdut prin superbie qi
tocmai datorit[ superbiei ei nu l-au gflsit, prin creaturi, pe Lirea
cE filosofii ginlilor, inamicii gi reprehensorii veritElii, pewerqi
inima, .rrp.tbi, fie ei consulari ori paliafi, au suferit adesea
cecitate, qi, ca atare, creqtinului trebuie s[-i fie de temut filos

nu sunt de consultat

Qi,

Jl

cri evitarea muntelui constituit

filosofii s-au sfortet
firea lucrurilor, ce ar
rrc

ar trebui

conclus

'fl,ff"S:fi:n:

in

faga filomfiei este glorie

van{

c6

ce se ascunde in
i fugit in moravu1l,
insegi regulilor de

Nottd innpductiud

Autelitt

30

31

Contmadcmicilnr

uflnare, sau despre moravuri, sau deepre natur6, sau

raliune; cri tripartita distribulie a filoeofiei n-a fost instituitE
cf,ue oameni, ci sllatA de la Platon; ci o ahi diviziune a filomfi
in activA gi contemplativE, nu-i contraf,A inrp6rlirii tripartite;
frlosofia este unicul aiutor oonra mizeriei viEii eoeeteia 9i ea F
spre oblinerea beatitudinii; c6, pe parcursul timpului, nicir
dintre filosofi nu a fost astfel aprobat incAt sd fie improbagi cei
care au simlit diverse gi adverse; cd tuturor filosofilor le-a li
inlmtotul exemplul umilinlei divine' care, la tinrpul oportunissi
a fost iluffat prin Domnul Noatm lsus Chd.sto6; cE Frlosofri gi
atat par, ei, ci epun ceva, pAni sunt comparaqi cu Christos, iar.
dacd vreunul dintre ei va fi fost dovedit cd a spus ceea ce a
Christoe, il gratrilfim pe el, nu-l urntdtn, c6, adici, tot ceea ce ea
spus iust da cdtre filoaofii eurici, iniugti posesori ai gtiinlelor Ei ai
artelor, trebuie intors intru trzul nostnrn Precum 9i l-au intors
uzul lorugi Ciprian, Laotanfiu, Victorinus 9i, inaintea lor, Molne
cE filmofia creqtind este adevdf,ata filosofie gi, in oricare parte a ei
suprenn il deqine fhrnrnezeu gi ce, in consecinltr, adevEra
fil,Not ese iubitorul tui Dtrmnezeu; cd filosofilor, mai degrabfl
zeilor neamurilor, le eurrt de decernat onoruri; cd filosofii,
devin cregini, sunt cordrryi saai echimbe nu habitusul, ci
dogme (Cf. P.L, t. XI-VI, col. 0532 sq.).
- Nindq sflu epr@pe nimic, din biografia sa, p6rd in momenti

lanil

cmrcial al comwrtifii .elu gr, apoi, al reoageni la Caesiciacum,

ne Lilsfi sfi int$elr@dem ln Atrgustfur reformaton'rl frloeofrei uni
qi pr{rgenitorul filmofiei cregtine.
Nm**t,lntro fanrilie ifrilcu16, dinrr-un tatE p6gAn, Patriciu,
curial, cu anfii1ii, cu multul peste c6t li perndteau baierele pungii,
ptrtru 6ul s6u, de care efa cu supra de mdsurd mAndm, qi o
Monica, deecendent6 dintro familie cregtin6, sope qi mamd,
"r"i"{
model pntru din ce in ce mai multele astfel de femilii, in care

unul din soli (indeobgte bdrhatul) era pdgAn, dar nu numai, igi
incepe studiile primare ln ordgelul Thagasta, qi le continufi la
Madaura, le intierupe, din cauza lipsei resurselor materiale ale
farnfiel un an, in care se ded6 plicerilor, atreolvE, apoi, cu aiutorul
material al prietenului gi mecena al sdu, Romanianus, studiile
superioare, la Cartagina, unde igi ia o concubinE care ii nagte un
fitrb Adeodatus (De ta Dumnezeu d*trl), gi unde, dupfi oe predase

f ilosofiei pAg6ne, africanul

r:i geniul rdt[cit in tagma
restrAns al unor Prieteni,

ln maniheism, era, ca fil

ru necunoscut: scrisese, c,e-i drePt,

e pulchro et oPto, DesPre frumos
in doui sau trei c[r{i, Pe care i-o

sirian, oratoml Romei, unul dintre

dascdlii din invitrflmAntul oficial, ilustru pe atunci, rtn neqtine'
nst6zi, al cdrui nume ni s-a pf,strat memoriei numai gi numai
rlatoritd faptului c6-l aminteqte Augustin.

'.

Despre

bnhv oudemicilar

Auruliu

lle FdcDrc

ed

tpfo

qtim, aEadar, doar mult-

ln Confesiun;. Pufnd intrucAt

c6, strf,in de dootrina creqtin[, intrebAndu-gi, pe atunci, ami
dacd iubim rroi, oare, alta decAt fnrmoeul, qi, subinlelegAnd cn
iubim nirmie slta ddt frumosul, s&nreba, ln consecinlE, ce
hunmul sau frumse1ea, ce eote, adicS' ceea ce ne atruge in
gi ne turege lucrtrrilor pe care le iubirru care, daci n-ar fi inuu
niei un fel de pdoehd gi farmec, nu ne-ar atage cu nimic la
qi, observ6ndu-le atent; gi-a dat seama cd existl intru
pe carc ni-l

spune

rtr rdul nu este o substanld anume, nici cd mintea noastrfl nu este

rrrpremul gi incomutatrilul bine, ci, precum nelegiuirile sunt, deci
orte vicioase acea miqcare a spiritului, intnr care este pornirea, qi
re avAntd insolent gi nrrbid, iar neruqindrile, dacd este imoderati

cctrpotulde ova @ este crssitoful, gi, de a@eq frumos(ul),

insii, rane de aceea este p[6cut, frindci i se acomodeazd apt

alteia anume, precum o parte a corpului, intregului sf,u, sa

inc6lldmintea, picionrlui gi altele esemenea, qi acesta este
ci a scris, arsadar, acea operi pe csre, din motirrc de care el
so nriri (gi se mird sublim: saurt, pradd, atunci, superbiei, i
onrul dup6 judecata onreneasc{ iar, in acel retoq nu iubea om
ci, in culpd, gloria), i-a dedicat-o, deqi nuJ cunogtea la fa
sirianului Hierius, care-qi cflgtigase o anume faimd in och
contemporanilor; c6, in acea operd, r[ticind spiritul sflu.pri
formele corporale, a defrnit fnrmosul ceea ori i se cuvrne acorn
prin sine, aphrl, insd, ceea cui i se cuvine acomodat la alta,
distingAndu-Ie gi int6rindu-le prin exemple luate din sfe
corporalelor; c[ a inceputo apoi, sE mediteze asuPra natu
su{letului, dar ed ideea falef, po care o avea despre spirituale
impiedeca sd deeoopere adovfiru[ ci fo4a ins$qi a adevdrului
sfirea ln ochi, ol, 1n6f,, hi depfirta mintes palpitantd de la dat
incorporal la linianrentele, orlorile qi mdrinile care se umllau
fiindcd nu le putea vedea pe aceotea lntnr spirit, credea ci
poate vedea spil'itul, gi, cum iubea, intru virtuter pBCa,
viciositate, uni, incaltes, diecordia, remarca, intru pace,
intru diecordie, insd, o {tnunre diviziune, iar intrr. acea unitate
se p6rea a fr mintea rafionald qi nahrra adevdrrlui qi
bine, intrr diviziune, insS! o cine gtie ce substanld a vielii irali
gi natura r[ului suprenl natr-u6, despre care nu opina doar cd
fr frind substarrlE, ci innutotul via1i, gi, totrrqi, nu de la
dreptaceea, neqtiind ce vorbeqte, pe prima o numea
cvasinrinte, adic6, fErE sex, iar pe a doua, dyad6, nrAnie,
nelegiuiri, libidou, in nerugin6ri, intrucdt, pe ahrnci, nu qtra

33

Notd intoduntiud

f)umnezeu;

ci, superb tinzAnd

spre DumnezetL era respins, ca sd

[n$te moartes,
iirr,rrnu poate fi
nrirare, cumcd

euPerbilor, qi ce alta
Printro denrenld de

este Dumnezelr, aEa

cum, printro demenld de nrirare, pretindea, atunci, in acele c54i;

el lnsugi, care, deqi vedea limpede ci el este schinfiEtor, intrucAt
tlorea sd devind ingelept, sd devini, adicd, din mai riu mai bun,

prefera totugi sd-L creadf, pe Dumnezeu schimbdtor decdt sd

recnrroascd cumc6 el nu este @ea cE este Durnnezeu, gi, aga' era
respins Ei Dumnezeu i se opunea cerbicei sale vAntosse, iar el i9i
inrag1rm forme corlrcrale qi, carne, acwaa csrnea, 9i, spirit urnblitrrr,
n,, ,.-t to."." la Dunrnezeu, ci, unrblAnd, urntrla intru cele c,e nu
orau nici lntrr. Dumnezeu, nici intru el' nici intm corp 9i nici nu-i
orau create lui de cdtre adevdnrl lui Dumnezeu, ci-i erau inchipuite,
tlintru corp: de cAtre vanitarcs sa, qi le spunea micqilor cnedincioqi
ni lui Dumnezeu, concet6fenilor sdi, de cdtre care, neqtiind, era
r:xilat, le zicea [or inept gi vorb6rel: ,De ce gresegte, aadar, sufleh-rl,
pe
()0

ctu

tle

lu sine putere, gi r6t6cea drept pedeaPsi;

ci, in fine, era in

etate

rle doufizecigigase, poate, doudzeciqigapte de ani, c6nd a scris acele

in fala sa inchipuirile corporale, asurzindu-i

rrlechile inimii sale, pe care le apleca intru melodia interioar5 a
rlulce-adevdrului, a lui Dumnezeu, deci, cugetAnd frtrmosul gi aptul'
rlorind sd stea drept gi s6 asculte gi sd se bucure cu bucurie de
vrxrea mirelui, dar nu putea, frindci era ripit afard de vr-rcile ergrii
volume, risfoind

8f. Aureliu Aug,tstitt, Corfitl- aademicilnr

34

sale, qi, prin pnderea superbiei sale, recddea tn afrrndr-rri,

Dunrnezeu nu i-a dat incd auzului sdu bucuria gi fericirea qi

exultau oaeele sale, care nu erau umilite (Cf. P.L., t. X,\XII, col0?01 sqq.). Mulg intrucAt, definind r:utunriar fnrmosul qi aptul
cutrpabilizAndu-se - gi, cAnd spun cutumiar, md refer la

tem6 centrald a platonismului, esenla, adici, a frumosului qi

legfltura dintre iubire qi frumos, aga cum apare in Banchetul,
Fdru, Hippias maior qi cum este tatatd de Cicero in De offtciis,
de trnde o va fi preluat Augustin -, el culpabilizeazl, intregul
de g0ndire al filosofiei pdgf,ne" iar, meditAnd asupra naturii
sufletului qi, de asemenea, culpabilizAndu-se, el culpabilizeazE

totodati nu numai maniheismul, ci, cu exceplia unei pd4i

importante a platonismului qi a neoplatonismului, iaragi, deci, o
parte importantd a filosofiei pflgAne, in a] cdrei nod de gAndire
era implicat dualismul gi, desigur, antropomorfismul.
Nimic, seu aproepe nimic, din mersul timpului, oric6t era,
el, revolut, qi era, intr-adeviir, revolut, nu ne las6 sA intrevedem
mirificd nasterea filosofiei cregtine. Exegelii operei augustiniene
s-au intrebat adesea, gi se mai intreab6 inc6, gi, odat6 cu ei se
poate justificat inreba gi cititonrl de astdzi aI operelor sale, dacd,
la Ca.qsiciacum, (dupE mirifica scend a convertirii din grddina de
la Milan, adicd, qi in timpul retragerii sale, in scopul prepardrii
pentru botez), Augustin a fost intr-adevdr creqtin.
Realitatea este insd c6, irrgemdnAnd miracolul, filosofia
creqtinl sa ndscut odatd cu creqtinul Augr,rstin. Ce a fost el, Augrstin,

Ia Cassiciacum, ne-o spune cu propria-i gurd, nou6 qi lui

Dumnezeu,

in Cofesiuni:

,Et venit dies in qun etiam

aotu solverer a profesione

,$i a venit ziuq in care sd mE

dedegqi-nactdepmfesiuneanetoricd,

rhetorir:a, unde iam cogitatu de unde eram deja dezlegat cu

eruisti cqgetrn. $i fhcutu-sq sceai limba
linguam meam, unde iam erueras mea de unde scoseseEi deja inima
cor meum, et benedicebam tibi mea gr, plecaq drmpreunA ar toji ai
gaudens profectus in villam cum mei, La villa de la 1ar6, i1i ud.,""rrn
meis omnibus. Ibi quid egerim in mulpmiri, bucur6ndu-m6. Ce voi fi
litteris iam quidem sen,ientibus f5cut acolo, in scrieri servindu-fi
tibi, sed adhuc superbiae scholam de-acum fie, dar greu risu.flAnde
solutus eram. Et factus est,

35

Noti introdttctiud

tumquam in Pausatrone
onhelantibus testantur libri

incn, precrrminro pauzi, de Y:oala

superbiei, depun mdrturie cd4ile

dieputati cum Praesentibus et disputate dimpreun'i

crr oei prezenli

or nrine ins-un| singur, in fatra Ta"

uutem cum absente Nebridio, despre cele, incaltea, cu absentul
tertantur epistolae' Et quando Nebridiu, deprln nrflrturie epistolele.
nrihi sufficiat temPus comme- $i cAnd imi va aiunge mie.
nrorandi omnia magna erga nos grEbitonnui mai or searnri, spre altele
hcneficia tua in illo temPore mai mari, timpul dea comemora
proesertim ad alia magna toate nrari binefaerile Tale fald de

cum ipso me solo coram te; quae

Ei

noi, in acel timp? Revocd-md,

IrroPeranti? Revocat enim me
intr-aderdr, pe mine amintirea nrea'
fit,
mihi
recordatio mea, et dulce
qi dulce mi re face mie, Doanrne, a-fi
quibus
domine, confiteri tibi,
mhrturisi fie, prin ce strEmurlri
perdomueris
internis me stimulis

quemadmodum me ldunrioe imblAnzit*rrrei pe mine qi

et
complanavielis humilitatis cum, umilind munlii gi colinele

tnontibus et collibus cogitationum cugetirilor mele, nivelatu-m-ai, 9i

lnearum et tortuosa n1ea direxeris intortmheatele mele indreptatu-leai,
r)t aspera lenieris quoque modo gi asprele netezituJeai, gi-n ce chip
ipaum etiam AlYPium, fratrem chier 9i pe Aplypius insugi, fratele
cordis mei, subegeris nomini inimii mele, supusu-I-l-ai numelui
unigeniti tui, domini et salvatoris Unuiandscrrtului Tbu, Domnului qi

nostri lesu Christi, quod Primo MAntuitonnui notru lils

Christos, p

rledignabatur inseri litteris nostris.

Magis enim eas volebat redolere

care nume-L considera, la-nceput,

nedemn de-a fi inscris in scrierile

gymnasiorum cedros, quas iam

mntrituit dominus, quam salu-bres
herbas ecclesiasticas adversas
serpentibus" (Conf. lX,IV,7, P.
1,, t. XXXII, col.0766).

amiroase nrai cu seanrd a cedrii

gynnaziilor, pe cari strivitui.a deia
Domnul, decAt a ierburile edeziastie
salubre impotriva gerpilor.'

noaritre. Voia, intr-adwfir, cs ele sd

... scriei seruindu-f,i de<cum !ie, dar greu rdsutldnde tnd,

p,ecurn tntr<t puzd, de gmala superbiei" iar autorul lor strEmurat
hnci de slrdmurdrile lduntrice; putenr Epune, prin urmare, cd,
rlucA grddina din Milan va fi fost pentm Augustin propril{ {ym
al Dimascului, vtlla de la Cassiciacum a-nsemnat propriul l/rcus
Rectus, unde, cdzdnd de pe irchii lili ca niSte so/zj, intiritu-s-a'

36

8f. Auruliu Augwtin, Contro oca.demicilnr

Notd, introdtrcnivd,

... depun mdrturie cdfiile disputate dimpreund cu cei

prezenli Si cu mine insumi, singur, in fala Th; despre cele, tncahea,
cu ab.rentul Nebridiu, depun mdrturie epistolcle; cdqile di
dimpreund cu cei prezen{i sunt dialogurile trdite aievea qi scrise
la Ca-ssiciar:um, ,sr:enice", cum au lbst, unele, numite, ,nesceni@',
altele, dialoguri literar-filosofice, re-ena.rate, unele, epistolar, intr<r
sublir"ni intrepdtrundere a stilurilor, direct qi indirect, dialoguri,
in cale irrdivizii reali devin, intru metarealitatea artisticA, veritabile

pers()nae.
... disputote cu mine insumi, singur in

fala 7a sunt

Solilocoii-le; despre cele, tncaltea, cu absentul Nebridiu, depun

mdrturie epistolele: sunt Eprstolele lll - XIV, dintre care, cele

care cuprind r6spunsurile lui Augustin, la unele teme confine
dialogurilor cum sunt: beatitudinea, sensibilele gi inteligibilele,
sufletul qi trupul, memoria gi fantezia (facultatea imaginativi),
corporalele qi incorporalele, teoria reminiscenlei platoniciene,
somnul gi visele, intmparea Fiului gi asumpliunea omului, trebuie
neap[rat, c,um el insuqi neo rosteqte rdspicat, integrate niracolului
nagterii adev6ratei filosofii creqtine.

E, de asenrenea, o mare intrebare, dacd, in perioada

cassiciacumiani, pentru Augustin autoritatea inseamnd mai mult
decAt strict tradilia apostolic,l, adici dacd ea cuprinde gi tradilia
sfinlilor p[ringi apostolici, sau numai cuvdntul lui Dumnezeu qi
cel apostolic. Just judecAnd, ins6, nrulte din temele disputate in
aceste opere nici nu se afld in scrierile pflringilor apostolici, c,are
au fost, intAi de toate, apologeli.

Ce a fost, apoi, Augustin intre Pdrcsimi, cAnd pdr[segte

Cassiciacum-ul, mai precis, intre data bcltezului (25 aprilie, in
noaptea Invierii,387) qi acee{r a hirotonirii sale (391), ce g6ndea
el gi spre ce anume tindea el ca filosot ne-o spune, dacri qtim s<r
scrutdm qi s-tr interogdm, opera sa De dioersis quaestictnibus

LXXMII,
Exegelii operei augustiniene au privit. nu o dat5, printr-un
unghi filosofic infricat thomist, post eventum, actul convertirii de
citre Augustin a filosofiei p[gAne, in spe{ri, a platonismului, la
filosofia cregtin6, drept un act premeditat, cAnd zic, de pildd:
,Iectura platonicienilor a fost pentru Sf. Augustin introducerea

redactarea Retractafi'unilor:

37

38

Nood
8f.

AwuliuAugtutiuContruamfumieilor

,2. Illae autem litterae tuae,

quas presbyter Urbanus attulit,

habent quaestionenr mihi

,2. Ssisoarea

04 Pe care a adus<t

pre$ierul Urhruq <nr+rn, iftaftea'

o che*iune nrie ProPrsE nu dintu

propositam ex libris non divinis, c[4ile divine, ci dirrnr ale rrde, [E care
sed meis, qtlrs scripsi de Libero lewn scris despre L,iberul Arbitru.

Arbitrio. In talibus autern inr,. rpt r"ruadrestiuni,ins6, eu nu

quaest-ioni,bue non multum md nuure prea mult tntnrcAq driar
la,boro: quia etsi defendi sententia

dtri

serxinfa mea nu Poate 6 aPdratd

mea liqtrida ratione non Poteat? prin limpede raliune, ea este a

mea est; non eius auctoris cuius rur aacehri ardm al cnrtri g6nd nui fast
Eensum inrprobare fas non est, a-l improba, chiar gi cdnd,
etiam cunr, eo non intellecto, hoc nnr{elqr6nftil, te g6ndesi dirilru el,
inde sentitur quod improbandum la ceva ce-i de inrprobat. Eu,
est. Ego proinde fateor me ex m6rturisesc, altminteri, c[ mE
eorum numero esse conari, qui srrdduiesc s.i nrri prentunir print e
proficiendo scribunt, et scribendo aeia, carq desev6ryindu+er soi.r St,
proficiunt. Unde si aliquid vel scriind se desnvArqesc. De tnde dacd
incautius, vel indoctius a me s-& pus de c6tre mine fie mai
positunr est, quod non solum ab neprevdzitor, Ee nrai neqtiutor, ce'ra
aliis qui videre id possunt, merito e sd [e pe merit resPins nu numai de
reprelrendatur! Yertlm etiam a cdtrc ceiepotsdvaddunaca Bsta, ci
meipoo, quie et ego saltem Postea chiar gi de cire mine insrmi, innueAt
videre debeo, si Proficio; nec trebmieca, mEcarduPi aceea, sd\dd
nrirqndunr esti nec dolendum: gi eta dacd m[ deslv0rgmq ntti nici de

sed potius ignoseendum [Col. mirate, nici de-ntristare: ci, mai

05i86] atque gratulandum; non dephq de iertar 9i de granrlaq nu

quia erratun est' sed quia

improbatunr. Narn ninris

Eindcf sa $ttr4 ci Eindrd sa inpmobat

Cdci reiubege pervers.Ioarte pe sute
inrugi cine vtea ca 91 a$i sa $fearcE'

mihi Deus quod volo

nu aibd nrEcar soti in g!eal6. Dacd,

perverse seipsunr anrat qui et

alios vult errare, ut error suus numai ca greqeala sa si r6nrAnd
lateat. Quanto eninr meliue et auurs6' Clr cAqintrdwlr, nrai hinei
utilius, ut ubi ipee rravito alii non gi mai utilca, ude agregitelinuai" sd
r.fentr quorum admonitu errore nu gregeas(A gi al[i, Prin a ciror
cereotl quod si noluerit, saltem atraSere aminte aslPra greqelii sd se
comits er,roria non habeat. Si pdzeacc[! ceea oe daci nu va fi voig sd
s,nirm,

praestiterit, ut omniurn librorum intr-adevir, cea ce-mi doresc,

inhvd,sdfi

39

41

Noti introductiud
40

Sf.

Awelitt. Auitwti+ Confin a.m.d,etninilar

inr-adev6i, alta mai puternicd". A spune, pe de alte parte, despre

cea mai luminatd minte, poate, a timpului sf,u, gi nu doar g
timpului sdu, ci a tlrturor timpurilor, aqa cum o dovedesc insegi
aJimrarea sa qi devenirea sa, care, deqi era, in momeltul retragerii
sale la Cassiciacum, un ilustm necunoscut in lumea culturii, era.
totuqi, retoml oficial, care c6qtigase, pe merit totuqi, un asemenea
lxrst, la care renunfase, despre el, c.are, in cercul de prieteni, era
recunoscut ca atare, a spune, deci, cum s-a spus? c[, dupd
convertirea sa religioasd, care este ea insdqi un miracol, el se
converteqte la fiIoaofie, sau, nrd rog, la platonism sau neoplatonism,
este una din prostioarele parfrrmate? care, din nefericirg au ficut
carier6 c.ulturalE gi au risunat gi rdsuni incn in aulele academice
gi-n plunrbul literei. Nu de convertirea la filosofie a lui Augustin
este deci vorl-ra, ci de convertirea de citre Augustin, odati cu gi
dupd convertirea sa, a filosofiei pag6ne la creqtinism, gi asta neo
invedereazd intreaga sa viagi qi opera de dupd convertire, iar
scrierile de la Cassiciacum ne arat[ miracolul acestei convertiri.
Mai dificild dec6t propia-i convertire a fost, prin uilnare, convertirea
de cdtre el a filosofiei ffi6ne, a lamurei filosofiei p[gAne, la filosofia
creqtind, irrtmcrit, pdstAnd esenta scrierilor pdgAne, Augrstin avea
a le justifica rafiunea gi a le trimite, in litera metaforei, credinla,

filox,fii" 0II, XIX, 42.),

rlisciplinal

excluzdnd-o, astfel,: de la contaminarea credinlei creqtine.

Platonismul, in<nltea, al acestor scrieri cassiciacumiene este, iirainte
de toate, unul formal, encomiastic, declarativ, ouna-bulic, pracunl

filosofia insdgi, adeviratul platonism augustinian, deci cregtin,

intrupAndu-se, in pulpa literei, abia in inegalabilele sale

ca@opere, apologeticr[, theologico-filosoficd gi hermeneuticd, De
ciuitote hi, De Tinitate gi Ennarationes in Psalmos.
in c6t priveqte strict istoria filosofiei, Augustin i-a li.sat, in
chiar acest dialog, mogtenire viitorimii urmltoarele doui enigme:
f . d...] adeo post illa tempora ,[...] p6nd-ntr-atAt, dupi acele
non longo intervallo omni timpuri, intr-un ristimp nu
pervicacia pertinaciaque pre+ndelung, de totul moarti toati
dbruortua, os illud Platonis quod ird6rf,tniciagiincdpepnsre4 mffica
in pJrilxophia purgatiseimum est (a1d ascunsd a lui Platon, care-i
et lucidiseinrum, dimotis nubibus miorrat6 qi stdlimpede in filoeofie,
erroris emiduit, maxime in ascflpEragdespic6ndnotuii,maicu

gi de ce

ii

sewegte.

Vosile Sao

LIBER PRIMLTS
Romamanus

CARTEA |IVTAT

ad philosopmam incitatur

Dupd ce il indeqmnd pe Romanian la studiul

filius Licentilu cum

congreditur. Ille Pro
inquisitione oei, hic
contra nonnisi oeri comprehensione constare
propugnat, Venit in contentionem definitio erroris,
necnon definitio sapientiae, quae luculente'r
etplicatur.

filr""fir' Augustin ii descrie felul in care

i< incontm\ in awsti mftq pe ftul sdu, Lir,engiu,

odeodratei

pe Tr.ygepiu, tn trci dlepute sttscesilte, arbitru fiind

A\WU ln utr urul pldead' alituri de academici"
cumcd oiaga fericitd consistd intru cdutarea
aderfirufui p dnd celnlal, tnwrui sd demansttue
ad nimenqt nu Inqte.fi fericit ddtt numai gi rutmai
prin
pi

opref
Cum

aesteia gi * dd gi e daffihtti4 totdatd, 1x

lary, defrnrtia ingelePciunii.

d"frriq
I

Romanianum ad ueram philaxiphiam

cohortatur.

'

utinam, Romaniane, hominem sibi aptum

vicissim virtus fortunae rePugnenti Poeset auferre, ut
1. ,O

in bonorur
certissimorum possessionem traducens, ne prosperi
quidem casibus servire pernritteret. Sed quoniam i
m&num, suique juris te esse proclam&ns' et

il

indeamnd pe Romanian la adetttmta frlot"fu.

1. O, de-ar putea, [a rdndu-i, virtutea, Romaniane, s6 i-l
eubsftag6 so4ii

l. -

Augustin

lngfiduie, ea, s6-i

lntins deia, cu si

conrparah-rm est, sive pro meritis nostris, sive pro

(tlb. 1 Retracl., c. I' n. 2), ut ilivinr-rn aru

nrortalibus inhaerentem, nequaquam sapientiae
accipiat, qbi neque adversante fortunae flatu, neq
eecundante moveatur; nisi eo illum fortund ipsa, '
secunda, vel qudsi adversa perducat: nihil pro te
aliud quaq vots restant, quibus ab illo cui haec cu
sunt Deo, si possumus, impetremus ut te tibi reddat;

naturae

primeasci, in nici un chip, pe spiritul divin' str6ns alipit

muritoarelors, pnrtul inlelepciunii*, unde si nu fie migcat, nici
impotrivindu-i-se suflul so4ii, nici insolindu-l, decflt numai gi
nunai dac6-l dmce pe el acolo, fie insolitoare, fie cvasiadversi.,
Bo&rta insdqi: nou6 nu ne rflmAne Pentru tine nimic alta decdt
voturile, prin care si ne mg[m, daci putem., arzdtor de mirificul

44

S. A,rnaU,

i Canfr$

Ad,emina

Liber

eninr facile reddet et notris; sinatque mentem illam

guae respirationem jamdiu parturit, aliquando in
verae,libertirtis eilrergere. Etenirn fortasse quae vulgo
nonilnatu4 ooc'ulto quodanr ordine regitur; nihilque ali
in rebus ctrmnt vocaf,nltn? nisi o{us ratio et causa
eat (tr&ld.): nihilgue seu commodi eeu incommodi I

ontingit in parte, quod non conveniat

congruet universo, Quanr sententiam uberrimaru
OS06] conunodi

dosrinarum oraculis editam, remot&mque longissime

intellatu profanonrm, se demonstrahrrarn veris

suiq ad guarrl te invito, philosophia pollicetur. Quamobre

cum tibi tuo animo indigna multa accidunt; ne te i

contemnas. Nam si divina providentia pertenditur
ad nos, quod minime dubitandum est; mihi crede, si
tecum agi oportet ut agitur. Nam cum tanta, quanta
semper admiror, indole tua, a.b ineunte adolescentia adhuc
infirmo rationis atque lapsante vestigio hunranam yitam
errorum omnium plenissirnarn ingredereris; excepit te
circumfluentia divitiarum, quae illam aetatem atque
animunt, quae pulchra et honesta videbantur avi
sequentem? illecebnoais c(EI)orEt abeorbere gurgitibus, nisi
inde te fortunae illi {htus, qui putanhrr adversi, eripuissent
pene mergBrrtem.
2. An vero si edentern te nrunera ursorum et nunquarn

ihi antea visa spe*acr-ilo civibus noetris, theatricus plausus

sernper prosoerrimue accepisset; si stultomm hominum,
quorun immensa turba est, conflatis et consentientibua
vocibus ferreris ad coelum; si nemo tibi auderet esse
si muricipalee tabulae [Col. OS07] te non solum
civium, sed etiam vicinorum patronum aere signarent;
collocarentur Etahrae, inlluerent honores, adderentur etiam
potestets, guae municipalem habitum supercrescerent;
conviviis quotidianis mensae opimae stmerentur; quod

*iqr"

esset neoesse,

$rd

culusque etiam deliciae sitireng

indubitanter peteret, indubitanter hauriret, mulia etiam

non petentibus funderentur; resque ipsa familiaris
diligenter a tuis fideliterque adnrinisnakt, idoneann se tantis

ii

sunt in gril6 acestea, ca sd te redea pe tine gie;

ni
te va reda ugor gi nouE; qi sd permitd ca
Bga, intr-adev6r,
$'a a$ternut demult si naecd repaosul, sd
care
minte,
ta
minunata
libert6fi' Desigur, poate, ceea ce se
aurele
adeviratei
in
arate
fti
Dumnezeu, Cui

llumeqte, indeobgte, soarta, e-mpdrElitd ocult de<r anume ordiner',

;i nici nu numim nimic alta, in lucmri, intAmplare, decAt nunrai
rr cui raliune gi cauz6-i secret6 (Ibid.)6: qi nimic, nici comod, nici

incomod, nu survine, in parte, csre sE nu-i convinfi qi sd nu-i fie

tx)ngruu totului?. Pe care sentin+6, datfl de oracolele celor mai
fecunde doctrine, gi atotdeparte indepfrrtat[ de inlelegerea
profanilor, promite ci ea leo va demnnsra adevdraflor sdr iubitori,
filoeofia, la cane te invit pe tine. Dreptaceea, orm tri se-ntAmplfl gie
rnulte nedernne de spiritul t6u, sd nu te dieprefui"gti p" tine insuli,
CIci, daci divina providenl5 se-ntinde pflnd Ia noi, c,eea ce nu
trr:buie cdtuqi de pulin sd ne-ndoim, crede'm6, aqa Ee cuvine sd se
fud-n privinla ta, precun se face. Cdci' crr o atAtrq cAtd pururea r-i
urlmir, fire a ta, decum, chiar din fragedE adolescenld, infirm gi
Iunecos fiind incd pasul ra{iunii, pEgiseqi in viala onteneasc5,
utotplinfl de toate erorile, prinsute-a pe tine cirtumlluenla arrcrilor,
(:ore, cu hiul valurilor ademenitoare, incepu si absoarbd acea
otate sau spirit, urmAndu-le avid pe cele ce pdreau frumoase qi
r)neste, dati nu te r6peau, de acolo, pe tine, aproape scufirndatul,
ocele sulltrri ale so4ii, ce+ socotite adverse.
2. Oare, intr-adevdr, daci, pe tine, oferitorul de lupte de urqis

de spectacole nicicind mai vflzute, acolo, de cetdlenii noqtri,

te.ar fi primit aplauzele teatrale, pururea atotprospere, dacd ai fi
purtat la cer prin vocile umflate gi consimlitoare ale oamenilor
proqti, a ciror ce,at[-i imens5, dacd nimenea n-ar lndrdzni sfii fie
ilrumic 1ie; dacd tablele municipale te.ar oonsemna, in bronz, pe
tilre, patr,on, nu numai aI conoetilenilor, ci chiar qi al vecinilor; 9i
r.Hr coloca statui, ji-ar curge, de peste tot, onomri, 1i +ar adduga
chiar potestdfi, care ar dep[qi habitusul municipal, gi +ar indlla

;i

-n ospefe zilnice; ceee oe i-ar fi necesar fiecAruia,

dup[ ce ar inseta chiar gi deliciile fiec5ruia, ar cere f6ri sd
nrr.rrdoiasci, ar sorbi fird si se-ndoiascd, multe le-ar curge din
;rlirr chiar gi necerdtorilor; insEqi averea ta, diligent qi fidel
rrlministrat6 de citre ai t[i, s-ar oferi pe sine, pregdtitd qi aptd
rrrese-ncircate,

rxlen

gf,AwelhlAwstivcortttvaadenicitor CartaahtAi

47

+J--

46

S. Aurclii

Arqrctini Contta

Audcmitos

Liher primw

rle-atAtea cheltuieli: tu, incaltea, ai

trdi in mEreliile atotrafinatelor

-

sumptibus paratamque praeberet: tu interea vrveres r

aedficiorum exquisitissimis molibus, in nitore balnearum;
in tesseris quas honestas non respuit, in venatibus, in
conviviis" in ore clientium, in ore civium, in ore denique
populorum humanissimus, liberalissimus, mundissimus,

fortunatissimus, ut fuisti, jactareris: quisquam tibi;

Romaniane, beatae alterius vitae, quae sola beata est,

quisquam, queeso, nrentionem facere auderet? quisquam

tibi persuadere posset, non solum te felicem non esse; sed
eo maxime miserum, quo tibi minirne videreris? Nunc vero

quam te breviter admonendum tot et tanta, quae pernrlisti

adversa fecerunt? Non enim tibi alienis exemplis

persuadendum est quam fluxa et fragilia, et plena

calanritatum sint omnia, quae bona mortales putant; curri
ita ex aliqua parte bene expertus sis, ut ex te caeteris

pBrrte anurne'
tuutele, pe care nruritorii le socot bune: cunr, dintro
persuadflm
s6-i
puten
tine
prin
nEti atAta de bine-ncercat' inc6t

pe oeilalf.

persuadere possimus.
3. Illud ergo, illud tuum, quo semper decora et honesta

desiderasti; quo te liberalem magis quam divitem esse

maluisti; quo nunquam concuPisti esse potentior quam
lustior, nunquant adversitatibus improbitatibuEque cerssisti:
illud ipsum, inquam, quod in te divinum nescio quo vitae,
hujus somno veternoque sopitum est, variis illis durisque
jactationibus secreta providentia excitare decrevit' Evigila,
evigila, oro te; multum, milri crede, gratulaberis quod pene
nullis prosperitatibus grfr,rs tenentur incauti, nrundi huius
tibi dona blandita sunt: quae meipsum capere moliebantur
quotidie ista cantantem, nisi me pectoris dolor ventosam
professionem abiicere et in philosophiae gremium con{rrgere

coegisset. Ipsa me nunc in otio, quod vehementer optavimus,

nutrit ac fovet: ipsa me ponitus ab illa superstitione, in

quam te mecun praecipitem dederam, Iiberavit. Ipsa enim
docet, et vere docet nihil onrnino colendum esse, totumcJue

contemni oportere, quidquid mortalibus oculis cernitur,

cpudquid ullus sensus attingit (IIb. f Rdroot-, c. 1' n. 2).
[psa verissimum et secretissimum Deum perspicue se
denronstrahrram pronrittig et iam iarnque quasi per lucidas
nubes ostentare fignatur.

S. Aurclii

Contra Acad,emi,cos

Liber

4. In [rzrtr rrecurrl studiosissime vivit rtoster l,yrle,lrti

ad earn t()tus a juvenilibus ille<rbris voluptatihustlre I
0908] (l()nversus est, ita ut eum non terncre patri aurlear
irnitandunr prop{)nere. Philosop}ria est enim, a t;ujt
ulprihus se nulla aetas guercrtur excludi; atl quanr avidi
retinertdam et hauriendam guo te irrcitarenr, rlualnvis

sitirn lpne noverim, gustum tamen mittere volui. qr-renr ti

srravissimum, et, ut ita dicam, inductorium fore, peto
frustra speraverim. Nam disputationem quam inter
Tr.vgetius et Lycenlius irabuerunt, relatanl in littems, til

misi. Illunr eninl (lu()(Iue adolesccntern,

qrrasi

detergendurn fastitlirrnr tlisciplinarum aliquantrrrrt si}

usurparsset

militia, ita nobis magnarurl tt<tnestarurttqt

arlirrrn ardentissirntrrn edacissirnumque restituit. Paurlttl

igitur diebrrs trarlsactis, postearlttarn in agrc) vlve
t:rnpirrurs, ounl c()s ad shrdia hortans atque artirnarts, uJt
r-irrarn optaveram paratos et prorsus inhiantes litlcrenr, l'ol
terrtare pro aetate quid possent: praesertim c,urn Horterrsi
liber Ciceronis jam eos ex magna parte c()noili
philos,rphiae vicleretur. Adhibito itaque notarlo, ne tru
lalxrrern ff)stnulr rlis<rerperertt, nihil perire permisi. Sanei
hrx: lihro res el !,errlentias ilkrmm, mea ver() et Alypii eti.u
rrertra leciunrs e.s.

I)rspurrrlo

tI. -

4. intru &cea6ta, atotstll

Lictlnliu al nostrur.: la ea

ldonreniri qi voluptfili, astfel,

sd i-l
pe
el
titAne-edur?,
spre
aJ
imita.
Filosofia
este,
Prupun
lntpadevdr, de la ale cdrei ugere nici o etate nu poate c6uta si
!g excludi pe sine: la care, spre a o reline mai avid qi a o sorbi,
Un voit, totugi, deqili cunosc hine setea ta, sd-1i trimit un degust,
llltt, md rog sd nu fi sperat in zadar, i1i va'fi fiind fle atotsuav
;i, ca sd zic aqa, introductoriu. Cici 1i-am trimis, relatatE-n
priurare, disputa pe care au a!'ut<J intre ei Trygeliu gi Licenliu.
Intnadevir, pe el, pe care, adolescent incdi qi-l usurpase pulintel
lrnlota, ca gi spre a-i qterge dezgustul disciplinelor, ni l-a restituit
pou[, aga, atotardent gi atotdevorator al artelor mari qi oneste.
ftocAnd, agadar, pufintele zile. de c6nd am inceput s6 tr6im la
f8rdrlr, curn, animAndu-i qi-ndemnAndu-i la studii, ii vEzui, cu
multul peste cAt imi doreant, pregdtili qi cu totul gi cu totul
Iteon i, am vrut sd-i tentez de ce-s, conform etdfiii lor, in stare:
l;lni cu seamd cum Hortensius, cartea lui Cicero, pdrea cd-i
Uonciliase deja, in mare parte, filosofieite. Chemat, astfel,
llotarul, ca aurele sd nu risipeasci2(' munca noastr6, nu am
purrnis sh piard nirnic. Ai sd citeqti, de bund seam6, in aceastd
Clrte, chestiunea pi sentinlele2r lor, dar qi cuvintele mele qi ale
lui Alypiu.

PRrMA

.4n ad. beatam ttitam necessaria sit ueri comprehe:nsio,

mine,

nilele

Pnrur Dtspurl
cr

.s,tlo <:jtu inquisitio.

5. Curn igitur omnes hortatrr meo unum in krcum

lr,rr: r;ongregati essemus, uhi opportunurn visurrt e
Numrlridnam <iulritatis, inquam, verum nos s,:irc' ,
Mirrirne, ait Trvgetius: oaeterique se r,'ultr,r ipso approl:
significavemrrt. Qrrirl si, inquarn, etiarn non rrrml
ve r() tleati
esse p()s su flrus; ne,:es s ari at ll ve

comprehensir>nenr arbitrarrrini?, FIirr Alypirrs: LIujt

quaeslionis, inquit. jurlicenr me ttttius puto. ()trnr enir

ll, -

Dacd pentru uiala ferbitd este necesard comprehensiunea

adeud(at)ului, sau numai cciutarea lui.
5. CAnd, aqadar, la-ndenrnul meu, ne-am aduna( pentru astal
i,

fll t({ii, intr-un loc, de-ndati

llUlrrva, la-ndoial6', zic" nd *

pAbaolut delnc', zice Trygeflu:

fttttn cumcd ei aprobi. nCe", zit;,,dac6, chiar gi nefiind pe deplil

Uprins adevdr(at)ul, putem fi fericili' socotili necesard
urtt tprehensiunea adevir(at)ului7" Aci, Alypiu:,Acestei chestiuni',,
iul ,pe mine i md socot mai sfuur judecEtorul. Cdc| cum mi s-a

S. Aurclii

Awwtini Confii Amdcmine

Libet

iter mihi in urbem sit constitunrrrL oPortet me onere

suscipiendae partis relevari; simul quod facilius judit

partes, quam culusquam defensoris, cuipiam delega
possim. Quare dehinc pro altemtra parte ne a me

exspctetis. Quod ei cum concessum esset ab omnibus,

ego rogationenr repetissem: Beati certe, inquit
esse volumu6; et si ad hanc rem possumus a-bsque
penenire, quaerenda nobis veritas non est. Quid ho.c i
inquarn? Existimatisne beatos nos esse posse? etram n
inventa veritate? Tunc Lycentius: PoSsumus, inquit,
verum queremus. Hic cunr ego caeterorum sententrar

nutu flagitassefir: Movet me, inquit Navigius, quod'

Licentio dictum est. P-otest enim fortasse hoc ipsum
beate vivere, in veritatis inquisitione vivere. Defini ergo,

Trygetius, quid sit beata vita, Lrt ex eo colligam qui

respondere conveniat. Quid censes, inquant, esse aliu
beate vivere, nisi secundum id quod in homine opti
est, vivere? Tentere, inquit, verba non fundam: nam id i
optimunr quid sit, definiendum mihi abs te Puto. Qu
inquam, dubitaverit, nihil aliud esse hominis optimu
quam eam partem animi, cui dominanti obtemperar
convenit caetera quaeque in homine [Col. 0909] sun
Haec auterr\ ne aliam postules definitionem, nens flut
dici potest (Lfb. , Retract., cap. 1, n. 2). Quod si ti
non rridetur, quaere quomodo ipse definias vel beata

ti. Quid ergo? ut ad propositum, inquam, redea

videturne tibi non invento vero beate posse vivi, si tar
quaeratur? Repeto, inquit, sententiam illaru neam' Mini
videtur. Vos, inquam, guid opinamini? Tirm Lycenti
Mihi prorsus, inquit, videtur: nam malores nostnl qu
sapientes beatosque accepimus, eo solo quod veru
quaerebant, bene beateque vixenrnt. Ago gratias, rnqt
qrrod crm Allpio me iudicem fecistis, cui, fateor, invi
videtur bea
iam coeperan. Quoniam igitur olten vesfiunr
vitam sola investigatione veritatis; alteri, non nisi inventi
posse contingere; Navigius autem paulo ante ostendit

pur ln cdrcd un drum in urbe, se cuvine sd fiu despovirat de

ien:ina ludrii weunei p.+i asupra-mi; totodatrl gi pentru ci rolu]
mai uqor dec6t pe-d rT eunui
ludecdtorului i l-ag putea oriori delega
rpfu'f,tor. Dreptaceea, de-aci-nainte, sd n-agftpta$ de la mine nimic
h favoarea vreuneia dinne pn4i." Ceea ce, crrm i *a conces lui de
odtre to1i, gi eu repetai intrebarea: ,Voirn, bine-n1elee", zice Tryge1iu,

pr[ fim fericili; 9i, dacd la acest lucm putem sE aiungem fird
sdovdr", nu ne este noui de ciutat adevEnrl.' ,Ce-i", zic eu, ,una
rH ueta? Socotili voi, oare, cunrcE se poate sd fim fericili, chiar
lrofiind g5sit adevinrl?" Atr-rnci Licenliu: ,Putem', zice, ,de cdutim
Uril:v(at)u1." Aci, cum eu, printr'un senrn ou capulq cerui insistent

<rlorlalf: ,Pe mine nrd miqcd", zice Navig'iu2'r, zoaea ce s-a

de
cdtre Licenliu. Se poate, intr-adevdr, cE asta insiqi
l;rus
lnleamnd, poate, a trdi fericit, a hdi intnr cdutarea adevdrului."
,Definegte, agadar", zice Tryge1iu, ,ce este viala fericitd, ca, din
Etto, se conclud ce se potriveqte s[ rdspund!" .Ce alta gAndegti",
iifi, ,ci. este a trdi fericit, dec6t numai gi numai a trii conform cu
(naa ce este optim in om?' ,Nu voi arunca temerar cuvintele',
lltn: ,cdci ce poate sE fie insugi acest optim mi-l socot de definit
de citre tine.' ,Cine se va fi-ndoito. zic",cumci optimul omului
hrt,i nimic alta decAt acea pafte a spiritr.rlui, cdreia, dominatoare,
lo r:ude sd-i dea ascultare celelalte, oricare sunt ele in om? Aceasta,
lndl, ca sd nu pretinzi altd definilie, poate fi nunritd minte2' sau
infiune (Lib. I fletracl", Gp. 1, n.2)". Ceea ce, dac6;ie nu 1i se
pnre, oatd in ce chip pofi defrni tu insuli, fie insaEi viala fericitS,
lln r4rtimul omului." ,Asimt'. zice.
pdrerea

6. ,Ce, prin urmare", zic.

trii

nca sd

revenim la subiect, pare-1i-se,

fericit, nefiind g6sit adevinrl, dacd este,

il, cdutat nunrai?" ,Repet', zice, ,acea sentinla a me&: Nu mi se
pnre c6tngi de pupn." {o1", zic,,ce pdrere awfi?" Atturci Licenqiu:
mi se pare-ntmtofi;1", zice, ,intmcAt strflmogii nogtri, pe care
"Mie primt ca-nplepf qi fericili, prin singur fapnrl cd ei cdutau
i+rrr
grlriv[nrl, au triit drept gi fericit." ,Mul;umesc', ziq ncl nr-afl f6cut
judecdtor dimpreun6 cu Allpiu, pe care, nrirturisesc,
1ro nrine
l;x:opui sd-l invidiez dela, Fiindcd unuia dintre voi i se pare, prin
unrue, viala fericitd numai prin investigarea adevdrului; celuilalt,
rltl nu poate fi atins[ decAt nunrai prin aflare, Navigiu, insd, a
tturo, fie cd se poate

52

S.

Auretr

AwwtiniContlAqdcmius

Li}er

tuanL Lienti partem se velle transire: mBgnopere

quales sententisrum veetrarum patroni esse ;rossitis.
enim rnrngrra e$, a diligenti discussione dignissinra. Si
magmfl est, ait Lyoentius, mffgnos viros desiderat. N

quaerere, inqtlarn, praesertinr

in hac villa, quod ubi

gentiturr rcIlerife diffieile ed: sed potius erptica, ctu id

abs te non temore, ut opinor, prclatunr est, et qua titri rati
videotur: nam et maximae res, cum a parvis guae
magnos eos solent efficere.

l1l. - Beatintem in irutestigatione ueri sitam

propugnatur.

esse pn)

7. Quoniam te, inquit, r'ideo magnopere nos

ut adversum invicem disptrtemtrs, ctruod te r.rtiliter ve
confido; quaero cur beatus esse non possit, qui veru
quaerit, etianrsi minime inveniat? Quia beatum, in
Tqgetius, volurntrs esse lrcrfecttum in omnibus sapi
Qtri autem adhuc quaerit, perfectus non est. Hunc igi

quorlrodo asrae beatunq omnino non video. Et ille,

apud te, inquit, vivere auctoritas maiorum? Non onrni
inrjrit Try,getius. Quorum tandem? Ille: Eorrm scilicet,
sapientes fuerunt. Tum Ll,centius: Carneades, inquit, ti
sapiens non videtur? Ego, ait, graecus non suml nesci
Carneades iste qui fuerit. Quid, inquit Lycentius, de i

nostro Cicerone, quid tandem existimas? Hic cum di

tacuisset: Sapiene fuiq inquit. Et ille: Ergo ejus de hac

sententia habe,t apud te aliquid ponderis? Habet, i
Accipe igitur quae sit, nam eam tibi e,tcidisse arbi

Codehfii

53

Itdtut. cu pulin rnai nainte, cd wea sd treacd de partea ta, Licenfiu:

{topt din tot suflenrl si vdd oe fel de patroni [e puteli fi sentinlelor
Vt)rurtr. Lucrul este, intr-adevdr, rnBre qi atotdemn de o disculiune
diligentS." ,Dacd lucrul este mare', zicc Licenliu, ,pretinde bdrbali
llluri." ,,Nu cduta', zic, ,rnai cu seamE in aceast[ vilE, ceea ce-i
difir:il de g5sit Ia oricare dintre gingi: ci explicS, mai degrabd, de
tt gi prin ce ragiune {rnume gi se pare trie ceea ce) precum socot, a
km nu temerar rostit de cdtre tine, cdci gi lucrurile maxime, cdnd
fllnt c^flutate de ritre miculi, ii fac, indeobqte, qi pe ei nrari."

lll. - Se luptd-n fauoarea academicilor cumcit fericirea-i

' situatd-ntruinuestigareaadeud(at)ufuL
7. ,[riindcd te

vId", zice, nc;u= ne inrpingi din tot sufletul

dirrputdnr unul impotriva altuia, ceea oe m6-ncred

sd

ci o vrei util:

fi fericit cel ce cautfi adev[r(at)ul, chiar

durfi nu-l gisegte absolut deloc?" ,,Pentru cd pe fericit"., zice
fryge1iu, ,il wem sd fie perfect inleleptul intru toate. Cel rare mai
tgrrtrl inca, nu este perfect. Pe [sta, a"sadar, nu vdd absolut delq:
ftt rrr clrrp sd-l afirmi fericit." $i el: ,Poate-m, d.,p6 tine', zioe, ,sE
lflliuer:d autoritatea strdbunilor?' ,N, a tuturor", zice Tr1,ge1iu.
;A rrdrora, totugi?" El2n : ,A acelora, bine-n1eles, care au fost
Itt1r.llcp1i." Atunci Licenliu: ,Carneades', zice, .nu 1i se pare gie
ft4oleJx?" ,Eu", zice, ,nu-s greg nu ,stiu cine va fi fost Carneades
f,ittt." ,Ce', zice Lirren1iu, ,despre atotcunoscutul nostru Cicero
tlF uocr.l1i, totuqi?" Aci, dupi ce tdcu-ndelung: ,in1elept", zice. $i
lu?: ,Deci sentinfa Iui despre acest lucru are la tine o anune
Intrctr de ce n-ar putea

Placuit enim Cirproni nostro, beatum esse qui veri

inve*fuat, etisrnsi ad eilrs inventionem non valeat perveni
LIbi hoc, inquit, Cicero dixit? Et Lycentius: Quis i
eum affirmssse rrchenrenter, nihil sb homine p"rcipi

nihilqtre remanere sapienti, nisi diligentissi

inguisitionem veritatis: propterea quia si inmrtis retus

aEEerlslrs, etiarn si fonasse verae forent, liherari ab
non proset? qtrae maxinra est culpa sapientie.
si et sffllientenr necessario beahrm esse credendum est,

t{

r:l a afirmat sus gi tareB cii nu poate fi nimic perceput de c,itre

rtilr; gi cE nimic nu-i rim6.ne inlelephrlui decdt numai qi numai
tt|rtdiligenta cdutare a adevdruluis: de aceea, fiindc6, dacA le-ar
li rurirrrlit lucrurilor incerte. chiar daci ar fi, poate, adevirate, nu
t tl' l)r.ltea libera de eroare, care este in cel mai inalt grad culpa
lnltrltrptului? Dreptaceea, clacd e de crezut, gi cd inleleptul este, in
lllrrrl rrer:esar, fericit, gi cd singuri cirrtarea adevarului este sarcina

S. Aurclii

i Conhu

Audsnims

x.

LiMr

prfr,r-t6 a inlelepciunii; ce ne-ndoim sE socotim currci viap fencitd

veritatis sola inguisitio perfectum sapientiae [Col.

munus est; quid dubitamus existimare beatam vitam,
per se ipsa investigatione veritatis posse contingere?

Puute fi atinsd
ldovArului?"

B. Tum ille: Licetne tandem ad ea quae tem

concessa sunt, redire rrrrsurr? Hic ego: Illi hoc non
concrdere, inquam, quos ad disputandum non i
apud me, praesertim cum adhuc nutriendi
sitis, non solum concedinrr, sed etiam in praeceptis

volo, ad ea vos discutienda redire oportere,

concesseritis inc.autius. Et Lycentius: Non parvun

philosophia profectum puto, inquit, cum in comparati<
recti verique inveniendi contenuritur a disputante vi
Itaque libenter obsoquor praeceptis et senterrtiae tuee)
Trygetium ad id quod se tenrore concessisse arbitratur,
enim mei juris esq redire pernritto. Tirm Alypius:
a me officii nondum partes esse, vosmetipsi

recognoscitis- Sed quoniam id iamdudum dis

profectio intermmpere me comrpellit, pro meo qu
munere geminatam sibi potestatem partiepe mecrrm j
non renuet usque in reditum meum: video enim hoc
certamen longius progressurum. Et cum disoessisset:
inquit Lycentius, temere concesseras, profer. Et ille:

dedi, inquit, Ciceronem fuisse sapientem. Ergone

sapiens non fuit, a quo in latina lingua philosophia
inchoata est, et perfecta? Etsi concedam, inquit, er
sapientem, non omnia tamen ejus probo. Atqui
multa ejus alia refellas, ut non impudenter hoc de
agitur, improbare videaris. Quid si hoc solum non
sensisse illum affirmare paratus sum? Vesha, ut opinoq
interest, nisi cujus ponderis ad id quod volo
rationes afferam. Perge, inquit ille. Quid enim, inq

audeam contra eum, qui se Ciceronis adversari

profitetur?

9. Hic Trygetius: Volo attendas, ait, tu judex

quemadmodum superius beatam vitam definieris:
namque eum beatum esse, qui secundum eam

chiar qi prin sine, prin insdgi investigarea

8. Atunci el: ,Permitese, tohrgi, a ne re-ntoarce la cele ce au

,Ei, doar, n-o conced, indeobgte,
p6 Reta", zic, ncei, pe care-i impinge, la a disputa, nu dorinfa
Alhrii ade\,6rului, ci lduddrogenia puerild a ingeniului. $i, astfel,
ln mine, curn, mai crr seann[, trebuiegte incd sd fti nutrili gi educali;
llu ntrmai cd se concede, ci chiar voiesc so avefi intre precepte ce
ts r:uvine ca voi sE vd intoarceli, spre a le disputa, la acelea, pe
f,flttr le veli fi conces mai neprecaut." $i Licenliu: ,Nu micd socot
lhttintarea intru filosofie", zice, ,,cAnd, in confmntarea g6sirii
drnptului qi adev6r(at)ului, este dispreluitd de c[tre disputator
ylotrrria. $i, a5a, m[ suptrn cu plf,cere preceptelor qi sentinlei tale,
fl, lntrucet drestiunea line de d""pt,l meu, prmit ca Trygeliu sd
lftntoarcA la ceea ce el socoate cd a conces temerar." Ahmci Alypiu:
*Rn:unogteqi voi ingild dimpreun[ crr mine ci nu este rolul oficiului
luut de cdtre mine asupra-mi. Dar, fiindc{ irnci denrult hotf,rAta
6aa Jrlecare md obligi sd-l intremp, pdrtagul ctimpreunE crr nrine
fl iudecdlii nu-qi va declina, pAni la-ntoarcerea meq ingern6nata,
lh locul, bine-n1eles, al oficiului meu, potestate: v6d, tntr-adevdr,
66 nceastS. gfilceav6 a noastrf, se va-ntinde binigor incd." $i, cum
fttat temerar concese?' Aci, eu:

ploctl: ,CuvAntin, zice [,icen1iu, ,,ce conceseseqi temerar!" $i el:

rAtn admis temerar', zice, nc} Cicero a fost inlelept.' ,N, cumva
(llcuro'm, de citre care filosofia a fost, in limba latind, gf urzitd, gf
doilvArqitd, n-a fost infelept?" ,Chiar de conced c-a fost inlelept,

fitt i le-aprob, totugi, pe toate-ale lui." ,Cade-se, dar, s5-i critici

nttrlte altele ale sale, ca si nu pari cd-i improbi neruqinat faptul
dalllre carei vorba.' ,,Ce, de-s gata s-afirn ci numai pe-asta una
n.n simlit-o el drept? Nu-i nimic alta, precum cred, in interesul
nr)rtru de,cAt numai ce pondere anume aduc raliunile la ceea ce
ntiosc de reclamat." ,Haide", zice el. ,Ce,pot eu, intr-adev[r,
Itttlr'rlzni", zice, ,impotriva celui ce se declard pe sine adversaml
hri ( lir:ero?"

9. Aci, Trygeliu: .Vreau", zice, ,sd iei aminte tu, iudicele

loxtru, in ce chip ai definit, mai inainte, viala fericitd: c6ci ai zis,
vl,zi hine, cumcd este fericit cel ce trdieqte dupd acea parte a

56

S. Aurulii

Confia

Acr,demir,qs

LiMr

J, Aweliu

animi vivit, quam caeteris convenit imperare. Tu

Licenti, volo vel nunc mihi concedas (iam enim
in quam maxime nos vindicaturam se philosop
pollicetur, iugunr illtrd auctoritatis excu*si), perfectu-ur
esse qui adhuc reritatern requirat. Turr ille post dl
silentfumr: Non mncedo, inquit. Et Tiygetius, Cur,
eryrlia:a. Iethirc sunr eniru, et aveo audire, quo pacto
et perfeotus houro esso, et adhud clLreerere ventatem.
iUe: Qtri ad finenr inquit, non pervenit, fateor qu
petfeetua non sit. Veritatem autem illam solum Deum r
artritnrr, eut, forte horninis animam, curr. hoc corpus,
est teneblwum cef,@lenr, dereliquerit. Hominis autem
est, perfece qusercre vmitatem: perfa:tum enim quaen
sed iaarren horninenr. Et T4getius: Non fuitur potest bea
esse iaomo. Quonrodo eninr; cum id quod rnagn
concupiscit, assequi [Col. Ogff] nequeat? Potest a
homo beate vivere, siquidem Potest seflrndum ean part
animi vivere quam dominari in homine fas est. Potest igi
verum invenire. Aut colligat se' et non concuprscat
ne cum id assequi non potuerit, necessario miaer sit'
hoc ipsum est beatum hominis, ait ille, perfecte quaer
veritatem: hoc est enim pervenire ad finem, ultra
non potest progredi. Quisquis ergo minus instanter
oportet veritatem quaeriq is ad frnem hominis non fx
qrisquis autem,tantum quantum homo potest ac
dat operam inveniendae veritati, is etiamsr eam n(
inveniat, beatus est; totum enim facit, quod ut faciat, i
n&tus est. Inventio autem si defuerit, id deerit quod
non dedit. Fostrenro cum hominem necesse sit aut
esse aut ntserum. nonne dementis est eum qui di
nootesque quantum potest instat investigandae l'eri
miserum dicere? Beatus igitur erit. Deinde illa defir
mihi, ut arbitroq uberius suf[ragatur: nam si.beatus
sicuti est, qui secundum eam parten animi vivit,
regnare caeteris convenit, et haec pars ratio dicittu;
,t ..t, non secundum rationenr vivat, qui qt-raerit
veritatenf Quod si absurdum esg quid dtrbitamus
hondnem dicert sola ipsa inquisitionr veritatis?
I

eWra;cd;n

hnhs o,edildribr

e-afte

intAi

57

r;ririttrlui, despre c&re s-a t:onvenit cumcd le comandd celorlalte.

fJtruu, insd, ca, micar acunlT sd-mi concezi tu, Licentriu, (acum,
httnadevar, in libertatea, intru care filosofia pronrite, mai cu searna,
t{l ure s[ ne revendice pe noi, aiu lepEdat h6dul iug al autoritifi),
(t rru este perfect cel care nrai cautd incd adevdrul.' Atunci, el,
dup[ o tdcere-ndelungi: ,Nu conced', zice. Iar Tr1'ge1iu: ,,De ce,
lqp-te; explicel? Iatd-ru6-s, incaltea, aci, nurnai ochi qi urechi, 9i
Bnl de dorinla s-aud prin c pact se poate? qf cd omul este prfert,
;l r rl lnai cautd incd adevdml.' Aci, el: ,Cel care n-a aiuns la fine",
thr:, ,,recunosr: cd nu poate fi perfecr. Mirificul ader'5r, ins5, s<rcot
od eingur Dumnezeu il qtie, saLr, [x]ate., sufleml omului, dupf, ce
VU fi pdrdsit acest corp, carcra tenebroasdil, care-va-sd-zicd. Finele
ttlllului este, insi, si caute perfect sd alle adevirul: pe cel perfect il
tdutflm, intr-adevdr, dar un om, totugi." $i Tngefiut ,Nu grate fi,
pfin urnrare, fericit omtrl. $i, -ntr-adevdr, in ce chip, de weme ce
nu-i in stare sd dobAndeascd ceea (re doregte din tot sufletul? Onrul
purrte, insd, trrii fericit, dat fiind cd poate trdi dupd acea parte a
4riritului, care este legiuit si donrine-ntru om. Poate, prin Lrmare,
gtlri adevnr(at)ul. Sau adune-se pe sine qi nu doreasci ader,[r(at)ul,
ld ltu fie, curn nu-l va fi putut dobAndi pe acesta, in mod necesar,
!llilr:r." ,Dar asta insEgi este fericirea omului", zice el, ,si caute-n
fltrxl perfect adevdrul: asta-nseamn6, intr-adevir, a ajruge la finele,
diru,r.llo de care nu mai poate inainta. Oricine cautE, prin urmarel
nrlt:vrlrul mai pulin insistent dec6t se cuvine, el nu ajunge la finele
Utrurlui: oricine iqi di, ins[, cdut6rii adev[rului silinla, atat oat
Jxrllte gi datoreazd crmul, el, chiar daci nu l-a g[sit, este fericit;
fgotr, intr-adevir, tot ceea ce a$a s-a n6scut ca s5 facd. G6sirea,
tlur:rl va fi tipsit. ins6, va lipsi ceea ce n-a dat natu.ra. La urnr.a

uflrrei, cum e necesar ca onrul sd fie sau fericit, sau mizer, nu-i,
utrre, propriu demennrlui sd-l numeascd mizer pe cel ce, zi gi noapte,
n tlmlici, pe c,at poate, investigdrii ader,6rului? \/a fi, deci, fericit.

A;x,i, acea definilie mie rni-e, precum socot, mai vArtos de folos;
r,lil:i, tlacd este fericit, precum qi este, cel care trdiegte dupd acea

lnlrtc a spiritului, despre care ea convenit cumcd domneqte asupra

rr,lorlulte, Ei aceastd parte-i numiti ratiune, intreb de nu tr6ieqte
rrrrrlirrnr cu insaqi ratriunea cel t:e cauti perfect adev6.rul? Ceea ce.
rftu'ri este absurd, ce mai stEm la-ndoial[ sE-l numim pe onr fericit
prilr insdqi sinErri c6utar:a ader,Srului?"

58
W.

S. Aurulii

Conlr

q,i1e

lrgdr;nrjlms

Qail!'sit error.
10. Mihi, ait ille, nec secundum rationem vivere'
beatus onrnino, qr"aisquis errat videtur' Errat autem onx
qui semper qu"erit nec invenit. Unde. tibi unum ianr

lll, -

t:.--t etoarea.

drrobus monstrandum est: aut errontem beafirm esse

aut eum qui quod quaerit nunquam invenit, non et

Hic ille: Beatus emare non potest' Et orm diu siluisset:

autem errat, inquit, cunr quaerit; qnia ut non ent'
quaerit. Et Trygetius: (Jt non erryt Quidem, i39uit,
sed errat, orni-minime invenit. Ita autem tibi profrrtrrr
putasti, quod errare ille non vr-rlt, quasi nerno erret rnvl
aut qursquem onuuno erreg nisi invrtus' F"l tS", T}
di., orrrt^r"tur quid responderet: Definiendum vobis
inquam, qtrid sii error, facilius enim. eius fines pot'
vidtre, irr'qr"r,t iarn penitus ingressi estis' Ego' i
Lycentius, definire aliquid idoneus non sum: quam

,Nu este-n eroare, insS', zice, ,irr timp ce cautd;-c{

sd nu fie-n
rr1 rru fie-nlroare, catttfl perfect'" $i Trygeliu' ,Ca
lftrrr-ndelung:

ffl'.)urei bine-rrleles', zic&, r,

gdlrtrqte. AEa ai socotit, ins5,
dl fi,r-., eroare. ca gi cunt ni

#o..rn iefinire sit facicilius quam finire' Ego' ait i

de6niam; quod mihi facillinrum est, non ingenio, sed
optinra. Nam errare est utique semPer- clu&ertre' nun
inve.,ire. Ego, inquit Lycentius, si vel istam definiti

facile possem refellere, iamdudum causae meae

defuissem. Sed quoniam aut rts ipaa per se ardua est'
ita nrihi apparetf peto a vobis ut usque in crastinam
quaestio iiff".,.i,rt, si nihil hodie quod respon
relrerire potuero, cum id sedulo mecum ipse volvam'
ao.r""dendum putarem, non renuentibus ca
"a.r.a
deambulatum ire surrexinus: nobisque inter nos n
variaque sermocinantibus, ille in cogitatione defixus

animunr rnalii
Quod cunr fmstra esse sensisset, relaxare
cum ia
Postea
et nostro se sermoni miscere'
conflic-t
O9l2]
advesperasceret, in eumdem [Col'
redierant, sed modum imposui, persuasique u1 in ali
diem clifferri Peterentur. Inde ad balneas'

rlrll(ns, ne-am ridicat sd mergem Ia plinrbare: qi, vorbind noi intre

Iroi rrAte toate <relea, el fu adancit in ougetare' Ceea ce, cum sinrli
ln
a9i

si

60

8. Auelii

Confrfl

Dtsputltlo

A&mim
SECUNDA

11. Postridie autent cum consedissemus: Profer

inquam, quod heri coeperatis. T,lt

Lycentius

Di.trrleran us, inquit, disputationenl nisi fallor, rugatu meo

cum erroris definitio difficillima mihi esset' Hic pla

inquam, non erras? qtlod ut tibi omen sit ad reliqua, libente
optaverim (Ub. f R-etrsct, c. l, n. 2)' Audi ergo, inqui
quod heri etiam niei intercessisses, protulissem' Error
videtur esse falsi Pro vero approbatio; in quem nullo
incidiq qrri veritatenr quaerendam senrPor exrstrmat: talsu
e.,im prolr^r. non potest, qur probat nihil; non igitur pot'
errare. Beatus autem facillime esse potest: nBrr\ ne
a.trearrr, si nobis ipsis, ut heri licuit, quotidie vivere licer
nihil rnihi o"c.rtrit cur nos beatos appellare dubitarenr
Vixinrtrs enim rnagna mentis tranquillitate, ab onrn
corporis latre animum vindicantes, et a cupiditanrnr facibu
longissime remoti, dantes, quantunl homini licet, opert
rationi; hoc est, secundunr illam divinam Partem
viventesr quam beatam vitam esse hesterna inter
definitione convenit: atque, ut opinor, nihil inveninrus,
tantummodo quaesivimus veritatem' Potest igitur sol
inquisitione v.iitatis, etiamsi eanl invenire. minime possi
lromini beata vita contingere. Nam definitio tua vir
quanta facilitate excludatur notione communi' Eteni
errare dixisti esse, Semper $raerere, et nunquam inveni
si quisquam nillil quaerat, et interrogatusr
Quid
'
gratra, utmmnam mo(lo dies sit, temere statrmque
Isse opinenrr atque rcsf)ondest? nonne tibi videtur
Hoc igitur erroris gentrs vel immanissimum, non comp
est de]finitio tru. Qrria si etiam non errartes complexa
potettne definitio ulla esse vitiosior? Nam si qui
Alexandriarm quaerat, et ad eam recto pergat itinere; nor
opinor, potes eum errantem \rocare' Quid si eamdem vi
variis imlreditus causis, longo agat temPore, et tn ea
nonne et semper quaeslvlt' et nlrnquan
praeveniatur;
-i.rvenit,
nec erravit tamen? Non, inquit il[e, sempe
quar)sl\/lt.

S. Aurclii Awwtini Con0v

Au.fumi.cos

Liber

12. Recte dicis, ait L).centius, et bene admones.

enim prrirsus nihil ad rem pertinet definitio tua: non er
ego beatunr esse dixi, qui semper quaerat vcritatem. Qu<
ne fieri quidem potest: primo, quia non semper
est; deinde, quia non ex quo tempore incipit esse homt
eo jam potest, aetate impediente, verlrm quaerere. Aut
semper id putas dicendum, si nihil temporis quo ja

12. ,Drept zrc1n, zice L,icenliu, nqi avertizezi bine' De-aci,

Itttnrrdevdr, definilia ta n-are absolut nimic cle-a face cu subiectul:

quaerere. potest, perire patitur; rursus tibi Alexandri

redeundttm est. F'ac enim quemqLram, ex quo temp(

1laro poate

iter agere vel aetate vel negotio sinitur, pergere otri

i[am viam, atque, ut supra dixi, cum deviet nu
antequarr perveniat tamen vita excedere; rrrultum pr
erraLris, si tibi errasse iste videbitur, quamvis omni
potuit tempore, nec cpreerere desierit, nec invenire
quo pergebat. Quamobrem si et mea descriptio venr
et secundum earrr non errat ille [Col. O9f3] qui per
quaerrt, quamvrs non rnveniat veritatem, beatusque
ob eam rem, quod secundum rationem vivit; tua ve
definitio et frustrata est, et si non esset, nihil eam cu
deberem, si ex eo solum quod ego definivi, satis ca
firmata est: cur, quaesor nondum est ista inter
quaestio dissoluta?
Y.

#_q

Quidnctm sit sapientia.

1ll. Hit: Trygetius: Dasne, inquit, sapientiarri

rectam viam vitae esse? Do, inquit, sine dubi,r: se
tamen voln rnihi sapientiam definias, ut sciam utru
quae mihi, eadem tilri esse videatur. Et ille: Paru
tibi, ait, videtur definita hoo ipso quod nun
interrogatus es? Etiam quod volui concessisti. Si eni

s[ piari nirnic; 1i-e iarigi

Cdci inchipuieli ci cineva, din insiqi rlipa

deja sd caute, nu suportd

d6"nl()rs la Alexandria.
hr ,'r,

tlnur
td xo

fie
, 9i,

din
dacE 1i se va pdrea cumef el a
in
eroanr
fi-r,ei
totul
cu
lllui rrrult
a putut, nici nu va fi-ncetat sd
cAt
timpul,
tot
degi
eroare,
in
frurl
unde-a pornit. Dreptaceea,
si
aiungd
fi
nu
va
gi
nici
lclutc,
;.rutr,rt

drxtul de-nt[rit6: de ce, rogu-te, n-a fost incd aceastd chestiune

tlinire noi limpeziti?"
V. -. f--" an.unte-i tn,telepciuneo'
13. Aci Tryge;iu: ,Admili tu, oare, cumci in;elepciunea-i
rlroupta cale a vielii?" ,Adnrit', zice, ,fdri nici un durbiu: dar
ynlru, tohr$i, s6-mi defineqti infelepciunea, sd gtiu dacd tot acea,
tn rui se pare mie, 1i se pare 9i 1ie cd este ea-' $i el. "Prin asta Lrna,

fost acum intrebatn, zice,,pare-ti-se ea pulin definitE? Ai

rtlrcori, de fapt, ceea ce am voit. Dac6, tntr-adevdr, nu m6-nqel,
rrr:.rri

nunriti dreapta rale a vie1ii." Atunci,

[,irx:n1iu: ,Nimic nu mi se pare mie atAt de ridicol ce aceasti

non fallor, non falso recta via vitae sapienti

hrqclepciunea nu-n fals este, ea,

n<-rminatur. Tum Lycentius: Nihil mihi tam ridiculum,'

quam ista definitio videtur, inquit. Fortasse, ait ille;
pedetentim tamen quaeso, ut ratio praeveniat risu
tuum: nihil enim est foedius risu irrisione dignissinrr:.
Quid enim, ait ille, nonne fateris vitae mortem esse
contrariam? Fateor. ait. Mitri igitur, inquit ille, via vitae

rl,firri1ie", zice. ,Poate". zioe e[: ,nui pe-ndelete, totuqi. rogu-te, (]a
lrliunea sri prevind rAsul t6u' nimic, intr-adev6r, nu-i m.ri hAd
rlr.r:lrt rA-sul atotdemn de derAdere.' ,C.', zice el.,nu recuno$ti tu.
Itrr:rrltea, cumcd moartea-i contrarie vielii?" ,Recunosc", zice. .Mie.
tfSrrclrr". zice el",nu mi se [)are cale a vie{ii niciuna mai mult

hnfri A@denims

S, Arpulii

Liber

*,4uwliuAugttstir\Canhtaedsnicilor ktwintni

65

nr.llla magis videtur, quam ea qua qursque pergrt,

in mortem incidat. Assentiebatur Trygetius. Ergo

viator quispiam diverticulum vitans, quod a latroni
obsideri audierit, recta ire perget, atque ita evad
rnterrtum; nonne et vt&m vrtae, et rectam scutus
et ean sapientiam nominat nemo? Quomodo igit
omnis recta vitae vie sapientia est? Concesal enrm
sed non solam. Definitio autem nihil complecti debu
quod esset alienum. Itaque rursuE defini, si
quid tibi videturr esse sapientia.
14. Diu ille tacuit; deinde: En, inquit, iterum defini
si hoc tu nungua.ln finire ststuisti. Sapientia est via

quae ad yeritatem ducat. Similiter et hoc, inquit i

refellitur: nam dum apud Virgilium Aeneae dictrlm est
malre:
Perge

mdq

o:le.nfelepciunea!"

indelung t5cut-a el; apoi: ,[atd', zice, .definesc iardqi,

r[rr:r1 tu ai trotdrAi sE n-o sfArgegti nicicAnd pe asta. inlelepciunea
nplr: calea dreapt6, care conduce la adevdr." nl ,a fel", zice el, ,,se
1'1.

rrlipinge gi asta: inci de Ia Vergiliu, incaltea, pe cAnil

Ettt,o de citre maic5-sa:
I) u-te,-acum,

et qua te ducit uia dirige gtessunl.

era! id est ad
pervenit. Contende, si placet, ubi pedem ille inced
posuit, sapientiarn posse dici: quanquam stulte
istam descriptionem tuam effringere conor; nam
meam nulla plus adjuvat. Etenim sapientiarn non i
veritatem, sed vianr quae ad eant ducat, esse dixi
Quisquis ergo hac utitur via, sapientia profecto utihrr;
qui sapientia utitur, sapiens sit necesse est sapiens rgi
erit ille, qui perfecte quaesierit veritatem, etiamsi ad
nondum pervenerit. Nam via quae ducit ad veritatem,
uti opinor, intelligitur melius quam diligens inquisi
veritatis. Hac igitur sola via utens, ianr iste sapiens erit:
nemo sapiens miser; onrnis autem homo aut miser,
treatus: beatum igitur faciet non tanturn inventio, sed i
pr so investigatio veritatis.
15. Tum ille arridens: Merito mihi, inquit, i
contingunt, dum adversario in re non ne,cessana
assentlor: quasr vero ego sinr magnus definitor,
quidquarn in disputando magis supervacaneum pute

i,- d

nde cond uce-te calea, diriguie-tri pasu l.

(Aeneid.I,400.)

(Aeneid. 1,400.)
seguens lranc viarn ad id quod dictum

i +a spus lui

trrrnAnd el aceastA cale, aiur-rs-a la ceea ce i +a spus, Ia adevdrat,

fllir'rl: screme-te, de-1i place, ci poate fi numitE inlelepciune unde
pi-rr

pus eI, mergAnd, piciorul

pro$te$te sd sfflrdm descriPliu

tturi mult cauza mea: N-ai zis,

lmupi adevdrul, ci calea care oonducr la el. Tot cel ce se folosegte,
[ilrdar, de ar:easti cale, se folosegte absolut de-nplepciune; 9i cine
ro foloseqte de-nlelepciune, rezult6 cu necesitate ci este-nlelept: va
[i, prin urmarer inlelept cel ce va fr cdutat perfect adevdnrl, chiar
ducd nu va fi ajuns inci Ia el. CEci cale, care duce la adevdr' nu
m-rrlelege, precum socot, niciuna mai bine ca diligenta cdutare a
nrlevlrului. Folosindu-se, agadar, de singurf, aceast6 cale, Ssta va
Ii deja inlelept: dar nimeni nu-i tnlelept mizer; tot omul este, insd,
luu mizer, sau fericit: pe fericit ll va faoe, agadar, nu doar gisirea,
r:i insSgi investigalia prin sine a adevdrului."
15. Anrnci el, surAz6nd: ,,Pe merit", zic,e" ,mi se-ntAmpli mie
lrxtes. cAt ii asimt hot5r6t adversarului intr-un lucru nenecesar: cit

qi r:um, intr-adevir,

sunt marele definitor, sau socot ceva nrai

de-a disputa. Care va fr, int'altea, rnisura,

e-,r'r

rlr prisos intru faptul

66

S. Aurclii

Conlrc

A&miroa.

Lifur

Quis enim nrodus erit, si ego rurcus velim definiri abs

aliquid, et rursus ejusdem definitionis [Col. Ogl4] v
et consequentium item singillatim ornnia, fingens quod
intelligam, definiri flagitem? Nam quid plarussrmum no
meo jure definiri cogaru? si iure a me sapientiae definiti
postulatur? Cuius enim ver:bi in animis nostris ape
notionem nattlra eese voluit quam sapientiae? Sed
quonrodo, cum mentis nostrae veluti portum notio i
reliquerit, et verborurn sibi quasi vela tetenderit, wun
statim calumnisrum mille naufragia' Quanrobrenr
definitio sapientiae ne requiratur, aut iudex noster in
patrocinium digntu descendere. Tirm ego, cum iam

nox impediret, et quasi de integro magnunr qui

disserendum viderem oboriri, in alium diern disnrli:
disputare coeperafnus sole iam in occasum declina
diesque pene totuo cum in rebus msticis rlrdinandis,
in recensione primi lilri Virgilii Peractus fuit.

trDrspurrtro rERrlA

Vt. - Soptentiae definitio datur et impugnatur. Albi

dioinationes.
16. Deinde mox ut ilh-rxit, ita enim res erant prid
constitutae ut largum esset otium, statim peragendu
negotium susoepttrm est. Tirm ego: Heri postulasti, inqual

Trygeti, ut a iudicis munere ad sapientiae patrocini

descenderem: quasi vero quemquam ln Sermone
adversarium sapientia paterehrr; aut ullo defendente i
laboraret, ut maius implorare deheret auxilium' Nam neqr
inter vos aliud qr.laerendum notum est, quam quid
sapientia; in quo eem vestrum neuter oppugnat' qu
uterque desiderat. Negue si tu in definienda sapien'
defecisse te putas, propterea reliqua defensio sententi
tuae tibi deserenda est. ltaque a me nihil aliud ]rabeb
quam definitionem sapientrae, quae nec mea nec
eit, sed et priscorum hominum, et qLlam vos mirer

q,
dnrd eu a vree sd fie iardqi definit de citre tine ceva, qi, iar69i,
rrttvirrtele aceleiagi definilii, qi, prefEc6ndu-m[ ci nu-nleleg nirnic,

lft.{q

fiocn

ri

fir

coboare-ntnr
deia Pana qi

Ittqolepciun
prrtrociniul
vtlzui ci se
prr*r
iltiu
mzol

arr amAnat-o
sciPdta

, ba cu
ca4i a

Itri Vcrgiliu.

Dlspurr a rREtA
Vl. - Se dd gi se combate deftnilia tn{elnpcfunii- Dhtinagiunile lui
Albiceriu.
16. Apoi, decum +a luminat, cdci aga furd statornicite, din

llirru trecut[, Iucrurile, ca sd fie-ndestul o1iul, am luat de-ndat[

nf,u[)r&-ne) sd-i dflm de capit, negolul. Atunci eu: ,Ieri ai poshrlat",
rirr, ,Trygeliu, si cobor din oficiul iudecitorului in patrociniul
ttrlrlepciunii: ca gi cum in disculia noastr6, inlelepciunea, lipsit6
rlu uplrare, il-irrvedera pe cs.reva adversar; sau c6, ap6rAnd<l (-arevax, chinuia astfel, incAt trebuia sd inrplore rrn mai nrare aiutor. De
ftr;lt, nici nu s-a niscut intre noi de cdutat alta, decAt ce este
hrlelepciunea, in care niciunul dinre noi n-o atacd pe e4 fiindcl
lir,r'.nre o doreqte. $i nici, daci tu socoli cd te.-ai vliguit in definirea
trlelepciunii, nu 1i-e de pdrdsit de aceea apdrarea r6nrasd a
:rrrtinfei tale. $i, aqa, nu veli avea nimic alta de la mine, decAt
rlrrfinilia infelepciunii, care nu-i nici a mea, nici nou6 nu-i ea, ci-i
qi a brirbalilor din vechime, gi cea carq mri mir c5 r'tti nu

S. eurE

i,

i Canllm Aadzrlnioe

17. Hic L;rcentius, quem lrcst istarn definitionem

putabam quaetitunrm esse quod diceret, aubiecit
Cur ergo non, quaeso, sapientem w)oarrrus flagitiosissi
iUurn hominen\ quem ipsi bene novimus per innu
scorta aolere dieeolvi; Albicerium dico illum, qui a
Carthaginenr multos annos consulentibus mrra q
et certa reepondit? Innumerabilia commemorare
niei et apud eos loguerer qui expeni sunt, et paucis
satis sit ad id guod volo. Nonne cochlearium (mihi
dimbat) cum domi non inveniretur; hro iuseu
non mhrnr quid quaereraur, verum etiam nonrinatim
reE erset? et ubi lateret, citiesime veriseimeque
Item rrre praesente, onritto illud quod in eo quod

dafinilie, are sd caute-ndelung ce

si

zich., a

ad[ugat numaidecAt;

prin urmare, rogu-te, ingelept pe acel om

Itotdezmdlat, care, qtim bine noi ingine, obiqnuiegte sd se

accepimus? qui cunr de fundo emendo esset locutus,

illum divinum rem ita detulit, ut quid egisset, si
esset, ediceret. Atque ille statim non modo negotii

illud

69

lDe ce nu-l numim,

18. [CoI. OefS] Quid quod doctissimum

clariesinrun virrm Flsccianum mirari eolitunr esee abs

sed etiam, in quo ille vehementer clamabat

ipsum hrndi nomen pronuntiavit, cum ita esset
ut vix ejua Flaccianus ipse meminisset. Jam

infi,i

nvo-arrunti1i. Cd nu acum auzili prima oari crrmc5: inpelcpciunea

lucrurilor omenepti gi diuinds ."'
,eate fti;nfa
1'7. Aci, Lic.enliu, despre care credeam c5, dupb aceastd

recordari. Non enirn nune prinrum auditia,

esi nururn hunranarum divinarumque scientiarn.

nihil onurino falflrs est, sed cum puer qui mrmmoa

certam eorum partem, cunr ad eum prgeremus,
eseq onrnes sibi numerari iussit, coegitque illum ante
nosffos quos abetr.rlerat reddere, priusquam omnino
aut eosdem nurnnos vidisset, aut quantum sibi all
fuerit audiest e nobis.

Cartea

Likr

si

stupore animi non queo dicere, quod amico nost

discipulo tuo sese volenti exagitare, flagitarrtique i
ut diceret quid secrrm ipse tacitus volvereg Virgilii
eum cogitare respondit. Cum ille obstupefactus
non posst, I)errexrt quaerere qursnam vertus est.
Albicerius, qui grammatici scholam vix transiens vidi

aliquando, versum ipsum securua et garrulus

dubitavit. Nunr igitur aut res humanae non erant,

itopeascE-n o(iu cu nenumiratele curve; pe acel Albiceriu, zic,

'otre, mulli ani, Ia Carthagiua, r6spunsu-le-a nigte minunSlii qi
0ar1;e celor ce-l ascultau? Nenumd.rate ag putea aminti, dac5.
,p.nq vorbi fa$5 cu cei ce-s experti, gi qi puline-s acum de-ajuns
pontru ceea ce vreau. Oare, cAnd nu putea fi aflatS.-n casi
Iugura (mie, de fapt imi zicea), intrebat, la comanda ta, nu a
Idupuns el, pe datd gi atotadev[rat) nu numai ce anume se
ci chiar pe nume aI cui era lucrrl gi unde zdcea ascuns?
i, fiind eu de fa16, qi omit faptul cE in ceea ce era-ntrebat
BU s-a-ngelat cu absolut nimic, dar cum un sclav, care-i ducea
nigte bani, fitrase, mai nainte ca noi sd mergem Ia el, o anurrle
din ei; a comandat si-i fie siegi numdrali toli gi, intr-un
GuvAnt, mai nainte ca fie sd fi vd.zut acei bani, fie sE fi auzit de
rroi cAt i se ducea, I-a constrAns, in fala ochilor nogtri, sd-i
Itdea pe cei ce i-a furat.

18. Ce, ceea ce am aflat de Ia tine c5' il mira indeobgte pe

$ottnvdgattrl gi atotslrS.lucitr:l b5rbat Flacian, care, dupd ce vorbise

pre cump[rarea unui domeniu, i-a adus ast{el Iucrul la

.brnogtinld acelui ghicitor, incAt sd declare el public, de era-n stane,

a f6.cut- $i el a pronunlat pe datd nu numai genul

iogo{ului, ci gi, fapt pe care Flacian il clama sus gi tare, admirAndu-I,
lnrugi numele domeniului, degi era atAta de absurd, incAt Flacian
hnugi abia gi-l putea aduce aminte. Acum nu-s in stare s[ spun
fElrl stupoarea spiritului faptul cE amicului nostru) discipolului
tlh6 voind sd se h64rriascd cu el, pretinzdndu-i insolent sd-i spund
(s anume frSmAnta el tacit tntru sine insuqi, i-a rdspuns cumci el
Iutgct[ un vers de-ale lui Vergiliu. Cum el, irrcre,menit de uimire,
nu putu nega, a continuat sd-ntrebe care anume era versul, $i
Itirri Albiceriu, care de-abia v5zu, cAndva, in trecere, gcoala
glrlnrdticului, n-a stat la-ndoiali sd cAnte, sigur gi ciripitor, versul
ItrnrrQi. Ori nu erau) oare, Iucrrri, care-va-sd-zic5., omenegti, cele
E6 rrnume

Conhp, audcmicilnr

70

S. Aurulii

Corl&,a,

Amdentim

Car-ta

inti.i

71

Liber

quibus ille consulebatur; aut sine rerum divinar

scierrtia, tam certa consulentibuE et vera respondit?
utrumque absurdunr. est. Nam et hunanae res nihil
aliud quam res hominum; ut argentum' nummlr tur
postremo ipsa etiam cogitatio: et res- divrlas.quis non.
arbitretur o.", p", quas horrini divinatio ipsa c<

oale era 5la consultat; ori celor ce-l consultau r5spunsu-Ie-a

gore, atatea certe pi adev[rate, fird qtiinla lucrurilor divine?
gi una, qi alta-s absurde. Cdci gi lucrurile umane nu-s rumlc
decAt

lu

lucrurile oamenilor, precum: argintul, banii, domeniul

u.-a urmei, chiar cugetarea insdgi: qi lucruri divine cine

nocoti pe drept cd-s cele prin care li survine omului
rfiunea ins6gi? ftntrelept fost-a, deci, ,Albiceriu, dac[, prin acea

Sapiens ergo fuit Albicerius, si sapientiam

hrr*arr"rrti divinarumque scieTrtiam illa definiti

i1ie, concedem cumcd inlelepciunea este

qtiinla lucrurilor'

gi divine."

concedimus.

Yll. -

Vindicotur dato sapientiae definitia'

19, Hic ille: Prirno, i.q,ig
in qua ille qui eam,profitetur, aliquando fallitur' &
ego scientiarn non

,.oa *In*, comprelrcnsfu, sed ita comprehensis

"r,ir.,
const8t, ut neque in ea quis unqLlsm err{u1e, nec cJurDu
adversantibus impulsrre nutare debeat. Unde veriasi
quib,usdffn philosophis dioitur, in nullo eam poaee mnl
sapiente invlnfui; qui non nrodo porceprrrrn habere dc

id quod tuetur ac sequitur, verum etiam rnconcu

tenere. Scfunue autefir itrltlnr quem commemorasti, t

saepe fatsa dixisse: quod non solum aliis mihi referen
comp.ri, eed praesens aliquando ipse percepi' Eunrne i
scientem vor:ern" calrn seePe falsa dixerit; quem non vocart
si crrnctanter vera dixisset? Hoc me de amspicibus et
auguribus, et de his omrribus qui sidera consulunt, et
sonurionrm dixisse putatotg' Aut .aliquem
"oi|""to"ib*
hoc genere hominum proferte, si potestis, qui I
mrnquam de resporrsis suis dubitaveriq.iPqY:T

falsa responderit. Nam de vatibue nihil mihi puto

laborandum, qui mente loguuntur aliena'
20. Deinde res humanas esse ut concedam
honrinunr, quidquam tu existirnas nostrum eeso, quod
caflrs potest? Aut cum [Col' 0916]
vel dare rel
"Ap.*u
htrrnananrrn scientia dicitur, ea dicitur, qua qursquam

vel quot, vel quales fundos habeamus; quid auri,

u{g;6 +ridq"" denique alienomm carminum cogitr
Illi est hrrr^rr"r,r* rerum scientia, quae novit I

Se reuendicd definipia datd tnlelcpciunii.

19. Aci, el: ,intAi", zice, ,,eu n-o numesc qtiin!6 pe-aceea-ntru
rc-nqald weodat5 cel ce-o profeseazi. lntnrcAt gtiinla consistd

doar din lucrurile cuprinse, ci cuprinse astfel, incAt si nu

iascfl nici sE fie-n eroare vreodatd-ntru ea neqtine, ntci,
Itrivindu-se oric6te, sE se clatine. De unde, atotadevirat zicn-se
edtre unii filosofi cumcd ea nu poate {i a{latd-ntru nimeni decAt
i qi numai intru in{elep}i; care trobuie nu numai s[ aibd
t ceea ce ap5rS qi urmeazd, ci chiar qi sE pni nesfternutat
c[ 5]a, pe care l-ai amintit, a spusT adeseori, multe false:
lns6,
,
rc am aflat nu doar povestindu-mi al1ii, ci am simlito prezent
va eu insrrmi. 36-l numesc, prin urmare' gtiutor, deqi a spus
i false, pe el, pe care nu l-aq numi, dac-ar fi spus govdind
Pe asta socotili-o c-am spus-o despre haruspici gi augun,
dosp." toli aqtia, care consultS stelele, gi despre interprelii viselor

ardtaf-I, de pute{i, pe careva din soiul acesta de oameni,

consukat, nu se va fi-ndoit nicic6nd de r5spunsurile sale, nu
fi epus, la urma urmei, nicicAnd false. Cdci socot c[ nu mi-e
fl rn[ munci cu nimic despre poeti, care vorhesc cu mintea
0,

20. Apoi, ca s[ conced cE lucrurile umane-s lucruri ale

Ftncnilor, socoli tu cumva curnci este al nostru ceva, pe care
ftrnlc fie sd ni-I dea nou6, fie sd ni-l ia intAmplarea? Sau, cAnd se
lrn 4r:iin15 a lucmrilor urnane? aceea zice-se, prin care negtine gtie
fi! lAtt:, fie ce fel de domenii avelna ce aur, c arglnt, gi ce, ln fine,
ugotrtrrn din poeziile altora? Aceea este qtiinfa lucmrilor umane,
BHt'r. cunoaste lumina prudenlei, frumselea temperan{ei, tiria fo4ei,

t-

S. Autelii

i.

Contro Acc.dcmircs

Liher

prudentiae, temperantiae decus, fortitudinis robur, jus

sanctitatem. Haec enim sunt, quae nullanr fo
metuentes vere nostra dicere audenrus: quae si Albi

ille diclicisset, nunquam, nrihi crede, tam luxur

lTu(ititatea justiliei. Acestea-s, intr-adevhr, cele pe carel

ll6tt,nuindu-ne de nici o soart4 indrr[znim s6 le zicem cu ader,Srat

glr rroastre: pe care' dac5 Albiceriu 6la le-an fi-nv[1at, n-ar fi tr'iit,
rt|l|irle-mi, nicicand atAt de luxurios 9i de strAnrb.

Ci

a zis, incaltea,

deformiterque vixisset. Quod autem dixit, quem

,r'oh,eret animo ille a quo consulebatur; neque hoc

inter res nostras esse numerandurn; non quo

ne
honestis.sinas disoiplinas ad possessionem quandam

animi llertinere, sed quia versum alienum

et

imperitissimis canere ac pronuntlare concessum

Ideoque talia cum in memoriam nostram incurrerint,
mirum est, si sentiri possunt ab hujus aens anl
quibusdam vilissimis, quos daemonas vocant, a
nos superari acumine ac subtilitate sensuum posse

ratione atltem nego; atque id fieri nescio quo

secretissimo atque a nostris sensibus remotissimo.
enim, si miramur apiculam melle posito, nescio
sagacitate qua hominem vincit, unde advolare; ideo
nobis praeponere, aut saltem conparare debemus.
21. Itaque vellem magis iste Albicerius, ab eo qui di

cuperet, interrogatus ipsa metra docuisset; vel

quopiam consultorum, de re sibi statim proposita
lrroprios cecinisset. Quod eumdem Flaccianum
dixisse soles commemorare, cum illud divinationis
magna mentis altinrdine derideret atque despiceret.
nescio cui abjectissimae animulae., sic enim dice
trihueret, quo ille quasi spiritu admonitus vel inflatus
respondere solitus esset. Quaerebat enim vir ille doctissi
ah iis qui talia mirarenturr, num gramnmticnm vel

efttMli ai aerului acesnria, care se mrnresc demoni, de cdtre care

drrtrced ci se poate ca noi sri fim intrecufi prin asculimea 9i
rtthtilitatea simlurilor, prin raliune, ins6, neg; gi asta se-ntAmpld
lnir-un nu qtiu ce mod atotsecret gi atotindepdrtat de simlurile
lloastre:ri. tntr-adevdr, daci ne intreb6m de unde zboard albina.

prin nu gtiu ce sagacitate, prin care'J intrecg

nu trebuie, de asta, sd ne{ prepunern pe ea noud. Ei nici

doprrnAndu-qi nrierea
p.r r)m,

lltllcar

si

ne<) asemulm.

21. $i mai voiam eu, aga, Albiceritt dsta, intrebat de cdtre cel
rtr tlorea s6-nve{e, sr[J fi-nvf,1at metrele insele: sau, constrans de
rureva dintre cosultatori, sd fi cantat versuri proprii despre lucrtil
IJr(rpus pe datd sieqi. Ceea ce aminteqti, indeobqte, cumcd adeseori
i, ,i.-, acelaqi Flacian, cum lua, prin mare altinrdinea minlii, i'
rlorddere gi dispreluia acel soi de divinaliune 9i i-l atribuia nu
prin care 6la,
;tirr cirui atotablect suflelel

gi
lHtea. ii intreba, incaltea,

il,rsiprerrenit cu spiritul

rispund6 pe

t pe cei

c,e se

[linunau de unele ca astea, Putea-re-ar, oare, Albiceriu s6-i invefe

vel geometrian-r Albicerius posset dor:ere? Quis autem i

nosset, et non istor-r.rm onrnium imperitissimum

Quamobrem ad extremum hortabatur,'ut animos

qui talia didicissent, illi divinationi sine dubi

praeferrent. darentqtre operam his disciplinis inst
atque adnriniculari suam mentem, quibus aerlam I

invisibilium animantium naturam transilire,

supervolare con iingeret.

et

rlftria sufletele lorugi qi s6-qi dea silin1a 9i sn-qi suslinfl mintea loru^;i
sE sard peste
lrrin aceste discipline, prin care se le p9a16 surveni

lutrrra aceasta aenani a insuflelitelor invizibile gi s<l intrelcE in

zlroru-le pe deasupra.

74

S.

Awelii

Contru,

Amdcmias

Liher

YIII. - Hariolus an sapiens, et quid

sit sapiens. Sapien

dex:riptio tuendae Academicorum opiniani

22. Iarn res divinae cum, omnibus co

meliores augr.rstioresque multo quam humanae sint;
pacto ille eas assequi poteraq q"i +rid esset ipse, nesci
Nisi forte existimas sidera, quae quotidie contempla
magnum quiddam esse in comparatione verrssrmr

Caftcotntfi

&AyAA4WuCrnnm

75

sc,u tnfelept; pi ce-i tnpeleptul' Descrippia

inpelepciunii, ocomdatd pdstdrii opinici academicilor'
', 22. Acum, cum cu tolii concedAnd-o, lucrurile divine-s cu
hdrut mai bune qi mai auguste decAt umanele, prin -Tfact pYtea

?llt. - Ghicitor

ru qha ce era el insuEi? Doar, dac6

care le Privim dimPreund zilnic,

alie cu atotadevdratul

ci

9i

secretissimi Dei, quem raro fortasse intellectus, sen

autem nullus attingit haec autem praesto sunt oculis
Nec ista igitur strnt illa divina, qualia se sola scire sapi
profitetur, caetera autem quibus isti, nescio qui divi

intelectul, simPl,
Poate
tea insd le sunt de fa16 ochilor

vel ad vanarn jactantianr, vel ad quaestum abutuntur,

re divinatori, atruzeaz{ fie sPre

solut mai vile fa1[ crr stelele' N-a

sideribus [Col. OelT] profecto viliora sunt. Non igi

Albicerius rerum humanarum ac divinarum scienti
particeps fuit, frusraque abs te isto modo definitio
tentata est. Postremo cum quidquid praeter res
atque divinas est, nos vilissimum ducere et omnin
contemnere oporteat; quaero in quibus rebus quaerat i
tuus sapiens veritatem? [n divinis, ait ille: nam virtus eti
in homine sine dubitatione. divina est. Has igitur Albiceri
;am screbatr euas tuus sapiens semper inquiret? T
Lycentius: Divfuras, ait, et ille noveraq sed non eas quae
sapiente quaerendae sunt. Quis enim non evertat
loquendi consuetudinem, si ei divinationem
adimat res divinas, e quibus divinatio nominata est?
illa vestra definitio, ni fallor, nescio quid aliud quod
sapientiam non pertineret, inclusit.

23. Tum Trygetius: Definitionem istam, inquit

defendet, si libebit, ille qui protulit. Nunc mihi tu
respondeas, ut tandem ad id quod ugit"., veniamus.
sum, inquit ille: Dasne, ait, Albicerium scisse.verum?
inquit. Melior igitur tuo sapiente. Nullo modo, ait ille:
quod genus veri sapiens inquirit, non solum ille
hariolus, sed ne ipse quidem sapiens dum in hoc

vivit, assequitur: quod tamen tantum est, ut multo si1

praestabilius hoc semper cJuaerere, quam illud ali
invenire. Necesse est, ait Trvgetius, ut mihi in angustiis

-s acele divine, desPre care

cE singurd ea le gtie: celelalte,

ul lucn-rrilor omenegti gi divine

de cdtre tine cu 6sta definilia
noi sd disPreguim absolut qi si

prxrtim atotvil tot

".ea

oe este

in

r*"

H#;1"#:1ffi$i;X

6 nici un fel de dubiu, chiar

care inPtePtr-rl tdu le cauti

, Licenliu: ,Divinele", zice,

rebuie cdutate de cdtre inlelePt'
c[tli ttine nu rSstosrni intreagi consuetudinea de-a vorbi, dacE-i
gr"rttcctle lui divinalia qi-i interzice lucrurile divine, de la c'are a
a vl)asqd
iurt ,rrrrritl insagi divinalia? Dreptaceea, definilia aceea
ce n-al' apa4ine de
B inclus, dacd nu m6-nqel, nu gtiu ce alta,
lttlr.lepciune."
23. Atunci, Trygegu: ,Definilia asta', zi@, ,o rna ap6ra, de-i
L"-, rostit-o. Acunr v.e'au sd-mi rispunzi tu
vD face pl6cere,
""[
cele din trnna, la ceea despre ce l vorb1OL]
in
tirr,g"rrr,
lllio, ca.[
zice, ,cd Albiceriu a gti-ut ade"v1("9"t1"
o&re',
el.",Lagi,
zice
,A,,1o",
urmare, decAt inleleptul tdu'" 'In
prin
brrr,,
zicn."
,,.",
,,M*i
]t
caut6
iti.,i r'rn chip", zice el, ,cici genul adevir(at)ului, pe careJ
iqeleptul
m6car
iul,rlt:ptrl, .u do". gtricitoml ila delirant, ci nici
Itrnrlii nu-l dobAndeqte, cAt timp trdieqte in acest corp: care gen
ciuta pe el
Brt()i tohrqi, atAta, inc6t e cu rlnrl mai de seam[ aJ
zice
necesar"'
J".a, t-t gHsi pe celdlaltul weodat6'" ,E
J,rrrrrres,

I
S. Awelii

i ConbvAadcmims

Liber

definitio illa subveniat. Quae si propterea tibi vitiosa

est, quia complexa est eum quem non possumus
sapientem; quaero utrrm eam probes, si sapientiam
humanarum divinarumque scientiam dicamus,
eanun quae ad beatam vitam pertineant. Est, inquit
et ista sapientia, sed non sola: unde superiol defini
invasit alienum, haec autem propriunr deseruit: qu
illa avaritiae. ista stultitiae coargui potest. Etenim ut i
jam explir:em definitione quod sentio, sapientia rn
videtur essc rerum humanarum divinarumque, quae
beatam vitam pertineant, non scientia solum, sed
diligens inquisitio. Quam descriptionenr si partiri
prima parg quae scientiam tenet' Dei est; haec autenr I
inquisitione contenta est, hominis. llla igitur Deus,
autem ht-rmo heatus est. Tum ille: Miror, inquit, sapi
tuum quomodo asseras frustra oPerarn consunle
Quomodo, inquit Lycentius, frustra operam co
cum tanta mercede conquirat? Nam hoc ipso quo
sapiens est; et quo sapiens, eo beatus: cum atr omnit
involucris t:orporis mentem quantum Potest, evolvit,
seipsum in semetipsum colligit; cunr se non Permr
cupiditatibus laniandum, sed iIr se atque in Deum s
tranquillus intenditur: ut et hic, quod beatum esse
inter nos convenit, ratione perfruanrr; et extremo die vi
ad id quod concupivit adipiscendum reperiatur para
fruaturque merito divina beatitudine, qui lrumana
ante perfn-rctus.

o acelora ce 1in de viofa fericitd." ,Este', zice el, ,qi aeta

frlolepciune, dar nu singura: de unde defrnilia de mai nainte a
strdinul, asta, insd, a pdrdsit propriul: dreptamo, aceea
doveditd vinovattr de avarilie, ocoasta' de proatie. De
fi
Esute
[luti^teri, ca sd expliq aqrm, eu lruumi, prin deflrnilie' ceee ce
dlttr, inplepclunea mi se pare mis cfi ste nu doar *iinto ci chiar
diligenta inchizilie a lucrurilor tuuane gi divine, carrc sd fnn de
i, prima
[io1u fericita. Descripliurre

$r

F": qli''P oT
,F$,T
T.*3
rit cu inchizilia, -i a omulur. t'rur eoetrB-\ asaoar, fericit
, prin astalakd, omul." Ahurci eL ,Admil?, acn, ,modul
urc-[ litrerezi pe-nleleptul tflu segi conslmro ,itrdarnic ailir4a."
zsdatrtic sili$a, c$nd
trc chip", zice Licenliuo ,s6{i
igA o

prirr ce-i inlelept, prin asta-i fericit: omr tgi d8f6qur$, p cAt
rtc, mintea de toate involucrele oorputui, Ei ao adrurtr pe aine
6i intrr.r sine insuqi, cum nu se-ng*duie po aine de efAgiat
Iit[1iloa ci, pr-rruri linigit, e{Semamu eime gi,nuu Dmnezeu:
rllqi infrrpte, gi aici, dintm raliture' [nrclrri& eea'oe +,4 oonvenig
rurinte"-ntre noi, cd-nseamrtA a fi fcdeiq qi-n ultirna zi a viqii,
,$ lio aflat pregrltit spne-o primi coea ce arzf,tor dorit-a; 9i e$4i

lnlnrpte, pe merit, bucr.nria dintnr divina beatitudine, el, csre

qla.trfruptat, mai naintg hmrria dintm cea urnanA'"
t

IX. - fCol. 09181 Epilogus.

24. Tum ego, cum Trygetius quid sihi es
respondendum cliu qlraereret: Non puto, inquam, Li
etiam argumenta huic defutura, si eum otiose qua
permittamus, quid enim ei quovis loco defuit
respondendum? Nam primo ipse innrlit, quoniam de h
vita quaestio [ata est, et beatum solum necEsse est
sapientem, siquidem stultitia etiarn shrltorum iudicio mi
est; p-rfectum sapientenr esst debere, non auten

atflta rEsplatA? Cdcr, prin tnsrgi faetul cil d'omd6" cr4rilepq

,Ul,

Epilog'

24. Atunci, eu, cum Trygeliu iqi cAuta-ndelung'co-ar avea

rfispuns:
fn
,,Nu socot', zic, ,Licen;iu, c-tu of,-i lipeaecd lui
flgrrnrentele, dac6-l lftsdm sd cotlte-n pace: cdci ce i-a lipsit
lui, ln oricare loc vrei, sd r6spundfr? De sltminteri, mai int0i,
liirr,k,ir s-a ndscut chestiunea deepre viap fericitd, el insugi a
ttorrr:hrs gi cf, e necesar ca-nleleptul sd fie eingur fericitul, dat
lltrul cd prostia este, pdnfi + dupd iudecata proEtilor, mizerd;
ffi hrleleptul trebuie sA fie perfccq cd nu eate, ins6, porferr cel

7B

S. AurcEi

i Contro Aqdemicos

Liher

qui adhuc verum quid sit inquirit; unde ne b'

quidem. Cui loco tu cum nrolenr auctoritatis obii
esse,

moleste aliquantum Ciceronis nonrine perturbatus,

se statim erexit, et generosa quadam contumacra

verticem libertatis exsiliit, rursumque arripuit quod
de manibus violenter excussum: quaesivitque abs te,
tibi perfernrs, qui adhuc quaereret, videretur; ut si
non esse perfecnrrrl ad caput recurreret, demonstrare

si pooset, per illam definitionem, perfectum esse homi

qui secundum legem mentis vitam gubernaret: ec per
heahrm nisi perfectum esse non posse. A quo te la
cum expedisses cautius quam putabam, et perfect
hominem diceres, inquisitorem diligentissimum veritt
ipsaque illa definitione, qua beatam vitam illam
esse dixeramusl quae secundum rationem ageretur,
praefidentius apertiusque pugnasses; ille tibi plane

nam occupavit praesidium tuum, unde pulsus omni

sumntam rerum amlseras, ni te induciae reparassent.
enim arcenr locaverunt Academici, quorum t
sententiam, nisi in erroris definitione? Quae tibi nisi
fortasse per somnium rediret in mentem' lam q
responderes non lrabebas, cum in exponenda Cicerr
sententia idipsum tu ipse ante comnemoraveris. Dei
\.entum est ad definitionem sapientiae, quam cum ta
calliditate labefactare conareris, ut tua furta nec i
auxiliator nrus Albicerius fortas.se comprehenderet;
tibi vigilantia, quantis viribus restitit? +ram te pene inv<
atque depressit; nisi Postrenro te tua definitione n
tutareris, diceresque humanam esse saplentll
inquisitionem veritatis, ex qua propter ani
tranquillitatem beata vita contingeret? Huic iste sent
no.r iespo.rdebiq praeseaim si in proroganda diei vel
quae restat, reddi sibi Sratiam posnrlabit.
25. Sed ne longum facianrtrs, iarr, si placet, srmo

claudatur, in quo inrmorari etiam superflrnrm

Trar:tata enim res est pro suscepto negotro satrs; qu{re

pauca omnino posset verba finiri, nisi exerc:re vos

caftN

tilni

79

mai cauti incd cc sd fie adevdr(at)ul; de unde, nici fericit,

iqur. Cirei chestiuni, cum tu i-ai obiectat cu ponderea

.it51ii,
greu Pertttrbat intrucAtva de numele lui Cicero,
"1,totuqi, de-ndatd, gi, printr-o anume generoas5
tremat,
ie. a sSrit in culmea libe(Itii gi a apucat iariqi <;eea
frr violent smuls din mAini: 9i a ciutat sd afle de la tine
incl mai calltd] ca,
1i se pare 1ie perfect, sau nu) cel ce
nr6rturiseai ci nu este perfect, s-o reia de la capdt qi sd
nstreze, pe cdt fu-n stare, prin acea definilie, cumcd
rt este omul ce-gi guverneazd viala conform legii minlii'
cll, prin &sta, nu se poate si fie fericit decflt numai 9i numai
rrfociul. Din care la1 curn tu te scipaqi, mai precaut der:At
rrLrum. l-ai gi nurnit om perfect pe inchizitorul atotdiligent
adev6rului qi ai gi luptat mai frilos qi mai fiqiq cu aiutorul
i definilii, prin care anr zis cd viafa fericit6 este tocmeri
r care e treite conform ra{iunii; el 1i-a plntit-o-ntrutotul: a
, de fapt, prezidiul tdu, de unde alungat, ai fi pierdut
I esenlial, daci nu te-ar fi re-ntremat armistiful' Unde,
fltllrinteri- aqezatu-gi-6g fortireala academicii, a ciror sentin[e
lg o uperi, dacd nu in definilia erorii? Care, dac5 nu-qi revenea

llr||lriziqia adevirului, dintru cane, datoritd tranchilitelii

rtriritului, are parte de via{a fericitd? Acestei sentinte el nu-i
vir rrlspunde, .rrai cu seamd dacl va cere fav,are^ fie gi-rr
ce rimAne din zi
]lrur()garea pirfii

25. Dar, s6 n-o facem mai lungi, im:heie-se, dacd vi e pt

Irlrr,'" acum. aceastd t:onr''orhire, in care scxlot chiar superfluu a
Ittr,r z,i[)orri. A [ost, altninteri, tratatA-ndestul, pentru nego{ul
htrrt rrsupra-ne, chestiunea, care putea fi absolut incheiatd, dup5

80

S. Aunrlii

i CoNm

Adomiw

Liber

nenosque vestros et studia, quae mihi magna est

explorare: nam cum iustituissern vos ad quaerend
veritatem magnopere hoftari, c@frcram ex vohis
quantum in ea momenti poneretis: omnes autem

tantum, ut plus non desiderem. Nam cum beati

cupiamus, sive id fieri non Pot$t nisi inventa' sive
nisi diligenter [Col. Ogf9] quaesita veritate;
caeteris omnibus rebus, nobis, si beati esse

perquirenda est. Quamobrem iam istanr, ut

disputationem terninemuq et relatam in litteras mit

Licenti, potissimum patri nro, crrius erga philosophiam i
prorsus animurn teneo. Sed adhuc quae adnrittaq qua
fortunam. Incendi autem in hoec studia vehernent
poterit, crrn teipoum iam intennrm mecum [Col. O92O]
vivere, non aucliendo solum, verum etiam legendo i
cognoverit. Tibi autem si, ut sentio, Academici placent, vi
ad eoo defendendm validiores pora; nam illos ego reos
decrevi. Quae cum essent diaa, prandium paratum
annuntratlrm est, iltgue surreximus.

M@t

Carteattutii 8l

daci nu voiam sd v[ exersez pe voi qi sd explorez

vii vogtri, pasiunile. care-s nlarea mea grijd: cdci, cutn
ituisem sd vi-ndemn din tot suflenrl la c[utarea adevirului,
lnceput sd caut sd aflu de la voi cat pret veti fi pus pe el:
n1i pus. incaltea, atAta, cAt si nu doresc mai mult' Altminteri,
dorim sd fim fericitri, fie c[ asta nu se poate-mplini decAt
rrrui prin gdsirea, fie cd nu, decAt numd prin ditigent cdutatul
nv,t.i p.r.iprrnAndu-le Pe toate celelalte lucruri, noud, dacd
sE fini fericili, ne e de cercetat cu deosebitd gliifr'
ine cuvinte,

)taceca, s6 termindm acum? Precum am zis, aceastd disputa,

in scrisoare, si i-o trinritem' Licenliu. at')turgenl

c6rui spirit il 1in de-acum in fala filosofiei' Dar
al
,er,
il,ri
norocul, care si-l lase si intre' Va putea, decum
doar
uEtept
i
fi cunoscut, nu doar din auzite, ci r;itindu-le pe ac'estea, cd
lnsuli, ocupat dimpreuni cu mine, trdiegti cleia astfel' fie,
lnltea, daci, precun sinrt, i1i plac academicii, pregdteqte-1i
i valide fo4ele spre-a-i apira, c[ eu am hot[rAt s6-i crtez
pt vinovali." Caie, decum furd zise, am fost anun{a1i c6-i
D,.lvestitd

trrrinzul, qi ne-arrl ridicat.

LIBER SECIJNDUS

CARTEA

Romanianum Maecenatem suunt ad

amplectendam philosophiam rursus cum grati
animi significotione hortatur, tresque illi describil
Collotiones, in guarum prima etplicantur placita
Academicorunt. In secunda nouae ac ueteris
Academiae discri.mina referuntur; et erploditur
sententia horunt. philosophorum, qui cum ueram
haud rrxse deprchendi putarent, oeri tamen simile
se sequi proftterentur. In tertict dicitur quid illi
uerisimile seu probabi.le oppellarent.
I. - [Col. Ogf9]

Contrct Academicorum mtiones Dei

A DOTJA

Erprimdndu-si, din nou, recuno7tinla

atgumente, sd i se corwacrc

fald

de

il indeamnd, cu noi
.filosofiei. Ii desoie, api,

Romanian, Sfdntul Augustin

urmdtoarele trei dlspule. In prima $unt .fdcute

cunoscute opiniile qcademicilor; tn a doua se amtit
deosebirile dintre l/echea Si Noua Academie gi sunt
combdtute doctrinele acelor filosofi care, intru
pretinsa neputin{d de descoperire a adevdrului,
sus[in uerosimilul; in a treia se erplicd
ce-onume-nseantnd ceee ce academicii numeau
oerosimilul gi probabilul.

autilio

- ()ontra raliunilor

est.

academicilor e neuoie de ajutorul lui

I)umnezeu.

1. Si quarn necesse est, disciplina atque sci

sapientiae vacullm esse non posse sapientern. tam
necess esset invenire dum quaeritur; omnis prof

Academimnrm vel calurnnia, vel pertinacia, vel perwi

vel, ut ego interdum arbitror, congrua illi tempori r
simul cum ipso tenrpore, et cum ipsius Carnea
Ciccronisque corprritrus sepulta foret. Sed quia srve vi
hujus nrultis variisque iactationibus, Romanianei ut
eodem te probns, sive ingeniorum quodam stupore?
socordia vel tarditate torpentium, sive desperatio
inveniendi; guia non quem facile oculis ista lu:L tam
mentibus sapientiae sidus oboritur; sive etiam qui

omnium populorum est, falsa opinione inventae

veritatis, nec diligenter homines quaerung si qui

et a quaerendi rroluntate avertuntur; evenit ut scientia

1. DacA, pe c6t de ne@sar este ci inleleptul nu poate fi vacuu

rlisciplina qi qtiinla inlelepciunii, ar fi fost tot at6t de necesar
ert sd fie gdsitd in timp ce-i ciutatE, toaL'i, absolu! fie calonuria,
lrrcrtpdlAnarea, fie indir[tnicia, fie, precum etr nrai socot incE,
irrnea congrr..'il acelui timp, ar frr, dimpreund cru timpul insugi gi
trupurile, al lui Carneade insugi gi al lui Cicern, inmornrAntati'b.
fiindc6, fie prin multele gi variile agitalii ale vielii acesteia,
prer:um le inr:erci intrr tine insuli, Romaniane, fie printro anurrle

Itupoare a ingeniilor, fie prin nepisare, fie prin incetinealI,

r4ite, fie prin disperarea de a g6si, cdci nu pe c6t de uqor
,.uiltil,rr, lumina acasta, tot atAt de ugor le r6sar,e minlilor steaua
,, ht;r:LrJrciunii; fie chiar ,si prin falsa, care este eroarea tuturor
glrlxrurelor, opinie a adsrtrrului allat de c{tre sine; qi nici oamenii
,,llu rrrutd diligent, daai cei care cauttr se gi intoarnd de la voinfa
de rr t'riuta: se-nt6mpii ca ltiinla si le provin6 rar gi pulinilor: qi,,

84

S. Aurclii

Liber

paucisque pr<-lveniat: eoque fit, ut Academicorrm arr

quando cum eis ad manus veninrr, nec mediocribus vi
sed acutis et bene eruditis, invicta et quasi Vulc
vicleantur. Quamobrem contra illos fluctus procel
fortunaeo cum obnitendum renr.is qualiumcunrque

tun in primis divinum auxilium omni devotione atr

pietate implorandun est; ut intentio constantissi
bonorum studiorum teneot cursum suuln, a quo eam
casus excutiat, quominus illam philosophiae tutissi
tua
iucundissimusque Portus accipiat- Haec prima
est; hinc tibi metuo, hinc te cupio liberari, hinc, si

dignus sim qui impetrem, quotidianis votis auras I

prosperas orare non cesso; oro autem ipsam summi I
Virtutem atque Sapientiam- Quid est enim aliud,
mysteria nobis tradunt Dei Filium?
2. Multum alrten me adiuvabis pro te depreran
si non nos exaudiri posse desperes, nitarisque nobis'
et tu non solum votis, sed etiam voluntate, atque illa
naturali mentis altitudine, propter quam te quaero?
singulariter delector, quam semper admiror, quae in te,

nefas! illis rerum domesticarum nubibus quasi ful

involvitur, et multos, ac pene omnes latet: me a
alium, vel tertium, faniliarissimos trros latere non
qui saepe non solum [Col. O92O] attente audivir
fulgura fulmini
-,rrtr.,it tua, sed etiam nonnulla
pro
caetera
ut
enim,
propiora conspeximus. Quis
tam
rnquam,
cJursl
conmemorem;
taceam et unun

unquaill tantum intonuit, tantumque lumine

emicuit, ut sub uno fremitu rationis' et qur
comscamine temperantiae, uno die illa pridie saevi
peninrs libido moreretur? Ergone non erufl1pet ali
ista virtus, et multomm desperantium risus rn
stlrporernque convertet; et locuta in terris quasi

futurorurn signa, rursus proiecto totius corporrs or

recurret in coelum? Ergone Augustinus de Romani
fmstra ista dixit? Non sinet ille cui rre tohlm dedi,
nunc recognoscere aliquanrum .-oepi.

Aweliu

Ar$wti\

Confr@

arudgnfuilgr

Cartea a

datn

85

{rata se face ca armele academicilor, c.flnd se aiunge cu ei corp

se par[, gi nu bhrbalilor mediocri, ci ascul{ilor Ei

Dreptaceea, cAnd,
1e invdlalilor, de neinvins gi cvasirmlcaniene.
r!r)rp, sd

li

iva acelor talazuri gi furtuni ale so4ii, e de opintit pnn

e oriciror virtugi, atunci, mai cu seami, trebuie, cu toatd

iunea gi pietatea, implorat aiutorul divin, ca intenfia

a bunelor shrdii sn-gi fn[ cursul sdu, de la <nre sd
o-nt6mplare s[ n-o primeascd portul atotsigrrr 9i
nici
ulrutd
pldcut al filosofiei. Aceasta-i prima ta cauz6; de-aci mE tem
nr tine; de-aci doresc sn fii tu liberat, deci, o, numai de-ag fi
tur eu, cel c-are si obgin, ntr-noetez rugAndu-md zilnic rugiciuni,
l'or pentru trne aure prospere; () rog, altminteri, pe-lnsigi a
,n D.,..,.,tr..,1ui Vi.tr.t. qi inlel.pciune. Ce alta este,
, Cel pe Carele mistelele ni-l incredinleazi noui Fiu aI
Dutnnezeu!?3?

mi vei aiuta, incaltea, pe mine, stiruitor mgdtorrl

tine, dacd nu vei dispera cumcd rugile noastre nu Pot
ltplinite gi vei tinde qi tu dimpreturd cu noi, nu mrnrai prin voturi,
driur gi prin voinl6 qi prin mffica ta altinrdine fireasc6 a nrinlii,
fifnr <nre te caut, prin care singular md delc'oe4 pe care pururea
atlmir, care este in tine, oh, nenorocire, prin nourii treburilor
ic.e, in{6gurat{ ca qi fulgen-rl, qi nrultora, ba aproape tutrrror
$fite ascuns[; mie, ins[, 9i unui al doilea sau al treilea,
(lamiliarilor tii, nu ne poate rSrr6ne ascrrnsd, nouA, car'e adeseori
tlxu' arn auzit atent murnrurele tale, ci am qi privit, dimpreunS,
ptrqine, fulgurririle at6t de-asemEn6tore fulgerelor. Cine'
t'ltmirrt ri, ca si le tac, pe moment, pe rrlelalte qi so amintesrl
pe unq cine, zic, tunat-a c6ndva, atit de subit, atAta qi-a rdprirat
ctr lumina min;ii, ca, sub un singur fream[t al raliunii gi-un
hnilrr anurne al temperan{ei, sd mor[, -ntro singur{ zi" atra abscrlut
2. MuIt

l&ilntl

lhut,

h rtrr
Flol

eq oare? Zrdarnic zisu-lea, oare, despre Romanian,

pe-acestea? N-o va permite Cel Oui
Augustin
trrmare,
Ftitr

Ug,llt()ttroe-n @r,

ifulrr-l-r.,-.r.. tonrl, pe Carele-ncep intruc6tva a-L recr-rnoaqte ac,nra!

86

S. Aurelii

Conttu

Ademiws

II. - Romaniano groti animi obsequium whibet, eumque

philosophiam hortatun

3. Ergo aggredere mecum philosophiam: hic

quidquid te anxilm saepe, atque dubit&ntem mirahili
solet movere. Non enim metuo aut a socordia mon[r\
a tarditate ingenii tui. Quis enim te quando aliquantr
esg in sermonibus nostris vrgilanti
respirare
"o*."*
quis acutior appamit? Ergone tibi gratiam non repensa
an fo.t.r." p"ulrlum debeo? Tu me adolescentul
pauperem ad peregrina studia pergentem' et domo
sumptu, et, quod plus est, animo excepisti' Tu pa
orbatum amicitia consolatus es, hortatione animasti,
adiuvisti. Tir in nostro ipso municipio, favore, fsmfiad

cclmmunicatione domus tuae pene tecum claru

primatemque me fecisti. Tu Carthaginem illustri
professionis gratia remeanterq ctrm tibi soli et moorum

consilium meum spemque aperurssemr

QuBrIl\

aliquantum illo tibi insito, qura ibi iorn doceham, Pad

amore cunctatus es: tamen ubi evincere
cupiditatem, ad ea"quae videbantur meliora tendent
nequisti; ex dehortatore in adiutorem mira benevolenti
moderatione conversus es. Tu necessariis omnibus i
adrniniculasti meum. Tu ibidem rursus, qui cunabula,

quasi nidum studiorum meorum foveras, iam vol

aud*r,ti. sustentasti rudimenta' Tir etianr cum te abs(
atque ignororrte navrgassem, nihil succensens [Col' o10l
teflrm communicsssem ut solerem' atque ali
qooa
"-or, quam contum&cram susPrcans' m&
quidvis
iirconcussus in amicitia; nec plus ante oculos tuos
deserti a magistro, quam nostrae nrentis penetr
puritasque versata est.

87

ll, - Augustin ti omtd lui Romanian recunogtinfa din addncul

' sufletului pi tl indmmnd sprc fiIosofte.
' 3. Apuc6, deci, dimpreund cu mine filosofia, adic6, tot
B6oa ce

te migc6, -ndeobgte, pe tine, anxiosul 9i nehotdrAtul!

Nu m[ tem eu, incaltea, nici de nepdsarea moravurilor, nici

do.ncetineala ingeniului tEu. Cine, de-altminteri, ar[tatu-s-a,

e0nd ni s-a conces sd respirdm intmcdtva, in disculiile noastre,
Bui vigilent decAt tine, cine, mai ascutit? Nu-1i voi rlsplf,ti eu,

favo
ml
pe
m-ai
primit
Tu
irrat*Z
itrei.ri, la studii, qi-n casE,

,Drin uimare, fie, oare,

zu-fi eu pufintel,

I sirac, purces in

gi, ceea ce-i mai

cu amicilia
consolatu-m-ai
tat6,
Rlultul, intru spirit. Orfan de
in insugi
aiutatu-m-ai.
averea
cu
to, .,., ,r..fl"trl ilrsuflelitu-m-ai,
impf,rtdgirea
familiaritate,
favoare'
prin
tu,
mrrnicipiul nostru,
0nrei tale eproepe dimpreund cu tine renumit qi frunlaq
iloutu-n -ai. heintorcAndu-mi, grarie profesiei mai ilustre, la
Onrthagina, curD 1ie singurul, 9i niciunuia de-alor mei, i1i
darviluisem hot6rArea mea gi speranfa, degi, prin fe-nndscutul
tlnor de locurile natale, ai stat, cdci predam deia acolo, Pufintel
lh cumpEnd, totuqi, cum n-ai fost in stare sd-nvingi cupiditatea
edolescentului tinz[tor spre cele ce pireau mai bune, te-ai
oonvertit, cu mirificd bundvoin{d, dintru dehortator intru aiutor'
l\r ai spiiinit, cu toate cele necesare, drumul meu. TU, tot acolo,
larflgi, care incdlzigi leagnnul Ei cvasicrribul studiilor mele, mi-ai
fim1inut, cutezitorului de-acum de'a zbura, inccrcdrile. Tir, chiar
ti cAnd, absent tu gi neEtiind, navigaeem, nea16{Andu-te cu
irimic, cE nu md sfituieem cu tine, precum obignuiam' 9i
lnchipuindu-1i orice alta decAt contumacia, ai rdmas neclintit
ln amicilie, qi,-n fala ochilor t[i, nu s-au rflsucit mai mult copiii
Rllr[siti de magistru decAt penetraliile gi puritatea minlii
ll0nBtre.

4. Postremo quidquid de otio meo modo gaudeg;

a superfluarum *piditttr* vinculis wolavi, quod de1

or".ib* mortuarum gurarurn, respiro, resipisco, redeo
me; quod quaero intentissimus veritatem, quod in
jam ingreJior, quod me ad sumnum ipsum m

perventurum esse confido;

Auteafuua

il

Liber

tu animasti, tu impulisti,

fine, tot ceea de ce m6 bucur, acunt, din o$ul meu: cd

Etu zburat din lanprile superfluelor cupiditi;i; c5 despovdrat
tlt poverile grililor moarte, reepir, rnE-ntrent, mE-ntorc Ia mine;
rrll intentilsim caut adevdrul; c[ pigesc deia s6 aflu ceea ce
4.

in

Irrrl-ncred c[ are sd mi aducd la lnsugi nrodul suPrenr, tu

lrrinrat-ai, tu indemnat-ai, ru fEcut-ai. Al cui servitor vei fi fost,

88

.9. AureJri

Grits

hnfri

Awidemiaa

lfirlwdiuAwwtin hnbwwdmillar

Liber

miniser fueris, plus adhuc fide

quam ratione rermprehendi. Nam cum praesens
tibi exposuissem interiores motus animi
vehementerque ac saepius assererem, nullam mihi vi
prooperam fortr.rnanr" nisi quae otium philosophandi
nullam beatam vitam, nisi qua in philosophia vi
sed me tanto meonrm onerer quorluu ex officio meo
penderet, nrultisque necessitatibus, vel vani mei
fecisti.

anrteml

vel ineptae lrreorlrm nriseriae refrenari: tam magno es

gaudio, tam sancto huius vitae inflarnmatus ardore, ut

diceres, si tu alr illanmr irnporttrnarrm litium vincrrlis ali
nrodo exinrereris, ornnia mea vincula etiam patrimonii

mecllm particiFstione rupturum.

5. Itaque cum admoto nobis fonlite di

nuffFrflm essavimus inhiarrtes in philosophialrl atque
vitarn quae inter nos placrrit atque convenit, prorsus
aliud oogitare; atque id ornstarrter qurdenr, sed mimrs acri
agrbernuo;,putebu,mtrs tarnen satis nos agere. Et quoni
nrmdtr"lrr ader:st ea llarnnra, quae flflrurra no6 arleptura

illanrqua lenta aestuabamus, arbitrabamur vel

nraximam. Curn ecce tibi libri quidam pleni, ut ait Celsi
bouas res arabicas ubi exhalarunt in nos" ubi iUi
instillarunt pretiosissimi unguenti guttas Pauci
incredibile, Romaniane, incredibile, et ultra quam de
fortasse et tu cnadis; quid amplius dicam? etiam mihi i
de nreipso incredibile incendium concitanrnt. Quis me
honor, qtrae hominunr pompq quae inanis famae crrpidi

quod denique hujus mortalis vitae fomentum

retinactllum commovebat? Prorsus totus in me cu
redibam. Respexi tantunr, oonfiteor, quasi de itinere in

religionem, quae pueris nobis insita est, et nredulli

implicata: \/erum &utem ipsa nre ad se nescientem rapi
Itaque tituhans, properans, [Col. 0922] haesitans arri

apostolum Paulum. Neque bnim vere isti, inquam,

potuissent, vixissnt+re ita ut oos vtilcse manifeshrm es!
@rurn Litterae atque rationes huic tanto bono
hrl"g, tohrrn intntissime atque cautissime,

C;aftwodow

89

[trd, conceput-am, pAnd acum, rnai mult prin credin$ decAt

lu cuprins prin raliune. Cr{ci, pe c6nd, prezent' i1i expusei, 1ie
Druzont, miqcnrile interioare ale

spiritului meu, zi.pam ne-ncetat.

iur qi tare'* cd ntie nu mi se Pare nici o soartd prosperE decit

EUlnai cea care ar da oliul de-a filosofa; nici o via1d, fericit[,
dacdt numai prin care s-ar trii intru filosofie, dar cd eu slrnt
ciror

via16 atarna de sen'iciul

ale
r mei: te-ai ridicat
de sfAntS ardoare

ucurie,

lnfrAnat de atAta povara alor mei, a

necesitdli, fie

fie ale

zici cd,
litigiilor
de
lanqunile
anume,
mod
weun
in
scdpat,
fi
tu
vei
dard
lplerltoare, tu ai si rupi toate lanlurile mele ehian prin
lntplrtagirea cu mine a patrimoniului tiu.
5. $i, aga, cum aprinz6,ndu-ne iasca, pletasegi, n-am incetat
R[:it'And, ahtiali intru filosofre, gi n-am ctetat absolut lirric alta
du'llt acea viala care ne-a convenit gi ne-a pldcut gi asta o fdceam
Elnctant, desigur, dar mai pu;in arzEtorl socoteam, totuqi, cumci
firi facem destul. $i, fiindcd nu era inci de fa{5 atra flam{ care,
;uprt:rnd, avea sd ne-nst[pAnescd, pe acee&, p
ll$-nr:ingeam, o credeam a fi cel pu{in nraxima.
dn,lu* anume c64i plineiq, cunt zice Celsinto.
noi niresmele arabice, da:um ii picurar[ acelei llilcdrui pufintele
incredibil,
pirrltrrri de atotprelio
nilne, mar
mai
mu
multul
r;rr
$
incredibil,
htult ce sd zic, chiar
care
oamenilor,
a
ttArnirE incendiultl . Care onor, care pompf,
qi
chiar
odgon
nutremant
fine,
zupiditate a fainrei deqarte, ce' in
fl vielii acesteia muritoare mI nriqca atunci? Absolut totul
lltil-tltorcearn in goan[-ntru mine. Reprivit-am nurlai, nrirturisesc,
procum de pe drum, intru mirifica religie, csre inci de copii
ittrt,r-r."-r. noud rdsEditd qi, -n mdduva oaselor, impletitd: cu
ilft:vdraq insd, ea lnsdEi md rdpea la sine ;re mine, negtiutor-,r1. Si'
61u. impleticindu-mi, repezindu-m6, ezitAnd, mi-l insuqesc pe
[;r*rtolul Pavel. Altrnintei, zic, nici n-ar fi fost in stare ei de atAtes
;i .ioi n-ar {i trait, aqa cum e.nvederat ci ei au triit, daci scrierile
Iul pi chiar raliunile i +ar fi-ncontrat acestui atAta de mare bine'
( litit-am totul atotincordat gi atotprecaut{2 .

S. Alo:elii Augustini Contru

Adcmins

U:

Liher

6. 'Iunc ver,t quantulocx.rmque jam lumine asperso,

se mihi philosophiae facies apemit, ut non dicam tibi,
ejus rrungrritae fame senrper arsisti, sed si ipsi adversario

a quo nescio utrum plus exercearis quam impediaris,

denronstare potuissenq nae ille et baias, et amoena

et delicata nitidaque convivia, et domesticos histrio

postremo quidquid eum acriter commovet in
delicias, abiiciens et relinquens, ad ejus pulclrritudi
blandus amator et sanctus, mirans, anlrelnns.. ae
advolaret. Haba enim et ille, quod confrtendum e$,
decus aninri, vel potius decoris quasi sementem,
erumpere in veram pulchritudinem nitens, tortuose
defomdter inter scatrra vitiorurrU et inter opinionum
dtuneta frondescit: tamen non ces,qat frondescere, et

acute ac diligenter in densa intuentfius quannrrn sini

eminere. Inde est illa hospitalitas, inde in conviyiis m

humanitatis condimenta, inde ipsa elegantia, ni

mundissima facies rerurrr omnium, et undique cunc
perfrr.xderx adumbratae venustatis urbarritas.

6. Atunci, insd, cu oricAt de pufind lunrind, iatd, stropit,

hlu filosofiei aretahr-mi-s-a nrie atAta, inc6t, sd nu zic qie, care ai
tti p.r"rr.a rupt de foamea acestei necunoscute, ci, dacd i-aq fi
putut-o-nvedera insuqi adversarului tdut'r, de cdtre care nu qtiu
dn vei fi fost sau nu mai mult exersat decAt impiedicat, el,

dirpreluind gi plrlsind absolut sigur gi bdile, 9i atotplicutele

porndrii, gi delicatele gi strdlucitoarele convivii, qi histrionii
donrestici, Ia urma urmei, tot ceea ceJ miqc6 pe el in oricare
dnlicii, ar fi zLrurat, nirAndu-se, g6ff,ind, arzAnd, blAnd iubitor
,;i frAnt, la fmmselea ei. Are gi el, incaltea, ceea ce-i de recunosout.
O unume mAndrefe a spiritului sau, mai degrab6, cvasisdnrAnla
HAndrelei, care, tinzind sd erumpE-ntru adevirata frumsele,
llrfrrrnzegte rdsucit gi diform intre putregaiul viciilor gi-ntre
IltlrIciniqul opiniilor ingel6toare: nu-nceteazd, totuqi,
'l6.rtfmnzeas<l[ gi si Ie emine, pe c6t le este danrl, pulinilor acut
;l rliligent privitori in desiguri. De aici este cunoscr.rta ospitalitate,
do nici, eleganla ins[gi, strilucirea, atotcunoscuta fa16 a lucmrilor
"ltlrlr:
gi urbanitatea adumbratei venust5li revdrsdndu-se, de peste
,1tl1. ;.re

trll. - Philocalia et Philosophia. Romanionum rurslts

lll. - Filocalia gi I'ilosofia.

phi{osophiom accendit.

Ro

,da

sp re

A,ugustin

tl aprinde

iardsi pe

ftlosofte.

lu numele rmlgului: altminteri, filocalia gi filosofia au fost

lpruope similar poreclite, gi vor sd par6 cvasinrbedenii indesine,

;l xunt{a. Ce este, irrcaltea,^filosofia? Amorul inlelepciunii. Ce,

Quid ergo sapientia? nonne ipsa vera est pulchritud

Germanae igitur iotae sunt prorsus, et eodem pa

procreatae ([Jb. f Rehact., cap. I, n. B): sed illa vi

libidinis detracta coelo suo, et inclusa cavea popula
viciniam tamen nominis tenuit, ad commonendu
aucupen ne se contemnat. Hanc igitur sine pen
sordidatam et egentem volitans libere soror saepe
sed raro liherat: non enim philocalia ista unde genus
subito Aesopus factus sum) LTrcentius tibi carmine

mania n

7. Filocalie se zice r.trlgar asta: sd nu dispreguiegti acest nurue

7. Philocalia ista vulgo dicitur: ne contennas

hoc ex r.rrlgi nomine: nam philornlia et philosophia
similiter cognominatae sunt, et quasi gentiles inter se
volunt, et sunt. (hrid est enim philosophia? Arror sapi
Quid philocalia? Amor pulchritudinis. Quaere de

agnoscit, nisi philosophia. Quam totam fabulam

toate.

flftrculia? Amoml frumse1ii. lntreabi de greci. Ce-i, prin urmare,

hrprlopiunea; nu-i, oare, ea ins.igi adevhrata frumsetre? Surori clulci,
Flm(lar, sunt absolut ele gi de-acelagi p[rinte procreate (Lib. I
f,clract., cap. 1, n. 3)';: dar prima, trasd din cerul s6u de vAscul
lhirloului qi inchisd-n colivia populari, qi-a linut totugi vecindtatea
Itttruilui, spre-al prweni pe pisdrar sd no disprequiascd. Pe asta,
F;nrluq flri de pene' murddrit6 gi s[rac6, o recunoalte adeseori
lt)ru-trs, zburAnd liber, dar rareori o libereazS: nu recunoaqte?
hrtr-rulwdr, de undeSi trage neamul filocalia asta decAt numai qi
lttrrrrui filosofia. Fabula. pe care, toat[, (cdci am devenit subit Esop),
li'u vu spune, mai suar., in poezie, Li,:en;iu, c[c.i este un poet

92

S.

Aurclii

i Contru Amdcmicos

Liber

fi.Awvliu

Attsttstin, Conha

aedsnfuibr

Cartw a daw

93

indicatrit poeta est enim pene perfectus. Ergo ille, si

pulchritudinem cuius falsae amator est, sand

renudatieque paululum oculis posset intueri, qua
voluptate philosophiae gr*mio se involveret? Quomodo
te cognitum, sicut verum fratrem amplecteretur? Mi
haec, et forsitan rides. Quid si haec explicarem ut
quid si saltem vox, si [Col. 0923] adhuc facies videri a

non potest, ipsius philosophiae postet audiri? Mirare

profecto; eod non rideres, non desperares. Crede mihi,
nullo desperandum ed, de talibus autem minime' Omni
sunt exemplq facile evadiq facile revol,at hoc genus avl
rnultis inclusis multum mirarrtibus.
B. Sed ad nos redearnue, nos inquam, Romani
philosophenrur: reddam tibi gratiam, filius tuua coe

mirAndu-se.

B. Dar sh ne-ntoarcem la noi, la noi, zic, Romaniane, sd

jam philosophari: ego eum reprimo, ut discipli:

necessariis prius excultus vigentior et firmror r
quatrm te ne metuas expertem, si bene te novl' au
tibi liberas tantum opto. Nam de indole quid dica
Utinam non t&rn rara esaet in hominibus, guam certa
in tel Restant duo vitia, et impedimenta inveniend
veritatie, a quibus tibi non multum timeo; timeo ta
ne te contemnas, atgue rnventurum esse desperes, aut

ne invenisse te credas. Quorum prirnum, si tamen i

ista tibi disputatio fortasse detrahet. Saepius

succensuisti Academicis, eo quidem gravius, quo mi

eruditus esses; sed eo libentius, quod veritatis anr
illiciebaris. Itaque iam cum Alypio, te fautore,
et tibi facile pe.reuadebo quod volo, probabiliter
Nam ipeum verun non videbis, nisi in philosophiam
intraveris. Illud autem alterum quod te fortats
inveniese praesumis, quamvis a nobis iam quaere
dubitansque diecesseria, tamen si quid superstitionis
anirnurn revolutum est, eiicietur profecto, vel cum
aliguam inter nos disputationem de religione misero,
flrm praeteno tecum multa contulero.
9. Ego enim nunc aliud nilril ego' quam me ipse
a vanis perniciosisque opinionibus. ltaque non d

d0ik:a, cd prezumi, poate, cd tu ai allat ceva, deqi vei fi plecat de

lu rr.ri cduiarrd inci gi indoindu-te, daci ceva din superstilie s-a
Frlrrffi5urat in spirit, va fi a]rsolut alungat, fre cAnd fti voi fi trimis

u llrurme disputA intre noi despre religie, fie c6nd, prezent, voi fi
rlirr:rrtut rnulte dimpreun6 cu tine.
9. Eu, incalte&, nu fac, acurn, ninric alta dec6t

ci mI

purghez

qi pernicioasele opinii' $i, aqa, nu

;re rnine insumi de vanele

94

S, Aurelii

i Aonut Awderniwc

Libq

rnclius,urihi esse, quam tibi. Unum tantum est

L;r.r"deam formnne tuae, quod solus frueris l,uciliano
an et,tr.i invil.u.", S$ri" dffir" nreo? Sod quid diri aliud

tuo, et ortmiurur quroutr-r.T"re unum gumus? De quo

ut sul*enias desiderio ,rneo, quid tc rcgemr? Ttr te ipse
me roga quantum seis, quia detres. Sed numt s
dico, cavete ne quid vos noa arbitremini, nisi quod
didiceritis, saltem ut nostis, unum, duo, tria, quatuor si
collecta in sunrrram fieri decem. Sed item cavete ne vo6
philoeophia veritatem aut non cognitunm, aut nullo
ita posse cognosci arbitremini. Nsm mihi vel potius i
credite qui ait, Quaerite et inuenictis (flslth. YII1 7),
cognitionem deslrerandarn e66e, et mani{estiorem
guarr sunt illi nr-urreri. Nunc ad pr,opsittun veniamus. Ja
enirn se!'o coepi metuere, ne hoc principium modu
excederet, et non est leve. Nam modus procul dubio divi
est: sed fefellerit cunr dulciter duciq ero cautior cum sapi

fuero.

Dlsputnrro

Iv--

Repretuntur in priorc

Qf,.Awetiu Arypoti+

hrzhoaadBnricilor

daw

95

hril-ndoiesc cd-mi este mie mai bine decAt fie. Una mai e de unde
efi invidiez norocul tdu. cd te-nrbucuri singur de Lucilian al nteu:

lou

6tt,

lnu
ln lt

Altnrinteri, prea tarziu inoep sI nrd tem sd nu depdgeascd inccputgl

Imleta mdsura, gi nu e ugor; de fapt; mdsura este, fiirE nici un
dutriu, rJivind, dar va fingelat ori de c6te ori comand6 dulce: voi
li luai precaut, c6nd voi fi fost inlelept-

PRtltA

libm disputata.

Carua a

PRrml D.sPUri
lY.

S'e repetd cele

disputate tn prima corte.

lO. Poet pristinum sennonerr\ quem in prirnum I

09241 libnrm @ntulimus, septem fere diebus a
fuimus otiooi, cum tres tsnturn Virgilii libros post pri
neoenseremus, atque ut in tempore congruere vi
tract$remus. Quo tamen opere Lycentius in poeti
studium sic inllammatus est, ut aliquantum mihi eti
reprimendus videretur. Iam enim ab hac intentione
nul}sm se rm derccari libenter ferebat. Tandem tamen
retractandam quam distuleramus de Academi
gueestionem, cum & rne, quantum potui, lu
philosophiae laudaretur, non invitus accessit: et forte
ita serenus effulaerat, ut nulli prorsus rei magis,
aerenandis animis nostris congruere videretur.
itaque solito lectos reliquimus, paululumque cum

Ulrrustd-ncordare,

nu se colroar[ cu pldcere la nici

&hr1-rrdeletnicire. Totugi, clrm a fost, pe cAt am putut, I[udate de

r,lllre mine lumina filosofiei, ni s-a aldturat. la urma urnrei-. nu
hrr;xrtriva voinlei, la retratsrea chestiunii despre acadcmici, pe
r,rrri) () amdnarim: qi, -ntimpldtor, ziua striluci atflt de senind,
prult
lrrr;flt p[rea cd nu-i congrufl absolut niciultui alt ltlcru mai
mai
ne-am
p6r6sit,
rlnrrlt insenindrii spiritelor noastre- $i, aqa,
cu
dinrpreuni
qi
lucrat
pu;rntel
rlrrgrubi ca de obirrci, paturile am

S. Aurclii

i,

Contm Amdemims

Cartea a

Liber

inquit, audiam de Academicis disputantesl volo m

legatur sermo ille vester quem dicitis me absente perfectu

non enim possum aliter, cum inde huius discepta

occasio nata sit, in audiendis vobis non aut errarti,
certe laborare. Quod curn factum esset, et in eo pene
antemeridianum tempus consumptum videremus;

ab agro, qui deambulantes nod acceperat, dom

instituimus. Et L5rcentius: Quaeso, inquit, ante prandi
milri breviter totan Academicomm sententianr
repetere ne gravens, ne quid in ea me fugiat, quod
partibus nreis sit. Faciam, inquam, et eo libentius qtlo
hac re cogitans parum prandeas. Ne, inquit ille, isthi
seclrrus sis: nanr et nrultos, et nmxime patrem nleum
aninradverti eo edaciorenr, quo refertior curis esset. Dei
tu quoque de istis metris cogitantem non sic exPrtus

ut cura mea mensa secura sit. Quod quidem a

Y.

Acodemicorutm placita.

11. Agam, inquam, bona fide, quoniam de

praescribis. Nam et Academicis placuit, nec homi

scientiam posse contingcre earum duntaxat rerum,

ad philosophiam pertinent; nam caetera curare

Carneadcs negabat; et tamcn hominem posse

97

rii, ceea ce nu suferea! pe moment, arn6nare' Atunc| A\piu:

i inainte sd vi ascult pe voi disputAnd despre academici,
au', zice, ,s5-mi fie cititE disculia aceea a voa6trii, cdreia zicelr
altfiel, cum
i-a1i dat de capnt in absenla mea, altrninteri, nu pot
fie,
greqesc,
sE
nu
fie
acplo s-a ivit trcazia acestei dezbateri,
ce,
Ceea
voi'"
pe
nleles, s5 nu m[ muncesc, ascultAndu-vi
dirninelii
rdstimpul
Petrecut
se ficu, qi v[zum aProape-ntreg
usta, din cArnpul, care ne primi plimlrftndu-ne, arn hotdrAt sd
urwr
,,Rogu-te", zioe, ,sd nu refuzi s5-mi
f,oar(-,ellr IIffi.
ntoaroem
9i
!,r Licen{iu:
".."a.
inainte de prfrnz,-.intl:agl
scurt,
pe
:fi, expunAndu-rni-o
din ea @va, ce-ar fi-n folosul
scape
si
nu-mi
inta academicilor,
at6t mai cu plEcere, cu cAt,
otl
zic,
face",
voi
meu.' ,,O
,9i
mai pu1in." ,S[ nu fii",
prAnzi
vei
lucru,
accest
la
r el, ,prea sigur de asta: cici, iatE, qi pe mulft, qi, nui cu seant[,
tat6l meu l-am bagat adesea de seanrd cu atat mai mancdcios,
eAt era mai inc6rcat de grili- Apoi" tu insuli nu m-ai luaq in fapl
mine, g6ndindu-mi l,a aoeste nretrc, in seanrS,.incAt masa si fie
mea. Ceea de ce, indeobgte, nrd mir la mine insurni:
rr[ de

egimus, quod tempurs urgebat. Tirm Alypius: Antequan.t

meipsum mirari soleo: quid enim sibi vult, quocl tu

cibunr pertirracius appetimus cunr in aliud intendi
animum? Aut quid est quod manibus et dentibus nost
occupatis nobis, animus imperiosus fit? Audi p<.rti
inquam, de Academicis quod rogaveras, ne te nretra i
volventem, non solum in epulis sine metro, sed etiam
guaestionibus patiar. Si quid autem pro mea Par
occultabo, prodet Alypius. Bona fide tua opus est, i
All.pius: nam si nretuendum est, ne aliquid occultes, a
deprehendi difficile posse arbitror eum, a qur: me i
didicisse nullus qui me novit ignorat, praesertim curn
prridendo ver() non magis victoriae, quan animo t
,xrnsulturrs sis.

dorta

!.ija

incaltea, sd-nsenrne cd atunci poftim mai aprig m6ncarea,

,r

"..u,
drxl la alta ne-aqternem incordat spiritul? Sau cum se face c6,
Bupati noi cu nr.,iinile noastre qi dinlii noqtri, spirinrl devine mai
?" ,Ascult5, nrai degrabin, zic, ncnea ce-ai cerut despre
i, si nu cunrra, rostogolinduli tu-n minte a(E te metr, sd
tupofi, nu nunrai la bucatele de pe mas55 ci chiar qi<r chestiturile
qa {in
tin ,1i..r1i", fdrd tle metru. Iar, ori de cAte ori voi oculta
i, olr* rosti Nypiu.' ,E nevoie de buna ta cnedinlA", zice
,ts

<rl,
hypir, ,cici socot ce-i difrcil sd poatd fr supriru de cdte mine
cA
le-am
eu
nu
ignord
cunoagte,
mi
care
do io *t"1", niciunul,
invrtlat pe astea, nrai c,q searnd cqnr, in rotirca adev5nrlui, n-ai sd-i
p4i mai mult de griii victoriei decAt spirinrlui tdu'

'1,

Inudpdtum acodemicilor.

,Voi faceo', zic, ncu bund credinld, fiindci pe drept tt

qtiinla nu poate
nnrerr ii. De fapt, qi academicilor pldcunr-laa, qi o'i
qin de filosofie;
care
se-n1elege,
lucmri,
' rll.i tunine onrului, a acrlor
'f,lti Oameades nega cumc6 el le are pe celelalte-n g.tia; qi ci, totuqi,
onurl poate fi inleleot, 9i cd toatd sarcina inleleptului, precum a
11.

aGonffi

98

lrrdrlnioe

Aweliu

Li}er

Licenti, illo eermone dissertum est, [Col. O925

con{uieitione veri explicari. E1 Uuo confrci, ut nulli

rei sapiens assentiatur: erret enim necesse est, qud

nefas est, si assentiatur rebus incertis. Et omnra I
esse non dicebant solum, verum etiam copiosissi
rationibus affirmehant. Sed verlm non posse
ex illn stoici Zenonis definitione arripuisse videbantur,
ait id verrm perclpi posse, quod ita esset animo r
ex eo unde esset, ut esse non posset ex eo unde non
Quod brevius planiusque sic dicitur, his signis verlrm
comprehendi, quae signa non potest habere quod fa
est. Hoc prorsus non poste im'eniri, vehementissin
convincerent incubuerunt. Inde disse

philosophorum, inde sensuum fallaciae, inde

furoresque, inde ,peeudonreni et s@ritae in illius
patrtcinio viguerurrt. El anm ab eodern Trunone accepi
nihil esse hrrlpitre quam opinari, confecerunt csllidi
ut si;nihil:perdpi ,pgect, et sset oprnauo turPrssrma,
ulrqusrtr eapiens approluret.

flinc eis invidia magne conflata

fi

enirrr esse consqtrens, ut nihil egeret, qui nihil

Unde dornrientem semper, et officiorum omn

desertorem, sapientem suun Academici descr
videbantur, quen nihil approbare censebant. Hic
inducto quodam probabili, quod etiam verlsr
nominabant, nullo modo cessare sapientem ab
asserebant, cum haberet quid sequeretur; veritas
sive propter naturae tenebras quasdan? sive p
similitudinem rerunt, vel obrtrta, vel confusa loti
e

dicebant. Videor mihi brevitr totum, ut volui

expoauisse, nihilque recessisse a praercriptione, Al1'pi,

id est egisse, ut dioitur, bona fide. Si enim aliquid

non ita ut est dixi, vel forte non dixi; nihil voluntate
factum, est. Bona ergo fides esg ex a-nimi sententia.

99

citre tine, Licenliu, in

tros dec5t a opiria, au c,onclus, atot.giret, ca,

est:

Quanrvis et ipsanr refrenationern et guasi

assensionis magnam Prorsus actionem sapientis

Corre a dnua

acea d:iscu1ie, se
lsoar[ intm cEutarea adevfl(aQului. De unde incd se conclude
filosoful sE nu-i asimtd nicipnui lucru:' c6ci, daca Ii se asunte
ilor incerte, e necesar a fi intlr eroare) ceea ce-i este nelegiuit
phrlui. $i, crrmci toate sunt incerte, nu doar zicnan, ci chiar
au prin atotcopioase rafionamente. Ci, cumc6 adevdr(at)ul
t ;rcote fi cuprins, pS.reau c5. qi-au insugit-o drn celebra definilie
adev[r(at),
rtoicului Zeiot, care zice cE poate fi perceputI- acel
J^ ---l^
^^+^
unde este,
de
acela
de
la
spiritului
astfel
imprirnat
ia fost
sd nu poatd fi de Ia acela de unde nu esteft ' Ceea ce, rnai
gi mai de-a dreptul, se zice astfel: adev6t("t)"1 poate fi pe
n cuprins prin acele semne) Ile cale serule nu le 1rcate avea
ce este fa1sul CA asta nu se poate absolut deloc afla, pusu-s-au
r{ cloceasca atotvehement, ca s5 convingfl. De aici, disensiurule
r, de aici, inqel[toriile sirnlurilor, de aici, vedeniile Ei furorile,
nici inflorira pseudomeniia? qi soritele$, in patrociniul acelei
,zc. $i, cum iqiinsuqirh, de la acelaqi Znrtot, cd nirnic nu-i mai

aus(inut chiar de

sapientenq satrrientisque toturxr munus, ut ebs te

12.

hntra aademicilor

daci nimic nu

perceput, iar opinarea-i atotruginoas5' in{eleptul sE nu

niciodatE, nirnic.

72. De aci umflatu-1i-s-a marea invidie: pirea, cicd, a {i

txecvent cumcd cel ce nu aprobi nirnic, sd' nu facd nimic' De
academicii pireau c6-l descriu in{elept aI lor, pe care-l
gi dezertorul
lotau a nu aproba nimic, Po pururea dormindul
probabil,
ceva
anume!
acel
inducAnd
irror indatoririlor. Aci,
un chip,
in
nici
c[,
zicean
gi
verosimil$
,
crrre-l numir[ chiar
ulmeze;
s[
are
ce
ctrm
la-ndatoriri,
de
ptul rru-nceteazL
naturii,
al
anume'ntuneric
unui
cauza
fie
din
ml, incaltea,
fie
fntunecat,
fie
zilc&a
at
lucrurilor,
similitudinii
cauza
rlin

!0rrfrrz. Oricum, zicean cumcd 9i insdqi totala-nfrAnare qi

100

Contw

S. Awelii

AuwtiuAWttstinh*uomdmfuilar CaftNofutn

Acr,dc,rniryar" Liber

enim homo falsrs docendus, fallax c,avendus debet

quorurn prius magistrum bonum, posterius disci
cautum desiderat.
13. Tum Al5'pius: Gratum, inquit" habeo, cum

Licentio a te satisfactum est, et me onere rm

relevasti. Non enim magis tibi verendum erat, ne q
explorandi mei causa minus a te diceretur (nam
modo qui fieri poterat?) quam mihi, sr rn quoquam
prodere fuisset .r"""r... Quare faxis, ut illud quod der
non tarn percontationr' quanr ipsr percontantll
differentia no\/ae ac veteris Academiae', ne te
exponere. Prorsus, inquam, fateor, piget' Qu
r

beneficium dederis (nam et hoc quod commemoras',

rerrr mnxirle pertinere negare non possum), si

paululum conquiescente, apud me distinguere

norni*ra, et cauam novae Academiae aperire
Crederem, inquit, me quoque a prandio te a

voluisse, ni te rriagis a Licentio territum dudum pt

et
PraescriPsisset, [Col'

uid huius involutionis

ut
ex

dicere tenderet, mater

(nam domi ianr eramus) ita nos trudere in prandi

coepit, ut verba faciendi locns non esset'

DlsPurrrlo

aberraveto; reurabis id, ut deinceps huiusm

clelegationem non pertimesoam' Novae Acadenr
tEirn oonffE veternr conoeptLrm, quam

ar$itror

lrume gi sd descoperi cauza noii Academii'" ,Aq putea crede",

gi pe mine de [a prAnz, dacd nu

socoti pe tine mai inspiimAntat de Licenliu, adineaori, gr
.,".".*'1t-,i nu ne-ar fr prescris, astfel, ca tot ce fine de aceasti
0lceal6 si i se explice lui pe scrrrt, inainte de prAnz'" $i, cAnd
apun[ cele ce i-air mai rimas de zis, maica noastrd (ci eram
acasd) incepu astfel s.i ne ntflne Ia prAnz, incAt nu mai era

,ci wei sd m5-ndep6rtezi

rle rostit nici o vorbi.

Drspur,t A DouA

tr4. Deinde. cum tantum alimentorum

clu8rthflu compescendae fami satis esset; ad pratum regr
nohb, Alnrir-ls, Pa.reant, inquit, sententiae tuae, nec au
rm.raare. Si enirn nihil ne fugerit, gratabor eum
tuao? tirrn etiarn nrenrorise nreae. At si in quoquam tortt

Stoir;os

omul care se-ngali se cade s5-i par{ de-nvfl1at omului,

de ferit: dintre care, primul recere magistrul bun,
, discipolul precaut."
13. Atunci, Alypiu: ,M{ simt indatorat", zice, ,cum qi lui
du i s-a dat satisfacqie de cdtre tine, qi pe mine mai uqurat
rnr"irr. inrpusi. Altminteri nu-1i era 1ie mai mult de temut
[t mie. ca nu cumva, incercAndu-m[ tu pe mine (cdci cum
putea sd se-ntAmple?), s[ spui cu-ceva mai pulin; de-ar fl fost
nr se t" dau de gol e, pe tine. Dreptacea sd faci bine qi sd
i fie silfl si expui, ceea ce-i este de lips5, nu atAt intrebdrii, cAt
rpi intrebitorului, despre diferenla dintre noua qi vechea
mie." -Ba, mdrturisescn, lic, ,mi-e sild peste poate'
qi asta, Pe care
lol)trioeea, i-rli vei fi fdcut un mare bine (intmcAt
girrintegti, nu pot nega curnc6 line de chestiunea in diu:u1ie),
cu mine, pulintel oclihnindu-mi,
11,1t vei ii ,roit sa distingi, fali

SDCUNDA

W. - Academicte notxte et ueteris dis:idium'

disddium non

101

esso comnrotum. Nec vero discidiu'rr

I, -

Cearta dintre noua qi uechea Aco'demie'

lf,ti1
lllt I

A,,rr,
lrr,rrt

inte, sd

ra noll
cdt s-a
trebuie

t02

S. Aurelii

Contto

{&Aarc)iufueustinhnmaudsnicilor Connaodow

A&mime

lO3

putandum, siquidem aZenornre illatam novam

dissolvi discutique oPortebat' Nam de non
quamvis nullis conflictationibus agitata, incolens tr

veterum Academicorum mentes senl-entia

existimata est. Quod etiam ipsius Soc
Platonisque ao reliquorum veterum auctoritate pro
facile esi qui 'se hactenus crediderunt ab errore I

"ti.*
impudenter

defendi, si se assensioni non temere cornmisissent: qua

propriam de hac re disputationem in scholas suas
irrt.^odr*"ti.rt? nec ab illis enucleate aliquando quaes-lh
sit, percipi, necne veritas possit, Quod cum Zeno rude
nolnm intulisset, contenderetgue nihil percrpr posse?

quod verum ita esset, ut dissimilibus notis a f

discerneretur, neque opinationem subeundarr
sapienti, atgue id Ar"h.tilr. audiret; negavit huiusn
q,-iiaqo** pL.* ^b homine reperiri, neque illi opini
,irrt'.gro sapientis committendam esse vitam' Unde etia
nulli rei esse assentien<ium
"orr"lrJit,

15. Verurrf' cum ita res se haberet, ut vetus Acad

magis aucta, gJuam oPPrugnata videretur;. exstitit Phi

i.rdr"..". In quam rem veterum physicorum alioru

magnorum philosophorum implorablt. fi{,em; ilsos

Acrdemicos opprgr"rr, qui se verisimile contend

sequi, cum ip"u* i".rr* se igrrorare faterentur' MuI
a.gumenta dlegerat, quibus nunc supersedendum arbi
,rifiil ,**., -afrs d"fendebat, quam verum percipere p
sapienlem. I{anc puto inter Academicos novos ac vete
tuisse. Quae si secus se habeg ut Lycenti
;il;;;r.il
vero
plenissime informes, Pro utroque postulaverim' Sr
peragite
lst, ut dicere potui, susceptam disputationem

rc discearn6 de fals prin note disinrilare qi cd opinaliunea.nu

iar Archesilau a auzit-o
arta; a negat cumcd poate fi gnsit de citre' ()m ceva de felul
incredin,tati naufragiului
,ri.1. inleieptului t
eta gi nu
"bri"
"i
i opinii. De unde a mai conclus cumcd nu trebuie sd i se
:[ niciunui lucm.

hrrie sd-i subvinfl-n minte filosofului,

15. intr-adevar, cum aia steteau lucrurile, incAt vechea

s-a ridicat
Aeodemie pflrea mai mult intdritd decAt asaltati,
s-a
Ptrmt unora'
lurlitorul lui Philon, Antiochusil), care' cum h
sentinlele
minune
de
frni rrrpia de glorie decAt de adevir, a fdcut
tinzitori'
academici
noii
m,a.,alro, Arldemiilor. ti proclama pe

1'

a, sE introducd^un lucru insolit,qi atotind:pet'"J,S:

ln care
rea celor
celor vechi. In
Spittiunea
fiti,:it' qi a altor nrari filosofi;
llliini, care se sforfau sd urnreze
Cd,il "i [nor[ adevfl(aQul insugi. Multe argumente a ingr5midit'
sa ne atlinem: nu ap[ra, totuqi, nimic rnai nrult
lu 1,,
En'nt

"tti..r"",
a inleleptul poate peroepe adevd(at)ul' Asta socot ci a fcrst

,rr,.ou"... dintre'noii 9i vechii academici' Care, de se prezintd

amAndoi liag
dtfel, s,i-t informezi atotdeplin pe Licenliu, pentru
duceli la
zice,
puhrt-o
am
aga,
este
ins6,
Dac6,
Precum
6tn,-u.
6ap[t disputa-ncePut5. "

lO4

S. Aurelii

Yll. -

Aduersts Aoademicos.

Autulia

i Contru Aademims

- impotfita

16. Tum ego: Quamdiu, inquam, Licenti, in

nostro longiore quam putabam sermone conqui
Audisti qui sint Academici tui? At ille verecunde I
0927] arridens, et aliquantum hac compellati
turbatior: Poenitet me, inquit, tantopere affirmasse
Trygetium, beatam vitam in veritatis inquisiti
cnnsistere. Nam me ista qraestio ita perturbat, ut vix
miser sim, qui certe vobis, si quid humanitatis geri
videor miserqndus. Sed quid me ipse ineptus crucio?
quid exhorreo tanta caus&e bonitate subnixus?
non cedam nisi veritati. Placentne, inquam, tibi
Academici? Plurimum, inguit. Ergo verum videntur
dicere? Tum ille cum jam esset assensurus, arrisione
cautior factus, haesit aliquantum. Et deinde: R
inquit, rogatiuncularn. Verumne, inquam, tibi viden
Academici dicere? Et mrsum cum diu tacuisset:
ait, verrm sit, nescio: probabile est tamen. Neque
plus video quod sequar. Probabile, inquam, scisne
ipsis etiam verisimile nominari? Ita, inquit, videtur.
inquam, verisimilis est Academicorum sententia. I
inquit. Iam quaeso attende, inquam, diligentius.
quisquam fratrem tuum visum patris tui similem
affirmet, ipsumque tuum patrem non noverit; nonne
insanus, aut ineptus videbitur? Et hic diu tacuit.
ait, Non mihi hoc videtur absurdurn.
17. Cui ego cum respondere coepissem;

inquit, quaeso, paululum. Ac post arridens, Dic mi

ait, oro te, jamne certus es de victoria tua? Tum ego: E
me, inguam, certum esse: non ideo tamen tu
tuam debes deserere, praesertim cum haec inter

disputatio suscepta sit exercendi tui causa,

et

elimandum animum provocandi. Numquidnam, inqu

aut Acadernicos legi, aut tot disciplinis eruditr.rs sui
quibus tu ad me instructus adventas? Academic
inquam, nec illi legerant a quibus primo sententia i
defensa est. Eruditio autem disciplinarumque copia

&nbtaedsnicibr

CaiPaadnua

105

academinilor.

,De cet dmp", zic, ,rte odihneqti nr, Licenliu,

decdt credeam, disculie a noastrd? Auzit-ai
lung6
mai
ooeast[,
sunt academicii tdi?" Dar el, surdzAnd sfios qi,-ntmcAtva, nrai
rurat de aceast[ interpelare: ,Mi+ rugine", zicr-,,,c-am afirmat,
atAta zel, impotriva lui Tryge1iu, cA viala fbricitd consistd-ntru
iziliunea adevdnrlui. Altminteri, chestiunea asta mf, perhrrbe
incAt cu greu nu mi-s de plAns, eu, care, bine-nleles.
de-ave{i c6tugi de pufind omenie-n voi, vi par demrr de
Dar ce md chinuiesc eu insumi pe mine, prostul, sau la ce
'ozesc, sprijinit pe atAta de mo.ea b,rndtate a cauz'ei? i.rt.-,, nu v<ri ceda decdt numai qi numai adevdrului." ,Placu-1i
ntult', zice. .lie F se par,
flo, ,rat"", zic, ,noii academici?" ,Foarte
era gata +asimtd, fdcut
cum
el,
ilor:i, cd zic adev[r(at)ul?" Atunci
intruc6wa. $i apoi'
a
ezitat
Alypiu,
lui
i precaut de surAsul
zic, ,pare-1i-se
oare',
!petd", zice, ,inuebirica." .AdevE(at)ul,
tdcu-ndelung:
dupfl
ce
ieragi,
zic
acsdemicii?"
,De e,
c6-l
$i,
nu, adeviir(at)u1", zice, ,nu qtiu: este, totuqi, probabilul. $i
nu vEd, altnrinteri, ce sA umez." ,Probabilul", zig ,gtii, oare,
mai este numit de ei inqigi qi wruslmilulP nDan, zi{ft.,rSa s
e." .Deci", zic, ,sentinfa academicilor este verosirnild?' nDa',
iler,, ,Actr.,., rogu-te', zic, nia mai diligent andnte. DacE cineva,
pe hatele tAu, ar zice cd este sinrilanrl tatilui tdu, 9i pe
tetil t6u nu l-ar cunoegte; nu-1i va pErea 1ie, oare, nebun
inept?" $i aci a tdcut indelung. Apoi zice: ,Asta nrie nu mi se
16. Atunci, eu:

pnre absurd."

eu, Vurlr
cum incepui s6-i r6spund: ,Aqteapt5", zice,
\lcl UIO UU,
I17.
I . Ciruia
intel, rogu-te." $i, dupE aceea, surflzflnd; ,Spune-mi", zice,
i bun, eqti, oare, deja sigur de victoria te.?" La asta, eu:
ipuie-1i", zic, nd-s sfuur: gi nu trebuie, totuqi, de asta, ca tu
d.1i pfirdseqti catrza ta, mai cu seamd cum aceastd disputd'ntre
noi a-nceput din cauza exercitdrii tale gi-ndemnErii la gleftiinea

dixrriplinelor, incaltea, dacd 1i-s de lipsd, nu trebuie sd fie, tonrqi,

106 S. Aurerjj

i Con/*la Ao.dmuw

I"ifur

te deficit, non usque adeo tannen ingenium tuum

debet invalidurn, ut nullo facto impetu paucissimis I
nreis rogntionibusgtle succumbas. Illud enim iam r
coepit ne tibi citius quam volo euccedat Alypius,
adversario non ita securus deanbulabo. Ergo utr
inqrrit ille, ianr vincar, ut aliquando vos audi
disserentes, et guod p us est, videam; quo rr

Carte o daua

107

p0n[-ntr-ateta invalid ingeniul tdu, inc6t, nepornindute la nici un

lol ,1" u"olt, sd sucombi fa15 cu atotpufinele rarele crrvinte gi lnurb[ri.
fltrninteri, am qi-nceput sd md tem eu de una anunrer c{l nlr ctunva

mai re@e dec&t roiesc, or-l care, adversar,

de sigur." ,Oho, deci, ce n-ag da", zice el,
atAta
[u md voi plinrtra
fru deia-nvins", sd vd aud c6ndva pe voi disputfind gi, ceea ce-i gi
llrti rnult, sd vd r,6d; spectacol, dec6t care ninric nu mi se poate
mie mai fericit. Alrninteri, fiindci pldcutu-v-a mai nult sd le
i pe acestea pe F)ziFe, decdt sd le l6sa1i de voie, dat frind c5,

iu

sd-gi succead[ gie

din gurn" le prindeqi cu pana, qi nici nu-ng6duili, cum se

mi se va mai da putinla sd r,5 citesc: dar;
ori
cAte ori [i se apmpie crchilor lngigi atriagi.
ce
chip,
de
in
[u ,stiu
Itrc care se-nrbucitalegte discu;ia, burm disputd inundi, daci nu
trri util, in orice <;az, mai bucuros, spiritr-rI."
sd cadd la pdmflnt,

certe laetius perfundit animum.

18. Gratum habemus, inquam; sed repentina
gaudia tua temere illinm sententiarn evadere coegerunq
Ji=ieti, nullum tibi spectaculum exhiberi posse feli'

Quid si enim illum Patrenr tuurn, quo profecto ne

philosophiam est post tanl longam sitim [Col' 09i
hausturus ardentius, notri-scum ista quaerentem

nihil est de te desperandum' Hic cum

omnes ab intentione disputationis remittr rn
coepissemus, obluctans mecunt? et vix me colligens:
potius, inquam, et in vires tuas redi; quas ut conge
unde undc p.reses, patronus Academiae futurus, longe
monueram: non oprnor ideo ut modo an,e tuktm tr
occuryt crrtus (Aenetd. llb. 1l' v. 4t4); aut ut vrse
alienae pugnae desiderio, tam cito te optes esse
Hic Try6rctius, ubi satis attendit iam vultus nostros
Q"idt i isrte optet, itqriq homo tam sanctuB, ut hoc ei
Crede iam, Licenti; ndm qui
alnte vota
"orr""s..rit?
invenis quid respondms, et adhuc ut vincare optas,
videho? sod

fidei mihi videris. Arrisimus. Tum Lycentius: L

18. ;Ne egti simpatic". ztc. ndar pl[cerile acestea subite-ale

te-au constrAns s5-1i scape sentinfa aceea" prin care ai zis ci

1i se poate-arita mai fericit nici un spectacol. Ce, dac6,

; l-ai vedea pe scrrnrpul tdu tatf,, decAt care nu-i abmlut
i mai ardent, drpd o atAt de-ndelungd sete, doritor sd soarbd
rmfia, cdutAnd qi dirrrtAndu{e-rnpreunfl cu voi pe acestea, cum
I rru md voi socoti niciodetd rnai norocos, ce-fi convine 1ie, la
urmei, sE simfi qi si zici?" Aci, intr-adevir, el a lEcrimat
a, gi, cAnd a fost tn stare sd vorheasci, ridicdndu-gi. cu
-ntinsd spre cer? privirile: ,$i cAnd o voi vedea"., zice-,
rrurezeule, eu pe asta; dar nimic nu-i de disperat desprc Tine!?''

, cum aproape tofi, distraEi de la-ncordarea disputei,

hlrrrcnirirn ln lacrimi, luptdndu-md cu mine insumi qi abia
ltlrurrindu-md: ,,Haide, mai degrabi', zic" oqi revin+{i in puterile
lEhr, ;rc care, cu multul mai nainte, te-am sf6tuit s5 f le aduni de
p

rrrrde po1i" viitonne patron al Acsclemiei, cle-aceea nu+ de pdrere

lulun ca tnaintea trdmbipei tremurul ed cuprindd. mddularele

(Vir11. Er. XI,424); sau, din mare pofta de-a prir.i luptele altora,
tlunqti sd fii atAt de re@e captiv?" Aci, Trygepq dup6 ce-a agteptat
llrlunrl prir.irile noastre deja-nseninate: ,De ce si nu-qi doreasc"i
1", 2i,,,-', ,7un om atAta de sfAnt, ca Durrrnezeu sd io fi conces lui,
llrrrirrte de rugiciunil pe asta? Crede, de-acum, Licenliu, hr, care,
llltrhea, nu gdsegti ce sd rdspunzi; gi inci mai doreEti sd fii inr.irrs,

108 8. Aurcki

iContru

Am.demicpo

Libu

ksvru Augustib hnfra

bedtus, inquit, non inveniendo verum, sed certe,

19. Qua hilaritate adolescentulorum cum
laetiores; Attende, inquam, rogationem, et rn vram

fama compertunr habeat eum esse similem patris,

insanus aut ineptus esse, si credit? Stultusne, r
saltenr dici potest? Non continuo, inquit, nisi se id
contenderit. Nam si ut probabile sequitur quod
fama jactavit, nullius teneritatis argui potest. Tum

tors pe toate pd4ile, nu poate fi-nvinuit de nici un fel de

reritate.' Atrrnci, eu: ,Sd luim pulintel in considerare faptul
;i qi s[ ni-l constituim cvasinaintea ochilor. inchipuie-1i-i pe
nu gtiu care om, pe careJ descriem, cd el este prezent: sosegte
undena tratele tdu; atunci, omul nostru: oAI cui fiu e copilul
r?, I se rdspunde: oAl unui anume Romanian., l,o asta" omutr
: nCflt de similar ii este tatdlui sdq c6t de netemerar mi-a
nrie la cunoqtinga faima p astalr Aci tu, ori oricare altul:
cunogti, intr-adevdr, pe Romanian, omule cumsecade?, *NuJ
c, zice, <totuqi mie mi se^pare similarul lui., Putea-r,a, oare,
eva sa-qr
sd-qi opreesca
opreascd r&suli/"
rAsul?" .ln
nir i un chip", zice. ,De<:rr",
.In nut
,De<:r,, zic,
lzi ce urmeazd." ,Canl de multigor", zice, ,vdd. Dar vreau, totugi,
aud aceastd concluzie de la tine: cici se cuvine oA-ncepi sa_l
treqtl pe cel pe care l-ai prins." .De ce', zic, ,sd nu conclud.

Rem ipsam paulisper consideremus, et quasi

oculos constituamus, Ecce fac illum nescro
hominem quem describimus, esse praesentem:
alicunde frater tuus; ibi iste: Cujus hic puer fil
Respondetur: Cujusdam Romaniani. At hic:
patri similis est! quam ad me hoc non temere
detulerat! Hic tu, vel quis alius: Nosti
Romanianum, bone homo? Non novi, inquit:
similis ejus mihi videtur. Poteritne quisquam ri
tenere? Nullo modo, inquit. Ergo, inquam,
sequatur vides. Iamdudum, inquit, video. Sed
istam conclusionen ahs te audire volo: oportet
alere incipias, quem cepisti. Quidni, i
concludam? Ipsa res clamat similiter ridendos
Academicos tuos, qui ee in vita veri similitudinem
dicunt, cum ipsum verum quid sit, ignorent.

comperi guam sit similis patris, et mihi tamen st

videtur. Ineptior certe, inquit. Sed quorsum ista?

109

tE", zic, ,intrebarea qi-ntoarce-te, de pofi, mai ferm Ei mai

ic pe cale!" ,Iacdt6-m6-sn, zi{n,,c6t pot. Ce, incaltes; daci
vdz6tor al fratelui meu ar avea dovedit prin faim6 cumcd el
similarul tatilui meu, poate-se, dac6 el crede, sd fie nebun sau
?", ,Prost', zic, ,,poate fi el, oare, numit?" ,Nu neapdrat",
,dec6t numai dacd va fi suqinut sus gi tare crrmcd el o gtie pe
Cdci, daci urmeazd ca probabil, ceea ce necontenita faimd

quantum possum. Quid enim si ille fratris mei

auctoritate nihil est vilius. Quasi vero, inquam, non i

esset, si dicereg Patrem quidem eius minime novi, nec

d.orn

19. Prin care ilaritate a adolescenflor' cum erarn mai bucunrpi:

firmior et valentior, si potes. En adsum, inq

20. Tum Trygetius: Longe mihi, inquit, vi

dissimfis Acadcmicorum cautio ab hujus c4rem
ineptia. Illi enim rationibr-rs assequuntur quod di
verisimile: iste autem ineptus famam secutus est)

Conm o

pulind credinld-mi pari nde." Anr rds. A1rci, Licenliu: ,VorbeEte,

, zice; ,negdsind adevdr(at)ul, dar, desrgur, necdutAndu-l!"

quaerendo.

lII!. - Academicarum cauilbtio.

aadmticilar

I insuqi strigd cumcd trebuie similar luali in

derAdere

icii t6i, care zic cumcd ei urmeazd in viaq[ similitudinea

at)ului, degi ignord ce este adevfr(at)ul insugi."

Vltl. - Batjocorirea academicilan

. 20. Atunci, T'rygeliu: ,Cu nrultul mi se pare mie", zice,
precaulia academicilor fa16 cu ine,plii dstuia, p" *."
"rliuimilard
hri descris. Ei aiung, intr-ndeviar, prin ralionamente, la .e"i rn ric

tt

,erosimilul: ineptul dsta, ins6, a urnlat faima, decAt a rdrei

nu este nimic mai vil." ,Ca qi cum, intr-adevdr", zic,
pn-ar fi fost mai inept. dacd zicea: .Pe tatdl lui, bine-ntreles, nuJ
Htnosc cAtugi de pufin, gi nici prin faim6 n-am aflat c6t de mu_lt
arte el similarul tatilui sriu, gi mie, totuqi, mi se pare si.rilar.r"
este

Hutoritate

110

S.

Ailtdii

hnfrt Arud$tiffi

Libr

fiIB0l Quia tales! inquam, nrng qui dic:unt, Verum

non novirnus; sed hoc quod videmus, eius quod
novimus simile est. Probabile, inquit, illi dicunt. Cui
Quomodo istuc dicis? An negas eos verisimile di
ille inquit: Ego ob hoc dicere volui, ut illam sr
excluderem. Videbatur enim mihi fama improbe i
in quaestionem vestram, cum Academici ne ocuhs qui
credant humanis, nedum famae mille quidem, ut
fing,rnt, sed uronstrosis tamen luminibus. Nam quis
tandern sum Academiae defensor? An in quaestione
invidetis secrrritati meae? En habes Allpium, cujus

nobis, quaeso, ferias dederit, quem te jamdudum

frustra lormidere artritramur.
2tr. Tum facto silentio, oculos ambo in Aly
connrlenmt. Thm ille: Vellem, inquit, quidem, ut nte&e
patiuntur, atuxiliari aliquatenus parti[rus vestris, nisi
onlen yestrunr terrori ess@t. Sed hanc fornlidinem, ni
sps fefellerit, facile figem. Sinrul enim solatur nre,
praesna Academicorum opPugnator' oilus Trygetii
pone subierit, et nunc eurrr victorenl vestra confessi

probabile est. Illtrd magis vereor, ne et deserti

negligentianq et invasi irnpudentianr, devitare non
Non enim r.os oblitos credo, ludicis mihi munus
clelatum. Hic Trygetius: Illu4 inquit, aliud, hoc autem
est; quare cllraesumus, ut te aliquando patiare pri
Ne renuerim, ait; nedum impudentiam vel negli
vitare cupio, in superbiae, quo vitio nihil est i
laqueos incidam, si honorenr mihi a vobis
diutius c1ranl permitritis teneam.

lX. - De ,4cademicorttm sententict seio deinceps

22. Proinde velim mihi exponas, bone a
Academicorum, officirim tuum; id est, in qu
defensionem hos oppugnes. Metuo enim, ne

refellens, Academicum te probare velis, A

inquam, ut opinor, duo genera esse bne nosti: non
si a Ciceron: nodestissime dicnrn: est, ita eum Verris

inept, desipun, zicr-. dar Ia ce bun asta?" ,Fiindt'6 d'alde'drdia",

,flunt cei care zic: *Ader'[(at)ul, bine-n1eles, nu-l cunoagtem:

tI,ea ce vedem este sinrilarul a ceea ce noi nu cunoagtent.r"
ilul", zice, nzic ei.n Cinia eu: ,Cum o spui nr pe'osta? Negr
ogrl, cd ei zic vercrsinril?" $i el, .,Eu de asta", zice, 'am vrut s'o
ru ad exclud aeo similitudine. Mi se p6rea, intr-adevdr, cE faima
ttbm'at neruqinat in dia:u1ia voastrd" cum acsdemicii nu le dau
nici mdcar ochilor omeneqti, necurn oelor ai fainrei, o mie.
rlotigur, cum qi<r inchipuie Pefii, dar trhi monstruosi, totrr$i.
rine mi-s eu, la urma urmei, defensoml^Academiei? Invidiali
turc, seorritatea nrea in aceagd chestiune? trtr aa iacdta, pe Alqriu,
rnre somtim ca, incn mai de nrultiqor, nu zadarnic te tenri ru. a
ui vcnire, rogu-te, sd ne fi adus nouf, vacanp."
21. Atunci, fdcAndu-se tdcere, amAndoi qi-au intors ochii spre
sA
pe __.-_-mine puterile,
zice, ,pe cat mE 1in
rlrr.
rrw
ror ur.
el: ,raY
irr. Iar
-l.^_ rr---_--1
,Aq l-rea',
prevestirea
a teroare
mi-ar
fi
de
nu
vostru,
rolul
lrArr[-ntn-rciwa

0J1,

Dar, de nu m[ va fi-ngelat spranfa? voi alunga uqor aceastd

Aluninteri, mfl uqureazd, totodati, c[ prezentul atacator al
nicilor aproape a luat asupra sa Povara invinsului Trygeliu
ucum, cumo'i el este invingltonrl e, prin confesiunea v<rastrfl,

nbil. De una mE tenr eu mai nrult, si nu cunrva sE nu pol

nici de negliienla pirisirii oficiului, nici de neruginarea
ii. C[ci nu cred cd voi a1i uitat cd funcfia iudecdtomltri
.u lrst deferith mie." Aci, Trygeliu: ,Aceea-i', zicc, ,una, asta,
-i alta; dreptaoeca, rugdmu-te sd acccpli c-ai fost, bun6oar[,
.' ,N, m[ voi fi-nrgrtrivit" , zicn, ,s6' nll cumval in tinap ce
sd evit neruqinarea sau negliien{a, sd cad in lalurile
iei, decflt care viciu nimic nu e$e rnoi ingrozitor, daci rangul
voi oonces mie l-aq line mai mult deof,t imi permite;i'

De.sprc

sentinla ocodemicilore de disptttcrt wios irt mntinuane.

22. Prin urmare at r,rtrr sd-mi expui tu mie, bunule acuzat()r

rtlrxlemicilor, oficiul t6u; adic6, intru a c5ror apdrare ii ataci pe
Jnptirr. Altminteri, mE tem si nu cumva, acuzAndu-i pe academici,

$ vr',ri sd te probezi at-ademic.,$tii bine, precum cred',

zic,

,ci

$lintrl rloud genuri de acuzatori: incaltea, dac{ +a sPus atotrnulest

lr lrltre Cicero cd aqa este el acuzatorul lui Verres, intrucAt era

ll2

S.

Aurdii

iContrcA&mims

Liher

accus&torem, ut Siculorum defensor esset (

rcrcq aclione l), propterea ntrretoe est, eum qur
&ccus&t, habere alterrm quem defendst. Et ille:
habesue nr quidquam in quo sententia tua iam
constiterit? Facile est, inquann, huic rogationi
mihi praesertim cui repentina non est: iam hoc
nrecuflr egi, et fiu multrrrnque vereavi anirno. Qunmot
audi, Alypi, quod, ut orbitroq iam optime ecis: non
istam disputationem disputandi gratia susoeptam volo;
sit quod crrrl istie adolescentibus praehrsimus' ubi lib
nohiscurn philoeophia quasi iocata est. Quare auferar
de manibue nostris fabellae pueriles. De vita nostral
moribus, de animo * ggtt r; qui se supraturum rrurruc!
omnium fallaciaruar, et veritate cornprehensa,

regionem suae originis rediens, triumphaturum

Iibidinibus' tCot 0g3O] etque ita temperantia velut con
accepta regnaturuu esP praesumit, securior reditur
(Ilb. I ft&rrril., @p. l, n. 3). Vides quid di
"ouh-.
Tollamus de medio iam cuncta ista': armo acri facict
c'r'ro (Acrretd. llb. B, v. $0{); nec quidquam minu's serl
optavi, quam inter eos? qui secum multum vrr
,,rultumque eemrocinati stlnt, oriri aliquid, unde
quasi conflictus exsurgat. Sed Propter memonam, Q
infida custos est excogitatonlnr, referri in litteras volui,
inter nos saepe pertractavimrrs, sinrul ut isti
et in haec attendere discerent, et aggredi ac subire

23. Tirnc ergo nescis, nihil me certum adhuc ha

quod sentiam, sed ab eo quaerendo Academico

argrrmentis atque disputationibus impediri? Nescio

quomodo fecerunt in animo quamdam protrahilit

(ut ab eorun verbo nondum recedam), quod h
verurlr invenire non possit: unde piger et Prorsus se{
effectue eram, nec quaerere audebam, quod acutissi
ac doctissimis viris invenire non licuit. Nisi ergo
tam mihi persuasero verum Posse Invenlrl' qu&m
illi non posse persuaserunt; non audebo quaerere'.

l,-sbeo aliquid quod defe;rdam' Itaque

siculilor (Ctc. in Venem, act. 1), nu-i, de acea' neapdrat

ca acela, care-l acuzd pe unul, s6-I aihh pe ultul, p care
p care sd se
il Hpere." $i el: ,Mai ai tu, oare, ceva, c6t de c6t,
acestei
b,,rut ,"rrii.r1a ta?' ,E uqor', zic, ,sd i se rispund6
pe
neagteptatd:
,dri, qi mai cu seamf, mie, ciruia nu-mi este
am
nrult
mult,
9i
osta am fdcut-o deia cu mine insumi, 9i de

ntat-o cu spiritul. Dreptaceea, ascultd, Alypiu, ce,e& ce,

ln socot? gtiideia destul de bine: eu nu voiesc aceast6 disputd
tsupra-ne de dragul disputei; fie de sa1 q T"-* lucat mar
r r:u arcqti udolescenli, unde filosofia a wasiglumit cu pldcere
eund cu noi. Dreptaceea, smulgd-se din mflinile noastre
ile puerile. Despre viafa noastr6, despre moraruri, despre
c vorba; care prezumd c5 el are s5-nvingd ininaicifile tuturor

lltorilor qi, inlelegflnd deplin adevErul, revenind in

mul originii sale, are sE triumfe asupra libidinogeniilor

temPerenfe ca luatd de so1ie, are s[ impfufl1easca, -sd
ctr
It{I,
nourgflsz rn*i .ig,rt in cer (Lib. I frelrecl., c' 1, n' 3)'5:r' lei
,, ce zic.? Sd le qtergem din rniilocrrl nostm Pe toate acestea:
ii sunt de fdcut barbatului ager (\itg. En' Y111,304); qi
rr"*rm dorit niciodati ceva mai pulin decAt ca intre cei care
tritit mult impreund gi au discutat mult sd apari ceva, de
r sE se igte nou cvasiconflictul. Daq din cauza memoriei,
.i <:ustodele infidel al celor excugetate, anr voit sE fie
fmnate-n scrieri cele pe care le-am peftr&ctat adesea intre
totodati ca acegti adolescenli si 9i invefe sd ia seama la
qi s5 gi incerce sI se apropie gi sE gi le ia asuPra'
23. Care-va-s6-zic6, nu gtii tu, oare, cd eu n-am ino'i nimic
si simts', dar de la criutarea ecestuia sunt impiedicat de
ptrrrentele qi disputele academicilor? Nu gtiu, altminteri, in ce
il, ,rri-., fdcut in spirit o anume probabilitate (ca si nu md
fo.i,,.t inc6 de cuvAnt'I lor) cd omul nu poate afla adev6(at)ul:
qi nici nu
Ce'r,,,d" devenisem leneq qi atraolut lipsit de vigoare,
r:e

114

S.

Ailrdi,

Confru A@denims

interrogationern remove, si placet, et potius discrrti

lnter nos, quam sagacrter possumus, utrlrmnam
verrm inveniri. Et pro parte mea videor mihi i
jam multa, quibus contr& rationem Academicomm
molior: inter quos et me modo interim nihil distat,

quod illis probabile visum est, non posse in

veritatem; mihi autem inveniri posse probabile est. N

ignoratio veri, aut mihi, si illi fingebant, peculiaris r
aut certe utrisque communis.
X.

- I/etbrunt

cantN)tarsia non
sed rentm.

est

hnbv amdanicilar

Liber

quae h,abetur cum

24. Tum Allpius: Jam, inquit, securus incedam:

enim te non tam accusatorem, quam adiutorem
Itaque ne longius abeamus, videamus quaeso prius
per hanc quaestionem in qua successisse videor iis
tibi cesserunt, in verbi controversiam decidamus.
te ipso insinuante ex auctoritate illa Tirlliana turpissin
esse, saepe confessi sumus. Cum enim, ni fallor,
placuisse sihi diceret de probabilitate Academi
sententiam, sutrjecisti guod ille haud dubie confi
sciretne hanc ab eisdern etiam verisirnilitudinem nomi
Et bene novi, siquiden ex te mihi nota sunt, non
te esse Academicomm placita. Quae cum, ut dixi, ani
tuo infi-ra sint; quid verba secteris, ignoro. Non est i
inquam, mihi crede, verhorum, sed rerum ipsamnr
controversia: non enirn illos [Col. O93f] viros eos fui
arbitror, qui rebus nescirent nomina imponere; sed
haec vocabula videntur elegisse, et ad occultan
tardioribus, et ad significandam vigilantioribus
suam. Quod quare et guomodo mihi videatur,
cum prius iltra diserresero, quae ab eis tanquam
humanae inirnicis dicta homines putant. Ita
perlibenter hebeo hucusque hodie nostrum
sermonerrr, ut sstis quid inter nos queereretur,
constaret. Nam illi mihi videntur graves omnino
prudentes viri fuisse. Si quid est autem, quod

Aafie

dntn

115

aceastd-ntrebare, qi sd discutdm, mai degrab[-nre noi. cAt

rngrrce putern? poate fi, de fapt, aflat adevdr(at)ul?! $i, din

ci am mai multe pe care Pun la cale sd m[

iiin contra raliunii academicilor: intre care qi mine, acum,
ndatd, nu-i nici o deosebire, dec6t numai qi numai cE lor
il li s-a pdrut ci nu pate fi gisit adevirul, pentm mine,
este probabil cd poate fi gEtifss. Ignorarea adevir(at)ului,
fie ini este, dacd ei igi inchipuiau, mie peculiarSto, fie,

to-mi, eu cred

rr, qi lor, Ei nrie, comundfl

()ontrcoersa cu academicii nu-i una doar de cuuinte, ci-t

una de idei.
24. La asta, Alypiu: ,l)e-acum voi merge sigur", zice"
"cilci
ci tu nu vei fi atAt acuzatonrl, c6t aiutonrl. $i, aga,
nu ne-ndepdrtdm rnai nrult, sd lu6nL rcgu{e, nrai intAi, seama
prin aceast6 chestiune, in care md vdd a le fi urmat celor ce
cedat, sE nu cddenr intro controvers6 de cuvinte, ceea ce, n-I

l, incaltea,

i insinuAnd prin atotcunoscuta autoritate tullianri,

adesea

reounoscut c5-i atotnrqinos. Curr, de altminteri, dacA nu md

Licenliu se mu\umi sd rosteascd sentinla academicilor despre
ai addugat, ceea ce el a oonfirnut ffu6 nici un fel de
iu, dacd qtie el oare, cumcd aceata mai este ntrmitE de cdtre
lnaiqi .,eresimilitutide. $i gtiu bine, dat fiind cd de la tine-mi
cunoscute, cd nu fdrd de tine sunt preceptele acadernicilor.
cumr precum am zis, i +au infipt spiritului t6tr, ignor la ce

vAnezi cuvintele."

,Nu-i", zic, ,crede-m6, aceast[ mare

roversd una de cuvinte, ci-i de lucruri in sine; cdci nu cred

idenum crrmcd au fost ei. acei b6rbali, care nu gtiau sd le impwr5
lucnrrilor, ci ei nri se arat6 rnie cd au ales aoeste vocabule, gi
o le oculta maitArziorilor, gi spre a le semnifica maivigilenlilor
ilrla loruqi. Ceea ce voi expune, gi de ce, qi in ce chip mi se
mie, dupd ce le voi fi discutat, mai intAi, pe cele pe care
Sttterrii le socot spuse de cdne ei ca ulanilfl ar c.unoagteru umane.
fi, ,,1,,,, mi-e peste poate pl&cut, qi cd disculia noastr6 a inaintat

$lllzi p6nd-ntr-atAt, incAt sE se cunoascd-ndesa{ qi pe fafd ce anume

F lnitrece-nre noi. Altminteri, ei imi par mie a fi fost barbali gravi
;luolrrt gi prudenli. Dacd e, incaltea, ceva) va fi cd vom discuta,

116

S. Aurulii

Contl A@d,emiro.s l"iber

disputabinrus rldvefsus eo6 erit, qui Academ

inventioni veritatis adiaersos fuisse credidemnt. Et ne
tertrlttlrll putes; etramr @fltra eos rpsos non urvrtus
si.non occultandae sententiae suae c&usa1 ne ab eis

pollutis nientibus, et quasi profanis, quaedam veri

sacra prcrdibrentur; Ed ex onimo illa quae in eorum l
legimus, dofenderunt. Q"od hodie facerem, nisi nos
occasus jam domum redire compelleret. Hactenus illo
disputatum est.

Drspur,nrlo

Conhfl aefunicilor

Aurcltu.

nu.xirne scriptione conflrmperamus. Et crrm iam duae

vix reliquae forent, ad pranrm processimus. Nam invi
celi nimia serenitag placuitque, ut ne ipsum quidem
restiterat tempuss perire pateremur. Itaque crrrn ad
grlitam r.entum esset, et nransissenlrs lq:o: Velim vos, inq

adolescentuli, quoniam non est hodie magna

aggredienda, in nremoriam mihi revoceG, quomodo
die rogatiunculae quae vos turbavit, Alypius
Hic Lyce.ntius: Tam brerc esq inquit, ut nihil neg,rtii sit
recordari; quam leve sit auterrr tu videris. Nam, ut

tq res cum constBret, de vertris movene quaesti

Et ego: Ha: ipsum, inquam, quid sit, quamve habeat
vetuit

satis orrinradvertistis? Videor, inquit, nafui videre qui

sed cpraesn, tu id paulisper eryonas. Nam saepe abs te
ttqrc esse disputarrtitus in verborum quaestione i
cr'rm @rtamen nullum de rebus renunserit. Sed hoc
est, qu&m ut explicandum a nre debeat n"6"toi.

26. Audite ergo, inquam, quid sit, vos. Id

vel verisimile Acedemici vocant, quod nos ad
sine assensione lxiest invitare. Sine asse'rsione autem

dorn

117

r, impotrir,:r celor t:e au crezut cd academicii au fost potrir'rricii

sE nu m[ crezi fricos, r,oi lupta, qi nu

iva voinlei nrele., cu arma in nr6n{ impotriva lor inqiqi chiar,
nu in vederea ocultfii sentinlei lomqi, ca sd nu le fie temerar
de citre ei minlilor polute qi cvasiprofane sacrele anume ale
i, ci din adAncul spiritului lor le apdrau pe cele ce le
n in cd4ile lorugi. Ceea ce ag face-o ast6zi, dac6 scdpdtatul
r ne-ar sili, acum, sd ne-ntoarcem acasd." Cam atAt
-a-n zlua aceea.

ii adevdrului. $i, ca

Dlspurr A TnErA

TERTTA

Xl. - Prctnbile quid sit.

25. Postridie autenr quarnvis non nlinus
tranquillusque dies illuxisset, vlr tamen domesticis
evoluti sumuE. Nam nmgnanr eius partem in epi

Cartea a

25. Ztur urm5toare, insi, degi luci nu mai pulin blAndd

iti,

gi

a.bia ne-am scdpat capul de treburile domestice. Cdci mare

ne-am pehecut-o, mai cu searrd, cu scrierea scrisorilor.

c.dtre preluc6.
.udevir, ne invita rreasemuita senindtate a cerului, qi ne-a pl6cut,
rnfeles, cra m6car partea de timp ce-a mai rinas sd n<r lSsdnr
re risipea-so'i. $i, astfel, decum am aiuns la copacul obignuit qi
rrlmas lcrcului: ,A,g vrea", zic, oa voi, tinereilor, fiindcd nu-i de
azi mare lucm, si-nd readuceli in memorie curn va fi rdspuns,
riua de ieri, A\piu intreb6rii care v-a h-rlburat." Aci, Licentriu:

din

e.a

rfind si rnai fi rdmas de-abia doud ore, anr purces

-i de scurt", zice, ,incAt nu-i nici o greutate sd fie-amintit,

de ugor e, insi, tu vedea-vei. Cdci, precurn cred. *.a opus ca tu,

lucrul era limpede, sf, stArneqti o chestiune de dragul

tvintelor." $i eu: ,Asta un&', zic, ,lua1i voi indesal aminte ce
rrrte fi qi c6ti putere sE aib[!?" ,Mi ee pare', zicr-, nci.. mie-mi
ce poate fi, dar rogu-te s<r expui tu pulintel pe asta. Cdci
Irtr uuzit adeseori de [a tine cd e ruginos din partea disputanqilor
trrr

ad ntrlrriasc.d-n chestiunea cur.intelor, cdnd n-a

mai rimas nici un

fnl de luptd despre lucruri. Dar asta-i mai su.btil decAt s[ trebuiasr-d
lA nri se ccari stdmitor de explicat mie."

si fie. Academir:ii
probabil salu oerosimil ceea ce poate si ne invite pe noi
lilir u;ensiune la a o face. Fird asensiune zic. irrsS: ca ceea ce
26. ,Ascultali, agadar", zic" ,vot ce poate

lfurrrr:sc

118

S. Awehi

i Contra Academicos

Conna ag.dsnicilar

Liber

Ljt id quod agimus non opinemur verum esse, aut

scire arhitremur; agarnus tamen. Ut verbi causa?
hesterna nocte tam liquida ac pura? hodie tam laetut
exorturus esset, si nor quispiam rogaret; credo guod
itl scire negaremusl dir:eremus tarnen ita videri' Talia, i
Academicus, mihi videntur omnia quae prohabili
verisimilia putavi nominanda; quae tu si alitl ntlmin'
vocare, nihll repugno' Satis enim mihi est, te iam I
0932] l.rene auxpisse quid dicam, id est quibus rebusll
,rur.ii, imponam. Non eninr vocabulorurn tlpificern,

rerum inquisit,rrem deoel esse sallientenr' Sat

intellexistis, rluomotlo mihi ludicra illu <luitrus
agitalrarn, de rnanibus excussa sint? Hic curn amt
intr:llexisse respontlissent, vultuque ipso responsl'
Ciceronerrt
lxrstrrlarent rneiun: Quid putatis, inquamf
La"c oerb. sunt? inopem fuisse latinae linguae, ut
apta rebus imponeret, quas sentiebat, nominai/
I

XIII.

Rursum de probabili et uerisimiLi.

27.'furr. Trygetius: Jam, inquit, placet nobis,

res nota sit, de verbis nullas catrumnias c'ommovere'

vide potius quid huic respondeas qui nos liberavi

qu()s tu imllulsus tentas iterum irruere' Et Lycen
Mane, ait, quaesot nanr mihi sublucet nescirl qrrid,
videarn ntln titri tarrr facile tanturn argumelltum
debuisse. Et trum defixus in cogitati<-ine sil
aliquantum: Rogo, inquit, nihit mihi videtur
absurdius, quam dicere, se verisimile sequi, eur
verum quid sit i6;noret: nec illa me tua simili
conturbat. Nam recte ego interrogatus, utrum ex
temp,clrie coeli nulla in crastinum pluvia cogatur' resP
es st ,nerisimile. qui me non neSo nosse aliquid veri'
scio arborem istam modo argenteam fieri ntln
mukaque talia vera non impudenter me scire dico, qt
video Lsse similia ea quae verisimilia nomino' 'fu
Carneades, vel quae alia graeca pestis, ut nostrls pa
(quid enim dubitem in hanc partem transire ad

Ir

si nu opinfirn

oafteaodr,ut

cd este adevflrat 9i nici s6 nu socotin

119
cE

aeta; sA facem tohrti. Precum, de exemplu, dacd, in noaptea

ti, atAta de lirnpede gi puri, ne-ntreba pe noi neqtine, daci
i tot atAt de vesel are sf, risarE soarele; cred cd noi negarn
plinr asta, zicearr." totuqi, ch aEa pare. tDe-acest felr, zice
demicul, .mi se par n.ie toate., pe care le-am socotit de numit
lrabile sau verosimiler; pe care, daci nr vrei sd le numegti tu
nume, nu md opun cu nimic- Mie-mi este, lntr-adevdr, de-aiuns
tu ai inleles bine ce zic, adicil, cflror lucruri le impun acest

intr-adevir. nu fiurarul vocahulelor, ci inchizitorulr'n

ilor se cade sd fie inlelepttds ' lryeles'agi voi, oan'e, -ndesa1,
r jucdrelele acelea, prin care vi inrboldeam pe voi, mi-au fost
rlee mie din mAini?" Aci, cum armAndoi rf,spunserE c-au
lcs, gi prin privirea insdgi cereau riapunsul nteu: ,Ce credeli',
,ci Cicero, ale cdruio sunt cuvintele aceetea, fost-a, el, celicul
rii latine, ca sd le punfl lucrurilor, pe care le sillr;ea, nurne
pufin aptem ?"

nre.

hnqi

despre probobil qi uerosimil.

27. I'fr, asta, Trygefiu: ,Acum, cum lucru-i cunoscttt", zice,

ne

si nu stArnim nici un fel de qicane din cuvinte:

leea, ve,zi, nrai degrstla, ce e6-i rispunzi aoeshria' care ne-a

pe noi, inrp.rtriva cirora te ecremi sd-1i arunci lovitura." $i
iu: ,Stai", zioe, ,rogute; c6-mi sublur:e nu qhu ce, pnn care
r* nu trela,ria s,il F se rdpuni atflt de ugor rrn argunrent atAta
" $i cum, cdzut pe gffnduri, ticu cAwa: ,Md rog', zice,
ic nu mi s par nrie a fr mai absurd decAt a ziee cA el urmeoz6
inrilul, cel ce ignord ce este adev6(at)ul qi nici nu mA cnnturbd
Irrine acea similitudine a ta. Cdri, drcpt lntrebat eu, dacE dintn-r
itrrustd stare atmosfericd a r:emlui nu se va aduna pflnfl m6ine
6lri o ploaie, rd-spund ci este verosimil, etl, care nu neg cd gtiu
iievu di rt ,, adevdrat. Cici gtiu ci arborele &ceata nu poate deveni,
]runr, de argmt, gi nu necugetat zic cumcd eu gtiu multe de acestea
Itlrtvrlrote, cdrora vid cE le sunt similare cele pe csre le numesc
hri,rirnilare. Tu, insa, Carneade, ori oricare altd pestE greaod, or
$.i cm1 pe-ar nopi (de oe, incalteon sd stau eu in dubiu sd trec in
llrlruitfi parte la cel cui, Ptiv, ii sunt sortit prin d*ptrl vir:toriei):

l2O

S. Aurelii

t,

Contrw Ad.emicoe

Contuamdsrfuilo,

Liber

ei non potui aliud imponere. Quid

ergo
disputandum est cum eo, qui nec loqui potest?

28. ,N-am ce m[ tente eu', zice Alypiu, ,de transfugi, cu

mai pulin bunul Carneade, asupra cdruia nu gtiu dacd
rut de-o ugurinlE iuvenild sau puerili ai socotit de-aruncat
i degrabd sudalma decdt o anume sEgeatd? Lui, altminteri,
i interi sentinla sa, care pururea a fost fundatd in limita
lui, ii va fi fost de-ajuns asta un&7 deocamdatd, cd
ne aflim stAta de departe de aflarta adevdrului, incAt nr-1i
i fi proba clard fie insu{i, care, printr-o singurd intrebilricd
i cchimbat astfel locul, incAt sd ignori absolut de totul unde
r fi de stat. Dar asta gi gtiinla ta, pe care 1i-ai mdrturisit-o
i nainte, irnprimat6 de la acest coPac, e6 le am6ndm pentru
nlt timp. Altminteri, deqi reprezinli de-acum alt rol, trehuie
mai nainte. intr-un cuvdnt,
fii, tonrgi, sedul invdlat
".-"rr,-"pr.
acea chestiune, dacd
lntru
socot,
cAt
pe
inc6,
lm inaintat
fi sau nu aflat adevdr(at)ul: ci pe aceea numai, in care te
r pe tine obosit qi proEtrat, am socotit{ de prescris intru
vestibulul ap6r6rii mele, adicE, dac6 nu trebuie sd fie
toetat verosimilul sau probabilul, Eau cu orice alt nume poate
ttrrnrit ceea ce academicii iuruiesc cumcd le este de sag' In
litiv, dac6 tu-1i pari fe deia optimul afldtor aI adevdrului,
r:Atugi de pu{in nu-mi pas6. Mai la urmd, dacE nu vei fi
ingrat acestui patrociniu al meu, mE vei invEla gi pe mine

28. Non ego, inquit Allpius, perfrBs metr.ram:

minus ille Carneades, in quem nescio utrum iuvenili
puerili levitate corumotus, maledicta potius quarn

telum putasti esse iaciendum? Nam illi quidern

roborandam sententiam suam, quae semper te
probabili fundata fuit, hoc interim adversum te
su-ffecerit, ita nos a veri inventione procul esse pxrsi
tu tibi ipse magno argumento esse possis, qui ita

interrogatiuncula loco motus es, ut ubi tibi standun-r

penitus ignorares. Sed haec, atque scientiam tuam,
tihi impreasam de hac arbore paulo ante confessus es,
aliud tempus differanrus. Quanwis enim iam alias

delegeris, tamen sedulo docendus es quid paulo

dixerim. Nondum enim, ut opinor, in eam quaesti

qur utrum rnvenlrl verum possrt quaerltur,

fueranrus: sed illud tantum in ipso vestibulo defensi
meae praescribendum putavi, in quo te
prostratumque prospexeram; hoc esq utrum verisimile,
probabile, an alio si quo nomine appellari potest.
sibi Academici sat esse dicant, quaerendum non esse.

si tu optimus iam inventor veritatis tibi videris, nihi

me. Postea si ingratus non fi,reris [Col. fll8$] huic patroci
meo- eadem fortasse me doebis.

formidaret; Omnia potius, inquam, Alypi, Ioqui

guam quenradnrodum nobis cum iis, qui loqui

disputandum sit. Et ille: Quoniam olim tum mitri,

omnibus notum est, et nunc tua professione satis i
te loquendi peritum esse; velim explices utilitatem
hujus inquisitionis suae, quae aut superflua est, ut
et ei multo magis respondere superfluum est; aut

l2l

lned, cum zici cL tu nu Qtii nimic din adevf,rat, de unde vei

acest verosimil? Uite, intr-adevdr, nu i-anr putut impune lui
nume.' ,f,s oe ne mai e de disputat, prin urmare, crr unul care
poate nici mdcar si vorbeasc6!?"

captivus debeor iure victoriae?): tu ergo cum te nihil

scire dicas, unde hoc verisindle sequeris? At enim

ruil. - An Academici dissimulaint se scire oerum.

29. Hic ego, c\rm verecunde Lycentius A\pii

&rteo o daua

'

Dacd amdemicii disimulau cutnd ei gtiu adeod(at)ul'

29. Aci, cum lui Licenliu

ii

era sfios teamd de atacul lui

122

S. Aureki

i Contm Aqd.emirs

Liber

Au&uotitL

commoda visa fuerit, et a me explicari nequierit,

abs te irnpenem, ut magistri officium ne gravere,

inquam, heri me esse pollicitum de istis vocabulie

acturum. Et nunc ille sol adnronet, ut quae ludicra
proposui, redigam in cistas; praesertrm cum ea ornl

jam potius quam vendendi gratia proponam. N

antequam stilum nostrum tenebrae occupent, q
patronae Academicorum solent esse, r'olo inter nos

plenissime constet, ad quam quaestronem

explicamdam nune surgendum sit. ltaque responde,

utrum tilri videantur Academici habuisse certam de

sententiam, et eam temere ignotis t el non purgatis

prodere noluisse; an vero rta senserrnt, ut

eo

disputationes se habent.

30. [Cot. 0934] Tum ille: Quid illis animi f

inquit, non temere confirmabo. Narn quentum ex
colligi datua tu melius nosti guae in wrlre sententianr
promere soleant: Me autem de nreipso si consulis, i
nondum verum esse puto. Addo etiam quod de
flagitabas, nec posse inveniri me putare, non solurn i
guam semper fere animadvertisti opinione mea, sed

auctoritate magnorum excellentiorumque phi

quibus nos praebere colla sive imbecillitas nostra,
sagacitas ipsorum, ultra quam nihil jam inveniri
credendum est, nescio quomodo compellit. Hoc est, i
quod volui. Nam verebar, ne curn tibi quoque id vi

quod mihi; disputatio nostra manca remaneret,

existente qui ex altera parte rem venire in manus
ut diligenter quanhrm possumus versaretur. Itaque
evenisset, paratus eram te rogare, ut Academrconmr
ita susciperes, quasi tibi non solum disputasse, sed
sensisse viderentur, verum non posse compr
Quaeritur ergo inter nosr utrum illorum argu
prohabile sit nihil percipi posse, ac nulli rei
assentiendunr. Quod si obtinueris, cedam libenter: si
denronstrare potuero multo esse probabilius, et posse
veritatem pervenire sapientem, et assensicnem non

ht?hv aadqicilar

Cortca o dnua

r23

llplicatn de cdtre mine, prin mgflminfi mi rog sd obfln eu de

tlne ed nu refuzi oficiul de magiatnr." ,[gi amintegti", zic. ,ci
0m promis, ieri, ci despre &cEte vocabule voi vorbi mai tArziu.
nourn, soarele acela imi atrage luares anr.inte sd strAng in
iucdriile pe care le-am dat copiilor, mai cu searr-- i, cum
tluu acum cu scopul infrumselirii mai degrab[ decAt al
ii. $i, acum, mai nainte ca pana s-o inviluiascd tenehrele,
indeobqte patroanele academicilor, voiesc si se clarifice
rftrplin intre noi, ast[zi! la ce chestiune va trebui ed ne scul[m
irre spre-a o explica. $i, aga, rispunde, rogu-te, dacd
rlernicii 1i se par 1ie cd au awrt sentinta certd despre adwdr,
r n-nu voit si le-o fac[ temerar cunoscutd spiritelor
sau nepurgate, sarl, intr-adevdr, aqa vor fi simlit
m se prezintd in sine disputele lor.
ll0. Anlnci, eL ,Nu voi confirma', zice,,temerar ce le va fi
krr in spirit. Altndnteri, c6t e dstul de oondus din cd4i, tu qtii
hine cuvintele in care-gi arat6,-ndeobgte, sentinla lorugi. Fe
ilo, ins6, dacd nrE-ntrebi despre nrine insumi, socot cumc[
at)ul nu este aflat inc6. Adaug chiar gi ceea ce-mi cereai
itor despre academici, c6 eu soc<rt cE nici nrl poate fi gdsit,
turmai dupi obignuita mea opinie, pe c{rre aproape totdeauna
lllumat-o, ci clriar qi prin autoritatea marilor gi excelenlilor
cdrora nu qtiu in ce chip ne constrAnge sr{ le plecdn
rirca-ne, fie imbecilitatea noastrE, fie sagacitatea lonqi, dincolo
lrrrc e de crezut ci nu mai poate fi gdsit nimic." ,ABt& este',
h(:oea ce am voit. Cdci nrd temeam ca nu cumva, crrm gi 1ie 1i
pdrea tot aceea ca mie, disputa noastrf, sA rdmAnil ciungd,
iirrd nimeni care s[ forfeze din partea adversd lucrul sd fie
lrrat a mdnfi ca si se desfflgoare, pe cAt putenr, diligent. $i,
tlucd +ar fi-ntAnrplat asta, eram pregntit s6 te rog sd iei astfel
rrr-1i rolul academicilor ca qi cum gi-ar pdrea nu doar cd au
rrrt,nt, ci cri au simlit chiar ci adev6(at)ul nu poete fi-n1eles.
r:urrtrl, prin urmare, intre noi daci prin argumentele lor e
rlrrrbil c[ nimic nu poate fi perceput gi cd nu trebuie sA i se
ffirrrth niciunui lucru. Ceea ce, dacd vei fi reuriit, voi ceda de
bltnrl voie, dacd insi, voi fi putut demonstra <A e cu multul mai

prulrubil, qi cd inleleptul poate

s[ parvinil la ade'r,ir, qi cd

wliaAWusfu. Conht

audemiailor

&ttenodauo

125

iunea nu trebuie totdeauna infrAnati, nu vei avea nimic,

lm socot, pntru ce sd nu supo4i ca hr s6 treci la sentinla
' Ceea "", .r.r. le-a plicut qi lui 9i gi'celorlalli care erau de
mai obumbrali cu seara ne-&m intors acas6'

CARTEA

LIBER TERTIT]S

A TREIA

Aceastd carte confine doud dispule:

samincozi mai tntdi dad inScleptul arc nernb

Erhibet disputationes duas, quarum initio

statuitur fortunom nihil siue adjumento siue
impedimento esse sapienti, Moc Augustinus,
repugnante pro susceptis partibus Alypio, probat
noniihil sciri ct sapiente, utpote qui saltem

se

de

sapientiam nouerit, Deinde Zenonis definitionem

di,xutit, et duo illa rcdoryuit Amdemicorum placita:
,Nihil percipi psser; et, oNulli rei defurc assentiri''
Dinit demum uideri sibi Academicos non ita sensrsse
uti uu$o ea:istimantur.

I)Ispurrrto
I. -

Pnlrrr

PnIMA

[Col. 0933) Mognoryre quaercndo oerikts unde pendet

. ti de d.utat din

quaeso, de spe, de vita, de instituto nostro non

abhorrentia libenter audiatis. Negotium nostrum non
aut super{luurrq sed nece$arium ac summum eff

sufetul adeuaru[ de unde atArnd uia'ta

[ericitd.
cartea a
1. Cum, dup6 disculia aceea, pe care o conlinu
ieqim in
sd
se-ng[duie
mai moho.At decAt sd ni
intrrrcAt
".azi am qezut dimpreuni in baie, m-am ridicat
a doua

fuata.

1. Cum post illum sermonem quem secundus

continet, afio &e consdiEsmus in balneis; nam erat ri
quenr ut ad pratum liberet descendere; sic exorsus e
Arbit o. vos iam satis animadvertisse qua de re inter
discutienda quaestio constituta sit. Sed antequam ad pe
meas veniarn; cJuae ad esm pertinent explicandam,

tot

DIsPUTI

anume
ni pare bine c-a1i bdgat indesal de seami despre ce

5i

,,o.rr"t

r
il----+^+
disputat'
ii intre noi chestirnea de

f\-Dar,

nointp
nainte
mai
--i

rolul, oe Fne a o-explT, u[ rog +ascultap cu

despre speranfd,
ilfi,;* "At*, cuvinte, nu str6ine de subiect,
din tot sufletul
cduta
a
Cd
nostru'
t r,;t; via1a, despr" pi".,,,I
ci netrsar gi
superfluu'
nici
uior'
..
nu
,,*t
*,. t

il],,,iiu" in primire
Iiulnt"f

"goFrl

128

S. Aurelii

Confii

A&mias

Liber

magnopere lpraerere veritatem: hoc inter me atque

rpnvenit. Nam et caeteri philosophi sapientem suum

invenisse putaverunt; et Academici sapienti suo
conatrr inveniendam esse professi sunt, idque illum
sedulo; sed guoniam vel lateret obruta, vel confusa
emineret, ad agendam vitam id eum sequi quod

ac verisimile occurreret. Id etiam vestra prist

disceptatione confectum est. Narn curn alter inverrta veri

[Col. 0934] beatum fieri asseruerit honrinem, alter

tantum diligenter quaesitq nulli nostrum dubium est,
esse & nobis huic negotio praeponendum. Qua
qualem vobis, guaeso, hesternum diem videmur duxi
Vobis quidem in studiis vestris vivere licuit. Nam et
Trygeti, Virgilii te carminibus oblectasti, et Lyce
fingendis versibus vacavit, quorum amone ita perortsus
ut propter eum maxime mihi istum sermonem i
putarem, quo in ejus animo philosophia (nunc enim
est) majorem parterr\ non modo guam poetice, sed
alia disciplina sibi usurpet, ac vindicet.

ll. - An fortuna sapienti

hnfrv

a.ud.emirilnr

2. Sed quaeso vos, nonne miserti nostri estis,

priclie ita cubitum issemus, ut ad dilatanr quaestionem,
prorsus ad nihil aliud surgeretur; quod tanta de re fami
necessario peragenda exstiterunt, ut his penitus
vix duas extremas diei horas in nosmetipsos respi

fuit sententia

sapienti iam homini nihil optrs esse; ut autem saprenr

plurimum necesariam esse fortrmam (IJb. f nehCIsf.
I, n. l): nisi quid aliud videtur Alypio. Tirm ille:
juris, inquit, fortnrnae tribuas, nondr-un bene novi.
ad contemnendam fortunam, fortuna ipaa opus
arbinaris, me quoque cornitem in hanc sententiam do
Sin fortunae nihil aliud concedis, guam ee quae
necessitati non possunq nisi ipsa volente, suppetere;
ita sentio. Aut enim lioet eadem repugnante atque i
nondu.rr sapienti, orpido tarrren sapientiae, ea Burnere

Cuteaafivia

129

&star so@t, +a convenit intre mine Ei Allpiu' Altminteri,

ceitalli filosofi eu crezut cumcd inleleptul lor l-a gisit; qi
icii au recunoscut cf,-nplepnrlui lor ii este el de gdsit cu
re& sa supremd gi cd asta face el sedul, dar, fiindcd, fie +ar
rde ecli1xat, fie confr.rz, in timp ce4i peuece via1a, el urrneazf,
ce-i oqr6 probabil gi vermimil. Asta +a condus chiar qi prin
erea noastrd de ieri. Cdci; cum unul zicea c[, aflAnd
l, omul devine fericit, Bltul, lnoi, c[, numai diligent
nimeni dintre noi nu atd cAtugi de pulin la-ndoialH
nimic nu-i e de prepus de cdtre noi nego;ului acestuia.
)taceea, rogu-v6, ce fel de zi p6rem ooi e ne{ fi petrecut pe
de ieri? Vou6, intr-aderdr, vi s-a-ng6duit ad v'o petrecefi cu
ile voaste. Cf,ci gi tu, Tiyge{iu, te-ai dedulcit or poezia
Veryiliu, gi Licenliu s-a odihnit, tnoopind versnri? de al cAror
Jr a foot pAn[-ntr-atAt rAsctrrrlat, lncflq din cauza lui arn eocotit
mi+, mai cu seamE, de onceput aoeas6 ouvAntare, prin csre,
upiritul lui, filoeofia (acunt, int-adar6r, e timpul) s64i uzurpe 9i
i revendice partea mai nrare, nu nunai decAt poetica, ci decAt
re alt6 disciplin[.

- li ett", oclne, neceaard

necessaria.

possemus? Quare [Col. 09S5J semper

Aweliu

in{eleptului anterca?

2. Dar nu vi +a ficut, rogu-v6, milE de noi, cum alaltflieri

pus astfel in pat, incAt sd ne sorldm h che*iunea amAnatl
ln absolut nimic alta, ci survenir5 atAtea treburi de-ale casei,
de sus Ia caplt, incAq ocmpa;i aproape de tot cu ele, abia
le doui ore ale zilei am putut reepira intru noi ingine?
Dmptaceea, eentinla mea punr.rri a fost c.6 omului deia inlelept
itri e nevoie de nimiq ca sA devin6, insd, ftnptept, ti este neoesari
ilrarte soarta (Lih, l, fralrncl. c. 1, n. 1)61 : dacd nu ourrwa i se
pure altfel lui Atrypiu. Atunci, el: ,Nu Etiu l,nc{ bine", zice, .cAt
f,npt ii erribui so4ii. Cdci, dacd, spre diry,r4tdrca sorp, ai nevoie
dn eoarta tns6i, md dau pe mine lnettnri p6rtaS Fe, in aceast6
fnntinfE. Dac6, inod, nu-i concezi so4ii nimic alta, decAt cele ce
Ru-i pot 6 l-a-ndem6ni nmitilii mrpului, decAt nurnai qi nurnai
yrrirrd ea ins6{i, nu sirnt aCa. Sou" alirninteri, ii este ing[duit incd
loln;eleptului, doritomlui, totuEi, de-nlelepciune, ca, impotriva
voin{ei ei, gi luptAnd ea innpotriv[, sE gi le ia pe cele ce le

130

S.

Aursli

i Conjrt

Amdcrni4vc

1'31

neoeaane viepi; sau e de conces curuc6 ea domind in

viala tnleleptului chiar, orm nici iruugi in{eleptul nu se poate
nu duci lipsa de cele ce-i sunt necesalre corlpului."

vitae neceesaria confitemur; aut concedendurn est

in onrni sapientis vita earn dornirrari, flmr et ipse
iis quae corpori ncesseria sunt' non indigere non

3.

3. Dicis ergo, inquanr, fortunam esse

neces
re e,st
ab
Non
vero
negas.
studioeo sepientiae, sapienti

Ju

zici, aqadar"

"

zic. ,cA soarta-i este necesarE studiosului

iunii, inleleptului, ins6, negi.' ,Nu-i contra sutriectului",

,a o repeta pe una giaceeagi. Dreptaceea, acum chiar, caut
trflu de la tine insqi dacd consideri c-aiuti cu ceva soarta intru
irea ei tnsnqi. Ceea ce, daci socoli, zic cumcE doritoml
nlelepciune duce din adAncul sufletului lipsd de soart6."
\rttn. zic,,dat fiind cd prin ea va fr aqa, incAt s<r poatd disprelui
ea. $i nici nu-i absurd: cici chiar'aqa ne este noue, copiilor,
rrsar[ 141a, prin care se face c5, dup6 acee&) putem tr6i qi si
de vut
ea, in vigoare." ,,Mi-e limpede", zice,,ci, dacE
lqr a u!
ll! fdrd
ncoplia spiritului nu-i in dezacord, cd sentinfele noastre
rrdd: decdt, poate, dacd nu i se pare cuiva de discemut currcd
tnsigi 1A1a nici soarta, ci alte lucruri &nume ne fac pe noi
itorii, fie ai 1fuei, fie ai so4ii." ,Nu-i nimic ortraordinar",

reptere, inquit. Itaque nunc edam atrs te qu&ero,

fortunam ad seipsanr contemnendam aliquid i

aestirnes. Quod si arbitraris, dico sapientiae cupi
magnoper-e indigere fortuna. Arbitror, inquam, siqui
per illam erit talis, qualis eam possit contemnere'
absu-rdum est: nam sic etiam parvis nobis u-bera neces

sunt, quibus efficitur, ut sine his postea vivere, ac v

possimus. Sententias, ait, nostras si animi concePtio
dissonat, r:oncordare mihi liquet: nisi forte disce

cuiquam videtur quod vel fortunae vel uberum, non

,rbera seu fortuna, sed alia res quaedam nos fi

contemptores. Nihil magnum est, inquam, alio simili
Nam trt sine navi, vel quolibet vehiculo, aut ontnino?

Cortaofreis

ey*ru@

Liber

alt exemplu. Cdc| prccum f{r[ de corahie,

Eau, intr-un crrv6nq sd nu m5, tern nici
vrei,
oricare alt vehicul
unele insu'umente aoorurodate la acest
fird
Dedsl,
insuEi
de
sau fdrfl weo anume putene ocult{ nimernea nu trece Marea
deqi nu4i propune nimic alta decAt sd aiuagq ceea ce, cum
p va fi-ntAmplat, este pregdtit si le anrnce sau sE le dispreluias<tr
t()ote ecelea prin care a fost purtat: aga, oricine va fi voit sE
Ia pornrl in;elepciunii gi la o,asiatot"un l qi atotlinigtitul
docd va fi fost, ca si le omit pe celelalte, orb sau
fiindc6,
;
nu poate, ceea Ce a fost ptls in potestatea tr)4u, nil se Pare
si aib[ soarta la ceea ce gi-a dorit. Ceea ce, decum va fi
irrut, deqi se crede cumcd duce lipsa unor anumite lucruri,
de sfindtatea corpului, rezultd mical faptul ci nu are nevore
da ur:estea ca sd fie-n1elept, ci tn s6 tr[iascE inre oameni." ,Ba,
nsd md folosesa de

n(

rn, sine ullis ad hanc

, aut aliqua occultiore Pot

marre nemo transmittiq quanrvis nihil aliud'
pervenire proponaq quod orm ei evenerig illa omnia '
advectus est, paratus sit abiicere atque contemnere:
quisquis ad sapientiae Portum, et quasi firmissimun
quietissimum solum pervenire voluerit; quomam, ut

'Aegeum

'

omittanr, si caeqre ac suldus fueriq non potest, quod pooi

est in potestate forhrnae, neceessriam mihi videtur

quod concupivit, hahre fortunam' Quod cum obti

qt amvis putetur indigere quitrusdam rebus ad c<
valetudinem pertinentibus; illud temen constat, non
opus esBe ut sapieru siq sed ut inter homines vivat' lmo
ille, si caocus ac surdus siq et sapientiam adipi

ipsam vitam propter quam sapientia quaeritur,

sententia, iure conternnet.
4. Tamen, inquam, cum ipsa vrta nostra, qua
vivimus, sit in potestate fortunae; nec nisi vivens quit
sapiens fieri possit: nonne fatendum est opus esse

fi orb sau surd, 9i dobf,ndirea

fn1rllepciunii, gi insEqi via1a, din ca:uza cireia e cEutati
fr1ok:pciunea, le va dispreiui pe drept."

diln;r<rtriv6". zice el, ,dacd ar

4 ,Totuqi", zic, ,curtrt insaqi viala noastr6, prin care trdim

llh'i, ,rste in potestatea so4ii, qi cr.un nimeni nu
Poate deveni inlelept
dnlllt nurnai triind: nu trebuie, oare, recunoscut c6-i nevoie de

t32

S.

Awelii

; Contu Asdcrnim

Liber

favore, guo ad eapientiam prvehamtrr? Sed ornr

inquit, non niei viventibus sit necessaria, renrotague

nulla sit indigentia sapientiae, nihil in propaganda
pertimesco forhrnam. Etenim quia vivo, propterea
sapientiam, [Col. 0gSS] nnn quod sapientiam desi
volo vitam. Unde fortuna si mihi abstulerit vitam,
causam quaerendae sapientiae. Nihil igitur habeo,
fiam sapiens, aut favorem optem fornmae, aut im@
formiderrr, nisi alia fortasse protuleris. 'Ium ego: Non i

censes sapientiae studiosum posse a fortunao n

sapientiarn perveniat, impediri, etiamsi ei non a
vitam? Non artritror, inquit.

1ll. - Dffintnt sapiens et studiosus. Sapientem nonnihil

quia saltem scit sapientiam.

5. Volo, inquam, mihi paululum aperias, quid

inter sapientem et philosophum distare videa

Sapientem a studioso, ait, nutrla re differre arbitror;
quod quanrm rerum in sapiente quidam habitus i
earum est in studioso sola flagrantia. Quae sunt
istae res, inquarn? Nam mihi nihil aliud videtur i
niei quod alter scit sapientiam, alter scire deside
scientianr, inquit, rnodesto fine determinas, ipsam
planius olocutus es. Quoquo modo, inquam,
determinem, illud omnibus placuit, scientiam
rerunr esae non posse. In hoc mihi, inquit ille, visa
obiiciendo pr:aeacriptio, ne inconsiderata consonsione

facile in principatie illius guaestionie campis hra egui

oratio. Plane, inquarn, nihi nihil ubi equitare por

reliquisti. Nam nisi fallor, quod iamdudum moli
ipsum finem pervenimus. Si enim, ut subtiliter
dixisti, nihil inter sapientiae studiosum et sapi
interest, nisi quod iste anrat, ille autem habet sapi
disciplinam; unde etiam nomen ipsum, id est,
quemdam exprinrere non cunctatus es; nemo
leakre disciplinam potesr in animo, q* .rilril didicit;
autm didicit, qui nihil novit; et noe.se falsum nemo

Conhv awdsnicilar

Cortca a

Ev.lit-

L33

si fim purtali

la-nlelepciune?' ,Dar, cum

iunea,', zice, ,nu le este necesari dec6t numai trtritorilor,
rpartatA fiind via1a, nu-i nici un fel de lipsfi de-nlelepciune,
md tem cu nimic de eoartd intru propagarea vielii' Intr-un
fiindcd triiesc, de aceea voiesc inlelepciunea, nu' pentru
r ei, prin csre

doresc inlelepciunea, voiesc viap. De unde, dacc soarta imi va

luot mie via1a, imi va lua cauza cdutdrii inlelepciunii' Nu am,

in urmare, nimic, ca sd devin infelept, nici de ce sd doresc

so4ii, nici sd md tem de impedimente, doar dacd nu vei
poete, altele la ivealf,'" Atunci, eu: ,Nu $ndeEti, prin urmare,
gtudiosul inlelepciunii poate fi impiedicat de soartd si aiung6
ln{elepciune, chier dacd i se ia lui via;a?". ,Ntt socot', zicn' el'

- Se deosebesc inleleptul Si studiosulfindcd gtie cel pu{in infelcpciltnea.

Inpeleptul gtie ceua,

5. ,Voiesc", zic, ,s6-mi ardfi pufintel ce deosebire F se pare

ci existA intre inplept qi filosof." ,lnleleptul de studios", zice,
cred cE dileri prin nici un luc',ru; decAt doar cE amrme habitusul
lucruri este inliunEu, intrrr inlelept, inuu studios este nrmrai
arzdtoare a aceloragi." ,f,a urma urmei, care sunt', zic,
lucruri? Cici mie mi se pare cumcd nu se deosebesc cu
ic alta decAt numai ci unul gtie iqelepciunea, celdlalt doregte
gtie62." ,Daci gtiin1a", zice, ,o determini cu un fine modest,
mai de-a drepnrl." ,i[n orice chip", zic,
r-4 sexprimat
:rul
uEull l-ai
trl irrsugi
fr[rro
o determin pe eq lea pldcut tuturor faptul cd ftiin{a nu poate
mie
de
asta", zice el, ,mi s-a p6rut
false.' ,rrr
lucrurilor rarou.
a luLlurrfur
.tt uuru
r-_ -mea
necugetata
prln
cumval
trapus prescriplia, ca nu
,"r,rirt raliuunea ta sA cdldreascEr ugor in cAmpii acelei
",
iuni principale.'
,A-bsolut", zig ,nimic nu mi-ai l6sat, unde
cilEri. Chc| dncd nu mE+4e1, am aiuns la 6nele insugi, ceea
subtil qi
6E pun demultigor la cale. Dac6, intr-un cuvAnt, precrum
inlelepciunii
intre
studiosul
o
deosebire
nici
nu-i
adevErat zis-ai,
are
;l trrlelept, dec0t numai ci unul iubeqte, celf,laltul, lnsd,
numele
exprimi
sd
n-ai
pregetat
unde
de
inplepciunii,
ilin'iplina
lnrtrgi, un anlrme habitus, adic6; nimeni, ins[, care n-a-nv61at
hittric, nu pate avea disciplina intm spiriq nimic, insd, n-a-nv61at
l$l r:tr nu gtie nimic, gi nirnenea nu poate sd qhe fals: gtie adevdrr.l,
tA p-rt

134

S. Aurelii

i Confin

Aq.dcmins

l@r

Liber

novrt rgrtur saprens veritatern, quem discipli

sapientiae habere in animo, id est habitum jam

in rpirit, disciplina inlelepciunii, habitusul, care-va-s6-zic6'"

ptiu;', zice el, ,de c6td nenrqinare aq fi, dac6 voi fi voit sd neg
t* zis cd este intru inlelept habitusul inchiziliunii
.6
"r,
urilor divine gi umane. Dar nu vid in ce chip ;i se pare fle cd
mie', zic, ,cE
aflfii probabilelor'"
,Concezi-mi
,vvrrwlr
habihrsul urldrr
if,c I.ltil-rltulw
este
Pruu@Evrvr'
nea nu gtie false?" ,[J$o., desigur", zitre, ,.,asta'-" ",2i" act;.nt,
popi", zic, ,cE inteleptul nu qtie inlelepciunea!" ,,De ce'", zice,
fiiri tu. incaltea, pe toate in aceast[ limitd, ca qi cum nu i
putea pdrea lui cumc6 el a-nleles inlelepciunea?' ,D6-mi",
,.i."*pt"r crici, daci-1i aminteqti, asta-i ceea ce am zis, ieri,

habitum inquisitionie divinar-um humanarumque

in sapiente conlessunr me negare voluero. Sed
tibi videatur inventorum probabilium habitus non
non video. Concedis mihi, inquanl falsa neminem sci
Facile id quidem, inquit. Dic iam si potes, inqu
sapientem nescire sapientiam. Quid enim, ait, hoc lin
esse

universa concludis, ut videri sibi non

pos
comprehendisse se sapientiam? Da, inquam, dexterai
Nam si meministi, hoc est quod lreri me dixi

sd fac eu, c@a cE mE bucrrr cd nu-i onnclus de rnine, ci mi se

quod nunc non a me conclusum, sed a te ultro mi

oblatum esse gaudeo. Nam cum inter me et Academiq
hoc interesse dixissem, quod illis probabile visum
\/erltatem non posse comprelrendi; mihi autem nondt
quidem a me inventam, inveniri tamen posse a sapi
videatur: nunc tu flrm mea interrogatione urgereris,
sapiens nesciat sapientiam, Videtur sibi scire, dixi
Quid tum postea, inquit? Quia si videtur sibi, inquar
scire sapientiam, non ei videtur nihil scire po
sapientem. Aut si sapientia nihil est, volo affirmes.
6. Crederem vere, inquit, ad calcem nos finem I
0!)S7] que venisse; sed repente cum dexteras i
disjunctissimos nos esse et in longum progressos vi
videlicet quod hesterno die a nobis nulla alia quae
sapientem

comprehensionem veri pervenire posse, affirmante te,

negaveram: nunc vero nihil me opinor concessisse ti

quam videri posse sapienti probabilium rerum

consecutum esse sapientiam: quam tamen sapientiam

investigatione divinarum humanarumque rerum

ri

r4

constituisse nulli nostrum arbitror dubium. Non, i

ideo quia involvis, evolveris: videris enim iam urihi exercenr
nri canrsa disputare. Et qura bene noeti istos

vix adhuc posse discernere quae acute ac subtili

disseruntur, tanquam judicum abuteris ignorantia. ut

135

ar, infeleptul, despre care tu insuli ai mirnrrisit deja cumc6

confessus es. Nescio, inguit, cujus impudentiae si

constituta videbatur, nisi quod

carteootreia

cu supra de mdsur6, conclus de c5tre tine. Cum ziceam.

a. cd intre mine Ei academici asta-i deosebirea, anume cd
probabil li s-a pirr.t cE adevflrul nu Poate fi deplin inleles,
mi se pare, totuqi, cd
, i""a, aoigrr, negdeit inci de cdtre mine,
'fi gasiide cdtre inlelept: acum, cum tu-erai presat de
,areJ mea, dac6 inlelephrl gtie el sau nu inlelepciunea, ai zis
lui i se pare c-o gtie." ,$i-apoi'", zir-e el, ,ce-i dupacrea?" ,Fiindcd,
lui i se pare', zic eu, ,cd gtie tnlelepciunea, nu nlmlc I se
lui c.6 poate gti inlelepn-rl. Sau, dacd intrelepciunea-i nimic,
so afirmi."
6. ,Credeamn, zice,,ci i-am dat de urmE gi de capdt; dar,
rulatd ce m-ai ficut s5 batem palma, vdd cumcd noi suntem
: _ l_- :__:
--fireqte c5, in ziua de ieri' nu
Srfi qi pe departe care-ncoro:
nicio-altd chestirrn. hot[rdti intre noi, decAt doar faptul
nfirmAnd tu cuncA in{elepnrl poate parveni la comprehensiunea
ului, eu negarn: acurrq ins[, eu nu de pdrere cE 1i-anr (x)noes
fle, decdt ci inleleptului poate s[ i se pard ci e[ a urmat
iunea lucrurilor probabile, pe care inlelepciune, totuqi,
]xx)t cA eu am constituit-o, ffu6 dubiul niciunuia dintre noi, intla

136

S. Aundii

Cont:

A&mil,w

quantrmilibet loqui nullo liceat reclarnante. Nam paulo I

ii*i"ti,
q,ru".*rem utrum sciret sapiens sapienti

"urr.videri. Cui ergo videtur sapientem,

ecire sibi

q+ TIitlY:I":

sapientiarn, n-on utique. vi9".I,

di non Potest, nisi guisquam dicere a'

.rri*

"o,rt.t
sapientiarn. E qto fit, ut iam hoc tibi,
nihil esee

etiem mihi, videatuq nam rnihi videtur sapientem non

scire, et tibi, opinor, *i plt""t, videri sapienti sapi
scire sapientiam. Tum ille, Non magis me ingeruum t
velle quarn te, atbitror; et id miror, non enim- tibi
hanc rem exercitatione oPus est. Nam mihi adhuc
ceeco videtur intereoee inter videri sibi scire, et sci

inter eapientiam quae in investigatione posita er

veritatem: quae a nobis cum alterutra dicantur,

quemadmodum quadrent non invenio. Tum ego, cum

ad p.atdiot, vocaremur; Non, inqmrrq mihi quod tar
r"rritrri" displicet aut enim ambo nescinrue quid
et dortlila est opora n tarrr turPes sinilre; aut urrus
quod item rclinquerc atque nqrliSune non rninus
sed pomeridianis hori
crrru vidordur ianr nos
misouisti. Hic cLtm arrieiescnt, diecessimus'

DlsPurrrlo

eaftsoteia

Lifur

137

pe trrplepciunee' ai zis cE
ae pare cE inleloptul gtie
i
aqadar,
Cui,
gtie.
i-r* ft.. cE
Ibinenleleo,
:- - -^^r^^ c{
* 6-+^l*r'l
.ttlo nimic'
-inrir
nu
-' " gie
i.rfri"* "" i * pare' cearttr' decAttntolepilut
ar
negtine
dacd
doar
.,r-..tup"
altminteri,
face
ee
care
luni sd zicA crrrncd inlelepciunea e ninric' Din

Ito, cum intrebam dacfl in]elepail

pJ ao"or- ?i f* T"i *,"" ryt totodatd st *i*; c6ci nde

ttiroi" qti" lnletePnrl, q
T;;;;
trle)eptul

"" parenleleptului
i se

cA gue

*""" "**i .t *, rnai nnrlt decat une talennlr; ir

"r
m[ mir6, cdci tu n'ai nanoie de nici un fel de exeraofle ln acest
i.rJi

C[ci mie, orb, poate, tnc6' mi re pare cflj o deosebire irme

care-i
I .* pdt"u siegi cumce qtie gi a g'ti; 9i lntre lnlelepciune'
noi
de.c6te
crun
care'
ue-n'i.rr"rtig".., qi adev6r:
1rnl ryti:"
cum
eu'
Anrnci,
cadresc{udeirre''
sd
roe, rru in" i, oe chiP
deia .hernali la prAnz: ,Nu-mi diaplece mie', zic' 'cd
ircsti tntrlatdt de-altminteri, ori amAndoi nu qtim ce
sau
Im, gi trebuie aE ne d[m ailinp s[ mr fiDx- atAt de urAli;
negliia
a
aau
noederea
cnr
trec
a
iar6Ei,
ce,
ceea
noi,
li;"
i mai pulin urAt: dar, in orele dup-amiezii, necivom
n,."***t i*e la rAndu'ne, cdci, crrrn rnie mi se pfirea noi
qi
i. mei ilam dat de csp6t, Dli 1i-ai aurc*ecat chiar punrnii."
r:um rAserd, am Plecat.
r.

IDtsPur,t A Doua

SBCUNDA

W. - r?uncus qud sopien$ non est qui nihil scil'

?. Et cum redieeemus, invenimus Lycentium"
nunquam sitienti Helicon subvenisset, excogi
vereihus inhiantem. Nam de medio pene prandio, q
nostri prandii idem initiruu qrri f*i" fuit, clam surre:
nihi\ue hitierat. Cui ego, Opto quidem, inquam, ti

ooncrrpisti, complectaris uliq.rtl

eloctet ista perfectio; aed quod vi
ll

te tontuff exsritiese? ut niei fasnidio evadere ab hoc ar

non-posgis; quofl evenire PoBt Psrfectionem facile

Deinde cum sisi beire canonts, n'alim auribus r

cl

nui inyelept cel ce nu ptic nimb'

7. $i, cum neorn re-ntors' il g[""] pe Licenliu, ori, lsetat,
i-l."'"ll *"$rl{
8d nlecorfBscd
g,r..
lersuri,,""
-T
"f"*tl,
pr0nzului'
miiocul
la

;iJ;t

Iam1i

Heliconul. lncaltea, de pe

se
ilr.pi-.""p..t.1 gi sfArgitul prAnzului nostru fu csm acelegi'
iltli,*f pe-fur4 gi nu b6u nimic' Cdruia
$ ric, ,sf-mhrillipezi csndva, pe cAt piu d m[ delecteaz6 Pe mine foarte
ilrl r:,rmcf ttr teai aprins lntr-atAta, incAt rrai putea y[rya deacest
uEoq
llnor decAt nunrai prin dezgust, care ee-aratA,-ndeohgte'
sd le
rnaivoieac
binec6ntAtcr,
eqti
cum
[i,1,n p".fuqiune. Apoi

138

LiM

Confri Ademims

S. Aurclii

inculcee tuos yertuq, quam ut in illis graecis tragoediis,

aviculanrm quas in caveis inclusas videmus, verba

non intelligis cantes. Adrnoneo tamen ut pergas potLu
voles, et

rdeas nostrarn' si tarnen uliq*d

tJ

""holt*
de te Hortensius et philosophia

primitias iarn

[Col.
quam

meretur' cul
one libasi,

ad magna:
dum ad i
Sed
soientiam.
reruftl
vere fmctuosarum
circum revo'
aniuri,
excolurrtur
quitrus
dieciplinanrm,
et Prope
fiat,
labyrinttrus
vobis
ne
metuo
cupio;
vos
poenitet ab illo te irnpetu repressisse. Eruburt
disceesitque ut bihrfi. Nemr et multum sitiebat, et o<
dabatur evitandi me, plura fortaase atque as
dicturum.
B. Et cum rediisset, interrtis oilrnibus, sic cnepi;
ut inter nos de re iam, ut mihi vi
Alypi,
est,
rnanifestissima non conveniat? Non mimnr est, int
quod tibi in promptu esse asseris, mihi obscurum
pleraque manilesta, possint aliis manifestior'
"iq"ia*,,
item ohecrua quaedam, nonnullis obsqrriora esse' I
et troc tihi vere manifestum est, mihi crede, esee
epremquam c'tri et hoc manilesttrm tuum manifestius si
item alium crri meum obscumm obscr-rrius sit. Sed ne
perpugnacem diutius putee, obsectaverim ut
vehementius

nranifestilrs disseras. Attende, inquam, q

"r"Ufeg.,rn
diltgentcr, et quasi seposita paululum respondendi
Si e-nim bene rue atgue te novi, facile data opera ci
quod dioo, m alter alteri cito pruradebit. Dixistine u
an fortasse oheurdueram, videri eapienti se
sapientiam? Amrdt. OmittarnuE, inquam' paululum is
opiort-". Tl, ip*" sflpie$s es, an non? Nihil, inquiq mi
Volo tanoerl inquanq rwpondeas mihi quid ipse
de sapiente Acadomico; utnrmnam tibi videatur
sapientiam? [Jtrum sihi, inguit, ecire videatur an
rmrunne an divera.un putss? Metuo enim ne haec
crriquam nostrum sulfugiurn praebeat.

hm&abuia

bnnaarudanicilor

Aueliu

139

lci urechilor noastre versurile tale, decat, dup[ obiceiul

.J"to", p care le vedem inchiee-n colilii, f "a^p vory P:
f"*if"gt ln acele tagedii grecegti' Te sffltuieao' totugi' sd
"" sd-1i bei btrrtora qi t=A te-ntotci la gcoala no-sstrs' docfl
"duci
i n, i"*qi, ceva de ta tine Harteneiut gi filosofia' cui i-ai
,inat dela atotdulcea pArg6 cu acel discurs. a-l nostm' .ca4e
.p.i"",'mai vehemut t a.cat aceastf poeticE, spre gtiinla
ilo'r gi cu adevdrat fructuoaselor lucnrri' Dar, in timp ce

d:T":

acestor discipline, prin care se cultiv6

uf .".t
"*
devinE voud Lsbirint, 9i mi+ aproaPe
v6
nu
se
tem
iritele. m6
fuupuls'" EI +a-nropit qi *a dtrs sE
acel
la
de
oprit
te-am
ine cE
de-a md
r. Era, incaltea, 9i prea inwtat, qi i ee gi da ocazia
multe'
rnai
pe mine, core avoaru de g$nd aE epurL poate, 9i

in cercul

nrar aBpre.

B. $i, decum s-&-ntonq aten$ fiind clr

i aga, Alypiu, ci nu ne rnsr
mi se Pare mie,
,, j**.

topi

arru

lnceput

aqa:

despre un

dtT":

:
F3 l,a vedere,-mie imi este obecrrr; dat

,i""e * n oitu c[
fi urerora, d,h"-d-"t"*:'
a qi foarte multe invederate le pot
-t*o'q'

tncaltean dac6 9i 6sta

iarugi, t nele obscure, mai obscure,
exist[ credenra, un neqtine altul,
;;"'$. crr adev5rat invederaq
t
a: ^-+^ mai invederat
i--,J-rot.
oi iar69i'
iorEei
-rgi,
, gi it red"r"t rl fista al tfru ii eate
-^:
nu
md
ca
si
Dar,
obscur'
obscurul meu ii este rnai
xnF

"frria

IBE
Ei cu

griia de-a r6spunde ldsat6 pu1intl deoparte' Dac-E,

bine, d6ndu-ne putrin o*enlalat
.La""ui, mE c,nosc ait.
".-*o
tn
zic,
rEi unul lt va preuada re@e ry
i-"" fe*"ti ufor ceea
utmei, eau pootearn fo* eu aurd
urna
h
UffAorf. Zirai-tu, oare,
c'[
el
pare
i i se
4ienplepciwrg?" A dat din *P "6
zig
,po-'acest inlelept' Tu lruuli eEi inplept'
il, "Si-f ornitem",
zice,
,mai pugn'" ,Vrearr, totugi", zic, ,s6-mi
,Nimic"
ilu

""1'

ifrpluri

""
gai"

eptul academic; pare-1i-oe'

ziceo ,i se Porc lui cd Etie'

our.,
"a rura [e socop, sau ceva dileritT CEci mf tem ca nu o'rnva
;nu Etie,
!,rilil *"fuzie sE-i ofere refugiu unuia dintre noi'"

140

S. Aurelii

i Contru Amdrznltir,w

Litur

Aurcliu Aue,tstia

9. Hoc est, inquarn, Tirscum illud jurgium quod

solet, crrm quaestioni intentatae non eiur solutio, sed altr

obiectio videtur mederi. Quod etiam pota noster

aliquantuur Licentii aurihus dedarn) decenter in
carmine hw nrdioarnun et plane pastoricium esse j
crrm alter alteruur
ubi coeli spatiurn non
quam trcs ulnas pateat: ille autern,

Cartca o

fieia

141

9. ,Asta-i", zic, ,ceea ce, -ndeobgte, se numeQte binecruroscrrta

toecan6, cAnd chestiunii propuse nu pare a-i fi de leac
ia ei, ci obieclia alteia. Ceea ce, de-altrninteri, poenrl nostru

Spune-mi in care tdrdmuri, cu-rucriseole regilor nume,

Nascu*e furil,

Nascantur Jlores.
EclogaS, w. 105, 106.)

Uiirg,E l"S.3 w.

Quod guaeso, Alypi, ne in villa nobis licere

cer"te vel istae balneolae aliquam decoris gymnasiq

faciant recordationem: ad id, si placet, quod

a,adsnicilar

sd mfr dedau pufintel urechilor lui Licenliu) in poezia sa

olicd a judecat deeent cumc6 eete de-a drepnrl fArenesc qi
cum unul il intreabd pe celAlalt, unde spaliul cerului
se-ntinde mai mult de tei m1i: el, irn6,

Dic quibus in terris inxripti nomina rcgum

firg.,

&not

r,

responde. Videturne tibi sapiens Academicorum

eqpientiam? Ne verba verbis referendo, inguit, in
earturrlT videtur videri sibi scire. Videnrr ergo, inquarn,
nescireT Non enim ego quaero quid tibi videatur vi
sapienti, eed umrm tibi videatur sapiens scire sapier
Potes, ut opinor,;hic arrt aiere, aut negare. O utinarn, i
aut ita rnihi facile exet ut tihi, aut ita tibi difficile ut
nec tanr molesftrs eeses, nec in his quidquen sperares.
cum me interrogares, quid rrrihi de Acadernico
videqtur; respondi, r,ideri [CoL O0SS] nrihi quod vi
sibi scire sapientiarn, ne aut temere me scire
aut illum non minus temere scire dicerem. Pro n
inquam, trenefieio mihi obemro conoedae primo, ut
quod ego, non ad id quod tu te interrogas
digneris. Deinde ut Epm rle&m, qusm tifli non
curaq quam tuam eEse certo scio, nunc paululum
Certe ei rne ieta interrogatione decepero, cito tra
tuam pertern, controversiamque finiemus.
pulsa neocio gua aollicitudine, qua te tangi vidm, dili
animadvert&s? quo facile intelligas quid mihi
reeponderi velim. Dixisti enim ideo te non aut ai
nel5ate, quod utique faciendum est ad id guod
ternere te sdire tlhas qud nescis: quasi vero ego

1061O7)61

Ceea ce, rogu-te, Alypiu, sd nu c.rezi cd ni se cade noud in

: neindoios, fie qi in aceste bfligoare, pot aminti ceva din
msefea gimnaziilor; la ceea ce te rog rdspunde, de-gi place.
eleptul academicilor pare-1i-se fie, oare, curncd gtie
iunea?' ,SE nu batem', zice, ,cAmpii, intorcAnd orvintele
n <:trvinte, Ee pare cd i se pare cd gde." ,Tre, prin urrnare", zic,
rc parc cd nu gtie? Nu caut eu, incalteq sfr allu ce F Ee pare 1ie
I se pare inleleptului, ci dacd ;ie 1i se pare cd inplepnrl qtie
tlepciunea. Pogi, precrrm cred, aci, fie sd afirmi, fie sE negi."
, zioe, ,numai de rni.er fi mie atAta de facil preflrm 1ie, sau 1ie,
de dificil, prec'um mie, n-ai mai fi atdt de ooLdLul
sAc6itor qi
r[ut
n-ai
tt_u
?r nici
nimic lntr-acestea. Incaltea, cum m6-ntrebi ce nri se pare
despre-nleleptul academic, arrrL rdspuns c6 mie mi se pare
fi i se pare siegi cd gtie-nlelepciunea, sd nu afirm temerar,
i r.rl eu gtir, gi nici sd nu zic, nu rnai pulin temerar, cd el qtie."
o rrrar binefacere", zic, ,rogu<ni-te sd concezi, mai intAi, sd
i@ rfr rdepurzi la eea enteb el+ nu la ceea cc te-nhebi
pe tine lnauli. Apoi, ed lagi pulintel deoparte speran{a mea,
on gtiu sigur, nuli este
1ie nrni pupn in grii6 dec6t a ta. Desigur,
I mE voi fi+gelat crr aeastA-nrebare, re@e voi trece de partea
qi vom sfArgi controversa. In fine, ca, alungAnd nu gtiu ce
line, prin care te vEd atins, sd iei mai diligent aminte
i ce mi-ag wea eu sE mi se rdspundd de crite tine. Ai zis,
interi, cd de aceea tu nici nu afrrmi, nici nu negi, ceea ce,
ileso e de fdqrt la ceeo ce t+ntreb, s[ nu zici temerar cumc{
plii ceea ce nu qtii: ca gi anm, ht-adev6r, eu ag fi inuebat ceea

142

S. Aurclii

i Confra

Amdilnina

hnbaannsnicilnr

Lifur

quaesierim, et non quid tibi videatur' ltaque nunc

pl*rri.t (si tamen planius dici potest) interrogo: Vidr
tibi s"i.e sapientiam sapiens, an non videnrr? Si im
inquit, sapiens qualem tatio prodit' .queat; potest
videri'scire sapientiam' Ratio igitur, inquam' talem
prodit esse sapienterr\ qul sapientiTn.ng.n. ignoret: et
isthrr". Non enim aliter decebat videri tibi'

10. Quaero ergo iam, utrum possit sapiena lnv(

Si enim potest, potest etiam scire sapientianr, omni

quaestio inter nos dissoluta est' Si .autem non F

ii"i", 1** non quaeretur utrum sapiens^aliquid t
sed utium sapiens quisquam esse possit' Quo const:
jam recedendum erit ab Academicis, et tecum
q.ra.stio quantum valemus, diligenter cautt
,r.rsarda. Nam illis placuit, vel potiue visum est, et
posse hominem sapientem, et tamen in homi
scientiam cadere non posse. Quare illi sapientem
scire affirmarunt. Tibi autem viderur scire saptenti
quod non est utique nihil scire' Simul enim pla
inter nos, quod etiam inter omnes vetere6, lnt
ttnde
ipsos Acaie*i*r, scire fa.l'qa neminem posse:
sapientiam'
esse
ilm restat, ut aut contendas nihildescribi, gualem r
talem sapientem eb Academicis
non habet, fatearis'
Y.

Academicorum inarrc suffugium pmecludilun

11. Et his omiseis consentias ut quaeramus'
posait homini talis provenire sapientia, qualem
ratio. Non enim aliam debemue, aut possumus

vocare sapientiam. Etsi concedam, inquit, qr

*.grropt.L niti video, sciri a sapiente oapienti
atiquid inter nos deprehensum quod s.apiens
p.r.ip"r"; tamen - nequaquam, mihi -o'
i".d*-icorum labefactata omnis intentio' P
enim defensionis eis locum non minimum reserva
nec illam assensionis suspensionem esse
cum hoc ipso causae suae d:esse non possrntt

gii 9i nu ceea oeli

&ft&owb

143

se Pare. $

poate sprme? totugi, nrai dea

oore, c[ Eie inlelepcir.rnea, aau nu 1i ee pare?" ,Dacfr FBte fi

1", zice, ,inleleptul pe carel oonep raliuneq mie rni Ee poate

cd gtie lnlelepciunea." ,Raliune'a', zi,q.,ili onoepe, prin

un astfel de-n1elept, care nu rgnorfl lnlelepciunea: qi p
asm. lnr-adevdr, niqi nu se c[dea sfr F 8e par[ aldel.

10. Te

mai intreb, agadar, daci poate fi gflsit ir4elepnrl' Cdci,

poate, Ircate Eti, totodatE, inplepciuneo gi-ntreagf drediuf,rca

rc noi a foet limpezitA. Dac[ zici, tns5, qrmcd nu lx]ate! nu se
cautfr dacd mfaryl gie cenru, ci dac{ gqre 6 ciruva futr{pt'

odat$ etahilit, va trehui aA ne'ndep6rt$m deia de

tine, po c&,t'mrrilen
tlomici, 9i va trehui dezbdaltt
aoffi
prwaug
Altuimri, lor lea
Iare, ditigeut
-nrai 9i
degrabd, li ra pdn+ Al cfi rc glate ca onlul e{
eau,
om.
gi c6, totuEi, nu rc pffito cs

ei au afirmat cumc6 lnfele

Ti",
vezi-hine,
ce,
ceea
gtie
ln{elepciunea'
cd
el
pare
se
, 1i
r""*r,6 cE nu gtie nimic. TotodatA, pl[cutu-no-a intre rloi,

Iteq

c4 p6nil ginrre tog oei din vechime 9i intre academicii

i, niruenea nu posro sd $ie fakoa: de unde asta mai rEmAng

rd euslii sus gi tare cil ste nimic tngdepciunea, fre ad recunoEti
orte descris de cdtre academici un astfel de furlelept pe care
nu-l are.

- brwhide dbwir* ,lanul ,ufugiu ol amdenicilar.

omit6ndrrle pe atmma, s[ consiipti sfr c#ut6m BE afldm
poate sd-i p"T".tfr g*$"i lndryriung d3.felul de- care-o
Intr.adenrdr, nu tiehuie, fr rl1ci nu Putem-s'o
ope
""1irn"..
im, pe drepq pe alta, fufdcpcitute." ,Chi&r dacfi aE @ncede',
,ceea ce vAd c5-1i doregti din adflncul eufletului, cumcA
Dciunea eate 6iutA de c6lrenfelepg 9i, tntre noi, descoperit
nrintea csva? oe lfittheurl Poatc En perceapd, nu-mi oorr{, totugi
11. Si,

nimic, ruinatd lntreag[ intenfia academicilor. Observ'

interi, c[-i eatp rcztrvat un loc, nu minim, apfufii lor, cS
rnlebra suspensiune a asensiunii nu-i tAiatd, crrrn, prin iruqi
nu pot sA lipseascl ei
rl prin care-i soccp dimpreturd it
"-Sr,

1,44

8. Awelii

Conllro

A@fumiw

Liher

convictos putsr. Dicent enim usqueadeo

comprehendi, nullique rei aesensionem praebe
ut etiam hoc de nihil percipiendo, quod tota sibi
vita usque ad te probabiliter persuaserent, nunc
conclueione sibi extortum sit: ut Eive tunc, sive
huius argumenti vie tarditete ingenii mei, sive
suo [Col. O04Ol robore invicta sit, eos loco
non possit, cum audacter affirmare adhuc
nunc quidern ulli rei consentiendum eese. Forte
aliquando contra hor: quoque nonnihil vel a se
quopiam reperiri posse, quod acute probabili
dicatur: suamque imaginem et quasi spec
quoddam in Proteo illo animadverti oportere,'{

troditur eo solere capi quo minime

cape
investigatoreoque eiua nunquarn eumdem te
niai indice alicuiuemodi numine. Quod si adsi
illam nobis veritatem quae tantum curae
dernonstrare dignetur, ego quoque vel ipsis in
guod minime reor, illos superatos esse confi

12. Eeno habet, inguam; pronsus nihil

optavi. Nam rtidete, qu&eso, bona mihi quot et
provenerint. Prinum est, quod Academici ia
corlicti esse dicuntur, ut nihil eis restet ad defensi
nisi quod fieri non potest. Quis enim hoc aut in
ullo modo, aut credere valeat, eum qui victus sit, eo
quo victtrc ettr victoreor Be esre gloriari? Deinde si
iarn remaoet cum his conflictionis, non ex eo est
dicunt, nihil eciri posse, sed ex eo quod nulli
eees oontendunt. Nunc itaque
"**rl6issdarm
Eumus,
F{amr'ut mihi, ita etiam illis videtur, sapi

scire sapientiam. Sed tamen ab assensrone

temperandum monent. Videri enim sibi tantum di
scire autem nullo mlodo: quasi ego me scire
Mihi quoque videri istud dico: sum errim stultue, ut
ipsi, si nesciunt sapientiam, Approbare autem nos
atiquid puto, id est, veritatem. De quo eos conaulo
ngent, id est, utrum eis placeat veritati assenti

Att$uslira

hnAo odq,,;,ilnr

Aorfmofiuia

145

ilomgi. Zce.vor, in*adevdr, ci pdn[ntr-atf,ta nt+i nimic pe

orpriru sr nrfurea E n*i e de dat niciurrui lucru asermilurea,
pAnA gi

faprl dea nu per@pe

nimic, pe care, p6nn

tine,

lor via16 l-au perauadot ca probabil, aorrn, prin

onduzie, le este lonrEi muds prin lrrydftorie: dat fiind c6, fie
i, fie, acrrm, fo4a acestui argument, fie prin incetineala
i meu, fie, cu-adovfuat, prin robuetefea rao a r6mas
il@ rn.l se pffite sf, fio ei rnigcati din loc, qrm inctrs ln *ar
nfirnr+audaoe crrn@ hino'ngilea, nici aqrm nu oebuie a{ i re
inrtfr nicirmui lucru. Poate, fncakea, c6ndya poate fi gdsit de
ci, eau de c[te alteftrtnm, in orntra ase*ris chiar, oam, e ed
rird acut gi probabil Ei cf imagfusa sa gi cvasiarurme oglinda ae
dne sd fie hrati in eeam,6 intrr atotcunenrhrl Prottlr, canle se
cd-i, indmbgte, prins prin ceea ce nu poatu fr prins, gi cd
ii hri nu Lau frurt niciodatd
decCIt rrumai prin
vu,ermd' p'uteri divine6, care, dear fi de fap" gi+r binevoi
nomrdereze nouA sd od6dr, &Sil de cane ne eae stfirq de mare
an &iar, fie gi @oarina wirrlpi lor, ceea ce rru ered c&tuSi de
voi reqmoase qrnd ei u'urt invuqi.
12.
hine', ziq ,*anrdorit ahqihrt nimie rnai mult. Cgeiq
"Ei
i, rogu-vd, cArc gi c0t de nrari hlrnili prolreniul:mklrr. Primut
o[ acadenicii zic deia qlmcil ei sunt asdel corrviryi, lnc&t nu le

lor spre ap[rare decAt numai

ceea ce nu ae
C6ci cine poate fi-n stare, fie sd-nleleagfi-ntr+rn
anume) fie ed creadd faptul c{ acelq care B foet invins, se
prin insugi fapnrl prin care a foet tnvins, curncd el este
Apoi, dacfr rnai rdmAne ceva din lnmutrarea crr ei,
din hptul cf, ei zic c6 nimic nu rrnte fr giuq ei din faptul cE
sus gi tare cd nu trebuie sd i re asimtil niciunui lucru. $r,
oqlm anntm flltp5coli. CEci pleanm mie, aga lntocmai Ii se
gi lor cfr fu4eleptrl Etie @epciunea. Totuqi, ei il efdtuiesc a
tonrpera de la asensiurc. Zic ei c6 lor [i se pare nunrai in nici
chip, ins{ cil gtiu: ca gi ouu eu oe zim cE gur. $i eu chinr zic
mi re pare astq $rnt, tnmltra, prosg preom E .i ir,Sl+t,
ei nu Etiu lnlelepciunea. Eu socot, lns[, cd noi uebuie ed
crra" adic{ adevfrnrl. f)eepre cerei consult pe ei dacd
sau
nu, afic6, daci le plar:e lor ctrnc[ nu febuie ed i ae
[rng[
r0i r6mAne

146

iContru

S. Aurclii

Aqdemins

Lilq

hnbaafuttioilat

ntru

nisi db,iu

ne

tr4eleptul.

op

twn frciPL
13. Quis eutem verum possit oatendere, ahe te
dictunr est, a quo ne dieaentiam magnoPre
laborandurrr e* Etenim numen uliqo"d aisti solum
ostendere hornini quid eit Yerum' crrm breviter, turn I
pie. Nihil itaque in hoc sertnone nostro libentius at
nihil gravius, nihil probabilius, eq si id numen ut
adsit, nihil verius. Nam et Proteus ille quanta
mentis altitudine commemoratus, quanta
optimum philosophiae genus? Proteus enim ille, u(
adolescentes non penitus Poetas a philosol
conterrnendoe esse videatia, in imaginem ve
inducitur, Veritatis, inquam, Proteus in carmiri
ostrltot sustinetque personamr quam obtinere
ecePtus comPrehen
potest;,si
nodoa vel,
I vel dimieorit' Sunt

istae
imos

etianr orm voritas terittr[ et qrrasi habetur rn

decipere atqu

mihi accidit,

enim famili

probabilitate hurnanae vitae, venrmqinTr de ipsa reli

bncordat, quod est veri amici nraniftntisaimum indi
Siquidem amicitia rectissime atque eanotiesime
ed1 rerum humanarum

et divinarum cum benevol

consensio.

1l

Cd adetrtnrl

nui prceput

dffit

numai

pin

ajutnr dioin'

ins[, poate-arita adev6r(at)ul, spusu-6-B de cdtre

Alypiu, fa1il de care mi+ de mturcit din tot sufletul s[ nu
.e.i*t ait""lt. lnu.adev6r, ai zis cd mrnai o putcrt divinf,
13. Cine,

et charitete

cd;ici tor, nici mie nu ne displace, ba dimpotrivd'

mod necesar cd trebuie sE i se consimtd adevdrului' tDar

,l va-nvedera pe el?r, zic ei' Unde eu nu voi purta gnia- de-a
lupta cu eir'*i" mi-e de aiuns cd nu mai este probabil
nu gtie nimic, sf, nu fre constr0nqi sE spund lucrul
fie ci-nlelepciunea este nimic, ori cd-nfelepciunea no

neacrre saPrsntem.

- lrqitamn

147

adevdrului. Nu vor zice nicic6nd asta, ci vor sustrine crrmcd

anurne Parte'
nrr.i de gdsit. Degi, gi aci, ei nrE Fn pdrtas,

non esse, Nunquam hoc dicent, sed eam non in

asseverabunt. Ergo et hic ex nonnulla perte socl
ten&nto quod utriaque non displicet, atque -i
.*""ss""io placet, conientiendum esse veritati' S*d';
.am demotretrabit, inquiunt? Ubi ego cum illi
cttraho certare; satis mihi est guod iam
eet, nihil scire oapientem, ne rem absurdiesimarn
cogalrtur? aut nihil esae sapientiam, aut sap

YL.

hrtsotreia

poete e6-i arate omului ce este adev[r(at)ul; pe cAt de pe

pe
atAta chiar de pios. $L aga, in aceastd disculie 1 n9&str[:
l

-,

um auzit niruic mei cu pl[cere, nimic mai grav, nimic rnar

putere este, precum md-ncred, de fa16'
hthil. gi,'- dacA ecea
o
r,16
^A:x altitudine
^lir.li--- c0td
mic mai adeverat' i.rt '"a*fr, gi Proteu acela6, cu

Hlinlii, comemorat, din parte{i' cu cAtA intenliune sple 9en1l

ttinr'al filosofiei? Prot.u acela, altrninteri, ca aE vedefi voi,
nlilor, cd poetii nu trebuie abaolut dispreluili de cdtre
se-nrbracfl-n imaginee adev6rului. Proteu, zic, in poezli,
iqeaz6 9i poart6 persoana adevdrului, Pe -care 1I : p:"t'
iiro nimeni,-dac6, ingelat de falsele imagini, fre va fi destr6ns,
v0 fi-nlflturat nodurile comprehensiunii. sunt, tncoltea, aceste
onaqta
- fi- - - t--.----il^^^*-^tprin
^'in aceste
lucnrrilor coryorale'
i, care, prin consuehrdinea
i de cale ne folosim la ele neoesare ale vielii acesteia, pun
qi
,,i,b ra no*ryde pe noi qi s6{i huA ioo chiar qi c6nd e fnut
al
treilea
nriovut tn m6iniadevfirul. &, deci, mi-a cizut ca
pe care nu aflu cAt e[-l estimez. Dimpreund cu rnine'
cl"vAr, atotfamiliar anricul meu concordd nu numai in
religiei
4a probabilitAlii viEii omeneqti, ci chiar Ar-l nrivinl-a
amic'
adevfuatului
i. ce." ce egte atodnvederanrl indiciu al

fii.,d

amicilia a fost etotdrept 9i atotsfdnt definitE:

qi charitate a lucrurilor umane qi

"e
cneiunea cu bunivoinli

148

S. Aurclii

iContruA&miss

Awelfu AWtxiu Connaaademicilar

Liber

, - La-ndemnul lui Alypiu, Augustin

Vll. - Augustinus Alypii hortatu habet deiltreps orcttianem a

Acidemims. Lepi&a quillam lacus Cicercnis refertun

14. Totugi, ca sd

nebulas videantur offundere, aut doctissimomm vi

auctoritati, inter quos maxime Tirllius non movere nodl
si vobis pl
Ftest, superbe nonnullis resistere videamur;

prirr" ptrr"a contra eos disseram, quibus..vid.e

disputationes illae adversari veritati. Deinde ut mihi vid

osterrd*rn quae causs fuerit Academicis occultal

sententiae suae. Itaque, AlyPi, quamvis te totum in
partibus videarn, tamen suscipe pro his paululum, r
i'esponde. Quoniam hodie, inquit, eutPicato, ut
processisti, non im@iam plenissimam victoriam tual
p.rt." illas jam secunus, guo abs te imponunnrr,
sw"ipere; si tamen hoc quod interrogationibue te
si tibi comnr
esse
adversarius,

a tua humanitate longissimum esg mrnutis illis telis

fam captirTrs excrucier.

15. Atque ego cum et illos hoc exapet

animadverte"em, guasi aliud ingressus exordium: Md

irg.rut., vobis geram. Et quamvis post illumlatrorem
,heto.ico. in hac me levi arrnatura nonnilril requi
esse praesumpseram, ut interrogando ista potius
quam dicendo; tamen qria et paucissimi sumus, ut cld
mihi contra valetudinenr meam non srt necesse; et r!
stilurn causa ejusdem salutis quasi aurigam
sermonis mei esse volui, ne ooncitatius rapiar anuno
cura coryoris poscit peryetu& ut vultis, oratione audite
sentiam. Sed primo illud videamus quale s( unde srnl

Academicorum gloriari nimium solent. Nam est in

Ciceronis, quos in huius causae patrocinium scripsit,

Il

qri.l**, ui mihi videtur, mira urbanitate conditul

nonnullis autem, etiam firmitate roboratus' Di
prorEus, ut quemquam non move,at, quod ibi dictum
f,;J.;""

.l"pi""ii ab omnibus caeterarum

sectaruri{

sibi sapientes videntur, secundas Parte,s dari, cum

Cartca a

freia

149

uorbeEte tmpotriua

outdemicilar. E citat un loc pLdcut din Cicero'

14. Tamen ne aut Acedemioorum arglrmenta

est)

-n

nu par[, nici cd argumentele academicilor

fap unele neguri, nici sd nu le pdrenr unora curncd rezrsti.m

'b autoritEtii atotinvalalilor bdrbali, intre ca-re, rnai cu seami,

lius nu se poete sd nu ne nrigte pe noi, voi infefga, mai intAi,
v[ place, puline, in contra acetola.cdrgra acele disptrtaliuni Ii
par cE se-ncontreazE adevdrului. Apoi voi arita, cum mi se

de citre academici a
ie ,rriu. care va fi fost cauzar ocultarii
'-Yl
*^s,l
l^
hn#6d
-:-^
partea
de
tine totuI
-^
inpi loruqi. $i, u$*, Alvpiu, deqi te vid pe
qi
rdspunde-mi'"
rolul
,,0 ir, ,o*gi, in to."t lor,'pulintel, asupra-F
indci astdzi", zice, ,ai prt*, cum 8e zice, sub bune-auspicii,
voi impiedica atotdeplina ta victorie 9i voi irncerca si iau, acu&
i srg"r, asupra-mi toi,rl, dit moment ce mie impr'rs de tine; dar,
ceea ce dai de-nleles cE o vei face prin intreb6'ri, nraivoieqti
prefaci (dacd i1i este fie comod) in rostire perpetui:
rtr-adev6r, nu ca adversar inc6pdl6nat, ceea ce-i c6t se poate
tleparte de umanitatee tq sd fiu, deia captiv, sd nrai fiu clunuit
tine prin acele suliP nrErungele."
15. tar eu, cum bngai de seam6 cumcd gi ei o aqteptau Pe
pe
YUr facn', zic,,voui
$i,
t*o"dirt
Ururu. ,rs
7'*-r doilea E
r- plac'
cvasi ual utrllcd
,VE voi
I L;Vdbr
retoric6
pcoata
de
Ia
de
ntunc6
Prezlrmasem
i, dupd acea
rn p[ mi odihnesc intrucfltva, in aceast6 uqoard arntur6,
rrr:At le-aq face pe astea mai degrabi intrebAnd decAt
indu-le. totugi, fiindcd suntem qi desrul de pulini, incAt s[
ni fie necesar, impotriva sdnitd(ii mele, s5 strig, qi am qi voit,
cuuza aceleiagi s6n[ti1i, ca aceast6 pand s6-i fie cvasiaurigar
moderator rostirii mele, sE nu md dau r6pit cu spiritul mar
,tuos decAt o cere griia corpului, ascultali, precum voili, in
ire perpetu[, ce anume sinrt. Dar sd vedem, intAi, cam ce este
,rn, il"-r.rd" iubitorii academicilor obiqnuiesc si se laude
Cici exist6, in cd4ile lui Cicero. pe care le-a scris in
lllrnrea acestei cauzei un loc anume, alc6tuit, precum mi se
. c.u mirifici urbanitate, altora, insi, chiar qi int[rit prin
itate. E dificil cu totul si nuJ miqte pe cineva faptul ci acolo
zis cunrci <inplephrlui academic i s-a acordat de cdtre toate
secte, care-qi par lorugi inlelepte, rolul secundar, cum e

150

S. Aurelii

Conas

ArlcIfumifiE

guem'que
confici, euwr
sibi

Liher
ca principalul sd

'Eoqt,o Posse Pr
iudicio suo, qui

16. lnchipuie-1i, de

16. Foc enimr, verbi cilrsa, Stoisum adese

quis sit sapiens; respondebit eum-esse quem

ioAp*"i .'Co"*a Epicums vel quis alius adve.rsan
.,"g*bit, suumque potiue peritissimum voltlpt(

sapientem-eate contendet' [nde ad,iurg

"rE.rpu^
clarnat Zeno, x tota illa porticus tumulnratur,

natum ad nihil eseo sliud quam honeotstem;

splendore in se enfun@ ducere, nullo prorsua

pooito et quasi lenocinante n

"".,rt
"rtrit
voluptatemquu,i["ro Epi*r"i solis inter se pecori
in quorurn societatem et homini
"o*'-..r"oi;
nefas esee- Contra ille convocr
tmders
sapientem
quoai libera turba temulentdl
arr*ilium
in
hortulis
quaerentiun tfirnen quern irnoornptis unguibus b"cc:y

men' 5u8!
acriter' ut
beatus nemo 6sse 1rcsse vrdoatur' lf,r quorum r
Academicr-rs ino.urerit, urpsque audiet trahentes se
partes: sed si in illos aut in ietos conceesorit, * t*;
deserit, insanus, imp.eritus, teneranueque cl&nta
Itaque cunr et hac et illac aurem diligenter admq
interrogatus guid ei videatur, dutritare se diet' Roga
stoic,ri, quis sit melior; Epicunrsne qut delirare
Academicuo qui sibi adhuc de 1e
clamat,
"n
deliberandum EEe Pronurtiat' Nemm dubitat
praelatum iri. Rursut te ad ilhrrn oonverta' et qua@re
Lt*gis amet; Zenonem., a-qu: beetia nominatl
Arcleailam, e quo audit: Tu fortasse verum
requiram diligentius. Nonne apertum est totam
p"*i*- it*"".tq Acadggcos "Yt:* prae illis mo
;H.rtoqq,* hominee videri Epiorro? Ita peraeque pm
omruibus eectrie copiosissime Cic'ero iucundieei

onD
q"ia"rtq ,"d*

asperoque

revendice fiecare sieqi' Dintru care

este, pe drept, dupd judecata

celorlalli, secundulrs

caeteronrfli iudieio sit ocundus'

Academicorum exorsrt
narn contra ew potiesimum
-ergo
?tino vel Chrysippus ai interro6
0e421 irrgmrilrm:

gil

p.oh*bil-*.rclude ci acela

rrteri, coritra

pild6, c6-i de fa16 inleleptul stoic;

lor aprinsu-s-a atotputernicul academicilor

tiu: deci, dacd ar fi-ntrebali Znnoa ori Chrvsippus cine este

el insuqi
lloSlt, va rdspunde fiecare cumcd este acela pe care

iloL.;. Dimpotrivi; Epictu, ori oricsre altul dintre adversari,

nnga gi ,a s,rstri.re sus qi tare cumcd mai degrabl nricenutu!
,

v[.r6io, aI voluptdflor este inleleptul' De-aci' ta ha4d: strigE

nu-i
, Qi-ntreg celebrul portic 3e cutremurd, cumci omul

t i* ,ri*i" alta decAt la onestitate; ci ea insEqi cu

sa conduce-ntru eine spiritele' nepunAnd absolut

un fel de avantai extrinsec gi cvasicodogit de cAgtig; cI
lui Epicur le eate cornun[ doar dobitoacelor
mita voluptate
-cdror a
turmdl nebgiurt a-l v6ri Pe orn 9i pe inlelept'
ne, in a
otriv[. 6la, chemAndu-gi in aiutor, de prin grddinule,
inara ceati a belivilor, bacente c6uttrtoare, tohrgr, pe care
exager6nd,
ume sil sf6Eie cu unghiile net6iate gi cu haina gurd,
i'oitq
qi
limgtea,
suavitatea
voluptClii,
tr*.l"
p1rcrul mertor,
numai
decAt
fi
fericit
poate
nu
nimenea
cd
cumcd a clar
hrrmai prin ea. in a c6ror ceartE, dacd ee va fi amestecat
rdemicui, ii va auzi gi pe unii, 9i pe algri trAgAnduJ de partea
i" dar, dacE le va fi conces unora! sau altora, va fi huiduit
nrri, ,"p.i"uprrt gi temerar de cltre cei pe care-i va fi p6rdsit'
qa, pl"ca"du-gi el, gi ici, gi glo ureghea, intrebat ce i ee pare
eI se-ndoiegte. lntreabeJ, asum, pe stoic
vl'rLp,r.ra"
"*.i
csre strigtr cumcE etoicul delireezE, sau
'i mai bun, Epicur,pronunf[
cumci lui i-ar rnai trebui sE
micul, care se
de msre lucru. Nimeni nu sendoieqte
reze despre rr,
"iet"
vr fi ales academicr:I. lntoarce-te, iar6gi, Ia Epicur gi-nteab6J
orrel iubegte mai mult, peZnnon, de cCue care-i numit beetie,
t grc Archesitrau, de [a carele autle: nPolte cE tu zici adevErat,
'voi cerceta mai diligent." Nu-i invederat, oare, cumc6 lui
rrrr i se pa.e nebun6 intreagd celebra stoa, pe lAng6- ei,
lomicii, i.',."i, o*^.rri modagti qi precaufl? Aqa, Cicero le oferd
ios cititoril<ir un r:vasispectacol atotplEcut deepre aproape

152

A. drlrefii

Confiv Amdemicos

Iegentibus quasi spectaculum praebet, velut

nullum illonrm esse qui non cum sibi prinrae Partes
quod necesse est, secundas ei dicat dare, quem
repugnare, sed dubitare consllexerit. In quo ego
adversabor, nec eis ullam auferarn gloriam. Videatur
quibuslibet Cicero hic non iocatus, sd inenia et
quaedanl guod
ipsomm Graecrrlorum levitate

"b
sequi et colligere voluisse.

Vm.

Redarguitur lrrr,us e Ciercnc allarut.

17. Quid enim me impedit, quin si huic

rcsistere velim, facile oatendanr quanto minue n

indootum esse +ram indocilem? Unde fit ut cum
Acqdemiffe iaatanticulus quesi diecipulum singulis
nemoque illi quod se scire putat, pereuadere
megna illorum postea consensione rideatur. Iarn
quisque alium quemlibet adversariorum Euorum
didicisse, hunc vero nihil psse discerc iudicehit. Ex

deinceps de omnium ocholie non ferulis, quod

deformius quarn mole*itre, ed illorum palliatonrm
et ftrstibus proiicietur. [Col. OCI4S] I$o.n eninr
negotium erit, contra corununm pestem velut
quaedam postulare auxilia C;rnicorunr. Si
vilisoima gloria crrm his certare libeat, quod
mihi iam quidem, sed nondum eapienti faciliore
ooncedendum eat; quid hahebunt quod poesint
Em enim faciaurus me Btgue Academicrrm in illas
philmphorum irnrisoe: onr$6 prorsur adsint,
breviter pro tempore sententies suas. Quaera
Carneade quid mntiat. Dubitare ee dicet. Itaque
siqprli praeferctt caetris. Ergo omnea omnibus:
nirninnn atqpe akiesima d"oi* Quis imum nolit imi
ego itaque interrcggtns-, idem respondebo; par erit
Ea rgitrrr gloria gaudet sapiris, iru qua fi stuItus
Quid si cum etiilm faeile supcrat? Nihilne aglt prdor?
istum Acadenricum iane de iudioio diecedentem

Quippe avidior lruiuarnodi viotoriae stultitia est.

4W

kdqs@o

153

aritAnd, incaltea, c.r[ nu-i niciunul dintre ei, care,

aieEi rolul principal, cee,a e-i neceeor, sd nu
il rumcS i-l dd pe cel secundar cellu p care-l va fi vdzut, nu
Itncontreazi, ci cE std la-ndoial6. Impotriva cdnria eu nu mA
pune-mpotriv[ cu nimic, eA nu-i rdpesc lui nici un pic de
CEci poate vedea lndesm-il oricine cumcd Cicero n-a voit
m joace, ci a6 urmeae qi a[ adune niudrurile gi urperfluitdlile
ale grecoteilor, pntru cd ae-ngrozea de ugurinla lorugi.
ur:ctele,

lpi va

17.

fi acordat

critiat un pu$

olea

din

Cioero.

Ce mn impiedicd pe mine, tncaltea, ca, deag voi si i mi

vanitnf, ed Brf,t facil cu c$t mai putrm rdu eate a fi

aoestei

decAt indocil. De unde se face c[, degi l6ud&roqel,

icul Ala ee va fi drt p* eino svasidiacipl fiec6ruia, Si
i nu-i va fr ptrtut tul perauada ffia oe ad cqoatf, cumcf, el
va Ii luat, du@ ama, in der0dere priru acordul lor rnranim.
interi, fiocare ll va iudoca pe oricare dintre advemarii sfi
n-a-nv[1at nirnic, po 6eta, ined, cumc$ rur poate-nvdfa
i,;. In consecinfA, va fi alungat din toate gcolile lor, nu cu
ceaa oaar fr mai diforrn decAt rnai molest, si rm rm{siucile
Glriele celor infirdca$ in urantale@. Nu va fib lncaltca, un rnare
a cere impotriva pestei comune cvasianume herculeene
auxiliare ale cinicilofo. Dac5, insd, pentnr aceastd atotvil6
mi
se permite mie a m[ lua la ha4A cu ei, pentru c[,
,
desigur, inc6, dar nu incfr lnlelepq mi+ de conces mai
Bcuza, ce vor avea ei a[-mi poat[ reproqa? Iat&, sd ne
ipuim, incaltea, cumc{ eu pi academicul am picat in acale
i ole filoaofilor: aproap cu tofii-s de

din cauza timpului, sentinlele lonrpi.

rirnte. Spunfi crrmcfi el en duhiu. $r, a$q fiecore preferc-l pe
rnlorlalf. Decq top hrturor: nrare foarte gi-atoprofundA glorie!
oine n-ar voi eE-l imite; gi eu,
r:gulA fi-va lauda. lnleleptul
rrie, intru csre-i e6te lui egal proetr.rl? Ce, de-l invinge ugor,
ultea? Pudoarea nu fa@, ea, nifirric, oare? De-acurq plec,And
lu judecatd, eu il voi inlrdp p acest academic. Intr-un cuv6nt,
rrtia-i mai avidd cle-acest fel de victorie. Inhqenau-t, deci, le

154

S. Aurulii

Litur

i Conlru Audemins

retento prodam iudicibus quod ignorant, et dicam:

viri optimi, hoc cum isto commune habeo, quod dr
quis vesrrum vemm sequehrr. Sed habemus etiam
sententias, de quibus peto iudicetis. Nam mihi i
est quidern, guamvis audierim decreta vestra, ubi sit vq
.rd id*o quod Cui sit in vobis sapiens, ignoro' Iste d

etiam ipsum sapientem negat aliquid scire, ne

quidemf unde sapiens dicihrr, sapientiam. Quis non

palma illa cujus sit? Narl si hoc adversarius meus

.rirr".* gloria; si autem erubescens confessus

sapientem scire sapientiam, vincam sententia'

aliquenr locum, ubi nobis nulla turba molesta sit;

utinam in ipsam scholam Platonis, quae nomen
dicitur acoepisse, qud e populo sit secreta: hic jan
de gloria, quod leve ac puerile est, sed de ipsa vita,

spe
disseranius.
aliqua

fap itldecdtorilor cee& ce ei ignorf, qi voi zice: 'Eu,

tgtri'buni, arn in cornun cu 6sta faptul cE se-ndoiegte cine

noi urmeaz6 adevdr(at)ul. Dar avem! de asemenea, 9r

rplle proprii, ffiupra c6rora v[ cer s[ iudecali' CE nie, intr-un
ri. ,ni* incert. oricdt voi fi auzit decretele voaetre, unde sd
iilovu4.t;ut, gi, de aceea, care sd fie-rrtre voi inleleptr'rl' A"tq
!, rreagi cumci gtie ceva chiar inleleptul inaugi' fie qi m[car
iri.,"t. de unde-i numit infeleptul.' Cine sE nu vadf, a
Cdci, dacd o va fi zis pe asta adveraarul meu,
nr',*
"r.nr-,rrt.
dacA, insi, mqinf,ndu-se, va.fi mdrturisit
glorie;
prin
Ittvinge
gtie-nlelepciunea, voi invinge prin sentinl['

rnter nos Possl

i aliqrid

bi

%non-

[tJ. Dar, sd ne retragenL acum) de

18. Sed ab hoc iam litigioso tribunali

Posse'

hoc vobis plactrit, srudioaiseimi homines atque doctn

Movit nos, inquiunt, defrnitio 7-enonis Cur quaeso?

si vera est, nonnihil veri novit, qui vel ipsam novr

falsa, non dehuit consrtantissinos conunovere' Sed vi

quid ait Zeno. Tale scilicet visum comprehendi et

posse, quale cum falso non haberet signa com
Ho."ine te monit, homo Platonice, ut onulibus vl
es, ut totum n
spe discendi
odam etiam
philosophan
ingemiscendo

19. Sed quomodo illum non permoveret, sr et

tale inveniri potest, et nisi quid tale est, percipi non p
hoo si ita est, dicendum potius erat, non posse in

cadere sapientiam, quam saprentem nesclre cur

vivat, neecire utrum '

nescire quernadmodum
n*---------- -delirum et insal
magisque
qpo
postredrtt,
Perversius
dici nihil potott, sinrul et sapientem esse, et lgno

155

du pe

* Se discutd definiPia

lX. - kranis definitio discutitur.

Cartmahui.o

@r

la ecest tribunal litigios, in

hr', unde sd nu ne fre nici o ceatA poEi\{dc{ o, de +ar putea

I r,u usta, in insdqi gcoala lui Platoru care se zit* cEr gi-a primit
; prin faptul cd-i este ascunsi popomlui?t; aici, nu despre
.te-aorm, ceea e-i uEor gi pueril, ci, pe cdt sunten in stare,
rlieputa despre viaqa ins6gi qi despre o anume sperandd a
ult,i f.ri"it. Academicii neagd cumci se poate qti ceva' 'De
r v-a pl6cut voud asta, oameni atotstudioEi si-atotinv61a1i'i'
lnig"a p" noir, zic ei, .definila lui Zenon-' nDe ce, rogu-v6?
gtie mEcar pe
fi, tlnca este adevdrat4 qtie ceva adevdrat cel ceo
ltrnrlgi; de-i fals6, nu trebuia s6-i migte dimpreun6 pe cei
n1i., Dar si vedem cn zicn 7-eloon. C6' intr-un cuvent,
udel de vdzut poate fi comprehens gi perc'epuq care n-ar ave&
falsul. Asta te migci, oare' pe tine, onrule
rlne comune

",,
rnician, s[-i depa4i din toate puterile pe studiogi de la
rr;a de-a inv61a, incAt, mai aiutdnd qi o anume torpoare a
i, si plrf,seasci intregul negot de-a filosofa?
19. Dar in ce chip nu l-ar zdruncina pe el, dac6 nici nu
ti gdsit nimic de-acest fel, qi nici nu Poate fi perceput dec6t
de-acest fel; ceea ce, dacS-i aqa, trebuia zis, mai
""
"a,"
16, cd nu se poate sd cadd-ntru om irnlelepciunea, decdt cd
rnrl nu qtie de ce trSiegte, nu qtie in ce chip trd'iegte, nu gtie
mai pen/ers
r iriiegte; in sffugig decdt care nu Poate fi nimic zis
qi qi
qi
inlelept
este
totodatE
cd
gi
nebunie,
delir
mare
r rnai

156

S. Aurclii

Contrt

Aqde.mims

Liber

sapientiam. Quid enim est durius, hominem non

esse

sapientem, an sapientem nescine sepientiarn?

disputandurn est, si res [Cot. 09aa] ipsa ita posita

non est ad diiudicandum. Sed illud forte si di
penitus hornines a philosophando averterentur: n
inducendi sunt sapientiae dulcissimo ac sancti
nonrine, ut cum contrita aetate nihil didicerint,
summis exsm:rationibus prosequantur, quern relictis

voluptatibus corporis, ad animi tormenta sunt secuti

20. Sed videamus per quem potius a phi

deterreantur. Per eumne qui dixerit: Audi, a
philosophia non ipsa sapientia, sed studium sapi
vocatur) ad quam te si contuleris, non quidem
hic vivis sapiens eris (est enim apud Deum sapi
nec provenire homini potest)r sed cum te tali
satis exercueris atque mundaveris, animus tuus ea
hanc vitam, id est, curn homo esse desieris,
perfruetur? An per eum qui dixerit: Venite,
ad philosophiam; magnus hic fructus est: quid
homini sapientia charius? venite igitur ut ssPi
sitis, et sapientiam nesciatisT Non, inquit, a
dicetur. Hoc est decipere, nam nihil aliud ap
invenietur. Ita fit ut si hoc dixeris, fugiant t
inaanum; si alio modo ad hoc addtrxeris, facras r
Sed credamus, propter utranrque sententiam
hominee noltre philosophari. Si aliquid phil
perniciosumr Zenonis definitio dicere cogebat, nu
idne hornini dioendurn fttit, unde se doloret; an id,
te derideret?
21. Tamen quod Zeno definivit, quantlrnl
sumus, discutiamus. Id visum ait posse coru
quod sic appareret, ut falsum aPporere non
Monifesnrm est, nihil atriud in perceptionem venire.
et ego, inquit Archesilas, video, et hoc ipso doceo
percipi. Non enim tale aliquid inveniri potest. For
abe te, atque ab eliis stultis: at a sapiente cur non
Qrranquam et ipsi stulto nihil responderi posse

hrfivasdsnitilor

Cafte@wio

157

inlelepciunea. Altminteri, ce'i mai dur: cd omul nu poate

)t, EBu cd-npleptr-rl nu gtie-4elepciunea? Nimic nu-i aci de
dacd problemra, astfel pus6, nu-i de .sa( ea insdqi a o
Dar, de se zir:ea, poete! rlrla ca asta, oamenii se dep6rtau
de Ia a filmofa: aannr, ine{ trebuie tndemnali prin numele
qi atotaf6nt aI inlelepciunii, ca, dup6 ce, prdpfldindu-qi
nu vor fi-nv61at nirnic, s,[ te incorce, apoi, cu supremele
pe tine, pe care, ptrr6sird @l prrgrl voluptElile corpului,

urmat Ia chinurile spiritului.

20. Dar sd vedem prin cine sunq nrai degnab6, abdtt$ de la
Prin acela, care, ca.re va fi zis: .Aaculti, arnice, filosofie
l0 numeqte inlelepciunea insdqi, ci studiul lngelepciunii, spre

daci nu te vei fi agternut, nu vei fi, desigur, irrfelept, cAt

tr[iegti aici (este, -ntr-adevdr, la Durmnezeu inplepciunea, qi
nu se poate sA-i provin6 omului) dar, dupE ce tu te vei fi
lndesal gi te vei fi purgat printr-un aedel de studiu, spiritul
t6 va bucura facil de ea, dtrpA aceastd viaf6, care-va-oi-z[c6,
ce vei fi-ncetat a fi om?, Sar.l prin cel ce va fi zis: .Veni1i,
horilor, la filosofie; mare-i rodul acesta: e, intr'adev$r, ii este
ilump omului decAt filosofiE veniF, aqadar, sd fti inlele4i, qi
nu $iF inlelepciunea?, "f{gr, zice, .s1 se va zice de cdtre mine
Asta-nsearnntr a-ngela, cdci nimic alta nu re va afla la tine.,
io face ci, dacd o vei zice pe asta, vor fugi precum de un
dac6-i vei fi adus, in vrer.rn alt chip, la asta, ii vei face

i. Dar sE credem cd, pe drept, din cauza amAnduror

lor, oamenii nu rmiesc si filosofeze. Dar, dac6 defin{ia lui
l-a obligat sE zic[ ceva pernicios filosofiei? asta trebuia,
onrule al meu, sd io zic{ de unde sI se-ndurereze, sau pe
rle unde si te ia-n derf,dere?
21. SA discutdm, tohrgi, pe c6t suntem noi, progtii, in stare,
r:e a definit Zenon. Zice cuntc6, acest vizut poate fi
c&re ar apdrea asdel, incAt sd nu poatd apdrea falsz.
cumcd nimic alta nu poate veni-n percepliune. "Astar,
Archesilau, ro v6d gi eu, qi prin aata insdgi dau inv6l6tura
ninric nu-i porceput. inrr-un ctwAnt, nu poate fi gdsit nimic
fel., .Poate de citre tine gi de c{tre alli progti: dar de
rr(elept de ce nu se poate? Cu toate cd socot cd nici chiar

158

S. Awehi

i Confri

A&micoa

Liber

si tibi dicat ut illo memorabili acumine tuo hanc i

Zenonis definitionem refellas, et ostendas eam
falsam esse posse: quod si non Potueris, hanc i
quam percipias habes; si, autem refelleris, ur
percipiondo impediaris non habes. Ego eam refelli

non video, et omnino verissimam iudico' Itaque

eam scio, quamvis sim stultus, nonnihil scro.

illam cedere versutiae tuae. Utar

co

securissinra. Aut enim vera est, aut falsa: si vera,

teneo; si falsa, potest aliquid percipi, etiamsi I

communia signa cum falso. Unde, inquit,

Verissime igitur Zeno definivit, nec ei quisquis
hoc consensit, erravit. An parvae laudis et sinc
definitionem putabimus? quae contr& eos qui e
adverstrm perceptionem multa dicturi, cum desi
quale esset quod percipi posset) seipsam talem
nronstravit? Itaque comprehensibilibus rebus et del
est, et exemplurn. Utnm, ait, etiam ipsa vera sit n
sed quia est probabilis, ideo sequens eam ostendo
esse tale, quale illa expressit Posse comPrehendi.
fortasse praeter ipsam, et vides, ut arbitror, quid seq
Quod si etiam eius incerti sumus, nec ita nos
scientia; scimus enim aut veram esse, aut falsam:

0045] non igitur nihil scimus. Quanquam nunq

efficiet ut ingratus sim, prorsus ego illam definiti
verissimam judico. Aut enin- possunt PerclPl et
quod vehementius Academici timent, et revera
est; aut nec ea possunt, quae sunt falsis similia:
illa definitio vera est. Sed iam caetera videamus.

X.

Duo Academimrum effato.

22. Quamvis haec, nisi fallor, possint ad victoriam
esse, nort tamen fortasee ad victoriae satietatem. Duo

quae ab Academicis dicuntur, contra quae, ut

venire instituirnus: Nihil rrlase Prcpi; et, Nulli rei

assentiri. De assentiendo mox alias, nunc pa

perceptione dicemus. Nihilne prorsus dicitis

Coneu-

amdsnfuilor

hrteab,vio

159

i prostului nu i se poate rrflspunde nirnic, dac[-1i va zice qie

rpng tnsegi aceast6 de6n{ie a lui Zenon, prin anel rnemora-bil
ip al tiu pi so arili cumcd poate fi chiar qi fal-rd, ceea ce,
rru vei fi putug o ai pe asta insdsi, pe co-re so perwpi: dac6,
, o vei fi respins, nu ai de unde si fii impiedicat de la a
. Eu nu vdd c6 ea poate fi respinsfl, gio iudec absolut
$i, astfel, cum o gtiu pe ea, oric6t de prost sun! gtiu
Dar inchipuieli cd ee cedeazd versuliei tale- Mf, folosesc de
inua dilenrS. Care-vatd-zic{ 88u este adev:arat{ sau fals6: dac6-i
o 1in bine; dacd-i fals6, poate fi cevti perceput, chiar
ure semne comune cu falsul. .De under, zice, ,se poate?,
definit-a, prin urmare, Zamory gi nu a fost tn eroare
cine i-a consin4it rndcar in asta. Sau s@oti-vonr, oare, de
luud[ qi sinceritate de6ntis, care, irnpotriva elora ce-aveau
drtr multe-mpotriva percepliunii, cumr desemna de ce fel este
(E B.r putea fr percepuq se orlta pe sine inslqi ormcd este de
ur:esta? $i, ata, ea le este gi definilie, 9i exemplu lucmrilor
ibile., *Nu gtiur, zice, .dacd este sau nu ea ins69i
dar, fiindcd este probabild, de aceea, urmAndo pe ea,
r'[ nimic nu este, astfel, de felul in care ea a eryrirnat c[ Poate
.r .Ar[fi, poate, pe de-alEnrrea de ea insagi, gi vezi,
srtrt" ae urmeazi. Pentru c8, decd stmtenL fap or eq incerp,
i rru ne va fr pdrEsig astfelq p noi Eiinla, Etinl intrrur ctrv6nt,
'rl este sau adevdratA, sau falsd: prin urrnare nu ninic gtim'
interi. cr.mr nu mE va face nicic8nd sd fiu un ingrat, eu iudec
odeviratd acea de6n{ie. Cl6"r, 88u pot 6 peroepute qi falsele,
de oe se temeau nrai vehement academicii, qi-i cu adevdrat
: Bau nu pot fi nici cele ce sunt similarele falselor: de unde,
detrnilie e adevdrati.r Dar sE le vedern, de'acurn, pe elelalte.

Doud enunlui ale acndembilor.

22. OricAt, de nu mi-ngel, acestea-i pot fi de sa1 victoriei, nu

i, poate, satietilii victoriei. Dou6-s cele ce se zic de cdtre
impotriva cirora am instituit sE venim, Pe cAt putem:
ttirnic nu poate fi percePut; qi cd nu tre.buie.sri i se asimtir
nnui hrcnt. Despre faptul de-a aoimtl, de-acum, altddatfl, acum
rr zicc pugine despre percepliune. Nu ziceli voi, oare, cumci

160

S. Aurulii

Contru

Academims

comprehendi? Hic evigilavit Carneade,s: nnm nemo

minus alte quam ille dormivit, et circurnapexit

evidentiam. Itaque credo, secum ipse, tet fit,
Eqgone, aig Carneades, dictunrs es nescire te urunl
sis, an formica? Aut de te Chrysippus triumphabit? D
ea noE nescfu,e quae inter philoeophos inquimntur;

ad nos non pertinere, ut ei in luce tirubavero quoti

f,

vulgari, ad illas irnperitonrm tenebras provocerrL

gurdam divini oculi vident: qui me etiam si palpi

atque cadentem aspexerint, caecis prodere
praesertim arrogantibus, et quos doceri aliquid
Laute quidem, o graec& industria, succincta et
procedis; eed non nespicis illam definitionem et inven
esee philosophi, et in veetibulo philosophiae fixam
frrndatam. Auom ai euooidere tenta-bis, rediet bi
crura: illa enirn labofactata, non solum poteet ali
p"r"ipr, eed efiicrr id potmt quod simillimum falso
earll non audebis wettere. Est enim latibulum tuum
in incautoa traneire cupientes vehemens emmpis

exeilis: aliquis te Hercules in tua spelunca tanq

eemihominem Cacum suffocabit, et eiusdem mo
oppnimet, docens aliquid eese in philosophia
taru{uam sihrile faleo incertum abs te fieri non possit.
ad alia propetabam; hoc quisquis urget, teipst
Cerneades, mogna afficit contumelia, quern a me
rnortuurrr ptrtst ubicumque aut undecumque
superari. Si autenr non putat, imrniaericors eet, qui
pasoirn deserere praesidia et tecrun in ca,nnpo certare
in quem descendere curn coepissem, solo tuo n(
territus pedem retuli, et de super:iore loco neacio
iacrrlatus surn, quod utnrm ad te lrcrveneriq vel quid
viderint nrb quorum exarnine dimica.nurs. S"d qn{d
ineptue? Si bene memini, mortuus eB,

ntr fam

bnba asdsnicilor

Liber

pr,o

tuo iure pugnnt Allpius: facile me contra umbram

Deus adiuvabit.

23. Nihil ais in philosophia posse percipi. Et

orationem tuam large lateque diffundas, arripis

Cort"A.otuia

nu poate fi comprehens? Aci, sculatu-*a Carzreade:

el' qi
Irimenea dintre astia n-a dormit nrai pulin ad6'nc dec6t
vorburd'
cred,
lucnrrilor'
evidenp
$i,-aqa,
vit de iur-impreiur
t'i*:"i-1
nent6nrplf,, a fu*rgi cu sine: tPrin urmare', zica,,
Sau
furnicfi?
sau
om
egti
de
.r,,
t
cumc{
C.rneade,
9t,,
gtim
le
nu
noi
cumci
?
Zice'vom
Chryaip'?3
ta
nittu-r" aeupra
gtrle ces scrutate-ntre illo*fi; cd celelalte nu apa4in de noi'
ma
nrnr, dac( la lumina zilnicf, S, tulga"S, rn'd voi fr-mpleticit'
divini
L a*-" dura.-n ael inturrcric, unde singuri amrme ochii
il vadd: cane, chiar dAci nr6 vor 6 privit pa mine dEtinAndu-mE
Ld, nu vor fi-n stare sA leo spun[ orhilor, nrai cu seantE,
ilor gi celor pe care-i nrqineazfr sE fie-nv61a1i ceva' f'[ut,
qi sulimenit& dar
, o, cerbicie &*"*Ec inaintezi suoreasd
a frloeofrrlui,
dercoperir''e
rici cd definftia aoeea'i
i a* r*
^n
care, dacA
Fe
filosofiei'
ve*ibulul
ci-i pr*r.rrte gi ftrndatd in
c6ci"
dezghrn&tn
ffilrea:
genunche
bnta sd o tai, i1i va adri-n
nu numai cd poate fi ceva PerGPut, ci poate fi chisr 9i ceea
utotsimilar falsului, dacE nu vei indrfizri s'o dobori la p6nr'Anl
-ntr-adev6r. ascunz6toarea ta, de unde iegi 9i te-arunci
asupra neprecaulilor doritori sE treacd: Lrn alt Herctule
. p" tit" pt* pe eemiomulT{ Cacrrs,.irt tPY*:",
,u.t iri o, ,turr"l" eiqi, dand hvdf6tura cE exist4 in filosofre,
oe nu poate fi fflcut de cdtre tine incert, Precum similar
i. Md ggabearn, desigur, la altele: pe ssta oricine o urmdreqte
,rt, Caineade, te lovegte cru rrrarea ocar6 pe tine insuli, pe
p"f fr, precrrm un nrort, orirrnde qi oricAnd
te socoteflte
"A De n'o 6ocoate' tns6, e nemiloo, el, corele mf,
de cflte mine,
ilnge de peste tot
deachis. cu tine,
it de numele tAu doar, mi-am retras pasul, qi, din loc'ul de
(]e
i Onr enrncat nu qtiu ce' oe' de va fr aiuns sau nu Ia tine, ori
ce
Dar
de
luptAm'
ne
ii ft",rr, vor vedea cei sub al cflror orbitai
se
nicr
nu
ai
murit,
9i
tr:m, proshrl? De bine-mi aduc eminte,
uqor
Alypiu:
tiu,
.n pe drtpt, &cum, pentru morrn6ntul
,l,u,ri6-ut Dumnezeu impotriva umbrei tale'
Iut nirnic

23. Nimic, zrci nu poate fi perceput in filosofre' $i, precum

rllnpAndecti, in lung qi-n lat, rastirea ta, smulgi certnrile qi

162

S. Aurefii

t Contru, Audcrniros

Liher

dissensionesque philosophonun, et eas tibi contra illoe

rninitrarc arbitraris. Quomodo enirn inter Democri
superiores physicos de uno mundo, et inn
litem dijudicabimus, cum inter [Cot. 0946] haerden
eiua Epicurum concordia m&nere nequivlrit? Nanr
luxuriosus cunr atomos quasi anciliulas suas, id
orpuscula quae in tenetrrb laetus amplectitur, non ter
viam suarn, Bed in alienoe lirnites passim sponte decli
permittit; tolln patrirnoninrm etiam per
iurgia dilasip
Hoc vero nihil ad nre Brtinet. Si enim ad sapientiam
horum aliquid ecire, id non potest latere sapien
autem eliutl quiddsrn em aapientiq illam scit sapienq
contemnit. Tauren ego qui longe adhuc absum v
vicinitate sapiomtie, irr iftie physicis nonnihil scio. Ce

errim habm, aut unurn eeee mundurn, aut non unurrU

non ummr, eut 6niti nrlmeri, aut infiniti. Istam
Carneadea faleee es@ similem doceat. Item scio
rsum nofuurn, aut nsfiula oorponrrn, errt aliqua provi
sic ese
eumque aut smper fuisee et fore,
@eprse eflrc miflinrc
aut oltrrn ex tempore
hahere, sed habitmurn mse finern4 aut et manere coer
et non perpetuo esre nramrnrrum: et innumerabilia
hoc modo rrovi. Vem enfur ista emt disiuncto,

,r".,i-ili

aliqua falsi ea potest quirquflfll oonhrndere. Sed ar

ait Academiors. Nolo: nam hoc eet dioere, Reli
"liq,rid,scis,
quod
dic quod nesis. Sed pendet sententie.
oerte pendet quam cadit nempe phna e*; nempe
i* pn
But fdBq aut \rcr& nomineri. Ha.nc ergo ,r." ,cir* di"o.

qr, !* ad philoeophiam perrineme ima negus, et eonrm

nihil posse asseris, ostende me ista nescire: dic i
disiunctiones aut falsas esse, aut
cofiunune
"liq"id
crrm falso, pr qud discerni omnino
non poseint.

Xl, - Er wnou,um imfuillitate non efftci ut nihil uei

Nqw sE fitntw et fururc.
24. Unde, i"q"iq ecie esse istum mundum, si
fallunar? Nunquanr rationes restrae ita vim se

Aupa,u&a Cnnnv

wdsnfuilot

&ftcaofruia

163

fi le pregiteqti pe ele ca
tmpotriva loruqi. ln ce chip vom deiudeca pricina dintre
gi fizicii de dinainte' despre inunrerabilele sau o singurfi

rirrnile filosofilor gi aoooli cumcd

c6nd oncordia n-a foc ln *ar,e afi se statorrricesgcd inue el

i qi mogtenitonrl etru, Epicur? Cdci luxurioaul 6sta, curn I

utomii, cn'esisd6vulele sale, coryusflrlde, cane-va6-zic4 pe

lo-mbrf,ligeezfi bucuroe in intuneric, nu e64i urmeue cales
ri efr declineo, dupd bunul lor plac, hotarcle g{ine lnuqrul
oniu qi I-a risipit prin procese. A.do, ins5, nu m[ priveEe cr.r
nimic pe mine. Dacd Xine, ins6, denplepciurrc a6 Eie oeva
ettea, aEta una nu-i poate fi ascrlns[ tnleleptului. Dacd alta
este, ins6, inlelepciunea; pe ea o gtie lnleleptul, qi le
ieqte pe acestea. Tot ryi, et! Garre+ departe lncd fie gi de
tnleleptului, lntrn acestea fizice gtiu cova. lntr-un
am drept cert fie cd lumea e uno, fie, non una; gi, dac6
una, fie de-un munAr finiq fie, infinit. Dea Carneade inv{dnrra
mGsotd aentinld eate eimilard uneia faLee. Iardgi gtiu cumcd
&ceasria a noasEil a foet dispusd aga fie prin firea mrgrrilor,
pilltrc provide46 orurrnq gi cd ea eau a fM purura gi va sd
lau c-a-nceput gi n-are sd<rceteze, eau cA nuqi are ornrl d,in
ei va s64i fifr finete, sau cA B:ncput e[ dureaE gi n ere sd
perpehru: gi cunosc, in acest nrod, nentlrnArate fizice.
tnr-un cuv6ng disiunctive adev5rate, gi nici nu le poare

nimenea pe ele cu vreo similitudine o faleului. .Dar

i cevar, zice academicul. .Nu vreau, cdci asto-nsearnn[:
ooea oe gtii 9i zi ceea ce nu gtii., <Dar atAm6 eentinla!, .Mai
ntAmA decdt cade: e, nu-i aga, plantr poate fi, nu-i aga, numitA
folad, sau adev6ratA. Pe asta zic crrmcd eu o Etiu. Tir, carele
nu negi cd acestea fn de frloaofig gi nrslii cd nu poare fi gtiut

cI aco*e ditl*,qp
cu
falsut
prin care sd nu
cd
au
ceva
comun
false,
seu
euu
fi absolut deloc diecerirute.'

ic din ele, arat6 cE eu nu le guu p acestea: zi

simpurilar nu se fctu d nu poate

petwput nimic aderfimt. Nici dintru mmn gi furcare.

- Dintru imbecilitateo

fi

24. .De unde Etiir, zicr,,.d. existA aoeastA lume, dacd eimlurile
lnprrlA?, .Nicic6nd rafunile voastre n-au putut sd respingd astfel

7ffi

8. Aurulii

i Contlv Acvdcmias

relellere potuerunt, ut convinceretis nobia nihil

,r"" orr^irro ausi estis aliquando ista tentare; sed
aliud esse ac videtur, vehementer persuadere r
Ego itaque hoc totum, qualecumque est quod
atque alit; hoc, inquam, quod oculis
'
"Jrtit
"t,
a
apparet, meque sentitur habere terram et coelun
qllsi t".."rr-r, Lt qutsi coelunt, mundum voco' Si
nihil mihi videri, nunquam errabo. Is entm
quod sibi videtrrr', temere probat. Posse enim falsum
a sentientibus dicitis, nihil videri non dicitis' P
enim omnis disputationis causa tolletur' ubi regnt
libet, si ,ror, .olr., nihil scimus, sed etiam nihil
videtur. Si autem hoc quod mihi videtur negas mu
esse, de nomine contro;ersiam facis, cum id a me di
mundurn vocari.
25. Etiamne, inquies, si dornis, mundus est iste

vides? Iam dictum est. quidquid tale mihi vi

mundum appello. Sed si eum solunt placet mur
vocare, qui ,nidetor a vigilantibus vel etiam a sanis;
contende, si potes, eos qui dormiunt ac [Col'
turiunt, non in mundo furere atque dormire' Quamo
hoc dico, istam totsm corporum molem atgue macH
in qua sumusl sive dormientes, sive furentes, sive vrgrld
sive sani, aut un&m esse, aut non esse unam' Edii
quomodb possit ista esse falsa sententia' Si enim doi
fi.ri pot".i ut nihil dixerim; aut si etiam ore dormi
verba, ut solet, evaserunt, potest fieri ut non hic,
sedens, non istis audientibus dixerim: ut auternl
falsum sit, non poteEt. Nec ego illud me percepisse
quod vigilern. Fotus enim dicere, hoc mihi 9n""'. d-".::
.,id"ti potli**; ideogue hoc potest esse falso simillin
Si autem unus et sex mundi sunt; septem mundos'l
guoquo modo affectus sim, manifestum est, e,t id me
,ro., imp.,d"nter affirmo. Quare vel hanc connexio
vel illas superius disjunctiones, doce somno aut
aut vanitate sensuun posse esse falsas; et
expergefactus ista meminero, I'ictum esse concedarn'

&rtco a frvia

165

fi dovedit clar cu'mcd nu este

v6zut

htttydernirilar

Libq

simtrurilor, incAt sd ne

e: gi nici n-af indrdznit absolut nicic6nd sd le tenta1i pe acnstla

v-afi incuibat sd persuadali vehement cumcd poate fi alta

6t pare. Si, .f., eu pe tonrl a@sta, oricum este el, care ne confine
qi-i
nrri qi ne nutreqte; pe acesta, ztc) ccrte le apare ochilor mei
qi
cvasipflm6nt
sau
pEm6nt,
oer
mine cumc.{ are
r.IL
9i
"att"
rue'
se
mi
nu
nimic
ci
zici
nl
Pare
lilnr, il numesc lume. Dao'[
voi fi nicic6nd in eroare. Cdci acela e-n eroare carele aprobi
r c:eea ce i se pare siegi. Zice-1t careva+d-zicd, cumci falsul

fi vizut de

simlitori, nu ziceli cd nimic nu-i vizut'

"it.e
iltteri e gtearsd absolut intreagd cauza disputei, unde vE place
$ srl domnili, dacd nu numai nu qtim nimic, ci chiar nici nu
lfl pare noui nimic. Daci negi, ins6, cumcd asta este lumea'
n riri se pare mie, faci o controversd despre nurne? din moment
vui fi zis cumc6 asta este numit6 de citre mine lume''
2,rr. .Oare chiar gi dacd dormit. vei zire, tlumea este asta pe
rt vezi?r.Zisu-+a dela: tot cea ce mi se pare mie de-acest fel
ecc lume. Dar, daci-1i place so numepi lume pe aceea numal'
i vdzuti de cdtre cei in stare de veghe, 9i incd numai de cdtre
r[n[togi, susline, de pop, sus gi tare, cumc6 cei ce dorm qi
Nrazd nu-n lume delireazi ei qi dorm. Dreptaceea, zic, aci, cumc6
oceest6 masd gi maqindrie a corpurilor, intru care suntem,
tllrminzi, fie delirAnzi, fie veghinzi, fie sdndtoqi, sau este una,
I nu este una. Explicd in ce chip ar putea fi falsd sentinla
a! Dac6, -ntr-adevdr, dorm, se poate-ntAmpla sd nu fi zis
ir:; sau, de mi-au scipat, cum se-ntdmplfl-ndeobqte, din gurd,
tlorrnindului, vorbele, se poate-ntAmpla cd nu aci, nu qezAnd
nu acestor ascult6tori sd li [e fi zis; nu se poate, insd, ca aqa
n[ fie fals. $i nici nu zic eu cumcd asta am per@put{ fiindce
ln stare de veghe. Po1i, intr-adevdr zice cumci asta mr s-a
' prirea mie dormindului chiar, 9i cd, de acea' asta poate fi

imilarul falsului. Dacd sunt, ins6, una plus qase lumi, e-nvederat,
trr ce chip sd fi fost afectat, cumcd sunt gaPte lumi, 9i nu
rqinat afirm cd eu qtiu asta. Dreptaceea, dd tu invdldtura fie
tuleestd conexiune, fie cd disiuncliunile acelea de mai nainte
fi false, fie prin somq fie prin delir, fie prin varritatea simlurilor,
rlrrr,'5 mi le voi aminti 1 lTeaz, pe acstea, voi concede cumcd am'

166

S. Aurelii

i Conbt Aqdpmims

Liber

Cartcaafiuia

lryA@u Cffiffi

167

enim lam satis liquere cpae per somnitrm et

falsa videantur, ea scilicet quae ad corporis
pertinent: nam ter terna novem esse, et quad
intelligibilium numeronun, neoesse est vel Senere
stertente sit verum. Quanquam etiam pro ipsis
multa posse dici video, quae ab Academicrs
non invenimus. Credo enim sensus non accrrsari, vel
imaginationee falsas furentes Patiuntur, vel quod
somnis videmus. Si enim vera vigilantibus atque
renuntiarunt; nihil ad eos, quid sibi animue
insanientisque confingat.

lnvins. Cred, incaltea, c6-i indesa( de limpede-acum ce false

le Eunt vA'zute prin somn sau demenld, acelea, care-va-si-zrcd,
de trei ori trei fac nou6, 9i
1in de sirnjurile corpulur: cici cd
si^fie adevEraq fie 9i
nece-sar
e
IlAtrahll nurnerelor inteligfiile,
favoarea sirnlurilor
c5-n
DeEi
v[d
iir,a .aar* neamul omenec.
g[sim respinse de
nu
le
csre
pe
sPune?
i ee pot inci multe
simprile nici
acuzate
cd
nu-s
cred
Akrninteri,
academici.

26. Restat ut quaeratur, utrum cum ipsi

verum renuntient, Age, si dicat Epicrueus quispiam'
habeo quod de sensibus conquerar: injustum eet
ab eis exigere plusguam possunq q,ridqrrid autem
videre oculi, verum vident. Ergone verum est

26. Rimfuee sC se caute, dac6, ctrm ele insele anunf6, anurlti

tuu nu adevEr(at)ul. Ei, bine, dear zice un epicurerr oarecare:
un nirnic de ce sE mn phng de sirnguri: este,-nt-adevlr, injust

remo in aqua vident? Proreus verum. Nam

accedente quare ita viderenrr, si demeraus unda

rech-rs appareret, magis oculos meos falsae renunti

arguerem. Non enim viderent quod talibus en

causis videndum fuit. Quid multis opus est?

turrium motu, hoc de pinnulie avium, hoc de

innumerabilibus dici potest. Ego tamen fallor, sr
ait quispiam. Noli plw assentiri, quam ut ita tibi

persuadeas; et nulla deceptio est. Non enrm vl

quomodo refellat Academicus eum qui dicit: Hoc
candidum videri scio; hoc auditum meum delectari
hoc mihi jucunde olere scio; hoc mihi Eapere dulciter
hoc mihi ease frigidum Ecio. Dic potius, utrum
arnarae sint oleastri frondee, quas caper tam perti
eppetit. O hominem improbum! nonne est caPer
modestior? Nescio q,rales pecori sint, mihi tarnen
sunt: quid quaeris arnplius? Sed est fortasse sliquia
hominum, cui non sint amarae. Tendisne rn
Numquidnam ego amara esse omnibue dixi? mihi
et hoc non [Col. 0948] Bemper affirmo. Quid si
alias alie causa, nunc dulce quidpiarn, nunc

c6 deliranqii sufer6 imaginaiiunile false, nici cd in vise

falsele. Dac6, intr-un cr.lvAnt, le-au anunfat veghinzilor qi

ilor adevdratele, rlu le privegte or nimic pe ele ceqi inchipmre

ryiritul dormindului qi delirantului.

ed

l^

*P1,1*

*:ry

Hr"^::LY

H ",""
1t:vad6, vdd cu adevdrat., oEde, oare, adev6rat, prin urmare,

?r,lsu_d"

vtrd ei despre vAsla in apdrr ? "A-bsolut adevflrat' Clci

o cauzd datorit[ c[reia se vede aqa, dacE, coborAtd sub
,, vAsla mi-ar apErea dreapt[, mi-ag acrrza mai degrst')E ochii
c:e

cuvAnt, n-au foet in sta're sd vadd

rre era de v6zut, date fiind asemenea csr:u?,e. La ce-i nevoie de
i rnulte? Asta se poate spune despre migcarea turnurilor, despre
irl pdsSrilor, asta, despre nemrrnErate altele'' *Eu md-ngel, totuqi,
le asimto, zia negine. nNu voi sd asimgi mai muk decAt cAt
ia oonvingi pe deplin crrmcd aCa-i spar; 9i nu'i nici o decepie''
r vld, lncaliea, ln ce chip poate sdJ reepingA un academic pe
tru zicr;: u$tiu cI asta mi se pare alb; ghu cd asta-mi delecteazE
uli Etiu ci asta-mi miroase plAcut; Eu" cd aeta-mi eete dulce I8
gtiu ct asta mie reffi: ,TL, mai degrabC, dt I sunt sau nu
eine amare frunzele oleasrului, pe c$re lapul Ie doregte cu
poft[!n uO, omule improb, nu-i, oale, mai modest fapul insugil?
de ce fel ad-i fie ele dobitocutrui, mie imi sunL totuqi' arnare:
falsd lncunogtintrare.

tlrr fliu

lilr-un

[u rioregti mai mult!?, oDar exietd, Poate, cineva, pAnd gi-ntre

arneni, cui nu-i fl-tnt amare.r oTinzi, oare, sPre plictiseald? Zi*atn
r. nare, cumva cd Ii+ a-rrare tuturor; mie am zis, 9i asta no afirm
na. Ce, dacd, trtr-adev6r, uneori, din rrreo cauz6 anume,
Favn-i simlit in grri cAnd dulce, cAnd amar? Asta o zic, cumc[

S.

168

eunaii

Cotttu Amdsnima

ore sentiatur? Illud dico, posse hominem cum

gustet, hona fide iurare, se gcire palato suo illud
esse, vel contra, nec trlla calumnia graece ab ista
posse deduci. Quis enim tarn impudens siq qui mi
delectatione aliquid ligurienti dicat: Fortasse non
sed hoc somnium est? Numquidnam resisto?
tamen illud in sorffris etiarn delectaret. Querc

me scire dixi, nulla confundit similitudo

Epicureus, vel Oyrenaici et olia multa fortasee pro
dicant, contr& quae nihil dictum esse ab A
accepi. Sed quid ad me? Si volunt ista, et si possunt,
me favente rescindant. Quidqurd enim contra seru
eis disputatur, non oontra ornnes philoeophos valet.
enim qui ista omniq quae corporio sensu accipit an
opinionem posse gignere confitentur, scientiam
negant. Quam tamen volunt intelligentia
remotamgue a sensibus in mente yivere. Et forte in
numero est sapiene ille quem quaerimue. M de
Nunc ad reliqua pergemus guae propter ista
dicta ount, paucis, nisi fallor, explicabimus.

XII.

de
serulul

27. Quid enirn

Br
-nihil
hominis bonum in voluprate poruere,
ln
oolurnbae collum, aut
quod camelis leve est
eo quo deleoantur delectari se rir.e, vel eo quo
offegrdi (quod refelli posse non video); eum cc
qtd finm honi mente complectitur. Quid horum tu
Si quid rnihi videatur, quaeris; in mente arbitror
srurumrm hominis bonum (Llb. I Retract., @p. l,

etque dulto

Ergo interroga eapi

lictt futrim

am: mihi tamen

tar

in
inhabitet heate vita, aut nullum ess?, aut in animo
scire, boni hurnani finern"

C,onha

amdanfuilor

Cartm a

frvia

169

F" cerului gurii eale acee+i este suev, sau, dinrpotrivd, gi

nici "5
o colorunie greoeascd nu
fi atrdtut de la acest6
lloate

Cine ad fie, incoltea, atAt de neruginat, tncAt ad-mi zicd

tn tirrp c guet crr delectar,e cevar: <Poate nu guEi, iar acestai
viar? M[-mpotrivesc eu, curnva? Dar p6nA gi-n vis m-ar delocta,
a@ea una. Dreptaceea, @ea ce am zis c6 eu gtiu, no
duce-n confuzie nici o similitudine a falselor. $i epicrreul,
6irrcnaicii78 pot zicen favoarea simlurilor multe altele, impotriva
am allat ci nu ea spus ninric de cdtre academici. Dar ce
priveEte? De vor gi de pot retezeJe, chiar crr aiutonrl meu, pe
Cdci tot ceea oe re disputA de cdtre ei impouirra eimlurilor,
tn putere-mpotriva tuturor filosofilor. Sr-rnq int-adev6r, unii,
reicalnosc cd acestea toate, pe care spirinrl le primegte prin
corpului, pot na$te opinia, neag{ lnad, cd pot nose gtiinla.
04rc o voiesc ei totugi conlinutA tn intfligeilt{ qi cd, tndepErtatd
de simluri, tfieEte in minte. $i poate, lrrtru nuurflrul lor este
aoela, pe care-l cdutf,m. Dar, despr.e astq altddstA. Acrrm
fitcem la cele rdrnage, pe carc, datoriA ece$ora, care *au spus
le vom explica, de nu rnd-ngel, in puline qrvinte.

aademicii lmpticineazn zadarnic deepyiilc

alc wmnufui gi fu,orii,

Percistd cumcd

simfurilor

furcris deceptianes.

impedit @[Irr,f!t
uulrul
corporfu w!|lfl.Ilt

AWwtin

ori de c6te ori gustd ctvs! poate sd iure, pe bunr[ credin16,

til

Uryet Acqdemicos causarc frustm sensuum uel

lSed
a[tri

uulia

Lib?

oi

27. Ce-l aiut6, inceltea, sim;urile corpului p cel preocupat

tuoravuri? Dacd, intr-adevdr, nu-i impiedicd cu nimic pe ei
care &u pus ln voluptate suprernul bine al omului, nici
pomrnbipi, nici vocea incert& nici povgra grea onrului, o+i
trgoaril c6rrdlei, nici alte gsse ilrte? sfr zice cumcd ei gtiu cd-i
ceea ce-i delecteaz6 ori c6-i slrpirfi ceea ce-i supfirf,,
ce nu vdd cA poate fi respiru); cuteurura-l-vor pe cel ce

:emul bine al

omddi, (Lib. f frdrad., cap. 1, n. 4)D. .Dar

<lnueab[-|, deci, pe-nlelepnrl,

uu poete ignora-4elepciunes: mie, celui t6rzior qi prost mi+
lrrig totuEi, deocarndatA, sE gtiu crrncd finele binelui omenesq

r'r-rut6rn acurm despre Etiin1fi.,

170

S. Aurclii

hnblnPrlanidl*

ConfizAdemias

aut in colpore, aut in utroque. Hoc me, si potes,

convince; quod notssimae illae vestrae rationes

faciunt. Quod si non potes, non enim reperies

simih sig egone ooncludere dubitabo, recte mihi vi
sapientem quidquid in philosophia verum est,
inde tam multa vera cognoverirn?

eu

vituperabit quod falsum vidit in somnis? Aut

formidabit, ne dormiens arnittat sapientiam, si
falsa probaverit? Hoc jam ne dormiens quidem
sonuliare, ut sapientem vigilantem vocet, neget si

Haec etiam de furore dici poseunt: sed

in alia

oratio. Haec tamen sine conclusione securissir

relinguo. Aut enim amittitur furore sapientia, et i
erit sapiens, l1rem verum ignorare clamatis: aut
[Col. O94e] ejus manet in intellectu, etiamsi pars
caetera lflr quod accepit'a sensibus velut in
imagineturl

XI[. -

in anrfindoufr. A*a, de po+, oouvingp-uA cd no

mea @ aode atotqrnwq.rte raliuni ale roag'e no fac in nici

drip. Ceea @, dac6 nu po1i, nu wi gEsi fncales,, cf,rui fab s6-i

28. "Dar se teme, poate, sd nu cr,rmva sf, aleagd dorrnind

bine., .Nu-i nici un pericoL cu(n Ee va fi trezit, il va
de-i displace, il va 1ino, doi plam. Cine, altminterq iI va
pe drept pe el c-a vfrzut tn vis foleul?, r$au, 1rcate, il
cB nu cumya, dorrmind, ed piandfi-nlelepciunea,
y5 fi aprobat fnlsele in locul adevsrarelor., .Aata, lncaltean nu
outeazfr nici mdcar s.o viseze cel e doarure ca e&l nurneascf,
ln stare de veghe gi eAJ nege dacfl doarme. Aeates
apuse chiar gi despre furoare, dar epre altele ee grfibegte
.Nu le las, tonrgi, pe aCIestea ftrfi o atotsigurd concluzie.r
crrv0nt, aau Ee prinde prin ddir fultelpoiuneo' Ei nu va
li tnplept cel deepre care trigali cfr ignorA adwd(at)ul: mu
lui rdmAnen intelec, chiar dncfr Fqrtea aealalt[ a qiritului
preqrm lrr ris, oseo oe a primit de la airr$rri.,

- Cd*

Multa p"r+rai in dialmtica.

29. Restat dialectica, quam certe sapiens bene
nec fa}ium,scire guisquarrr potest. Si vero eam
pertinet adlsapigrrtiam eir-rs cognitio, sine qua eeee

potuit; et buperfluo utrum vera sit, possitve

quaerimrrs.l Hic fortaerc aliqurs mihi dicat: Soles
tu stuke, qlrid noveris; an de dialectica nihil scire
F4o vero pf"ra q"am de quavie parte philosophi

corp, sau

171

llmilarul, qi m^ai sta-voi eu, oare? in dubiu aA condud ourmcfl

mi ee pare cd-nleleptul gtie tot ei adwdrat fu filmfie, c6nd
Ei fi ornoeant de acolo atAta de multe adevlrate?,

28. S+d metuit fortasse ne summum bo

dormiens. Nihil periculi est: cum evigilaverit,

si displicet, tenebit si placet. Quis enim

tt

frAeia

primo omdes illas propoeitiones, quibus supra

veras esre ista me doqrit, Deind per istam novi
yera. Sed quam multa sint, xtumerate, si potestis. Si
in mundo elementa sunt, non sunt quinque. Si
eEq non sugrt duo. Non potest una anima et mori
immortaiis.iNon potest homo simul et beatus, et mi
Non hic etlsol lucet, et nox est. Aut vigilamus nr
dormirnus.lAut corpus est, quod mihi videre vid

dialcctict-s petwpute ,ruiltc.

il9, RdmAne dialecticq p care-n1eleptuI o qmoase bine, gi

nu se poate ca neEine EE Sie fals. Dac[ irnsI, rc gtie, nu gine
iune olnoaEtetea ei, ffirf, de carre a putut fr inlelept qi
superfluu dei adevdrati ea gi de poate fi pereputn. Aci,
zioe, poate: nDai, indeobEe pe fal4 tu, prostule, ooea
ii: din dialoaicd n-ai putut gti nimic, oare?-, .Ba, eu, dimpotd\r{
multe dec8t din oricare parte a filmfiei. l" fupq ea m.a-nrdlaq
gi-ntAi, cd+ adevdrate toate aoele propoziliuni de care m-am

mai nairrte. Apoi, prin es Etiu nulte ahele adevfirare. Ct, c&t
Ittulte aunt, numdraf-le, dacl putEi. DacE sunt ln lume paru
flontele, nu sunt cinci. DecC soarele este uru], nu sunt doi. Nu
Itn un sullet ad gi moard qi sfr gi fie nemuritor. Nu poare omul
lln gi fericit, Ei nefericit totodstC. Soarele nu gi lucegte aci, gi-i
:. Sau surrtem acum treir, sau dormim. Sau este cory cses oe
nri se pare c6 v&rl, sau nu-i corp. Acestea gi altele multe, pe

S. Auridii

172

Ail&ditu htuo aedsnitilar

i Confrv Argdrrnirm

non est corputs. Haec et alia multa, quae

longrssimum esq per istam didici vera esse, quoquo
see haheant sensus nostrt, in se ipsa vera. Docuit
crrius eorrm quae per connexionem modo propost4
aniecedens essumpta fuerit, trahere necesoario idn
annexum est. Ea vero quae per repugnantia
disirmctionem a me sunt enuntiatar hanc hatrere
ut cum aufenrrrttrr c,aetera, sive unrxn, aive plura sint,'
aliquid quod oorlm ablatione firmetur. Docrrit etia
cum de ne constat, propter quam verba dicwrtur, de
non debere contendi: et quisquis id faciat, si i
faciat, docendum esse; si malitia, deserendum: si
non potesg monendum ut sliquid aliud potius agaq
tempus in superfluis operamque conoumat; 5
obtemperat, negligendum. De captioaie autem
fallacibus ratiunculis breve Praeceptum est: si
concedendo inferuntur, ad ea quae conoeEta euil
redeundum. Si verum falsumque in una
confligunt, accipiendum inde quod intelligitur,
explicari non lrctest relinquendum. Si autem mod
,Ii'q"ib.rs .*t*J tmut .to ho^ir"*, scientiam eir-J
esse quaerendarn. Haw quidem hab@ a rliale<rica"
multa quae conuneuroraae non ett necsse. Neque
debeo ingratus exiBfiere. Yerum ille eapiens aut haec nr
aut si profecto diolectioa ipm ecientia veritatis eaq sio

novit ut istorum nrcndacimimarn mftunniam: Sl

falsum

est; si

falsum &st, trrrum

esf,.'

oontemnendo, t

miserando fame enecct. l,Iaec de peroeptione ssti

propteroa puto, quia de amontie$do curn dlmoe
tota ibi rurflrm causa vereahitur.

XIV.

fupicntem oportet sapbntiae saltcm

awntiri'

30. Iam ergo ad eam partem veniamuo, i

dubitare adhuc videtur Alypius. Et prino idipsum

OgS0l perspiciarnue quale sit, quod te acutiasime

cuutieeime movet. Nam si tot tantisque rati

roboratam (hoc enim dixisti) Academicorum

Cartca a fiuia,

t73

prea lung a le aminti, prin ea am invdlat c6-s ader,Srate,

eine insele adevdrate, in orice chip sd fie, ele,-n sine, sirnlurile
inv6latu-nr-a cumc5, daci partea antecedentd a oricdreia
cele pe care le-am infEfEat, acunt, prin conexiune, va fi
unumpt6, rezultl neceEar ceea ce s-a addugat. Cd acelea,
oare au fost enuntate de c6tre mine prin repugnan{i ori
disjunclie, au natura aceasta, incAt, dacd sunt negate
ori una, doar, ori mai multe, rdrnAne ceva ce se confirmd
lnedgi negarea lor. invdfahr-m-a incd crrrnc6, ori de cAte ori

acordul asupra lucrului din cauze cdruia sunt rostite

nu trebuie sd se dispute asupra crrvintelor: gi, oricine
deo
face din negtiinfE, trebuie-nv6fat, dac{, din malilie,
lacc,
it: dacd nu poate fi-nv61at, sf[tuit eE faci orice alta, mai
dec6t si4i s)nsume in superfluit{i ti*prl gi oeteneala:
n-ascultd, negliiat. Despre rafionamentele sofistice, ins6,
Etoare Ecurt e preceptul: dacE aunt concluse rHu,
e de revenit Ia cele oe eau concea. Dacd adwdr(at)ul
hlnul se-ncontreasd in una qi-aceeaEi concluzie, e de luat de
@ea @ ee-nplege, de pErf,sit osea oe nu poate fi explicat.
lns6, in unele lucruri, modul f,i eete aheolut alurrur onrului,
i de cdutat qtiinta lui. Astea, core-va-sd-zicd, le am de la
icd qi multe altele, pe csre nu-i ne'cesar a le aminti. $i nici
trobuie, incaltea, s[ mf, ardt ingrat. Desigur, acel inlelept, sau
Rogliieazd p-aceEtea, sau, dacd dialectica este ea tnsdgi absolut

adev[rului, o cunoaqte pe ea astfel, a,totnrincinoasa

lnnie a acestora: Dac[-i adevfirat, eete fals; dacil fals, eete
at, o-neacd-n foame, dispreluind-o gi f6r6 pic de
J)aeiune.D Dreptaceea, le socot pe acestea de sa1 despre
iune, intrucAt, decum voi fi-nceput sd vorbesc despre
une, intrea a csuzf, ee va desfdqura iaraqi acolo.
'.

Cd inpelepul se cade sdi asimtd mdcar imfclepciunii.

30. Sd venim acum, Alypiu, la acea pane, in care se pare cd

trtar lncd la-ndoial6. $i sd scrutAm, lntAi, cam cum poate fi
rqi faptul care te migcd pe tine atotacutule qi atotprecautule.
ic6, ctriar daci atAta de mult gi crr atAtea ralionamente
(c5ci asta ai zisr), sentinla academicilrr, prin care lor le-a

174

S. Aurclii

Contm

Awdemicos

Liber

175

rt cd infeleptul nu gtie nirnic, o n6ruie gdselni6a asta a ta?

qua eis placuit nihil scire sapientem, ]roc tuum

inventurtL quo cogimur confiteri multo esse pl

ese err rmultul mai

mai de-nfrfrnat
e
gtie
infelepciunea;
rbil ci inleleptul
oumc{ nici
incaltea,
se-nvedereazfl,
insdqi
iunea. Prin asia
(,ric,6t atotcopioasele gi atotsubtilele argumente nu poate fi
Ittndat absolut nimic, cinria, dac6-i Prezent ingeniul, sd i se
[o nrai pulin acut din partea advers{ sau, mai bine zis, sd nu
nrziete,'$"t", mai acrrt. Prin asta se face cd academicul, degi
fir, va fi tost invingf,tor. O, dear fi el irnvins, rrar reugi nicic6nd,
oricAtfl perfidia pelasgdso, sd se departe de la mine invins
[rgdtor totodatfr! Nu trat6nrq incaltea, despre p@rrarea gloriei,
d*ft alhres adevdnrlur- Mie mi+ de m1 sn transoen{ in orice
h, tr:easti namil5' care li rc opune pe eine intralilor ln filosofie,
int.rr,".6rdro", prin ntl gtiu ce receptac'ule, ameninlfi cd aEa
lntreagd filosofia gi nu pernrite sd se spere c6 va sE se
xf,-ntru ea, pic de luminf,. N-am nimic' ins6, ce sf, sper mar
dac6, de-acunr, e probabil cd nfeleptul Etie ceva' Nu p6rea,
din altd canzil verosimil cd el trebuie s6-9i suspende
irrnea, dec6t numai gi numai fiindcd era verosimil cd nimic
or mintea. Ceea oe, odati inlfiturag
;route fi pe deptin o.rprirn
precum ee concede deia, mdcar
inleleptul,
-ntr-adevlr,
rmpe,
rdnrAne absolut nici o cauz6, in
va
mai
gi
nu
i inlelepciunea,
m[car tnplepciunii tnsei'
asimt6
sd
nu-i
i4eleptul
cereia
roa
Irrteri, este, f6rd nici un fel de dubitaliune' mai nronsnuos ci
ul nu aprobd inlelepciunea dec6t ci inleleptul nu qtie
(,ar suntem corntrAngi sd rreclrnoasern cd

sapientem ecire sapientiam; magis .est a

coiribenda. Hoc enirn ipeo ostenditur nihil gu
copiosissimis subtilissimisque argumentrs posse sr
.rott e,x parte contrarie, si adsit inSlenium, non
"rri
acriter, vel fortasse acrius resistatur. Eo fit, ut cu
victus Acadenticus, vicerit. O utinam vincahrr! nu
efficiet quavis arte Pelasga, ut simul a me victus

discedai. Certe nihil aliud inveniatur quod

ista dici possit, et ultro me victum esse profiteor' I
sed de invenienda verl
enim de glorit
"otrparanda,
modo nrolen
quoquo
est,
tractamus. Mihi satis
philosophiam
ad
intrantibus
quae
transcendere,
tenebrascens
receptaculis
quibus
nescio
opponit, et
in ea
nihilque
minatur,
totam
philosophiam
esse
inventum iri sperare permittit. Quid autem am
desiderem, nihil haheo, si iam probabile est, nor
scire sapientem. Non enim alia causa verl sl
videbatur eum assensionem sustinere debere, nisi
erat veri simile nihil posse comprehendi' Quo subl
percipit enim sapiens vel ipsam, ut iem concer
sap i".rti*t r, nulla i a,m. c3usa,
-:li"?l'_t
^:."j"
Est enim
assentiatur sapiens vel ipsi sapientiae'
aPPr
non
dubitatione monstrosius sapientem
sapientiam. qtlam sapientenr nescire sapientianr'
r

ill. in definitiv, s[

31. Nam quaeso, paululum quasi ante oculos

spectadum constituamus, si lrcsstlmus, rr.tam clu
sapientis et sapientiae. Quid aliud dicit sapientia,
se esrc sapienti-am? At contra iste, Non credo, inquit'

ait sapientiae: Non credo esse sapientiam? quis, ni

cunt guo illa loqui potuit, et in quo habitare dignato
scilicet sapiells? Ite nunc, et me quaente' qur (
Ac+rdenricis pqnem: hsbetis iam novum cert&men'
et sapientie-seculn pugnant. Sapiens non vult co
..pier,ti"e, eg., vohiscum scurus exsPc{o' Quis eninr
invicl'am esse sapientiam? Tamen nos ali

"."d"t

Qafimatnio

@,

ne constiruirn pulintel, pe

ctt

putem,

cvasi-naintea ochilor un astfel de spectacol' o g6lceavd

e a infeleptului qi lnlelepciunii' Ce alto zice inlelepciunea
r:umcd ea este inlelepciunea? Dar, din conta, el: "Nu cred',
(line-i zice intetepciunt .Nu cred o[ eqti inlelepciunear, cine,
numai gi nunrai acesta' cu care ea a putut vorbi qi intrr
a socotit demn si locuiasci, inleleptul, care-va-s6-zic6'
irleli, aornr, gi cdutali-mn pe mine, carele rnd lupt crr acadeneicii:

1i, iat6,

o noud gfllceavfl, inleleptul gi-nlelepciunea

se

inlelepnrl nu vrea sE-i coneimt6 inlelepciunii, eu

dimprewrfl crr voi in siguranln. Cine sd nu cresd4 altrninteri,

Lll-ndesine.

176

S. Aurelii

Cartu

Awdcmicoe

Libr

complexione muniamus. Aut enim in hoc ce

Academicus vincet sapientiam: et a me vincetur, quia
erit sapiens: aut ab ea suporabinu; et sapientem sapi
consentire docebinnrs. Aut igitur sapiens Academi
est, aut normulli rei sapiens aasentietur: nisi forte
dicere puduit oapientem neecire sapientiam, sapi

non consntire sapientiae dicere non pudebit. At

veri simile est cedere in sapientern vel ipsius sapi
porceptionem, et nulln csuaa eat? cur non ei quod
percipi assentiatur; video quod volebam esse veri
oapientem wilicet arxleneurunr eese sapientiae. Si
ubi inveniat ipeam sapientiam; reepondebo, [n
Si dicis eum nescire quod habeat, redis ad
abeurdum, sapientem noscire [Go!" 09Sf] sapi
sapientem ipaum negas posse inveniri; non jam
Academicis, sed tecrrm, quisquio hoc sentis,
disseremus. Illi enim cum hac disputant, de
profecto disputant. Claurat Cicero, seipsum
opinatorem, sed de sapiente Be quarre. Quod si
vos, adolescentes, ignotum habetis, certe in
legistis: Si igitur nec certi eat quidquam, nec
sapientis est; nihil unquorn eapiena opprobabit.
manifestum est eos de aapiente illis suie di
contra quas mtrmur, cJuaerere.

32. Ergo arbitror ego sapienti certam

ob'hoc eum non opinari, cum assentitur sapi
sscontitur enirn ei rei, quem si non percepiese(
Eron esset; Nec isti qusrn{Fro'm non debere
rehus qrrae non possunt percipi, affirmant. Non

eapientiu niliil est. Cum igitur et scit sapienti

aseentitur sapientiae; neque nihil scit, neque
eapiens assentitur. Quid ampliue vultis? An de illo
aliquid quaerirnus, qusm dicunt penitus evitari,
nullam rem animum declirlet aesensio? Errat
inquiunt, quiequia non solunr rern falsam, sed
dubiam, quamvis vera sit, approbat: nihil autem

A.anbv,sudsnidlor

hrtm

lnlolepciunea este nelnvins[? Se ne-narmdryr noi" totugi,

t77
e-o

dilemA. CEci, sau academicul flnvinge, ln aceastd trfuiti

iqdepclunea: gi va fi irryins de cAtrre mine, c6ci nu va fi
aau vo fi tr8ntit de cdtre ea, qi vom primi-nvdprura ormc{

ii

consimte inlelepciunii. Deci, sau scademicul nu-i

fi va asimtri unui arrume lucrrr: numai dacd
tillnva celui ciruia i-a fost rugine ed zici crrmcd inleleptul nu
sau inpleptul

nu-i va & poot, nrqine si zieA crrmcd int"l"ptrl

eonsimte inlelepciunii inaegi, gi nu-i nici o cauzd, datoritfr
a[ nu i se asimt[ datului ce pcate 6 percepufi vdd mea ce
a fi veroeimil, c6 infslptu|, @ro{md,zid,, trebuie 6Ii asimti
lopcirurii. Dacfi tnuebi unde

ilapunde: .lnurr aine lnnrgi.,

pt, tontorci la acel
tlogi ormcd poetc

pi+nldepciunea.
nu an academirii

tine ineu{i, oricsre Eimti asts,, o votrn disputa tntr-o sltil

rbire. Ei, de-altrninteri, crrrn le disputA polacttua,, diaputd
despre inlelept. Stigd Cicero cumcd el fursugi ste rm rtrare
, dar cd el deepre inlelept caut{ sd aflesr. Ceea ce, dacd

af citig deeigur, lrt

Dod, prin urmare, nici nu-i nimic cert, nici nui e
lnpclcptului ad apbteze, inlelryul nu ua aprcfu niciadatt
. De unde e-nvederat cA, in acele dispute ale lorugi, in
cirora ne opintin" dmprer4dept cautA ei s[ afle.

adoleece4ilor, vd eete incd neannosorr!

irl.:

32. Socot eu, prin unns(, crrmcl iryeleptului ii este oertA

oeea ce nu-nseamfl absohtr nimic alta decflr nurnai
i c6 ftrpleptul I prwput i4depciunea; iar, din a,@st motiv,
fl nu opineazE, c6nd ii asimte lntdfiunii li asimtq ettrninteri
i lucn+ pe csrq dacd nu tar 6 peroepra rmr 6 fr4elept Si r,iri
n+firm6 dedt doar cd h*crurilor care nu pot fi penreprm nu
ic ed le asimtfr nimeni. hp@riunea, ft*i
ea, nimicul.
""-i,
\ prin unnale' Sr gue, el, tnfeleecium, Ei-i gi asime i4elepcnrnii,
nrr Eie, eL nirnicnrl, qi nici mr.i ecfub unui lusu nul inplepnrl.
vr:li mai mult? Sau sA cdutnrn sd alHm oana deapre a@a eroare,
zir: ei armcd eete absolut evital{ da d amrsimea nu ria-ndine
itul in nici un lucru? E, -nn-adevdr, in eroare, zic ei, oricine
ilrfl nu doqr luoul fnls, ci chiar gi dubiu], fie d oricfir adevdrat:

178

S. Aurelii

i Coilm

Awfurnime

Liber

ItNtfu

dicebamus, sapientiam.

xv. - An qui ryuitur in agendo prcbabile cilm as*eraum"

33. Sed hinc jam vultis fortasse me diecedere.
sunt facile securissima relinquenda; cum versuti
hominibus agimus, morem temen vobis geram. Sed
hic dicam? quid? quidnam? illud nimirum vetus
est, ubi et ipsi habent quod dicant. Quid enim
quem de castris meis foras truditis? ntrm imploraho
doctiorum, cum quibus si superare nequeo, mnus
fortasse superari? Jaciam igitur quibus viribus
fumosum quidem iam et scabrum, sed nisi
validissimum telum. Qui nihil approbat, nihil
honriner,n nrsticum! Et ubi est probabile? ubi est verisi
, Hoc volebatis. Auditisne ut sonent scuta
Exceptum est quod rohustisgiruum quidem: sed qua
laculati sumus? Et nihil mihi potentius isti mei sugge
nec aliquid, ut video, vulneris fecimus- Convertam
ea quae villa et ager ministrat: onerant me potius
quam pr&eparant.
r

ac veri simile
quonam ruodo
est mi
visum
ab
err
nostros
solet videri cum ista vendebam, belle tectum et
Deinde ubi toturn cautius circumspexi, visus sunr
vidisse unum adihrm, qua in ,..r.ot error imueret.
enim solunr puto eunr errare, qui falsarn vram
sed etiam eum qui verarn non sequitur. Facianrus
duoe viatores ad unum locunr tendentes, quorum
instituerit nulli credere, alter nimis credulus sit.
est ad aliquod hivium: hic [Col. 0952] ille cre
pastori qui aderat, vel cuipiam rusticano: Salve,
Ilornoi dic quaeso, qua bene in illum locum
Reepondetur: Si hac ibis, nihil errabis. Et ille ad

vir

cautissinrus,

dmir:ilor

Carteo o

teio

179

Euitri, ocue, erootea cel ce urmeazd tn foptd prcbabilul

mai naintw asentimentuhti2

efforem,

V'ertrru dicit, hac e&ntus. Ridet

fu\ Co,nffi

nrr gdsesc, ins6, nimic c.e sE nu poatd fi dubiu. Daq precunr

infeleptul afl6 ins6i inlelepciunea.

dubium non sit invenio. At invenit sapiens ipsa

34. Nam cum otioaus diu cogitassem in isto

fugl

1)3, Dar voi1i, poate, sE mE depart de-aici. Nu-s uqor de

rit cele atotsiguie; cu oameni atotabili avem de-a face' v[
plini, totuqi, placul. Dar ce s6 zic aci; ce;. ce oere; e de zis
rr, uech. foarte. unde au qi ei inqigi ce si zici? Ce voi face,
pe care mi scoatefi cu fo4a din csstrul meu afard:
oare, trupele auxiliare ale maido4ilor, cu care, daci
ln stare s6-nving, imi va fi, poate, mai pu(in rugine sd mE
lrwins? Voi arunca, prin urmare, cu chti putere-s in stare,
ta, desigur, gi ruginita, de-acunr, der, de nu m[-ngel,
ida sulftE' .Cine n-aprobfl nimic, nu face nimic's. t0, ont
rrplitl $i unde-i probabilul, uhde-i veroaimilul?' Aeta o voiali
Auzili voi, oare, cum sund scuturile grecanice? Sugrrtatu-+a
ce-i atotrobust, desigur; dar cu ce m6nd am aruncat? $i
ai mei, nu-mi oferd nimic mai tare in ajutor: 9i nici n-au
precum v6d, nici o ranfr. Md voi intoarce la cele pe care Ie
vila gi ogorul: md-mpovEreazfl, mai degrab6' decAt mi

majorele.

34. De fapt, cum cugtasem indelung, plin de ofiu, in acest

fari, cam in ce mod ar Putea sd ne apere protrabilul 6sta
voroeimilul de eroare actele noaetre, nrai intAi mi s-a pdrrt, ca
obicei, pe cdnd le vindeam pe asteae, cd pare bine acoperit
it. Apoi, dupE ce am privit totul" de iur-impreiur, mai precaut,
v6zut cd mi se-aratfl o intrare, prin care eroarea se arunca
celor sigtrri. De-aluninteri, nu socot crrnrc6 rdt6cegte numai
ce urmeazd calea falsd, ci chiar Ei cel ce n-o urmeazd Pe cea
de la

Srlrrvflratd. SE ne inchipuim, indealtfel,

doi cdlEtori, tinzdnd

ditrrpreun6 spre unul qi-acelagi loc, dinre care unul se va fi hotdrAt

$ rru-i dea nimdnui cre?-ilrel celdlaltul fiind credul foarte. Au aiuns
lE ,, on*ne rdscrucn: aci. cel credul, cdre pdstorul ce era de fa15
larr cdtre oricare alt 1[ran; *Sdn6tate, om de omenie; spune-mi,
Itrgrtte, pe unde se merge bine acolo gi-acolo?, I se rdspunde, 'De-i
flrnrge pe-aici, nu-i gregi cu nimic.o $i el, cdtre conso4: uAdevirat

180

S. Aurclii

iConnm A@dening

Liber

cito assensum facetissime illudit, atque inter

discedente in bivio figitur: et iam incipit videri

cessare, cum ecce ex alio viae cornu lautus qui

urbanus eguo insidens eminet, et propinquare
gratulatur iste. Tum advenienti, et salutato in
propositum, quaerit viam; dicit etiam renansionis
c&usam, quo benevolentiorem reddat, pestori
praeferens. Ille autem casu planus erat de iis
Samardacos jam vulgus vocat. Tenuit suum morem
pessimus etiarn gratis. Hac perge, ait: nam ego inde
Decepit, atque abiit. Sed quando iste deciperetur?
enim monstrationem istam tanquam veram, i
approbo; sed quia est veri similis. Et hic. otiosum
nec honestum, nec utile est; hac eam. Interea i
assentiendo erravit, tam cito existinrans vera ea6
pastoris, in loco illo quo tendebant, ianr se refi
iste autem non errans, siquidem probabile
circumit silvas nescio cJuas, nec iam cui locus ille
eit, ad quem venire proposuerat, invenit. Vere
dicanr, cum ieta cogitaren, risum tenere non potui,
por Aoademicorunr verba nescio quomodo, ut err
qui veram vianr vel casu tenet; ille autem gui per
montes probabiliter ductua est, nec petitam regi
invenit. non videatur errsr. Ut enim teme
consensionem iure condernnem, faciliua ambo e
quam iete non errat. Hinc jam advereunr iata
vigilantior, ipsa facta honrinum et mot'es conei
coepi. Tum vero tam multa mihi et tam capitatria in
venerunt in mentem, ut jam non riderem, sed
stomaeharer, partim dolerem homines doctiesi
acutidsimor in tanta scelera sententia.rum et
devoltrtoe.

X.W.

Facere

gud

hideaur prcbabile etiam citra

nefarium est,

Certe
omnis tarrren q
35.

mnis

qr_ri err.at,

conceditur, aut

Awwtin" hnav osdsridlor

&itw

o tuia

181

poaci sd mergem!, RAde bnrbatul atotprccaut qi ie atotgltumeg

bAtaie d. ioc un atflta de plompt asentiment, gl in timp ce

pleacE, se-nfige cruoe-n r6scntce, gi mai c6-ncepe s[ i se
rudnos s[ cedeze, c6n4 iat{ din celdlalt cap[t de cale, se-aratE,
pe cal, unul lEut qi urban gi-ncepe din ce in ce sE se apropie,
omul nostru. Apoi, aalutAndu-I, igi spune proaspEt
i pdsul, se intereseaz[ de cale; ii spune chiar gi motivul
ii sale, prin care sE gi-l facil nrai binmitor, preferAnduJ

i. Alq insd, era, din lntAmplsre, un garlatan, din rAndul

pe cere vulgul ii mai nurrleste aarnardscis. $i-a urmat
siu omul atotrdu de dragril r6ului. .Dute po=aci,, zice,
vin., La<rgdag qi-a plmt. Dar c6rrd so,n$dn omul
de-acolo
mr
nNu aprob eu nicideoun aceostfi indicalie ca 'adovdrat6r,
.ci, fiindcd-i verminrilil. $i g, sE atau ad pe degeohe nu-i nioi
,, nici de folos; pe-aeta md duc., Inure tinrp, cel cea fost in
asimfnd, socotind atf,t de ropede adevdrste cuvintele
i, se odihnea deia in losul spre care ee-ndrept6: omul
ins6, nefiind in eroare, inconiur[ mai gtiu eu ce pfiduri, gi
oll[ nici urnhrfi de om cui Eei fie m[car cuncclrt locrrl unde$
el sE ajungil. Adevfirat vE zic vou6" c6nd le cugetam pe
nu nri-am putut opri rdsul, cE nu gtiu oum anume se face
dup6 orvintele academicilor, en eroare aoela oe, fie gi<rt6nrpl[toa
uilea adevdratft aoela, inetr, Gare s'a hrat dup6 probabil, prin
r1i neumblali, gi nici n-a sfl,Bt trinutul dorit, nu pare a fi in
Ca sd mndamn, lntr-un cuv8nq pe drept consinrlamAntul
; mai degrab6 sunt arnAndoi ln eroare, decAt cd 6sta din
nu-i in eroare. De-aci chier, mai vigilent lmpotriva acestor
am inceput sI iau in oonsiderirre insegi foptele oamenilor
nroravurile. Atunci, ins[, mi-au venit in minte atAta de multe gi
crime capitale tmpotriva dstora, fnc$t nu nrai rddeanl ci, pe
parte mA-nfirriarn, pe de aha m[ndureram de oamenii atotdoqi
hlotssorfi+i prdv6lif in atAtea crirne ale rwntimentelor gi infenrii.

- Cd a face ceea ce pare probabil mai naintea

cnentirnentului estc nelegiuit.

ll5. Altminteri, poate, nu tot cel ce-i in eroare p6cdtuie?te

: totugi, se concede sumci tot cel ce p6cituiegte e sau in

r82

S. Aurelii

Contt

Amdg,,/,[aos

Liber

pelus. Quid si ergo aliqufu adolescentium cum hos

dicentes: Turpe eat errare, et ideo nulli rei

debemus; sed tamen cum agit quisque quod ei
probabile, nec peccat, nec errat: illud tantum
quidquid occurrit vel animo vel sensibus, non pro
esse approbandum. Id igitur audiens adol
insidiabitur pudicitiae uxoria alienae, Te, te
Tulli; de adolescentium moribus vitaque tr
educandae atque instituendae omnes illae litterae
vigilaverunt. Q"id aliud dictums es, quam non tibi

probabile ut id [Col. O95S] faciat adolescens?

protnbile est. Nam si ex alieno prohahfi vivirnus,
debuieti adninistrare remptrhlicam; quia Epicuro
est non ese faciendum. Adulterabit igitur ille j
coniugem elienarn: qui deprehensus ei fuerit, ubi te i
a quo defendatur? Quanquam etiam si inveniat,,
dictunre es? Nogatis profecto. Quid si tsm clorum
frustra inficiere? Fereuadebis nimirum, tanq
Cumano gyrnnesio atque adeo Neapolitano, nihil
peccasse, inro etiarn nec errarse quidem. Non
faciendum esso adulter,ium pro vero sibi pe
probabile oceurnlq s6crrtu6 est, fecit: aut fortasee non
sed f@isse sibi visus est. Iste autem maritus, homo
perturbat omnia litibus pro uxoris castitate
oum qua forte nunc dornrit, et nescit. Hoc illi iudi
intellexerint, aut negligent Acadenricoe, et tflnquam
verissinrum purient; aut eisdern obtemporarrtes, verisi
hominem probabiliterque danrnabunt, ut iam quid
iste patronus prorsus ignoret. Cui enim succenseat
habebit, curn omnes se nihil errasse dican{ guando
aseeutientes, id quod viaum est, probabile fecerint,
igitur' personam patroni, et philosophi
suscipie't ita facile adoleecenti, qur iarn tantum in
profmetit persuadehit ut se tangu"am in somnis putet
dalmrattim. ful vos nre imari arbitramini: liquet dei
tr ftead. @p. l, n. 4), r
Fr o!fliie
nre pn3isu
e peccaverit; si, quisquis id
quod prtrlruhile videtur, norl pecc&t. Nisi forte in

Awtstitt"

hrffi M,snici'lar

&rt@attio

183

sau cva mai rEu, Ce, dac5, la urma urmei, un adolescent

care ii va fi auzit pe egtia zicsnd: .E rrrqinos a fi-n eroare'
flo ar:eea, avem datoria sr6 nu-i consimfim niciunui lucru: dar,
i, ourn neqtine facc ceea ce i se pare lui probabil, nici nu

nici nu-i in enrare: anrinteasc6-Ei doar ctrrrcd tot ce,ea

rx;urd, fre spiritului, fre sinrlurilor nu-i de-aprobat ca adevdrat.,
uuzind-o adolescentul, ii va-ntinde curse pudiciliei soliei
irr. Pe tine, pe tine te consul! M. Tulliu; despre moravurile 9i
udolescenlior tratEm, in scopul educdrii gi inetruirii cui
toate celebrele tale scrieri. Ce alta ai s[ zici decAt numai
nu-1i
este probabil eo facd pe asta adolescentul? Dar lui
1re
De fapt, dacd trtrim dupd probabilul altuia' nici
probabil.
Fto
si
administrezi republica; fiindcd lui Epicur i s-a
trebuia
Iur
td nu-i de fdcut. O va constrAnge, prin urmare, la aclulter
firfir pe solia altuia, cane, de va fr fost prins, unde te va a-fla
tirro ed-l aperi? Cu toate c,f,, chiar de te va g6si, ce ai s6-i zici?
lrrgn, bine-n1elee. Ce, dac{-i atAta de clar, lndt l-ai vopsi absolut
urnic? Pereuada-vei foarte, presum tn ginrnaziul crunan gi incd

[u;xrlitan, cnlmcd el n-a pflcdtuit cu ninric, ba incd chiar qi c,5

ru allat eu ninric in eroa.re, Nu *a convins, care-va-sd-zicd, pe
r:unrcil trebuie comis ca adevflrat adulterul; i-a ocurs
l-a urmat, a fdctrt: sau, poate, n-e ffrcut, ci i s-a pE.rt
utr f6ort. Sopl dsta, insd, onr nebun, le pern-uhd 1rc toate cu
strigAnd intm aplrarea costitAlii soliei, dimpreun6 cu
lr<:tun, poete doarme, qi nu gtie. Asta de vor fi-nleleso acei
ltori, fre ii vor l6sa in apele lor pe academici gio vor pedepsi
rrrrai crimd adevHratf,, fie, oupunfrndu-li-se aceloragi, il vor
lrnuro veroeinril qi prohabil F un onL incAt patronul 6sta nu
truri gti pur gr simplu ce sfr fac6. Nu va eveq vezi-bine, pe cine
t0 Bupere, cuxrt cu tofii vor zice cd ei n-au fost cu nirnic in
din monrent ce, neasimfnd, au ffrcut ceea ce pdrea
rrrbil. lgi va pErdsi, deci, rolul de parron qr gi-l va lua pe cel al
firlui consolator, gi, aqa, fi va inocula facil adolesnrcntului,
vrr fi inaintat deja atAta in atademrie, convingerea a[ se sffioatd
ftrmnat preflrm in vis. Dar voi emtifi c.6 eu glumesc: e limpede
gtiu
frrrn pe tot divinul (Lib.I frelrad,, c. 7, n. 4)*, cE eu nu
deloc in ce chip va fi pflcdtuit 6sta, dac5 nimenea, care r'8
lirtrrt eea ce pare probafiil, nu pEc5hriegte. Dec6t doar de nu

184

S. Aurelii

i Contru Amdemine

Lib*

aliud esse dicunt errareT aliud peccare; seq

preeceptis egisse ne errerrrus, peccare autem nihil
esse duxiese.

36. Taceo de homicidiis, parricidiis,

omnibusque orurrinor quae fieri aut cogitari possrmt,

aut facinoribus, quae paucis verbis, et quod est
apud sapientissimos iudices defenduntur: Nihil
et ideo non erravi. Quonrodo autem non facerem
probabile visum est? Qui autem non putant ista
posse per8uaderi, legant orationem Catilinae, qua
parricidium, quo uno continentur onrnia scelera,
(Sulluo{., d+ Hello C,atf,l., cap. l2). Jam illud
ridet? Ipsi dimrnt, nihil se in agendo sequi nisi
et quaerulrt rnagrropere veritatem, cum eis sit

non posse inveniri. O mirum monstrum!

onrittamtrs; minue id ad nos, minus ad vitae

discrinren, nrfurue ad fortunarunr periculum pertinet.

est capitale, itrlud formidoloaum, illud optimo
metuenriunr, quod nefaa omne, si haec ratio
erit, cum probabile oriquam viaum fuerit esse faci
tanhm nulli qrraqi venc assontiatrrr, non solum sine
sed etiam sine erroris vitrrpratione comnrittat. Q"id
Haec illi non viderunt? Imo solertissime [Col.
prudentissineque viderunt, nec mihi ullo pacto
arrogaverim, ut M. Ti-rllium atriqua ex pa.rte sequar i
vigilarrtia, ingenio, doctrina: cui tamen assenenti,
posse hominem, si hoc solum diceretur, Scio ita videri
unde id refelleret non haberet,

XVII.

- Awdemici quo,rc dissimularint suam sembntiam.

3?. Quid igitur placuit tantis viris pe
portimaoibua contentionibus agere? ne in q
csdere vcri eoientia videretur? Audite iam paulo
non guid.wiam, eed quid exitiruem: hoc enim ad
rcerveharrr, ut eplicarern, si pmoem, quale mihi vi

eeae trltutrL Arademicorurn congilium. Plato

sapientiseinrue et emditissimus tmporum auorum,

aWsUn" hnhoa.enmfuilar

Cortco a

bei.a

185

i, poate, cumcd una este a fi in ero&re, gi cu totul alta, a

gi cn ei au fflqrt prin acele preccpte sd nu fim in eroare,
ins[, cd a pdcatui nu-i nirnic deosebit.
socotit,
ell
l|6. Thc despre homicidii, paricidii sacrilegii gi absolut toate
iile gi nemerniciile,
:*e pol fi. fU:",-" .1y ""g:ht:, care, cu
cuvinte gi, ce-i nrai grav, la judecdtorii atotinlelepli, sunt
oN-am consimlit nimic, gi de aceea n-am fost in eroare.
nll nu fac, ine{ cea oe pare probabil?, Cei ce nu cred, insd,
Rriestea pot fi persuadate probabil, citeascd cuvAntarea lui
prin care a persuadat paricidul pariei, intru carele unul
rxrnlinute toate nelegiuirile (Salust., De bella. Catil., cap. 72).
rru rAde acum de asta? Ei inqiqi zic cumci ei nu urrnEresc
I in faptA dec6t numai probabilul, qi caut6 din toate puterile

, cum le e lor proba-bil cd nu poate fi ghsit. O, monatru

I Dal so omitem pe astq aeta fine mai pulin de noi, mai
de cumpdna vielii noastre, mai pulin de pericolul averilor.
i capital[, alta-i infricoqEtoare, alta-i e de temut oricdr"ui om
hine, alta, ce-i alrsolut nelegiuitd, dac6 va fi aceast6 raliune
,hnbil[, cAnd probabilul i se va fi pdrut cuiva c[ trebuie fdcut,
lroatd, numai sd nu-i asimt[ niciunuia, intocmai ca
at)ului, comite nu numai f6r[ vituperarea crimei, ci chiar
hrtr a erorii. Ce, va-sE-zicd? Ei nu le-au vizut pe astea? Ba,
rivd, atotiscusit qi atotprudent vdzutu-le-au, qi nici nu-mi
[i arogat, cu nici un chip, mie atAta, lnc6t s6-l urrndresc din
perte anume pe M. Tulliu, prin strEduinl[, vigilenpf, talent,
in6: cdruia, totuqi, su4in6nd cumcE omul nu poate gti nimic,
i se zicea numai: .$tiu oE aga nri se pa.Fer, nu avea de unde
rr:eping6 pe asta.

De

sd-yi

fi

disimulnt anode-micii gtiinla

laru.SLP

i-i7. De ce le-a plflcut, prin urnrare, unor at6ta de mari

rafi si triiascd-n perpetue gi-nvergunate lupte, s6 nu pard
rrr',r1 ar c6dea intru carva qtiinla adevfrr(at)ului? Ascultali inei

fin mai atent, nll ceea ce Etiu, ci ceea ce socot:

asta,

nteri, am rezerv&t-o la sfCrgit, sd explic, de pot, care mi se

rnie cd este intregul plan al academicilor. Platon, b6rbatul
rtinfelept qi atoteruditul timpurilor sale, ca!:e a Ei vorbit astfel,

186

S.

Aweli

Aontru Acotcrnims

eftN obvia

ita locutus est, ut queecumque diceret, m&gna

ea locutus est, ut quornodocumque diceret, pa
fierent ([lb. I Rctuact, mp. l, n. 4); dicitur poat
Socratis magistri sui, quem singulariter dil""e

onrt zrc@a era oeva mflref, gi le-a gi vorbit pe acelea, lncAt,

tr le zicea, nu deveneau nici(Lib I, Rdrcet., c. 1, n.4.)B?;
tir:c c6, dup6 moartea lui Socrate, magiatnrl s6u, pe

Pythagoreis etiam multa didiciose. Fythagorae autem

philosophia non @ntentrut, $ue. tunc aut pene nulla
r

aut certe occultissima, postquam commotus

cujusdam Syri disputationibus, immortalem esse ani
credidiq multos sapientes etiam longe lateque

audierat. Igitur Plato adjiciens lepori subtilir

Socraticae quam in moralibus habuit, natu

e rerum peritiam, cpam ab eis guos

diligenter acceperet,; subiungensq,r" qrra"i fo,
illarum partium, iudicemque dialecticamr c[uae
eeset, &ut eine qua sapientia omnino esse non
perfectam dicitur conrposuisse philosophiae discipl
de gua nunc dirrserer tempus non est. Sat est enim
quod volo, Platonem sensisse duoe esse mundos: u
intelligibilem, in quo ipsa veritas habitaret; istum

sensibilem, quem nranifestunl est nos visu tactuque

Itaque illun verum, hunc veri similem et ad illiusi
fachrm. Et idoo de illo in ea, qtrae se cognosceret?

velut expoliri et guasi sorenad veritatem; de hoc ar

strrltorum animis non scientianr, sed opinionem
generari. Quidquid tamen ageretur in lroc mundo
virtutes, quas civiles vocabat, aliamnr ,"ra,.rrr. ,i

similes, quae, nisi paucis sapientibus, ignotae

posse nisi veri simile nonrinari.

38. Haec et alia huiusnodi mihi videntur

Euccegsores eJus, quantum

tB7

poterant, egse serv6ta,

mysteriie custodita. Non enim aut facile ista perci
niti sb eis qru se ab omni.bus vitiis mundantes, in
qulurdam plus quam humanam consuetud
vindica.verint; &ut nori graviter peccat quisquis ea r
qrloslitiet honlines docere voiuerit. Iiaqre Zenr
principem Btolcortaur; cum jam quibusdam audi
oeditis, in edlrdtanr ndiotarn a Platone venisset, quanr

".r*j"_i
aparte, a invdlat incd multe de la pitagoreici. pitagora,
nemulpmit de filosofia greac6,
p" atunci
r"u
"*r", dupd ce,".""
ge nu-16,_ sau, desigur, atotocultE,
adAnc
presionat de disputele unui anume sirian, plrcrecydem, ,
"r"^t
tpiritul este nemuritor, peregrinAnd inc6, in lung gln lat,
i-a
ruf"l,.p" mulli inlelepfi. Platon, agadar, adAugtllrd {arrnecului
rrrbtilitdlii socratice, pe care e avut-o in che"stiunile morale,
lttnda. cun-oagtere a problemelor naturale gi divine, p cere
lnsugit-o diligent de la cei pe care i-am amintit, qi statorird"
lormatrice a acelor pg+ gi iudice, dialectica, ea" care ssu ea
i ar fi inlelepciunea, sau, fird ea, intrelepciunea n_ar putea
lbtolut. deloc, se Epune cf, a compus ptrfectd aiscipti.ra
)mfiei, despre care nu-i acrrm timpul-de dlie.",tst rn arndnunt.
D de sn1, de-altminteri, la ceea ce voieec, curncd plston a simlit
ariet6 dou[ lurud, una intetigibild, intru care ar locuri lneugi
llnrl, ceastdlaltg, insq aensihiln, pe core e-nvederat c[ noi t
inr cu vfisul qi tactul. $i, aga, pri^"i adevdraf& ceostAlaltd_i
imild gi fdcutri dup6 imaginea aceleia.
$i, de aceea, de la
, intru acest suflet, rare a-ar cunoa$te pe srne, este, ggrlT
ilruit gi cvasiinseninat adev[ru]; de la ceastdlaltd, ineA, po^t
foneratd, i:etru spiritele proqtilor, nu qtiinla, ci opinia. Toi
""e,
I'ur face, totugi, in aceastd lume, prin acele
pe care
le
)6lt

ntim civile, simils.ele celorlalte

pufinilor inlelepli, ar
doar veroaimil.

fi

"irtugir
virt*gi adevdrate,
care, exceptand
necunoic,rt", nu poate fi numit

iJB. Aceasta gi altele de acest fel nri se par.cd au

fo* pdstrate,
cAt au putut, lntre succeaorii lui gi cuetodite .n nlisttrii.
N,
l, alEninteri, acestea nici uEor percrpute, dec6t mrmai de acei
purgandu-oe de to&te viciile, igi vor fi revendicat o an,rne alti
rrrohrdine nrai mult decAt omeneaec{; gi gi p6c6tuiegte grav
irre, gtiinduJe pe acelee, va fi voit sd-i tnvelape-oricare
oarneni.
rqn, pe Zenon, principele stoicilor, *,
cr.rir, audiindu_i deia
rrnii gi crezflndu-i, r,eni ln gcoala rflmaed de la platon, p*
*o

o rednea PolernonB" prcsupun c6 l-au

linut suspct gi nici

188

S. Aurelii

iContru

Awdemims

Lifur

Polemo retinebat, suspectunr habitum suspicor, nec

visum cui Platonica illa velut sacrosanctl decreta

prodi committique deberent, priusquam dedici

guae in illam echolam ab aliis Bccepta

1iiol. OOSfiI a

Moritur Polemo, succedit ei Archesitlas Zenonis

condiscipulus, sed sub polemonis msgrsterio.
euat
crunt Zeno sua quadam de nrundo, ei ma-xime
de

proprer quam vera philosophia vigilat,

delectaretur, diccns eam

se

,,rort"I"rrr, ,ri qrriaq,,

praeter hunc seneibilem urundum, nihilq,re in eo
corpore; narn et Deurn ipeunr ignem putabet pmde
atque utilissime mihi videtui Archeeilas, cum ill
es.se

serperet malurn, occultnw peaitus Academiae

sent
et guasi aurunr inveniendum quardoque poeteris
obr
Quare cum in falsas opinioo*. .*"r*'tu.ba
p-r,i
consuetudine corporum omnia esse corporea"it
fa.ill

noxie credatur; instituit vir

acutissimus
humanissimus, dedocere potlus quos petiebatur
{9ctos quam docere quos docile" .ror, ,itio*b*tr".,
illa omnia nata sunt quae novae Academiae tri
quia eon-rm neceesitatem veteres non habebant.
39. Quod si Zeno expergefactus esset aliquar
le.gue quidguarn toriprehendi posse, nisi
ipae definiebat, neque tale aliquid in ctrporibus
lnvenln, quibus ille tribuebat omnia; olim prorsr
ge3us diapytationum, quod magna necessitate fl
fuiset exstinctunr, Sed Ze.ro imigire constantiae
trt ipeis Academicie videbatw, ,r"-" ,rrihi etiam
non vi
p-T.**
fidga5ue illa corporum perniciosa qr
lit
nrodo potuit lrerl,i"ii in Chamrpp..*, q;i ui
1.r*r,
lxlterat), nragrras vires latius i" aitfrrra.ndi do
ex illa prute Carrreadee acrior et vigilantior suporio
cae,teris i
"rr nripo- ill-l ^^:-..
vidisset

etiampo Hffi"&l;m;:X

velut calurnmandl inrpudu.rti**, qua videbat Archer

non mediocriter infamaturn, depiuiq ne contra
oi
velle dicere guasi ostentationis ;usa
,"d

"idu*r,r.,

C,altqabeia,

189

l.trr privit drept unul cdruia trebuiau sd-i dezvdluie

pi s6_i
torlinleze acele oarecum
sacrooancte decrete ale lui Flaton,
J rrrrinte sd Ie uite pe cele, pe care, prirnite
a" n aqii,
6cea gcoald. Moare polemon,

l"

"d.ro".
succedfl lrl'e""L*r;l*n,
)ol, ca.re-va-sd-zicE, aI lui Zenou, dar sutrr magisteriul
lui

ii

. Dreptaceea, cum Znnon se_ncAnta de_o

anume sentinlE
din cauza

deapne lurne, gi, mai cu seam[, despre

suflet,
u vegheazd adevflrata filosofie, zicani

cumcd sufletul este

nu existi nimic inafara acestei luari eeneibile, gi
cd
nu se face in ee dec6t nu Bi p"il corp; altrninte.i,'qi
p"
nezeu insugi il socotea foc; atotfrua*"t
ii atotsubtil, mi L
tnie, Archesilau a ocultaq cum acel rf,u s-a
str.cnrat tot mai
cu totul sentin{a acadernicilor gi_a ingropat_o
cvaeiaur de
t'3ndva de urmaqiq. De aoeea, **.
mai inr:li,stfi
^j*i"i,*-i
l ;o prEvileaocfl-n faleele opinii, Ei,
p.i.,
fpurilor, se credea atotugor, a* WteraLr.a
lnrtituit bdrbatul s,totiscusit gi atotuman e
trtbrl, pe cei pe care-i suporta r[u invd1a1i, decgt sd_i invefe
uri pe care nu-i socotea d rifat. De
toste
care i se atribuie Noii Acadenrii, "i"i
^e""*-au
intrucBt
cei vechi nu
,r qi cd

necesitatea lor.

De fapt, dacd Zenon +sr fi tnezit cAndva gi

ar fi vdzut gi
poate fi pe
Ititttfo. T",
_dqplin cuprins ,t, *irr,"*, decAt nurnai
de felul a ceea ce el dlfineq gi c{ nimic
a" f"lul
.r.,
r fi g6sit in coryuri, efirors et ie
""""*
atribuie t"t rf,
g;;
i,
lputo, pe carul lorl6c6ra crr rrar
d" *rli""*.i
**
,$9.

?ird*

rmagrre{ cunstanfei, a focq precrrm

i, gi nici mie nu doar mi ,L p..",
ooryuri *p*-'"+,,i
"
putu indeosehi)
mari
c5- de nm'slslttr -o*-

'll(:uucu , ,..y purrunzotof gr mar vrgfl

.
rttoi nu i-ar fi rezietat astfel, lnoAt ilr
----:-:_ acea
,ur,l oplrua
vreun preg oareoare. Cf,ci, intAini-ntdi, Carneades
lnHropat{ ca pe o nenrEinare de_a colomnia, prin
csre_t vedea

,rr rnicf, rndsuri deftrimat

pe Archesilau; qi, ca of, nu par6 cd
n6te cvasiostentativ

si

vorheasc[ impotriva a toate: ci crl

gi-a

190

S. Aurclii

i Confii Audemina

Liber

.&&Blia

proprie sibi Stoicos, atque Chrysippum convell

XI{IIT.

rryslp.

Carneades etianr tertiae Academiae princeps atque

fuisse.

41. Deinde in noetmm Tirllium conllictio ista

plane
saucia et ultimo spiritu latinas litteras i
iam

Narn

nihil mihi videtur inflatius. quam tam

copioeissime atque ornatissime dicere, non ita

Quitru.e tanen ventis feneus ille platonicus

ut ruihi videtur, dissipatus atque dispersus

Epicureomm greges in animis delicioeorum
agrrioa stabula posuerunt. Quippe Antiochus
auditoro hominis quantum arbitror ci
iatm veluti aperire cedentibus hostibuE portas

ad Flatonis auctoritatem Academiam legesque

quflnqua$r et Metrodorus id antea facere
pritmus dicitur eese confessus, non decreto

est.

A,ortca o treia

t9t

in special, sd-i smulgd qi sd-i stArpeascn pe stoicii ingigi gi

evertendosque proposuit.

Quomdo prcbabile htductum ab Aqdemicis.

40. Deinde cum undique premeretur, si nulli
assnsus, nihil actunrm esse sapientem (o honrinem
atque adeo non mirum! ab ipsis enim Platonis
profluebat); attendit sapienter quales illi actiones
easgue nescio lluarum verarum similes videns, id
hoc mundo ad agendum sequerttur, veri sinile
Cui enim esset simile et perite norat, et pmdenter
idque etiam probabile appellabat. Probat enim
imaginem, quisquis elus intuetur exemplum. Qr
enim approbat sapiens, aut quomodo simile sequi
cum ipsum verum quid sit ignoret? Ergo illi nor
approbabant falsa in quibus imitationem lau
ren-rn verarum animadvertebant (Llb. I Retrract.'
n. 4). Sed quia hoc tanquarn profanis nec fas, nec'
erat ostendere; reliquenrnt posteris, et quibus illo
potuerunt? signunr quddarn sententiae suae. Illos
bene dialecticoa de verbis [Col. mS6] movere
insultantes irridentesque prohibebant. Ob hoc

Contra a.a.d.qicilor

Cum a fast indw de cdtrc academici prcfubilul.

40. Apoi, cum era de peste tot presat cumc6, dacd n-ar
i sd i se asimtd niciunui lucru, inleleptul n-al' face nintic
ttm minunat, gi nu chiar minunat, totuqi, c6ci izvora din
i izvoarele lui Platon), a luat inlelept seama pe care acliuni
dreptileau ei, gi vdzAndu-le similarele nu qtiu cd,ror
/[rate, a numit verosimil ceea ce rezulta de fdcut in aceastd
, Cui i-ar fi, altminteri, similar, qi gtia iscusit, gi ascundea
nt, gi pe-asta chiar o numea probabilul. Probeaz[,
ev[r, bine imaginea oricine vede modelul ei. ln ce chip
incaltea, inleleptul sau in ce chip urrneaz6 el similarul
lvllr(at)ului, cAnd ignord ce este adev[r(at)ul insugi? Deci,
ftiau gi aprobau falsele, intru care observau imitaliunea
ilE a lucrurilor adevtirate (Lib. I, frelracl., c. 1, n. 4)e2.
fiindci
un& ca ast& nu era nici legiuit nici facil a le-o
,
profanilor, au l6sat urnragilor gi celor c6rora le puturfl-n
timp un Eemn anume al sentinlei lor. Le interziceau, insf,,
u-i gi ludndu-i in derddere, acelor buni dialecticieni
igte vre-o chestiune din cuvinte. De asta se zice cumca
I qi inci pincipele celei..de-a treia Academii a fost
41. Apoi, bfltaia asta I durat la Tulliu al nostru, rdnitf, mai
ttrflrl gi avAnd sd unille cu ultima suflare literele latine. Nimic,
nu mi se pare rnie mai umllat decdt a spune, nesim;ind
[, atotcopios gi atotornat, atAta de multe. C[rora le-a risipit,
i, pe c6t socot, indesal gi le-amprdgtiat in vAnt mogAldeap
platonician Antiochus. Cdci turmele epicureilor qi-au pus

in .spiritele delicioaselor popoare, Antiochus,

interi, auditorul lui Philon, al acestui om, pe cAt socot,

ritele staule

ilr:ircumspect, care mai mai sd le deschid6 po4ile inamicilor ce

rl[deau invinqi gi sd reclrcme Academia la autoritatea lui Platon;
furote ci. gi mai nainte inoercd s[ facE aota Metrodoms, car, se

a recunoscut priruul cumc6 nu prin decret le-a pl5cut

fi crrprins pe deplin cu mintea, ci

nricilor cE nimic nu poate

lyl

.9 drmefi, Asaustini Coir&ft

Lifur tst

@Idms

A{&dtmicis nihil posae

Stoioos hujusmodi eos

sed necossar:io cof

sse, igitur Antiool

ut inetitueram dicere, auditie Fhilone academico

Mneearcho atoico, in Acadrrdsm r&terenl, quasi vact
defermrihw, et guasi nuflo hme Eeolrratn, velut adiutc
mali de Stoicol
t. Sed huic arro
itertm iflirs ards t* Fhilon ffiirit donec morieretur, et on
it, se vivo impatt
amavisset: adeo

intenallo omni pervicl

oa illud Platonis quod
ilhikus wmfb emiurit,

philqfftrmito,

est et lucidissimum, dirl

maxime in Plotino, qui platon
eosvitr

e revi'

ts$fitE eutetrB
p4rrandue ait.

Atudiil Au$sliq C.onhfl .md,oticilar

193

l, in acest chip, au luat, in mod necesar, armele impotriva

uicilor; Antiochus, aqadar, cum incepui sd zic, audiindu-i pe
hiL,n, academicul, i;i pe Mnesarchusee, stoicul, se Etrecure ca
ll[or q;i cet6{ean in Vechea Academie, cvasivacui de-ap[rdtnri
qvosisigurd, -n lipsa oricdrui dugman, r,6rAndu-i nu qtiu ce
gg tlin cenuga storcilor, care a violat altarele lui Platon. Dar
l6rl.uia, ludnd iarigi aceleagi arme, i-a rezista,t gi Philon, pdn6
nloarte, gi 'firlliu al nostru, nesuportAnd, cAt fu in via;d, si fie
UrdArit sau contaminat nimic ce iubise, i-a oprimat rdmigilele
I tuut"; p0n6-ntr-atAt, dup6 acele timpuri, intr-un r6stimp nu
ie-ndelung, de totul nroarti toatE indd.r[tnicia gi incdpEl6narea,
lrifica tala ascunsd a lui Platon, care-i stricuratd gi strrilimpede
lilosofie, a scip6,rat, despicAnd nourii, mai cu seamE ln Plotin,
iltr u fost judecat filosof platonician astfel similar al lui, incAt se
dea c[ ei au triit in acelagi timp, ins6-i at0ta de mare
lottrbirea timpului, cE-i de socotit cumcd Platon a retrdit
ll-ur:esta.

xm - b{uwt*

Dl,

Cenul multiplu al filosoftei.

42. $i, aga, acum, filosofi, in genere, nu-i vedem decAt sau
llir:i, sau peripatetici, sau platonicieni: qi pe cinici, bine-n1eles,
ndr:{ pe ei ii delecteazd o anunre libertate qi licenlf, a vielir. CAr

42.

lG,

et mores quihtre oonsulituf animae, quia non

acrrtissimi et rolertisimi uil. qm dor:erent di
suis Aridotelern ac Platouers itn sifui concinere, ut i

minueque attentie dime[tire videantur; multis

sawrrlis multieque

Aflrteafreia

@rftfrtioilibllt

aed tamou

mrporo sordibllt oblitas, mrnquam ista ratio subtili{

rtfoosretr ntri mrmmua Deus populari quadanr clend
auutoritatem uoque ad ipsum col
divimi
mret, atque eubmitteret; cujus non od
etianr factie excitatae animae redil

lns6, de instmire gi doctrind, gi de nroravurile prin core i se

ci n-au lipsit bdrbalii atotascutrili
alfi cum@ prin disputele loruqi,

Fngnjire suflehrlui, prin faptul

akrtiacusiti" care s5-i invefe pe

listotel gi Platon igi consuni indesine astfel, incAt numai

l;lricepulilor qi mai pufin atenfilor li se poate pErea cd se
[mebesc, prin multe secole, vezi-bine, gi prin multe lupte,
n;rezitu-s-a, totugi, disciplina atotadevd,ratei filosofii. Nu-i,
lrtrle,r,6r, a lumii acesteia, eq pe carc ascrele noastr pe atotmerit
tilrtest5, ci-i a celeilalte, inteligibile, filosofia; cui nu-i rechema
RuHtA atotsubtil[ raliture, nicic6nd, sufletele orbite cu multifomrele
nrrbre ale erorii qi pAngflrite de corp cu str[vechile murd6rii,
lftI suprern Dumnezeul, printr-o anume clemenlE atotcunoscut6
itrltrlectului divin, nu declina gi nu Lisa sd coboare autoritatea
Itul la insuqi corpul uman; ale c[rui suflete, excitate nu doar
itt precepte, ci chiar qi prin fapte, sI se intoarcS-ntru sine insele,

X94

.S.

i Contrw

Aure&ii

semetipsas, et

Adzmins

Liber

AWJ*_Arrsrrfu_@@

[Col. 0957] respicere patriam, etia

Caftm a Avia

195

fdrd nici un fel de rivalitate a disputelor, s[-qi priveascd

disputationunt concertatione potuissent'

XX.

Lbnclusia oPeris.
43. Hoc mihi de Academicis interim
potui, pcrsuasi. Quod si falsum est, nilril ad me, <
Lst iam non arbitrari, non posse ab homine i
veriiatem. Q.i"q"i. autem putat hoc sensisse Acade:

ipsum Ciceronem audiat. Ait enim illis.morem.

occultandi sententiam stlam, nec eam curquem

43. Asta, deocamdatd, ml-arl1 persuadat-o probabil, pe cit

puhrt, despre academici. Ceea ce. dacd e fals, nu md privegte
rrirnic pe mine, cdruia mi-e de sa1 cd nu mai socot cumci
nu poete fi aflat de cdtre om. Oricine socoate? ins[, cd

au simlit-o academicii, aud6-l pe insugi Cicero. Zice,

, cd le era pe plac a-qi oculta sentinla lorugi, gi nici nu
obiceiul sd o descopere cuiva, decAt numai celui ce trflia,
[a senectute, dirrpreuni cu ei. Care-i asta, Dunrnezeu tnate

seoum ad eerrotutern usque vlxiseet' aperire consuesse'

sit autem ista, Deus viderit; eam tamen arbitror Plt

fuiss. Sed ut breviter accipiatis oflrne Proposilum

quoquo modo se ha.beat liuntrna sapientia' eanr me
rro.,i* pencepisse. Sed cun tri$esimum et- tertium
&nnum agamt non me arhitror desperare dehere

quandoque adePturum. Conteruptis tamen

omnibus-quae bona mortales putant, huic investr
inservire porposui. A qro me negotio quoniam r
Academicor.rro .rot leviter deterrebant, satis, ut
contra eas ista disputatione munitus sum' Nulli t
dubium eet gemino pondere nos impelli ad diecer
aur:toritstis atque rationis- Mihi autem certum eot
prorsus a Christi auctoritate discedere: non enlm
valentiorem. Quod autem subtilissima
peraogmondum est; ita eninr iam sum affechrs' ut
rurrr.i, non credendo solum, sed etiam intell\
apprehendere impatienter desiderem; apud Platoniq
iirtednr guod eacris noetris non repugnet

Concluzia operei.

soccrt

cd ea a [ost, totugi, a lur Platon. Dar, ca sd allap pe scurt

ul meu scop: in orice chip s-ar prezenta-ntru sine

uman6, v6d ci eu lncd n-am perceput<t. Dar', cum

ln aI treizecigitreilea an al et[1ii, nu cred orrncd eu trebuie sd

xrr c-arn s-o dob6ndesc c6ndva. DispreluinduJe, totuqi, pe toete
Ite, pe care nruritorii le socoteec bune, mi-am propus a nr6
cu totul in serviciul inveetiglrii acesteiaqs. De la care nego1,

ragiunile academicilor mE-nspEimflntau nu putin, m-am

rt indesa{, precum socot, impotriva lor, prin aceasti disputd.
ui nu-i este, insi, cAtuqi de pulin in dubiu cumcl noi suntem

rirrgi spre a inv61a

printr-o ingemdnatd pondere, a autoritfl1ii

raliunii. Mie, insd, inri este cert si nu md depart nicicAnd de

rrrrtoritate,a lui Christos: nu gf,sesc, intr-adevfu, alta mai puternic"'i-

urmfit, insi, prin atotsu.btila raliune; aga, intr-adevdr',

in situaqia sd,doresc nerdbdfltor sd cuprind pe deplin
ruintea ce este adevir(at)ul, nu doar crezdnd, ci chiar gi
ee-i de

frrst pus

; md-ncred c-am sd gdsesc, deocamdat[, la platonicieni,

nu Ie repugnh sacrclor noostre."

oon6do.

ffitt

0gBS] Hic Postquam sermonis fi:

larnt, quamquam iam erat nox, et
etiern lucerna illata soliptun erat; tamen illi adoler
iutentissime exspectahant) utrurn Alypius vel alio

44. Ac| dupd ce vdzur[ cd am pus capdt disculiei noastre,

tlt6i era deja noapte, gi ceva s-a scris chiar cu lampa aprins6,
ltluqi acei adolescenli aqteptau atotatent dac[ Allpiu nu va si

re*poneuru$r eiee promitteret. Tum ille: Nihi

aliquando, itquit, tam ex sententia provenisse af'l
paratus sum, cluarn guod hodierna disputatione

oe

in ziua urmdtoare. Atunci,

nimic nu nri s-a-ntAmplat we<-,datd
llflt rlt: conform convingerii mele ca faptul cE plec invins prin
tlirlrrrta de ast[zi. $i nici nu socot cumcd aceastd bucurie trebuie
llrrrnitd cumcd el are sd
pf *Strnt gata sd afrrn",

rE^epundd fie qi

zicen ncA

196

S.

Aullii

i Contru Awdcmirce

Liber

superetus. Nec istam meam tantunt ptrto debere

laetitiam. Comrnunicabo ergo eam vobiscum,
rnei, r,el judices nostri. Quandoquidem isto se pacto a
posteris vinci, ipsi etiam fortagse Academici optarunt.

enim nobis hoc sermonis lepore iucundius,

sententiarum gravitate perpensius, quid ben

promptius, quid dottrina peritius videri aut exhiberi
Prorsus nequaquam digne adrnirari possum, q
facete aspera, tarn fortiter desperata, tam moderate con'
tam'dilucide obscura tre6tat& sunt. Quare iam, socii
exspectationem vestr&m, qu& me ad respond
provocabatis, certiore spe mecrrnl ad discendurn
Haboruus ducem qui nos in ipsa veritatis arcana,
monstrante, perducat.

45. Hic ego, cum illi puerili quodam studio,

Allpius responEurus non videbatur, quasi fraudatos
se ostenderent: Inrridetis, inquam arridens, laudibus

Sed qproniam de Alypii constantia iam secums ni

tinreo; ut vos quoque nihi gratias agatis, instruo vos ad

illtrnr qui tanta'm intentionem vestrae exsp

l4ito

Acadernicoe; et cx.rm ibi victorem (quid

facilius?) i*artrm nugruxrln (Ilb. I Rotract., mp. I'

offendit

Ciceronem inveneritis, cogetur iate a vobis hunc

serluonem contra illa invicta defendere. Hanc tibi,
duram mercedem pro mea falsa laude restituo.
arrisissent, finem tantae conflictionis, utrum firmi
nescio, modegtius tanren et citius ![uam Eperaverarn

iliuAWwti* A-antfl aa.d,qnicilnr

Cafieatrcia

fln rrumai a mea. O vtli impirtdgi, deci, dimpreurrd cu

197
voi.,

uJ)titorii mei, sau judecltorii nogtri. Deoarcce inqiqi

ricii chiar au dorit sE fie invinqi in acest drip de urnlagii
i, Oe, intr-adevir, ni s-ar putea p[rea sau inf[1iga nou6 mai
rlecAt farmecul acesta al disculiei, ce" mai bine cumpflnit
mai prompt prin bun6voin{E, ce,
gruvitatea sentinlelor,
^ce,
i,r,,usit prin doctrinE? In absolut nici un chip nu pot denm
faptul c-au fost tratate atAta de spiritual asprele, at6t de
ic, disperatele, at6t de rnoderat, vinr-rvatele, atAt de str6lucit,
lrele. Dreptac,eea, de-acum, consorfii mei, aqteptarea voestre,

cure md provocariti si rdspund, prefacetri-r-o, dimpreund

ntine, intr-o mai certE speran{d de-a im,6fa. Avem un duce,
l)umnezeu de-acum indemf,nAndu-I, sh ne conduc5 intru

altarul adev6rului."
Aci, eu, cum ei se ardtau pe fa1d, cu un oarecare zel
cvasifraudali cd Allpiu nu plrea c[ are si Ie rdspundd:
irlia1i", zic eu surAzdnd, ,laudele mele? Dar cum, sigur,
r, de constanla lui Allpiu, nu md tem cu ninric de el,
rll-r.

t imi aduceli gi voi inqivd mullumiri, vd instruiesc

riva lui, care a jignit atAta de marea incordare a aEteptdrii

Cititi Acadenlcll' 9i, cum il veli fi gisit acolo pe Cioero

tor (ce-i, incaltea mai uqor?) al acestor fleacuri,

i-l pe Alypiu sd apere discursul ecesta al meu impohiva

rreinvinse. Asta {i-o-ntorc 1ie, Alypiu, dur6 rEsplatd pentru
mea fals6." Aci, curm surAser6, i-am pus unei atAta de mari
capdt, nu qtiu daci atotferm, mai modest, totuqi, gi
rcpede decAt speram.

NOTE 8I COMENTARII
| lltilrauzi, demeritelor.
Ct. Retmct., supra,

N. int

d.

i $intag*a dlvlnum aainum rnortalibus lnhaerentem

ii interpretative. Unora le maiplace

ed zicdn

lasd loc
in loc de po sptrihlt

inerent muritorilor: pe splritul dlvln, BtrgBs attplt

li unrez cu prudeofA, totugi.

Ihop ryecific, preorm gi oei urnrtrtori de attfsl, unor popoore maritinre,
arelor (= pieritoarelor).

I E interesant cum, in aceastd exhortalie, se strecoar[ aproape

rctuntar, idei confine din dialogul De odine, scris tntre cd4ile diat g,rt"i

Aadenims.

t CI. Retmct., supra, N.

intd.;

Cf,, de osmenea:

XLI, cal. 122 qiQuaest. in Hepnt.,I, XC[, P.L.,

t Altfelt tntregului,
,

t.

Ib
t.

cia.Der,

XXXN,

ry Xl,

col. ST1.

i ln ab sale animadversioneq Phereponus,

prin care se subaude Eraurl

nn6, aci, lectura ursotarn! intrucdt Auguetin vorbegte de spoctacole
noscute, iar urgii, dup[ Pliniu, VII, 36; 38, nu se nasc ln Airica.
I Aci, Phereponus contestd, dup6
orm reiese gi din cele ce urmeaz6,
0prietatea epitetului.
t0

/d.ntor.rn profuiune: retorica, edirA.

ll Altfelt ln brafcle.
ll

Romanian, binefdcfitonrl Sf6nnrlui Augudirr, mocena lui, adic{ faoe

ute din acea categorie de amici pe care, prin putenea ss de persuasi*ne
prin farmeoil personalitElii sale el i.a atras la e{ta nurdheilor, in tirnp,l
f[cea parte, ca auditor, dintre discipolii lui Menes, cum o apune, de

l,

el insuqi:

2N

Sf.

Note si @tuerr/arii

Aurcliu Awustin, Contra acqd,em.bilor

Per idem tempLts annoru.m

novem) ab undevicensimo anno

aetatis meae usque

ln aceeagi perioadd de
de la al noudsprezecelea
ad al doudzeciqioptulea an aI

duodetricensimum, seducebamur

mele, eram sedugi

gi

falqi Ai inqeldtori, intru

in variis cupiditatibus et pallam per cupiditdli, qi, pe fald,
doctrinas, quas liberales vocant, doctrinele pe care ei le
occulte autem falso nom ine Iiberale, ocult, insd, prrn
et seducebamus falsi atque fallentes

religionis.

nume al religiei (Conf. IV, 1),

Romarrianus a fost, de asemenea, unul dintre cei rnai fervenli

ai vie;1ii in comun, in vederea dobAndirii inlelepciunii:

Et multi amici agitaveramus

$i mai mulli amici
anirrio et conloqubntes ac in minte qi, convorbi
detestAnd turbulentele
vieqii umane, mai cd sta
firmaveramus remoti a tr,rrbis otiose deja sd trdim o{ios, d
vivere, id otium sic moliti; ut, si quid mulfmi, aga punAnd la cale
habere possemus, conferremus in o1iu, incAt, orice puteam
detestantes turbulentasi humanae

vitae molestias paene iam

medium unamque rem punem laolaltd gi din

familialeem conflaremus ex constituim o singr-rrd avere,
omnibus, rrt per amicitiae sinceritatea amiciliei sE nu
sinceritatern non esset aliud huius
et alirrd illius, sed quod ex cunctis
f ieret u num, et un iversum
singulomm esset et omnia omnium,
cum videremur nobis esse posse
decem ferrne homones in eadem

a unuia gi alta a altuia, ci

toate sE devin6 una Ei totul

socretate essentque rnter nos

flrar avlr1l, mar

fieciruia gi toate ale tu

intrucAt noud ni se pirea

poate sd fie cam zece oamenl
aceeasr socretateT qlerau

cu

praedivites, Romaniamrs maxime Romanianus, conord.leanul

communrcrpes noster, quem tunc atotfamiliar mie din fra
graYes aestus negotionim suorum pruncie, pe care gravele
ad comitatum adtraderant, ab ale nogolurilor sale il atr
ineunte aetate mihi familiarissfumrs. atunci, la curte. Carele insisl
Qui maxime instabat huic rei et cu seam6, asupra acestui l
lnagnam in suadendg habebat avea o mare putere de convi
auctoritatem, quod amfla res eius intrucAt averea sa o in
rnultrrm ceteris anteibat.
rnultul pe a celorlalli (Conf. YI,

la

20r

Aci se vede cd Sfantrn Augustin, in formuldrile de care se serveqt, s

itoazd absolut detot ceea ce arputea ldsa sC ae creadi intro ectivitate
a

It Cl.

simprrilor corporale.

nama.,supra,

Iy'.

intd.

li Suhauzi' atotascrrnstil, atotoultul.

t'T*0, din thezaurul ,r.6ntrrasei

rneseyii', c.6t se poate de m6gulitor

meceno, pdrintele lui [-rcen1iu.

It

Lui Romanianus. adic$.

'l[

[,a villa de la Cassiciacum a anricrrlui sflu Verecrrndus, despre care

r;rune SfAntul Augustin in Confesiuniz

D, Macerabatur anxietudine 5. Verecunduo era macerat de

us de isto nostro bono, anxietote falE de acest bine al noeuu
propter vincula sua, quibus (celibatul, n.n.), fiindcd, datoritd
issime tenebatur, deseri ee lanlurilor sale, prin cere era

lro consortio videbat,

tenarisimlirut,sermdeapErdsitde

um christianum, coniuge

curxaor;iul nmu. lnce necc6in, or o

i, ea ipsa tamen arctiore prae eqiendd4erqpdn@fors@pelArBfl
:ris compede, ab itinere quod odclqttei piedica tr:tup, ii illai tuSnsd,

rd

eramus, retardabatur: irrtArziat de Ia drumul pe oare am

christianum esse alio modo pomit giSzioeaddnuvreesdfiein
velle dicebat, quam illo quo akneodcrcgirLdmf,tprinacdaprin

poterat. Benigne sane

coxemrpttea-Nbatrufrnryinfltbarigrl
ca, at$ta tinrp c6t erum atolo,

lit, ut quamdiu ibi essemus, foartq

rure eius es6emus. Retribues s6frmppr.trprietateatuidelapr& ft

in resurectione vei retribui lui, Doamneo lntru

sortenr
iu.Ttlor,innucdtsoarta
ribuisti ei. Quamvis enim ins[li i-ai retribuito deia. Oricdt,
Domine,

quia iam ipsam

nobiacum Rom,ae

iftm ahffiqi foilr-adevfrr,

corporati aegritudine
et in ea chriatianus et

olis factus, ex hac vita

igravit, ita miEertus es non
eius, sed etiarn nostri, ne

noi, oun eram

rleia l&Roru& arprirw de o alferinl6

oqryCIml& gi, innu eq Eort flegin gi

6ddraplecatdin[mrea'rnpasta:aga

Teqiinduratnumuaaidee[cidriar
Ei de noi, e s[ nu fim chinufti de o

itantes egregiam erga .no6 durere intolerabilE, gdndindrr<re la

ici hunranitatem, nec eum in aleqsa onrcnig fap de noi, a aruictrlui,

lrn ge tu o nume rantes, dolore gi nepremxndrAnd*l irfiu hlrnle Th.
[nt,rlerabili cruciaremur. Gratias Mullumiri fie, Dumnezeule dl

2O2

Notc si

Corfit. amdcmicilar

S{. Aureliu

indemnurile gi consolaliuni
pronritrdton:le,

ii

vei

pro \Iereorndus, penrru satr;l

ab Cassiciacum" unde ne-am
in te, intru Tine, de cdldura seco

promissor, reddes Verecundo,

rure illo eius Cassiciaco. ubi

aestu saeculi requievimus

amoenitatem serupiterne virentis farmecrrl fnrmselii
paradisi tui, quoniam dimisisti ei smpiteminveruit, intn-rcAt i-ai
peccata super terram, rn monte lui pdcatele pe pirnAnt, pe

rncaseato, monte tucl, monte c6gos (aluzie etirnologi

uberi (Psal. LXVII,

16).

Cassiciacum, n.n.), muntele

6. Angebatur ergo tunc ipse; munteleuber(Psat'UVII, 16).

6. SeneliniEea, apda.r,
(P.L., t. XXXII, col. 765)
ro
Aceeaqi carte, dialogul Hortensitts, care il incitase qi pe
t6ndrla studiulfilosofiei. Exegelii operei augustiniene sunt cvasi
in a remarca faphil cd una dintre cele mai mari glorii ale lui Ci
care o inparte cu Vergilitt, consistd in a-i fi deschis, prin magisteri
indiscutabitr, jturelui tagastens lumina nrinlii inspre studiul i

2r Altferl,

aci gi possimy pdrerile: ,eentintele" este, insdL, mai prc

juridie
augustiniarl gi crrtunriar roman.
limbaiului
]2

Subauzi, aci qi passirn: veritate(a).

mintea, urens, reprezintE, in limbaiul augustinian, pt

superioari a sulletulu! nc-o odevereqtq f6rd puti46 de t6gadd, urnri
2" Cd

llinitate:

Non igitur anima, sed quod Nunrlknrl,areadar,ciceaceeq

euflet se nuq
excedit in aninra, mena vocotur... intru
rnirre...f)reg*am6mreonrin;
Quapropter singulus quisque homo,

ad mldee*enrunit,nudupr[toatel
natLrram pertinent eius, sed tindenatraluici

qui non secundum ornnia quae

secundunr solam mentem

imago

Dei dicitur, una persona est,

imago est Trinitatis in mente.

et

lr'Tryge1iu, adici.

[,icentiu.

ttCic., Hortensius, frag. 10X Miiller.

,Ir
[i un loc comun al istoriei filosofiei crrmcd statorirea geniului roman
pra-xd a diminuat, intr-un tel a1Lrme,-.see1rrl.U" tttdt:ica, rn'rlgariz6nd
dintre tenrele maiore ale filosofiei elenice. AQa, Cicero e, adesea,
eclectic, ."".-or"errd.,-i-se marele rol ca istoric al filobofiei, mai cu
cd prin el s-au conservat 9i +au transnris multe cunoEtinle despre
acedemicd
Subauzi, lntunecati. Ideea corpului, canceri a suflenrlui, este una
i neoplatonicilor, dup6 care ascensiunea suflehrlui consistd, in
intrr eliberarea sa din sclavia corporald careJ intemni;eazd'
flt,goreicii ntuneau corpul nrorm6nt al sufletr.rlui (s6ma syma), intrucAt
ci cs o
Hrrx)epeau uruunea corpului gi suflenrlui, nu ca o in-formalie,
gurbiLr" sau ca jturtapunere. Desigur, Sf6nnrl Aug,stin nu pmfeseazi, qi
pi predica ideea
hirli nu putea profesa, astfel de idei, intrucat inrpirtdgeu
lirrrrrdrii nrateriei gi a credrii de cdtre Dumnezeu a corpului omenesc,
nfer qr a
urrl

'l

B Exegqilor nu l+a scEpat sd remarrr rolul episodic, in acest dialr

pasaj dirr opera deplinei sale ma-turit61i" De

u Ad litt., vehement.

Cf. Yergitius, Aeneid,, L\, 312-313: Multa patri mandeta

portanda / $d aurrre gmtiia dircerguat ot nubibus intita dol
tfultc salii uintiten,+ifi duse pdrintelui, insd / Tbate le-mpritstie ty'.t4

degtrte.

:a inferioarfi gi partea superioari a sufletului. Filozofia modernE

aittit .tie, care ne aduce aminte despre doctina
iteazri, gi ea. cu
"a"r"tE
icienilor asuPra nous-ului qi psychi-ului? intrucat, confornr
ologiei platoniciene, omul este compus dintro parte somatici 9i
corpul, una spiritual6 9i etern[, csre este sulletul
a,piiUitf,, *-r"
".t
iollal (p,sycfri) qi inteligerrla intuiuvi (nous). Acest nous il traduce sfantul
in prin mens (- minte), admi1f,nd, totodati, distinclia, clasicd in
r crestind, dintre rorro inferior sau interior /: raliunea in(erioari
randuitd
r interioard) qi mtio superior (: rafiunea suporioar6), prima
t' XtrII'
PL',
III,
3,
iunii, a doua, contemplaliunii (De Trin., XII,
990 r00o).
jn ()t.
Retract., supra, Iy'' intrcd,
l?

20

norilor ddle

2O3

Aci se all6 izvonrl misticii creEtine, care gi-a apropriat distincfia dintre

tibi, Deus noster, tui sumus; nostru, ai Tdi suntem; o i

indicant hortationes et
consolationes tuae: fidelis fidel

omentorii

nrintea, imagine a hri Drnrneztt

oprsoaniqieseinagineaTiini
nrinte (PL, L JOII, oL 1065).

aEadar,

hr1,i
dnt

l)osset

dici et corpus noster

l,nr(:cr) non quia carcer est, quod

fnr,it Deus, sed quia Poenale et
lltr)r1&le. Duo enim consideranda

Ar putea 6 nunr"it gi corprl nostru

Sf. Aweliu eufl"nti"" Co"tr"

204
sunt in

nostro corPore:
Dei et Poena meriti'

tc Si

od"nigik"

t' Pherepo.rrs pretintea ci se impunea a s spune, aci, de ce arrume

p Ii fost iline cdt4ile qi coniectureazd sapientiasarr ceva similar'
col' BB1'
Ponte, Cornelius Celsius. Cf. SoL [, XII,21, P'L', t' )LL\II,
.rJi vorba de c64ile neoplatonicilot Ct' Conf' VII, IX, 13 - 14' PL'' t

dispositiones, videre, audire,

contingere;
olfacere. 6ustrdrui
ollacclt,
Sustarer uvrrrrrrEvrvt
et fabricae
compago
omnis haec
il#;"H;;#;;;
fieri nisi t
potuit
non
distinctio,
b,rrr*;;;Carelele-acreat
Deo, qui omnra operatus est' ceregti gi p6mante6i, dintru
caelesti a, terrestria, sunrma 9! ai"t", u6a".ri vdzutele gi ne,
ima, visibilia et invisibilia, Quid ;J-;.t" urmare, u"olo. p
ergo ibi poenale nostrum? Quod ,r.*tra Ceea ce-i camea oorul
corruPtibilis caro, quod fragilis, .eea r:ei hagilul <re:r cre-i muri

l,mll.74O-141.

fl Asrpra episodului citiri de citre Augustin a Apostolul"i l:-d:tt-3

Conf, VII' XX[
lotelor'pe d." l"-o avut asupra lui aceast6 citire, vezi,

corporis

tui.

"

1843)'

r?

Ct.

Sapientia eutem egt,

Subauzi: argrrnrentele nunrite mincinosul'

rff

ut a veteribue philosophis deflnltur

dlvinarum et humEnErum, carlsarumque qulbue

""ro*
continentur scientia (De offic. ll, 2, p' 327, Opera C
dixi' rerut
III). Illa autem Bapient'ia quarn principem
I' 43'
(De

offic"
divinarum atque hurhanerum scientia
ocl(l
humanarum
et
Sapientiam oaae ref,um divinarum
(Tuscul" nl
elt
eausa
rsi
quac
culucquae
cognitionemque
439. Opera, II. Ibid., V 3t 4ES|'
'+'Sfentul Augustin adnite doud clase de divinalii: ceea care
de Ia Dunrnezetl prin pmfEi, princare o-rrtanunfateintAmpl6rilc 1
la spiritae r,ninli
qi, a doua, cea care p,rr".dl i" h demoni sau de
pe care-l amii
Albiceriu
acest
ca
intocmai
o"r.i*.ri,
.a.e-i inqala p.
100?)'
col'
XXX[,
t'
11,9,27,PL',
ord.
De
LicentiuiCf.
aci,
ri intr-adevhr, in timpul lui Aqgustin, csnr acesta era credinla'd

de-o inte m ga

(Cf..Deditt.daim.P.L'.t'-Xl';'

'r: Cf . I

Cor.

1"24.

'q

'

(A

cad.

ll. 28, 52).

Altfel, aci gi passim, in ordine strict etim': uerisimil'

il, philon din Larisa gi Antiochus din Ascalon au condus. primul, din

pAnd in 85, al doilea, din 85 pAnE in 69, Academia' Philon este

,reieton:l unei orientEri dogmatice, iar Antiochus, al uneia sincretiste,

qi stoic5"
r rrspira la armonia dintre gcoalaperipateticd
f,l Vcchii fizici erau milesienii, Tales, Anaximene 9i Anaximandru,
x:upa1i de elementul primordial al cosnrosului'

N.

n't

(',t. Retract., supra,

Nt

Of.. Retmct., supra, N.

intrc'd'
'* C{. Eprst 1 ad Hermogen' suPra: N'

Argumentul sorires san acerbul se compune din mai multe

r,1r,,riiir.ri, inlEtnluite astfel, incAt atrihutul .primei devine. stfijectul

i. iar subiectul secundei, atributul te(ei, gi aqa, succesiv, pAnE la
la in care se unesc subiectul primei gi atributul ultimei. cicero
acest argument: lubricum aano et periculosum locum:
interrog"andi genus: cttgument bbrb destul gi periculos: gen

'

clenroni

col.747-8.

(',t. Retrqct., supra, -fy'. introd.

$ Fondatorul stoicisrnului a fost Zenon (336- 264),din cition, un ora$
gecsc din insula cipm, carele avea colonigti fenicieni. un naufragiu, se
a lui Zenon
i-a hotnrdt lui Zenon vocalia filosofici. Definifla aceasta
un
cunoalterii
in
teoria
rfrgtigat o real6 celebritate. Tar'rct profesa
Academii'
doua
celei
de-a
ri.isni sensualist care provocd rea4ia

Retroct', suPra? N. inuod'

*r Este, aci, intr-adevrir, definilia inplepciunii dat6 de cdtrc (
tt2

X,\X[,

l)hereponus Presupune, aci, un adversar real' Nu-l urmez'

l,t. fletract., supra, Iy'. intrcd.

'n

corugiamlpuluit6u(En'in

lB,PL',IXXXVI,col'

P.L., t.

lfl

quod mortalis, quod incligens: hoc ce duce lipsa: aceasta nu va

non erit in praemio... Ergo si caro prenriu. Deci, dacd i1i este pe
carcer est tibi, non corpus est corcerd, nu corpul este

carcer tuus' sed corruptio

2O5

s Atl litt.' vehement zircom gi adeseori'

consideratirruucorpulnostn-r:

luiDunnezeuqi@eapeame
rrtu rrr
r6lu!
figmentum
lncesslts,
status,
Tota ista forma,
membra ordinata, sensuus
r

crinlrr.ltgldi

intnil.
intnil.

206

Au,rcliu

Notc

Canfrru oademicilar

:" Fonnul6 folxitd de

Augustin, zic exegegii, conform modului

aldialqurilor.

ri Forrnlla retoricd din original: intor quos et me modo

nibfl dletat, nlet quod llltegnobebile visum est, non poEse

veritatem; mlhi aratem invenirl porse probabile eet,

menrorubilE ca ioc de cuvinte doar, c[ci ea este folositd, precum

mai nainte, numai conform nodului solemn al dialogurilor, intrt
inConfe,siuni: [...] quia incerta mihi esset perceptio veritatis: jam

ipsa certa erat

(lib. 8, cap. 6, n. ll, P. L., t. XXXII, col.,

adicE: [...] intrucdt trni era incerici percepliunea adetrtrului:

Si ea imi era certci, cer.,a tn, ne invedereazd cu supra de m6sur6 c6
era deja sigr-rr de posibilitatea afldrii adevdrului.

t'' Subauzi' poprie, partieularf,.

E, aci, o dovadi c5, la Cassiciacum, Augustin nu renuntase

teoria crrnoagterii, cu totul Iaindoiala academicilor, insd el gi<r
indoialE fecnndd.

Cic.,Acad., frag. 10 Mriller.

Cf.. Retract., supra, N.

Verg. Ceorg.TV,38B sqq.

r$

Prcteu, fiul lui Neptun qi al zeilei Tetis, origrnar din It{area Carpator,

multiform al adevbrului.
n1

Cic.,Lael,,20.

Acad., frag. 2O Mrlller.

Mantaua (pallium)era semnul distinctiv al filosofilor greci'
r0 cinicii erau discipolii lui Antistenes (422-365) 9i se distingeau prin
ei,
disprepl virtulii qi al convenliilor sociale. Diogene gi-a cf,gtigat, intre
Cic..

ltatea.

de la Academos,
$coala lui Platon qi-a prindt numele Academia,
'op.i"tu.rl gridinilor ,r.rd" Plutot, igi ^linea nragisteriul filosofic'
ismul glolii sale era ar6icunoscut. in acest caracter esoteric aI

rr

intrcd.

Augustin folosegte, aci, ca reminiscen(d platonician5 din Sa

conceptul primitiv al filosofiei, dup[ care filosoful este, pr
itrbitorul 9i aspirantul lo inlelepciune. Dupi Platon, zeii nu

nici nu doresc sd fie inlelep{i, intrucet ei deja sunt; cel

hi

d'

A nu se con-fi,rnda, in nici un caz, probabilismul academicilor

moraliqtilor catholici.
61

n Cic. Acacl.ll4O.

il Subauzi. cercetdtorul in amdnunt; scnrtdtoml.

:'u

de care se indrdgostise Apolo gi pe care zeul, omorAndul din

cu discul. il metamorfozase in floarea care-i poartd numele' $i
gi din sAngele lui Aias, fiul lui Telamon, regele Salaminei, a iegit
ilou." *t.i.i cAnd eroul s-a omorAt singur cu spada, celor vechi li
este
pdrea cn vdd pe petalele florii exclamalia de durere &i, &i, care
Aiax'
la
Hiacint
Ia
aluzie
dar
face
Enigma
9i
Aiax.
lui
.lri
tp.rt l nrrn
indoi fii de regi (Naum)' Acest exemplu il folosegte Augustin intr-un
de cuvinte p.i., *." sugereazd si nu i se rdspundd intrebdrii prin
rebare.

ul polimorf qi marin. Alypiu folosegte inraginea pentru a semnifica

i?

207

ce

ingelepciunea nu filosofeazd. Filosofirl este un fel de intermedia.d'

inlelept gi ignorant, rn nTetcLql cum il numegte Platon.

d Aceste rersuri crrprind

douE enigme, cu care Vergiliu insugi zi
a voit s6,i incurce pe cornent&tori. Pentru cea dintdi s-au dat'
interpnet6ri: ori e vorba de un pu1 din fundul cdmia firegte c6 nu
vedea dec.,frt o nrict parte din cer; ori e vorba de un risipitor din
mumelb Caelius (al c5rui ger-ritiv contras, Caeli, se confundd cu
risipitor, care gia pierdut averea, rdmAnd
! In cea de-a doua enignrd se l'ace aluzie la
nunritd lriacfurt (lqrucintus, gr. l&tvfq, cale e cu totul altd floarer
hiacirrnd rnodenL rom. zembile) qi pe ale cdrei petale cei vechi
e gravat6 litera y,, inilialo numelui Hyacintus, fiul regelui Ami

iei platonice credea sincer Sf6ntul Augustin, cdci zice, in'110, in

Smurgnl vielii sale, in Ep. CXI/ilL, n. 33, cdtre Dioscorus:

Platonici vero, qui falsorum Platonicii'ins{'care'in-aceltimp'

olrilosophorum erroribus illo neavAndpersoanadiviniprincare
l,ffi ."' ".i."umlatrantibusi non sd comande *:,1i"1:l t"1 ]1".,']-"lll

208

'.

Aurcliu

Notc pi comentarii

Contra acsd,emi,cilor

il' Ptin aluzia la inqeldtoria calului troian, Augustin circumscrie

sensisset. Tunc Plotini sim{ise Platon. Atunci a

schola Romae floruit, habuitque Roma gcoala lui Plotin, qi
condiscipulos, multm acutissimos et codiscipoli mulli bdrbali
solertissimos viros. Sed aliqui eorum qi atotingeniogi. Dar unii

quid Plato

xrtrir,S astufia grecitror in dialecticd gi-n ltrptfi.

nt

flr

Itaque

s-o ating6, ar-r trecut

lumenque Lui. $i,

12

rtrrar

intru
i

aqa, constituitu-s-a

C[. Cic.. Acad.,

omenesc.

lI, 24.

Chrysip, care gi-a cAgtigat faima de mare dialectician, a fost al

slrccesor al lui Zenon in fpuntea qcolii stoice (282-204).
Subauzi: semizeul. Clacus, gigantul celebru pentru t6Jh6riile sali
fiul lui Vulcan. El locuia intr-o pegterd pe Aventin, lncercAnd sE fure
ascundd acolo o parte din cirezile pe care Hercule Ie fuiase, Ia
de la Geyron, a fost descoperit, datoritd mugetului junincilor la
prin fap peqterii, a taurilor, gi a fost ucis de cdtre Ifercule. Despre'
,,
vorbegte Vergiliu inlen., 'WII, 190 sqq.
7s

Subauzi, incalce. Pot menline jocul de cuvinte numai t

decline, intrucet, aci, Augustin se referdlateoria atornistd gi la

clinamentiui (deoiatio) ahti Epicur, carele admite, precum
universul s-a format dintr-o mass6, in numdr infinit, de atomi de

varii care cad in vid.

76

Epicureii stAtornieeau criteriul adevdrului intru impresi

simprilor.
n Cic.Acad.,II,79.

bi

din Cirene, carele sustinea c

lEcerea acrualE qi imediatd.

12, 27.

renunfase.

Phereponus spune cd acest cuvAnt este african, sau, mai degrabd,

trric qi-l aduce de la rdddcinascrtamo6 observare, gidoukc, inspicere, iar
'in el sunt numili inqelitorii, care, prin observarea mersului astrelor qi
irr iscodirea mfuuntaielor r.ictinrelor, pretindeau cd pot prezice viitorul.
tr'

Cf

tP

Cf .

intnil,
N. intrul.

. Retract., supra, N.
Retract., slrpra,

llr Pherecyde, secolul aI

\rl-lea inainte de Christos, suslinea cd sulletul

nenruritor, a comprxr un tretat destul de enigmatic asupra naturii

73

7a

Il,

Aluzie la profesiunea sa de retor, ca vdnzdtor de cuvinte, la care

rationis in illo uno salutari nornine culmea autoritdgii gi lumina

atque in una eius Eccrlesia, recreando intrr acel singur nume mAn
atque reformando humano generi gi intru una Biserica Lui,
constitulum est (P.L., t. XXXII, col. recrearea Ei reformarea nean

418).

ll, 66.

Hortens., frag. 100 Miiller.

n ()f. Cic., lco d.,

quam conabatur attingere, adevErului gi inlelep

cognoscentes gestare pensonam, in incomutabile, pe care se
eius militiam tlansien-rfrt.

Ol. Cic., Acctd.,

M Oic.,

magicarum ar:tium crirriositate s-au depravat prin curi

depravati sunt, aliqui'Dominum artelor. magice, al1ii,
Iesurn Christum ipsius veritatis cunoscAnd cumcd
atgue sapientiae incommutabilis, Christos poartd persoa[a

totr.rm culmen auctoritatis

209

I" Polemon, filosofrrl platonician,

a fost discipolul lui Xenocrate, maeshul
lui Zenon gi Archesilau.

'x)Secretul lui Archesilau se nurnegte-ndeobqte acest topos asupra cdruia

indesal de-a lungul timpului.

t+r glosat

"l Carneades, originar din Cirene, a fondat cea de-a treia Academie.
Ct. Retmct.! slrpra, N. introcl.

't2

"3 Mnesarchus a triit la s[ArSitul secolului al doilea qi inceputul secolului

hrt0i inainte de Christos. A inclinat spre sincretism.

')'Pornind de la consideraliuni filosofice, Augustin demonritreazi, aci,

moral6 a incarndrii Fiului.

Itrx,esitatea
"r'

Su-bauzi: investigdrii inplepciunii.

S.

AT]RELII ATJGUSTINI

SF. AURELIU ATJGT]STXN

HIPPONENSIS EPISCOPI

EPISCOHIL HTPPONEI

DE ORDINE

DESFME 0RI}INE
DouA cAnrr

LIBRI DUO

il

CUPANT TNT'RODUCTTY
Desprc geneze dialogului De ordine, ca.re emind 6rrin intenlia

ierii locului gi rolului rdului in economia providen;ei

dialog dedicat lui Zenobiu, bogatului siu prieten gi poet
ne dE prelioase informalii Augustin inerqi, cdci zice, ln

"

CAPW
1.

Rr

lll.

Ile Otdlno, llhrl

idenr tempus, inter illrro

de Academicis scripti sunt,

etiam libros de Ordine scripsi,
quibus magna quaestio versatur,
rum omnia bona et mala divinae

,1. in aoelagi timp, intre acele

c64i, care au fost scrise despre
acadenrici, am mai scris incd doud

Despre Ordine, in care este

dezbltutd marea chestiune daed
ordinea divinei providenle le

ordo contineat. Sed confinel

uln

rem

r,iderenr

ad

eBr sau nu, petoate bunele

gi relele. Dar, anm faptul dificil de

igendum difficilem, satis infeles il vedeam cd poate fi dearul

ad eorum perceptionem, de greu adus, disput6nd, la
guibus agebam, disputando percepgiunea celor cu c&re
perduci; de ordine studendi
i malui, quo a corporalibus ad

convieluiam, anr maivoit a vorbi

despre ordinea de-a studia, prin

Iturorporalia potest profici. 2. care se poate inainta de Ia tnrporale

Vorum et in his libris displicet mihi la inanrporale. 2. intr-adevdr, gi in
pe interpositum fortunae aceste cd4i imi displace interpus&
Uucubulum (Llb.2, c.9, R. 27).Et adesea vocabula so4ii (Llb. 2, c. 9,
qrrod non addebam, Corporis, a" !7). $icdnu arl5"'gmnalm,pului
,qtrundo sensus corporis nominavi

([lb. 1, ex,. l) 2) etc.). Et quod

luultunr tribui liberalibus
rlinciplinis (Id., c. B; e( llb. 2, c.
l{), quas multi sancti multum

c6nd anr nunrit sin4ul oirpului (I tlr.

l, cc. l, ! e/c.). $i cd le-anr atribuit

rnult disciplinelor liberale (1d., c.

B; d 0b. 2, c. l4), pe care mul;i
sfinli mult nu le
turii, incaltea,
"stiu;

214

'.

Aureliu

nesciunt; quidam etiam, qui sciunt

eas, sancfi non sunt. Et guod Musas

quasi aliqtras deas. quamvis

Cuudnt in$o&rctiu

ordinc
care le gtiu, nu sunt sfinli.
glumind intrucAtva, am
Muzele cwasianume zeile

jocando, colnmemorayi (td., e. B,

n. 6). cdamm.mritadmi
n. 6). Et quod admirationem (Ihld.,$in. 8). gi cd am zis cI
d., n. g). Et neinzestrafi cu adevdrata pi
vera pietate strdlucit cu lumina virtulii.

doud lumi, una sensibil

ll, nn.
sensibilem, alterunr intelligibilem le-am incredintrat
astfel,
(Id., c. ll, nn. Bl, BZ), ,rr.,
numele lui Platon sau al
", ci aI meu, ca qi
Platonis vel ex platonicorunr
cum pe
personat sed ex nrea sie vrut s-o senrnifice gi Do
commendavi, tariquem hoc etiam intrrc6t nu
zice: impdrdfa
Donrinus significare voluerit, quia este din lume
ci, impdtirtia
non ait, Regnum meunl non est cle este din lumea
aceasta (loan
nrundo; *d,Rqnum meunt nonest 316). Cum
ar putea fi gdsitd
de hoc mundo (locn. XVill, 16); prin altE loculiune; qi
dacri
cunr possit et aligua locutione a fost senrnificate de
c6tre
uce fulsisse.

Et quod duos mundos, ununl

dictr-rm

inveniri

et si alius a

Donrino

Christo significarus est mundus. ille

congmentius possit intelligi, iri quo

erit coelum nolrum et terra nova,

guando completrinrr quod oramus,

inteligibilE (Id., e.

Christos, ar putea fi nui

inleleasd aceea, inhu care va
nou qi pimAntul nou, cfurd
implini ceea ce ne ntg6m. zi
l/ind impd rci !,cr 7a @&tfh.
Si nici Platon nu a greqit,
in faptul cd, a zis cd e_tist6

dicentes, Adueniot regnum tultm

(Maflh. VI, lO). Nec plato quidem
in hoc erravit, [Col. OES9] quia inteligibild, dacd voinr
sd
esse mundum inteltrigibilem dixit, anrinte lucn-rl
insugi, iar nu
sr non vocabulum quod care-i este neuzitatd intru acel
ecclesiasticae consuetudini in re illa consuerudinii
ecleziastice.
non usrtatum est, sed ipsam rem numit, incaltea,
lume inteli

velimus attendere. Mundum insdqi ra;iunea sempiter

quippe ille intelligibilenr incomutabild prin care
nuncupat.it ipsanr rationem a fdcut lumea. Pe care cine o
semplternam
atque cd existd, urmeazd sd zic6

rncomrnutabilem, qua fecit Deus cd Dumnezeu a

fdcut iralional
nrundum. Quam qui ess negat) ce a fdcut, sau
cd, pe crind
sequitur ut drcat, irrationabiliter mar nainte sd facd,
nu a Etiut ce

215

l'ecisse quod fecit; &ut cum

dacd nu era la El raliunea de-a face.

, vel antequam faceret,

DacE, intr-adevdr. era, precunr Ei

erao e-nvederat cd pe ea insdgi a

quid

fac'eret; si apud eum

faciendi non eret. Si vero erat,

irse

numit-o Platon lume inteligibild.

erat, ipsam videtur Plato Totuqi, noi nu ne-am

intelligibilem mundum. Nec

fi

folosit de

a@st nume, dacd eram, deja, desnrl

isto nomine nos uteremur, de-nvdtafi inlru scrierile ecleziastice.

satis essemus litteris 3. Nu-mi place nici afatul c5, cum
icis eruditi. 3. Nec illud zisesem: Ne e de dat morauuilor
i placet, quod cum dixissem, bune suprema strdduinfd, an:,
operct danda est optimis ad6ugat de-ndatd: Cdci altfel
nrox addidi: Deus enim Dumnezeul nostru nu ne 0a putea
nos anudirc non poteril; ascuha fawrobil, pe bineaiepuitori,
e Ltte m uioentes facilltme insd, ii ua ascuha atotugor (Llb.2,
(Ift.2, e.20, n. 52). Sic c. 20, n. 52). Aqa s-a zis.
dictum est, tanquam Deus intr-adevdr, ca qi cum Dumnezeu
exaudiat peccatores; quod nu-i aude pe pricdtoqi, ceea ce a zis
dixit in Evangelio, sed ille cineva in Evanghelie, dar acela care
nondum cognoveret Christum, nu-L cunogtea incd pe Christos, de
r fuerat jam illuminatus in cdtr Carcle a fost deja luminat in
(Ioan. IX, 30, 3l). Nec illud corp (toan. IX, 30, S1), Nu-mi place
placet, quod Pythagorae nici faptulcd i-amadus o atAtalaud6
ro tanturn laudis ddi (I"lb. lui Pitagora, filosofului, (llb.2, c.
10, n. 5S), ut qui hanc audit 2iO, n. SB), incAt cel ce-o aude sau o
logit possit putate, me credidisse citeqte pe astal ar putea srcoti cd eu
errores in Pl,thagorica esse anr crezut cd nu sunt nici un I'el de
ina, cum sint plures, iidenrque erori in doctrina lui Pitagora, degi
ales. Hoc opus sic incipit: sunt multe, gi dintre cele capitale.
rerum, Zenobf (P. L., t. Aceastd operd incepe a;o,: Ordinea
ll, col. 588 sq.).
lucruilar Zenobiu."

Afldm, aqadari din aceastd mdrturie augustinian6 cd dialogul

Ordine a fost scris tntre cd4tile scrise despre academici. intre
ilt: care compun dialogul Contra Academicos, adicf,. (Jum,
rrrnr&ret dialogul Contm Academicos a fost inceput, probabil,
(l)) 10-11 noiembrie, 386, a fost ir-rtrerupt gapte zile, qi nu a fost
rlecAt in 20 noiembrie, ?i cum dialogul De Beata lita a lost
cu ocazia anivers[rii zilei sale de nagtere, a implinirii, adicd,

216

Aureliu

ordire

v6r$ei de 32 de ani, a fost incepu! care_ra_s6_zici, in 13

nc
cum, apoi, in cartea
a dialogului De ordine se fac referiri la cartea a treia
a di
Contm .4,cademicoe, re_zultE cd. in intreleserea compunerii
opere,_dialogn De ordine a foet compus in zilele aL
tO,
noienrbrie, 386.
Despre Zenobiu allEm, tot din cuvintele SfAntului
a

Ci:.".*"pl"l in 14 9i 15 noiembrie,

q. ryr, evoc6ndu-i-1, i le rosteqte, in Capitolul al

Cdgii inhi a acestui dialog, Iui Li"en6r,
,[...] Narn Zenobius noster
multa mecum saepe de rerum
ordine contulit, cui alta

"[...]

De fapt, prietenul

discrrtat, adeseori, multe,

despre ordinea h,rcrurilor,

percontantl nunquam satisfacere profunde ale cdmia

eu
potul. seu propter obscuritatem niciodatE in stare sd le dau

rertrm) seu propter temporum

fie datoritd obscuritafi

angustias. Crebrarum autem ille din cauza sorrtirrii
timpului.
procrastinationum usque adeo a fost p6nEntr-atdta de

impatiens fuit, ut nre? quo

diligentius et copiosiw
respondere cogerer, etiam
carmrne provocaret, et bono
carnrine, unde illum magis ames.
Sed neque tunc tibi legi potuit ah

fald o-r dele nrele arn6n6ri,

provocat printr-un poerrl pd
sd mE stnduiesc seirdspund
dilfuent 9i mai pe Ia"S fu pri

poem, qi incd printr-unul

unde-l vei iubi qi mai mult.
rstarum rerum
studio atrit de-ndepdrtat de studiul
renrotissimo, neque nunc potest. astfel de lucnui,
nu
putut
Nam profecrio ejus tanr atwri, gi nu poate fi-a
nici acrrm.i
repentina et perturbata fuit plecarea lui a fmt atAt de
tumultu illo, ut nihil istnrum gi atAt de penurbatd de acel
venire nobis in mentem potuerit: incSt nu s-a putut sd
ne vinE in

nam id relinquere mihi

nimic drrtr-acestea: gi a

reaponsuro statuerat; et multa fapt, sd mi-l lase spre

a-i
concurrunt cur ei oermo iste multe concurS si-i fie lui tri

mittatur. Primum est, quia

debetur; deinde, quia cuiusmodi

nunc vitam ducamus, etiam sic
indicari ejus in noe benevolentiae
decet; postren;o, quod in gaudio

iilei fiindcd-i
datorat4 agti, fiindci se cade
indioe chiar gi aga bundvoinlei
fa$ de noi cumcd ducenr"
vield de felul arnstq i, firrq
aceastd disput6:

Clll,frrn irrfod.trctilr
6Pc

217

tua nemini cedit. Nam et nirnenea nuJ intrece in bucuria

praeBens esset, pro

sperar4e,i ce

ae

purte in tine.

lntucaq

ritate patris tui, vel potius gi c6nd era pr.ront, era, datoriti
nium nostrum, multunr familiaritdfr or tat{l tAun sau, rnai
icitus erat ne ingenii tui dqpsbd, fa1d cr, noi to1i, decul de

aedam scintillae, quas

r aninradvertebat, non
conflarentur cur& mea,

0m tua exstrnguerentur

rrria. Et cum te poeticae

ue

studiosum

eBBe

prcoq.rpet ca nu cturrva unrde so6rt{i

ale talentului tdu, pe care le lua

diligent tn seamfl sd nu fie atAt de
aprirre prin precaulia mea, pe cdt +ar
fi *inaprin neprecauliata" $i, omrva
fiannmrtornrc6 ule$i relos, p,druf,
qi-n poezie, se va granrla asfel incf,t

it, sic gratulabitur, ut

mihi gestientem videre iarn mi se pare c$J vEd de pe acurn
tles{lt6nd."
Tematica dialogului a fost, agadar, premeditat Ble-c{ de cdue

in, ca sd le dea, intr-tur fel inedig satisfaclie nrgtrmi4ilor

ale lui Zenobiu, cu care incepuee de mai multe ori
ia pe aceast6 temf,, dar nu-i dfldur[ niciodat[, din varii
ive, de cap[t, gi care insista, iatE, chiar printr-un poenr ca
in sd nu-i tergiverseze rflspunsul. $i, dupd cum vedem,
nu l-a prea tergiversag trim{6ndu-i, suh fornra unei opere,
care i-o dedicd, rfispunsul, perpetuandu-i, astfel, gi memoria
in rregura timpurilor, lntuc6t despre el nu gtim aproape cu nim.ic
rri mult dec6t alldm din aceet dialog gi din epistola ([[, P.L., t.
lII, col. 63) p" care Augustin i+ ftimite, rugAndu-I, pe un ton
He

poate de amical, sd incheie disputa inceputd intre ei, epistolfl

nu poate fi, din picate, cert datatd, astfel incAt sd gtim dacd
i-a fost nimis& inainte sau dupE ce i-a dedicat dialogul acesta.
Zenobiu, familiorul protectorului lui Augustfu\ Romanianus,
Bl[l lui Licengiu, ceea ce explic6, presum vedem chiar din acest
tlirrlog, de ce se interesa in mod deosebit de soarta lui Licenliu,
fi1,tro, aqadar, parte) alf,turi de Ambroziu, Flavius Manlius
tl'll,lodorus,
Sirnplicianus, Verecundus, Clodius Hermogenianus
0lybrius gi enigmaticul Celsinus, din cercul de arnici milanezi,
(lttro)platonizanli, ai lui Augustin. Nu se gtie dac5, in perioada
[rutriciac,r-rnrianA a lui Augustin, acest Zenobiu va fi foe( el, pdgd,,
fm rule de a se coruerti sau cregtin chiar, insd, din epistola 111 (P.

218

Sf. Aurcliu

ordine

L., t. XXXHI, col. 3S7. sgg.), a lui Dioscorus

c6tre Ar
care, referindu-se Ia Zenobiu, zice: froter
Zenoblue,
rylo1lao faduo ctt, e( niletrt rmbls evec{anem cum
adtc& Fratele Zenobiu a fost f6cut ttraglsler
p.iy impf,ratului? care avea, p.int"e altele,memoriae
qi privile$i
acorda"I
particulare dreptul de a cdlEtori cu
.persoanelor
imperiala) qi ne-a trimis pogta i"rp.riAe
1* care sd
Cerdonus, purtdtoml .""i*rii lui'Diocorus
c6tre A
fapnrl cd Dioscorus il numeEte pe Zenobiu
frater (fratele), a
pe careJ frrloeesu intre ei creqtinii, deduc
cd, in 41O, cAnd

trimisd aceastd scriaoere, Zenobiu era deia

creqtin.

De ordine se deschide, agadar,

,r.

preambul

Zenobiu, in care se simre mAna retom,lui

", de exceplie gi
este cuprinsd ins5gi concluzia operer,
anume cd divina nr,

Ie guverneazd, in ordine, p" to"i". I se

indici; *.* #i
treptele pe care trebuie sdle urce spiritul
pentm a cuprinde
aceastd concluzie; urcug, in reuqita

andnteo.ci anricului sdu, serv

libe.rale.,ji

9r*lg, ,ryi

a"

Augustin nu ui
,n "aruia,
,r"lor,'rolul lecuitor al

*"6J"*a

cu familiarii s{i, la villa f.f:!

lui Verecrrnjus de la Cassiciacum'gi
el, retras dimpi

a.t,:T, aga, in noaptea de 1b spre 16 noiembrie,

._^
intr-unul dintre dormitoarele

villei d" iu C*."i.iacum, in

Augustin alese sE doarm[ dimpreund cu
iunii sdi inv6t
Navigiu-gi dl?].1, pl",:a1i cu treburi 1"rp"""","-i"
!.1n"o"
l\u erau de fagd nici Nebridiu, Rusticus, Adeldat, Lasti
Augustin
ca indeobgte, la ale .d";
d;;
sdi dorm,'eghea,
c6nd un sunet ai apei, curgAnd"";;;;;a
prin .put"t" bC
ascultflndu-l mai atent, i se inved.".ire cd
r6sund, cAn
infundat,. c6nd mai liber. h{editerrra ,"rrp."
cauzei, dar nu_i
nimic prin care sd se edifice, cAnd Licenliu, bdtAnd
in i
patului, ca sd alungc aoarecii, i se aratd treaz qi
el, sutr i
m;rzelol Augustin ii spune dilema sa, iar Licenliu
ii confir
a ruat qr el anunte acest sunet; Ia care Tiigeliu,
ardtAndu_se t
el, confirmd cd gi el a observato. Vera"f;"ai
deci treazd
yltl*. Ar'gr,s1in iniliazd un dialog asupra cauzei acestui
Licenqiu e de pdrere c6 suretur *ul
astfer din cauza
",-,ri
care cad gi gAtuiesc weo gurd a canalului,
apoi sunt

Cuudnt hhpduntiu

27e

iaragi qi iardEi, tot Ia fel, gi aqa se face ci se perpetueaz5

acelui sunet. Dup[ cAteva amicale ironii la adresa ltri
u) care? captivat de patima poeziei, voia s6-i cAnte, nici
mult, nici mai pulin decAt pe P1'tam gi'Ihysbe, qi in urma

iei aceluiaqi Licenliu cd nimic nu se Poate-ntAmpla in

rn ordinei, se-ncropeqte un dialog nocturn-matutin tocmal
ordinea lucrurilor. Se distribuie rolurile qi, sub atenta
here a magistrului? care nu uitd sd fac6, mai intAi,
trecerea de Ia poezie la filoaofie, qi, apoi, mai subtil, de
A1rcllo Ia Christos, mutAnd pe tdr6nrul creqtinismului tematica,
tlezldnprie disputa. Faptul cn iunii invdftrcei nu doar cd accepti
fa ln acest orizont al credinlei, ci cd sunt, 894 cum vom
in stare si incerr:e s6 silogizeze in acest sPaFu culturalr fie
llr silogisme tn care logica este incd serva retoricn, ne spune
rlt despre felul eum erau deia asimilate in cuhura roman6 ideile
i. Pe fundalul acelei intAmpl[toare cEderi a fnurzelor
np[, care ar fi generat alternanla sunetului, se porneqte de Ia
rtul cd nimic nu se intAmpld fdrd o canzd anumet din care
td o certE ordine a cauzelor, care' scrutati gi ea, impune,
otriv6, concluzia cd Durnnezeu este cauza fErE de cauzd a
cauzelor qi ci El Ie administreaz5, printr-o ordine certE,
toate, irrtocmai cum le-a adrrinistrat qi le administreazd, i-ntro
ordine, chiar qi pe cele ce s-au intAruplat qi se intAnrpld in
noapte, acolo, in dornritorul acel,a. Dar', arm disputa risca si
lmpotmoleascd in scrutarea cauzelor, Augustin o readuce la
ine. intrebflnd dacd ordinea este, ea, un anume bine sau un

r anlrme qr care anume ar putea fi contrariul ordinei, iar

itrcn1iu, exaltat, rosteqte rispicat cd nimic nu este contrariul
inei, qi, de aci, in urma unei cugetdri qi mai exaltate, exclanralia

i cumcA qi bunele, gi relele sunt firtu ordine gi rugdnintea ca pe

grtr ceilalti sd o creadE, intruc6t el nu gtie s5 o explice.. Tryge1iu,
trllnria afirmalia ci qi relele sunt intru ordine i se pare o impietate,
ll fuce pe Licenliu si recunoasc'{ gi cd Dunrnezeu iu-begte absolut
utrlinea qi ci ea izvordgte de Ia El, ,si c.i este cu EI, dintm care
trolrclude gi cd relele sunt de Ia Dumnezeu, 9i cd Dumnezeu
hrdr6geqte relele, concluzie care-l face pe Augustin s[ se teamd
hrtrucAtva pentru Licenliu, dar acesta, incercAnd sd denloleze
r,l,rrr:luzia lui Tryge1iu, conclude, la rAndu-i, cuntc6, intrucAt fne

220

Awelia

ordhc

Caud.nt introd'uctiu

de ordinea lnsdqi ca Dumnezeu sd nu indr6geascd

tocrnai de aceea indrfrgegte Dunrnezeu ordinea, intrucAt
nu indrrfigegte relele, cd ordinea relelor este, prin urmBre,
ca ele sd nu fre-ndrdgite de cdtre Duntnezeu, ci eminenfa
consistd tocmai in faptul ci Dumnezeu indrf,geqte bu
nu-ndr6geqte relele gi ci tocmai prin aceasta, ce-i apa4i
ordini qi divinei dispoziliuni, dintm care, intmc6t tocmai
este custoditd congruenfa universalit5lii, ar rezulta necel
relelor, gi, aga, precum dintru antiteze, ar fi figuratd
totalitdfii. Dar, in pofida exaltnrii sale, pe care o trecuse din
in filosofia la care tocmai se convertise, simlind el
qubredfl, in acest punct, argumenta]ia sa, Licenqiu mutd
in planul justiliei gi, intrebAndu-l pe Trygeliu dacd Du
este, Fl, just sau nu, gi crrm preopinentul sEu nu poate
r6spunde cE Dunrnezeu nu este iust, el continud cu aceeagi
gi, arflt6nd c5 Dumnezeu, just fiind, distribuie fiec[nria co(
se crrvine, or, cum nu poate sd existe nici o disuibuire acoli#
distinclia este nul[, sau ce di*incgie poate, ea, exista acoloi
bune toate, sau, in fine, daci prin iustifa lui
rdspldtegte bunilor gi riilor, fiecdruia dupE meritele sale,'
Dumnezeu toli il m6rturisesc ca just, e de pflrere cd
cu necesitate cd totul este inclus in ordine. Aci Licenliu si
iar6qi, cE, in infldcdrareo argumentirii sale, ceva nu este,
in ordine gi apeleazd La ajutoml magistmlui. Augustin li
nu ci il va aiuta, ci c6, impropriindu-gi multe din qiretli
care le folosesc, in asemenes inoontrdri, oamenii, va chiar
impotriva lui, gi se va bucura chiar, dacE va fi invins;
evocAndu-li-l pe Zenobiu, care ii ceruse pflrerea tocmai
aceastE tem6, crrnl odatE crr ivirea zorilor, Licenliu recunoa
mei frrmoas6 este filosofia decAt Thysbe, decAt Pyram,'
atotcunoscuta Venus gi decAt Cupido, qi decAt amorurile de
a@sta, se intrerupe Penlm so:urt timP disputa, pentm satt
celor de rebuinl5 intrdrii inh-o noud zi, Augrrstin
intins in pat gi gAndindu-se la ale sale, cdnd il aude pe Li

fredonAnd bucuros qi trfrncfrnitor atotcunoscutul

Profctului: Dumnezenlc al vhtu{llo?' oon.rertoqte-ne pe
aratt-fl f;e{a Ta, ql rom ft mfntutfl (Psal. LXXIX. B), ocai
care ii povesteqte lui Zenobiu cum in ziua precedenti inc6,

221

naturii' Licenliu cAntd

, r:lecurn iegise s5-9i facd net:esit5lilc
atrxreligioasd' nu putu
Monir:a'
tlum
rrrai .rlar, .,.:elagi verset 9i
acelora' l-a mustrat
felul
de
unele
loc
acei
in
,,,rtu ,a fie tfntate
c6ltecului' iar el
nepotrivit
era
insuqi
locul
cd
,,., .i."pf"f fapt
sund ca 9i cum' daod
;;;r.t: d.sig,r. glumincl, cd mustrarean-u
va fi auzit'. incaltSa'
D"tlezeu
il#;i#fi-rr""rtis
.,;;

""t'lo,

Iui Augr-rstin'
, uu. [i.m"rzd relatarea unei d'isculii' Ia patrrl
d,":Ot"
.,int f,l"tA-, intors singr-rr, fdrd TriSelir,r'^t::**i
T,:1
magistrul
intreabd
iqi
;t,,ti,.iail Drrrr.r".r. E*Ilt*t, invalaLld
disttiPolul siu' adic[' iar
,,,,,rrr-," .:rede r:l despre sine, despre
nu in zadar a tAntat el
cd
,,-ii .e.f*rra" ,i*pl t:6 eI creie
virtulikll sE i se
l)umnezeul
c'a
,le ,nult, in ziua precederetd,

Cu . rfefinire a convertirii, 'rmatd de urr

",r"""rtitului.
,i, J' *.t.lo. Iiberalc, pe care rnagistrul ;t -exquli..aiscipolului'
libidou' intru
rlr exhotalia oa acesta sd se inalle, de Ia hAdul
prrn
inzestrate
inimile'
care
prin
qi
pur,
sincer
,,lo
cu
^*orriri
rinline
si frumoase p,'i,' oi't't", se unesc' prin filosofie'
,l;:;;ni ,; ;.r- frget"'" moartea, ci-qi chiar iitrunlaful;tl
9i ne indreptirn
;nir[ *t,t{..i"itaileqim, iatd, din-dormitor
cAnd asprimile
ir.,'"t^f, de baie, unde- se purtau disputele'
intrare' ne intfunpind
,'p,,-,t,ri ,, permiteau peripaietizarea' -La
o admirim intl frrrn11;1"llt"::*]
p"
i,l1,ta a"
-pr,,eminent
"t'"
"o"oqi,
intinse-nainte' penele de pc gA.t
,,'',r*p"t"I" mai
f,**rilt, v;hemente. atotprecautele c-vitari, 9i, in intreagd
i,]

iri,

,,tf*l

ci tr anume
animalelclr lipsite de ratiune. nimic nepl6cut'.

legea
,iir,r" .rp"tioar'5' rAnduindu-le pe toate: in fine' insdqi
,ri*gatur"t"i: cAntecul superb' U,i , -?dll"Tl""^:11:
in fastul dominaliunii' Semnul
UvttsistrAnse-ntr-un cerc, precum
smulse,.gi-n glas' qi-n
gl
pe
ir,uinrrtri, incaltea: p...1" d.
'19""t:
nu gtiu cum potriut firii Ei
atrst-{apt,
iiit,,.,r. totul, pi, prin insugi
ttlPl". legii' asupra
lnrrr,,,.. Merliiam asupra irumosului nalrrral'
qi intrEm-" apot'
inseqi
ordilii
asupra
ltrrlsurii. asuPra constan{ei,
srlaldd de o r:u
intro
scdldim
ne
s6
urmeazd
i,; ;-.1, .'1. h^i", unde

Cuud.nt intrcductiv
222

'.

Aurcliu

ordine

tentat s6 intrr in sala de baie, intrucAt, acolo, rru s-a

aceastil datd, mai nimic deosebit" nici chiar in ceea ce
desfErrurarea in continuare a ideilor dialogului De Ordine,
prezenla tahigrafilor, s-a restabilit, doar, la lunrina zilei,

memoria a trei studiogi, s-B incrustat in pulpa literei,

disputei noptatice, apoi, cn4Andu-gi sdnhtatea, magistrul
f5cut, in acea zi de noiembrie, nimic decAt cE, dupd
interpretat, dupd cutuma zilnicd, dimpreund cu in
jum6tate de cAnt din Vergiliu, neluAnd abaolut nimic
considerare decAt mrrnai gi numai modul, csre nu-nseanurd
ntdsura, dar mdsura intrinsecd ordinei, ritmul qi armonia,
a lucmrilor.
A doua zi Bbia, 17 noiembrie, diededimineald, se va di
aici, dad ordinea este, ea, aooe& a{lume, care, dacd o vom fi
conduce la Dunruezeu; gi po care, dacE nu o vom fi
viegd, nu vonl ajtrnge Ia Dumnezeu; sclrrt, dacd ordinea esti
saLl ntl, duoele (conducdtorul) cdtre Dunrnezeu; apoi, daci ot<
este? ea, sau nll, aceea prin care sunt mdnate toate, qi, dacd
atunci, prin toate trebuie oare subinleles qi Dumnezeu,
dacd qi Dumnezeu este, El, oare, mAnat prin ordine, sau, i
spus, dacd Dunrnezeu, cum El le mAni pe toate prin ordil
mAni El, oare, gi pe Sine Insugi prin ordine, disputd, in ti
cireia discordia se r,a vAri irrtre junii conrbatanli prin
sine, la unul, qi bucuria la necazul altuia, la celdlalt,
aducAndu-i magistmluri aminte de caracterul elevilor din
pe care de pulin timp le-a p[r6sit, va nagte vie mustrarea
partee sa a invfildceilor qi diatriba impotrir.a pestei
putr.efiante qi a intrufelirii degarte gi, desigur, in inima sa,
pe care nu o i,a gterge de totul nici chiar intrarea maicii
elogitrl pe care i-l va face el, fiul, invederAndu-i ci, din
sexului, nu este exclusd de la disputa filosoficd, nici, implicit,l
s(e,ra inaltd a filosofiei, gi, aqa se va incheia Cartea intdi,
aoea-qt6 psrte a dialogului, care, secole de-a rAndul, va fi
drept cnrlrne a artei gi a moralei), iar la disputele care vor
cartea a dou,a se va purcede abia peste cAteva 2ile...
DqlS c&te*t zile, agadar, in 23 noiemtrrie, rdstimp in
ftxt lrnctreiat dr"loprl Contm Academicos, ii afldm, cum

223

o pernritea, tot pe-aceiaqi, dimpreuni cu Allpiu, intors

urbe qi edificat de Augustin despre mersul disputei, qi cu
ica, in preluca din apropierea villei, locul obiqnuit, unde se
disputele. Licenliu este invitat si-gi apere cauza,
i1ia, adicd, prin care suslinea cd ordinea este aceea prin care
Ie mAni pe toate, iar Augustin, reimpropriindu-gi
continud s.{ i se incontreze, desigur', nu fdr6 intenrcngia
i'l\gepu. Aqa, se dispuG: dacd Durrnezeu, Carnele le m6nri prin
ine pe toate, Se mAn[ qi pe Sine prin <lrdine, sau., cu exceplia
le guverneaz6 prin ordine pe toate celelalte; dacE la Dtrmnezeu
lt toate bune; cum anunle sunt mflnate prin ordine gi relele;
cele guvernate prin ordine sunt miqcate sau sunt imobile;
a fi cu Dumnezeu sau a nu fi fdrd Dunurezeu; cum se
cd este cu Dumnezeu tot ceea ce-L inlelege pe Dumnezeu;
este c;u Dumnezeu inleleptul; ce anume este deurn de numele
ui; rolul memoriei de custode intrr. devenirea gi oficiul
ptului; ce este prostia gi dacd prostia este, ea, oarer cu
dacd prosnrl face pnn ordine (ma cn face; dacd onrul
h tace prin ordine pe cele pe care le face r6u; cum anume relele,
&luse in ordine, concuri la frumselea universalitigii; anm anume
Eobuie, apoi, indreptat[ eroarea celor ce cred cd lucnrrile-s purtate
lArd nici un fel de ordine; cum anume este imobiLi mintea
lnleleptului. Acestea gi altele de felul a.certora? intru disputa cdrora
Augustirr igi foloseqte excelent, chiar qi-mpotriva lui Alypiu,
;iretlicurile impropriate, pAnd c6nd sclar,rrl domestic, anunlAndu-i
ttll a sosit ora mesei, i se pune capdt disputei.
Urmeazd, aqadar, masa qi repa<-rsul de dupd masi, gi, cum,
rristimp,
cerrrl s-a innorat, disputa este continuatd in locul qtiut
ht
din sala de baie. Se disputd, acurn: ce este ndqcarea; cunr anume
Vt fi fost ordinea pe cAnd nll era rdul; cum anurne se poate a nici
llu fi cu Dumnezeu qi nici a nu [i fdrd Dumnezeu; dacd Dumnezeu
Io mAnd sau nu pe cele ce recunoagtem cumci nu sunt bine
Itr0nate; dacd Dumnezev a fost vreodatd injust; cum
frrr:e

anune

se

ci r[ul, nendscut prin ordinea lui Dumnezeu, a {bst inclus,

rltrum +a ndscut, intru ordinea lui Dumnezeu; elogiul preceptelor

vir:1ii gi ordinea invlfdrii; autoritatea gi raliunea; ralionalul qi
t'rrlionabilul; rafiunea, fduritoarea tuturor disciplinelor; ocazia

224

Sf. Awuliu

otd,ine

Cu4frnt

vocabulelor, literelor, numerilor; ocrrzia deosebirii literelor,

qi ctrvintelor; ocazia istoriei; originea dialecticii qi retoricii;
dialectica este disciplina disciplinelor; muzica gi poetica,
triplex, versul, ritmul; geonretri,a qi astrononria; roltrl disci
liberale intm inEl;area inlelegerii la cele divine; de ce nei
intm discipline nu se pot atfurge de lucnlrile grele; prin ce
este purtat su.ftretr-rl la omoqsterea de sine qi a unitdlii insegi
Elnume toate tind intrt una; prin oe anune le este omul
brutelor qi crlrr anume ar putea el sd-L vadd pe Dumnezeu,
acestea incheindu-ee cu un epilog prin care suntem

viala buni.
Gramatir:a, aqadar, dialectica, retorica, muzica,
astrononria gi, in fine, filoeofia, toate eceste arte liberale sunt
ordinii descoperite de ra;iune, prin care sufletul se inalgd
corporale la inr:orporale, se inal;A, deci, la cunoagterea N
etern gi in6nit, la cunoaqterea de sine, adici, qi a lui Du
$i in dialogul De orcline, aqadar, Augustin demonstreazd
raliune existenfa lui Drrnmezeu, nrenirea suflenrlui qi
Dumnezeu este fundanrentul a toatd cunoagterea; mai
demonstreazf, ralional legitimitatea credinlei, faptul re
corn'enien{a ndsterelor. A.qn, raliunea, prin singure fo4ele sate,
de a constrari o filosofie; gi este necesar cf, raliunea iustificd
fondatul gi prolrazd fapnrl revelaliunii. O frlosofie autonomd
deci c[ are drepnrl de a exista. Sd nu tragem tonrqi prea
asemenea concluzii: Augrstin, in fapt, n-are habitudinea de
preocupa despre drepturile teoretice, despre posibilitngile i
ci de situaliile de fapt: gi existenfa sa anterioard I-a fdcut I
sever cu teoriile profane, care l-au inqelat. Departe agadar
asigura filoeofiei o autonomie (care ar fi fdrd indoiali i
pentru oamenii care n-ar fi pEcdtogi; dar Augr.rstin nu-gi
asemenea chestiune). el ne-nva16 cd trebuie mai intAi sd
gi lumina credin;ei ne va lumina sd ceroetdm qi sd afl[m alte
chiar gi luminile care lumineazd dmmul credingei. DacE ralii
omului este natural ficutfl ca sd-l cunoasc[ pe Dumnezeuo
existenfa Itri Dumnezeu este de-o claritate care aproape
evidenla, ea nu este totugi cunoscutd dec6t de inimile cufate
cei care il doresc cAt de cdt pe Dumnezeu. Pentru cei ce
angajat intru picat, demonstrarea lui Dumnezeu

i*di*."

taffilrlda

.r'ra,

Trebuie deci sd fie trimigi mai int$i sf, doreascd

forneeze url act de credinld intm singurul cel
sd
,si

va lumina: prirnul anicol al lnvEtdturii SfAntului Augustin

credo ut inielligant. El va r&mAne primul artiool al teologilor
i Ia SfAntul Thoma, gi, in consecinlE, va trebui sd agtept6m

in secolul al XII-lea o elaborare completd a teoriei gi

rturilor intre filosofie qi teologie. Bine-n1eles, doctrina
:inianfl nu-i nicidecum w fdeism dup6 inlelesul comun al

i cuv6nt" ci un intelecnralism: actul credinpi implic6 motive

innale csre-l ilstificd" de unde fornrula: intellige ut cdas, cdc
inteltigas. Activitatea intelectuald naturali prececli, inaofegte
,,*o.urd acul credinlei: singur[ ea diferd din ce in ce con{ornr
(!oea ce ea precedi s&u urmeazil: intellige ut credas uerbum

it

intelligas lerbum Der' (Cf. G. Ratreau, Phikxophie

c,ede
potrisique,Di*.. de theol. cath., t. Xtr[, col' 1483')'
L'oge
rcligion.
apele aestui comentariu, ci m[ menlin fenn
.,i.r.i"
crr
nibrr
u
r',onvingerea cd adevdrata filosofie creqtind s-a ndscut odatd cu

inul Augr.rstin.
Dialogul De ordine (Despre ordlne) - dou[ cdr$i, dedicat
ricului s6u Zenobius, operi in care este Preluetd de [a
Itonicieni ins[gi celebra definilie a filosofiei; amor oopientlaet
de-nlelepciune, adici - are, atet in econonais dialogurilor
cassiciacumiene, c6t, de fapt, gi in econonria intregi
ei strict autobiograficS,
r c[-l vederm pe retonrl
conducdtor spre ader'fu,
ea, in linr.itele dinainte

;i.
lx.
t

ltr

llll

(:onstate cd ,este ultima dati - inaintea scolelor de universald

lll:r.:re intelechral[ sau de scolasticd aricl6, c,are aveau sE vini -

ill

este pentru ultima datE cAnd se trateazE chestiuni

aseulenea ton de badinai elegant gi cu o ascmenea li
spirit". $i c6: Jlrdifia furoeputd de Socrate sub platanii di
se va lnchide crr Auguetin, urb castanii de la Cassiciacwn"
Bertrand, Saint Augu*rn, ArthDme Fayard & Cb Edi
1912, p 269.). Remarci pe care cititorul romAn al di
ordlne o va coriia neapdrag zicAnd: ,Tradilia, inceputd de

sub platanii din llisus, continuatd de Augustin,

su-b

Cassiciasum? Ee va lnchide, deocamdatd, cu Constantin,

sub brazii, care qi-au impropriat arealul paltinilor, la

CARTEA |IVTAT

LIBER PRIMLIS

ln cartea intdi sunt cuprirce doud dbpute. in

prima se a:t(t d absofut toate, gi bunele, Si relele
sunt cupirue intnt ordinea ditinei prouidenpe. ln a
doua se trateazd despre prestanla ordinii gi,
iuindu-i-se ocazia, Augustin ipi mustrd grau
tnudpdceii gi face elogiul Monicdi.

Disputationes duas erhibet, quarum prima

docet omnia prcr$us et bono et mala ordine diuinae
proridentiae contineri. Secunda cle ordinis
praestantia et notione nonnih.il tangit;.atque hic
dakt occasione incompositos animi motus et pueriles
gloriolae obtentu ri.ras alumnorum suorum grat)iter
carpit. AugTtstinus; tumgue Monnicam dicit ob stnum
a philosophica disputatione minime arcendam esse.

PR,trrrrt
T

PnnmlI

[Col. 0977] Omnilt diuino prcuidentia regi.

1. Ordinem rerlrm, Zenobi, consequi ac
cur({ue proprium, tum vero universitatis quo coer

ac regitur hic mundus, vel videre vel

diffrcillirnum hominibus atque rarissimum

paR
est.\

accedit quod etiamsi quis haec possit, non illud

valet efficere, ut dignum auditorem tam di

obscurisgue rebus, vel vitae merito, vel habitu
eruditionis, inveniat. Nec tamen quidquam est
magis avide expetant quaeque optima ingenia,
autlire ar: discere studeant qui scopulos vitae hui
procellas, velut erecto quantum licet [Col. 0978] r

inspiciunt, quam quomodo fiat ut et Deus hu

curet, et tanta in humanis rebus perve
usquequaque diffusa sit, ut non divinae, sed ne
quidem cuipiam procurationi, si ei tanta
daretur, tribuenda esse virleatur. Quanrohrern illud

Cd dilsina priuidenld le-mpdfifegtet pre toate.

1.

A urmiri, Zenobiu, ordinea lucrurilor qi a o line pe cea

frecdnria, apoi, fie a o vedea, incaltea, fie a o face cunoscutd

eea a universalitdgii, prin care este finutE-n frAu gi-i imp6r6fte
acearta, le std atotdificil in putinld oamenilor,qi atotrar. Aci
udaugd faptul c( chiar dacd cineva le-ar putea pe acestea. nu-i,
in stare sd reugeascd si-qi afle auditorul demn, fie prin

s[ urmdreascA mai avid oricare optime talente sd doreascd mai

sd audE gi sd invele cei c,arc, ridicAndu-qi, bundoari, pe cer
poate, capul, scruteazi stAncile vi{ii acesteia gi furtunile, decAt
ce chip anume se face, gi cd Dumnezeu le are-n griji pe cele
i, qf ci, in lucrurile omenegti, este rdspAnditA, peste tot, o
de mare perversitate, inc6t e lnvederat cunrc5 ea nu-i de
ibuiq necum divinei, ci nici in^6car vreunei administralii servile,
i +ar da ei o atflta potestate. Dreptaceea, celor ce sc ocup[

230

S. Aurplii

i De

Oilirw

Liber

necessarium iis quibus talia sunt curae, crede

dimittitur; aut dir.inam providentiam non usque in
ultima et ima pertendi, aut certe mala omnia Dei
committi. Utrumque impium, sed magis poste
Quanquam enim desertum Deo quidquam credere,
rmperitissimum, tum etiam periculosissirnum ani
tamen in ipsis hominibus nemo quenrquam non
aliquid criminatus est: [Col. 0979] negligentiae
vituperatio nrulto est quam malitiae crudelitati
purgatior. Itaque velut compellitur ratio tenere
rmmemor pietatis, aut ista terrena non posse a
administrari, aut neglibi atque contemni potius
ita gubernari, ut omnis de Deo Eit mitis atque
conquestro.

2. Sed quis tam caecus est mente, ut qu

movendis corporibus rationis quod praeter hum
dispositionem ac voluntatem est, divinae pote
moderationique dare dubitet? nisi forte aut casibus
rata subtilique dimensione vel minutissimorunr

animalium mernhra figurantur; aut quod casu quis

possit nisi ratione factum fateri; aut vero per uni
naturam? quod in singulis guibusque rebus nihil

humana satagente ordinatum miramur, alien

secretissimo maiestatis arbitrio ullis nugis vanae opi

audebimus. At enim hoc ipsum est plenius quaestir

quod menrbra pulicis disposita mire atque distincta

cum interea humana vita innumerabilium
inconstantia versetur et fluctuet. Sed hoc pacto si quis
minutum cerneret, ut in vermiculato pavimento nihil i

unius tessellae modulum acies eius valeret a

vituperaret artificem velut ordinationis et composi
ignarum; eo quod varietatem lapillorum pert
putaret, a quo illa emhlemata in unius pulchritudinis
congmentia simul cerni' collustrarique non possent.
eninr aliud minus emditis hominibus accidit, qru uni

rerum coaptationem atque concentum imbecilla

complecti et ccnsiderare non valentes, si quid eos

Aailiu

otdiru

Caficotufii

231

unele de-acwtea le este dntul sd creadfi qvasinecesar una din

: ori cd divina providenfE nu Ee-ntinde pAni-ntru acestea
ime gi rnai de jos, ori cd, in orice caz, relele toate sunr comise
in voinla lui Dumnezeu., Amfrndoufl-a impii, dar, mai mult,
irna. Degi, a crede, incaltea, ceva pErd.sit de Dunrnezeu, pe cAt
r atotprostegte-i, pe atAt de atotpericulos e, -ndeobpte, pentru
irit, totugi, intre oamenii ingigi, nimeni nu l-a acuzat pe cineva
cA nu a putut cevE vituperalia de negliienp este, futtr-adeviir,
multul mai curatd dec6t cea de malilie gi cruzime. $i, aga,
neuitdnd pietatea, este, bundoard, constrAns6 sd finf,,
cE nu se poate ca acestea pdmAntegti sd fie administrate de
cele divine, sau ci sunt, mai degrabfi, neglijate gi dispr,eluite
asdel guvernate, ca inheagfl plAngerea despre Dumnezeu ed
blAndd gi de neinculpat.

2. Dar cine-i atAta de orb la minte, incat sd se-ndoiascd sil-i

divinei puteri gi moderaliuni tot ceea ce, intru migcarea
este, in afara voinlei gi dispoziliunii unane, al raliuniis ?
doar, dacd recunoagte? poate, cd mddularele deo at6t de
latd 9i subtil[ dimensiune, pAntr qi ale indiferent c6ror

aninrale, sunt ffuurate la intAmplare; ori, cine noegd.

prin intAmplare, il poate, el, recunooEe, oare, aldel decf,t prin

iune, cumcd a fost f[cut: ori vom indrflzni, prin unele s@rniri
opiniei t-ane, sf,-nstrdindm de atotsecrenrl arbitrr ol mniestltii
de ce ne nrirdm rAnduit in fiecare lucru aparte, neavAnd a
ninric cu arta unranA, Dar asta insdqi este, lntr.adevdr, nriezul
iunii, fapnrl cd midularele purielui au fost nrinunat dispuse
distinee, pe cAnd, deocamdatd, vialg onreneascfi se-agitd gi
otueazd prin inconstsrrfa nenwndratelor perhrrhafiuni. Dar, in
loost fel, dacd negtine ar vedea atAta de slab, inc6t privirea Iui
[-tr fi-n stare sd cuprindd, into lucrdnud in rnozaic, nimig dincolo
de mfuirra unei singure plEanle, Lar vituperq bun[oarii, pe artilice

'6n ignar

intr-ale propo4iei qi compoziliei, intruc6t ar socoti

ptrttrrbatfl varietatea pietricelelor, prin faptul cd acele figuri
'omamentale aplicate nu pot fi vilzute gi considerate congruente
trttodatfl intru fala unicei frumseli. Absolut nimic alta nu li
l.!-nt6mpld, tncaltea, oaruenilor nrai pulin irrstmili, cane, cu nrintea
hubecild, neinatale sd o..prindd gi s6 mnsidere univenala coaptare

232

S. Aurelii

i De

Oilinc

Liber

qura suae cogrtatoru magnum est, magnam putant

ilhaerere foeditatem.

3. Cujus erroris maxima causa est, quod h

ipse est incognihrs, Qui tamen ut se noscat? magna
habet consuetridine recedendi a sensibus (t Rctrrct.
3, n. 2), et arlimum in seipsum colligendi atque in
retinendi. Quod ii tentum assequuntu-r, qui plagas q
opinionum, quas vitae quotidianae cursus infligit
solitudine inurunt, aut liberalibus medicant discipJi

ll. - Dedicat hrc opus Zenobio.

Ita enim animus sibi redditus, quae sit
universitatis irrtelligit; guae profecto ab uho
est. Idcircoque illam videre non licet animae quae in
procedit, sectaii.urque aviditate pauperiem, quam nescit
segregatione r4ukitudinis posse vitari. Multrtudinem
mirere q"od

+ egestatern patitrrr magis, quo magis

plura complec{i. Ut enirn [Col. 0O8O]irr circulo
amplo unum lest medium quo cuncta convergunt,

cent-um

vocant, et guamvis totius ambihts

secari quean! nihil tamen est

unum, quo
parfiter dimetiantur, et quod
quasi quodam aequalitatis iure dominetrrr; hinc

Aweliu Atgrstin, Desprc

ord.ittc

Cartca

intdi

233

unnonie, dac[-i va fi ofensat pe ei ceva, ce, liindcd in crrgetarea

.i mare, socot carrncA lucrurilor le este inerent5 o mare urAlenie.
3. Eroare, a

cirei cauzd ma-rrimd este ci omul igi este el insugi

i necunoscut. Care, totugi, ca sd se cunoasci pe sine irrsuqi, nre

nevoie de consuetudinea de-a se depdrta de simluri (Lib., l,
c. 3, n. 2) qi de a-gi aduna spiritul intrr sine insugi qi aJ
intru sine insugi. Ceea ce reusesc numai acei ce ca,uteirzeazil
r solitudine pldgile anume ale opiniilor, pe care le. cauzeaz.d
viegii cotidiene, sau Ie lecuiesc

prin disciplinele liberale.

- Augustin ii dedicd acenstd carte lui knobiu.

Aqa, intr-adeviir, spiritul reintors la sine inlelege care-i
unive.rsalitigii, care, fSrd doar qi poate, a fost denumitd
la unu. $i, de aceea, nu-i este danrl s-o vadd pe ea sufletului ce
rcede in multe qi vAneazd cu aviditate sdrdcia pe care nu gtie
rcd o poate evita prin singlrd segregarea de mulgine. Mulgime,
zic, nu a oamenilor, ci a h,rhrror celor pe care le atinge simpl

nu te miri cd suferd cu atAt mai mult lipsa, cu c6t mai mult

mai multe. Precum, incaltea, intr-un cerc,
wei tu de amplu, unul este mijlocul in care converg toate, pe
geometrii il numesc centru, qi, deqi p64ile intregului ambius
rl fi nenumdrat tdiate, nu existd, totugi, nimic, in afara acelui
r, prin cure si se mdsoare egal celelalte qi care si le-mp6r61easci

rreqte sd-rnbrdliqeze

quarnlibet partem si egredi velis, eo amittrrnhrr omni

in phrrima pergitur: sic animus a seipso fusus i
quadam diverberatur, et vera mendicitate conteritur,
eum natu-ra sua cogit ubique unurn quaerere, et
invenire non sinit.

rrora ca gi printr-un anume drept al egalitalii: de-aici, intr-adev5r,

vei wea sd pEEeqti in orice parte, cu atAt se pierd toate, cu cAt
rainteazd-ntru mai multe; aga spiritr-rl, imprEgtiat fa16 cu sine
e despicat printr<r anume imensitate qii pustiit de adevarata
Itlrilcie, cum firea sa il constrAnge sd caute peste tot unitatea. gi
ntrrltirudinea rru-i permite s<r afle.

4. Sed et haec quae dixi qualia sint, et quae

exstet grroris animarum, quoque modo et in
congruant atqrre perfecta sint cuncta, et tamen

rr, kd sunt r:.ele pe care le-am zis. qi c,are se-aratfl a

4. Dar tu, preaiubitul meu, Zenobirr, pricepi absolut, qf cle

fi cauza erorii
rtrflctelor, gi-n ce chip sunt congrue gi perfecte toate gi, totuqi.
lrclruie alungate pdcatele. Aqa, intr-adevdr, mi-e nrie cunoscut
ltrrriscuhrl tdu talent gi spiritul iubitor al feluritei frumseli. fird
ittr,rderaliunea gi sorditilile libidoului. Care semn prescrie-rrtm
lirre prin dreptu! divin, impotriva pernicioaselor cupiditeli, sE
trrr-1i p[rdseqti cauza ta, ademenit de falsele voluptSli,

234

S.

Awelii

i De

Oilinc

Liher

causam deseras falsis voluptatibus illectus;

praevaricatione nihil turpius et periculosius inveniri
Assequeris ergo ista, mihi crede, cum eruditioni
dederis, qua purgatur et excolitur animus, nullo modc
idoneus cui divina semina committantur. Quod

cujusmodi sit, et quem flagitet ordinem, quidve stJ

et bonis ratio promittat, qua-lemque vitam nos vi
charissinri hri, et quem fmctum de liberali otio
hi te libri satis, ut opinor, edocebunt, nomine tuo
quam nostr& elaboratione dulciores, praesertim si
ipsum oldinenr, de quo ad te scribo, meliora eligens i
atque coaptare voluens.

5. Nam clrm stomachi dolor scholam me

qui iarn, ut scis, etiam sine ulla tali ne.ressi
philosophiam confugere moliebar, statim me
villarn familiarissimi nostri Verecundi. Quid di
libente? Nosti optime hominis, cum in omnes, tum
nos benevolentiam sinprlarem. Ibi disserebamus i
quaecumque videbantur utilia, adhibito sane stilo
cuncta exciperentur? quod videbam conducere v
meae. Cum enim nonnulla loquendi cura detinerer,
coegisset,

inter disputandum irrepebat immoder&ta contentio.

etiam ut si quid nostrum litteris mandare
aliter dicendi necessitas, nec labor recordationis
Agebant autem ista mecum Allpius et Navigius frater

4"dn n"S*tt", DrtP* "rdr""

lnl de

limbai. nici efornrl memoriei. [,e discrrtau, incaltea, Pe acstea]

Licenliu,
Alypiu gi Navi
iar6gi' ni
re-Pede artei P
istoria' $i
iq Pe el care,

habebamus.

'lruri aveam ceva

in

cd4i.

pRrntA

n-recunque ipse tacitus agitarem quae

Pnlml
de

in mentem

unde veniebant: nanr id mihi amore inveniendi veri

235

nu Poate fi gnsit nimic mai mginos qr

prin urmare? Pe acestea, crede-m6'
i periculos. Le pricepi,
a---i-r^
:-^+-,:-::
.--:oo purgheazS
prin care
^^-- se
instruirii,
^.rtoheqz.i
sArguinla
toata
m [i vei fi dat
sd i
nainte
mai
capabil
chip
i"i
un
t
spiritul,
rie cultivd
".,
ce
fel,
de-acest
totul
Ce
este
9i
sentinle.
divinele
iui
rcredinfeze
bunilor
s51ajoqi-fr
promite
le
ori
ce
9i
neaphrat,
pretinde
ine
ir.rea ai ce fel de viafi trdim noi, atotiubilii tai, qi r:e fruct
gem din oful nobil, te vor im'6{a indesa}, Precum socot, aceste
I *"i dragi nou6 prin numele tiu decAt prin elaborarea
tastri, mai .,i."a*[ dac6, alegdnd mai bunele, vei fi voit sd te
.r..ri ,, insuli gi sd te coaptezi intru insdqi tlrdinea despre
r scnu eu tle.
5. Cici, cum durerea de stomac m6 constrf,nse sd pdrdsesc
,ula, eu, care, Precum deia qtii, Puneam Ia ca'le, chiar ,si fdrd nici
fel de necesitate de felul acesta, si md retrag in frlosofie" m-arn
ifrrgir, pe dati la villa atotfamiliarului nostm \Ierecundus' Ce sd
i.',r:ui br"...os d.ecAt el? Cunoqti c6t se poate mai bine bunf,voinla
ui, precum fald de to1i, cu atata fBF de 1o-r, singularE Acolo
tam int e noi toate cele ce pdreau utile, folosind, bine-n1eles,
cd-i aiuti
, prin care sd fie prinse toater ceea ce vedeam
griid
am'rme
de<r
preocupat
intr-adev5r,
itii mele. Cum eram,
ceartd
o
nici
discuta
de-a
modul
in
{r:-a vorbi, nu s-a strecurat
ceva din
inurderatd. Totodati, dac5 ne-ar fi plficut s6-ncredinl6m
unui alt
necesitatea
ivit
nici
fi
s-ar
nu
scrieriloq
diuculia noastri

'

tII. - [Cot 0981] Occasio disputationis.

'
6. Sed nocte quadanr cum evigilassem

inl6,i

clecAt care

et Lycentius repente admirabiliter poetrcae

Trygetium item nobis militia reddiderat, qui ta
veteranus adamavit historiam. Et jam in libris

I)lsputrtlo

Coftm

lll. - Ocazict
6.
cu
in
6i
il,' ,rrrd

DISPUTA

disPutei.
de obicei,
ce nu gtiu

devirului'

236

S. Aunetrid

i De Ordine

Li.Mr

otdinc

Awelig

in consuetufinem verterat, ita ut aut primam, si

inerant, aut certe ultimam, dimidiam tamen fere
partem pervigil guodcumgue cogitarem; nec me
adoleecentiunr lucubrationibus a meipso avocari,

illi per totum

dienr tantum agebant, ut nimiu

videretur, si aliquid etiam noctitrm.in studiorum

usurpartnt; et id a me ipsi quoque praeceptum
ut aliquid et praeter codices secum agerent, et
habitare consuefacerent animum: ergo, Lrt dixi, r,igi
curu ecce aquae sonus pone balneas quae
edu-rit me in arlres) et animadversus est solito

Min-m admodum mihi videbatur quod nunc clarius,o

pressitrs eadem aqua strepebat silicibus irruens. Cd
nre quaenere quaenam causa esset. Fateor, nihil occu
cum Lycentius lecto suo importunos percusso juxta
sorices tern-rit, sesque vigilantem hrrc modo indicavi
ego: Animadvertisti, inquam, Licenti (nam vi
Musanr tuanr lumen ad lucubrandum accendi
Relract. o. 3, n. t]), guomodo canalis iste i
sonet? Iam, inquit, mihi hoc non est novum.
desiderio serenitatis cum expergefactus aliquando
admovissem, ne imber ingrueret, hoc agebat
guod nunc. Approhavit Trygetius. Nam et ipse in er
conclavi lecto suo cubans vigilabat, nobis
erant enim tenebrae; guod in ltalia etiam pecuniosis

Coft&infii

?37

mi se prefEcu deia, astfel, intru consuetudine, incAq fie prinra,

mi munceam cu unele de-acestea, fie ultima, indiferent ce
tam, er&m totuqt treaz aProape ium6tate perte a nopfrr, qr
nu-mi puteenr. perrnite sd nrrfl las cu totul abltut de Ia mine
: l-Y
a:-^^-,
^i f6ceau
-: ei
prin preocrrpdrile fa16 de adolescen;i, qi, fiindc6 qi
qr
oeva
si
uzurpe
atAtea, incAt mi se pdrea prea mult
ei
aveau
studii,
9i
r r6stimpul noplilor, in muncs lor pentru
ipi, totugi, de la mine chiar porunca 9i sd facd oare@' inafara
cu sine ingiqi, gi s[Ai gi obignuiasc6 spiritr-rl sd locuiascd
sine insuqi: veghearn, deci, trlrecunr am zie, c6nd, iatd cd
.rig.a prin spatele trfiilor, mi-a aiurm la urechi
rl apei,
".r"
mai atent ca'ndeobqte' Mi m pdnr cu totrrl de
seam6
l-um luat in
cdz6nd asupra pietudor, ids'ula, c6nd mai
apE,
aceeaEi
irare ci
incepui sd nrd-ntreb p mine insurui cam
infundat.
nai
c6nd
rr,
r putea fi cauza. Recunosc, nu-mi ocura nimic, c6nd, din
s[u, Licengiu, bfltdnd in tAblia de lemn din portea opus6,
ie qoarecii nepoftif, gi, aqa, se ar[td 9i pe sine treaz' Cdmia
Gir ,Bigat-ai tu de seam[",-i zic, ,Lir:en1iu (cdci v6d cd Muza ta
lucrezi in.noaplej Li.b., I Rqo{.' l' 3,:' 2,)'
ft.o *p"ir" lumina sd
[r,nr .rr.ra nestatornic canaluF dste?' ,Pentru nrine', zire el, de
ntult nu mai este o noutate una ca asta, c[ci, scrrlat odinioard cu

necesse est.

7. Ergo ubi vidi scholan nostran, quant

aderat, nam et Allpius et Navigius in urlrem ierarrq
illis horis non sopitam, et me cursua ille aquamm
de se dicere admonebat: Quidnam vobis, inquam,
esse causae quod sic alternat hic sonus? Non

queurquam putamus his horis vel transitu, vel re

lal,anda toties illum meatun interpellare. Quid putas, i
Lycentius, nisi alicutri folia cujuscemodi quae
lrerptuo copioseque decidunt, angustiis canalis intt
evinci aliquando atque cedere; ubi autem unda
urgebat, pertreosierit? rursum colligi atque stiparii

7, Unde

vizui, deci,

gcoala noastre) oricdtd era ea, de fa1i,

orlci Allpiu gi Navigiu plecard in urtre, neadormitE nici chiar

lu orele-acelea, gi acel curs al apelor rn[-mpingea sE zic ceva
rlospre sine: ,Canr din care cauz6 vi se pare vou6', zic, ,,ci

,,,.r"trrl [sta alterneazi astfel? Cdci nu Putem crede cumcl

tineva opreqte de atAtea ori acel mers, fie trecf,nd, fie spdlAnd
rrr, lrrc"., anume.' nCe ctezt", zice Licengiu, ,decAt cd undeva
frrrnzele de felul acesta, care toamna cad ne-ncetat qi cu
grlmada, adunate-n ingustimile ganfului sunt invinse din c6nd
irr cAnd gi cedeaz6; dupd ce va fi trecut, ins6, unda ce
le-mpingea, sunt iardqi adunate qinglmEdite: ori orice alta se

t238

8.

Autrelii

De

Minc

otdinz

Cafiea

}atfii

239

Li.tur

aliquid aliud vario casu foliorum natantium fi

ad illum fluxum nunc refrenandum, nunc emt
similiter valeat? Visum est mihi probabile ali
lrabenti, confessusque .sum, laudans ingenium ei
me invenisse, cum diu quaesissem crrr ita esset

Tirn interposito modico silentio: Merito, i

tu nihil mirabaris, et apud Calliopam te intus
Merito, inquit ille: sed modo plane dedisti rrihi
mirari. Quidnam hoc est, inquam? Quod tu, inq
B.

miratus es. Unde enim solet, inquam, obonn

aut guae hujus vitii mater est (Ibtd.), nisi res insolita
mani{eshrm causarum ordinem? Et ille: Praeter

inquit, accipio; nam praeter ordinem nihil mih

videtur. [Col. 0982] Hic ego erectior spe alacriore
soleo esse, cum aliquid ab his requiro, quod rem
tam subito, heri pene ad ista conversus., adolescentis
concepisset, nulla unquam de his_ rebus inter noQ,
quaestione agitata: Bene, inquam, trene; sed prorsui
multum sensisti, multum atlsus es: hoc mihi credel'
inten,allo transcendis Heliconem, ad cujus ve

tanquam ad coelum pervenire conaris. Sed

adesses huir: sententiae, narr eam labefactare tentabo',
inquit, modo me mihi, quaeso te; nam valde in
intindi animum. Hic ego non nihil metuens ne
poeticae penitus provolutus a philosophia longe rapl
Irritor, inquarn, abs te versus istos tuos omni metl
genere cantando et ululando insectari, qui inter te
veritatem immaniorem murum quam inter
conantur erigere; nam in se illi vel inolita ri
respirabarrt- Pyramum enim ille hrm eanere insti
9. Q""d cum selreriore quam putabat voce di
subticuit aliquantum. Et ego iam reliqueram coePta,
me redieram, ne frustra GccuPare preeoccuPatum
inepte vellem. Tirm ille:
Egomet meo indicio misor quasi sorex, inquitl
dictum est conur:odius apud Terentium, quam

tflmpla,-n orice caz, cu frunzele plutitoare, ce-i valabil

acel fh:x, c6nd gfltuit, cdnd slobozit?" NeavAnd eu alta,
rr-a p[rut probabil, qi, lflud6nd talentul lui, am mdrturisit cE
n-am gdsit nimic, degi c6utasem indelung si aflu de ce
mpl6 aqa.
8. Atunci, dup6 un moment de tdcere: ,Pe merit", zic, ,ttt
to mirai de niniic Ai te lineai la sAnul Calliopei." ,Pe merit',
t el, ,dar acum mi-ai dat cu totul ceva mare'' ,Ce poate si
neta". zic eu?.Faptul c[ tu", zice, nte-ai mirat de asta'' ,De
se naqte,-ndeotr.ste', zic eu, oadmiralia, sau care-i maica
ri viciu (lbid.), dacd nu faptul insolit, in afara ordinei
rate a cauzelor?" $i el, ,in afara invederatei', zice,
intrucAt in afara ordinei mie nu nri se pare nimic'"
eu, in6lqat printr-o speranfd mai vie decAt de obicei, cAnd
sd aflu ceva de la ei, cEci spiritul adolescentului, ieri, cu
intors la acea6t&, a conceput etAta de repecte un fapt atdta
mare, nedezbdtAnd niciodatfl-ntre noi, mai nainte, aetfel de
ruri: .Bine", zic, ,bine, dar absolut bine ai simlit nrult, mult
znit-ai, crede-m[, transcenzi, la mare distanld, Heliconul,
vArful c[ruia te striduieqti s[ aiungi' Precum la cer' Dar
rlt as wea s[ aperi aceaet6 sentin{6, c6ci voi tenta 8{ clatin'"
,uH[-m6', zice, ,acunt pe mine mie insumi, rogu-te, cdci cu
tr.rl intru alta mi-am incordat spiritul." Aci, eu, de tot
-m6, ca nu cumva, prosternat6 cu totul patimei poeziei,
rni se tArascd departe de filosofiel: ,Md irit6", zic, ,sE te tot
uflresc, cAntdnd qi urlAmd, in tot soiul de metre, versurile
ale tale, care pun la csle sd inalle intre tine qi adevflr
zid mai sdlbatic decAt intre anmnlii tEi; cdci ei iqi qopteau
:rar indesine prin crfipdruna obiqnuitd. incaltea, el hotdrdse
Itttrrci sd-l cAnte Pe PYrarn.
9. Pentru cd o rostii cu o voce mai severd dec6t se-agtepta,
Iar eu mai l6sai cele-ncepute qi ma-ntorsei l-ale mele,
pulintel.
tAr:rr
rA rru par cdJ ocup zadarnic gi inept po unul atdt de Preoc'upat'
Ahurci, el:

,Eu buumi. dupd a ntst sr;r:otffil( mizer prwrum ufl fuuwn,

nrai oomodd La Terenliu", dce, ,core s[ pat6 fi sptr-"6 de
spusd
Itrr-i

240

S. Aurclii

i De

Nbe

a me de me potest: sed sane illud ultimum

contrarium vertetur. Quod enim ait ille,
Hodie perii,

nrine acurr despre mine, dar de bund seamfl omoscuta parte

urmA se clam intoarr:e-n crrnrariul- Cd eI

Astitzi pierit<m
(Ter.

(In Eunucho, act. 5, scen. 6.)

ego hodie forte inveniar. Nam si non conte

quod supcrstitiosi solent etiam de muribus au
si ego illum murem vel soricem, qui me tibi vigi
detulit, strepitu meo commonui, si quid sapit
in cubile slrum secumque conqurescere; cur no
ipse isto strepitu vocis tuae commonear phil
potius quam cantare? Nanr illa est? ut tibi qu
probanti iam coepi credere, \'era et inconcussa
habitatio. Quare si tibi molestum non est' at
fieri debere arbitraris, roga quod vis; defe
quantlrm possum, ordinem rerum, nihilque pr
ordinem fieri posse asseram. Tantum enim
animo imbibi atque hausi, ut etiamsi me qui
in hac disputatione superarit, etiam hoc
tenreritati, sed rerum ordini tribuam. Neque
res ipsa, sed Lycentius superabitur.

N. - Nihil omnino sine causo fieri.

lO. Ego rursun gaudens eis me resdtui. Tun T
Quid, inquam, tibi videtur? Faveo quidem., inquit,
plurimum; sed incertus sum tamen, et rem
diligentissime discuti cupio. Favorent, inquam, tuur

ergo pars habeat : nam quod incertus es, etianr

Licentio ac meipso tibi puto esse commune.
Lycentius, ego hujus sententiae certus sum. Quid
dubitem parieten, cujus mentionem fecisti, ant
plone se erexerit, diruere? Non enim vere poetica
nrc avertere a ptrilomphia Potest, quentum inveniendi,
[Csl. OIISS] diffidentia. Tirm Trygetius gaudentibus

Hahertus, inquit, iam quod plus est, Lycentium

Acudcmicr-rnq em enim itrle studiosissime defendere

Haec modo, ifiquit, onritte quaeso' ne me hoc

zie, altninteri

Eun., act. 5, sc. 6)

rfnd, poate, eu astdzi md voi glsi' Cdci, dacd nu dispretruieqti

trrl ci superstilioqii iau indeobqte augurii chiar qi de la goarecii

r'Jlmp, dacE eu, prin zgomohrl meu l-am sfituit pe-acel g'oarece
I q,rricel, care 1i m-a ai[tat treaz, dac6-i cAt de cdt inlelept, sE
rcd-n pitucul lui sd se odihneascE-ntru sine insuEi, de ce sd
nE sf6tuiesc eu insunri pe rnine la acest zSornot aI vtlcii tale si
r mai degrab6 decAt s6 cflnt? Cdci ea este? precum am
deia s6-tri dau crezare gie, ce<,r adevereqti zilnic, adevfirata
neetrdmutata noastrd habitaliune8. Dreptaceea, dacd gie nu p-e

lhcut, gi socoli cumc.i trebuie si se facA una ca asta, intreabi

vrei, ci eu voi ap[ra, P cat sunt in stare, ordinea lucrurilor qi
zir:e sus qi tare cumci nimic nu poate si se-ntample in afara
rci. AtAt m-am p[truns, incaltea, de ea c.u spiritul qi-am sorbit<l,
, chiar dacd md va li-nvins cineva in aceasti disputa pAn[ qi
nsta nu o voi atribui niciunei temeritdli, ci ordinei lucrurilor.
nici nu va fi invins, de-altnrinteri, lucnrl insuqi, ci eu, Licenliu."

Cd obsolut nimic nu se-ntdmpln

fd,i

de

cauit.

10. Eu, bucurAndu-m6, mE redau iaraqi lorugi. Atunci, cdtre

iu: ,,Ce anume', zic, .1i se pare 1ie?" ,,Sunt, bine-nleles'".
, ,,in favoarea ordinei, dar sunt nesigur, tohr$i, 'i doresc ca un
a6ta de mare si fie atotdiligent disc,utat." ,Favoarea tan., zic,
r aibi, prin urmarer partea aceea', cici fapnrl cd eqti nesigur
rrt cri-l ai comun cu Licenliu qi chiar cu mine insunti." ,,Eu
absolut sigur", zicc Licenliu, ,de aceasti sentingd. Ce si mai
r, de-altminteri, la-ridoial6, ca sd ddrAm peretele, pe care l-ai
chiar mai nainte sd se fr inillat cu totuL De fapt, poezia
hrr poate nicidecum sE m[ deturneze atAta de la filosofie cAt
flnfirrrrederea afldrii adevSrului." Atunci, Trygeqiu, in cuvinte ptine
{t, lrucurie, ,"il ,lr".t , iac5t[", zi@, ,.ceea ce-i mai mult, pe Licenliu
llltr ercademic, cici pe ei ii apdra el indeobqtero.' ,,Astea', zice,
lltu[Je,-acum, la o parte, rogu-te, ca nu cumva acest ceva f6larnic

242

S. Awelii

De Odinc

Liber

qurddarn et captatorium a nescio qua divina re? cJuae

ostentare se coepit, et cui me inhiantem

detorgueat atque disrumpat. Hic ego multo uberius
abundare laetitias nreas ![uam vel optare aliquando
sum, versurn istum gestiens effudi:
Sic Pater ille deum faciat, sic altus Apollo,

Incipias:

Aueliv Augtetin, Daprc

verbis ambiam?) Veritas: cuius vates sunt qui

possunt esEe sapientes. Ergo aggrediamur, Licentig,
pietate cultores, et vestigiis nostris ignem pernici
fumosarunt cupiditatum opprimarnus.
11. Jam, inquit, interroga, oro te, si
tantum nescio quid explicare, et tuis verbis et
Hoc ipsum, inquam, mihi responde, primo unde
videatur agua ista non temere sic, sed ordine in
Nam quod illa ligneolis canalibus superlabit
ducitur usqrie in usus nostros, potest ad ord,i
pertinere. Factum est eninr ab hominibus ra'
utentibus, Lrt uno eius itinere simul et bibere
Iavarent, et pro locorum opportunitatibus con
erat r-rt ita fieret. Quod vero illa, ut dicis, foli
inciderunt, ut hoc quod admirati sumus eveniretl
tandem rerum ordine, ac non potius casu fa

putabimus? Quasi vero, inquit ille, aliter

ceciderrrnt, debuisse aut potuisse cadere cuiquam

potest, serenissime intuenti nihil posse fieri sine
Quid? iam vis persequar situs arborum atqlre ramol

ipsumque pondus quantum nature foliis impor

Quid, aeris vel mobilitatem qua volitant, vel molli
qua descendunt, variosque lapsus pro affectione

&r+w

intfii

243

otptatorrl sd mE dezbaierc qi sd mE disrtrnpf, de nu Eiu ce fapt

yin, care a inceput sE mi se arate gi de care m-at6rn u crr gura
Aci, vda6nd eu cfi buanriile mele abundd an mulnrl nroi
decAt sE fi-ndrdznit eu s6-mi doresc weodatA, am revf,rsaq
versul acesta:
,Facd al zeilor
Ca sd incepi:

tatl aga gi preanaltr-rl Apollo,

(Yirg.,4en. X, 874, 875),

(Aeneid. X,874. 875.)

perducet enim ipse, si sequinrur quo nos ire jubet,

ubi ponere sedenr, qui dat modo augurium,
illehitul animis (td. IIl, BB, 89). Nec enim altus
qoi i" speluncis, in montibus, in ne.moribus, nidore
pecudumque calanritate concitatus implet insanos;
proferto est, alil.rs ille altr-rs veridicus, atque ipsa (quid

ordhtc

i el insugi ne va conduce, dacr{-l urmEnq unde ne ponrnceqte

qi

ne punenr sdlagul, el, care dd acurn auguriul gi se

rr6-n spiritele noastre (Id. [Itr, BB9). fncaltea, nici nu-i el,
xrllo, preainalt, el, care, in spelunci, in munfi, in crAnsur-i, st6rnit
fumul timdiei qi de pripddul turrnelor, ii ur-nple pe nebuni; ci
ut altul este, eltul mirific-preainalt-veridicul, qi rinsuqi
i, de ce si md feresc de ctrvinte), Adevirul: ai cirui
i sunt tofi cei ce-s in1elep1il2. ,Sd purcedenr, a-eadar, l,icenqiu,
vatori, sprijinindu-ne pe pietate, $i sA stnivim crr pagii nogtri
mistuitor al cupiditdlilor fumegoase!'
11. ,Ei, bine", zice, ,intreabd, rogu-te? o, numai de-ag putea
acest nu qtiu ce at6te de mare, gi prin cuvintele mele, qi
tale!" ,Asta una' zic, ,rdspunde-mi, nrai intAi: de unde
crrmci apa asta nu curge-ntAmplitor a4a., ci-n ordine.
i faptul, ci aluneci pe deasupra, prin camale de lemn, gi-i
usfl pAn[ la uzul nostru, poate s[ ops4in[ de ordine.
.altminteri, s-a fEcut de cdtre oanneni, folosindu-se de raliune,
pe un singtrr parflrrs aI ei, s6 gi bea gi sd se qi @e gi, datoriui
rrtunitdflor locurilor, era consfrent sil se facd astfel. Faptul,
cE frunzele aclea au cdzut, precum zici, astfel, inc6t sE se
rclrrci ceea de care ne-am mirat, prin care ordine a lucmrilor
I socotim, la urma urmei, fHcut, gi nu, mai degrabd, la
Itrtrlmplare?' ,Cu gi cum", zice el, ,i se poate pdrea cuiva,
Flotlimpede intuind cd nimic nlr se poate-ntAmpla fdr[ cauz6,
t,rrrncd trebuia sau se putea c,a ele s[ cadd altfel decAt cum all
t,ilzut. Ce, wei s5 urmflresc acum agezartea arborilor qi-a ramurilor,
gi Jrrnderea insdgi c6td natura le-a impu+o fn-rnzelor? Ce, ce md
;rrivegte pe mirre sI caut sd aflu, fie rnobilitatea aerului prin care
llroard, sau incetineala cu care coboard, r,ariile cEderi din cauza
sE,

244

S. Aurclii

i De Ordine

Liber

Aurcliu

Pro onere, pro figtrris suis, caeterisque innume

atque obscurioribus causis, guid nie attinet q

- [Col. 09S4J Online cuncta Deus administrat.

72. Cui ego: Licet, inquam, me odi
percontatorem

voces; vix enim possum non ess(

expu6;navi ne cum pyramo et ihysbe
colloque
tamen quaerere abs te. Natura i"ta qi
L,"jlT,

vroerr ordrnatanl, cui bono?

ut de caeteris

tnnumerabilibus taceam, istas ipsas artrores

quae fi
p:ocreavit? At ill,o cogitante
ait Trygetius:
_Numquidnam usus ;.4;;;".-;
;
tructrbus praebetur honrinibus?
euanta sunt alia.
q":"--lig."i:, postreno quae ipsis f
Xiib'i:
foliis fiant? No[i obsecro, inqrit ille,'interrogatir

dfi-i;

lliiffu.i"t,

ejus haec reddere. Innume.abiti* .rrrt

proferri possunt, ex quibus nulla est ho.rrinib,r.
"rri*
aut
est, ut ab homi
prae
non possit. Ipse

nos
prae

*x,:,"*

x;

lam me necesse est esse doctorem, cum tu qui jam

rei te certum esse professus es, adhuc me
nihil
d

nimium disce.re cupientem, et propter hoc

solunr
noctesque vigilantem.

ordhw

Cofteytfi/Ai

245

i probabil, a greutilii, a formelor lorugi, 9i a celorlalte

:ate cauze gi mai obscure? Li se ascund a@stea simlurilor
li se ascund cu totul: acel fapt, totugi, ceea ce_i este de sa1
iunii puse, nu gtiu in ce chip r,r, i *-*de
spiritului. *rur.",
nu se-ntAmpH ffun de cauzd. Se poate, altminteri, ca
|
{ndc
pisalog

Latent ista sensus no6tros? plnitus latent:

illud
quod aggressae
rlLrsvuLrurrr rarts
eo_ __.-*" quaestioni
satis esf, negcro
nescio qlrc
o.,
anrnunl non latet, nihil fieri sine"st,
causa. potlst
percontator pergere quaerere, qlrae cal
:1t1":.
ut rbr arbores ponerentur? Respondebl, secut
homines uber terrae. euid, .i fr""t"".*
sunt, &c temere natae slrnt? Et hic respc,ndebr-r
parum videre; nam temerarianr, qrr" illr"
g.
nequaquem esse naturam.
euid plura? Aut aliqu"i
fieri docear, aut nihil fieri nisi certo carx
"uyg^
ordine
credite.
V.

Desptu

odios sd continue sd-ntrebe

cd s-au pus

"rr"_i- ".,lr^
arborii? Voi rdspunde cd oamenii
au urmdrit rodnicia
Antului. uOe, dac6 arborii nu_s roditori gi au rd,sirit
inrplare?, $i aci voi r5spunde cumcd noi vedem pufin, cd
l, care r-a n6scut, nu este cAn4i de pulin temerard. Ce mai
Ori invdlali-mi ci poate fi f,f,"ri cerna fdr6 de cauzd,
"flT?cunrcd
i credeli
nimic nu poate fi fdort dec6t numai qi .r,r.rr.i
1o

intr<t oertd ordine a cauzelor.,'

Dumnezeu le-adminbtre.azd

prin ordine.
odios;
. 12. Ciruia eu: ,Degi m6 -numeqti". ii zic,,pisilog
dc-altnunteri: cu reu pot sd nu fiu,
..r, *." te-am jat gntl,
,r,
"a
rtni la vorbi cu PyTam gi rhysbe; voi continua sd te-nt-reb, totuqi.
Nuhrra asta, care wei tu sd par6 in ordine, spre binele cui. .,
";
i,tuc despre celelalte nenumlrate lucruri
toate

larborii-aceqtia, care nu dau roade?" Dar.,

rtire Trygejiu: ,Nu c.trmva uzul arborilor
le
care, prin um.brd, care, prifi lemne,
lor prin insegi frunzigurile sau

"te

roE ftumeis" zim

prin acestea. Nenumirate sunt,

tlrune cunrcd nu le sunt oamenil

.l

fntrebirilor lui
care se poate

utilitate, sarr,
rlesigur, e ateta de-ascunsd gi
nu poate fi
rlescoperiG, necum apdratd de c6tre oameni, mai cu
seamfl de
rttre noi. Mai degrabn invefe-ne el pe noi in ce chip poate fi fdcut
ft)va pe care sd nuJ fi precedat cauza.,
,Mai t6rziu"j zic, ,le vom
vrxlea pe astea. De-aluninteri, nu-i neoesarr deocamdatd,'*
,r-.j
care ai mirturisit deia crrmcd egti sigur in
de mare, gi incd nu m-ai inv[1at ni.iric pe
-nv[1 qi numai din <:auza aceasta veghetor

246

S. Aurclii

i De Otdine

Liber

13. Quo me mittis, inquit? An quia levius re

quam ista folia ventos, quibus in profluentem

jaciuntur, ut eis cadere perum sit, nisi etian.r
Nam quid aliud erit cum Lycentius et Augustinurn,
quae sunt in media philosophia docet? Noli
rnquam, aut te tantum abjicere, aut me extollere.
ego in philosophia puer suln? et non nlmrs curo,
rnterrogo, per quem mihi ille res;rondeat, qui me g
gueruIum accipit: cujus te guidem credo quandoque
futumm; neque hoc, quandcrJue, forsitan longum

tamen alii quoque mulhrru seprositi ab hujusmodi

docere aliguid possunt, curr disserentium societati

vinculis interrogationum coarctantur. Idem autem
non est nihil An non vides (nro enim simili utar
illa ipsa folia quae feruntur ventis, quae undis i
resistere aliquantum praecipitanti se flumini, et de

ordine homines commonere, si tamen hoc quod

defenditur, verum est?

74. Hic ille lecto etiam exsiliens prae laetitia:,

neget, Deus magne, inquit, te cuncta ordine admini
Quam se omnia tenentl quam ratis successioni
nodos suos urgentur! guenta et quem multa facta
haec loqueremurl quanta fiunt ut te inveniamus!

enirn hoc ipsum, nisi ex rerum ordine manat et

quod evigilavimus, quod illum sonllnr advertisti,
quesBtr tecum causatlt, quod tu causam tantillae
invenisti? Sorex etiam prodit, ut ego vigilans I

Poetreno tuus etiam ipse sermo, te lbrtasse id non

(non enim cr.liquam in potestate est quid veni
mentern), sic nescio quomodo circumagitur, ut me
doceat quid tibi dehearn respondere. Namque, oro
haec quae a nobis dicta sunt, litteris, ut instit
rnandata pervagentur paulo latius ad hominum
nonfte ita res magna videbitur, ut de illa consultus
vates magnuc &ut Chaldaeus respondere debuerit,
Og85] mu.lto ante guam evenit? Quod si respondisr
divinus diceretr-rr, ita efferretur laudibus omniu

@U, eW*tn, O"tp* "raj*

hnefl

irrtni

217

13. ,incono mE trimif?", zice. ,Sau, poate, fiiudcri

te Lrrmez
i uqoa decdt frunzele-acestea, vAnt,rile, de cE e care aluncate
r;u curgdtoare, ca qi cum le-ar fi lor pqin sd cadE, dacd nu vor
;i trase? Cdci ce alta va fi, crrm Licengiu il invald, 9f pe_Augustin,
lrrcd filosofia cea de toate zilelerri?" ,N, mi tL cobo.i", ri.,
Itr-otdta pe tine, gi nici nu md-ndlga pe mine. Cdci qi
.,rrr,
in filosofie, ;i nici nu-nri prea pasd prin cine anunre_nri
"r,
de mie, cAnd intreb, mirificul,
m-asculti zilnic pe
ute, plAngdreprl, el, aI cdrui poet cred "a..le
c-ai en fii tu illsuf cend;
trici acest c6ndva, nu-i, poate, I rea lumgrr. Dar-, tot rii, qi
".ii,
nrulnrl chiar deprirtafi de acest fel de sLdii, c6nd, ,Lr."t**qi
r: cei care discuti, sumt con't6,$i cu cvasilenprrile intrebErilor"
1trrt, ei, invdp pe altii. $i, iaragi, &cest cev
tur nimic. Sau nu vezi (sd nr.f, zupun nrai rru
) rumci insegi acele fnrnze, ce-s purtate de r,flnturi, oe plutesc
valuri, ii rezistd ele c6tva guvoiului ndvalnic le .^iot...
ai
9i
ilor de ordinea lucrurilor, dacd este adevdrat, totugi, faptut

pe care-l aperi?"

1l Aci, el, sdrind in pat de hucurie: ,Dumnezeule mare,,

,cine s[ nege ctrmcd Tir le adminisrezi in ordine pe to*t"!?
se ftn toate, cum sunt strAnse prin succesiuni colculate
in
urrle loruqi, cat de mari gi cat de multe au fdcut s6 vorbim
rpre a@stea,
gdsirn pe Tinel De urrcle,
'rI nu dintru
irr".Aqt" gi este<npErEft
rur6i faptul cd am tost trEF, c6 aa auzit arrrl strnet, c-ai
eitiat cu
tu: insufi cquzar cd tri nu ai g6sit cauza unui
atAtica lucnr!?
otre{ele chiar sa ardtaq cE eu sd md ardt teaz. La urma urmei,
6rrtl gi insugi discursul tAu, poate, nu tu pundndu_l la cale, (caci
nui nu-i sti-n potestate ce sd-i vin6_n minte), nu qtiu cum
lrur'e se petrece a8a, cd n.i invaffi pe mine ineu^i ce trebuie
;A.li r,[spund fre. $i. apoi, rogu+e, dacflacestea, rErc au fost rostite
U1 r'ntrg noi, incredinfate, prccum ai hot6rAt, scrierilorrs,
se vor

Awel$L A@llran,

248

S. Avrclii

i De

Mine

Liber

tamen ex eo nemo quaerere auderet cur foliurn ab

ceciderit, atrt utrum mus oberrans jacenti

molestus fuerit? Numquidnam enim talia
quisquam illorum aut per se dixit aliquando,
consultore coactus est dicere? Atqui, si fu
quemdam librum non ignobilem diceret, et id nece
everrturum vidieret, non enim posset aliter divi
profecto quidquid volitatio foliorum in agro,
vilissima bestiola in domo facit, tam sunt in rerum
necessaria, quam illae litterae. His enim verbis
quae sine illis praecedentibus vilissimis rebus
mentem venire possent, f,Iec ore procedere

mandari. Quare jam, rogo, nemo ex me quaer

quidque fiat. Satis est nihil fieri, nihil gigni qu
aliqua causa genuerit ac moverit.
Yl.

nam id jam video te nolle reslxtndere: sed ordo iste

bonumne quidquam, an malum tibi esse vr

ille submurmurans: Non, inquit, sic rogasti, ut
duobus queam respondere. Yideo hic enim qu
medietatem. Nam ordo mihi nec bonum, nec

tur-rs

videtur. Quid saltem @nses, inquam, ordini esse

Nihil, ait ille. Nam quomodo esse contrarium qui

potest ei rei quae totum occllpavit, totum obtinuit?
enim erit ordini contrarium, necesse erlt esse
ordinem. Nihil autem esse praeter ordinem video.
igitur ordini oportet putare esse contrarium. Ergr
Trygetius, contrarius ordini error non est? Nu-llo
inquit. Nam nerninern video errare sine causa.
autern seriee ordine includitur. Et error ipse non

.C'ilrt'w t-

otd$w

249

:ni n-ar indrflzni s[-l intrebe de ce a cSzut fmnza din copac'

J*"4 go"".."[e, tulbur0ndu-l pe-un om culcat, r'a fi fost' el'
dintre
u de suprtat. Altminteri, prezi+a, oare' -cumt7a, cineva
sE
rldndrra, fie de la sine, sau fost-a constrdns de consultator
prezicea
dacd
viitoare unele de felul acestora? $i, totugi,
necesar cE va
o&re o anunre cBrte, nu ignobil[, 9i asta o vedea
tot
ee-ntflnrple, cEci nu +ar putea alt fel sd ghiceascd; absolut
vil
acel
face
ce
ceea
tot
f.L zboml frunzelor pe cAmp,
,u
""
lucrurilor'
ordinea
imdlull? in cas[, sunt tot atflt de necesare-in
Li.,".rlrro.crrtele litere. CEci le sunt f6cute a@stor clr/rnte'
sd vinE-n
:. fird acele atotvile lucn-rri precedente, n-ar putea nici
urmagilor'
Ie
fie-ncredinlate
sE
nici
g*a,
,te, nici sd punreadfl p*
aceeai *[ ,og, sE t u mA mai intrebe nimeni de ce-i f6'cut
E de sa1 .*r& nimic nu se face, nimic nu se naQte, care s5

Ordo omnia complect;tur.

15. Hic apparet te, inquam, nescire adolescens
multa, et a quafibus viris contra divinationem dicth
Sed responde r{unc, non utrum fiat aliquid sine

DarW

n6scut sau sd nu se

se

fi

Ordinea le cuPrinde

fi

miSt:st

printro cauzd arlrmel"

txde.

15. ,Aci se vede" zic, ,cdt de mul'te ntl qtii ttl, tinenelule'

c'd

, .pr., gi de cfltre ce bdrbali, in contra divinaliunii' Dar

lr,d"-*i, acum, nu dac6-i f[cut sau nu cev& f6r[ cauzd'
vid c[ la asta nu mai vrei sE rdspunzi, ci acest cliemt al
ordinea, pare-1i-se fie cumc[ este' ea' un anune bine' sau
r[u?" -Nu], zice, ,nr-ai rugat astfel, incflt sf, pot rispunde
ordrnea nlr
r din douri. ci vnd aci o anume rnedietste. cdci
m6^car"'
tu,
a" p..r mie nici bine, nici-1ri*.-"-.,gt-gAndegti
el'
,Cdci in ce
6r rL ordinei?" ,Nirmic",, ziee
contrariul
uulllr
ll(l),, ,ca
,ci esfc
"ste
a ocupat
csre
lLrcru
acelui
Ol,ip ." poate s6-i fie ceva contrar
va fi
ordinei'
fi
contrariu[
[,i,1, " ib6.r.r, totr-rl? Cdci cee& ce va
in
nimic
este
nu
cE
ins[,
nn,,rr.. sil fie in afara ordinei, Vdd,

rfr,.t o.dinei. Nimic, agadar, nu se cade a socoti c[

este

tyggttrr'' nlcr eroarea

flr
vid
zice'
chip"
un
nici
controriul ordinei!?" ,in
;;,;
'Ceci
".i.
insi,
cauzelor,
cauz6.
f6r6
$irul
"e
fli1 rrimeni nu-i in erosre
dintr-o
iu,tlrd* in ordine. $i eroarea ins6qi nu doar se naqte
este' DrePtaceea'
tu,.rr6, ci chiar qi naqte ceva a cirui cauzfl
de aceea nu-i
tocmai
ordinei,
afara
in
este
;rrirr faptul cd nu
ordinei.'
iroute fi ccntrariul
r

zicb", zice
l rtrariul ordinei. ",Care-va-s[-

250

S. Awelii

De Oil,ine

Cartwtuni

251

quoque jam mihi surgere atque grandescere, et

studium vel in mediocres litteras desperaveram,
respecta possessione sua toto impetu in mediam
philosophiam. Quod dum tacitus miror et
gratulationem, subito ille quasi mente quadam
exclamat: O si possem dicere quod volo! Rogo;
estis, r,erba? succurrite. Et bona et mala in ordine

16. $i, cum Tiygeliu tdcea, eu insumi, incaltea, nu-mi

,eam in mine de bucurie" c[ vedesm cumcA tirrerelul, fitil
itului nreu prieten, nu doar devine gi al meu totodatd, ci
de al cf,rui zel disperasem pAn[ qi-n mediocra literaturi, rni
ridicd incE gi-mi cre?te, de-asemeni, prieten, 9i,
iamintindu-qi posesiunea sa, vine cu tot avdntul in miezul
,sofiei. Dar, cfrt mE mir eu t6cut gi md-nfierbAnt intru
tulaliune, subiq el, wasirdpit cu mintea, exclamd: ,Rogu-v[,
[grrle, unde sunteli, cuvinte, venip-mi in aiutor! $i bunele qi relele
luttt in ordine.

I)eus non diligit mola licet od onlinem pertineanL

lll. - Du^nezeu

17. Credite, si vultis; nanr quomodo id expli

nescio. Ego mirabar et tacebam. Trygetius autem'

17. Credeli, de vle1i, c{ci eu nu gtiu cum s.o explic pe asta!"

miram gi tEceam. T.yg"tt L 1ns6, unde-l vede om, cvasisc6pat
md
Etr

16. Et cum tacuisset Trygetius, egoque meipsunr

caperem gaudio, quod videbam adolesccntem

amici filium etiam meum fieri; nec solum, verr-m in

W. -

otdinc

Awvliu

Liber

vidit hominem paululum quasi digesta ebri

affabilem [Col. O986] factum redditumque

Absurdum, inquit, mihi videtur, Licenti, et p
alienum a veritate quod dicis; sed quaeso patiare
paululum, nec perturbes clamitando. Dic quod vis,
ille: non enim metuo ne me auferas ab eo quod vi
ac pene teneo. Utinam, inquit, ab eo quern defe
ordine devius non sis, non tenta in Deunr feraris
mitius loquar) incuria. Quid enim potuit dici
impium, quarn etianr mala ordine contineri? Certe
Deus amat ordinem. Vere amat, ait ille; ab ipso
et cum ipso est. Et si quid potest de re tantum
convenientius dici, cogita, quaeso, ipse tecum. Nec
suur idoneus qui te ista nunc docearn. Quid cogi
inquit Trygetius? Accipio prorsus quod dicis, sati
mihi est in eo cluod intelligo. Cefte enim et nrala di
ordine contineri, et ipsum ordinem manare a
Deo, atque ab eo diligi. Ex quo sequitur ut et mala
a summo Deo, et mala Deus diligat.

18. In qua conclusione timui Licentio. At

ingemiscens difficultate verborum, nec omnino qu

quictr responderet; sed quemadmodum

respt-rndendum erat promeret: Non

diligit

Deus

nu-ndrdgegte relcle, desi apa4in ordinei.

din be;ie, devenit c6t de cdt afabil, gi revenind la discqie: ,Mi se

plrre", zice, ,absurd, Licenliu, qi aheolut sEilin de adevlr ceea ce
iici tu; dar, rogu-te, lnglduie-md pqintel gi nu m6 perturba,
ItrigAnd intr-una." ,Zi ca vrei", zioe el, d nu nrd tdinteqti de la
vfld gi aprope firr!" ,O, dac6 rr.ai fi riltdcit", zice, ,fa16 cu
oo,ru
".
utdinea aceea, pe care o aperr, nu erai putat (ca eh vorbesc mai

irpt atAta de m[re1, gAndegte-te, rogu-te' tu insufi cu tine insuli.

incaltea, acum, cel potnvit sd te-nv61 pe tine acestea'' ,Ce

"rr,
gAndesc", zice Trygeliu? ,Iau intmmai ceea coai zis, gi
mai
md
ril
ce-nleleg din asta. Ai zis, care-va*fr-zic6, in mod s[ur,
de-aiuns
rnic
gi
confinute in ordine, qi cd insdqi ordinea izvorSqte
relele-s
surcd
rle la Dumnezeu Insugi, q( cd-i indrEgitd de cdtre El. De unde
rrrzulti, g( ci relele sunt de la supremul Dumnezeu, qf cd Dumnezeu
Nu-r

hrdrigeqte relele."
l

18. Concluzie,
ril,

r[s

,N

fali

cu cane m-arn tenrut pentru Licenliu. Dar

252

S. AureAi

i De Ordinc

Liher

253

rlcd nu line de ordine c.a Dumnezeu sd-ndrdgeascd relele. Iar

inea de aceea o indrdgegte nrult, frindcd prin ea nu indrdgegte
Dar relele insele, in ce chip anrurre ar putea, ele, btrnEoard, sd
fie in ordine, degi Dumnezeu nu le-ndrdgegte? De fapt, asta
ieste ordinea relelor, ca ele sd nu fie-ndragite de cAtre Durnnezeu.

ordine, ctun Deus illa non diligat? Nani iste ipse est
ordo ut non diligantur a Deo. An parvr,rs rerrm
videtur, ut et fiona Deus diligat, et non diligat
nec praeter ordinem sunt mala, quae non diligit
ipsum tamen ordinem diligit: hoc ipsum enim diligir
bona, et non diligere mala; quod est magni ordini

un fapt mic, ci Dumnezeu, gi indrigeqte

releleT A"ga, nici nu in afara ordinei
qi
nici
nu-ndr[gegte
,

pare-1i-se 1ie, oare,

pe care Dumnezeu nu le-ndrigegte, gi-ndrigegte, totuqi, ordinea

divinae dispositionis. Qui ordo atque dispositio,

universitatis congruentiam ipsa distinctione custodit
ut mala etiam esse necesse sit. Ita quasi ex anti
quodamrnodo, quod nobis etiam in oratione jucun
est, id est ex contrariis, omnium simul rerum pulchri

i, cEci pe asta insdqi o-ndr6gegte, sd-ndrdgeascd bunele 9i sd

relele, c,eea ce-i apa4ine marii ordini qi divinei
iliuni. Care ordine sau dispoziliune, fiindcd, prin insigi
iunea, custodeqte conF'uen1a universalitilii, rezultd cumc6-i
'sd fie chiar qi relele. Aqa, intr-un anume chip, ca gi din
ceea ce ne este noud pldcut qi-n discurs, din contrarii,
-zicd, este figtrrati totodatd frumselea tuturor lucmrilor."

figr-rratur.
19. Post hoc intersiluit modice. Et repente sese erip
qua 'frygetius lectum habebat: Nam quaero ex te,
inquit, justusne sit Deus? Tacebat ille, nimis, ut

retulit, admirans et horrens subito condiscipul

familiaris sui afflatum nova inspiratione sermorenr.
tacente. ille ita secutus est. Si enim Deum justum
esse responderis, tu videris quid agas, qui me d
inrpietatis argtrebas. Si autem, ut nobis traditur, n
ipsius ordinis necessitate sentimus, justus est Deus,
cuique distribuendo utique justus est. Quae ari
distributio dici potest, ubi distinctio nulla est? Atrt
distinctio, si bona sunt omnia? Quidve praeter ordi
reperiri potest, si Dei justitia bonorrrm malorumgue nro
sua cuique redduntur? Iustum autem Deum onl
fatemur. Totum igitur ordine includitur. euibus
resilit e strato, et iam lenior voce cum ei verbum ne
facetet: Nihilne mihi, inquit, vel tu qui compulisti ad i
i

respondes?

C,art@0nfii

inquit; nec ob aliud, nisi quia ordinis non esr ut

mala diligat. Et ordinem ideo nrultun dilfuit, quia per
non dilfuit mala. At vero ipsa mala qui possunt non

rr

20. Cui ego: Nova nunc religio isthaec in te ince

lxdq OdrGEt. Andr. act. 4, soen. 3), inquam. Sed [r
ryl quod videhitur, per diem rcspondebo, qui mihi j

videtur redire; nisi lunae est ille qui fenestris fuli

::

19. Dupe astal a tdcut un pic. $i, deodatd, ridicAndu-se drept

definitiv, te-ntreb, rogu-te',
.l,ea Trygeliu pattrl:
urruu-?t
unde-qi
locul
luLu
yq.lx.
,,In uvr!s.r!,
,rr!r

,este, oare, Duntnezeu iust?" E[ t6cea, admirAnd foarte, qi,

ne-a mdrh-rrisit mai tArziu, ingrozindu-se subit de discursul
deo noub inspiraliune al coleg'ului gi familiarului s5u. Care
nd, el a continuat astfel: ,Dacd vei fi r5spuns, alhrrinteri, cumcd
mnezeu nu este iust, tu vei da seama ce faoi, tu, care m-ai
adineaori de impietate. Dac6, insd, a.ga cum ni se transnite
r?

iuruE invdldtura gi c.um sim;im noi prin necesitatea ordinei inseqi,

este just, distribuind frerdrria ceea ce i se cuvine, este,
bine,
vrzi
iust. Ce distribuire poate fi, insi, aceea, unde distinqia-i
Sau
ce distinclie, dac6-s bune toate? Ori ce poate fi gisit in
ruli?
Bfrrra

ordinei, daci prin iustilia lui Dumnezeu

li

se rdsplflteqte

riiloa fiecdruia dupi meritele sale? Pe Dunrnezeu, insd,

tr4i il mirturisesc ca iust. Tonrl este inclus, aqadar, in ordine." La
lure spuse, s-a-ntins inapoi in pat, qi, cum nimenea nu-i adresa

Irrurilor qi

Itici un cuvAnt, cu vo@a mai hlflndd: ,Nici tu, ntdcar', zi<:e. ,,cire

Ir-ai stdrnit la acestea, nu-ni rispunzi nimic?"

20. Cnruia eu: ,*AcuE, ci ateartd noutr neligie s-s obdtut

iflupro ta, cedezro' ('Ierent. Andr. act". 4, scen. 3), zic. ,Dar, ceea
rr. mi se pare pdrivit voi rdspunde la lunrina zilei. care mi se pare
rtl se-ntoartr deja, dac.{ nu-i cumva raza lunii (lea (lare se strecoarl

254

S. Aurelii

Aureliu Augustin, D*pre

ordinc

Cartzo

inti.i

255

De Oil.ine
fereste. $i-i de muncit, totodat6, I.icenliu, sd nu le-nghitd uitarea,

inducitur. Simul et agendum est ne tanta

r bunele tale. Altminteri, c6nd ar puteafretinde literele

sd nu le fie-ncredinlate lorugi acestea? I1i voi spune 1ie
ceea ce simt, voi disputa, pe cdt pot, impotriva ta, cdci.
md vei fi-nvins, nu mi se poete da mie un mai mare triumf.
vei fi cedat, ins6, fie gireteniei, fie unei anume acute erori

Licenti, absorbeat oblivio. Quando enim nostrae li

non sibi haec mandari flagitent? Dicam plane tibi
sentio, disputabo adversum te, quantum possu
eninr mihi, si nre viceris, maior triumphus dari

Si autem vel calliditati vel acuto cuidam i

hominum, quorum partes suscipere tentabo, c
imbecillitas tua, quae minus pasta erudi
disciplinarum t&ntum deum fortasse sustinerer
poterit; res te ipsa commonebit quantae tibi vi
in eum firmior redeas, parandae sint: simul c
istam disputationem nostram elimatius volo
non enrm eam grossis auribus debeo. Nam Ze
noster multa mecum saepe de rerum ordine
aui alta percontanti nunquam satisfacere potui
propter obscuritatem rerum, seu propter tempr
angustias. Crebrarum autem ille procrastinati
,.qy".adeo impatiens fuit, ut me, quo diligenti
copiosius respondere cogerer, etiam caimine provo,
et bono carmine, unde illun magis &nes. Sed n

tunc tibi legi potuit ab istarum rerum

st

remotissimo, neque nunc potest. Nam profectio ejuir

repentrns et perturbata fuit tumultu illo. ut

istorum venire nobis in mentem potuerit: na
relinquere mihi responsuro statuerat; et n

concurrunt cur ei sermo iste mittatur. Primum est..

debetur; deinde, quia cuiusmodi nunc vitam ducJ
etiam sic indicari eius in nos benevolentiae
postremo, quod in gaudio de spe tua nemini cedit.
et cLrrn praesens esset, pro familiaritate patris tui,
potius omnium nostrum, nrultum solliiitus erai

ingenii ttri quaedam scintillae, quas dilige

aninradvertebat, non tam conflarentur cura ,r."., q

incuria. Et cum te poeticae qt
-exetinguerentur
shrdiorum esse cognoverit, sic gratulabiiur, ur eunr
tua

geetientem videre iam videar.

oamenilor, al cdror rol voi incerca sri-l iau asupra-mi,

becilitateals ta, care, mai pufin pEscutd cu-nvdl5tura
plinelor, nu va fi putut, poate, susline un atAta de mare
Lnezeu, faptul insugi i1i va atrage 1ie luarea aminte c6te puteri
de dobAndit, ca sd te intorci mai int5rit la el; qi \teau, totodatE,
aceastl disput6, a noastri, si ajungd mai qlefuitd" c[ci nu o
rez unei urechi grosolane. Db fapt, prietenul Zenobiu a
at, adeseori, multe, cu nrine despre ordinea lucrurilor,
profunde ale ciruia eu n-arn fost niciodat6 in stare sd
dau satisfacfie, fie datoritd obscuritdlii lucrurilor, fie din cauza
mii timpului. El, ins6, a lbst pAni-ntr-ateta de neribd[tor
cu desele mele arnAndri, inc6t, m-a provoca,t pnntr-un poem)
prin care si n[ strdduiesc s6-i rdspund cAt mai diligent qi mai pe
lnrg, da. printr-un poem, qi inc[ printr-unul bun, de unde-l vei
i[bi 9i mai mult. Dar 1ie, atAt de-ndepdrtat de studiul unor astfel
de lucruri, nu 1i-a putut citi nici atunci, gi nu poate nici acum.
[Jtrtri plecarea lui a fost atrflt de precipitati gi atAt de perturbat[ de
Bcrel tumultl', incdt nu s-a putut sA ne vind in minte nimic
dintr-acestea: qi a hotrirAt, de fapt, sE mi-l lase spre a-i rdspturde, gi

urulte concurd sd-i fie Iui trimisE aceastd disputE: intdi, fiindcS-i
6ute

datorati; apoi, fiindcn se cade sd i se indice chiar gi

aEa

brrnrivoinlei sale fap tle noi cumcd ducem, acum, o via15 de felul
lirosta; in fine, fiindcd nimenea nu-l intrece in bucuria speranlei
lc se pune in tine. intrucAt, gi cAnd era prezent, era, datoritd
fumiliarit5lii cu tatil tdu, sau, mai degrab5, fa16 cu noi tof, destul
tLr preocupat ca nu cumva unele scAntei ale talentului tiu, pe
Irrre [e lua diligent in seam[, sd nu fie at6.t de aprinse prin precaulia
nrea, pe ott s-ar fi stins prin neprecaulia ta. $i, c.um va fi cunoscut
trrnrcts tu eqti zelos, p6ni gi-n poezie, se va gtatula astfel, incAt mi
H(. pare cril v6d de pe acum tresdltAnd."

256

8. AwekiA

De Otdinc

VtlL - Ljrcentius philosophiae amone suc,cerutus.

Monnica quod psalmi oersiculurn ad requisitct
egnessus

cantitaret. Liberalium disciplinarum

21. Nilril milri quidem gratius facies, inquit:

mobilitatem meam et puerilem levitatem ridebiti
aliquo vere divino nutu et ordine fit in nobis, non
dubitem dicere, pigrior sum ad illa metra subito
alia, longe alia nescio quid mihi nunc luce resple
Pulchrior est philosophia, fateor, quam Thysbe,
Pyramus, quam illa !'enus et Cupido, talesque
amores: et cum suspirio gratias Christo agebat.
ego haec, quicl dicam, libenter; aut quid non
Accipiat quisque ut volet, nihil curo, nisi quod
immodice gauclebam.

22. Interea post paululum dies sese a

Aureliu Augustia Desprc

otdinc

Cartza

infii

257

Licenpiu, apriru de amorul ftlasofi.ei, e citicctt de Monina

penhu cd a cAntut un tarset din Psalm, in priuatd. Lltilitatea

disciplinelor liberole.
21. ,,Nimic mai pldcut nu-mi vei face nrie", zice: ,dar, fie cd
ci +a-ntdmplat
in mine, printr-un anume semn divin qi ordine, nu voi sta
loiald sd v[ spun cd am devenit subit mai leneg fali cu acele
printr-o alt6, printro cu nrulhrl altd lumind strdlucitu-mi-a
nu gtiu ce anume. Mai frumoasd este filosofia, recunosc, decAt
dec6t Pyram, dec6t atotcunosclrta Venus 9i dec6t Cupido,
decAt amorurile de felul acesta", gi, suspinAnd, ii aducea
llfuniri lui Christos. Eu le-am prindt, ce si zic, sau de ce sd no
)t [)e aceste{r, cu pl6cere. Primeascd-le cine crrn weq nu-mi pasd,
doar cd md bucrrram, poate, peste.misurd.
i rfrde de mobilitatea qi uqurinla mea puerilS, fie

surrexenmt illi, et ego illa6ry416Lr nrulta oravi: cum

Lycentium succinentem illud Propheticunr laete
garrule: Deus uirtwtunl, cont)erte nos; et ostende
tuam, et salui erimue (P6of. ffi)UX, B). Quod pridie
coenam cum adt re+dsita natLuee foras e-xisset, [Col.
paulo clarius cecirrit, quam Lrt mater nostra ferre
quod illo loco talia r:ontinuo repetita canerentur. Nihil
aliud dicebat, quoniam ipsum cantil,enae modum
hauserat, et amalrat, ut fit, melos inusitatum. Obju
eum religiosissima, ut scis, femina, ob hoc ipsum
inconveniens locus cantico esset. 'Iunc ille drxerat, j
Quasi vero si quis hic me inimicus includeret, non
Deus exauditums vocem meam.

22. Lpi, peste puqin, +a milit de ziuE; ei s-au sculat, iar eu,
? rugatu-m-am multe, c6nd il aud pe Licenliu fredonAnd
iuros qi trdncinitor atotcunoscutul verset al Profetului:
al virtufilor, converteqte-ne pe noi; qi arat6-fl
Ta, Ei vom fi mAntuifl (Psal. LXXH, B). De fapt, ieri inci,
cini, cum ieqise sd-qi facd necesitdlile naturii, il cAnti ceva
i clar, ceea ce mama nu putu suporta sd fre contiuu c6ntate in
loc unele de felul acelora. El n-o fdcea, de-altminteri, de nimic
r, deciit nurnai fiindcd-nvdlase de curffnd refrenul insuqi al
purtilenei, gi, cunr se-nt6mpld, iubea inusitatul melos. La mustrat
;n r:l femeia. precum o gtii, atotre,ligioas5, pentru simplul fapt cd
lorlul insuqi era nepotrivit cAntecului. Atunci el a zis, glumind:
i0n qi cum, dac[ vre.un duqman md-nchidea pe mine aici,
ptrm.rereu nu va fi auzit, incaltea. vocea nrea.'

23. Ergo mane cum regressus esset solus,

uterque ob eamdem causam processerat)
lectutrum neum. Vrum dic mihi, inquit, ita fiat
quod vis, guid de me existimes. Atgue ego adoler
dexteram apprehendens: Quid, inquam, exist
sentis, credis, intelligis. Neque enin arbitror te f
heri tamdiu cecinisse, ut virtutum Deus converso
ostendat. At ille ctun admiratione recordaftrs: M

23. Diminea{a, aqadar, cum se-ntorsese singur, c6ci amAndoi

din acelaqi motiv, s-a apropiat de patul meu. ,,Spune-mi
tflr-odevdrat", zice",aga fac6-ni-se noud ceea ce doreqti tu2(', ce
trx:o1i tu despre minel?" lar eu, prinzdndu-i tinerelului dreapta:
,(ilea ce socot eu", zic, ,tu sim1i, crezi, inplegi. $i nici nu socot
6tr, incaltea, ci tu ai cAntat in zadar, ieri, atAta de mult. ca
l)rrrnnezeul virtu(ilor s6 1i se arate 1ie, convertitului." lar el,
urrrintindu-qi, cu admiralie: ,,Cel,a mlre[", zice, nzici qi ader,Srat.
lnSir6

258

S.

Aullii

De

Ninc

Liher

inquit, dicis et verum. Non enim meipsum parum

quod modo tam aegre avocabar a nugis illis ca
mei, et jam redire ad eas piget et pudet, ita
quaedanr magna et mira subvehor. Nonne hoc est
in Deurn converti? Simul et illud gaudeo? quod
mihi scrupulus superstitionis injectus est quod tali
talia cantitabam. Mihi, inquam, neque hoc displi
ad illum ordinem puto pertinere ut etiam hinc ali
diceremue. Nam illi cantico, et locum ipsun guo
offensa est, et noctem congruere video. A quibus
rebus pu as nos orare ut convertamur ad Deum, ej
faciem videamus, nisi a quodam coeno corporis
sordibus, et item a tenebris quibus nos error i
Aut quid est aliud converti, nisi ab immoderati
vitiorum, virtute ac temperantia in sese attoli?
aliud est Dei facies, quam ipsa cui suspiramus, et
nos arrtat&e mundos pulchrosque reddimus, veri
Melius dici non potest, inquit exclamans. Dei
suppreseiue quasi ad aurem: Yide, quaeso) qu
occurrerunt, ut credam erga nos aliquid jam
ordine fieri.
24, Si ordinem, inquam, curas, redeundum
ad illos versus. Nam eruditio disciplinarum liberali
modesta sane atque succincta, et alacrinres
perseverantiores et comptiores exhibet am
amplectendae veritati, ut et ardentius appetant,
constantius insequantur, et inhaereant postremo d
(l Retracil. eap. 3, n. 2), quae vocatur? Licenti, beata
Qua norninata, omnes sese erigunt, et quasi
mamxr, uoum lrabeas quod dare pmsis egentibus varii
mortis impeditis. Q"ib,r" sapientia crrm praecipere
ut medicum perferant, seque cum aliqua patientia
sinant, in pannos suos re,cidunt. Quomm concalefacti
tabificati, ecabiem voluptatum &erumnosarun
lilreiltiuE quam ut monita medici paululum dura et
onolffia perpetiendo atque subeundo, valetudini
Itrcigue toddanttu. ltaque illo summi Dei nomine ac

rrici pe mine insumi nu mE migcd pufin faptul c6, mai de

'And, cu greu md puteam despdrfi de fleacurile acelea ale
xr,ziilor *el-e, iur acum mi+ nrqine qi groaz6 a md-ntoarce la ele,
sunt indlpt totul la unele mdrele gi mimnate. Nu asta-nsearnni,
cu adev6rat a fi convertit citre Dumnezeu? ME bucur,

6, qi cd mi +a vArAt fdri noimd ghimpele superstiliei cd am

intr-un asernnea loc unele de felul &cesta-' ,Mie', zic, ,nici
una nu-mi displace qi socot ormcd line de nririfica ordine si
r cerra pAnE qi despre una ca asta. Cdci v6d cd acelui cAntec ii
'l rxrngma q{ noaptea, gi locr-rl insugi de care marna a fost of'ensatE.
(hr:i fap de care lucruri socoli tu, oare, cd ne rugdnr noi ca sd ne
'emvetim cflre Dumnezeu qi sd vede,m f"t" t.,,, dacd nu fap de o
ltemenea tinf, gi murdSrii ale corpulur, qi, iarigi, fap crr innrnericul
te converu,
brtru carele ne-nfaEurd eroarea? sau ce afua insearnnril a
insuli, fap
sine
intrr
qi
tenrperanld,
dnci nu a te-ndlp prin vinrrte
or imoderaliunes viciilo
der:6t numai gi numai
noi gi cdmia, atotiubit
,Mai bine nu se poate

260

S. Aurelii

i De Ordinc

Liber
',

_Aurcliu Augwtin, Despre

otdhw

Cattza

tntfri

261

tenquam sti1re contenti t,il,unt miseri, vivunt tamen.

autem viros, vel, ut yerius loquamtlr, alias ani
hoc corpus agunq iam thalanro suo dignas coniux ille

triiesc mizeri, trfliesc, totugi. Pe algi birbali, insi, sau,

vorbim mai adevdrat, pe alte inimiz, cdrora, cAt timp pun
nigcare acest corp, nu le este de sa1 si trdiascA, ci sd trdiascE
r, f __--r_
--i-if:--t
demne, de-acum, de cEmara sa de nuntfi le doregte mirificul
tu,
deircanrdattr,
du-te
Prin
urmare,
, optimul gi atotfrunrosul.
Muzele-acelea. Dar gtii tu m6car ce-ag vrea eu sd faci, totuqi?"
;.P,rrunceqte', zice el, ,,ceea ce-1i place!" ,CAnd P1'ram", zic,
",1i,
deasupra lui, pe iumdtate mort, aleasa 64, se vor fi omor6t,
m ai sd cAn1i, ai, intru durerea ins6gi, de care se cade ca
fuoemul tdu sE fie c6t mai puternic incins, atotconvenabila
blr,rrtunitate. Potoleqte exsecrafiunea hAdului libidou 9i a
{noendiilor inveninate, prin care-ating nenorocitele acelea: apoi
lnalga-te tcrtul intru lauda amorulrri p* gi sincer, prin care ininrilezr,
lnzestrate prin discipline gi frumoase prin virtute, se unesc, prin
fllosofie, cu intelectul, gi nu doar fugdresc moartea, ciqi chiar
fnfruptfl bucuria dintru viafa atotfericitd'" La asta, el, ticut gi
ounrpdnind, intr-o-ndelungd luare aminte, a plecat' d6nd din cap'{.

25. Deinde ego quoque surrexi, redditisque

25. Apoi m-am sculat gi eu, qi, dupd ce mi-am adr-esat lui
l)rrmnezeu vohrrile cotidiene, ne pornirdm sE mergem in sala de
hnie. Acel loc ne. era, de-altminteri, farniliar noud qi apt de a disputa,
lllrrd, din cauza cenrlui mohorAt, nu Puteam nicicr-rnr iegi pe cAnrp.
( )And iati c5, in fa{a ugilor, d[dum peste doi cocoqi, incepAnd o
lrrptl crunti. Ne-a plic.ut sd privim. Ce inconiuri, altnrinteri, ochii'
qi, de unde de neunde, sd nu
;x' unde srl nu-qi pitrundE iubinrl,
iunrredereze, cAt de cAt, r'AnduinduJe qi guverndndu-le pe toate!
ele, frunrselea raliunii, care gi-i atrage la
itori, oricun gi oriunde ponrnceqte sd fie

0989] optimus ac pulchen:imus quaerit, quibus non r

sed hate vivere satis sit. Vade ergo interin ad illas
Verumtanen, scis quid te facere velim? Jube, ait,,
placet. Ubi se, inquam, Pyramus et illa eius r
senrinecenr, ut cantaftrrus es. interemerint, in dolore
qrro tuum carmen vehementius inflammari decet,
commodissimam opportunitatem. Arripe illius fr
libidinis et inceudiorum vdnenatorum exsecrati
quibus miseranda illa contingunt: deinde totus
laudem puri et sinceri amoris, quo animae d
disciplinis et virtute formosae copulantur intel
philosophiam, et non solurn mortem fugiunt, verum
vita beatissima perfruuntur. Hic ille tacitus ac
consideratione nutans, motato capite abscessit.
quotidianis votis, ire coepramus in balneas. IIle eninr
nobis, cunr celo tristi in agro esse minime poteramlrs,
ad disputandum et familiaris fuit. Cum ecce ante
advertirnus gallos gallinaceos ineuntes pugnam nimis

Libuit attendere. Quid enim non ambiunt, qua

peragrant oculi amatum, ne quid unde unde i
pulchritudo rationis cuncta scientia et nescio
modificantis et gubernantis, quae inhiantes sibi
suos trahit guacunlgue atque ubicumque s quaeri I
Nan unde aut ubi non potest signtrm dare? Ut in ei

ipsis gallis erat videre, intenta projectius capita, i

conas) vehernentes ictus, cautissimas evitationes, et in
motu animalium rationis expertium nihil non
quippe alia ratione desuper omnia moderante.
legem ipsam victoris; superbum cantum? et mem
unum quasi orbem collecta velut in fastum dominati
Signunr autem victi; elatas a cervice pennulas, et in
atque motu deforme totum. et eo ipso naturae legibus

quorrodo concinnunr et pulchrum.

ed

de sau unde nu poate da ea un senrn?

intru ingigi cocogii aceia; capetele mai
proeminent intinse-nainte, penele de pe gAt umflate, loviturile
vt,hemente, atotprecautele evit[ri, gi, in intreagd migcarea animalelor
lipsite de raliune, nimic neplScut, ci o anume raliune superioarrl
Precum se putea vedea

rlinduindu-le pe toate. tn fine, insaqi legea invingEtomlui: cAntecul

ruperb, qi mddularele toate cvasistrAnse-ntr-un cerc, precurn irt

fnsnrl dominaliunii. Semnul invinsului, incaltea: penele de pe gf,t
rruulse, qi-n glas. gi-n migcare diform totul, qi, prin insuqi aceet
ltpt, nu qtiu cum Potrivit firii qi frurnos.

262

S. Auleli,

i De

Mine

Liher

26. Multa quaerebamus: cur slc omnes? cur p

dominationem in subiectas sibi fenrinasT cur deinde

pugnee facies aliquantum et praeter altiorem

considerationem duceret in voluptatem spectaculi: quid in

esset quod a sensibus remota multa quaereret; quid ru
quod ipsorun sensuum invitatione caperetur. Dicebanrus
ipsis; LTbi non lex? ubi non meliori debitum imperiunr

non umbra constantiae? ubi non imitatio verissimae

pulchritudinis? ubi non modus? Atque inde admon

i umbra Jonstanlei; unde nu-i imitalia acelei frumseli

unde nu-i misura?" $i, lu6nd Eeamq de-aci,

nohis ubique aliud [Col. 0990] quam rerum mol

considerantibus. Quen-r non probare nemo potest; sentire
r:urn quisque aliquid studiose agit, difficillimum att
rarissimum

- Oilo

27. Deinde postridie bene rnane alacres ad

locunr convenimus, in eoque consedimus. Et ego atte

in me ambobus, Hic

esto, inquam, Licenti, qua

tu quidem, Trygeti; nec enim parva res
de ordine quaerimus. Quid ego nunc quasi in sc[j
illa, unde me quoquo modo evasisse gaud
constitutus, copiose atque ornate vobis ordi
laudem? Accipite, si vultis, imo facite ut velitis,
neque quidquam de huius laude brevius, neque ut
videtur verius dici potest. Ordo est quem si tenueri
in vita, perducet ad Deun; et quem nisi tenuerrmue
viia, non peneniemus ad Dcun. Perventuros autom
potes? et

Dlspurr A DouA

sf,cUNDA

dua ad Deum.

cunci

o misurfl de-a privi un spectacol, ne-am dus unde ne

sesenr. lar acolo, prectm srr putut, qi diligent loarte (caci 9i
ile erau re@nte? gi cum putoau unele atAt de+senrnste sE le
memoriei a trei studioqi?) am adunot in aceasth parte a
ii nricile-ncerciri ale lucrului nostru de noaptea' Iar eu, ca
,i crr1 sdnEtateaa n-am nui f6ort nfuruic alta in ama zi, danflt
lnainte de cin62s, am ascultat dinrpreunE cu ei, Precum
uiam zilnic, o iumritate de volum26 din Virgilir.r, peste tot
mai nimic alta in considerare dec6t nurnai m6sura
ilor. Pe care nimenea nu Poate s[ n-o aprobe; s+ simt6,
cum fiecare face ceva zelos anume, atotdificil gi-atotrar

quando poterant tam insignita trium studiosorum

effugere?) omnia nostrae lucubrationis opuscula in hanc
partem contulimus. Nihilque a me aliud actum est illo di
valetudini parcerem, nisi quod ante coenam cum
dimidium volumen Virgilii audire quotidie solitus eram, I

lX.

Cartrzrtnrfli ?fi

26. Multe ne-ntrtbar[rn, de ce toate a$a' de ce, din cauza

inaliunii asupra gEinilor suPuse lonlqi, de cQ, apoi, flnsuqi
cnrl luptei ne-ducea pe noi c6tva gi in ciuda acedei cercetEri
tnalte, intrr voluptatea spectaoolului: ce anume sA fie intru
i eue sd caute multe tndepdrtate de simguri; ce, iarEgi, care s5
hue prins de chenrarea sinrlurilor insegi. Ne zicearn nou6 inEine:
lnde nu-i legea; unde nu-i maibunului datorata putere; unde

spectandi modus esset, perreximus quo propositum erat.

ibi, ut potuimus, sane diligenter (nam et recentes res eral

Illsputlrro

otdine

Aurclia

lX.

Ordinea, duceldT cdtre Dumnezeu'

27. A doua zi, apoi-.

in prour, ne-am adunat zelogi, in locul

in aelagi scop? la sfat' lar

ohiEnuit, gi ne-am azet dimpreunil,

tru, atenti

fiind ei, am6ndoi, la nrine: ,Aci fii-mi", zic,

nSre

"At P"F,

l,itrnliu, qi tu, de asemenea' Trygeliu, cdci nu un lucru mdiunt se

tklzbate: despre ordine ne-ntreb6-nr, incaltea. [,a ce sa vd Lnud eu,
ur:um, vou6, copios gi-nflorit, ca qi cum m-ag oIIa in acea rqcoal[,
rle unde mi bucur cd,-ntr-un anume chip, am dezertat, ordinea?
Arc.ulta1i, de we1i, ba chiar faceqi bine Si YreF, ce nici nu s poete
rpune nimic mai scurt decAt acestd laud6, 9i, preo'mr nri se pary
tnie. nici mai adevirat! Ordinea este aceea, care, dacd o vom fi
fi
linut in via1d, conduce la Dumnezeu; 9i pe care, dacd nu o vom
linut in via{[, n.r vorn ajunge Ia Durnnezeu. Noi, insd, de nu

264

S.

Awulii

i De Od.inc

Aureliu A

Li,ber

versari debet atque dissolvi. Vellem adessent

nobiscum his negotiis solent interesse. Vellenr,
posset, non istos tantum, sed omnes saltem fa

nostros, quorum serrper admiror ingenium,

rnecum habere quam vos estis intentos; aut certe
tantum Zenobium, quem de hac re tanta moli
nunquam pro ejus magnitudine otiosus accepi
quia id non evenit, legent litteras nostras, qr
instituimus jam de istis rebus verba non perdere,
ipsas a memoria fugaces; scriptorum quasi vinculr
reducantur innectere. Et sic fortasse ordo ipse pos6
qui eorum procuravit absentiam. Nam et vos p
in rem tantam, quia solis perferenda imponitur
erectiore animo insurgitis; et cum illi legerint qui
maxlma cura sunt, si quid eos moverit
contradicendum, alias nobis disputationes di
ista procreabit, seque ipsa successio sermon
ordinem inseret disciplinae. Sed nunc, ut promi
Licentio, quantum res patitrrr, adversabor; qui
causam iam pene confecit, si possit eam defenei
muro stabiliter firmeque vallare.
u

Ordo quid. Ut coercendi aemulationb et inanis

motus in adolescentibus, qui dant operam litteris.

Cartca tntdi

265

]I'{)sul')trrro11.tlt:ia
rgtrll 1re ttrittr:, itr privinla-voastr[, spiriilrll f
a'rtotrliligorrt
c''art:-vtt-sir-zitl['
Tte]"'ie,
va s[ ujurlgem'
,eritrr
"i, noi
A's vrea t"rr sri
attastit'
chestiurtea
5i'linfoeziti
,i,i,"iArr,."
astl'el dc trcr]Itri'
;i,; [G cci ctr-s ir,.l,r,bgttl'-r'qrreun6 cu ,l.,i in
ilotltrrT rlirttllrertrrti r;u
vr'(lu ell, t]e s-ar 1>ute-rrt'5mpla, sir-i dllll
chiar
,,,'""."i, rttnr srrnteli,,c'i, rlt' doar 1le' atx:gtiu' ci' de trtt
i ,i; tnrrriti,r.l; tt.gtri, c.5r'tra I)unrroo. eu^lt: adnrir jn83niul'

jam, nisi me animus de vobis fallit, praesum

speramus. Diligentissime igitur inter nos ista

X.

ordine

i;l;,:;i;,;;;,;i, f"',*..",

'l]n:l:11

rale rlesprt': Itt"'rttl

1'rura'rd el .tatt:u la

l-,,,,, or.,t rrit:i.tiatii li^iqtit ,e rrtiisura.,r6rirnii ln.r'rrltri

r,ill ei st:rit:riltr tl()i1sl1oi
tr6i. l)r'rr, fiirltlcir mt s+t-tttAnrl)Iitt ir^sla, 19r

;;;;,;,;

ni'i rr. trrtvi.rl tles,t'r.'

i','i,,ar.,r,,, irtslittrit deia sir ri, se piardir
[t46 t:tt IIleIlr()rrtl'
[ugut:'e
de
[r[ rlt, [ur:r'uli, 9i lucnrrile insele, iltAt

r*, la,1ul s.rir:r'i1rr, pri, t;r'rrc si-r-i fi. rearltrsir'

",, ,.i
;,0;';;;it,;lt)l i,,rtr, ordinea ins[Ei, <':artr s-a-ntlriirt rlc alrsr:rr1ir
se irnpurxr nou[.rle prrrtat 1inqu1
, il,i,i qi v,,i, de.igur; fiirrclcd ni
tArrrl
tru spiritul rttai lre{lz'
ridicali
lir1,r atAtrl cl" ,tinr",, vE
"i
"i
de
griiir'
nure
ceanrai
avertt
noi
r:are
})utlartl
t'lii'.,il.it ei, fa{ir rlo
a(r(r'lslil
va [i rniEr:al ()eva !i])re tlrxttrazitert"' insiqi rlisputa
tlo-i
'u,,'1rr,,.,.r,,
nl-:t'::ll'.,;,
s]]i;tlsilre'a
qi
ins69i
disputo'
altt,
,t,,ui
<fuPit
;,; i;;;;; I;" si[e-ntru t'tt]i"*" rlisciplinci' Dar' ar'rrrrt'
sitll;'
irl
,t r.,rr, fr.."ril., i Ilr[ voi int;ontra, pe t:At o pernrito,lucml
tle'<r
1'roatc' t':l'
i;",,riir,.,,rr.,.i-a-n.:treiat ntai t"le tot cauzal
rle{inilici'"
*tot,.,.rli,; iut[ri prin zirlul apdr5tor al
i,'-r,,i,i,n.,irt

' i;

Ce.-i
f

28. Hic ubi eos, silentio, urltu, oculis.

atque immobilitate membrorum et rei magnitudinell
@rrunotos. et audiendi desiderio in-flammatos esse corul
Ergo, inquam, Licenti, si tibi videtur, collige in te qui

virium potes, elima quidquid hahes acuminis, et

quid sit definitione complectere. Tum ille ubi
definiendum cogi audivit, quasi aqua frigida asp(
exhorruit; et hrrbatiore lrrlnr me intuens, atque, ut fit,,,
trepidatione subridens, Quid hoc est rei? quid quasi
videor, inquit? an vere nescio quo adventitio spiritu
credis inflatrm? Statimque sese arimans: Aut fortasse,r

ordinut...

28. Aci, trulu, prin tlcere, lrrivire, '-'t:hi' st'rsllelrsnrrleil \sr

rle nri'r"a1i
rlrilittrtea rudclularelor, i-a'[ virzut td st-tttt, \si-ntiestrrl
as':trlf it:
de-a
n i.rirrr*. subier:1ului, 9i aprin;ii de tLrrinlrr
so
irt t.irre, de 1i Pare' t1A1 .riri
n;;r;;; r1", ,Li.en1itr, s;enae
a, irr starre. asout(l tot ct:ruit tlt' ai mai a'strrrlit Ei
itr"-1,ri".i
"gii ,le{i.itie cc
elilc, ca, ordi,ea!" Aru,'ri' r'l'
,;;;;;;;ti";i;;t*r'-,,
.a.utrlo
t-'a 9i str'rPil r:r-r
iiu,t.r.-u uuzit c,,nstrArt.s s[ tlofincascir, s-n-ngrozil

26

,,De

S. Aurelii

Mine

Aureliu A

Litur

ord.ine

,rSatr. proate" . zit,:,'" e ceva cu ntine."

aliquid mecum est. Pauh-rlumque siluit, ut in defil

Cartea tntdi

267

A tdcut. apoi, pulintel,

fi

condus Ia definilie Lr)t ueea ce avea el cunoscut

ordire. Agri, mai indlldtor: ,,Ortlinea", zioe, ,,este cea prin
rr>s nrArrarte!8 tttate, Jle carc le-a constituit Dumnezeu."
qi curn l-ar

quidquid illi de ordine notionis erat, [Col.

conduceretur. Deinde erectior: Ordo est, inquit, per,

aguntur omnia quae Deus constitr-rit.

29 ,,Oe". zlt: eu,,,Dumnezeu insuqi nu fi se pare 1ie a fi

rut lrrin ordine?" ,,Bine-n1eles", zice el, ,cd rni se pare'" ,Pritt
Irurre; ,f)umnezeu este ntAnat", zice Trygelitr. ,,Ce, care-va-s5-zic[",

reit'),,,pc Christos, ('arele a gi venit Ia ntri prin ordine qi Ef zir:e

rrrc5 El a ftist trimis de cdtle DurnnezeuJatdl, tu il negi c.a

l)ac6 DumnezeuLr trinris, prin urrnare, pe Christos,

prin ordine, qi nu neg6rn cunrcd Christos este Dumnezeu,
tlrar le rnAnd pe toate, ci este mAnat chiar gi Dumnezeu prin
line." Aci, Trvgeliu. cuprins de-ndoiald: ,,Nru gtiu", zitx), ,,in t:e

Irrrrrr:zeu?

agit omnia,

sed]

rroi,

agitur ordine etiam Deus. Hic Try

.ddrrbit"t.: Nescio, inquit, quomodo istuc

acci

Deuln enim quando nominamusT rron quasr

ipse Christus ,occurrit, sed Pater. Ille aute
occurrit, quando Dei Filium nqminamus. Bell
facis, inquit Lycentius. Negabimus ergo Dei I
Deum esse? Hic ille, cum ei respondere pericu
videretur, tarneir se coegit atque ait: Et hic quidem
est, sed tamen froprie Patrem Deum dicimus, Cu

proh nefasl pene omnium, quasi vero gloriandi

inter nos illud ageretur. Cujus motum animi
objurgarem gravioribus verbis, erubuit: qua
perturbalione animadverti r,identem Iaetanl
T'rygetium. Et ambobus: Itane agitis, inquam?
vos movei qtlilius vitiorum molibus atqlre im
1

sr vrderetrsl quarn ctto, quam statlm) quanto

productiui euml verteretis in fletus. Miseri, nescitid
sumus? Derne[sos quidem esse animos omn
I

il nurnim, incalteer, pe Dumnezeu,

minte
Christos Insugi, ci Tatdl. El ne
in
bunioard,
ne ocuri,
pe
Fiul lui Dumnezeu.' ,,firumo!,
il
numim
atunci
oind
ins5.,
rr'6,
ru faci", zice Lit:en1iu. ,!bm nega, deci, cumcd Fiul lui
nczeu este Dumnezeu!?" Aci, el, deqi i se p[ru pericul.rs a-i
rpunde, s-a concentrat^totugi qi a zis: ,,$i EI este, bine-n1eles.
rrnnezeu, dar propriu II numim, totuqi, Dumnezeu pe Tatdl."
ia eu: ,,Mai bine opregte-te",-i zrc,,,intmcdt Fiul nu irnpropriu
rrumit Dumlezeu." Dar', cum el, pdtruns de religie, mr mai voia
li m[car sE mai fic scrise cuvintele sale, Licenpu stdruia, ins6,
rdrnAnI, se disputa. iat5, intre noi una ca asta, precum in s.npul
rdei de sine, dupd obiceiul copiilor, sau, mai degrahd, vai,
Itclegiuire. aproape al trrtrrror oamenilor. A cirui agtape a spiritrrlui
n () rnustraln cu t;uvinte grele, el s-a roqit: la care pertrrrbare a
Iri, l-arn oLrservat pe Trygeliu rAzAnd gi bucurAndu-se. $i
utuAndur()ra: ,,Ohinr aga far:e1i vui, oare", le zic eu. ,,Nu vd rniqci
()are" in ce narnile tle vicii qi-n oe-ntrrneric al lrrostiei sunteln
lxr voi,
trlrrisali qi rre-aooperint? Asta estc) oare, acea de cu pudn mai naintc'
Hl(xltie qi trezire a voastrd intru Durrrnezeu qi-ntru adevdr, dc rure
Irr{ bucurarn eu, proshrl de minel? O, de-a1i vedett voi, fie qi t:u
ur:hii atAta de rniopi ca rrtine. in ce pericole zdcem gi demenla
,lr'rrui rnorb o indicd rAsul trcestal O, de-a1i vedea, gi, cu cAt mai
r|:1;arte, cu atAt rnai iute, cu-atAt mai pe datd vi l-a1i preface pe el
ir plAns! Nenorocililor, nu gtili unde sunteml? lacdtE, tuturor
i1,

.-o primesc, l,r. u.tu. Car-d

268

S. AurcEi

i De Oilinc

Aureliu Atqttstin, DesPrc ordinc

Carna

tntdi

269

:"g,ffi::frH*xt,fr

stultorunr indoctorumque commune est, sed

atque eodem modo demersis opem saprentra et
porrigit. Alii sunt, credite, alii strnt qui sursum

Nolite, obs
,tli q"i in profunda' laxantur'
o
,-,1'

-: - mihi sint
^l-+ vulnerq
ge.nirrr"" .nihi ,,ris.tias. Satis
-:I-:
quae ut sanentur-. pene quotidianis .fletibus'l
rogansl indigniorem tamen esse nte qur tam crto

q.il.r, uoln, ft"p" ,rr"roetipse convinco' |ofite, th

si quid mihi amoris, si quid necessitudinis det
intelligitis quantum vos diligam, quanti f
quantum me cura exagitet rtlorum. vestrorum, sl
,rrn q.,.r, non negligatis, si denique, Deo tes
mentior, nihil me plus mihi oPtare quam
rependite mihi beneficium. Et si me magistrum l
vocatis, reddite mihi mercedem' boni estote'

30. Hic ubi, ne plura dicerem, lacrynnae nihi I

imposuerrrnt, L)'*ttit" rnolestisEime ferens' quod

scribebantur, Quid enim, ait, fecimus, oro te?

inquam,
illa schol
pueri non utilitate atque decore drscrphnarum
inanissinrae laudis amore ducerentur, ut quosdanr

i
Itrxlemn eu, totuqi, decAt sE fiu
de
cAt
datorali
I)e-mi
voiesc.
cAt m[ munceqte gnla
i,,f,,[g"+l cAt v[-ndrdgesc, c6t vE prefuiesc'
nu md negliiaqi' daca'
sE
denm
d"-"
i,in a? *"*""t1"
"'

"";;;, mie Du mnezeu' nu mint cumcd nu-mr

Itt urma urmei, martor

nu-mi refuzatri' rogu-\'i'

rloresc mie ninric mai nrult decflt vou6'
dagi-mi
daci mE numili cu plhcere pe mine magistrr'
ln:neficiull
$i,

rhsplata:

fili buni!"

Iucnrrile-nri impuserd
30- Aci, turde, ca sd nu ac mai multe'

nl
fu
ru

nd atotn
rogr'r-te?'

t[u? Tir

ruE-ngreloqa P
pAnE-ntr-atAta

tmonrl laudei

aliena verba recitare non puderet, [Col'

exciperentque plausus (o ingemiscendurn mal

eisdem ipsis qrrb.um erant illa quae re-citabant'
quamvis nihil unquam, ut opinor, tale feceritis; tan
in philosophiam, et in eam vitam.gt^" me ta
occupasse laetor, aemulationis tabificae atque t
caete.tit
iactantiae ultimam, sed nocentiorem
".*
et
ac
proseminare-conamrnr:
pestem introducere
'qrniu

ab ista vanitate morboque deterre'o, pign'

ua *oA" doctrinae; et ab ardore ventosae famae

de felul acesta, vd sfo4a1i,

tot,gi,

ci, in sfflrqit, am
dintre
rduficdtoare
mai
cea
Pe
eu m6 bucur

Putrificatoare gi a intrufelirii
nrorbul gi vorritatea eceasta' vefi
ile doctrinei, 9i, resPingi de la

v*

torprem inertiae congelabitis. Me miserrm, sr

ttle" etiarn nunc Per[eti, * quibus vrtia {.e1c
"rit
aliorunr vitiorum successione non possrnt' rroDao
Lycentiu's, quem purg&tioree Iuturi simus' *o99
p". o*ti" q"ae diligis, ut ignotum nobis

fur

"io*o**

rle ndne, de-mi va fi

de la csre sd nu se

vicii!" ,Vei iudeca t

tu' te rlglm sd ne<l
p".S"d.'A"r.r, in numele a tot ce-ndrdgeqti toate acelea' ca ofi
fie gterse
ierqi noui pe asta qr sd porunceqti sd

270

S. Aurelii

De Ordine

Liber

atque illa onrnia deleri iubeas; simul, ut parcas e-tiarn tal

quas jam non herberrrus. Non enirn aliquid ir-r li

translatum est eorum qLrae a nobis multa disserta
Prorsus, inquit Trygetius, maneat nostra poena, ut ea
quae nos illicit farna, flagello proprio a suo arnore deter'
Ut enim solis amicis et familiaribus nostris litterae i
irrnotescant. non parurn desudahimus Assensus est il

XI. - Monnica ob serum non arcenda a

phiLosoph

disputatione.
31. Atque interea mater ingressa est. quacsrlT tq
nobis quid promovissemus; nam et ei quaestio nota
Cujus et ingressum, et rogationem culn scritri nostr()
jusliss,:rn, Quid agitis, inquit? Numquidnam. in, illis
iegitis libris etiam feminas urrquam audivi in hoc
diiputationis inductas? Cui ego: Non valde curo, ir

superborum imperitorumque judicia, qui similite

legendos libros atque in salutandos hornines irrrunt'
quales ipsi, sed qualbus induti vestibus
eiirr,
"rgitarrt
ct quanta pornpa rerum fortunaeque praefulgeant'
enim in litteris non multum attendunt aut unde'
quaestio, aut quo Pervenrre disserentes moliantur, qu
ab eis explicatum atque confectum sit. In quibus ta:
quia nonnulli reperiuntur guorum animi cr-intemnerrdi
sunt, aspersi sunt enim quiLrusdam t:ondimt
humanitatis, et fncile per aureas depictasque januas
sacr'osancta philosophiae penetralia perducuntur; satie
feoerunt et majores nostri, quorum libros tibi nc
legentibus notos esse video. Et his temptiri-lrus, ut
vir et ingenio et eloquentia, et ipsis insigrri
"J"t"r,r.,
rnuneribusque fortunae, et qucid ante orlnia est, n
praestantissimus Theodoms, c[uem bene ipsa nosti, id
,a ,rrr,." et apud posteros nullum genus hominu
"t nostrorum ternporum jure conqueratrrr' Mei t
litteris
Iibri si quorlrm forte manus tetigerint, lectoqre meo nor
non dixerint, Iste quis est? codicemque proiecerint; sed

$f.

n*ai. ery*ti*, n"tp* rra*

Cafieatntdi

271

oruqi, totodatd, gi tdblileleso, pe care mai nu Ie mai avem De fapt

,ri"i .r, s-a transcris tnc6 nimic in c[r1i din cele multe pe care
Ie-am dezbdnrt." ,Ba, dimpotriv[", zice Trygeliu, ,si r6mAn6, spre
pedespsa noastfi? absolut totr-rl, ca prin ea insdEi, ftry,. ?re ne:a
8edus, s6 ne-ndepdrteze de la amorul sdu cu poropriu.tr bici. lntrucAt,

gi de ie vor fi cunoscute, bundoard, aceste scrieri numai amicilor

gi familiarilor nogtri, nu Yom asuda mai pu1'n'" El ia asimlit'

Xl. - Monina rtu era de etclus, din couza serului, de la disputa

.fiLosoficd.

31. $i, aga, a intrat, intre timp, mama qi s-a interesat cAt
tnaintat[, intrucAt qi ei ii era cunoscutd, chestiunea Ale cflrei
intrare qi lntrebare, .orn poruncii, dupi obiceiul nostru, sd fie

ln scris: ,Ce ficr-qi?", zice. ,,A.uzit-am eu? oare, cAndva,

p" care voi Ie citili, implicate 9i femeile in acest gen
"54,
;" eu: ,Nu-mi pasd mie cAtugi de pu1in", ii.zic,
C-ft
rle disput5?';
qi nepricepulilor, ctrre dau nival6-n citirea
judecata
superbilor
,,cie
salutul3l oamenilor. C[ci ei nu cugetd
ca-n
intocniai
i:e4ilor
rricidecum <r fel sunt ei inqigi, ci cu ce fel de vestminte-s imbr[ca1i
pi cu cAtd pomp[ a averilor gi a norocului sd se poleiasch' Agtia,
ni"i itt sc.i..i ., p."t gin, de-altminteri, seama nici de unde-i
thestiunea, nici unde pun la cale disputatorii sd ajungi, necum
ce s-a explicat sau dedls de cdtre ei. intre care, t.tugi, fiindci se
gd*sc ,rii, ale cdror spirite nu-s.de dispreluit, c6ci au fost stropili
.r.. ,r,"I" condimente ale omeniei, 9i se conduc uqor, prin portile
tle aur gi-mpodobite cu picturi, Ia penetraliile sacrosancte ale
filosofiei, au gi f6cut desh-rl pentru ei 9i strdbunii noqtri, ale cdror
d4i, citite da cdtre noi, I'Ed F"-I, sunt cunoscute' $i-n timpurile
"5
uoestea, ca s6 Ie ornit pe celelalte, barbatul, qi prin talentul innSscut,
qi prin elocinl[, gi prin insegi insemnele stirii sociale, 9i prin
,tarurile so4ii, gi, ceea ce.i mai nainte de toate, prin minte,
atotprestantrrl Theodo." p" care tu insili iI cunoqti bine, face
*stalincAt, gi acum, gr-n generagiile urm[toare, nici un fel de oameni
ri nu se piAngA pe drept de scrierile tirnpurilor noastre C64ile
.le c5.ot mAini Ie vor fi atins, poate, 9i, citind
rnele, insd, dac'A
"ei,
numele meu, nu vor fi zis: uAsta cirre mai e? >, qi nu vor fi arrncat
,xrdicrle, ci, fie curioqi, fie studiogi, nedispreli-rind sardcia pragului,

rxrnsemrrate
ln aceste

272

S. Aurelii

De Ordine

Liber

pent:xerint: rtle ttr(iuIn phiLrsrtllharrlenl n()rr rnoleste fcr'

,r"., ,-1.r"rrr,1uatrt rstorrt In (Iu()Irtlrn rneis litteris ser
nrisr:etur, fortilsse conterrlnellt. Surrt enirrr rrr-lrl [Col'
s,rlunr litreri, qrr,rd t:uivis rlist:iplina.: liherali, rretl
philosoplriae sa(.is est, sed srrnrnto apu<.I suos loco ni
I),rt:tissilrr-rr:urI1 alltetrr lrrlminrrln litterae etiartl stttr.l

phil, rsr-rplrat(-)s, e1 rnulto vili<irar forturlarunl Serl

tlrnlint:nt: qrri tanrorr tantn ingerrii virtutistlrte ltlr:tl ftrlsr:rt
rrt trona slla ouill qualilrr.:t hujusrrerttrrtli notrilitate nt
r, xl,r vcllcrtt, etiamsi [rcsser)t, r,rl]a rrrltrlitiorte rnutitrcr.
dt',orit, nrih.i rrl:de, l.ale lrtttuitrulrl EUrrLrs, r:ui lrltrs plr
h,c ipsrrrtr, rluia necrrnr philosoplraris, tluarrl si qtrid,

aliud, atrt jur;unditatis trut gravitatis invenerit Narti

ferninae srnrt apud v(]teros plrilrsoplratacr, et philrsol
t-rra rnihi pluriruuttt plat.:et.
IJ2. Nanr ne quitl, rtlater' iglrxxes, ltoc grt-re.;urrr ver]
philos()Irhia notnirralrrr, Itrtirre anxrr sapierltiae dioi
Unde etizrm divinat: Seripturae qlras vohertre
rrnrplr:oteris, rton,ttltrtino philosophtrs, setl philrsol
htrjr-rs rrrtrrtrli evittrrttlrts at<1ur: irrirlendos esse prae(xl)l
(Coloss. II, 8). Esse auterlr uliunt nrundum ab istis trc
(1.1t)

rerttotissimrtrlr, quenl paucorlrm sant)rulrl intelle

intrretur (I Retract. cap. 3, n. 2), satis ipse Chri
signilitu1., tltti non dit',it, Regrnrn rneurrr nort est de n
sitl, llegn.um mettm non est de hoc mundo? (Ioan.
36.) Ntrnr tluisqrris onrlelrr philtlsophianr fugierrdalr 1
nihil nos vrrlr aliud, [Col. 0994] rluarn rl()n a
sapientiarn. Contenrnerem te igitur in his litteris nrei
sapientirilIl n()Tl tlntares; rlon autenr (l()nterlulereru) sl
rrrecli,rcriter (ullares; multo rtrirttrs, si tantunt quanturu
arnares sapientiflrn. Ntrnrl vert.r curl earll rrrr lto lllus t1
rucipsum diligtrs, et novr:rim guunhrrn nle cliliga.s; tin ea tanturtr profeceris, trt iarn net: cluiusvis irrt:o
[ortuiti, ne(l i[)sius nrortis, quod viris rloctissi
<lifficillimurrr est, h,rrrore terreans, {IuaIII suIIrIl
plril,is,rphiat) tlrccrtl ()mnes esse (xlnfitelltttr; cgone rne'
lilrentt:r ti].'i etiam tlistliptrltrnr dnh,ri'

Bf.

Auruliu Atryuatin, Desprc otdiru

Cortm

tntii

273

ie vor fi hot5rflt si intre, le vor suyxrrta, nrr cu greu, cd eu filosofez

dimpreund cu tine, gi pe nimenea dintre aceqtia, ai rdror cuvAnt
ie amesteci-n scrierile mele, cr.r siguranld nu-l va disprelui. Cici
tunt nu doar liberi, ceea ce oricirei discipline liberale gi, cu atAt
nrai nult, filosofiei, ii este de sat, ci-s ndsculi in cel mai de seam[
loc intre ai loruqi. Scrierile atotdocfilor bArbali ii cuprind, incaltea,
filosof6nd pAnil gi pe cizmari qi categorii cu nrulhrl mai vile prin
overe, care strdlucirfl, insd, printro at6ta lunrind a ingeniului, incAt,
chiar de-ar fi putut prin vreo condilie anume., n-ar fi voit s6-gi
rchimbe bunurile loruqi cu nici o nobilitate de felul acesta. $i nici
nu va fi lipsit, crede-m6, genul ecesta de oameni, cui si-i placd

tnai mult insugi faptul cd filosofezi dimpreunE cu mine, decAt

fi gisit aci, fie incAnt6tor, fie grar,. De fapt, qi la cei
rlin vechime sunt gi femei filosofAnde, qi qi filosofia ta mie imi
place cel mai mult.
orice alta va

in definitiv, ca sd nu ignori nimic, mami, acest cuvAnt

prin care-i numitd filosofia, se zice in latineqte amorul
lnlelepr:iunii. De unde chiar Ei divinele Scripturi, pe care
lembrdliqezi cu ardoare, nu ne invafd cAtugi de pulin cumc6
32.

grecesc,

filosofii, ci filosofii lumii acesteia sunt de evitat qi de luat in derAdere

II, 8). Ce este, ins[, o altd [ume, atodndepdrtati de ochii
rn
(Lib., I; Retmct.,
r,
Carele nu zice,
,i
nrea nu este din
n(
e socoate cumcS

((b/os.,

lrebuie alungatd intreagd filosofia nu voieqte absolut nimic alta

rlt:c6t numai gi numai ca noi sd nu iubim ingelepciunea. Te-ag
rlispregui, prin urmare, pe tine, in aceste scrieri ale mele, dacd n-ai
vorbi inlelepciunea; nu te-aq disprelui, incaltea, de ai iubi-o
rrrediocru; qi, cu multul mai pu1in, de

ai iubi atAt cAt mine

hrlelepciunea. Acum, insd, cum o-ndrigeqti cu multul nai mult

rlecAt pe nrine insurni, qi qtiu c6t md-ndrdgeqti pe nrine. qi cum ai

lrtaintat intru ea pAni-ntr-atAt, incAt nu doar <;5 nu te mai

hrspdimA4i de oroarea rryeunui neajuns fortuit, ci, ceea oe Ie este
rrtotdificil pdni gi bdrbalilor atotdoqi, ni<i de a rnorfii insegi, fapt

il mdrturisesc cumcd este culrnea supremd a filosofiei,

Iru md voi da eu, orilrei <u pldcere qf discipol fe7"
po care togi

274

S. Aurclii

i De

Oilitle

Liber

33. Hic illa cum blande ac religiose nunquam me

mentitum esse dixisset, et viderem tarn multa nos verha
ut neque scribenda non essent, et iam libri modus esset,
tabulae reliquae forenti placuit quaestionem differri, si
meo stomacho parcerem. Nam eum' plus quam
commoverant ea quae mrhi evomenda in illos ado
necessario visa sunt. Sed cum abire coepissemus:
inquit Lycentius, quam multa et quam necessaria
te accipienda per occultiesimum illum divtnumque o
etiam tL nesciente subministrentur. Video, inquam, et i
Deo non sun; vosque ipsos qui haec advertitis ob id
praesumo fore meliores. Hoc fuit tantum illo die

Cortco

tntii

275

atata
33. Aci. cunt ea a zis cumcA eu nu arn minlit niciodatd
incAt'
cll'inte'
multe
mult, qi vizui cumc6 noi am rostit atAta de
iL! --- ^fA-^ir qi
.i
i .r, *."., de nescris, dar qi cartea tre'buia sd aibd un sfArqit'
i tirblilele nu nui erau de aiuns, nri-a plflcut rn sd {ie amAnat6
mi l-au
rstiunla, ca s6-mi cru1, toiodati, qi stomacul' Ceci
sa
necesar
sau
rni
ce
cele
Perut
mai mult dec6t voiam,
Dar'
adolescenli'
gum
ace'stor
rlau pe gur[ afar[ impotriva

a"ur,, .a"pt""em: ,[a aminte", zice Licengru, ,i"At 9." r.nulte d.<n1
n",r""".. ,ror-rd de primit ca-nv615nrr6 de Ia tine ip "it:.]'Ttu1j
ordine divini!".
qi atotcunoscura
atotcunoscuta oruu
nurrhca qr
p;n mirifica
pnn
iln aiutor,
l'ug,'
"i"a.,
cuncE voi ingivi'
prezum
Dumnezeu;
lui
ingrat
9i
,-gi'""-l'*.*,
mai
le-ntrezflri1i pe-acestea, vef fi, prin insuqi faptul acesta'
i." A<resta doar a fost negop-rl meu in zrua &ceea'

CARTEA

LIBER SECUNDUS
in

Disputationes hoc libro duae continenlur,

quibus dum Ordinis definitionem etcpendunt
colloquentes, i.ncidunt in uaias quaestiones, scilil:et:
quomodo sapiens cum Deo maneat immotus: an
etiam ea quae perperctm ab hominibus ftunt, e.r Dei
ordi.ne agantur; utrum Deus justus esset ante
originem mali; utrum er Dei oxiine malum erortum
sit. Agitur demum fusius de recto studendi ordine,
qui postulat ut informatis rite moribus, et comparatis
humanis disciplinis promoueatur animus ad aliora
et diuina percipienda.

Dlspurrtto
I. - [Col.

oceastd carte sunt coniinute doud dispute,

tn care, tn timp ce curnpdnesc de.finipia ordinei,

conlocutorii se abot osuprc, unor oarii chestiuni:
bundoarfi: in ce chip tn{elepcittnea rdmi.ne neclintit
cu Dumnezeu; dacci Si cele ce-s fcicute rd,u de cdtre
oameni sunt rcinduite dintru ordinea lui Dumnezeu;
dacd Dumnezeu era just tnainte de or@inea rdubi;
clacd rdul s<t ndscut dintru ordinea lui Dumnezeu.
Se discutd, apoi, pe ktry, despre drcapta ordine dc<t
studia, utrc Smshileoit ca spirilul, fonndndu-gi dupd

cutumd morauurile gi dobdndindu-Si disciplinele

umane, sd-nnainteze tntru perceperea celor diuine,

Pnrml DrsPUrI

pntmA

OO93] Ordinis definitio etpenditun

1. Interpositis deinde pauculis diebus venit

et exorto sole clarissimo, invitavit coeli nitor, et

in illis locis hieme poterat, blanda temperies in

de*rendere, quo saepius et familiarius utebamur. Nobi
eral e.tiarn mater nostra, cujus ingenium, atque in res di

inflammatum animum, cum antea convictu diutu

diligenti consideratione perspexeram; tum vero in
disputatione non parvae rei, quam die natali meo
convivis lrabui, atrpe in libellum contuli, tanta milri
ejus apparuerat, ut nihil aptius verae philoso
videreJur'. Itaque institueram, cum abundaret otio,
ut u.rlloquio nostro non deesset. Quod in primo etiam
operis libro abs te cognitum esr.

A DOL]A

l. -

5'e cumpitneste definipia ordinei.

1.

Dup[ doar c6teva zile, a venit Alypius,

gi, apoi, strdlucirea

oerului gi, pe cAt se putea,-n aceste locuri, iarna. temPeratura

s[ descindem in preluca de care ne folosearn

mai des gi mai familiar. Era dimpreund cu noi, iardqi,
lnaici-mea, aI cdrei ingeniu qi, in lucnrrile divine, spirit aprins,'il
trlAndd ne-au chemat

r:At

observasem printr<r convieluire indelungatd qi printr-o diligent6

r:rlnsiderare; atunci, ins[, intr-o &nume disputi, nu despre un lucrr
rreinsemnat, pe care arn awrt{ de ziua rnea de nagtere, dirnpreun6

intr-o c.6rticicdil, intr-at$t mi

se pdrea nimic mai apt
udeviratei frlosofiis. $i, aqa, am hotdrAt ca, ori de oflte ori ar avea
timp liber, sd nu-i lipseascd nicidecum colocviului nostru. Ceea ce
ni cunoscut, incaltea, din prima carte a operel acesteia.

r:u convivii, gi pe care am adunat-o

s-a

aritat mie mintea ei, incAt nu mi

278

S. Aurclii A

i De orydfuw

Aureliu Augttstin, Desprc

Cartn o doua 279

ordinc

2. Cum igitur meruorato in loco, ut comt

potuimus, consedissemus, ego illis du

adolescentibus: Quamvis vobis, inquam, succensu

pueriliter de rnagnis rebus agentibus; tamen mihi vi
non sine ordine, propitio Deo, accidisse, quod in

quo vos ab ista levitate detrahebarn? tempu

consumptum est, ut res tanta ad Allpii adventum I
videatur. Quapropter, quoniam ei iam quaesti

notissimanr feci, et quentum in ea proc.esserlnus

paratusne es, Licenti, causam quam suscePrstr ex
nra definitione defendere? Nam meminisse [Col' 0t
me arbitror, te ordinem esse dixisse per quem Deus

omnia. Paratus sum, inquit, quantun valeo.

ergo, inquam, agit ordine omnia f)eus? Itane ut
se ordine agat; an praeter eum ordine ab eo c
gubernantur? Ubi onnia bona sunt, inquit, ordo
est. Est enin sumnra aequalitas, quae ordinem
desiderat. Negas, inquam, apud Deum omnia bona
Non nego, inquit. Conficitur, inquanr, neque I
neque i[a quae apud Deum sunt, ordine admini
Concedebat. Numquidnam, inquan. omnia bona
tibi videntur esse? Imo, ait, ipsa vere sunt' IJbi est
inquam, illud tuum quod dixisti, omnia quae sr
uriirr" administrari, nihilque omnino esse quod
ordine separetum sit? Sed sunt, inquit, etiam mala,
quae factum est ut et bona ordo concludat; nam
b"rr..rot ordine reguntur, sed simul bona et mala' (
autem dicimus, Orrrnia quae sunt' non sola utique
dicimus. Ex quo fit ut omnia simul, quae
administrat, ordine administrentur.
3. Cui ego: Quae adrnildstrantur et agunhrr,
ti.bi moveri, an imnobilis Putas esse? [sta, inquit,
hoc fiunt mundo, fateor moveri. Reliqua, inguam,
reliqua
Quae sunt cum Deo, inquit, non moventur;
moveri arbitror. Cum igitur eB quae crrm f)eo sunt, i
non moveri putas, ceetera autem concedis moveri,
onrnia quae moventur non'esse cum Deo. Repcte hoc i

lrunele. De unde se face

ci

toate laolaltri, pe care Dumnezeu le

rrdministreazS, sunt administrate

prin ordine'"

3. Cdruia eu: ,Cele ce-s adnrinistrate qi sunt mAnate, pBru-fi-se

'

rrlelalte, insd, concezi cd-s miqcate, ar[p

ci

toate ce-s nrrgcate nu

280

i De

S. Aurclii

Caraoodprn

ordinc

Aureku

Liber

Ordirc

281

cu Dumnezeu." ,Repet-o pe asta :ur,a', zicr- el, .oeva mai

;de!" Ceea ce mi s-a p6rut mie cd voia sd i se facd nu din
sd
dlficultatea lnlelegerii, ci sd oblinE un timp in care sE afle ce
mqcate'
nu
Dumnezeu
Gr
oe.s
cele
zic
eu,,ci
zis",
Hrpundd. ,Ai
mlelalte, insd,-s migcate. Daci, insi, acestea, ce+ migcate, n-ar fi

inquit. [Col. 0995] paulo planius. Quod non mihi

est difficultate intelligendi fieri voluisse, sed quat
spatium quo inveniret quid responderet' Dixisti, inc
qrr** cum Deo .,rt t t ot moveri. caetera 6
"u
moveri. Si ergo haec quae moventur non
essent cum Deo, quoniam omnia quae sunt cum
negas moveri, restat ut Praeter Deum sint quae mov

Videtur
Qu"ibus dictis adhuc tacebat; cum tandem:

inquit, quod et in hoc mundo si qua non mo\

cum Deo sunt. Nihil hoc ad me, inquam' Fateris
ut opinor, non omnia quae in hoc mundo sunt'

moveri. Ex quo conficihrr, non omnia mundi huius,

cum Deo. Fateor, inquit, non omnia' Ergo est aliq
sine Deo. Non, inquit. Cum Deo sunt igitur omnia'
cunctabundus: Quaeso, inquit, illud non dixerim,
sine Deo nihil sit; nam prorsus omnra quae
non mihi videntur esse cum Deo' Sine Deo est, inqr'
igitur coelum hoc, quod moveri nemo ambigit Non
iiquit, sine Deo "o.fu-. Ergo est aliquid cum Deo' q
moveatur. Non possum, inquit, ut volo, explicare q
sentio: tamen quid moliar dicere, peto ut non exspectq
verbis n eis, sagacissime, si potestis, intelligatis' Nanr
sine Deo mitri nihil videtur esse; et quod cum l)eo
rursum videtur inconcussum manere: coelum
dicere sine Deo esse, non possum; non solum quod
sine Deo esse arbitror, sed quod coelum putem
aliquid quod non movetur' quod vere aut. Deus est,
Dro, quamvis ipsum coelum non dubitem verti
'

"r*
movefi-

11.

Cum Deo

esse,

quid sit. Quomodo

so,pierl"s

cum l)eo

tmmotus.

4. Defini ergo, inquam, si placet, guirl sit esse r

Deo, et quid sit ttt *" sine Deo. Si enim de verbis i

nos controversia est, facile contemnetur, dummodo

ipsam quam concepisti mente, videamus' Odi ego, inqr
definire. Quid ergo facie;nus, inquam? Tu, inquit, defi

nu toate, cete sunt in aceastd lume,

se deduce cumcd nu toate ale lumii
,Recunosc', zice el, ,nu toate'" ,Deri
G;te ceve fErE Dumnezeu.' .Nu', zicr* el.,Ioate sunt, prin urmane'
mr Dumnezeu." Aci, ezitAnd: ,Rogr-te', zice, ,peabta cd nimic nu
arte f6rd Dumnezeu n-ag zice-o, cdci mie nu mi se Par a fi cu
l)rrmnezeu absolut toate ce-s miqca.te." ,Firi Dumnezeu este, prin
lrrmare, cerul acesta, de care nimenea nu se-ndoieqte curnc[-i

,Deci este cu
m weau', zice
cuvintele mele

atotssgace. De

fupt,

nie mi se pare cd nimic nu este fdrd

Dumnezeu, 9i, iardgi,

ce este cu Dumnezeu mi se pare cumcd r6'mane nestrdmutat:

zice. insd,'cumcd cerul este ferd Dumne.zeu nu pot; socot nu
Irumai cd nimic nu este far[ Dumnezeu, ci sunt de pdrere cumcd
cctul are ceva @ nu-i migcat, care cu adev6rat este sau Durmnezeu,

()L'ea

sau cu Dumnezeu, degi

nu md-ndoiesc curncd cerul e rotit

9i

rnigcat.'

ll. -

Ce-nsectmnd

aft

cu Dumne*u' in

nemiscat cu Dumne*u,

".

chip inpeleptul rfmdne

4. ,Defineqte, prin urmare, de-1i place", zic, ,ce'nseanrnh a fi

cu Dumnezeu, qi ce-nseamnd a nu fi fflrd Dumnezeu' Cdci, de-i
intre noi o controversd de cuvinte, va fi ugor dispreluitd, de-ndatd
ce vedem lucrrl insuqi, pe care l-ai conceput cu mintea'" ,Mie
sild", zice, ,c[ definescno."',Ce ne facem, prin urmare", zic' nlu

282

S. Aurelii

i De Od,ine

Liber
,9r.

quaes(). Nam facilius est milri videre in alterius definiti

quit{ non probem, quam quidquam--bene de.finiei

explicare. i".t- tibi morem, inquam' Videtur tibi id
D*,r, quod ab eo regitur atque administratur?
".lr,
troc animo conceperam, cum dicebam ea
ille,
ait
non moventur, esse cum Deo. Vide ergo, inquam,
haecr tibi saltem definiti<l placeat: cum Deo est qui
inteltigit f)eum. Concedo, inquit. Quid ergo. ing
sapions tibi Deum intelligere- non.videtur?.Viden-rr, i
Cr- e.g,, sapientes non solum in una donto, aut
sed etiam per irnmensa regronum peregrrna
navigandoque moveanhrr; quomodo

tlefineqte", zice el*rogu-te. CEci mie mai ugor si r'6d ce nu aprob

ln dcfinilia altuia decAt sd explic ceva, definind bine." ,,If toi

nr[car definilia aceosta: este cu Dunrnezeu tot ceea ceJ inplege pe

l)unrrrezeu." ,Conced", zice. ,,Ce" deci", zic, ,inleleptul nu f se

tll v:**,

cum Deo est non moveri? Risum mihi, inquit,

qua-si ego quod sapiens facit, di-xerim esse curn Deo'
iUrd quod novit. Non novit, inquam, sc
D"o *"t,
"tJ
codi,rem suum, pallium, tunicam, supellectilem, si
habet, .**t"r"q,r" id genus, quae stulti etiam
noverunt? Fateor, inquit, nosse funicarnr et nosse
non esse cum Deo.
dicis: Non omne guod 1
5. Hoc ergo,
-- inquam,
quidguid sapientis I
tamen
sed
Deo;
sapiens,
"t est, id nosse sapientem' Optime, i
".""
Deo
OtigO] cum
nam quidquid sensu isto corporis novit, non est cum
sed illud quod animo percipit. Plus etiam fortasse i
dicere; ."i ttr,."., dicam: vobis enim existimatoribus,
confirmer, aut discam' Quisquis enim ea st-rla novit
r:orpc;ris sensus attingit, non solum -c-um Deo esse
milii r.iderur, sed"ne secum quidem. Hic cum Tryge
anintadvertissem in eo vultu, ut nescio quid velle di
r.ideretur, sed verecundia eum, ne quasi in alienum
irmeret, contineri; feci potestatem, iam tacente
ut promeret si quid vellet- At ille: Ista, inquit, quae
."rrrr. corporis pertinent, prorsus nemo mihi vidt
nosse. Aliui est enim sentire' aliud nosse' Quare si
novimus, solo intellectu contineri puto, et eo solo
comprehendi. Ex quo fit, ut si illud est cum Deo
inteliigendo sapiens novit, totum q'rod novit sapiens

tot ceea ce face inpleptul este cu Durnnezeu. Cu Dumnezeu este,

tlar ceea ce cunoagte." ,,Nu-qi cr'rnoaqte', zic eu, ,ingeleptrrl codicele
urlu, mantaua, tunica, nrobila, de cumva o are, 9i celelalte de genul
ncesta, pe care le cunosc bine pAnd qi progtii." ,,Recunosc', zic
el, , cumcd nu este cu Dumnezeu cd cunoaqte hlnica 9i ci cunoaqte

nrantaua.'
5. ,Pe asta, tleci', zic, no zic;i: Nu tot ceea ce c,unoaqte-npleptul
cu Dumnezeu; gi. totugi, orice de-ale infeleptului este cu
Dunrnezeu, pe-asta o cunoagte-nlelepnrl." ,Optim", zice el. ",c5.ci

eEte

simlul corpului, nu numai cd mi se pare mie cE nu este cu

Duntnezeu, ci nu-i nici micar cu sine insugi." Aci, cum il r'6zui pe
T.yg"fr.r, cu acea infifgare, incdt p6rea cd lrea sd zicd nu qtiu ce
u.rr-,*", dar il reflnea sfiala de-a nu G,bf,ri-n Iocul alnria, tdc6nd,
de-acum Licengiu, i-arn dat putinla de-a ardta ceea oe voia' Iar el:
,,Pe acestea' , zie', n@ apartin sinrlului corpului, mie mi se Pare
cd nu le cunosste absolut nimeni. Una este, de-alrninteri" a sim1i,
alta, a cunoagte. Dreptaceea, socot cumcd tot ceea ce cunoaqtem

in intelect qi nurnai prin el poate fi pe deplin

face cd, dacd aceea este cu Dumnezeur ce
se
De
unde
infeles.
i:rplepnrl cunoatcte inlelegAnd, tot ceea ce cunoaqte inlelepnrl poate
este confinut numai

284

S. Aurelii Awustini De Otd,ine

Liber

esre cum Deo, Quod cum Lycentius approbasset,

aliud quod nullo pacto possem contemnere. Ait

Sapiens prorsus cum Deo est, nam et seipsum r
sapiens. Quod conlicitur et ex eo quod a te acce

.rr.

Deo, quod intelligit Deum; et ex eo quod a

"rlr,
dictum est, id esse cum Deo, quod a sapiente i
Sed hanc eius partem per qLram istis utinrr sensibus
enim puto connumerandam esse, cum sapi
vocamus)) fateor me nescire, nec omnrno cu]
suspicari.

6. Negas ergo, inquanr non solum ex corpor(

anirna, sed etiam ex anima tota constare sapre
siquidem partem istam qua utitur sensibus, ani
,,"g.t" dementis est. Non enim ipsi oculi vel ar
".."
sed nescio quid aliud per oculos sentit. Ipsum a
sentire. si non damus intellectui, non damus alicui
animae. Restat ut corpori tribuatur, quo absurdius
nihil interim mihi videtur. Anima, inquit, sapie
perpurgata virtutibus, et jam cohaerens Deo, sapien
Ltiam ttotrine digna est, nec quidquam eius aliud det
appellari sapientem, sed tamen quasi quaedam, ut
dic^.t, sordes atque exuviae quibus se ille munda'
et quasi subtraxit in seipsum, ei animae serviunt'
.i ttrta haec anima dicenda est, ei certe parti ani
serviunt atque subiectae Eunt, quam solam sapie
nominari decet. In qua parte subjecta etiam iPs
memoriam puto habitare. Utitur ergo hac sapiens q
servo, ut haec ei jubeat, easque iam domito at
substrato metas legis imponat, ut dum istis sensi
utitur propter illa quae iam non sapienti, sed sibi st
necessaria, non se audeat extollere, nec superb
domino, nec iis ipsis quae ad se pertinent passim
immoderate uti. Ad illam enim vilissimam pa
possunt ea pertinere quae praetereunt. Quibus au
Lst menroria necessaria, nisi praetereuntibus, et q
ftrgientit-rus rebus? Ille igitur sapiens amplectitur
eoque perfruitur qui semper manet, nec exapectatur

ordilw

Cartea s

doua

281

1,

Aweliu Aue:alstir; Despre

fie cu Dumnezeu." Ceea ce, cum Licenliu aprobase, a ad6ugat

lltu, pe care cu nici un chip n-o pot disprefui- A zis, incaltea:

slnlelepnrl este, bine-nqeles, cu Dumrtezet\ dar 9i pe sine insuqi
Fnlelege inlelepnrl. Ceea ce se deduce qi din faptul cd am primit
cumci este cu Dumnezeu ceea ce-l inplege pe Dumnezeu,
cd s-a zis de c6tre noi cunrcd este cu Dumnezeu ceea
faptul
din
fl
6 r:ste-nfeles de cdtre inlelept. Dar pe aceastd parte a lui, de care
lr folosegte prin aceste simluri (nu socot, incaltea cd este de
pFr)numdrat, cAnd il numim pe infelept), recrrnosc cumcd eu n<)
itiu, qi nici nu presupun absolut deloc de ce fel este."
dc la tine

6. ,Neg, prin urmare', zic, nrrtudoar cumcd inplepnrl consisti

dintru trup qi suflet, ci chiar cd consist6 dintru sufletul tot; dat
liind ci este dement a nega cunrcd Partea aceastar prin care se
lolosegte de simluri, este a sufletului. Cdci nu ingiqi ochii' sau
[rcchile, ci nu gtiu ce alta simte prin ochi. Pe insugi a sim1i, ins5,
dncd nu i-l ddm intelectr:lui, nu i-l d5rr niciunei pd4i a sufletului.
R[mf,ne sd i se atribuie corpului, decdt care nu rl.i se pare mie,
deocarndotS, nimic nrai absurd a se zice." ,Sulletul inlelepnrlui",
tirle, ,strdpurgat prin virnrli gi alipindu-I-se, incaltea, strdns lui
Dunrnezeu, e demn totodati de numele i4elepnrlui, qi nici nu se
rude s[ fie numit inleleptul absolut nimic alta de-ale sale: dar,
lotugi, cvasiunele, ca sd zic aqa, haine ponosite gi de cipitat' de
rlure el s-a curilat pe sine, qi s-a cvasistrbstras intru sine insuqi, ii
;orverc sufletului sdu. Sau, dacd suflenrl rrebuie nundt toate astea.
li servesc, desigur, gi-i sunt supuse acelei pd4i a suflehrlui, care,
ringura, se cade sd fie rrunrit inleleptul. Parte supr-rsi, in care socot
u.rmcd locrriegte, incotteo, memoria insagi. Se foloseEe, prin r-rmare,
rle el inleleptul, precum de serv, ca sd i le porunmascd, qi, inrlll6nzit
se
6i supus de-acum, sd-i impunE acele limite ale legii, inc6t, cAt
sunt
nu-i
mai
ce
cele
foloseqte de aceste simtruri, pentm
rrocesare-nfeleptului, ci siegi, sd nu indrdzneascd si se inalle, nici

n[ se-ntrufefeasci-mpotriva stipAnului qi nici sd nu se lbloseascd

tnv6lmdqit qi imoderat de tnsegi cele ce fn de sine. De acea parte
rrtowili pot aparfine, incoltea, cele ce trec. C6rora le este, insd,
rrecesard memoria, dac6 nu lucrurilor trecitoare gi cvasifugnde?
Acel inlelept, agadar, il imb.r6q".zd pe Dumnezeu qi se bucur[
dintru El, Carele r6mAne pururi, gi n;ci nu-i aqteptat ca s.'i fie, Ei

286

iDe N.iru

S. Aurclii

Liber

81,

sit, nec metuitur ne desit, sed eo ipso quo vere

semper est prgesens. Curat autem immobilis et ir
manens servl sul quodammodo peculium, ut
tanquam frugi et diligens famulus bene utatur, pa
custodiat.

7. [Col. 0997] Quam sententiam eius

admiratione considerans, recordatus sum idi

aliquando me breviter illo audiente dixisse- Tirm arric
Gratia^s age, inquam, Licenti, huic servo tuo, qui tibi
aliquid de peculio suo ministr&ret, nunc fortasse
pro[reres non haberes. Nam si ad eam partem
pertinet, ![uae se velut famulam bonae menti I
concediq ipsa nunc adiutus es, mihi crede, ut hoc
Ergo antequam ad illum ordinem redeam' nonne
videtur vel propter talia, id est, propter honesta

necessaries

memoria oPus esse sapienti?

mqurq memona opus esg cum omnes suas rtt Prae
naf."t ac teneat? Non enim vel in ipeo sensu, ad id
ante oculos nostros est, in auxilium nobis voca
memoriam. Sapienti ergo ante illos interiores r

oculos habenti omnia, id est, Deum ipsum

immobiliterque intuenti, cum quo sunt omnia
intellectus videt ac possidet, quid opus est) q
memoria? Mihi autem ut opus esset ad haec quae

audieram retinenda, nondum sum illius farnuli

sed ei modo senio, modo pugno ut non sewianr' et
me audeo alrnere in libertatem meam. Et si forte ali
inrpero, atque obtehrperat mihi" facitque Eiaelre putare

vicerim,

in aliis rursus rebus ita sese erigit, ut

eiug

podihus mieer jaceam. Quamobrem, quando de sapi

quaerimuso me nolo nomine. Nec me, inqtram. Sd ta
numquidnarn sapiens iste suos Poteet deserere, aut
p&cto, cum hoc corpua agit, in quo istum famulum
iege devincum tenet, relinguet of6cium bnefioia tribu
quibus potest, et maxime quod ab eo vehementisai
flagitatur, sapientiam ipsam docendi? Quod crrm facit,
congrue doceat, minusque ineptus slt, Praeparat

4uteliu Augwtirz" Deeprc

otdinc

Cartea a

darn

287

'lti,:i nu-i de temut sd nu lipseasci, ci prin insuqi faptul cd este cu

lrft:v[rag este prezent pururea. Imobil qi rf,mAnAnd intrr sine, se
hrgrijegte, insd, de oarecunt bunul propriu aI servului sdu, ca gf
rrrvitorul, indraginduJ, sd se foloseasci bine de e[ prercum de-un
rtxl qi sAJ custodeascd sobm."

7. Care sentinld a lui, considerAnd-o cu admiralie, mi-am

ernintit cumcd asta una am zis<r c,6ndva eu insumi, mai pe scurt,
nrr el de fa1d. Atunci, surAzAnd: ,Mulpmegte-i, Licengiu'", zic,
.ucestui serv al tiu, care, dacd nu-1i oferea lie nimic dinmr bunul
rdrr propriu, acum, poate cd nu aveai ce sd rostegti. CEci, dacd
nx:moria apa4ine acelei pd4i, cane se oferd pe sitre servitoare bunei
rrrinli, spre a o domni, de ea insEgi te-ai aiutat, crede-mE, s{ rostegti
pe osta. Deci, mai nainte sd m[ intorc la acea ordine, nu gi se pare
1io, oare, ctrmcd, m[csr pentru unele ca aste.a, adicq pentru onestele
;i necesarele discipline, inplepnrl are nevoie de memorie?' ,,La cn
,rre el nexoien, zice, ,de memorie, c6nd pe toate lucmrile sale [e
rre qi le {ine prezente? Altminteri, nu chem6m nici m6csr intm
limprl insuqi, la ceea ce este inaintea ochilor noqtri, intru ajutonrl
nostru memoria. Ingeleptul, prin urmare, avAndu-le Pe toate
lnnintea acelor ochi ai intelectr,rlui, adicq fix gi imobil privindu-L
po l)umnezeu insugi, dimpreun6 cu Carele sunt toate, pe care
ilrtelectr-rl le vede qi Ie p,osedE, la ce are nevoie, rogu-te) de memorie?
l,lu, insd, intmcAt aveam nevr:ie, spre a le regine pe cele ce Ie auzeam
rle la tine, nu sunt inc6 stAp6nul acelui servitor, c;i, :lcrrnl ii sen'esc
lrri, acum lupt sd nu-i servesc, gi cvasi-ndrdznesc sd md liherez
hrtru libertatea mea. $i, dacd imp[rd1esc, poate, uneori, pi mi se
nrpune mie gi md face ade,sea sd socot c-am invin5, in alte lucnrri
ar:

ridic6 astfel pe sine, incdt zac nlzer sub picioarele

sale.

I)reptaceea, cAnd ne-ntrebEm despre inlelept, nu voiesc sd md

llumeEti pe mine." ,Nici pe mine', zic. ,Dar, tonrqi, poate, oare,
()umva, inleleptul acesta si-i p[rdseascE pe ai s[i, sau, cAt timp
mAni acest corp, in care-l 1ine, prin legea sa, invins pe ecest servitor,
pdrisi-va, el, prin weun pact oarecare, oficiul de a le aribui celora
('c poate beneficiile seu ceea ce se crre atotarzdtor de Ia el, de-ai
inv[ga lnplepciunea insSli? Ceea ce, cum o face, ca sd dea oongruu
lnv61[tura qi s6 lie mai pugin inept, pregdteqte adesea ceva, ca sd
ldmureascd qi si clispute conform cu dispunerea, ceea ce, daci

288

S. Aurclii

De

Oiline

Liber

$f. Aureliu A@ustiru Despre

ord,ine

aliquid, quod ex dispositione eloquatur ac disputet, q

nisi rnemoriae commendaverit, pereat necsse est' Ergo
officia bene,volentiae negabis esse sapientis, aut confitel
.", JHqr." sapienG memoria custodiri: an forta-sse ali
suarum rerum non propter se quidem, sed propter
sibi tamen necessarium conrmendat servandtim illi

ut ille tanquam sobrius, et ex optima domini discipl

non quidem custodiat' nisi quod propter stulto
sapientiam perducendos, sed quod ei tamen
custodiendum imperarit? Nec omnino huic, i
conunendari quidquam arbitror a sapiente; siquidel
seml)er Deo infixus est, sive tacitus, sive cu_m homi
ioqo..,", sed ille servus iam bene institutus diligenter
quod interdum disputanti dondno suggerat, et ei tar
justissimo ffatum faciat officium suum) sub cuius se
potestate vivere. Et hoc facit non quasi ratiocinandr
summa illa lege summoque ordine praescritrente' N
inquanr, nunc resisto rationibus tuis, ut quod suscepi
potirrs peragatur. De isto vero diligenter quemad
sese habeat (non enim parva res est, aut tam pawo

contr:nta) videbimus alias" cum Deus ipse

ordine dbderit.

lll. - Stultitia an cum l)eo

(lportumtatea.
sit.

B. Definitum est autem quid sit esse cum Deo'

099S] Et cum a me dichrm esset, id esse cum Deo

intelligit Deunl vos etiam plus adiecistis, ut ibi sint
illa quae intelliguntur a sapiente. Qua in re multu
movet quomodo subito curr. Deo stultitiam collocave
Nam si cum Deo slrnt quaecumque intelligit sapiens;
nisi intellectam stultitiarn effugere Potest; erit etiam,
dictu nefas est, pestis illa cum Deo. Qua

commoti, cum in silentio se aliquantum tenui

Respondeat, inquit Trygetius, etiarn ille de culus
ad istam disputationem opPortunlsslmo non nos
temere gratulatos. Tum Alypius: Deus meliora, ir
huccine mihi tandem tentunr meum silentium pa

l1l.

- Prostia

este, tx)re, cu Dumnezeu?

Cart'ea a

d'orn

289

290

S. Aurelii

i,

De

Mine

Liber

irrupta iam quies est. Verum nunc enitar

utcumque rogationi satisfacere, cum mihi prius
Sed

futurum prospexero' et a vobis impetravero ut a me an{

ista responsione nihil flagitetis. Nullo modo, inquanr,
Al1pi, benevolentiae atque humanitatis tuae vocem
ser.moni nosEo etiam desideratam negare. Sed perge
quod instituisti effice; caetera' ut iam sese habet ordo

Aeque mihi de ordine, inquit, sunt speral

in cujus assertione interim me substituere volui
Sed, ni faUor, ob hoc stultitiam Deo ista tua
ab his copulatam putasti, quod universa quae i
sapiens cum Deo esse dixerunt. Sed id qua
accipiendum sit, nunc omitto; tuam illam ratiocinati
paululum adverte. Dixisti guippe: Nam 1! cum Deo
quaecumque lntellkit sapiens, nec nisi infellectam stulti
effugere potest. Quasi vero illud obscurum srt, antequ
stultitiam quisque vitet, sapientis cum nomine non (
censendum. Et dictum est. a sapiente intellecta esse

provenient.
-meliora,

evitandae stultitiae gratia eamdem snrltiti

quisque intellignt, nondun est sapiens. Curr. autem sapi
fuerit, non inter ea quae ille inte\it stultitia numerat
est. Quamobrem quoniarn ea coniuncta sunt Deo, quae i
sapiens intelligit, recte a Deo stultitia secernitur'
Deo. Cum

stur

9. Ac,ute quidem, inc4ram, ut soles, Al1pi,

sed tanquam in alienas rusus angustias, Tamen quia,
arbitror, adhuc mecum shrltus esse dignaris, quid facien

si aliquem nanciscamur sapientem, qui nos tanto

docendo ac disputando libenter liberet? Nam nihil
prius, quantum arbitror, deprecaturus sulll, nisi ut
Lrt*.rdui quae sit, quid sit, qualis sit omnino stultitia',,
te enim non facile affirmaverim; me tanren tantunr et
diu detinet, quantum et quam diu a me non intelligi
Dicturus est ergo il[e, te auctore: Ut hoc vos
quando snrltus eram ad me venire debuistis; modo ar
vos vestri magistri esse poteritis: nant ego iam stulti
,ror. ;n16lligo. Quod quidem ab eo si audirerrq non ve
admonere hcminem ut comes nobis fieret, simu

9I

eMA

e,r$*hru Drtpr,

.rdi*

C"ru"

"

utlevdrat sd plinesc cumv& rugdmintea aceasta, nu mai nainte,

insi, de-a-mi fi asigurat viitorul gi de-a vi fi rugat sd nu-mi cereli
ninric mai mult decAt acest rdspuns." ,Cu nici un chip', zic, ,nu-i
;tE bunivoinlei qi omeniei tale de-a-i refuza disculiei noastre
ouvAntul tdu, mai cu seami cAnd e dorit. Dar, haide, acum, du
p6nd la capit ceea ce ai inceput; celelalte se vor ardta precum se
prezintd deia in sine mirifica ordine!" ,[,a fel", zice el,,,mi-s de
rperat gi mie mai bune de la ordinea, in a cirei aserliune a1i voit
rrl md supun deocamdatd. I)ar, de nu md-ngel, in concluzia aceasta
a ta,

ai socotit copulatd de citre ei lui f)umnezeu prostia, din

tnuzd c-6 au zis cumcd sunt cu Dumneze,u toate pe care inleleptul

le inlelege. Ci, trec, acrrm, cu vederea pAni unde trebuie primita
flceasta; ia aminte, pu{intel, acel silogism al tlu: Ai zis,
t:ure-r,a-s[-zic[:
"in fapt, dacd sunt cu Dumnezeu toate cele pe
care le-nlelege inleleptul, gi ruci prosti& nu poete fi-nlflturatd decAt
numai in1eleas6., Ca gi cum ar fi obscur faptul cn mai nainte ca
negtine sd evite prostia, el nu-i de gAndit cu numele inlelepnrlui.
$i s-a spus cri sunt cu Dumnzeu cele infelese de inlelept. Cum
cineva inlelege, agadar, in scopul er.itdrii prostiei, prostia ins6gi, el
nu-i incd infelept. Cum va fi fost, ins6, inlelept? prostia nu-i de
prenumlrat intre cele pe care el le-n1elege. Dre.ptaceea, fiindcd ii
sunt conir.rncte lui Dumnezeu cele pe care le-nlelege deja inpleptul,
pe drept e exclus[ de la Dumnezeu prostia."

9. ,Acut, desigur", zic, ,precum obignuiegti, ai rdspuns Allpiu,

dar ca gi impins in alte strflmtordri. Totugi, fiindcS, precum r:red,
binevoiegti sd te crezi incd, dimpreuni cu ririne, prost, ce ne vom
face, dacd vom da intAmplitor peste un o&re.care inlelept, care sd
ne elibereze de un at6ta de nrare riu, inv[1Andu-ne qi disput6nd?
C[ci, pe cAt imi dau eu searrla, n-am sd-l rog nimic, mai int6i,
decdt absolut numai gi numai sd-mi arate care este, ce ette, cum
este prostia. Despre tine, de-altminteri, no voi 6 zis fa<il, pe mine,
ins[, atAta gi de atAt de demult md deline, cAte qi cAt timp nu-i
inleleasd de citre mine. Are sd zicd, prin urmare, a@la, dupd tine:
.Ca sd vi invdl ast& una, trebuia sri venili la mine, cAnd eram
prost) acum, ins6, vd puteli fi voi inqivd mqgrgtri vou5. cAci eu nu
mai inleleg prostia.> Ceea ce, dacd aE auzio de la el, nu n-a! temel
vezi-bine, sd-l sffltuiesc pe ins si devini p[rtagul nostru gi si ne

292

S. Aurclii

De

Ord,ine

Liber

magistrum alium quaereremus- Ut enim plene

st

non intelligo, video tamen nihil responsione hac esse

Sed pudebit eum fortasse ita nos aut relinquere, aut
Disputabit ergo et exaggerabit copiosissime stultitiae

Nos autem bene nobis providentes. aut audiemus

hominem nescientem [Col. 0ggg] quae loquatur)
credemus eum id quod non intelligit scire, aut adhuc
susceptorum tuorum ratione stultitia copulata est.
autem superiorum est quod video posse defendi. Restat ij

quod non vultis, ertremum. Nunguam te, inquit, invi

.senseram. Nam si ab istis, ut dicis, susceptis quidq
honorarii, ut solet, accepissemn dum ratiocinationis
nimium tenax es, id eis modo reddere cogerer. eu
hoc contenti sint, c4rod me teflrm latorante" non par
ad excogitandum temporis ded! vel, si victi patroni r
quidem sua culpa consilio libenter auscultant, Lt in hoc
tibi trdant, et sint in caeteris cautiores.
10. Non contemnam, inquam, quod in tua
'Irygetius nescio quid etiam perstrepens dicere
faciamque b<tna tua venia: nam fortasse non
instructus es, qui receris huic negotio superveni
remoto patrocinio ipsos causam suam peragentes
patrenter, ut coeperam. Tirm Trygetius, [,icentio
r

absente: Quomodo vultis, inquit, accipite et r

stultitiam me&m. Non mihi videtur debere dici intell

quo intelligitur ipsa stultitia, quae non intelligendi

sola vel maxima causa est. Non facile, inquari, red
istud accipere. Quamvis enim me multum moveat, q
sentit Alypius, quomodo recte possit quisgue doc,ere qt

sit res quam non intelligit, quantamque menti

perniciem quod mente non videt; nam id uti
attendens, quod tu dixisti dicere est veritus, cum ei
ista etiam de d<rctorum libris nota sententia: tamen se
ipsum considerans corporis, nam et isto ipso anima uti

et ipsa sola est curn intellectu qualiscunrque colla

adducor ut dicam neminem posse videre teneb
Quamobrem, si menti hoc est intelligerc, quod se

Aru

A,

ZX
C"ru"
n*p* t
"
",
crltrtdm dimpreun[ un alt magistru. Deqi nu inleleg eu, lncaltean
;re deplin, prostia, v6d, totugi, cd nu este nimic mai prrmtesc decdt
tl('st rdspuns. Dar ii va fi, poate? ruqine, gi sd ne lase pe noi aga, 9(
id ne urmeze. Va disputa, prin urmare, gi va ingr[mddi atotcopirx
relele prostiei. Noi, insd, bine prevdzdtori nou[ ingine, fie il vont
asculta atent pe omul negtiutor ce vorbegte, fie vom crede cum<6
tl gtie ceea ce nu in{elege, sau, cumcd, prin raliunea clierrlilor
lllitl , prostia a fost copulatd cu Dumnezeu. V5d, insd, c5, ln celtr
de mai sus? nu este nintic ce sd poatd fi apdrat. R[mAnea2, prirr
rrrnare) ceea ce voi nu voi1i. ultimul.' ,,Niciodatd", zicre el, ,,nu
te-nnr simlit invidios. Cici, daci de la aceqti, precurn zici, clienli,
rq fi primit, cum se obignuieqte, weun bnorariu, ag fi constrAne,
rlatoritri faptului ci eqti tenace foarte prin acest ragionament, 5d
li-l restitui':] pe loc. Dreptaceea, fie sunt mulpmili cd, muncindu-md
cu tine, le-am oferit nu pulin timp de gAndire, fie ascultd cuminttl
ufanrl patronului lor, invins, indealtfel, fdrd nici un fel de culpi n
Sf.

e"*ru e"E*t

au, s5-1i cedeze de-acum intr-asta, gi sd fie nrai precauli

in celelalte,'

10. ,,Nu voi nesocoti", zic ett, ,c[, -n timpul apflrdrii talo,
'Iryge;iu, foindu-se, dorea, el, bundoarE, nu gtiu re sd zicilr qi, cum,
rru bund ingdduinfa ta, cici, intrucAt ai picat recent in nego$l
ocstt\ n-ai fost, poate, bine informat, voi face in aga fel ca, IlsAnd
la o parte patrociniuls tAu. s5-i ascult rdbditor pe ei ingigi, precunr
um inceput, pleddndu-qi cauza loruqi.' Atunci, [,icen1iu absenl
r:u totul, Trygeliu: ,Primili-o gi rAde1i", zice, ,,cum vreli voi de
lrrostia mea. Mie mi se pare cumcd trebuie numit intelect+r' cel
prin care e-nleleas[ prostia insiqi, care este sinE-rra sau nraxinra
cauzd de-a nu inlelege." ,,Nu recuz facil', zic eu, ns{ primesc pe
osta. Deqi md migcd mult, incaltea, ceea ce simte Alwiu, ln ce chip
cum este lucnrl pe care el
nnume poate neqtine s6-i invefe p.
"tf,i
nuJ ingelege, qi cAtd ruin5-i aduce minlii ceea ce nu vede cu minttluo
<.:dci, luAndo el aminte pe asta gi cum i-a fost lui cunoscutd lncd
arrcastd sentinld, din c54ile invifafilor, a fost, bine-n1eles, indreptAlil
ed zicd ceea c ai zis qi tu insufi, totugi, considerAnd simprl insugi
ril corpului, cici qi de el insugi se folosegte suflehrl, gi asta singurl

in analogie cu inlelesul, sunt adus sd zic cunrc[

nimenea nu poate vedea inhrnericul. Dreptaceea, dacr{ a inlelogr"'

r:ste intrucAwa

inseamnE pentnl minte ceea c*nseamn[ pentru sim] a vede&,

Ei,

294

S. AutYlii A

i De

Odiru

Liber

videre, et licet quisque oculis apertis, sanis,

videre tamen tenebras non pote6t; non absurde di

intelligi non posse stultitiam: nam nullas alias
tenebras nominanrus. Nec, iam illud movebit,
stultitia possit non intellecta vitari. Ut enim oculis

ordinc

AwBliu

Cortea a dann

295

qi purl nu Poater
cinesa este clu ochii deschiqi, sdn[toqi
nu se zice atrsurd cumcd prostia i" p:"1:
i- vedea
vsu.- intr-rnericul,
l,r'r.p\
""-'-;;
alta intunericul minlii'
Jt"r"t runrlc ar
fi lnleleas[, c5ci nu numln absol-ut
dac,E

$i

"T"i""

i'a

va mai

^ET

dr !:?1".j'-:::f,,f':11:
d"I: tl *'imic

vitamus eo ipso quo nolumus non videre: sic qui

volet vitare stultitiam, non e&m conetur intelligere;
quae possunt intelligi, per hanc se non intelligere
eamque sibi esse praesentem, non quo ipsam
intelligit, sed quo alia minus intelligit, sentiat.
lV.

Quae homo perpemm agit, an otdine ogat. A'Iala in

redactct faciunt ad decorem untuersL

11. Sed ad ordinem redeamus, ut nobis

reddatur Lycentius. Illud enim iam ex votris requiro,
quaecunque agit stultus, ordine votis agere videenr.
videte rogatio quos laqueos habeat. Si ordine dixeritis,
erit illa definitio, Ordo est quo Deus agit omnia quae
si etiam stultus quae agrt, agit ordine? Si autem ordo
est in iis quae agrntur ab stulto, erit aliquid quod
non teneat: rreutrum autem vultis. Videte, lplaeso, ne o
ipsius ordinis defensione nrrbetis. Hic item Try6'etius,
ille alter adhuc omnino absens erat: Facile est, rnqtut, I
quidem respondere complexioni tuae; sed me in I
1000] praesentia similitudo deficit, qua sententiam n
video asseri illustrarique dehere. Tamen dicam quod

facies enim tu quod paulo ante fecisti. Non eninr

commemoratio tenebrarum ad id quod a nre involut
prolatum erat, parun nobis attulit lurninis. Namque
vita stultorum, quamvis per eos rptos mrnrme
minimeque ordinata sit, per divinarn tamen providenti
necessario rerum ordine rncluditur, et quasl
locis illa ineffabili et sempiterna Iege dispositis, nullo
esse

care t: f'n",,::l
face, oare, omul pe c3le Pe
la
concurd
frumselea untuersauta{t''
Relele, aduse in ordine,
ne fie cAndva redat
11. Dar sd ne-ntoarcem la ordine, ca s[
de Ia voi' dacd tot
aflu
s-o
<nut
nrtrr6 Licenliu. Asta, incaltea, mai

N, - Prin ordine

le

Pe care

i,ua1i

'*i'fffrXl

ordrnei
rrbsentr ,rE uqor", zirr-, nai se

rds

Cd nu pulind lumind ne-a

Bca comemorare

a intun

sinitur, ubi esse norr debet. Ita fit ut angusto ani

ipsarn mlarn quisque considerans, veluti magna

foeditate al,ersetur. Si autem mentis oc;r.rlos erigens atq!

diffundens, simul universa collustiet, nihil non ordi

r &cestera

prin cnre
ui" ot",'a"r-imi lipsegie, in cele de fali' similitudinea Totuqi voi
mea'
sentinla
v[d cn trebuie .a fi" .,-,,1i"utd qi ilustrat[
fdcut mai nainte'
ziw cneace simt, in Itea, t' 'nL' f"'* ceea ce-ai

sI fie. Aqa

se face

ci oricine, Pr

c-o strf,ngere de inimd ca

lnnil;Andu-qi, insd, ochii minlii

296

S. Aurelii

t,

De

Ord.inc

ey*ti"

Liber

12. Quam magna, inquam, quam mira mihi per

Deus ille, atque ipse at nagis magisque credere addu
rerurn nescio quis ocr,ultus ordo respondet! Nam ea di
quae nec quomodo dicantur non visa, nec quomodo'
videatis intelligo; ita ea et vera e.t alta esse suspicor. Sin

autern aliquod in istam sententiam tu fortasse un

requirebers. At mihi jam occurrunt innumerabilia,
rne ac{ c:onsentiendum prorsus trahunt. Quid emm carnl
tetrirrsT cnrid illo animo tmculentius atqr-re dirius? At i
ipsa^s leges locum necessarium tenet, et in bene
civitatis ordinem inserinrr; estque suo animo nocens,

autem alieno poena nocentium. Quid sordidius, q

inanius decoris et turpitudinis plenius meretricib
lenorribus, caeterisque hcrc genus pestibus dici potest?
meretrices de rebus humanis, turbaveris onrnia libidi

constitue matronarum loco, labe ac

ded

dehonestaveris. Sic igitur hoc genus hominum per sui

mores impurissimum vita, per ordinis leges conditi

vilissimuru. Nonne in corporibus animantrum

membra, si sola attendas, non possis attendere? Tamen
naturae ordo, nec quia necessaria sunt, deesse voluit,
quia indecora, eminere permisit. Quae tamen deformt
suos locos tenendo, meliorem Iocunr @ncessere meliori

Quid nobis suavius, quod agro villaeque spectaculuri

congruentius fuit pugna illa conflictuque galli
gallomm, cuius superiore libro i'ecimus mentionem
B, n. 25). Quid abiectius tamen deformitate subi
vidinrus? Et per ipsam tamen eiusdem ccrtaminis p".fo--ti

pulclrritudo provenerat.
13. Talia, credo, sunt omnia; sed oculos quaeruntl
Soloecismos et barbarismos quos vocant, poet
atlanraverunt; quae schemata et metaplasmos mutatii'
appellare nominibtrs, quam manifesta vitia fugere.
maluerunt. Detrahe tamen ista carminibus. suavrssimB
condimenta desiderabinrus. Congere multa rn unum locum,

Zg7

neordonetr
rtlati universalitatea, nu va g[si absolut nimic

suistpe semper veluti sedibus distinctum disposi

reperiet.

C"*" " at*

e"*n, ***'Ai'*

lintins qi nepus la locul sdu totdeauna'"

de mirifice imi r[spunde mitl

ti.":
r:e in <r-mai
E{rr voi Dunrnezeu t*,,!i'qi,
T"t: C[ci
""*
lucruril<lrl
a
ascuns6
ordine
.r"a, i".agi acea nu qti" tt"
*?t
,bigi unele, despre care-nu-nleleg nici in *
!*1".:*
"TY
eu cunxa
aqabinuiesc
vedea,
putJa
t"-o1i
;,;.;;il;

72.,Cdt de mdrele', zic,

ocht

t""'din

r" Tlf
i"nip
ill#;"a?""i'
imi ocur6
Mie, insi' *,":::,*'::'l'*1
similar'
,ing,r. exemplu
,

.o:.1",
acuma
; consimt intruton'rl' De-alfnrinteri' ce-i
rurmdrate, care mi t
"g
qi mai sinistru decAt
i c--^-ir^r .l-.at .nlnrrl- ce^ mai trrrculent r
-^^^* qii
^: : l-;-o
bine
ile, isi are locul necesar

il;i
ffrx

moderate: rdufdcdtor prin spirinrl

r' Ce se Poate

lirr. el este, in

[,,n",""i*.a

dafit crrrvele qi
r.r .r:- -^-::r-.
"1:JrTf#l;
qi te ver tulbura crr libidinoqeniile
onreneEi
irr"r.rril"
ai"a*
**"f"
mat
De toates; Pune-le-n locul
ilm'.rtdere gi urf,1enie. Aqa-i' prin

lunt necesare, qi nici n-a Pernxs

;;i;;.4;;;

delina
mai bun'

iiio'.,,"*'

'iiit""a..'locul
rl
ll
,,
,l

'

le'au conce'

noud' ce
decfltluPta
iq
in cartea de
P
mai abieot
totugi'
$i ce am vdzut'
devenea
insdqi
ea
bi' totuqi' Prin

rtrui des[vArqit[s frumselea acelei lupte'

ochii' Poelii le-au
13. De-acestea-s, cred, toate, dar necesitd

cirora'
hrtlrasit pe cele ce-s numrte solecisme qi barbarisme,
gi
metaplasmi
*"i voit si [e zica metafore
l:tt##i;-"r.,

""

rlrxdt sE fugn de manifestele vici

n(restea, qi vonr dori atotsuave
rrrtrlte,-ntr-un singrr loc, qi md va

298

S. Aurcki

De

Otdirw

Liber

totum acre, putidum, rancidum fastidibo. Transfer i

liberam forensenrque dictionem, quis non eam fugere
in theatra secedere iubebit? Ordo igitur ea gubernans
moderans, nec apud se [Col. f00f ] nimia, nec

aliena esse patietur. Submisea quaedam impoli

simillima ipsos saltus ac venustos locos sese r
illustrat oratio. Quae si sola sit, projicis ut vilem: si
desit, illa pulchra non prominent, non in suis q
regionibus possessionibusque dominantur, sibique i
propria luce obstant, totumque confundunt.
Y.

Quomodo medendum

enoi credentium

res

nullo otdine

Magnae et hic debentur ordini gratiae. Mentie

conclusiones, aut irrepentee paulatim, vel minuendo,
addendo in assensionem falsitatis, quis non metuat?
non oderit? Saepe tamen in disputationibus, certis et
sedibus collocstae tantum valent, ut nescio quomodo
eas dulcescat ipsa deceptio. Nonne hic guo que ordo i

laudabitur?
14. Jam in musica, in geometria, in astrorunr

ln numerorum necessitatibus ordo ita donrinotur. ut

quis quasi eius fontem atque ipsum penetrale vi
desideret, aut in his inveniat? aut per haec eo sine
errore ducatur. Talis enim eruditio, si quis ea mode
utah-rr (nam nihil ibi quam nimium formidandum
talem philosophiae militem nutrit vel etiam d,ucem, ut
summum illum modum, ultra quem requirere aliquid

possit, nec debeat, nec cupiat, qua vult evolet a

perveniat, multosque perducat. Unde jam, dum i
humanis rebus teneatur, sic eas despiciat, cunctaq
discernat, ut nullo modo eum moveat cur alius optet
habere, nec habestr alius nimia uxoris fecundi
torqueatur: egeat ille pecunia, qui largiri lihenaliter
paratus est; eique defossae incubet nacer et scabi
fenerator: ampla patrimonia luxuries dispergat a
diffundat; vix toto die lacrymans mendicus num

Sl

Aarutiu Aryustin, Despr

ordinc

Carwa a

dorn

299

in rostirea liber6, a forului: cine nu Ie va

qi
sd se retragd-n teatre? Ordinea, aqadar,
nu
va
porunci
ulunga
nu va suporta nici sd fie peste
gi
moderdndu-le,
guveinAndu-le
mesurd fa1[ cu sine, nici si lipseasc6, de peste tot] cu totul. O
anume prozd." mai sinrplfl gi foarte asemdndtoare celei neglefuite,
ilustreazd, interpun6ndu-se saltgrile tnse.gi 9i locgrile mai deosebite'
Pe care, de-i ea singur[, o arunci ca vil[: de lipsegte, ins6' cu tohrl,
nu ies in fa16 cele frumoase gi nici nu cvasidomin[-n linuturile qi
posesiunile lorugi, gi, opunAndu-se-ndesine prin pr,rpria lunrind,
duc totul in devdlmdqie.
rAncezeala. Transferd-le

Y.

ce chip e de-ndreptat etoatea celor oe cred cd lucruile-s

purtarc fdrd nici un fel de ordine'

- in

Mari mulpmiri i se datoreazd qi aci ordinei. Cine sd nu

se teamd, cine s[ nu urascd concluziile mincinoase gi
strecur6ndu-se pulin cu pufin, fie diminuAnd, fie sporind intru
asensiunea falsit5lii? Adesea, insi, colocate-n ldcaqurile lomgi,
au o atAtq valore-n dispute, incAt nu gtim cum prin ele
se-ndulceqte deceplia insiqi. Nu-i asta, oare' ceva, prin care-i
l[udatf, ins69i ordinea?
14. in muzic6, inc6, in geometrie, in migcdrile astrelor, in
inevitabilitdlile numerilor, aqa domnegte ordinea, incAt, dacd
cineva doreite s5-i vadd ovasiizvorul ei sau sanctuarul insuqi, fieJ
griseqte prin acestea, fie-i condus de ea insagi f[r6 nici un fel de
De-altminteri, invdlf,tura de felul acesta, dac[ cineva se
".o*r".
folosegte moderat de ea (cdci nu-i de temut de nimic, aci, decAt
numai de lipsa de mdsurd), il nutregte pe un astfel de soldat intr-ale
frlosofiei, sau chiar pe un comandant, inc6t sd-i dut:rft pe mulgi la
acel mod suprem, la care voieqte si zboare qi sE alung6, dincolo de
care sd nici nu doreascd, sd nici nu trehuiascS, s{ nici nu poatd
c.6uta sd afle nimic alta. Unde, deia, deqi pnut prin inseqi lucrurile
urnane, le dispreluiegte pe ele astfel qi le discerne pe toate, incdt,
in nici un chip, nuJ mi@ de ce r-rnul doreqte sd aib[ copii, 9i nu-i
are, alhrl e chinuit de prea mare& fecrrnditate a soqiei; unul, care-i

pregdtit sd-mpartd cu larghele multe, duce lipsa banilor, iar

slab qi rdios qi-i ascunde-ngropafi; luxuria risipeqte qi
"a.riatarulanlple patrimonii, gi cergetorul, l[crimAnd intreaga zi,
nimiceqte

Sf, Aurcliu Augttstiru Despre

300

S. Aurclii

i De Otdine

Liher

impetret: alium honor extollat indignum; lucidi

abscondantur in turba.
15. Haec et alia in hominum vita, cogunt
plerumque impie credere, nullo nos ordine divin
providentia" grb"tt.ti- Alii autem pii et boni atq
splendido ingenio praediti, qui necpre nos deseri a
Deo possunt in animunr inducere, et ta-nren rerum t
qr*i ""tigi"e atque commixtione turbati nullum ordi
vident, volentes sibi nudari abdrtrssrmas causas,
suos saepe etiam carminibus conqueruntur' Qui si h
solum inierrogent' cnr Itali senrper serenas hiemas orent,
item semper Getulia nostra mrser& sltrat; qurs ers ra(
r.spondebit? aut ubi apud nos indagabitur illius ordi
ulla suspicio? Ego autem, si quid meos monere
quantum mihi apparet, quantumqr're sentro, censeo rl
disciptinis omnibus erudiendos (I lletractat', cal' 3,
2). Aliter $rype ista sic intelligi, ut luce clariora sinq
aut pigriores sunt, aut aliis n'
m"d" po*tut t. Si
4:l".rt"*
aut
pr"""""rputi,
iam duri ad discendum, fidei si
praesidia parent; quo [Col. fO02] illos vinqrlo.t9..t'
o*boa, atque ab his horrendis et involutissimis nralis li
ille, qui. neminem sibi per nrysteria bene credentem l

abia cAgtigd un bdnu!; pe unul nedemn

nul;ime se-ascund moravuri strilucite.

Cottpa o

doua

il inalp onorul,

301

9i in

15. Astea qi altele din viala oamenilor ii constrAng pe oameni,

tle cele mai multe ori impiu, sE creadd cumci noi nu suntem
fel
guve
Povidenle- Al1ii,
nu Pot nicidecum
cu
ins5,
5si$ de suPrenul
cu
s6-gi
Dumnezeu, qi totugi, tulburali deo atAta cvasicealfl qi amestecare
u lucrurilor, nu v6d nici un fel de ordine, qi, voind s5-qi descopere
lomgi atotascunsele cauze, igi depldng erorile lorugi, adesea chiar
in poezii*e. Clare, de vor irrteba fre qi numai asta una, de oe italii se
roag[ pururea pentru ierni senine, gi iar'agi, nenorocita noastri
Genrlie-i insetat[ purufl, cine le va rdspunde lor ugor, srru unde va
fi descoperitd la noi r,reo sr-rspiciune a acelei ordine? Eu, insd, de-i
pt sfitui cu oeva pe ai nei, g6ndesc, pe cAt nri se-araui mie qi pe
cAt sint, cd ei trebuie qE-gi dob,Andeasa5 invdl[tura tuturor acelor'
discipline (Lib., I, Retract., c. 3, n. 2.). Altfel nu le pot nicicum

aceste ingrozitoare qi atofnc6lcite rele Acela, Carele

piard nimenea dreptcrezdtor, prin misterele

nu permite

SaIe, -ntrr

sd

Sine.

16. ingemdnetd este, incaltea, calea pe care o urrndm, cAnd

Permrttrt.
16. Duplex enim est via quam sequiml-rr, cum
nos obscllritas moveq aut rationem? aut @Ite auctori
Philosophia rationem promittit, et vix paugissimos lih
guo6 tarnen non modo non conternn"t* ill-:.3y*t'i",
sola intelligere, trt intelligenda sunt, cogit' Nulhrmque

habet negotium, quae vera' et) ut ita dicam, ger

philosophia oj, qrrtT, y $oceat Ulod slt_ornnium n
quantusque rn eo ma
principium sine principio,
' r
-i-- u
^^f",+^-.- sine
intellectus, quidve inde in nostram salutem

degeneratione rnanaverit: quem unum

oil,hc

ne migcl obscuritatea lucrr-rrilor: fie raliunea, fie, desigur,

eutoritatea. Irilosofia promite raliuneas 9i de-abia ii lihereazi pe
atotpufinii pe care-i constrAnge nu doar sd nu disprequiasci acele
misterii, ci sd le-nleleag[ pe fiecare orm trebuie-n+elese. Adevirata
gi, ca sd zic aga, filosofia, care este cea realfl, nu are absolut nici o
altd treab6, decdt numai sd ne-nvetre care este principiul fdrd de
principiu al tunrror lucrurilor, cAt intelect rAmAne intru El qi ce se
va fi revirsat de acolo, fdrd nici o degeneraliune, iretnr m6nhrirea

L'eu

orriripot"rrt"nr eufirque tripotentem, Patrern, et Filium,

Spiritum sanctum, docent veneranda mysteria, quae f
.i."*r. et inconcussa populos liberant; nec confuse,
quidam; nec contumelioso, ut multi praedicant

Sfant. Clat anume sd fie, insd, fapnrl cd atAta de marele Dumnezeu

S. Aurelii

302

i De

Oilinc

Liher

autern illud sit, quod [roc etiam nostri generis corpus,

pr()pter nos Deus assunlere atque agere dignatus est,

videtur vilius, tanto est clementia plenius, et a

ingeniosomm superbia longe lateque remotius.
17. Anima vero unde originem ducat, quidve

agat, quantum distet a Deo, quid habeat propri

quod alternat in utramque naturam, quatenus mon
et quomodo immortalis probetur; quam magni pu

ordinis, ut ista discantur? Magni omnino a

certi: de quo breviter, si tempus fuerit, post loq
Ilhrd nunc a me accipiatis volo: si quis temere ac
orrline disciplinarum in harum rerum cognitio
audet irruere, pro studioso illum curiosum? pro
credulunr, pro cauto incredulum fieri. Itaque mihi
modo interroganti tam bene atque &pte respondi
et miror unde sit, et color agnoscere. Videamus
quousque progredi vestra latens possit intentio. J
nobis Licentii etiam verba reddantur, qui tam
nescio qua cura occupatus, alienus ab hoc se
luit, ut eum ista, non aliter quam eos qui non ad
farniliares nostros, credam esse lecturum. Sed redi
nos, quaeso, Licenti, atque hic totus fec ut adsis;
enim dico. Nam definitionem meam tu probasti,
dir:tum est quid sit esse cum Deo? cum quo
sa;rientis manere immobilem, me, quantum
valeo, docere voluisti.
esse

Yl.

lB. Sed illud me movetl quomodo cum iste sa

quamdiu inter homines vivit, in corpore esse non
quo pacto fiat ut ejus corpore huc atque illuc
mens imrnobilis maneat. Isto enim modo potes di
cum movetur navis, homines qui in ea sunt non
quamvis ab ipsis eam possideri gubernarique fatea
Etenim si sola eam [CoI. lO03] cogitatione rege
far:erentque ire quo vellent; tamen, cum ea noveretur,

illi qui ibidem

constituti sunt non moveri'

ordinc

Caftea a

fuua

303

considerat, din cauza noastrd, demn s[4i ia asupra qi s[ poarte

ehiar qi corpul genului nostru-. cu cAt pare mai vil, cu atAta este
mui plin de clemen16, absolut de toni mai indepdrtat de o anume

lrrperbie a invdlaflor.
17. Sufletul, insd, de unde-qi trage el originea, ori ce face el
nici, cAt este-ndepdrtat fari cu I)umnezeu, ce are propriu, care
nlterneazd-n amflndoud naturile, pdn6-n ce Punct allune moare,
1i in ce chip este el probat nemuritor, de-o cAt de mare ordine
uredeli voi ci line sd fie acestea-nv61ate7 De una absolut mare 9i
cert6, despre care, de vom fi alr,rt timp, vom vorhi rnai pe urmS'

Asta una voiesc eu s-o primili voi, acunt, de Ia mine:

oricine-ndrizneqte si se arunce, temerar 9i fira ordinea
disciplinelor, in cunoagterea acestor lucruri, acela-i de ginut curios

ln loc de studios, credul, in loc de doct, incredul, in lcrc de precaut.

$i, aqa, mi gi mir de unde si fie, gi-s gi constrAns sir recunosc cd
voi, intrebali, .r,i-rF rdspuns acum atAta de bine qi atAta de ponivit.
SI vedem, insd, pAnE unde poate s[-nainteze inrprdarea5r voastr6
latentd. Acun. insd, ne vor fi date, la rAndu-le, pflnd 9i cuvintele
lui Licenliu ) care) ocupat cll nu qtiu ce grii6, a fost atAta tinrp
strdin fa$ de aceastfl disculie, inc6t cred cd el le va <;iti pe acrstea
rru altfel dec6t acei familiari ai noqtri, care nu sunt de fali' Dar,
rogu-te, irrtoarce-te la noi, Licenliu, gi fi sd fii cu totul de fa15, cici
;ie-1i zic eu, incaltea! De fapt, tu ai aprobat definilia mea, prin
care s-& spus ce-nseanurd a fi ctr-r Dumnezeu, dimpreund cu Carele
mintea inleleptului rrirr-flne imobild, qi tu ai voit ca eu s.'i vd inv51
asta, pe cAt mi-e nrie in putinfd s-o fac potrivit.

Yl.

Mens .sapientis immobilis.

possent

8f. Awuliu Augwtin, Despre

Mintea tn{eleptului, imobild.

18. Ci md nrigcd pe mine faptul anune, cum, at6ta

rT

eme c6t

infeleptul 6sta trdiegte-ntre oameni, nu se poate nega cumc6

este-ntru corp, in ce chip anume se face cd, migc6ndu-i-se corpul
ici qi colo, mintea rim6ne imobild. in acest chip pop zice, incaltea,
cumcd, in timp cc o corabie se nigcd, oarnenii, care sunt in ea, nu
se nriqc6, cu toate

ci

recr-rnoagtem cumcd ea-i stdpAnitd qi condusd

de cdtre ei ingigi. Dar, de-ar stipAni<r pe ea, de-altminteri, numai

cu cugetarea gi-ar faceo sd meargd unde voiesc ei, tc,tuqi, cAt timp
ea se miqcd, cei ce-s, de-asemenea, adunagi dimpreund; in e8, nu

304

S. Aurelii

i De

Ordine

Liber

ait Lv<;entius, animus ita est in <nrpore, ut corPus

animo. Neque hoc ego dico, inquam: sed etiam
non ita est in equo, ut ei equus imperet; et tamen,
qut-r velit ire equum agat, equo moto moveatur
est. Potest, inquit, sedere ipse irnmobilis. Cogis
inquarn, definire quid sit noveri: quod si potes, f
volo. Prorsus, inquit, maneat' quaeso, beneficium
nam manet postulatio mea: et ne me rursus in
rrtrum mihi definire placeat; quando id facere
ipse profitebor. Quae c.um dicta essent, puer de domo
dedertrmus id negotii, cucurrit ad nos, et horam prar
esse nuntiavit. Tum ego: Quid sit, inquam, rlloverl'
definire nos puer iste, sed ipsis oculis cogit
Eamus igitur, et de isto loco in alium locum t
nam nihil est aliud. nisi fallor, mo!ri. Hic cum arrlsrcs
discessimus.

Dlsputrrto

Aurliu

d,otn,

305

aqa in
nu se migte." ,,Nu", zic,e Licenliu, "tpoiyl:y.este
zlc
nu
eu
-este
''1,-)i",
i i""aa "orp'rrl s[-i por,,nceascdnuspiritului'"
"Nici
incat
cal'
pt,
,dur'nici chiar c,dlfue1rn
Td:I
;1*i
sE
*a f"i "i"f, gi, totugi, degi mAni calul unde voiegte elzice'
egal['"
*igc""
o
sE se migte *
"rra*r", imobil-i' ,Ne conitranpll'; z1c'"Poate"'
;ili;i;;,qi
f-:i-d:*5
stare'"
amn[ a se migca, ceea"@voiesc '-o f""i, de eqti in
c6c3
t[u,
beneficiul
l.a;, ,1"", ,,absolut
1ogr1-t9'
1a"r.........n4ne
s6

Iarea mea, gi,

.a nu m[-ntrebi iardgi de-mr place s[ definesc'

*i ii potrt ".ft"",

o voi spune eu insimi " Cye, c"m ""Jt-t:

"
ded"t"* aceast[-nsErcinare' a {ugit
J.ri"-l
;, J;J;*rt"'
noi gi ne-a anunrat cA este ora prAnzului' A-tunci ^e-u:

pe noi
.Ce-nseamnd', zic, ,ra se migca, nu ne constrAnge

+avd
l*^.*,i^.-i"fh-, a "-ov"dl* cu ochii tnqigi. 56 merge,r\ deci, qi
cdci, de nu m6-ngel, nu-nseamnd
IU *""* din locul acesta in alhrl,
a te miqca." A.ga, in timp ce surAdeau' am plecat'
;ilJ;

Dtsruu

SECUNDA

19. At ubi refecimlls corpora, quoniam coell

obdtrxerat nubes, solito loco in balneo consedimus.
ego: Concedis ergo, inquarn, Licenti,-nihil esse alir:
.r-n r, quam de loco in locum transitum? Concedo, inqu
Concedis ergo, inquam, neminem in eo loco esse in q
non fuerat, et motum non fuisse? Non intelligo, inquit'
quid, inquam, in alio loco firit dudum, et nunc in
est, rnorum esse c,oncedis? Assentiebatur. Ergo, inq'
posset alicujus sapieptis virmm corpus hic modo nobiscrlfl
L..", ,, .r,i.r.r, hinc abesset? Posset, inquit. Etiamnq
inqualn, si nobiscum colloqueretur, et nos aliquicl docerq
Etiamsi, inquit, nos ipsam doceret sapientiam, non
dicerem nobiscum esse, sed secum. Non igitur rn
inquarn? Non, inquit. Cui ego: Corpus illud quod carert
urirl.,, nonne mortuum fatereris, cum ego vivu4
proposuerim? Nescio, inquit, quomodo explicem' Nam t
hominis vilum esse non posse video, si animus i
L:
"orpr-,.
^^---r
-i^ cor
eo non slt; et non possum dicere, ubiubi sit

Cartca a

ord.ine

fiindc[, in timP
s-a-nnorat, ne-am adunat in I
19. Apoi,

c[ m
,,Concezi", zic, .,rLicnnPu,
intr-altul?'"
loc
tr"""."* dintr-un
zic, ,rcrrmci nimene
produs o migcare?"
fost intr-un anurrut
concezi cd s-a migcat?" A asi

A Doua

306

S. Autelii

De Oilinc

Liber

sapientis, non ejus animum esee clun Deo. Ego, i

faciamo ut hoc explices. Fortasse enim quia ubique

est, quoquo ierit sapiens, invenit Deum cum quo

possit. Ita fit ut possimus et non negare illum de
locum transire, quod est moveri; et tamen
cum Deo. Fateor, inquit, corpus illud de loco in I
transitum facere, sed mentem ipsam nego, cui
sapientis imposinrm est.
V[,l.

fueit cum mahtm rwn erset"

20. Nunc interim tibi cedo, inquam, nq
obscurissima, et diutius diligentiusque tra,ctr
impediat in praesentia propositum nostrum, Sed

Quornodo ordo

videamus, quoniam definitum est a nobis quid si

cum Deo, utrum scire possimus etianr, quid sit esse
Deo, quamvis jan manifestunr esse arbitror. Nam
videri tibi eos qui cum Deo non sunt, esse stne
possent, inquit, mihi verba suppetere, dicerem
quod tibi non displiceret. [Col. IOO'f] Sed peto
infantiam meam, resque ipsas, ut te decet, veloci
praeripias. Nam ieti nec cum Deo mihi videntur eer

D"o tamen haberi. Itaque non pos.um eos sine

"
esse dicere, quos Deus habet. Cum Deo itenr non
quia ipsi non habent Deum. Siquidem Deum
jam inter nos pridem in sermone illo quem die
tuo jucundissimum habuimus, placuit nihil aliud
quam Deo perfrui (De Boata Vlla, n. 34). Sed
me formidare ista contraria, quomodo quisque nec
Deo sit, nec cum Deo.
21. Non te moveant ista, inquam. Nam ubi
convenit, quis non verba contemnat? Quare jam ad

tandem ordinis definitionem redearnus. Nam

esse dixisti quo Deus agit omnia. Nihil autem, ut
non agit Deus: nam inde visum tibi est, nihil
ordinem posse inveniri. Manet, inquit, sententia'
sed jam video quid sis dicturus, utrum Deus agat
non bene agi confitemur. Optime, inquam; p

Aurcliu

ordine

Cartca a

d.otn

507

sdu." ,,Vtri face eu", zic, ,sd 1i-o explici Pe asta. Poate,
tea, fiindci Dumnezeu este peste tot, oriunde va fi mers
lepnrl, iI gdsegte pe Dumnezeu, dimpreund cu carele poate si
Aqa se face si Si putem sd nu neghm cumcd el nece din loc in
i, ceea ce-nseamni a se migca, qi qi o[ este' totuqr' Pururea cu
' ,Recunosc", zice, ,rcumcd acel trup face o migcare
loc intr-altul, dar neg cumcd o face mintea insagi, cdreia
ra dat numele inleleptr.rlui.

- In c" chip ua fi -f"tt ordinea pe cdnd nu era rdul.

20. ,ifi cedez, acum, deocamdat|", zic.,ca lucnil, atotobsour

i de tratat mai indelung gi mai diligent, sE nu impiedice sc<-rpul

ru, in cele de fa15. I)ar, fiindcd s-a definit rle citre noi
r)e-nseamnd a fi cu Dumnezeu, s[ vedem, acum, daci putem sau
lru qti qi ce-nseanrn[ a fi f6r6 Dumnezeu, deqi socot cumcd-i deia
. CEci cred ctrmcd

f+

limpede cd cei oe nu-s cu Dumnezeu

lunt fdrf, Dumnezeu.' ,,Dacd mi-ar putea siri mie in ajutor

cuvintele', zice el, rf-ag zice, Po{rte, ceea ce si nu-tri displacd 1ie'
Dar, te rog, sd suporF pruncia mea qi sd dejudeci, cum {i se cade,
otr o minte ageri Iucrurile insele. CIci futia mi se par gi ci nu-s cu
Dumnezeu, gi ci-s avuli totugi de Dumnezeu. $i, aqa, nu pot eu
ric.re cumcd sunt fdrd de Dunrnezeu ei, pe care Dumnezeu ii are'
Cum, iardgi, nu zic cu Dumnezeu, fiindcS ei inqiqi nu-L au pe
I)umnezeu. Dat fiind cd a-L avea pe Dunrnezeu, +a convenit deja
de citre noi, in disculia aceea atotrodnici, pe care am alr-rt<; de
zirra ta de nagtere (De beata uita, n. 34), cn nu-nseamnd nimi<:
ulta tlecAt a te bucura de Dumnezeu. Dar recunosc cd md-nfricd
ruccste contrarii, in ce chip anume poate cineva nici sd nu fie fdri
Dumnezeu, nici cu Dumnezeu."

21. ,Nu te impresioneze astea', zic. ,,Cici, unde lucrul e

limpede, cine nu dispreluieqte cuvintele? Dreptaceea, sd ne
lntnarcem, acum, in sfArqit, Ie acea defin{ie a ordinei' Am zis, de
fapt. cumcd ordinea este aceea prin care Dumnezeu le mAnd pe
toate. Nu-i nimic, ins6, ce sd nu mAne fhrrnnezeu, cici de acolo I
*a p[rut lie cd nu poate fi gdsit nimic in afara ordinei." ',RdmAne',
zice, ,sentinfa mea: dar mai v[d c-ai sd zici dacd f)umnezeu le
mAni sau nu pe cele ce recunoastem cumcd nu sunt bine mAnate'

;il

,l

308

S. Aurelii

i De

Ord'ine

Liber

oculum in mentem iniecisti' Sed ut vidisti quid

dicturus, ita peto videas quid respondendum srt'
ille nutans "apite atque humeris, Turbamur' inqt
et huic fitrte quaestioni mater suPervenerat',Atque
i
p";, "iiq""ntulu- silentium petiit ut a.me hoc
Trr
a
superius
loco
rursus interrogaretur. Cui
.fuisse resPonsum non omnino animadverterat (CI
4, n. 1l). Tum ego: Quid, inquam' vel cur t
repetam? Actum, aiunt, ne agas' Quare' moneo
,ri'* qrr"" supra dicta sunt, vel legere cures' si
absentiam a sermone
nequivisti. Quam quidem
. l'
l:
:.^
+6
hor
----^
^-^^
te pertqlit
ita esse
diuque
tuli,
aegre
non
animi tui
ne(Iue illa impedirem quae tecum intentus remotr
a nobis, pro te agebas, et ea persequerer qu
amittere stilus iste non sineret'
22. Nunc illud quaero, quod nondum discut
diligenti ratione tentavi-mus' Nam.ut Plirn]T

Tbt::"----o--me
de ordine quaestronem nescio quis ordo Peperrt'

r.{
te dixisse hanc esse iustitiam Dei, quae sepa-llt
I
lib'
bonos et malos, et sua cuique tribuit (Supra'
manrfer
7, n. lg). Nam nulla est, quantum sentio'
velim'
iustitiae definitio: itaque tespo-ndeas.
::t"1
Nunq{
Id"t rr. aliquando Deum non fuisse iustum'
juqtus'
sen
Deus
ipquit. Si ergo semper' inquam,
r
mater'
inquit
n"1,"* *ilr* fuerunt' Prorsus,
"t
L)ei'
enim
Non
ludicium
.Urra lria"o quod sequatur'
;ii;; q,r..rat malu* non fuit; ""t, 'i aliquandof1bi
et malis sua cuique non tribuit, potest videri iustus
L,ri t,y""rr,ius: Ergo dicendum nobis c,en-s3.s' i{
;;;"p;l malum fuisJe. Non audeo, inquit illa' lioc dir
ideb iustus'
Q,rli ".gu rlicemus, inquam? Si.Deus
non
quando
malos,
et
bonos
qrio jrii""t inter
anima<
tacentibus
illis
Hic
erat
malum non
iustus.
At il
i.vg.ii"", .".po.rd"r" velle, atque permisi'
borl
enim
Deus
erat
iustus"Poterat
Prorsus, inquit,

pot(
malumque secernere' si exstitisset' et eo rPso quo

i;;r"t ..ot. N.,r, enim, cum dicimus

Ciceroi

8f. Aureliu Ar{lwtin, Despre

orditu

Cartca a

d'oua

?09

Dar, precum

uns." Dar el,

qi, -n miezul

dupd pulin6
n-a bdgat
Cici
tdcere, a cerut sd-l intreb din nou acelaqi lucru'
(cap.
nainte
ruai
rEspunsese
absolut deloc de seam6 cumcS la asta
IV, n. 11)Trvgeliu.
[aci, zice-se, caeacrrd te-ngriiegti sd le

daa'i n-ai binevoit

prea greu absenla spiritului t[u de
rlMat sd fii mai indelung aEa, ca sd
le ficeai indepirtat de noi, incordat
'lnsu1i,
gi sd le gi urmdresc pe cele pe csre p{rna acea'sta nu pernrte
r:a

tu sd le abandonezi.

si aflu ceea oe n-am incercat incd sn discutdnr

nri-anrintesc c5, de-ndat6 ce-am inceput
cdci
eu tlestuld atenlie.
ordine, s-a f6cut, printr-o nu gtitt ce
despre
uceaste chestiune
cumcfl
zis
ai
ci
tu
iustilia lui Dunrnpzeu este ceea
Ordine-anume,
ceea co
buni gi rdi, q
simt eur
cap. VII, n. 1
at \neo
a justiliei nra
22. Acun caut

310

S. Aurclii

De

Mine

Libq

prudenter invebtigasse conjurationem Catilinae,

f005] tenperanter nullo corruptum fuisse praemio
parceret malis, juste illos summo supplicio sen'
auctoritate mactasse, fortiter sustinuisse omnia
inimicorum et molem, ut ipse dlxit, invidiae, non i
fuissent virtutes istae. nisi Catilina reipublicae
perniciem comparasset. Virtus enim per seipsam,
per aliquod hujusmodi opus consideranda est,
homine; quanto magis in Deo? si tamen in angu
rerunl atque verbonrm componere illis ista quoquo
permittitur. Nam, ut intelligamus quia Deus semper j
fuit, quando exstitit malum quod'a boiro seju
nihil distulit sua cuique tribuere: non enim tunc ei
discenda iustitia; sed tunc e6 utendunl, quam
habuit.

23. Quod cum et Lycentius et mater in

necessitate approbassent: Quid, inquam, dicis, Lic

Ubi est quod tam magnopere agseruisti, nihil

ordinem fieri? Quod eriim factum est ut
nasceretur, non utique Dei ordine factum est; sed
esset natum, Dei ordine inclusi.rm est. Et ille adm
ac moleste ferens qirod tam repente bona causa rir
Iapsa de manibus: Prorsus, inquit, ex illo dico
ordinem, ex quo malum esse coepit. Ergo, r
esset ipsum malum, non ordine factum est, si
malum ortum est, ordo esse coepit. Sed semper erat
apud Deum: et aut semper fuit nihil guod dicitur
aut si aliquando invenitur coepisse, quia ordo ipse
bonum est, aut ex bono est, nunquam aliquid
ordine frrit, nec erit aliquando. Quamvis et ne5cio
potius occurrit; sed illa consuetudine oblivionis el
est: quod credo ordine contigisse pro merito vel
vel ordine vitae. Nescio quomodo mihi, inquit,
quam nunc sperno sententiam: non enifir debui di
postquem malum natum est, coepisse ordinem:
illa justitia, de qua Trygetius disseruit, ita et ordi
fuisse apud Deum; sed ad usum non venisse,

Sf.

Awelia Auglutin, Deeprc

ordinc

hrtea

datn

317

a investigat prudent coniuragia lui Catilina, qi, moderaq n-a fost

corupt prin nici un prendu, prin care sd le dea crutare rdilor, gi c6
prin autoritatea senah.rlui i-a @epsit iust prin supremul supliciu,
gi crfl a suportat crr tirie toate sdg4ile gi povara, cum zice el insugi,
a invidiei inamicilor, nu putem, desigur, zice curncd n-ar fi fost
lntm el virtulile acesteq dacd Catilina nu i-ar fr pregitit republicii

o atdta de mare pierzanie. De-altminteri, dac6 virtutea-i

de

considerat iretnr sine ins6qi, gi nu prin vrro lucrare de felul acesta

gi incd intru orrr, cu cAt mai nrult intru Dumnezeu, dac6

este-ng[duit, totugi, datoritd strAnrtordrii lucruriltlr qi cuvintelor,
sd se compare aceasta cu celelalte. CAci, ca sd-nlelegem cE
Dumnezeu a fost totdeauno iust, cAnd s-a ivit rdul, pe care sd-l
deosebeascd de bine, n-e amAnat absolut cu nirnic sd nu ii atribuie
fiecEruia ceea ce i se cuvenea, gi nu atunci i s-a impus Lui, spre a
o invdfa, justipa, pe care a avut{ totdeawra, ci spre a o folosi.'
23. Ceea ce, cum gi Licenliu qi marra aprobaserd cu o atAta
necesitate: ,Ce zici, Licenliu?", zic. ,Unde-i ceea ce ai afirm.at sus
gi tare cumcd nimic nu se'face in afara ordinei? CE s-a fdcut,
incaltea, cs rdul sE se nascd, nu s-a fdcrrt, vezi-bine, prin ordinea

lui Dumnezeu, ci, de curn s-a ndscut, a fost indus in ordinea lui
Dunrnezeu." $i el, suportAnd cu greu gi nrirAndu-se cE i-a alunecat
din mf,ini atflta de iute buna cauz6: ,Desigur",

zie,

neu zic cumcE

ordinea a inceput din acel nromenq din cgre a-nceput si fie riul."
,Prin urrnaren. zic, rnu prin ordine s-a f[cut sd fie r6ul insugi,
dac.'{ ordinea a-nceput sd fie dupd c s.a n66cut rdul. Dar ordinea
era pururea la Dumnezeu: gi, sau a fost pururea nimicul, ce se
numeqte riul; sau, daci se g5segte cumcd a tnceput c6ndva, fiindci
ordinea insdqi sau este binele, sau dintm bine, n-a fost nicicAnd
ceva fdrd de ordine, gi nici nu va fi c6ndva. Cu toat cd mi-a qi

ocurs nu gtiu eu ce mai insemnat, dar prin binecunoscuta

consuetudine a uitf,rii mi-a so'[pat: ceea ce cred ci s-a-ntflmplat
prin ordine datoriti meritului sau gradului sau ordinei vielii:"
,Nu gtiu in ce chip mi-a scdpat mie", zitn, ,acea sentinlfl pe care
acum o resping, cdci nu trebuia sd zic, incaltea, crrmr{ ordinea a
inceput dupA ce s.a ndscut rdul, ci c6, precrrm avea iust{iq despre
care a vorbit TrygeFu, aga gi ordinea a fost la Drmnezeu, dar cd
nu a venit in uz, dec6t nun:ai dupi ce au inceput s[ fie relele."

312

S. Aurelii

i De Oil.ine

Liber

postquqm mala esse coeperunt. Eodem, inq

relaberis; illud enim, quod minime viso rncon
manet: nam sive apud Deum fuit ordo, sive ex
tempore esse coepit, ex quo etiam malum, tamen
illud praeter ordinem natum est. Quod si concedis,
aliquid praeter ordinem posse fieri; quod causanr

debilitat ac detruncat: si autem non concedis, i

Dei ordine netum rnalunr videri, et malorum a
Deum fateberis; quo sacrilegio mihi detestabilius n
occurrit. Quod cum sive non intelligenti, sive dissi
se intellexisse, versarem saepius et revolverem,
habuit quod diceret, et se silentio dedit' Tirm mater:
inquit, nori puto nihil potuisse praeter Dei ordinem
quin ipsum malum quod natum est, nullo modo
ordine natum est; sed illa iustitia id inordinatum
non sivit, et in sibi meritum ordinem redegit et com

24. fCol. 1006] Hic ego cum omnes cerne

studiosissinre, ac pro suis quemque viribus Deum

sed ipsum de guo agebamus ordinem non tenere, quo

illius ineffabilis maiestatis intelligentiam pervenitur:

vos, inquani, si, ut video, multum diligitis ordinem, ne
praeposteros et inordinatos esse patiamini' Quanqr
enirn occultissirna ratio se denrorrstraturam ;rolliceetur,

docendi ordinem non tenenet. At multa talia et i

quae a doctis reprehendantur ac derideerrtur, et der
homines, cpree nec stultorum iudicium fr4giunt, facere

ambigit; et tamen etiam ista omnia quae fatemur

prveraa, non esse pr&eter divinum ordinem, alta guaedr
it a multinrdinis vel suspicione remotissima fisciplina,
ita studiosis et Deum atque animas t&ntum amanti
animis manifestaturom esse promittit" ut non nobis
,rumerorum possint else certiores.

$!.

e"*fu er$*ti", D*pr" t dir*

C"tu"

"

d,

,1bt in aceeo4i", zic. n,:azi din nou, gi rimAne neclintit ceea ce hr

nu voie?ti absolut deloc, cdci, fie cd ordinea a fost la Dunrnezeu,
fie c-a-nceput sd fie din acel tinp din care a-nceput qi riul, totuqi,
r5ul acela s-a ndscut in afara ordinei. Ceea ce, da<:i, concezi.
recunoqti cumcd poate sE se facd ceva in afara ordinei, ceea ce
rlebiliteazd cauza ta qi o detruncis2, dacE, ins[, nu concezi, riul
lncepe sri pari ndscut prin ordinea lui Dumnezeu, gi-L vei mf,rturisi
pe Dunrnezeu autor al relelor, sacrilegiu dec6t care mie nu-mi ocurd
uimic mai detestabil." Ceea ce, cum eu i-o-ntorceam 9i i-o
desfilquram pe toate felele, fie neinlelegAnd-o el, fie riisimulAnd
r;umcd a inleles-o, n-a mai alrrt nimic ce sd zic[ qi a cizut in
trlcere. Atunci, mama: ,,Eu', zice, ,nu socot cumc[ nimic nu s-a
putut face in afara ordinei lui Dumnezeu, fiindce insugi rdul care
+a ndscut, nu +a niscut in nici un chip prin ordinea lui Dumnezeu,
rli acea fustilie nu a permis ca acesta sd fie nerAnduit, 9i l-a mAnat
lrrapoi qi l-a impins in ordinea meritati siegi."

24. ltci, cum eu ii vedeam pe to+i zelos ciutAndu-L, liecare

dupd puterile sale, pe Dumnezeu" dar cd nu lineau insigi
ordinea despre care vorbeam, prin care se aiunge la inlelegerea
acelei inefabile maiestdli: ,Rogu-vd", zic, ,dac6, precum vdd,
indrdgili mult ordinea, sd nu suportati ca noi ingine sd fim
de-a-ndoaselea gi nerdnduili! Degi atotoculti, altminteri,
raliunea ne va-nvedera cumcd nimic nu se face in afara ordinei
divine: micar c6, dacd am auzi ci un anume dasc[l se sfo4eazd
sf, il invele silabele pe un copil pe care nimenea nu l-a invdlat
mai nainte literele, nu zic cd l-am socoti de rfls, ca prost, ci de
legat, ca nebun, nu de alta, cred, ci numai fiindci n-&r urma
ordinea preddrii inv61[turii. Dar nimenea nu se-ndoieqte cumcd
qi neinstruilii fac multe de felul acesta, care sunt criticate pi
Iuate-n derAdere de cdtre cei invd1a1i, qi oamenii nebuni, prin
care nu scapd nici de judecata proqtilor: pi, totugi, chiar qi pe
acestea toate, pe care le recuno&Stem cumci-s perverse, o anune
tlisciplind, adf,ncd qi atotindepdrtatd de suspiciunea mullimii,
promite cd are sd [i le-nvedereze zelogilor qi iubitorilor doar ai
lui Dumnezeu qi ai sufletelor, astfel cumci nu sunt in afara
ordinei divine, incAt sd nu ne poata fi nou6 mai certe
perfeqiunile nunrerilor.

314

S. Aurelii

De

Ordine

Liber
9f,

VlIl. - Tiaduntur primum adole'scentibus praecePta uitae'

VlIl. - Li

ordo eruditiortis.

se

*plicd

ordine

Cartea a

dota 3E

adolcscenpilor preceptele uieSii Ei' totodatd'

ordinea tnud{drii.

25. Haec autem disciplina ipsa Dei lex est'

apud eum fixa et inconcussa semper manensr
sapientes animas quasi transcribitur; ut tanto se sci
LIi--:--^
et -.--f-,i
perfea
,rirr"." melius, tant;que sublimius, quanto ^+
eam contemplantur intelligendo, et vivendo custod:
diligentius. Haec igitur disciplina eis qui illam
desiderant, simtrl geminum ordinem sequi iubet;
eruditionis est' Adolescentibus b
una pars .rit.",
"1t.".,
studiosis eius ita vivendum est, ut a venereis rebus,

25. Aceasti disciplini, insi, este insaqi legea lui Dumnezeu'

sd urmeze'
trriadar, le poruncegte celor ce doresc s-o cunoascd'
totodatS, o-ngeminatil ordine, a
rloua, a invifiturii. Adolescenqil
llrir1 urmare, de

illecebris ventris et gutturis, ab immodesto corPons

et ornatu, ab inanibus negotiis ludorum, a torPore sr

atque pigritiae, ab aemulatione, obtrectati'

i.rlrid"rti.] ab honorum potestatumque ambitioni
ab ipsius etiam laudis immodica cupiditate

Aurctiu Augustin, Despre

triit

astfel,

rtrrroro"*, de la nemgind-rile P
gfitinrl nemodest al truPului, de

'

abstineant. Amorem autem pecuniae totius suae I

certissimum venenum esse credant' Nihil enervi
faciant. nihil audaciter. In Peccatrs autenl suorum
pellant omnino iram, vel ita arenent, ut sit pulsae simi

'N"rr.lirr"^ oderint- Nulla vitia non curare veli

Magnopere observent cum vindicant, ne nimium sit: c
igrri.".r.rt, ne parum. Nihil puniant.quod non valeat

,irelirs, nihit indulgeant quod vertat in peius' Suos pu!

ornnes, in quos sibi potestas data fuerit' [ta serviantr
eis dominari pudeat: ita dominentur, ut ers sel
delectet, In alilnorum autem peccatis molesti non
invito. Inimicitias vitent cautit"i*", ferant aequissiri
finiant citissinre' In omni \rero contractu at
conversatione cum hominibus, satis est servare unt
hoc vulgare proverbium: Nemini faciant quod pati nolu
R"mpr"hli"r* ntllint administrare, nisi perfecti' Perl
autem vel intra aetatem senatoriam festinent, vel cr
intra iuventutem. Sed quisquis s9r9 in- ls]l:e con
non arbitretur nihil sibi esse [Col" 1007] prae'
nam ista utique far:ilius decocta aetate servabit' [n orrl
autem vita, loco, tempore) an'icos aut hsbeant' o

[.,orpor."t somnului qi * lenti,

,1" I.'*.rrfipile onorurilor qi pot

, defdimare'.invi9ie-'

cupiditatea imodird
speranla loruEr'
ag[
,, rr."qi laudelor. Iubirea b.rriloa
nervos' nlnuc
nimic
facd
nu
Sd
ro creadd cd este atotsigLrruI venin'
lie
loruqi,
lndriznel. intru p[cate1e, ins6, alor
rle tot mAnia, fie s-o-nfrflneze astfel, incAt sd
lnldturate. S[ nu urascd pe nimeni' SE nu
mare griid,
EU
"*U
si nu fie Prea Pulin'
re spre rnai bine, sri
S6-i socoat6 at
rtn se-ndute de nimic ce sf, se-ntoarcd-n mui r[u'
Ior pe toli cei
mtfel precum
incat sd-i incA
fie molegti tmpotriva voinPi lo
sE [e suporte atotdrePt, si le
acest cunoscut
crxwieluirea qi-nplegerea cu ceilalgi e destul a pdstra
nu voiascd sd
SE
face''
-Ce
n,I-1i place, altuia nu-i

pror"rb,

fe

irdministreze ,"prrUti'*'decAt numai gi numai perfeqii' 1'erf$i'

fie chiar
ins5, sd se grdblascd a fi, fie-n timpul etdlii senatoriale'
in tinerele. Da

si nu socoatd
pe acestea Ie

intreagi viafa

Sf. Aurclfu Augustin, Despru

316

S- Aurelii

non ltr
habere instent- Obscquantur dignis etianr
minus
exspetrtantibus. Superbos
"""1!, i-t:t::,:':
cogrte
Apte congruerlterquc vivant Deum colant'
charitate
.rJ;;;;; fide,'r'", certum
studiis st
-:-']:":1^,,:o::
cursum
;t"";;tiii,"i""r, "tq""
possu
t'rnrniurnque soclorurn; et sibi quibusque
rfentern brlnam pacatarnque vrtam'

lX. -

ratLone'
Ad rliscendum ctuctoritate ducimur et

erudl
26. Sequitur ut dicam quomodo.studiosi
t:t"*:1-1ll
tleheant, <1ui sicut clictunr. est. r'ivere
-i

ducimur' auct'
ctiscendum item necressario dupliciter

atque raticrne' Tempore.auotoritas' * ""::-1 :?,:i:

antelxrnitrrr' aliud qur
est. Aliud est enim qutld in agendo

t.r.l. in appetendo aestimat"t;-,'.l11li :.::

::::::
ur.t.r.it* imperitae rnultitudini videatur es
il;;;;
salubrior, ratio vero uf"ut'' eruditis: 'x,':": XY::ll
nisi ex impetitt' peritus {it' nullus autt
;;;i";-

i;;;;;;;

qu+rlern se debeat

q"ii*."..."'r.vitd,*ilit Ptlss*

rraene1 a.,111ll111

evenit ut om{b-us bona mag

non aperiat,"fui i1*:li

sine ulla
*.l.ii;.hu^*praecepta s-eotatur: per
!1i-'t::l:
t]]'1-::l"l
vitae ,rptimae
.qt-ra-e
quanta ratl()ne prae(
factus fuerit, trrrn demum dircet et

et occulta tlisoere

"'piet'tib",
ingressus
q,it!'"

sint ea ipsa quae secutus est ante

r?ti:ncll;

OT1:l:,:

"t et idont
firmus
ratio quam post auctoritatis cunahula
."q"i atque

i,- ;rril;""..,.,t,'t'tl
:'ry:L:11'::-::.^T"'1"1:*"#:
".
+"-1,1
ipse ptlus universa;
il;

odiila

Cartzo a

doua

377

Li,ber

De Ordine

"t cognrtl
,.ri.r".r., universon-rm principium' Ad quam
etlam
in hac vita pervenire pauci, ultra quam ver()
autem
hanc vitarn nemo Progredi potest'-Qur
or"to.it"t"contenti,bonistanturnmoribusrectrsque
aut
constanter operam dederint, aut contemnentes'
b
emdiri'
optimis
atque
ai."iptirri. tibttutibus
qr
nescro
"Ji"*
vl'v'Llnt'
homines
eos quidenr, cum inter
f'-::
rnox
appellem; tarncn lr)cqncusse credo
"t vrxcrunt'
minusve
magis
bene
."liqr"rirrt, eos quo
fa,:ilius aut difficilius liberari'

caute s6-i aitrd. Sd le dea ascultare celor denrni, chiar 9i celora ce

nu se agteaptd la asta. Sd n-aibh griia superbilor, qi sd nu fie cAtuqi
pe Dumnezeu,
de pu1in. Sd ndiascd apt gi

s6-L cugete, sE caute s6-L

charitate. S64i doreascd lin

1i, speranld 9i
studiilor loruqi
qi al tuturor p6rtagilor loruqi; qi lorugi qi celor cdrora le pot, o

minte bund gi o via16-mpEcatd.

lX. - Suntem conduSi spre a inxila prin autoritate gi raliune.

26. IJrmeazl sd zic in ce chip anume trebuie sd se instruiasa'i
studiogii, care au hotirdt si tr5iascd precum s-a spus. La-nvdldnrrd
suntemT iardgi, ingemdnat conduqi prin autoritate qi raliunes:r.
Prin timp, autoritatea, prin faptul insugi, ins5, este prioritard
raliunea. [Jna este, incaltea, ceea ce se antepune, f5cAnd-o, alta
ceea ce-i estinratd nrai nrult, dorindo. $i, aqa, o anume autoritate
B celor buni i se pare mai salubrd mulgimii neqtiutoare, ragiunea,

insd, mai apt6, celor invdla;i: totugi, fiindcd nici un om nu devine

decAt numai dintru nepriceput priceput, nici r-rn neprieput, insti,
nu qtie de ce fel anune sn li se ofere pe sine celor ceJ invald, nici
prin ca fel de via15 ar putea sd fie docil, se face cI tuturor doritorilor
sd-nvefe bunele mari gi oculte nu li se deschide dec6t numai uga
autoritdlii. Pe care oricine a intrat urmeaz[ fdrd nici un fel
de-ndoiali preceptele vielii optime, prin care, de-ndatd ce va fi
devenit docil, atunci chiar invald gi cu cAtd raliune au fost
prevdzute acelea insele pe care le-a unuat mai naintea raliunii, qi
ce-i raliunea ins[gi, pe care o urmeazd de-acum gi o cuprinde
intArit"qi potrivit, dupd leagdnuln autoritdlii, gi ce-i intelecnil, intru
care sunt toate, sau, mai degrabi, el insugi, t<ltul, qi ce, mai naintea
tuturora, principiul tuturor. La care cunoagtere aiung pulini, in
aceast[ via1d, dincolo de care, insd. nici chiar dupi aceastd via1d,

nu poate inainta nimenea. Cei ce mulpmili, insd, cu singurd

autoriiatea, igi vor fi dat silinla prin bunele moranmri Ei prirr
dreptele voturiss, fie dispreguitori, fie neinstare sd se instruiascd
prin disciplinele liberale qi optime, c6t timp trf,iesc, ei, intre oameni'
nu gtiu eu, incaltea, in ce chip s5-i numesc pe ei ferici;i, totuqi, eu
cred nestrimutat cumcd, de-ndatd ce vor fi pirisit acest corp, ei
slrnt liberali cu atdt mei facil sau dificil, cu cAt au treit mai mult
sau mai pufin drept.

318

AurcEi

i De N"ine

Liber

Sf. Awzliu Augwtin, Despre

est' Par
27. Auctoritas autem partim divina
.q"i-"
frr-t-rr*,-."J *tto, firma' stlmma ea est
-!il
est aeriorum aninalium
nonrinatr-rr. In qua metuenda
sensus-:rorrl
a.d istos
fallacia; quae Per

ord'ine

Corle a datn 319

27. Autoritatea, ins6, este in parte divind, in parte

omeneascS, dar adevdrata, ferma, suprema este aceea ce se
numegte divin5. In care-i de temut inqeldtoria de mirare a
insuflelitelor vdzduhuluitr, care s-au obignuit s6-nqele atotfacil,
fie prin lucruri apa4indtoare de simprile corpului acestuia, prin
anume divinaliuni gi prin unele puteri, sufletele fie curioase de

.rerum-.

averi pieritoare, fie doritoare de potestdli fragile, fie infricate de

miracole degarte. E de numit, insd, divin6 acea autoritate care

prop,"' i09""' depresserit: "t [Pl' 1008]

miranda' s:9
teneri sensibus, qurbus videntur illa
demonto?"t
tffi;;!."b.t evolare; sinrul
:1TTt:.
parvi pendat' Dor
quam
et
faciat.
#;i.";r';fiaec
snam'
#t"r';.;;;,'.i-r"tiit Potestatem
":-111'l:
qLl8e."*ll"-::
naturam;
praeceptione
et
clementiam,
traduntttr: m qu
orribus initiamur, secretius firnrir-rsque

ol,o",;;;;;

il;;;;;"l""init"",nondisputationumambagil'rus'
vero aucto
mvsteriurum auctofltate puIgahrr' Hunana

t'^""" iure r-idetur excellere'

;iH;"qJ"'i;N: il ei' sensus
capit' multa dant int
quantum impentorum
doctrinarumsua.ruln,etnonvivrrntaliterquanviven
Quibus si aliqua o'"1*T^::-"-:::
;';;;iunt.
usu magrui
":":-"1'Ivr
accesserint, ![uorum aPpareant
ttt Y: ?:-T.:que
omnino
clifficillimum
-.;.rr".;
recte vituperetur'
;;".p,^ dantibus credens'

X.

Vitae praecepta pauci assequunlur'

vitae rmago
28' Hic Alypius: Permagna' inquit'
brwiter-*X1:
tum
piu""'
te ante oc;ulos nostros' "'*
quotidianis praeceptis tuis inhiem
ff'::t ;;;;
tttiortsque reddidi
tnrnen nos hodie cupidiores flgr
nos) verum el
Ad quant, si fieri posset, non solum
et tt9.:* i:-nl:
cunctos homines lam Pervenire'
ita es
mirahilia'
auditu
sicuii
;;;,;;;;"" ut haec
uti
quod
HIffi; i;"il,* Ncm nescio quomodo'

nu doar cE transcende intreagd facultatea omeneasci intru

semnele sensibile, ci chiar, mAnAndu-l pe omul insugi, ii aratd
lui pAnE unde s-a coborAt pe sine din cauza lui insuqi: qi ne
porunceqte nouE sd nu fim fnuli de simlurile prin care-s vilzt;fe
acelea de mirare, ci sd ne-n6llam la inleles; invederdndu-ne,
totodatd, gi cAte poate aci) gf de ce le face Pe-acesteer, 9i cAt de
pulin le prepieqte. Se cuvine, altminteri, sd ne-nvele qi potestatea
sa prin fapte, gi clemenla, prin umilin16, qi natura, prin pre,cept;
care, to&te, prin care suntem iniliali lntru cele sacre, ne sunt
date prin invdldturd moi secret gi mai ferm: prin care viala celor
buni este atotfacil purgatd nu prin inc6lcelile disputelor, ci prin
sutoritatee misterelor. Autoritatea omeneascd, insd, de cele nrai
multe ori inqaLi; pare, insd, pe drept, cd ex<rld in cci ce, pe c6t
pricepe sim{ul nepricepulilor, dau mai multe indicii ale
doctrinelor loruqi qi nu trdiesc alt fel decAt cum ii inva16 ei pe
alfi cd e de triit. Cflrora, dac.ri li se vor fi adr[ugat intlimplitor 9i
unele daruri ale so4ii, prin al cdror uz si apard mari, prin disprel,
mai mari, e absolut atotdificil si fie pe drept vituperat neqtine,
crezdnd intru preceptele de-a tr6i, date de cdtre ei ca invdlinrrd."

X.

PuSini se conformeazi preeptelar uiepii.

28. Aei, Alypius, ,Mare c;u tohi', zice, ,imagine a vielii ne-a
fost aqternutd de c6tre tine, dupd cum Pe depliru BSa Pe scurt, in
fala ochilor nogtri, via1a, falfl de care, deqi tdnjim dupd ea, conform
preceptelor tale cotidiene, ast6zi ne-ai readus pe noi, totugi, gi mai
c.upizi qi mai infldcdrafi. La care, de s-ar putea-ntAmpla, nu doar
noudo ci chiar tuturor oarrenilor sd aiung4 ag dori sE i se alipeasci
de neclintit ei insegi, ca, precum sunt acestea mirabile de auzit,
aEa si fie gi uqor de imitat. Cdci nu gtiu in ce chip anunre, ceea ('r

320

S. Autelii

De Ordiru

Liber

dum h
vel a nobis procul absit, animus hunranus
e
vera
audiendo, ioelestia, divina ac prorsus ut m
gent;
oroclamet, in appetendo aliter 3e
s
I".i."i.,rr* videatur aut divinos homines' aut non
v
praecepta
divina ope sic vivere' Cui ego: Haec
quae tibi, ut semper' plurimum rt"ciltillvnlil
sint' non t
ili" *.it verbis pro tempore exPre-ssaeninr
magn
His
scis'
a me inventa esse optime
su
plenissimr
libri
L, p"r," divinorum
;;;;
i
putavi'
mihi
te dicendum
ouod
'1- - - non propter
,'
,
:nrrr:toritAt
auctoril
-;.
quasi
'.^
eis
in
-rroei
ne
;;;;";itr", tdll"."""tes,Nam mihi omnin"^jtt::
neam iure contemnant'
nisi docenti, rationemque reddenti' lfoP
"r.a".",
quos pro rerum magnitudin: :11::*::
:lli
]iu"i.5t j.,"", i.r."tpltt'itte sermonem' Non enim
ttp
sunt ad sequendum ista difficiliu' 9Yt".tirt:?
,i-toque in ea naturae admirabilis im
t^'
""iJi,*",
ingressus es, ut eqo :ibi verborum, -t".]T,t- cai
uIIa
modo
sfs' Non enim est
;:;i;-"ff;tus
occasio: nem neque te ralsa{
ii adsunt
i;;J" studiosiorem fieri Puto' et
mittetur'
iste
sermo
utrumque'noverunt, et ei
nostrum nullus ignotus est'
mor
29. Bonos autem viros, deditosque optums
arlitro1
si non aliter sentis atque dixisti, pauciores- p
;r;J";., q"; mihi probabile est: sed multi penitus

ffi:i".ff';;;;;;;

ipsa quae mira

te. Item multorum non latentium, ea

sensu
latent: in animo enim sunt ista, qur neque
g'Y"-1"^
tt
p.i" t,, et ple rumq"" 9".^ "
J* aut
:::'-"aPp(
autprobare
il;;;", *u"q*i.' t" dicit quac
ProPter
.
rla.","r. Multa etiam facit non libenter'
f__-.;
fugiendam;
ineptiam
aut
odium homimrm,
;;;;
difficile
;;;;iles
[Col. roog] aut videntes
fit
renuntiat'.Eoque
iste
existimamus? quent '"t"ttt
eos,
et se ipsi' et
nrultos non talei es* credamus, quales
nostr(
amlcorum
ex
tibi
familiares noven-rnt' Quod
sci
soli
nos
quoe
bonis'
*"ioti
magnis
;;tb,*il

8f. Auteliu Augustin" Despre ordine

Cartea o

dor __ 321

o de-ar r6mAne nr6car fa16 de noi cAt mai departe, spiritul omenesc
auzindu-le pe aoestea, le proclam[ cd sunt celeste, divine gi absolut
adevdrate, gi se conrport6 altfel dorindu-le, incdt mie mi se pare

atotadevdrat cumcd trdiesc aga fie oamenii divini, fie nu f6rd un

ajutor divin." C[rr.ia eu: ,Aceste precepte de-a trii, care fie iti
plac, ca totdeauna, foarte mult, Alypiu, gtii tu foarte hine c6, deqi
au fost exprimate deocamdat[ prin cuvintele mele, n-au fost, totuqi,
inventate de cfltre mine. De acestea sunt atotpline c64ile marilor
gi aproape divinilor oanteni, ceea ce nu pentru tine am socotit eu

de zis, ci din cauza acestor adolescengi, si nu cumva si

disprequiasc[, intrr. ele, pe drept, c;rrasiautoritatea mea. Cdci eu
nu voiesc absolut delor: s6-mi dea ei mie crezare, decAt numai
dAndu-le inv[litura qi explicAndu-le invederat ra{iunea, din cauza
cdrora, spre a-i incita prin mirimea subiectului, soc()t cumcd ei
lntervemt Sl tr-l cu remarca aceasta. Cdci nu-1i sunt, incaltea, 1ie
greu de urrnat aoestea, pe care le-ai ripit cu o atflta aviditate qi
intrrr care ai pagit cu un atAta de mare impuls al adnrirabilei firi,
incAt, dacd eu fi-am devenit 1ie magistru prin cuvinte, tu mi-ai
devenit mie prin faptele insele. De fapt, nu-i, acum, nici o cauzd
de-a minli, gi nici mScar ocazia, cdci nici nu socot cumcd tu ai
deveni mai studios prin falsa ta laud6, gi-s gi, aci, de fa;[, cei ce ne
cunosc pe amAndoi, gi gi aceasti convorbire ii este trimisd celui
cui nu-i este necunoscut niciunul dintre noi.
29. Bunii bdrbali, insd, dedicali morau-rrilor optime, daca
nu simli qi-ai spus-o altfel, socot cE tu crezi cd sunt mai pulini
decAt nri se pare mie probabil, dar mul;i i1i rimfln crr tohrl ascunqi
fe. De asemenea, dintr-ale celor neascungi, ji-s ascunse insegi cele
ce-s de mirare: acestea? incaltea, in spirinrl, care nici nu poate fi
primit prin simi, qi de cele mai multe ori, in timp ce voiegte sd fie
congruu colocviilor oamenilor viciogi, Ie zice pe cele pe care sd
pard, fie cd le aprob6, fie cd le doregte. Pe multe le face chiar fflrd
plicere, fie din cauza de-a evita ura oamenilor', fie de-a-nldtura
ineplia" ceea ce noi, auzind sau v6zAnd, estimiim dificil altfel decdt
ne dd de qtire simprl acesta. $i, prin asta, se face cd pe mulf nu-i
credem cd sunt astfel precunl se gtiu ei ingigi gi precum

il

gtiu pe ei

familiarii lorugi. Cea ce aS vrea si {i-o persuadezi 1ie insuli, prin

unele mari bunuri ale spiritului amicilcr nogtri, pe care doar noi

322

S. Aurulii

De

ordinc

Iiber

persuadeas velim. Nam error iste non minima lrac ca

.rititr., quod non pauci se subito ad bonam vit

mirandamque convertunt; et donec aliquibus clariori

factis innotescant, quales erant esse creduntur' Nam
longius abeam, quis istos adolescentes, qui antea noveral
facile credat tam studiose magna cpaerere' tantas repent

in trac aetate indixisse ininriqitias voluptatibus? Ergo

opinionem pellamus ex animo: nam et illud divinun
rr*ilir-, quod, ut decebat, religiose in ultimo srnroni
tui posuisti, latius quam nonnulli opinantur, officiu
clementiae suae per universos populos agit' Sed r
disputationis nostrae, si placet, ordinenr redeamus; e'
quo.ri*^ de auctoritate satis dictum est, videarnus quic
sitri ratio velit.

Xl.

Ratio quid, et huius in sensibilibus uestigia' Ut

rationale et rationabile.
30. Ratio est mentis motio, ea quae discunt
distinguendi et connectendi potens: qua duce uti
Deurn-intelligendum, vel ipsam. quae aut in nobis, a
usquequaque est anrmam, rarlsslmum omnrno gen
hominum potest; non ob aliud, nisi quia in rstor
sensuum negotia progresso, redire in semetips
cuigue difficile est. ltaque, cum in rebus rpsi
fallacibus ratione totum agere homines moliantur, qui
sit ipsa ratio, et qualis sit, nisi perpauci prorsul
igno.ant. Mirum videtur, sed tanren se ita res habet
Satis est hoc dixisse in praesentia: nam si vobis renr
tantam sicut intelligenda est' nunc ostendere cupiam,
tam ineptus sir., q,Iam arrogans, si vel me itlam iani
percepisse profitear. Tamen quantum dignata est ln
q.r"" nobis notae videntur p.":"1"T^'_11-1"9:111:
"".
eam, si possumus interrm, prout susceptus serm
desiderat.
31. Ac primum videanrus ubi hoc verbum, quod 11
vocatur, freqrent..i solet; nam illud nos movere niaxi
debet, quod ipse homo s veteribus sapientibus ita defrni

Sf.

Awetiu Arywtin,

Deeprc

ordhc

Cartea a

dorn

323

singuri le gtim. De fapt, ero&rea aceasta se reazemi pe urmdtoarea

canz6, nu nrinima, cd nu puqini se convertesc subit la viala bund
gi minunatS, gi, pAnrfl sd se faci, prin unele fapte mai str[lur:ite,
c.unoscufi, sunt crezufi cumcd sunt'cei ce erau. Cdci, ea sd nu

merg nrai departe, cine, care i-a cunoscut mai nainte pe aceqti
adolescengi, ar crede cumcd ei cautA at6t de studios sd le afle pe
cele mari qi c6 le-au declart repede, la aceastd etate, atAta de mari
inamicilii volupt[1ilor? Aceastd opinie s-o alungdm, agadar, din
spirit: cdci qi mirificul ajutor divin, pe care, cum se cuve,nea, l-ai
amintit religios, in ultima parte a rostirii tale, igi face, nai larg
decAt opineazf, unii, oficiul clemenlei sale prin toate popoarele.
Dar si ne-ntoarcem, de-1i place, la ordinea disputei noastre, 9i.
fiindc6 s-a spus de sa1 despre autoritate, sd vedem ce anume-qi
{integte ragiunea.

XI. - Ce-i raliunea; gi ue^etigiile ei intru cele sensibilc. Cum diferd

ralionalul gi rayiona(bi)lul.
30. Ragiunea este migcarea minlii, in stare de a le distinge gi
de a le inl[npi logic pe cele invfl1ate: sub conducerea crireia
neamul omenesc poate absolut rarissim sd alungd pAnd Ia a-L
inlelege pe Dumnezeu, ori insuqi suflehrl, cBre este, fie intru noi,
fie oriunde altundeva, nu de alta, decAt numai qi nunrai fiindce
oricr-ri, inaintat in negop-rrile simfurilor &(tatora? ii este dificil si se
reintoarcd intru sine insugi. $i, aqa, cum, intru insegi lucrurile
inqeldtoare, oamenii se sforjeazi si mAne tonrl prin raliune, rc-i
raliunea insdqi qi cum este ea nu ignord absolut cu totul decat
absolut pupni. Pare de mirare, qi, totugi, aga se prezintd fapnrl in
sine. in cele de fa15, e destul cd am zieo pe ffih, cdci, dacd aq dori
s[ vd ardt eu voud, acum, cum anume e de-nleles un Iucm atAta
de mare, aq fi tot atAta de inept pe cAt de arogant, qi de-aq m6rturisi
mdcar cumcd eu am perceput-o deja. Totuqi, precum pretinde
disculia luatfi asupra-ne, so urm[rim, de putem, deocamdatd, pe
cf,t a considerat demn ea sE purceadd in lucrurile care ne par
noud cunoscute!
31. Dar si vedem, mai intAi, unde-i mai des folosit acest cuvAnt,
ce-i numit rafiune, cdci trebuie sd ne miqte mai cu seami faptul
cd omul a fost definit de cdtre-nlelepfii din vechime astfel, nOmul

324

De Ofiitrc

S. Aurclii

Litu"

est: Homo est animal rationale mortale' Hic genere

quod animal dictur,n est, videnrus addltas O"*

-*i-":
quibus credo admonendus erat homo, et quo
progr
ut
Nam
."dr..rrdrrm esst, et unde fugiendum'
animae usque ad mortalia lapsus esq ita res,essus

.utiorr.o, di"U"t. Uno verbo a bestiis, quod ratio

alio a divinis separetur? quod mortale dicitur' Illud i
,,i.i t r,r.rit, be"tia erit: hinc nisi se averterit' divina
erit. Sed guoniarn solent doctissimi Yiri epid inter rati
et rationJbile intersit, acute subtfiteDgue diecernere'
modo est, ad id quod instituimus, negligendum:

gud ratione uteretur vel uti

ratione factum esset aut dic't
qud
autem?

rationale esse dixenrnt,

rationabile

i;;il;

-1

has balneas rationabiles possumus di9

qui
nostruflrque sermonem; rationales autenr vel illum
prwldit;
ioit, r"l .* qti lcrot f0f0] bquinrur' Ergo
ab anima rat;nali, scilicet in ea quae vel fiunt rati
vel dicunnrr.

32. Duo ergo video, in quibus potentia v

rationis possit ifsis otiam sensibus adrnoveri: o
t o*irr..rri q.."" ,id".,tur, et verba quae audiuntu
utroque autem utitur mens gemino nuntlo pro Gor
au
necessitate: uno qul oculorum est, altero qui
ii"q"., cum aliquid videmus congruentibus

figuratum' non absurde dicimus t*t-"11

Lpp".ur".* Itemque, cum aliquid bene concl
.ron dubitamus dicere quod rationab
"lhir"rrt.
sonat. Nemo autem non rideatur, si dixerit' Rationabi
rationabiliter sapit; aut, rationahifte.r mo.\
"*,
"i"i
nisi forte in iis quae propter aliquid ab homini
saperent vel ferve-r
fro",rr.,t "..rrt, ,ri it* oierent velunde
gravibus odc
l9c9m,
quis
iel quid aliud. Ut si
ita olere' ca
dicat
rationabiliter
serplntes fugantur,
quod medi
poculum
aut
factum;
sit
i;.[;;;;;"."
aut qt
dulce;
vel
esse
amarum
confecerit, rationabiliter
ration
solium-iusserit,
languido
temperari
.calere
aut tepere. Nemo autem horturn ingressus' et

fu.,in".

326

S. Aurelii

Liber

i De Oili.ru

Ff.

naribus admovens, audet ita

dicere.
rationabiliter fragrat! nec si medicus illam ut ol
lusserit. Tunc enim PraecePturn vel datum i
rationatriliter, non tamen olere rationabiliter dici
nec propterea, quia naturalis ille odor est- N
quamvis a coquo pulmentum condiatur, rati
conditum possunrus dicere, rationabiliter autem sal
culn caus& extrinsecus nulla sit, sed praesenti sati
voluptati, nullo modo ipsa loquendi consr
dicitur. Si enim quaeratur de illo cui poculum
dederit. cur id dulciter sentire debuerit, aliud i
propter quod ita est, id est morbi genus, quod iam I
in illo sensu est, sed aliter sese habet in corpore.
autem rogetur liguriens aliquid, gulae sti
concitatus, cur ita dulce sit, et respondeat, Quia
aut, quia delector; nemo illud dicet rationabiliter
nisi forte illius delectatio alicui rei sit necessarls
illud quod mandit, ob hoc ita confectum sit'
33. Tenemus, quantum investigare Potu
quaedam vestigia rationis in sensibus; et quod ad
atgue auditum pertinet, in ipsa etiam voluptate' Alii
snsus non in voluptate sua, sed propter uliC*d aliud
s

hoc nomen exigere: id

autem est rationalis animantis

propter aliquem finem. Sed od oculos quod perti

qu() congruentia partium rationabilis dicitur, 1
appellari solet. Quod vero ad aures' qu&ndo rati
concentum dicimus, cantumque numerosum
esse compositum; suavitas vocatur proprio iam
Sed neque in pulclrris rebrls cum nos color illicit,

auritrm suavitate cum pulea chorda quasi liquide

atque pure, rationabile illud dicere solenrus. Restat
in istorum sensuum voluptate id ad rationem p
fateamur, ubi quaedam dimensio est atque modulati

34. Itaque in hoc ipso aedificio singula

10tl] non possumus non offendi
unun ostium videmus in latere, altemm prope in

considerantes, [Col.

nec tamen irr medio collocatum.

Q"ipp" in rebus

Awetiu Augttstin,

Despre

ordine

Cartca o

dnua

327

328

i De

S. Aurulii

Oil,inc

Litur

Uf.-AuruLiu

nulla cogente necessitate, iniqua dimensio partium

velut quamdam vidrctu uriulam .$uod
,p.i
""p"rt.i
i.,t* ro fenestrae, una in medio, duae a lateribus'
intervallis solio lumen infundunt, quam nos
diligentius intuentes, quamq:r: in, se anrmum
*"t ifott res est, nec multis verbis vobis apcrienda'
ipsi architecti iam suo verbo ration"T t:tu* v@anq et
dis"o.diter colloc-atas, dicunt non habere rstionem'
late patet, ec pene ln omnes artes oPeraque num
diffrrnd.itur. Jam in carminibus, in quibus item dici
qurs
esse rationem ad voluptatem aurium pertinentem'
opifir
suavitetis
huius
sentiat dimensionem esse totius
Sed histrione saltante, cum Lrene spectantibus
r
orrules signa sint rerum' quamvis-menrbrorun
dimensione
illa
quidam totus oculos.-eadem
ilt*t tamen rationabilis illa saltatio, quod bene ali
rig"ifi*, et ostendat, excepto sensuY vgl.lntate' N31e
.ip"rr.r"."* Venerem flciat, et Cupidinem palliatr
membro-rlm motione at{ue,col!111
A;-" id miravidetur
offendere; sed per 9d9" t*l
oculos
i;***
nam oculi offenderent
monstrantur:
illa
signa
;I#";
prtinebat ad sensl
erym
Hry
moveretur'
p"l"ti"
si non
in quo anima eo ipso quod mixta est corPorl' Percl
voluptatem. Aliud ergo sensus? aliud per sensum::1!

:t*T **TJ
etiam in aun

sensum mulcet pulcher motus; Pe1 se-1tsu*

solum pulclrr* ir, trot, significatio' Hoc

facilir-rs advertitur, nam q"Iaq"ia iucunde sonat'

ilud [i

eumdr
atque ipsum auditum illicit; quod autem per
sed,
aurium'
quidem
nuntio
;;;;* Lene significatur,
illos
audimus
cum
ltaque
sol"m ,rrerrt"--."f*ttrt.
se tingere soles
Quid tantum Oceono properent
obstet;
noctibus
ilib"rni, uel quoe tardis mora
{81')
480'
vers'
2,
(Vite., Georg. lib'
sub
aliter rnetra laudamus, aliterque sententiam: nec
intellectu dicimus, Rationabiliter sonat; et7

dicnrnr

est.

Augustin, Despre ordin'e

Carna a

dau'a

329

p[4ilor, fdrd constrAngerea ni

face o anume nedrePtate asP
trei fereste, r-ura Ia rniioc, dou[ I
nr:aldei lumina, e faPt invederat,

privindu-l' qi cAt ne
cuvinte, cAt ne delecteazd pe nor, mai diLgent

ingiqi numesc una

rdpeqte-.rtru sine spiritul. De unde, arhiteclii
coltrcate
*'*", prirr propriil cuvAnt, raliune, iar ge4ile discordant
rispAndeqte
qi
se
departe
,i "e *", ,"1r"."' Ceea ce se intinde
Acum' in
[proape asupra tuturor artelor 9i lucririlor omenegti'
poezi.,

in care,

de

Bpa4in6toa-re voluPtIP

ritmicd este fiuritoare

histrionul, cum, Pentru bine Pi
aernne ale lucrurilor? cu toate cd
riimici'
rnddularelor delecteazd ochii prin una gi-aceeaqi misur6
dans'
acel
simlurilor, raliona(bi)I
oste

u totul alta' Cici fac[-o el Pe

pen
Ven

in mantaua filosofilor'

deqi va

,"pr"r"r.r* asta. printr-o mirificd miqcare 9i colocare a membrelor'

spiritul'
nu pare) totuqr, cumc6 ofenseaz[ ochii, ci, prin o1h1
6fensa
i-ar
ochii
cdci
cdruia-i sunt arState acele semne ale lucrurilor,
simlului'
aparlinea
asta
A""a,, s-ar miqca humos. De altminteri,
ln care, prin insuqi faPtul c[
percepe voluPtatea. Una-i, Pr

i:6ci simlul

iI incAntd miqc

cemnificatria intrr migcarea fru

sund pl6cut'
una se ia mai ugor aminte in urechi: cdci tot ceea cE
ins[' bine
este'
ce
ceea
insuqi;
auzul
rreta este iubit 9i incAntd

*"*rrlti"*a prin acelaqi son, nunfiu, desigur, al urechilor' ci se

t"[.t""rA ,.r*ar la minte $i, aqa, cum auzim celebrele versuri:
Ce se zoresc tntrat6,t, in ocean, sd se scalde iernatici
Sorii, iar nop!-ilo4 ulra, ce frdu le infrdnd' iuirea;
(Yerg', Ceotg' II, vs' 480481)

sub acelagi
altfel l[uddm metrele, altfel, sentinla, qi nici nu zicem
tnleles: nSun6 raliona(bi)l' qi uS-a spus raliona(bi)l''

330

i De Ordine

S. Aurelii

35. Ergo jnm tria genera sunt rerum in quibus

rationabile apparet- flnum est in factis ad aliguem
relatis, alterum in dicendo, tertium in delectando. Pri
secr-rndum, recte

ultimum, beate contenrplari. In mori.bus est illud

haeo autem duo in disciplinis, de quibus nunc agi

illud quod in nobis est rationale, id est,

ratiorre utitur, et [Col. 10f2] rationabilia vel faci
sequitur, quia nah-rrali quodanr vinorlo in eorum
Narnclue

illi erat ratitt ipsa

nec homini homo firmissime sociari posset'
astringebatur, cum quibus

colloquerentur, atque ita sibi mentes suas cogitatitl

quasi refunderent, vitlit esse imponenda rebus

id est significantes quosdam sonos; ut. quonlam
anirnos suos non poterant, ad eos sitri copulandos
quasi interprete uterentur. Sed audiri absentium verba
poterant: ergo illa ratio peperit litteras, notatis
oris ac linguae sonis, atque discretis. Nihil autem
facere poterat, si multitudo rerun sine quodam
ternlino infinite patere videretur. Ergo utilitas n
rnqlrur necessitate animadversa est. Quibus duobus
natii est illa librariorum et calculonum professitt,
quaedam grammaticae infantia, quanr Varro li

vocat: graece autem quomodo appelletur, non

331

deosebirii literelor, silabelor gi cuuintelnr' Ocazia btoriei'

Occasio discretionis litterarum, syllabarum et

Occasio histctriae.

nihil temere facere;

doua

XlI. - Raliunea, fduritoarea tuturor disciplinelor' O^cazia

ia
uocabu le lor. i)caria litere lor' Ocazia nume r ilo r' Ocaz

XII. - Disciplinarum omnium etcogitatrb ratio.

uocabulorum. Occasio litterarum, Occasio nu

nos admonet

Carteo a

!l

Liber

sa

praesentia recolo.

36. Prt-rgressa deinde rati<-r animadvertit eosdent

son,rs quibus loquerernur? et quos litteris jam si
alios esse qui moderato varie triatu, quasi enodati
simplices, faucibus sine ulla collisione defluerent, ali
diverso f)ressu oris, tenere tamen aliquem sonum;

autem qui nisi adjunctis sibi prinris erumpere non

Itaque litteras [r,-rc ,,rdine quo exposltae sllnt, vo(ra

semivocales et rlrutas nominavit. Deinde syllabas

35. Sunt, prin urmare, trei, de-acum, genuril-e lucrurilor' in

(rre apare raliona(bi)lul acela. Prirnul este in faptele referitoare Ia
al treilea, in delectare' Primul
,,n trri"," fine, al doilea. in
'orbire,
a'
ninric I
fhcem
nu
1r(: atrage luarea aminte sE
el
co
s[
ultimul,
Eit-i inv[16m corect pe al;ii,
le
doui
celelalte
dintAi este intru moraurri;
in
este
care
acela
ralionalul
fapt,
De
acum.
rlespre care vorbim
face pe
n,ri, *.. se foloseqte, care-va-sd-zicd, de raliune, qi fie le
anune
printr-un
legat
era
fiindcd
insoleqte,
Ie
fie
rele raliona(bi)le,
d
celor
societatea
in
firesc,
lnnl
ru{iunea insdqi, qi nici omul nu i
dec0t nuneai dacd convorbeau, qi

minlile qi cugetdrile lomqi, a v6zut cd trebuie si li se impund

lu,:rurilor \,odbrrl"l". anume sonuri, adicd, senrnificante' ca' fiindci
nu puteeu s6-9i simtd spiritele loruqi, sPre a 9i le copula-pe
ele-ndesine, sd se folose.."a d" siml ca gi de un interpret' Dar
it
vorbele celor absengi nu puteau fi auzite: deci raliunea aceea
qi
ale
gurii
sonurile'
toate
nlscut literele, notate fiind qi deosebite
linrbii. Dar cu ninric din acestea n-avea ce face, dacd multitudinea
lucmrilor pirea cd se-ntinde la infinit, fdrd o amrrne limrti stabilitfl
A [ost, pri. ,-rur"l cu nare necesitate, luati in seand utilitatea
num6rdrii. Prin care dou6, descoperite, s-a niscut cunoscuta
socotituls?'
pe
f."i"ti" a invdl[torilor qi a ""lor ct-i.invaf6
-copii
o numeQte
Varro
cere
pe
a
gramaticiir
copilSrie
precum o anume
aduc'
nu-mi
greceqte,
in
ins6,
ea,
numeqte
.L
iiteraliuness,
",,r.,
&cum, prea bine, aminten.
36. inaintAnd, apoi. rafiunea a observat cd aceleaqi sonuri
litere'
tle gurii, prin care vo.lrim, gi pe
mPezi
d.schi
printro
,rrri,..r"i" care,
altele'
printre f6lci
qi simple, .*
".rr.g
son;
anumit.
un
totuqi,
a
gurii,
diferitd"sirf,ngere
1in,
print.l-o
qi,Ie-ar
nu
dacd
sd
curgi,
stare
it
rqi,
tot
,-*-fi,
care
ins[,
ultimele,
ad6uga'lorugi pe primele. $i. aga, a numit literele, in ordinea
.".u"i., in care-auiost exPusel vocale, senrivocale qi mute' A notat

332

S.

Awelii

i De Ord,hc

g!

Liber

Aurclfu Augwtin, Despre

ordine

Carwa a

dorn

333

deinde verba in odo genera formasque digesta sunq

illonrm motus, integritas, iuncnrq pente subtfiterque

3?. Poterat iam perfecta esse grammatica, sed

ipso nonrine profiteri se litteras clamat, unde etiam
litteratura dicinrr, factum est ut quidquid dignun
litteris mendaretur, ad eam necessario pertineret' I
unuru quidem nomen, sed res infinita, nrultipler, ct
plenior quam iucunditatis aut veritatis, huic disci
accessit historia, non tam ipsis historicis quan.
laboriosa. Quis enim ferat imperitum videri hominem
volasse Daedalum non audierit; mendacem illum

37. Putea fi, de-acum, incheiati granratica, dar, fiindcd prin

trrrmele insugi recunoagte cumci ea strigi literele, de unde' in

finxerit, stultum qui crediderit, impudentem

interrogaverit, non videri? aut in quo nostros famili

graviteimiserari soleo, qui si non responderint qurd vc

sit mater Euryali, [CoL f013] accus&ntur inscrtrael
ipsi rns, a quibus ea rogBntur, vanos et rnePtos, nec
audeant appellare?

X-[II.

XIII. - Originea dialccticii

Dialectices et rhetoices intrentio-

38. Illa igitur ratio perfecta dispositaque Sramnr

admonita est quaerere atque attendere hanc ipsam
qua peperit artem: nam eam definiendo, distrib
colligendo, non solum digesserat atque ordinaverat,
ab omni etiam falsitatis irreptione defenderat' Quando
transiret ad alia fabricanda, nisi ipsa sua prius q

quaedam ntachinanrenta et instrumenta distingu

riotaret, digereret, proderetque ipsam discipli
disciplinarum, quam dialecticam vocant? Haec
docere, haec dtrcet discere; in hac se ipsa ratio dem(
atque aperit quae sit, quid velit, quid valeat' Scit
sola scientes facere non solum vult, sed etiam Potest'

quoniam plemnrque stulti homines ad ea quae

irrepli qi nici curiogiT

su

gi

a retoricii.

334

8. Awelii

i De Ordine

Liher

recte, utiliter et honeste, non ipsam sincerissimanr

rarus animus videt veritatem, sed proprios

consuetudinemque sectantur, oportebat eoa non
solum quantum gueunt, sed saepe et maxime
Hanc suam partem quae id ageret, necessitatis pleni
quam puritatis, refertissimo gremio deliciamm, quas

spargat, ut ad utilitatem suam dignetur adduci,

rhetoricam. Hactenus pars illa quae in significa

rationabilis dicitur, studiis liberalibus disciplini
promota

Xry.

Cortea o

dow

_33s

urmeazd, la cele ce-s drept, util qi onest lndruma;i, pe trrsuqi

Itotsincerul adev5r, pe care-l vede rarul spirit, ci propriile airnllrri
;i t:onsuetudinea, se cuvenea ca nu numai sd fie-nvd1a1i, pe c0t
lrou, ei, in stare, ci, adeseori, sd fie qi maxim *iS.tF. Pe aceastd
parte a sa? care s-o facd pe asta din urm6, mai plind de necesitafii
J1u-l

dor:dt de puritate, cu sAnul atotplin de deliciile, pe care sd i

lc-mprdgtie poporului, ca sd binevoiascd sd fie adus la utilitatea
lu, a numit{ retorics. PAnd aci +a intins, prin studiile libelale 9i

diecipline, partea aceea, care, intru semnificare, e numitd

ruliona(bi)ld.

est.

Musica et poetica. Tiiplm sonus. Versus unde.

39. Hinc se illa ratio ad ipsarum rerum divi

beatissimam contemplationem rapere voluit. Sed ne de

caderet, quaesivit gradus, atgue ipsa sibi viam per

possessiones ordinemque molita est. Desiderabat e
pulchritudinen\ quam sola et simplex posset sine istis

intueri; inrpediebatur a sensibus. Itaque in eos i

paululum aciem torsit, qui veritatem sese habere
festinantem ad alia pergere, importtrno strepitu
Et primo ab auribus coepit, quia dicebant ipoa verba
esse, quibus jam et grammaticam et dialecticam
rhetoricam fecerat. At ista potentissima secernendi cito vi
quid inter sonum et id c,ujus signum esset, distaret.
nihil aliud ad aurium judicium pertinere, quam so
eumque esse triplicem; aut in voce aninantis, eut in
quod flatus in organis faceret, aut in eo quod
ederetur. Ad primum pertinere nagoedos vel comoedos,
choros cuiuscemodi? atque omnes omrrino qui voce
canerent: secrrndum tibiis et similibus instmmentis

tertio dari citharas, Iyras, cymbala, atque omne q

percutiendo canorum

otdinc

Awe.liu

esset.

40. Videbat autem hanc materiam esse

nisi certa dimensione temporum, et acuminis
moderata varietate soni figurarentur. Recognovit hinc
illa semina quae in grammatica, cum syllabas dili
consideratione versaret, pedes et accentus vocaverat. Et

XlY.

Muzica

gi poeticct.

Sonul triplet. I)e unde-i uersul. Ritmul.

39. De-aci, nririlica rafiune a voit sd se repead6 la atotfericita

rrontemplaqiune a inseqi lucrurilor divine. Dar, ca sd nu cadd drn

lnalt, qi-a cdutat pagii qi gi-a pregdtit ca sie insiqi calea prin
posesiunile sale gi prin ordine. Dorea, intr-adevdr, frumselea, pe
care s-o poatd privi singur[ gi simpli, fird ochii aceqtia:
ora-mpiedicatd de simluri. Si, a$a, gi-a intors Pulintel raza auPra
lnsegi acclora c&re, strigAnd cumcd au la sine insele adevdrrl, o
lechemau, prin zgonrotul brutal, pe ea, grrlbita sd-nainteze la altele.
$i a-nceput, intAi gi-ntAi, cu urechile, fiindci ziceau cumc,6 inseqi

tuvintele, cu care fdcuse, deia, qi gramatica qi dialectica, qf retorica,

sunt ale loruqi. Dar ea, atotputernicd-n scrutare, a vdaut repede ce
deosebire exist6 intre son gi cel al cflrui semn era' A inleles cumcd
nu fine nimic alta de judecata urechilor decAt numai sonul qi rf
til este u-iplu: fie in rocea insuflefitului, fie in ceea cn f.6cna suflatul
in instrumente, fie in ceea ce se producea prin lovirent. Cd de
primul aparpn tragedienii gi comedienii, ori chonrrile de tot ['elul,
Ei absolut toli c,are ar cdnta prin vocea proprie: pe al doilea l-a
atribuit naiurilor gi instrumentelor asemEnfltoare: <plui de-al treilea
i-au fost date literele, lirele, cimbalele gi tot ce line de cAntanrl prin
percutle.
40. Vedea, insd, cd aceastd materie este atotvil5, dacd sonurile
nu er&u figurate prin certa dimensiune a timpilor qi prin moderata
gravitate e ascufimii gi a gravitdlii. A recunoscut ci de-aci sunt
acele seminle, Ile care, cAnd, in granuticS, m6nuii, prin cercetare
scrupuloas5, silabele, le numea picioare gi accente. $i, fiindcd i-au

336

S. Aurclii

De

Ordinc

Liber

fort.

'

moderatos impressit articulos, quae et ca'

membra nominavit' Et ne longius pedum

m
provolve,retur, quam eius judiciun posset sustinere'
vocavit'
versum
statuit unde reverteretur, et sb eo ipso
autem non esset certo fine moderatum, sed

rationabiliter ordinatis pedibus curreret, rhlthmi

notavit: qui latine nihil aliud quam.-numen-rs dici
Sic ab ea poetae geniti sunt: in quibus cum videret
solum sonorum, sed etiam verborum rerumque mi
momenta, plurimurl eos honoravit, eisque tribuit quo
r mendaciorum potestatem' Et
vellent
"ationabiliut
stirpem ducebant, iudices in
disciplina
illa
de prima
granunaticos esse Permisit'
41. In hoc igitur quarto gradu, sil'e in rhythmis, si

ipsa modulatione intelligebat regnare numeros,

totur

perfroere: inspexit

divinos et semPit
omnia superiora contexuerat' Et iam tolerabat

le-a intrefesut cu ajutorul

splendorem illorum atque serent-t-11"1 corPorea vo(

,irut".i* decolorari. Et quoniam illud quod mens vi

apiarebant; sonus autem quia sensibilis.res

praeterfluit in praeteritum tempus' rmpnmrturl
.ationtbili mendacio iam poetis favente rati
^.rrroriu"r
(quaerendumne quid propagini similiter.ine6set?)' Ior

"

a'

Iungimile

vocilor. $i, fiindc[ ceea ce

rrprobat nemuritor, din

rr
r

l'iindci

este

lucm sensib

ntemoriei; Prin minciuna ragiorl

fiindu-Ie deia favorabilS' raliunea
,:xiata similar Pr[silei?). cumc6

M.*o.i."

simlului 9i
Memorici. De .rrrde. i""urtd tisciplin5. pd,rraqa
intelechrlui, qi-a aflat numele de muzic6'

Geometia et Astronomia'

XY.

filias Musas esse o"frttum est' Unde ista disci

invenit'
sensus intellecnrsque particeps mrxicae nomen

XY.

C"n""

,rlrlcndoarea lor qi sercnitaiea

gen
sempr est praeserrs, et imnrortale approbatur, arJus

,r-"ri

"'a'*

,gor de vEzut intlu cuvintele insele scurtimile 9i

in'?-1tl-1i.:
rdsp dndite ap roaP e-n mullime . e gald
eii
lanour'l
picroare.in
"fr"'mr,
acele
i",r,r"."r,'.a dispun5' qi s6 uneascd simgrl
intr-asta'
Tt'!i'-'^-Ti-11#
**r* gi, ,.mArri, mai intAi,
cezurr' qr membre"-'
ir,,,ir"i"'moderate, pe care le-a nurnit' 9i
suporta iudecata
Hi. ca sb nu se des{iqure mai lung decAt Putea
de unde s[ se reintoa,c['
*it""
stabilit
.
;i';;;;ir"t"r.t,
Ceea ce nu era' ins6'
;i" ;;t" in..'-rpi acest fapt, a numit versul
cu
9i fugel' totuqi' raliona(bi)l'
il"#;;';;il..-" tit* cert,
pulea
nu
care
ritm'
trir:ioare ordonate, a notat prin numele de
Aqa au fost
num[rut.
decat
latinegte
in
I#"#;;i;il
marile
vedea
cum
tt[scu]i de c[tre ea poelii:.intru. care'
qi
cuvintelor
ale
,lomente nu doar ale'sonurilor, ci chiar 9i
ce
celor
atribuit
qi
le-a
irleilor, j-a onorat pe ei cel mai mult
fiinlc-d-^9]
voiesc potestatea minciunilor raliona(bi)Ie' $i'
ca
permrs
a
disciplinE"'
i.;;;"J stirpea din acea pr.ime
jucllcitorii loi si fie grdmdticii'
inlelegea cumci' fie in
47. Pe aceastd a patra Lreapti, aqadar;
ritmuri, fie in modulaflunea i
dcsdvArqesc totul: i-a scrutat at
rlivini qi semPiterni, mai cu

in ipsis verbis brevitates [Col' lol4] et long

syllabarum prope aequali multitudine sparsas in
nd.r" facil; fuit, ientavit pedes illos in ordines
"tt
Ji"po.r".* atque coniungere;.et in.eo,primo sensum i

.""rt",

a*ar" nW*n'O^P*

9f

42. Hinc est profecta in oculorum opes, et

coelum.que collustrans, sensit nihil aliud
pulchritudinem sibi placere, et.in pulchritudine
in figtrris dimensiones, in dimensionibus num

Geometria gi Astronomia'

42.])e aci a inaintat in averile ochilor 9i. scrutand-pamantul

alta decAt frurnselea'
gi cerul, a simlit cumcd lor nu le place nimic
dimensiunile' in dimensiurri'
;;,;;r*."1L, fig,,'Jt, in figuri,
i"taqi J" tl* dac[ este salr nu aici o astfe]
mrmerii; a cdutat
9i

"t

338

S.

Auelii

De Ordiru

Liber

quaesivitque ipsa secum' utrum ibi talis linea

rottrnditas, vel quaelibet alia forma et figura esseg
intelligentia contineret. [-rg" deteriorem invenig et
ex l)arte quod viderent oculi flrm eo quod mens cel
corr-rparandum. Haec quoque distincta et disposita,
disciplinam redegt, appellavitque geometriam. Motus e
coeli multum movebat, et ad se diligenter conside
invitabat. Etiam ibi per constBntissimas tenporum l'roeq
astr)nm1 ratos definitosque cursus, per interuallorum
moderata, intellexit nihil aliud quam illam di

nunrerosque dominari. Quae similiter definiendo

in ordinem nectens, asuologiarn genurg

secernendo

religiosis argumenhm\ tormentumque curioeis.

ln

his igitur omnibus disciplinis occurrebant

omrria nunerosa, quae tamen in illis drmensronr
manifestius eminebant, quas in seipsa cogitando a
43.

in his Butem q
sentiurrtur, umbras earum potius atque vestiga
[Col. fO15] Hic se multum erexit, multumque
ausa est immortalem animam comprobare. Traaavit
diligenter, percepit Prorsus se plurimum posse; et qurdqt
posseq numeris posse. Movit eam quoddam miraculum,
suspicari coepit seipsam fortasse numerum esse eum t
volvendo intue.batur verissimas:

quo cuncta numerarentur; aut si id non esset, ibi t

eum esse quo pervemre satageret' Hunc vero tons vrrl
comprehendit, qui jam universae veritatis index
ille cujus mentionem fecit Alypius, cum de
quaereremus, quasi Proteus in manibus erat (Lib.
Contra Acad., mP. 5, n. ll). Imagines enim falsae rer

earum ques numer&mus, ab illo occultissimo q

numeramus defluentes, in sese rapiunt cogitationem,
saepe illum cum iam tenetur? elabi faciunt.

XVI.

DiN:iplinae libemles efferunt intellectum ad dioina.

44. Quibus si quisque non cesserit, et omnla

per tot disciplinas late varieque diffusa sunt, ad unu
quorldam simplex verum certumque redegerit;

Sf.

Aureliu Augusti.n, Despre

ord.ine

Cartea a

doua

339

o astfel de rotunditate sau orice aItS formd 9i figurd

tle care conlinea ea prin inteligenld. $i, ceea ce pot vedea
ochii, a g6sit cu multr-rl 9i cu mulrul mai rdu qi absolut din
de linie,

nici o paite comparabil cu ceea ce discerne mintea' Pe acestea,

de ase-e.rea, distincte gi rAnduite, le-a cuprins intr-o

disciplin6 gi a numit-o geometrie. Mult o miqca pe ea migcarea
gi o invita s-o considere diligent intru sine $i a irrfeles
""rriri
gi
r:umcd aici, prin at<.rtconstantele alterniri ale timpului, prin
c...srrile fixe qi definite ale astrelor, prin moderatele spalii
ale intervalelor, nu impirdleqte nimic alta decAt acea
dimensiune qi numerii, $i, Ia fel, definind, 9i deosebind, qi
torcAnd ea in ordine a ndscut astrologia, marele argument
religiogilor qi torturi curiogilor

43.intoate aceste discipline, aqadar, ii ocurau ei armonioase

toate, dintre care, totuqi, eminau mai invederat, intru mirificele
propo4ii ritmice, cele pe care, cugetAndu-le ea intru sine ins[gi qi

desfagurAndu-Ie, Ie vedea atotadev5tate: irrtrrr acestea, insd, ce sunt

simlitl, iqi amintea rnai degralrd umbrele 9i vestigiile acelora Mult
s n;rlgai ea aici qi mult prezumat-a; indriznit-a sE comprobeze

^
sufletul. Tratatu-le a diligent pe toate) a perceput
nemuritor
intrutotul cd ea poate mult de totul, 9i c[ tot ceea ce poate pnn
numeri poate. A cutremurat-o pe ea un miracol gia inceput sd
socoata-ntrrr sine cuncd ea ilsagi este, poate) numdml acela ilSuqi
prin care sunt num6rate toatel sau, dacd nu-i ea acela, el este,

si ajung5.. L-a-mbr61i9at, insd, cu

iat6, iudice vritor al intregului
care,
toate pute'ile sale pe acesta?
Allpiu, cAnd discutam
a
fdcut-o
menliune
adevdr, acela, a cdiui

iotugi, acolo, unde se zbiltea ea

despre academici, era in mAini un cvasi Proteu (Lib 3, Contra

A"id., cap. 5, n. 11)G . Imagrnile false, incaltea, ale acelor lucruri,
pe care Ie nurndrS,m. decurgAnd de la acela atotocult,'prin care
nurndrdm, rdpesc intru sine insele cugetarea gi fac. adesea, ca el
s6 fie scdpat tocmai decum e prins.

X1{. - Disciplinete liberale ridicd intelectul' la diuine'

44. Fal1r cu care, dacd cineva nu va fi cedat 9i le va fi rAnduit
pe toate, ce sunt variu gi peste tot rSspandite intm atatea discipline,
iu

rrrrl .i*plr,

adevarat qi @rt, Itotderrul, eI, de numele de erudit,

340

S. Aurctii Awttstini De Ortine

Liber

Sf.

Awuliu Augustin, Despre

ord,inc

Cartea o

dotn

341

nomine dignissimus, non temere iam quaerit illa di

non iam c-'redenda solum, ver-um etiam contempla
intelligenda atque retinenda. Quisquis autem vel adl
senus"cupiditatum, e;t inhians rebus pereuntibus; vel i
ista fugiens, casteque vivens, nesciens tamen c1-rid sit ni
quid informis materia, quid format:'m exanime; q
*rprrr, quid species in corpore, quid locus, qr-rid t
quid in loco, quid in tempore; quid motus 111ndum
locum, qurd stabilis motus'
quid motus non
sit nec in loco esse, nec nusquam; et
*"*rtt; quid "e,:,rndt-,
"it praeter tempus, et semper; quid sit et nusguarn esse' Q
sit
nusqu&m non esse; et nunquam esser-.et nunquam n
q.,irq,,,is ergo ista nesciens, non. dico de summo i
"r.",'
Deo, qui scitur melius nesciendo, sed de anima ipsa
tantum errabit, quan
,1rrr"."." ac disputare , voluerit,
t
:l:
io+o
^- -r^^-.--,--^^+
ista' qr
c()gnosceJ
autem
facilius
erra.i plurimum potest:
simplices atque rntelligibiles comprehend-eri
Porro ist<.rs comprehendet, qui et ingenio valens, et pri

.rr*".o.

aetatis aut cuiuslibet felicitatis otiosus, et studio veher

incensus, memoratum disciplinarum ordinem, qu

satis est, fuerit persecutus. Cum enim artes illae om
Iiberales, partim ad usum vitae, partim ad
rerum contemplertionemque discantur; u:yT eanTl.as:
difficillimum est, nisi ei qui ah ipsa puentra rngemosrssr
instantissime atque constantissime operam dederit'

XVII. - ArJuas quaestiones ne attingant non instructi

45. Quod vero ex illis ad id quod quaerimus opus
immensa qrtae<
ne te. quaeso, nater, haec velut
eligen
omnibus
de
quaedam
Etenim
deterreat.
silva
auteir$
cognitione
vi
potentissima,
paucissima,
numero
quotidie
qrid"* ardua; tibi tamet', cujus ingenium
"Jtit
nihi novum est, et cuius [Col' 1016] animum vel aetate v
admirabili temperantia remotissimurn ab omnibus nugi
et a magna late ".r.p,,ris emergenlg.*, i" se multur
.rr""*i.r. cognosco' tam erunt facilia qu-?m difficili
tardissimis miserrimeque viventibus' Si enim dicam te

atotconstant toate silinla.

xul.-Chestiunilegrelesdnuteatingdneinstruigiitntrudiscipline.

342

S. Aurelii

i,

De Ordine

Liber

Sf.

Awuliu Auflustin,

DesPre

ordine

Carteq a

doua

343

ad eum serntonen peryenturarn, qui locutionis et

vitio careat, profecto mentiar. Me enim ipsum, cui
nect:ssitas fuit ista pdrdiscere, adhuc in multis
sonis Itali exagitant; et a me vicissim, cluod ad ipsum s
attine,t, .eprehendunur. Aliud est enim esse arte, aliud
seclrrum. Soloecismos autem quos dicimus, fortasse qui
doclus diligenter attendens in oratione mea repenetl

enirn clefuit qui mihi nonnulla huiusmodi vitia i1

Ciceronem fecisse peritissime persuaserit'

autern genus nostns temporibus tale compertum est, I
ipsa ejus oratio barbara videatur, qtla Roma servata
Secl n-r. contemptis istis vel puerilibus rebus, vel ad te

pertinentibus, ita grammaticae. pene divinam

naturamque cognoscrs, ut eius animam tenuisse, cr
reliquisse disertis videans.

46. Hot: etiam de caeteris hujusnrodi arti

dixerim: quas si penitus fortasse contemnis, admol
te, (luant;ln filius audeo, quantumque p.ermittis,l

Genul barbarismelorT0, insd, +a dovedit asdel in timpurile noastre,

incat pare barbar p6nd qi insugi disc,ursu-i, prin care a fost salvati
Ror.r. Dar tu, dispretruinduJe pe ar:estea, fie ca iocuri puerile, fie
ca neprivindu-te pe tine, cunogti astfel nahrra qi puterea aprgsPe
di'ini a gramaticii, incAt pari cd i-ai relinut sufletul gi le-ai ldsat
corpul siu curiogilor.
46. Asta aq putea{
daci [e disprelu
indrilznesc eu, c. fi-rr, gi
pe care,

acests,

Pe cAt

ferm

gi

fidem istam tuam, quam venerandis m,vsteriis per

firme cauteque custodias; deinde ut in hac vita
moribus constanter vigilanterque permaneas' De
autem obscurissimis, et tamen divinis, quomodo
et nihil mali faciat, et sit omnipotens, et tanta mala

et cui bono mundum fecerit, qui non erat indigu

utrum semper fuerit malum, an temPore coeperrt;
senrper fuii, utrum sub conditione Dei fuerit: et, si
utn-rrn etiam iste mundus semper fuerit, in quo i
mahrm divino ordine dominaretur; si autem hic
aliquando esse troepit, quomodo antequam e
potestate Dei malum tenebatur; er quid opus
mundunr fabricsri, quo malum quod iam Dei
frenahat, ad poenas animarum includeretur; si
fuit tempus quo sub Dei dominio malum non erat,
subitti accidit, quod per aeterna retro tempora I
acciderat. In Deo enim novum exstitisse consiliumi
dicam impium, ineptissimum est dicere' Si au
import.'nunr fuisse, et quasi improtrum malunr

fie donrinat prin ordinea divin6; dacd, insd' aceastd lume a in@put
cindva sd fi;, in ce chip, mai nainte si fie, era linut prin potestatea

cr,,asienorm
"si

lui Dumnezeu, de-acum nimenpa, invilat, nu-gi va

344

S. Aurelii

De

Otdine

Liber

Sf'

dicimus, quod nonnulli existimant, iam nemo

risrrm tenebit, nemo non succensebit indoctus
enirn potuit Deo nocere mali nescio qua illa naturl
er,iro di"rrnt non potuisse, fabricandi mundi causa
erit: si potuisse dicunt, inexpiabile n-efas est f
violabilem crederel nec ita saltent, ut vel virtute provi
ne sua substantia violaretur. Namque animam por
hic pendere fatentur, cum inter eius et Dei substa
nihii velint omnino distare. Si autem istum mu
non factrrm dicamus, impium est atque rngretunt
ne illud sequatur, quod Deus eum non fatrricarit:
de his taqrr" h,rj.,"modi rebus, aut ordine illo eruditi
aut nullo modo quidquam requirendum est'

Xvlll. - [Col. lOlT)

Quo ordine anirna prorchitur ad

A:4(rttstin, Desprc

ordirw

Cartco a

dotn

345

d61nl,
line rAsul, gi se vo-nfuria tot ne-nvilatul; ce i-a putut
rhului?;
a
care,
qtiu
eu
nu
aceea,
irr"alt ., lui-Dumnezeu natura

voiesc sd fie absolut nici o deosebire intre substanta lui?2 qi a

Durnnezeu; dacfl vom numi, ins6,

lui

gi ingrat a crede, sd nu urmez

Dumnezeu: deepre acestea, Prin
felul acesta, ori nu-i de cdutat c
rtrutat prin ace.a ordine a instruirii?:J.
ordine e purtat sufletul la cunoagterea de sine gi
a unitdpii inseSi. Tbau tind tntru una'

XIVIII.

'

sui-et ipsius unitatis. Omnin in unum tendunt'

47. Et ne quisquam latissimum aliquid nos compl
esse arbitretu., iro" ii- planius atque brevius' Ad istti
illa
ren-rm cognitionem neminem

'scientia
bonae d
duplioi
nunrerorun. Si quis etiam

Awulht'

Prin

ntia

tat,
Si et
dialecticam'
solam
aut
nunreros optime noverit,

infinitum est, tantum perfecte sciat quid sit unut

numeris, quantumque valeat; nondum in illa summa
sed in iis quae quc
sumnroque ordine rerLlm omnium,
.

n
:-:I
^-:passim sentimus atque agimus'-. Excipit enim
eruditionem jam ipsa philosophiae disciplina,.et in ea

plus invenit quarn-quid sit ununr, sed longe altius lol

di*rriu.. Culus duplex quaestio est: una de anima,
de Deo. Prima efficit ut nosmetrpsos novenmus;
originem nostram. Illa nobis dulcior, ista charior; illa'
dignos beata vita, beatos. haec facit; prim"

::'

diJcentibus, ista iam cloctis. Hic est ordo studio

chip sE nu-L

qtie.

346

S. Aurelii Awttstini De Ord'itrc

Sf. Aureliu Augtstin, Despre

Liber

48. Hunc igitur ordinem tenens anima

philosophiae trarJiia, primo seipsam.inspicit: et cui

illa eruditio persuasit, aut suam, aut serpsam esse
in ratione autem aut nihil esse melius et potentius
aut nihil aliud quam numerum esse rationem; ita
Ioquetur: Ego quodam meo motu rntenore et
quae discenda sunt possum discernere ,et co
haec vis nrea ratio vocatur. Quid autem discernendunr
nisi qurd aut unum putatur et non est, aut @rte non
unum est quam putatur? Iten-r, cur quid connecten
est, nisi ,t un* fiat, quantum pot-est? Ergo
discernendo et in connectendo, unum volo, et unum
l

ordinc

Cartzq q

doua'

347

rt8. Aceastd ordine linindo, aqadar, sufletul, dedat de-ac'um

filosofiei7s, se scruteazE, mai intAi, pe sine insugi: 9i, cui acea
invd{dttud i-a demonstrat deia convingdtor cumcd sau el insuqi,
sau a sa, este rafiunea, in raliune, insi, ori nu este nimic mai bun
gi mai puternic decdt numerii, ori cd raliunea nu-i nimic alta
decSt numdrulTn, va vorbi cu sine insuqi astfel: nEu, printr<l anume
migcare a mea, interioar[ gi oculti, le pot discerne qi intrefese pe
cele ce-s de-nvi1at, gi aceastd putere a mea se numeqte ra{iune'
Ce-i, ins5, de discernut, decAt mrmai oeea ce-i gAndit una qi nu

v(
Sed c.urn discerno, purg&tum; cum @nnectol rntefunr

u, in lnc propria errpulantur'

Lapis ut ess.et lapis' t
tlat'
perfectum
r,r.r.rr,
^liqrrid
in unum solidata estnatura
partei, omnisque
"iu.
si una non essetT Q
esset,
non
o.
,r.t
.rUo.e nonne
viscera,. et quidquid
ac
animantis
cuiuslibet
*"r.rb.u
si unrtatls Patra
Certe
constet?
e
quibus
eorum
aliud quam u
quid
Amici
animal.
e.it
.rcr.,
divortium,
magrs
esse conantur? Et quanto magis unum, tanto
sunt. Populu" .lrn Li.'it.s est, cui est peric'ulosa disr
q'.,i.i o, Lr,"* dissentire, nisi non unum sentire? Ex mrl
milititrus fit unus exercitus: nonne quaevis multitudir
minus vincinrr, quo magis in unun coit? I-lnde ipsa
in unum, cun .,s ,rominatrrs est, quasi couneus' Quid
omrris? nonne unum lult fieri cum eo quod amat, et
contingat, unum cum eo fit? Voluptas ipsa non ob ali
delectalt vehementius, nisi ' od amantia sese corpord
unum coguntur. Dolor unde perniciosus est? Quia id qt

ln illa

unum
XTX.

parte vitantur

[Cil.

.li"t

1o1B] erat, dissicere nitirur'

- Ilomo unde brutis praestantior, quomodo possit

ceva perfbct. Piatra, ca

natur&, in trna intfiru-s-a. Ce, arborele, ar ntai fi el, oare, arbore,

de n-ar fi una? Ce, mhdularele oricirui insuflelit gi viscerele, 9i tot

cui in una? f)e unde inseqi intrEeserea-n formi de cui in una este
nunriti fornralie de lupt5 in fbrmd de cui, o cvasi GDuneus'' Ce,
iubirea toati nu voiegte, oBre, s[ devini una cu taea cB iubeqte, qi,
de se-ntAmpl6, devine una? Voluptatea ins[gi rru delecteaz[ mai
vehement Je alta decAt numai pentru cd cor;rurile ce se iubs<:
indesine se aduni in una. Durerea de unde-i mai vdtf,nrdtoarei'
Fiindci'ceea ce era una tinde sd se impr'69tie.

XIX.

Deum.

lirgo molestum et periculosum est, cum eo unum

quod separari Potest.

si fie piatrl, in toate pd4ile ei qi toatd

De unde Le este omul mai prestar,t brutelor; in ce chip ar

puter sd-L uadd pe Dumnezeu'

Este, deci, molest qi pericrrlos a deveni una cu ceea

si

se separe.

(r

poate

348

S. Aurelii

De

Ordinc

Liher

49. Ex multis rebus passim ante jacentibus,

in unarn formam congregatis, trnam facio domum' Ml
ego, siquidem ego facio, illa fit, ideo melior quia facio;i
dr.rlri.,rt est inde me esse meliorem guarn domus est'
non inde sum melior hirundine, sut aPicula; nam
nidos affabre struit, et illa favos: sed his melior,
rationale animal sum. At si in ratis dimensionibus
est; numquidnam et aves quod fabricant, minus t
congruenterque dimensum est? Imo numerosissinrum
Non ergo numerose faciendo, sed numeros col
melior sum. Quid ergo? illae nescientes operari
poterant? Poterant profecto. Unde id docetur? Ex eo
,,r, q.roq,r" certis dimensionibus linguam dentil
palatt accommodamus, ut ex ore litterae ac t
paoto*p*rt, ne[ tamen cogitamus crrm loquimr-rr, quo
Lns id facere debeamus- Deinde quis bonus cantator,
si musicae sit imperitus' non ipso sensu naturl
rhythmum et melos perceptum memoria custodi
canendo? quo quid fieri numerosius potest? Hoc
indoctus, sed tamen facit operante natura' Quando
melior, et pecoribus praeponendus? Quando novit
facit. At nitril aliud me pecori praeponit, nisi quod rati
arimal sum.
50. Quomodo igitur immortalis est ratio, et ego sifl
et rationale et mortale quiddam esse definior? An rat
non est immortalis? Sed unum ad duo, vel duo
quatuor, verissima ratio est: nec magis lreri fuit ista
rlr" qrt* hodie; nec magis cras aut post annum
,."" si omnis iste mundus concidat, poterit ista ra
""ru;
non esse. lsta enim semper talis est; mundus autem ir
nec heri habuit, nec cras habebit quod habet
nec hodierno ipso die, vel spatio unius horae
loco solem habuit' ita cum in eo nihil manet, nihil
parvo spatio temporis habet.eodem modo' Igitur'
i.rrrr.ort.li, est rati,o, et ego qui ista omnia vel discer
vel connecto, ratio sum; illud quo mortale appellor,
est meum. Aut, si anima non id est quod ratio, et

8f.

Aurcliu Augwtin, Despre ordirc

Carteo a

dow

349

49. Dintru mai multe lucmri, zdc6nd, mai nainte' peste totr
sunt
apoi adunate intr-o singurd form1, fac eu. o cas6' Mai bun
bun'
mai
,ir, a*, fiind cd eu fa.l ea este ficutd; 9i de aceea-s
fiindci fac; nu-i nici un dubiu cumci de aci-s eu mai bun decAt
cd
rnsa. Dar nu de aci-s mai bun decit rAndunica sau albinufa'
ci-s
fagurii:
g{
a
doua,
mdiestrit cuiburile
Ef prima-Ei construiegte
tn.i brn dec6t ele fiindcd eu sunt animal ralional' Dar, dac5 in
dimensiunile raqionate este raliunear nu cumva 9i ceea ce fturesc
in apt qi congruu cumPdtat?B? Ba,
. Nu deci fdc6nd rosnritele, ci cunoscAnd
mai bun. Ce, prin urmare) neqtrutoare,
ele puteau f6uri rostuitele? Puteau absolut' De unde se-nvafd
nr,.i Din faptul c6 noi chiar, prin certe dimensiuni, ne acomoddm
dinlilor qi ialatului limba, ca sd lAqneascd din gur6 literele 9i
cunntele, qi nu cug.tdm' totugl, cAnd vorbim, prin c'e miqcare a
gurii trebuie .-o f*'""* pe asta. Apoi, care bun cAntire{' ctriar
iacd neinstruit intr-all muzi< ii, nu custodeqte perceput in
memorie, in timp ce cAnt6, 9( ritmul qi melodia, decdt care ce
o
poate fi i6".,t m^i rostuit? Asta n-o gtie neinvfl1atul, 9i, totuqi'
prepus
qi
de
bun
mai
iu.r p.ir, lucrarea firii. Cdnd este, insi,
,lobitoacelor? CAnd qtie ce fa e. Ei, bine, nimic alta nu i md
animal
f."p.rr," pe mine dlbitocului decAt numai cd sunt
ralional.
50. in ce chip este, aqadar, nemuritoare ra{iunea, qi eu md
definesc o anume fiin16 qi raqionalS, 9i muritoare, totodati? Sau
raliurrea nlr este nemuritoare? Dar unu la doi sau doi la patru
o .a1i(rn)e atotadevdratil, qi nici ieri nu a fost aceast6 rali(unp
"sie
nrai adevdrstd decAt azi, 9i nici nu va fi m6ine, sau peste un an'
mai adevf,ratE, 9i nici dacf, lntreag6 acestd lume se va nimici' nu
este
se va putea si nu fie acestfl rafi(un)e' Aceasta, intr-adevdr'
mAine
nici
a
avut'
nu
ieri
nici
pr.,rr"" aga, lumea aceasta, insi,
nu va avea c,eea oe are azi, 9i nici in insagi ziua de astrizi' satt in
spaliul unei ore, n-a avut so
nu rilm6ne nemigcat, ni-ic,

nu ale in acelaqi mod. Agadar, t

eu, ca-re fre le discern, fie le-nteles pe acestea toate, sunt raFunea'
acel muritor, prin care rnd numesc, riu este al meu' Sau' dac'd

/-

350

S. Aurelii

i De Ordine

Liher

ratione utor, et per rationem melior sum; a deteriore

melius, a mortali ad immortale fugiendum est. Haec
alia multa secum anima bene erudita loguitur, a
agitat: quae persequi nolo, ne cum ordinem vos
cupio, modum excedam, qui pater est ordinis.
eninr se, et ad mores vitamque optimam non jam
fide, sed certa ratione perducit. Cui numerorum

Sf.

Aureliu Augttstin, Despl

od.ine

Cortco a

d'otn

351

folosesc de raliune,
mair[u lia maitrun,

altele le vorbegte cu
care nu vreau a le
pe
eine sufletul bine instruit qi le frdmdntrl.

atque potentiam diligenter intuenti nimis indign

videbitur et nimis flendum, per suam scientianr
bene currere citharamque concinere, et suam vitam

f0f9] iter sequi

se vitio
cum
turpissimo
dominante sibi libidine,
dissonare.
strepitu
51. Cum autem se composuerit et ordinaverit,
concinnam pulchramque reddiderit, audebit iam
videre, atque ipsum fontem unde manat omne
ipsumque Patrenr Veritatis. Deus ma5'ne, qui enrnt illi
ipsam quae aninu est, devium [CoL

quam sani, quam decori, quam valentes, quam

quam sereni, quam beati! Quid autem est illud
vident? quid, quaeso? Quid arbitremur, quid aesti
quid loquamur? Quotidiana verba oscurrunt, et
sunt omnia vilissimis rebus. Nihil anplius dicam,
promitti nobis aspectum pulchritudinis, cuius imitati
pulchra, cujus comparatione foeda sunt caetera' H
quisquis viderit (videbit autem qui bene vivit, bene
bene studet), quando eum movebit crrr alius oPtans

filios non habeat, alius abundantes exponat, alius

nascitr.uos, diligat alius natos: quomodo non rePugnet
futurum esse, quod non sit apud Deum? ex quo neoesse
ordine omnia fieri, et tamen non frustra Deum
Postremo, quando justum virum movebunt aut ulla
aut ulla pericula, aut ulla fastidia, aut ulla
fortunae? In hoc enim sensibili mundo
considerandum est quid sit tempus et loous; ut quod
in parte, sive loci, sive temporis, intelligatur tamen
esse melius totum, crrjus illa pars est et rursus, quod
in parte, perspicuurr sit homini docto, non ob

utotruqinosul huruit al l'iciilor.

51. De-ndatd ce se va fi gdtit pe sine qi se va fi ordonat, qi
rie va fi redat siegi incAnt[tor qi frumos, va auzi, acum, cii-L

vede pe Duntnezeu, qi insuqi izvorul de unde izvorf,qte tot

adevdi(at)ul, qi pe insuqi Tatil Adevdrului' Dumnezeule mare,
care vor ii o"t li aceia, cAt de sdndtoqi, cAt de incAntdtori, cAt

352

S. Aurelii

De

Ordine

Liber

offendere, nisi quia non videtur totum, cur pars'l

mirabiliter congiuit, in illo vero mundo intelligil
quamlibet Parten, tanquam totum, pulchram esse r
p".f""t".rr. Dicentur Gta latius,. si v,estra studia
,r"*oatrr* istum a nobis, sive alium fortasse
atgue comrnodiorem, rectum tamen ordinem' ut hortol
spero, tenere instituenntl atque omnrno grav
constanterque ;tenuerrnt'

Xlt. - Epilogtts hortans ad bttnam ufiam'

52. Quocl ut nobis liceat, summa opera dandai'
optimis moritrus; Deus enim noster aliter nos exaud
.rt., pot"rit: bene autem viventes facillime exaudiei
Rctract., c. Br n. 3)' Oremus ergo, non ut nobis diviti
vel honores, vel huiusmodi res fluxae atque nutan
et quovis resistente- transeuntes, sed ut ea provenii
qr." ,to. bonos faciant ac beatos' Quae votr
ievotissime impleantur' tibi maxime' hoc negoti
mater, injungimus; cujus precibus indubitanter
istam mentem Deum dedi
.rq,r"."orrfiriro mihi
'---:
nroannnam
^*-:-^
praePonam'
omnino
nihil
-:L:l
veritati
inveniendae
aliud velim, nihil cogitem, nihil [Col' 1O2O] amem' I
desino credere nos hoc tantum bonum, quod
promerente concupivimus, eadem te petente acleptu
iu- ,r..o te, Alyii, quid horter? quid moneam?
propterea nimrus non es) qrria talia quantunvrs aml
foatt.." semper parum, nimium vero nunqu&m r
dici potest.
53. Hic ille: Vere effecisti, inquit, ut me
doctissimomm ac magnorum viromm, clrae aliquando;;* magnitudine Incredibilis videbatur., et quotidi

et ista praesenti quae in te nobis

"o.rria".riione,
admiratione, non solunl dubiam non habeamus' ve!
etiam, si necesse sit, de illa iurare possimus' Quid
nobis nonne illa venerabilis ac prope divina' quae i
habita est et probata Plthagorae disciplina, abs te I
nostris etiam pene oculis reserata est (Llb' 1 Re(ract"

Sf.

Aureliu Augustin, Deapre ordine

Caftco a

doua

353

in pafte, nu ofenseazi de alta decAt numai fiindcd

nu e vflzut totlrl, cdruia partea aceea ii este mirabil congru6:
od, in acea lume inteligibil[, insd, oricare p&rte, precum totul,
este frumoasd qi perfectd. Acestea vor fi zise mai pe larg, dacd
etudiile voastre vor fi instituit sd 1in6, gi, precum vi indemn qi
sper, vor fi fnut absolut serios gi constant, fie ordinea aceasta,
amintitd de noi, fie alta, mai scurt6, poate. gi mai comodd,
dreapt[, totugi.
ce ofenseazd

l{X.

Epilogul, indemndnd la aiapa bund.

52. Fapt care, ca sd ni se pelmit6, ne e de dat morarmrilor

bune suprema striduinfd, cdci altfel Dumnezeul nostru nu ne va
putea asculta favorabil, pe binevieluitori, ins6, ii va asculta atohrqor
(Lib. I, Retmct., c. 3, n. 3.). Sd ne rugdm, aqadar, sd ni se arate
noud nu avere&, onon-rrile, nici lucruri de felul acesta, nesigure
qi-nqelfltoare, gi, oricdt opunAndu-se oricine, trecfitoare, ci cele care
sd ne facrl buni gi fericili. Care voturi82, ca sd se-mplineasce
atotdevotat, lie-1i punem, mai c;u seam[, in sarcind lucrarea aceasta,

mam5, prin ale cdrei rugdciuni cred nestrdmutat qi confirm cS

Dumnezeu mi-a dat mie gAndul aoesta ca sd nu-i prpun a.bsolut
nimic gEsirii adwdnrlui, sd nu voiesc nirnic alta, sE nu cuget ninric,
sd nu iubesc nimic. $i nici nu-ncetez sd cred cumci binele acesta
atAta de mare, pe care prin merinrl tdu l-am dorit dimpreund, ttt
una gi-aceeagi cerAndu-I, noi avem sd-l dobAndim. Acum, pe tine,
Allpiu, oe sd te-ndemn, ce sd te sf6nriesc? Tu, care de aceea nu eqti
peste mdsur[, pentm cd a le iubi oricAt r.rei pe unele ca acestea se
poate zice, pe drept, purureat prea pu1in, peste mdsurd, insd,
nicir-rdati.'
53. Aci, el, ,Cu ader,Erat ai reugit", zi@, n rxa'. qi prin cercetarea
de zi cu zi, q( prin prezenta admiralie pe care{ avem noi fa1[ de
tine, memoria atotdoclilor qi marilor bdrbali, care, din cauza
magninrdinii lucrurilor, pdrea uneori incredibild, nu doar st\ n-o
mai avem in dubiu, ci chiar, de-i necesar sd putem jura in favoarea
ei. Ce, altminteri, acea disciplind venerabil[ gi aproape divind,
care, pe drept, ne-a fost finutd qi probati a lui Pltagora, nu le-a
fost ea, oare, aproape deschisi astdzi de citre tine chiar ochilor
noqni (Lib. I Retmct., c. 3. n. 3)? Crrm tu ne-ai indicat, qi pe scurt,

354

8. Aurulii

De Otdirre

'.-Aurcliu Awtntin,

*$f.

Liher

doua

355

lpre marea r.enera+ie, chi

ultarele adevdrului gi de ce
tnr:At, oricAt presupunem qi credem cumc[ tu mai delii incd 9i
altele mai secrete, totugi, sE consider6m noi nu lipsit de necuviinld,
clucd

puternus) si amplius quidquam flagitandum

arbitremur.

tine.

54. Accipio ista, inquam, libenter. Neque emm

tanr verba tua, quae vera non sunt' qttam verus ln
animus delectat atque excitat' Et lrene quod ei nri
statuinus has litteras, qui de nohis solet lihnter
nrentiri. Si qui autem alii fortasse legerint, negue
metuo, ne tibi suc@nseant. Quis enirn amantis
iudicando norr benevolentissimle ignoscat? Quod ar
Fythrgoroe mentionem feciati, nescio quo illo di
ordine occtrlto titri in mentem venisse credo' Res
multum necesstrria mihi prorsue exciderat, quam in
viro (si guid litteris memoriae mandatis credendum
quarnvis Yarroni guie non credat?) mirari et
quoticiianis, trt scis) efferre laudibus soleo (Ibld.),
rLgendae reiptrblicae disciplinam suis audito

perfectis, ii

sapientibus, iam beatis. Tantoe ibi enim fluctus vid

ut eis nollet conrmittere nisi rdmm qui et in regendo
divine scopulos evitaret, et, si onrnia defecissent, ipse

fluctibus quasi scopulus fieret. De solo errim sapi

verissime dici potest,

Ille uelut pelagi rups irmmota, rcsistit;

d

sunt (Aeueld., tlb. 7, vers. 585-5Bg)- Hic fi

disputationis factus est, laetisque omnibus et mu
sfprentitlus consessum dimisinlus, cum iam
luuen fuisset illrrtrmr.

Cartea a

;i linrpezile nrdri ale qtiinl

esse ad[iuc secnatiora, tamen non absque impudentia

et caetera guae lucrrlentis in hanc sententiam versi-bus

ordinz

;( pe deplin, gi normele vie;i

n, Sf Ctrm et vitae regulas, et scientiae non tam iti

quam ipoos danrrtx$, ac liquida aequora, et quod illi^
ms$[lae vensr$tloni fuit, ipea etiam sacraria veritatis
essefit, quslis Bsent, quales quaererent, et brevtter,
plene signi6m.sti, ut quarnvis suspicemr-rr, et credarnud
S,

ultimam tradebat iom doctis, i.*

Despre

am socoti de pretins insistent, acum' ceva mai amplu de la

"

51. ,I-r- primesc", zic. ,cu pldcere Pe acestea. $i nici nu mE

drilecteazi' gi nici nu m6-ncAnt6, incaltea, atAta cuvintele tale, care
nu-s adevf,rate, cAt adevdranrl spirit dintm cuvinte. [ii bine cE am
lrrltirAt s[-i trirnitem aceste scrieri dui ce, indeobqte, minte multe
rlespre noi cu pl[cere- Dac6, ins6, le vor fi citit, poate, 9i al;ii, nici
tle ei nu mie teamd mie sd nu cumva sd se mAnie pe tine. Cdci
cine nu-i de atotbinevoitor iertare erorii de ludecatE a iuhitomlui?
(lA ai f[cut, insd, menqiunea lui Pltagora, cred ci p-a venit 1ie-n
nrinte prin acea nu gtiu eu care ocultd ordine divind. lntr-adev6r,
nrie mi-a sc6pat cu totul un lucruss absolut necesar) pe care la
ilustrul bdrbat (daci le e de dat o oarecare crezare scrierilor
lncredinlate memoriei, deqi, cine sE nu-i dea crezare lui Varo?) il
udnrir qi, precum gtii, il inaltr in laude aproaPe zilnice (Ibid.)" Pentru
cd disciplina conducerii republicii le-o preda ultima auditorilor
sdi, deia doqilor, deia perfeqilor, deia inleleplilor, deja fericiiilor.
Cdci vedea aci atAta de rrari valurile, incAt nu voia si li-l pund in
dec6t numai pe barbanrl care, gi in conducere sd evite aproape
dir.in st6ncile, gi qi, dacd toate ar fi fost de lips6, si derT nd el insuqi
r:vasist0ncd impotriva acelor valuri. Despre singur inleleptul se
poate zice, incaltea, atotadevirat:
fn16

El, ca o stitncd de tot neclintitd a mdrii, rezistd;

qi c.elelalte ce s-au spus prin aceastd sentin{6 din

Lib. 7, vers. 585-589)."

Aci i s-a pus capdt disputei gi, bucurogi qi mult sperdnd cu
to1ii. am intrerupt adunarea, cAnd se-adusese deja lumina
rtocturn6.
rrrultnrdiestrite versuri (Yirg. Aeneid.

NOTE
1

$I

COMENTARII

Altfel: conduce, domnegte, et{p6negte.

2 Subauzi, aci gi passim, dumnezeieqtile,

aqa cum trebuie

si

se

fi

etatomicit in gAndul convertitului Augustin.

'J in ale sale .4n imadttersiones in libros De Otdine, (P.L., t,XL\rI, col. 220
sq.), Phereponus (care se interpreteazd fie el ce aduce rdul, fie cel ce
uuportd greul gi prin care se sulraude Erasm), comentflnd acest pasai, e
de pdrere c5: / LIBRO L Cap. l" g 2. I Quis tam caecus est mente, ut

quidquam in mowndis corporibus rationis, quod praeter [Col. 0220CJ

humanam dispositionem ac ooluntatem est diuinae potentiae,
modemtionique darc dubitet?lThansposita hic est rox rotronrs, quae debet

praeponi proxime vooi diuinae, ut series sit potentiae moderationique

Rationis Divinae, Graece, 6uvofper xci Sroxlior noTou Oefou.
Nenpe, ex Platonicorum sermone desumpsit Augustinus Rationem
Diuinam; de qua Iocutione vide quae collegit Joan. Clericus ad Joan. I, 1.
Benedictini docent decem a se mss. codd. inspectos, in quibus hic ordo

crat observatus; sed male habent rationi, si modo nullum sit in

Benedictinorum notula mendum. Eadem voce in eumdem sensum utitur
etiam postea Augustinus $ 26, ubi lonenorat pulchritudinem Rationis
(nenrpe divinae) cuncta scienlia et nescientia mdiftutntis et gubernantis,
quae inhiantes sibi sectatares [Col.0220DJ suos trahit, quacunque atque

ubicunquesequaerijubet,tdlc* ,f LIB. I. Cap. 1,82. I Darcine-iatdta

la minte incdt sd se-ndoiascd sd-i dea di.uinei putei gi moderaliuni

intru miycarea corpurilon este, in afom ninpi pi dispozQiunii
..mane, al rapiunit?J A fost transpus aci acest cuvAnt al rutiunii, care
trebuie sri-i fie prepus proxim cuvAntuluidioine,ca*ria sd fie: prtenlei gi
rnoderaliunii Rafunii Divine, grecegte: 6uvdper xai Srocr{gel noTou
Oe(ou. Desigur, Augustin a desumpt (: a luat, n.n) Raliunea Dioind
din rostirea platonicilor; locrrliune, despre care vezi ce a conclus Joan.
Clericus la loan. I.1. (Aci ntri nirnic de zis, doar c5, sub loan. Clericus, nu
re asolnde, se pare, absolut ninreni altul decdt... E"asm. n.n ). Benedictinii
de orb

lot ceea ce,

Sf-

358

Notz gi

ordine

Avreliu

de ei' in care era pdstr'

ne aduc la cunogtin[d zece mss' c'odd' cercetate
(raliunii in Dativ' n'n'l dacd' O""tql1
aceastd ordine; dar au rdu rarroni
acelaqi cuvAnt' cu
o greqeald in notip Benedictinilor' De
".t" "i"i folls.ye mai apoi Lugustinchiar' $ 26' unde
pe tutte' stiut
tlivine) odoiandul* gi gu.oerndndu-le

**"r"
ilr,lli:(,il,il
'iiTiir'i")""r&",

"rrrusd

'rriund"

'

TiiT::tl

si'i o"og" la

"ini

i" lacomii sdi umdritori' ori

fte cdutatit'"
Porunceyte
villei
.o.,o despre
desnrc starea si
-l ceva
Ql dotarea vt[et
spune, el,
Canalul respet;tiv ne --.'--

L-zicd, o
V'erecundus. [i.r,
"ar"-'"-s
roman al cuvAntului

vill[ in

toatEr

regula' adicS' in

sen

rt'

in dialogul (hntm

maibogof
Aga ad litt., altfel: maiavufilor' maiinetdrifilor'
l**:
Animaduersio:2*
q'
Zi"",.i;r;;" "ti", i., u""t"
?",?!:::,(';
xlu,;i. ttO ,q.), u""hji Phereponus: / CIP' 3" $ 6 / tvam et tPse

rr Altfel: vdndtor.
12
Ni se invedereazd qi aci una dintre posibilele trepte ale trecerii lui'
Augustin de la gdndirea pagAne h gAndirea cregtind.

r't Altfel, ad semsum:

S{Antul Augustin respingea orice {el de divinalie profanii.

rr Ad litt.: atotvila bestiufi.
1' A.ga
rq

stria etimologic; altfel: neputinfa.

Nu qtirr\ din picate, ce va fi insenur0nd acest tumulb (r5scoal6!?:

revoltA!?).

;;;;

:::::':

Augustin.

lili"""pi"..utrp."'-'lo"i"t'-luiid"*'q"lL-liT:t:1]"f*:fl:l
fiebat ut, clausis Ii
ilffi;H.",;i""I".' o"i in Itiia rariores; quo
Viderint doctiores' a
fenestris, tenebrae essent in conclavibus?
,f Cap.3, S 6./ Cdcisiel,culcatinpatu
neqtiind, intrucdt eraintunerb; cee
noi IaYlC..t.u)
I,UL
drt..!u'or
ur
cu necesitate chior Si maibdno1ilar'l lqavorDeqte Srdl'
O, dacd si, in gralia posteritagi, "'h'ieYC":9:
li mullime de pi
I'Li"a era
sau

ii

il;;;;nc'
il"r-i,"i"l';il;il
: c Ae micd. transpa*":et
r-^
^i

t:|i?:,::t**

:T Slii::::,:::

11
lunrina lunii qi a stelelor; de unde
de lemn, sd fie intuneric in conclat
dacd bine asum6ndu-gi grt
Vadd mai doclii. Atdt Phereponus, nu-qtiu
cate celea qi se qi face ci
alte
intrucdt el a uitat, se vede, d.,o4* 9i de
inlelege fina ironie a lrri Augusttn'
('
Progternut ar fi zis bdranii noqtn'
r E exprimatri, qi aci, intAietatea filosofiei fald cu url anume 'en

ave

poezre.

Altl'el: locuire.

lui Trygelru
Suhauzi: a ap[rdrii, care ii re'vine lui Licenliu'
deci, partea acuzirii'
e

in miezul filotofiei.

r' Altfel: prea departe.

15
Ad. Iitt.: llterelor.

lqui

q".a in ltalia etiampecu"niosis prcpe necesseest'/Sic

i r,,., * r'o ru m' Utinam tiil"l i^ g:*1:T
An'
h;"f;;;;;Ii.li., -e' poti'.ts quam alibi'-in-t tenebris iacerent'

t,,

Academicos, Lincenliu avea rolul de a aplra

sentintele academicilor.

nobis nescientibus; emnt en

eodem
"i-"ir""conclaui lecto suo cubaru uigilabat'

359

16

^ -ra^ -A n r a

ammtorii

z' lmpotriva unor astfel de juruinle se va ridica mai tArziu episcopul

21
Ad litt.: erudifia.
2 in original e ouflete, dar

aga

nu poate fi redatd imaginea nunfii.

zr Recte: eufletele.
2' Orice va fi zic6nd negtine, eu vdd

intreagl aceastd sceni nu lipsitd dd

in sinrbolismul ei, o interpretez drept o imagine a unui
mod anume al convertirii, fie ea qi mrmai a lui Licenliu.
f,i Suhauzi, more latino: prAnz.

intenlii literare,

gi,

26

SuLrauzi c6nt, dupi cutuma

cAnt din marile opere poetice.

editirii in

cAte un volutnen a

fieoirui

2?

Aqa stria etirrrologiq altfel: conduc6torul, c6l6uza.

o Al"g, aci gi passim, acest cuvAnt, intm<rAt el cuprinde, mai hine dec6t
oricare alnrl dinaria sa sinonirnicdgi analqgicS, sensrlgandirii

Subauzi' Licenfiu.

'il T6bliple @r&te, apaqindtoare unui intreg ceremonial al scrisului.

3r E vorba de cutuma romani a salutirii zilnice, printr<r ceremonie
bine determinatd, de cdtre inlbriori a srrperiorilor. Dupn strdrnutarea sa
la Milnn, ar:est obicei ii ripea mult din timpul pe care voia sd qi-l dedice
shrdiilor.

Notc Ai

ordinc

Aurelht

360

u Iatd cunr, in ale ssle Animadtrcrsiones in libros De Ordine'

XL!'I, col. 220 sq.), lui Phereponus nu-i std in teacri aculeul gi,
nunrai in parte greul, zice: f Cap. 11, $ 31./ Vir et ingenio a

elt

ipsis insignibus muneribusque lortunoe et, quod onte omnta est, n

Theodoru\ quem bene ipsa [Col. 0221AJ nosti, id
)**ttoii"timus
'ut
posteros, nullum genus hominum de litteris nosttol
et
apud
et nunc

temporum

iui.

il Cdrticica

(P'

conque,atur./ Vellem exstaret opusculum Ttreodori

XI-V[' col'
din frAie:
pana
greul,
220 sq.j, Phereponus cam scap6, nemaisuportAnd

Bdfuatul,

libros De Otdine, (P'L', t,

LIBRO II. Cap. 1, $

ingenium... cum antea

perspereram, tum oeto tn

libellum contuli, tanta

philosophiae oideretur.l Si haec i

inter Advocatos sedis praetorianae in Italia, praefectus fuit parti

tum parti Macedoniae, deinde quae*or satri palatii, Pot conres s{
largitiomrrn, ac tandem praefectus praetorio Gallianrm anno 380.
hoiorib,rs dt'.functus ad vitam privatam rediig in qua scrifiendis v
opusculis ofxrram dedit. Quo intervallo, circa amum [Col' 02218] '
Augustinus lraec scribebat. Ad anrpliora deinde munera perveni
a#Uit Albemus Rubenius in libello ante& memorato, adici: ,/ Capl
31,.1

361

Despre uiapafericitd.

s Aci, in ale saleAnimaduerciones in

@runbrii

qi

pin talentul

inndscut, gi pin elocinyd, pi pin

ceea cei mai nai'

tu tnsdpi il cunogti
cclre
Theodor
toate, prin minte, atotprestantul
Pe
nici un fel de oa
urmdkxue,
gi'n
genemliile
acum,
tncdt,
si
face tuta,

insemnele stdrii sociale, 9i prin darurik so$ii,99

sit nu se pldngd pe drept de scrieile timpurilor noastrc'JLgvrea sd i

iveald opuscJui lri Theodorus despre Originea gi natura lumii, c
zice de &tre Ol. Salnrasius, in pref. la Anrpelium, cd zace in biblioteci.
el s-ar putea intr-adevdr inlelege dacd, aci, ceea ce eu PresuPun
poate. Augustin il aduleazd, dupd cutunra timpului siu, in-carc, dt
?ost, ele, .-,rrd"nu, vreodatd, laudele inrodice, au fost in uzul vulgar: A
Theodorus, cum militase intre advocalii scaunului pretorian in Itali

fost prefect pn4ii Libyei, apoi pd4ii Macedoniei, mai lpoi chesto4
pa"tut"i sacru, apoi comite al visteriei imperiale 9i in fine, PTt"{
p""aorirl,ri Galiiloi in anul 380' incheind cu aceste onoruri s'a reintc
viala privati, in care gi-a dat silinla intru scrierea variilor opusolle' in
interval, cam in anul 386, Augustin le scria pe acestea' A aiuns apoi lS
mai mari insircindri, precun ne va da de-nfeles Albertus Rubeniuc

cirticica mai nainte amintit6."

s in timpul intreruperii acesnd dialog,
Academicos.

a fost

continuat dialogul

,"." ,ro, Posset, imo. forte laudaretur' pietatis

rg.rrti.rrr, r'ituperari

enrditum
,r"r'sa. Sed haec nescio quomodo rtri5e.e sustinuerit ad virum
Monnicae
illa
e'ximia
ubi
Vita
beata,
de
praesertimlitrbi
cum
otque edere,
facile
i"frrorr." l"grrrtr., edendus etiam esset' Eum enim si quis legat'

in
inrJ[igo 1Clt. ozzfCl filium prae amore matris ingenium invenisse
nunc

v".biJbo.r"" urrrr.,.1,rod alii non facile animadvertant' Quae mulier

paulo liberalius educata tali& et meliora etiam

oaic* ,7 LIB. IL Cap'

al

1,

l.l

cdrci ingeniu .,.t1 obseroasem

Erc dimpreund

pintr<t conoiel

diligentd considerare ; atunci, insd,

lucru neinsemnat... Pe care am adu

ordtat mie mintan ei" indt nu mix

Dacd Augustin i le-ar fi spus acestea maicii sale

intro disculie familiara,

n, prra"Jfi absolut deloc. vituperat, ba, dimpotrivi, era liudat foarte' pe

gi
,noii*,I pi.tagii. Dar acestea nu Etiu in ce mod le va fi suslinut a fi scrise

puhlicate [a un b
,fericitd, unde pot
rrore publicat5. In
iubirii faP de maica sa, a gdsit, in
rure al;ii nu-l iau atdt de ,I9o. aminte Care muiere un pitr mai liberal
tducat[, vorbintl, ea,acune, ceva, nll lasi sd se vad6 unele de acestea satl
r:hiar gi mai bune

?'

curat romAnegte, fdr[ roat' Traduc totugi aqa' ca

lrl mr{ menlin i., sf.ra etimologicri a argumentaliei augustiniene; altfel:
:h

nu

Ar tretrui

sd spun,

in afara ordinei.

'rr

Altfel: s-a ficut.

Altfel: nu Eimte deliPoa.

t'
De-acum, in ale sale Animaduersiones in librcs De Ordine' (P'L''
pana
rdu'
de
aducltor
rdloieqte'
iqi
Phereponus
sq.),
220
XL\4, col.
uid sil
irnpotriva defi.,(iil c'., l Cap.- 2, $ 4. 1 Defni e r gd, inq uam, s i pkx:et q
't"

Sf.

362
esse cum

Notcr;i

=-...

ord,ine

Aweliu

amentarii

363

Deo... Odiego, inquit, deftnire'J Ltsi huncet supenoren't

[s.;"il"-def

iniiionempauloaccuratio1emi11..............11::f

-Tj

certe
d&..iptiorr". rhetoricas, re descripta saeprc obscuriores aut
im;
locutio
est
qu-ae
ob*ur*. Exempli cau sa'esse cum Deo'
r"
"tti
Deum'etc'
intelliqere
alut
ob.",..q.I"firrin:u a beo odministrari,
"t
hodie conscribillarentur, et in publicanr lucem protruderentur' I
rn&nes arl
emditorum plausum non ferrent, uti nec innumerae
t"o
opuscula.scatent'
haec
quibus
iizilol
L---'-1lt Y:--""-:,o.:
llsaeculunr'Plus
multo fiebant? quam res ipse; quo vttro et nostnrr
lalorat, adic6: -/ Cap' 2' S 4 I
rarf rrl
etiamnrm
essei, Ef,
EwEf

p"i

"D:!
"pi".a"^
"''Mic'
|i" "r^"*,a" tri ploce", zic,,c'e-nseamndaficu Dumncau
'ii"",",.tu i"ii""""'."lDardal citeqti cartea aceasta !i pe ce-a dinainl
oDtalrl(luIII

pdsesti nici o definitie cAt de

cit mai ecurat4 ci numai figuri ret

il;;

ca
mai obscure dec6t lucnrl definit sau desigur tot atet

-Omul

eete animal rafiional muriton

o rostlre rmPl
obscure. A fi cu Dumnezeu, de exemplu, care-este
$tu a'L
Dumnez'eu
citre
de
.l"finiti
a
fi
odministrat
^[.--,ri -"to
astdzi nrAzgdlite unele de-acestea 9i ar fi
anfd nu o oh1io" aplauzele invd{a$lor; 1
deqarte de csre colciieaceste oPuscule' l
argqii
nenumdratele
nici
;;;i;;." f6ceau "., ,r:..,it l mai multe vorbe decit lucrul insuqi; vi
dorit' 9i secolul
care se muncegte incd, mai mult decAt ar fi de
cuwintele
de
absurd.sun6
cdt
Dar,
Atat, d""i, Deriuaducitorul'
'[ar"sti
d"fi"iSie cdt de cdt m'ai acuratir,lie 9i numai fapfl cu
ni"i' o

{) Subauzi:eervitorul.
{1

*2
"3

Subauzi: TrYgeliu 9i Licenliu'

Su.bauzi: valabil.

Onoramil, adicd'

e Subauzi: Protec$ia, Patronajul'

"5 Subauzi: lnfelegere.

se gArbovegte' in ale
"6 f)e-acum, pana lui Phereponus
1ni^nrltpr*iotre.s in libms De Oiine, (P'L', t, XL\rI, col' 220 sq')'
al6: / Cap' 4,5 l2'l Quid sordidius' quid in
pestibus dici

pbniu's merctiibw, lenonihus' caeterisque lnc

potesZ;ufet meretrices de rebu's humanis' turbaueris

'libidinibus.i Itaque recte faciunt, si Augustini iudicium seqt

praEtet
et principes rlui lupanaria esse patiuntur; nam
legislatores

'r Strict etimologic. aci 9i passim: deforme'

$i aci, pleonasmul este figrrrd stilisticS'
"'Aluzie la Zenobiu.

'B

,, i. se.su1 strict etimologic: pune, trimite in fafa.

"1 Altfel: intenfiunea.
t'2

Aqa strict etimologc; altfel: contoreioneazd'

:;r

Autoritate

1i-a gi c66tfuat,

qi ra$iune, cuplul definitoriu g6ndirii augustiniene cnre

in timp, autoritatea, 9i gi-a qi invederat raliunea'

Natc Si

Sf. Aurcliu

,oemuocat.Plura hac de re veterum testimonia vide apud

Claud' Salmasium
Ioan. a Wcruer in tractatione de PollT nathia ' @P' 4'et
Cap'

**,o

n Ad litt.: cunabulele.
altfel, subauzi: dorinfe'
"- Ag., stria etimologig
s Iardqi, in ale sa]e,4n imadwrsiones in librcs De Ordine' (P'L' t' )
animctlium
col. 220'sq.), Phereponus: I Cap' 9, $22' | .Aeriorum

,fi

lira

$
destul de n

Irrl"rio.i,

*1J".^""i ldemoni r.,.a1i;' n"tpt" sentinla platonicilor qi despre

nahrral*
d;;i"., i' Oqit" d".p."ir*., despre filosofia
lui Scrcrate."
;r Ad litt.:

librarilor

Ei

calculatorilor, pentru care nu exist6

p.op;i i.r.o*6ne9te, intnrcAt invdptonrl (dascdlul) este gi una' 9i

'* invdlarea scrisului 9i citittrlui'
il Ne spurre, iat6, mai pulin uituc,-i1 ale sal3, Animadoersiones in
cn
1 n1
De Otdine, (P.L., t' XL\4, col' 220 sq')' Phereponus

'/

descoperite (prin litere 9i frgurile numerelor) s-a

a
intfilitoilor Ei calculatorilor' precum o anume
profesie
ndslut cuntxcula

copildrie a gmmaticil

ea, trrsd.

pe care

in

greceSte,

P carc Varo
nu-mi aduc,

unii tradu

lib. III de

l/uptrs

mi-a atribuit mie numele, 9i, deqi

inv616turd, precrlm la greci eram
ntunci mi-a dat gi intflistdtitor qi

lpcpptrrtortxrtg' / C"p' 12' $

;;;lr";|rt'1, iar invdlatorul,
et figuris numerorum)
a;ii;t drrobui r.p"rtrs (litteris.
:::,:::
prcfessio, uelut quaedam gummotiute..infa'

iib*rb*^ ", calculanum

q""^ U"-" littemtionem'ncat,

firr"rn notarunr in Pallium [Col' 0222D] Ternrlliani, adic&

iz, g aS I Prin corc doud,

vocant, seu aliyllia' quacunque

p.""ait" ."tt, quales sunt dii illi inferiores, fCoL O2228]-*t11:
'i,
ponebant. I{os cacodaemonas esse interpretabatul
^...
D" sententia Platonicorum sat multa Apuleius, in libris de
e,!-z-z I tn+1fl
Philosophianaturali, etdeDeo &rcratis, adici:,,/ Cap'
numesc
lrirc sau ona
i;;r. . trrsuJt4itetar trtz'luhuhilPlatorucile
sunt zeii.
cum
(anima)'
sufle;t
cu
; ,;";" nL "L sunt inzestrate
interRret3
Augustin
aer'
in
il
puneau
al r5ror l[cag

fallacia, eic.l Pl*orici

365

@menra'rii

Craece autefit quomodo

"Pp:::*',
doctor
lZrtt't" p
fr6'fPc
fPoF[att
\ -.--' drd11etrpc'
r.-r--1
.,,
*li"&rol,roiort) Tparrpotxfrg te &tdreatfpog
*p-tpln^*s trrig Tpopt*tiottxr]v xclroist: icrtbere et-!-A

Isidorus O"rg. lib I" caP- 3: InceP

literele comune, pe care le urmeaz
despre
Varrc o numegte'literaliune. IUai multe m'Hrnrrii ale r:elor vechi
4' qi
cap'
Polynathia,
rutrcst lucru vezi la Joan. a Vower in tratarea despre
"
Tertullian'
lui
claud. salnrasium sub finele notelor la Pallium-ul
oin fine, in ale sale Animaduetsiones in librcs De Orjine' (P'L'' g XI'VI'
a qua
rnl. 220 sq.), Phereponus, [Ibid., $ 37' Hrsron'o'] Non ea intelligenda

wcl
smmmaticae eit imperfectae, guam nonnulli cont'ertentes
o'-'
ru-9:
"gro^^oti"ti"om

,(oucrsr. vide cl. salmasium ad tinrlurn solini Polyhistoris. sic nomen

historiae p

il"**li

rnp. 1, $ 1,
(i8re sunt
filologia. ai cdrei inv61a1i sunt numili Fo-lihistori, de unde Alexandru
cum
Pcrlihltorul, Apion PolihLtorul, C' Iulius Hyginus Po$tristorul' caqi
la
Salmasir'rm
Cl'
Yezi
et
losoror
no).r-r
'
mi
&nd
;.. t""f,"g,iutorul

N)(xtnt.[Col' O222C] Martiarrus C"ryT

sic grammaticam loqtrentem inducit: F

".pf,if"logiae,
rlioor in Graecio, q"od fpolr pt\. tinea et1p'yqtu' -litteye 1t

*iiiqu" "i, nttibutum iitterarum formas prop.iis ductibw lineare' t

mihi Romulus litteraturae nomen ascripsit, quamuis infantem
litterationem oaluerit nuncuPare, sicut apud Croecos Tprrpp

* *"'":?:::::
primitus uocitabar, tum et
t"*"*rU.lsidon
-antistltey.ded;1.'
Pimonlia gyammaticae aflis lilt
rs

Orig. lib' I, cap' 3:

"T*iun", "ristunt,

quas

librar[i et calculatores sequuntuc unde et

^i

crrnoa4te're
titlul Solin Polihistonrl. Aqa, numele istoriei pe'ntru care anunre
1'"
t'ste folosit de Auguatin, lib. II de Musica, cap' 1, $

366

'-

Aureliu

AItIel: puls.

61

e Altfel hemistihuri.
a dialogului CI
Faptul crl se faoe aci o aluzie direct6 la cartea aneia
acestor o[
genezei
treptele
reconstituim
si
mult
*olJ*i*rne aiuti
il Este vorba aci de gdndirea apofatici despre Dumnezeu' l
63

6 Ad litt.: ingeniu.
6 Ad litt.: atotingenios'
Subauzi: idei.

67

Subauzi: Prin cutuma neaurului'

Ceivechi ntl
Solecismele sunt, indeobgte, greqelile de sintaxi'
*t".i"* 9i o alc6tuire nepotrivitA gi lipsit6 de propor{ie a pd4ilot
@

discurs.

alte limbi'
Barbarismele sunt orvintele lrnprumutate din

rc

.op-ar"i.ro*."r.,

pe deplin in linrba
9i care nu sunt asimilate

in

fost imPrurnutate.

fuit [nralum], utnun sub conditione Dei fu:li:

dacd va fost, el' Tu nu eub cond
tra"f] " t"., dit totd"*,,ttu,
(in consewaliunea' in adnrini
in
pdstrares
altfel:
ilrrnrr.*r-,,
?1

..et, si senrper

n""-"** ""r, doi &eptul

u

romAnegte:

ti

in mf,na lui

A sulletrrlui.

rrudoar thec
Toate cele enumerate aci de c[lreAugustin apa4in
general' ci
in
creqtine
filosohei
ci pi frlosofiei creqtine, 9i nu doar
cardinei filosofi ei creEine'
?3

?' Su.bauzi: unitstea, unimea'

m Dincolo de etogiul filosoliei, se subaude, aci' strict etimologic:

de infelePciune.
Ritmul, armonia, care subsumeazE ordinea'
? CuvAnnrl este unic aI lui Auguetin; intmductibil'

?6

fr Altfel: dimeneionat, (almisurat.

p Ad litt., aci passirn: atotarnoniogi Btotlitmic'
9i
m Altfel, modul, m6sura.
8r Subauzi, vederea.

in

sens strict etimologic;

82

Aga

81

Subauzi: idee.

aldel dorinfe'

S. AURELII AUGUSTINI
HTPPONENSIS EPISCOPI

DE QUANTITATE
A]\IINIAE

I-IBRI UNO

SF. ATJRELTU ATJGUSTIN

EPISCOPUL HIPPONET

DESPRB CANTITATEA
SUFLETULUI
O CARTE

NOTI INTRODUCTII/A
Despre dialogul De quantitate animae afim din spusele
Sfdntului Augustin,' din Retrcctapiuni:
f. in aceeagi urbe am scris.rr
1. In eadenr urbe scriPsi
dialogum, in quo de anima multa carte.. irr care se cerceteazd multe
quaeruntur ac disserunn'rr; id est, gi se discutd despre suflet, adicd,
unde sit, qualis sit, quanta sit, cur de unde este, cum este, cAt este,
corpori fuerit data, cum ad corPus de ce i-a fost dat corpului, cum
rrnerit qudis efficiatur, qualis cunr devine cdnd va fi venit in r:orp) cum?
obscesserit. Sed quoniam qusnta dupd ce se va fi depdrtat. Dar,
rit, diligentissime ac subtilissime fiindc6 s-a disputat atotdiligent pi

disputatum est, ut eam, sl atotsubtil cfu este, ca si ardt6m, pe

nu este de
Possemus, oster.r"."*r. "6ryrcrnlis cdt am putut, cd el
quantitatis non esse? et tamen cantitate corporali, gi totuqi este
nragnum aliquid esse; ex hac una ceva mare, de la aceatd unicd
inquisitione totus liber nomen inchiziliune gi-a primit numele
occepit ut appellaretur' de Animae intreagd carteai ca si fie nuniitl
quantitate.
2. In quo libro illud quod dixi,

omnes artes animam secunn

atlulisse mihi oideri; nec aliud
quidquam esse id quod dicitur
rliacere, quam reminisci ac
recordari (Cap. 2O' n. 34), non

despre cantitatea sufletului.

i are mne, fopdl ui o m zis

mi
se pare cd erlletul aadu dt
od rnie
sine toate artelg 6icti nici nu este nimic
alta mea ce se numeye a lu+rndptrd
decet aai anrinti qi aqi rcflminti(Cop,
2. n

20, n.34) nu tnebuie

l',"t asfel,

ca

fl

tic accipiendum est, quasi ex hoc cum dintnr a@asta +ar apruba cd

approbetur. animam vel hic in sulletul a ndiq fie

aci, in alt orp, fie,

nlio corpore, vel alibi sive in alnmdq Ee in mrp, 6e in ahra tupului
tlorPore, srve e.xtra corpus' gi cri ceea ce, innebat, rdspunde, r:trnr
aliquando vixisse; et ea quae nu ra Fmd{at aicl ra Frnrep dinainte,
interrogata responJet, cum hic in altd riap. Se poate, intr-adevfti

372

Sf.

non didicerit. in alia vita ante

didicisse. Fieri enim potest- sicut
jam in hoc opere suPra dixinrus,
ut hoc ideo possit. quia natura
inteltigibilis est (Sup.e c. 4, n. 4),
et connectitur non solum
intelligibilibus. verum etiam
imrnutabilibus rebus, eo ordine
facta, ut cum

se

Notd introduttiud

mntitatea sufletului

Aureliu

ad eas res ntovet

intAnrpla, plccun am man sPusro

nainte (Sup. c. 4, n. 4), intu
operd, ca de aceea m 1rcatA Pe

frindcA este din fire intefuibil (:

din firc puterea dea inlelege; este
6rc i4elegAtor) 9i este in mnexiune

numai cu inteligibilele (
toarele), ci chiar qi cu
imutabilg fSort Prin acea ordine,
c6ndse migcn pe sinesPre aode

quibus connexa est. vel ad cu oare este @nex, sau irrtr-r sine
seipsanr, in quantum eas videt, in cAt le vede
Pe acelea, intru
in tantum de his vera res- rdspunde adevdrate desPre ele.'
pondeat. Nec sane omnes artes

eo modo secum attulit, ac secun

desigur, nici nua adus,inacel

sine acele arte qi nici nu le ale

or
habet: nam de artibus quae ad cici despre artele care fln de si
sensus corporis pertinent, sicut corpului, precum multe

multa

medicinae,

sicut

medicinei, prmrm toate ale

astrologiae omnia, nisi quod hic nu poate spune dec6t nunur

didicerit, non potest dicere' Ea va filnrElat aici. Pe acelea, insa,
vero quae sola intelligentia capit, le peroepe prin singuni inteli
propter id quod dixi, curn vel a inlelegerea), din cauza a ceea oc
seipsa vel ab alio fuerit bene spus, c6nd va fi fo* bine i
interrogata, et recordata de oire sine irm.rgi, Ee de ofltre
resprtndet.

3. Alio loco: l/ellem, inquam,

qi

rdspurde amintite.
3.

in alt loc: ,4 q orea sd zie

hinc plura dicere, ac nreiPsum multe de-aci, gi, tn timP

con.stringere, dum quosi tibi coasiinstruiesc Pe tine, sd
praecipio, Ltt nihil aliud agerem constring pe mine tnsumr sd
cluam redderer mihi, cui me absolut nimi.c alta decdt sd nti
matime debeo. Ubi videor dicere redatt pe mine mie, cuii mit
potius debuisse, Redderer Deo, mai cu seamd. Unde mi se
cui me maxime debeo. Sed trebuia sd zic mai degrab6: sci /
quoniam prius sibi iPse homo rcrlau pe mine Lui Dumnaeu,
reddendrrs est, ut illic quasi md datorcz mai cu samd. Da4
gradtr facto inde surgat atque insuqi trebuie si qi se redea Pe
attollatur ad Deum, sicut filius insuqi sieqi, ca, Prin cvasiPasul

din De

Tt

initate:

373

374

'. Aureliu

Nottd"

wntitatm

375

intrcdudiwd'

face, incaltea, aceasta numai cu

inteligibile, incAt, bine
lucrurile
ad
quamque
quod
Iespondeat
ut bene interrogatus quisque

Lib. Xil, Caput Xl4 24.

Lib. XtL Caput XY.24- Contm
reminiscenlei
et
Platoniciene
reminiscentiam Platonis

Potest,

au udit, aicq qi mai nainte sE

hominum, et antequamrsta corPore
corpurile acestee qi de aci este
ggrerent: et hinc esse quod ea quee
cd cele ce sunt invElate sunt
discuntur, reminiscuntur Potius
degrsb6 ramintite crmoeolte,
cognita, quam cognoscuntur nova'
sunt cuno5cute nor'
Retulit enim, Puerum quemdam int-adl'6r, cd un anume t6nEr

vidit in corpore constitutus.

numai cu cele pe care le-a vizut
[0o1. 10f2] aut eis quae noverant
corp, sau le di

nobihl l
Pythagorae. Unde Plato ille p,ttwgo reice. bunde
strdduit
sa
filosof,
celebnrl
persuadere
ptrilosophus nobilis
o.uncd slletele
conatus est vixisse hic aninras perqredeze

nescio quae de geometrica

tntrebat nu gtiu ce desPre

interrogatum, sic resPondisse, a rdspuns astfel, ca qi cunr

tanquam esset illius peritissimus atotprioeput inru acea disciplind"
disciplinae. Gradatim guipp atgue

artificiose interrogatus, videbat

quod videndum erat, dicebatque

tnuebat treptot gi o.r mult6 artd'

oeeaceeradevdzr-rt qi

ce vedea. Dar, dacd aceasta

quodviderat. Sed si recordatio haec amintirea lucrurilor mar
esset rerum antea cogrutarum' non o[rosorte, nu to{i, desigur' 9r ru

utiqueomnesvel Pene omnes, cunr departe to1i, dacflar frtntel4i

illo modo interrogarentur, hoc mod ar fr<r stare de aceasta
possent. Non enim omnes in Priore toli au fos i,n viala anterioara
vita geometrae fuerunt, cum tam cunr sunt atdt de rari in
rari sint in genere humano, ut vix omenesc incat desbia Po&te fi
possit aliquis inveniri: sed potius rreunul' dar e de crezut mai
credendunr est mentis intellectualis cd naurra minlii inleleg[toare a
ita conditamesse naturarir, ut rebus astfel zidit6. incet sE vadA" Pri

intelligibilibuE naturali ordine,

disponente Conditore, subiuncta sic

anume hlmind sui g'erreris i

astfel de lucruri, care'

ista videat in quadam luce sui dispoziliunea Creatorului

le

generis incorPorea, quemadmo- ordine frreaso6 $fiiunde

duPd orm ochiul
dum oculus carnis videtquae in hac i4deg[toare,
hrninh
amastd
intnr
le
vdg
cuius
corporea luce circumadiaceng
cirei
inconloar{
careJ
pe
cele
est
eique congruens

cSrei
prrrtinet disciplinanr. etianrsi eius intrebat, negtine r'6spunde care
dac6
este
chiar
ii
apa4ine,
discipline
lgrrarus est? Cur hoc facere de rebus
face
no
asta
pe
De
ce
ei?
Poate
:onsibilibus nullus potest, nisi quas funanrl
nimeni crr lucn-rile sensibile, decdt

ht,r

cormituit inuu ar:est

Itrtlicantibus credidit, seu litteris
creza.re celor ce-i spun cd le-au
ttrriusque, seu verbis? Non enim
cunoscut? ori scrierilor cuiva, ori
lrrquiescendum est eis qui Samium
nutrebuie si li se dea
ctrvintelor'i CEci

l'ythagoram ferunt recordatum incrrviinpte ce)or ce spun cd Pt'tagora

ftrisse talia nonnulla quae fuerat din Samos qi-a amintit unele de
cum hic alio iam fuisset acestea, pe ca-re le-a experiruentat,
nonnulloc narrant c6nd a fmt, aici, intr-tur alt ollp: gi a\ii
ejusmodi aliquid in suis povestesc cd neqtine allii au

Fxperhrs?

ln r:.',rpore' et alios

rlii,

Itx:ntibus passos: quas falsas fuisse

erperimug in somnis, quando nobis
videmur reninisci quasi egerimus
Itut viderinrus. quod nec egimus

rrrrnino nec vidimus; et eo modo

uffectas esse illorum mentes etiam

rlrribus curae est de revolutionibus

Irrrimarum falsarn opinionem ad

rlrrcipiendos homines firrnare vel
nrrere, ex. hoc c,tniici potest, quia si
vure illa reoordarentur quae hic in

nliis antea positi corporibus

viderant, multis ac pene omnibus
irl rnntingeret: quandoquidem ut de
vivis mornros, ita de ntortuis vivos.

creatus. Non eninr et ipse ideo sine

llrnquam de

solis rebus intelligibilibus id fieri

f'ost anrintiri
false, pe mre de cele nrai multe ori le
e.rperimentdn in vise, c6nd ni 6e psrrc

cd ne amintim ca gi crml am ficut sau

am vdzut caea ce nici n-am fdcut nici

nu am vdzttt: qi, in aest mod, Prin

qi
vigilantium, instinctu spirituurn incitarea spiritelor maligne
este
s6
grii5
a
ciror
ingelbtoare,
nttlignorunr atque fallaciurn,
insim6nteze sau sSfirtdreavi, spre +i

lucis capax

ia foc crear capace gi congnrent er.

nu qi el disceme f6rd mBgistru
magistro alba et nigra discernit,
gi negrele, fiindcd lea cunoscut
quia ista iam noverat antequam in
pe aaestea mai nainte si fr fost
Denique cur de
hu" ***
int'u acesstA came. De ce se
"."uotr-rr.

erperimentat ceva de felul aoesta cu

ltremorias, quales plerurnque ninde loruqi: care au

intr-adev6r gi le-ar reaminti pe acele

ce le-au r.dzut, aici,

mai nainte, puEi in

alte oorpuri, eoeasta li s-ar intAnpla

multora sau aproape tuturor: din

moment ce ei presupun c4 Precrln
starea de v'eghe cei rc
dornl gi din cei e dorm cei in starea

vigilantihus dintru cei in

rlrrmientes, et de dormientibus
vigilantes, sine cessatione fieri
illsplcantur.

ingela pe oameni, falsa opinie despre

reintoarcerea ulletdor, au fos afedatc
nrinlile lor driar in *are de veglte: ceeB
ce se prate deduce din faptul cd, dacd,

de veglre, aga pot fi fnorp, f5rn-ncetare,

dintru vir mo4iiEi dintru nro4i viii.

376

Sf-

Noti

cnntitatea suflctului

Aureliu

377

intrud.ttctiwd

animoe sunt'
Cr-rnlncutorii dialogului De quantitate-

Er.,il;';i

A,rs,r",i,'' Eiodius'

*:'-0""^*

II"**":1'

"iT".y
(din 3967' PT6^1"
de Uzala. din Afnca proconsularh

amicul clin iunele -al SfArrtul,ut oTqTi'1;

\'6
ni s-au p
"i.-+i*),
i*".f"""a*'Ei' in De kberc arbitrio' De la Erodius
cum sPunearn in notd' la dialogul iT:1tlt'I:11u (rL\rll'
a'"' +r* (Epp' .it"te' .:i5?r"
"'n'
l[muriil1t=:T.1
Clittt;, in care cere, in

qijude@tu cAntu'
idicium utntatn tibi. Domine (Psal' caneL: miserilnilin
Auzindu-sece
Doamne'
'C ;t.-AJr" autem quid ageretut lile'wilie,

or"if"rn"

0onvenerunt

ffi'HIHil;, ;;;
ci,ir,

-special'
le risput
speculative Ei c6rora Sfdntul Augustin
r,r-x w, ia r epistol,

A; H;i '?-xii' ;t *"' p" unor ch9t1-t):,1T-1"^

ll
stiu n i do gmati
i!! ;iii' "; "ilil;;; sqql
xiiill, cor. oe.r
i;1.;;.
9T'y?'i"'o*lft:i:|
';;; ii""ii"it"",','
487-486' o scrisoare ineditd
inr,'pp'
h?".":
nu"
;;;;; i"; opusculul D e f'du'o
-:1:;"col' 1139-1156)'
^'?l'Ji
pf' f'U' t' XLII'
e

A'g'"iitt
(cf' P Godet' art' Ea
il;;;;Jl, "p".Jr",-9*9tT-:T*i
i" Oio. de th6ol. Cath.' V, col' 1731)'afat:eri
1--: ".
^
al imperiului'
Evodius, milita'Ll, agent cu
gi s-a t

rdigiosae feminae

t .,

s-a convertit ta

,d"ifi"ati

Milan

Cassiciacum, se-ntorcea, ins6,

ac,el moment greu Pnl

U*t:n-"-'^:-Ul
:i
T"*.
precunl
asistenfi'
indoliatd

nrAni Psalti."., o d"t"hide gi-ncepe

intreaga
it Confesiun
Augrrstin
'il
Sfintul
povesteqie
Carele-i
.17. Q,ri habitare facis
.'1?'
":l:u]::l
ln
,r.r^r,i*". in domo (Psal' IXylt' 7)' unaryru "as1 T"]:tu-^-=
din munid
tdndr
Evodius'
consociasti nobis et Evodium pe
arr
cumserveain
Care'
nostru'
ozzrl nostro
;;";;;. ()'.itcol.
cu-_:^lT:::
aglt
ca
r,m ,sens in rebus
--.-:,.:^:.,
:1"j +lj
sus noastrd convertitu-s-a la Ti

;;i;*t;;;"zAndu-i

itia
saeculari, accinctus in nra' Srmul

eramusl simul habitatt"i

ptu"lto

botezat, pirdsind nrilitiria' +a

A-.a*arr
-^
impreur)
intru a Ta' rlEram
-

aveam de gAnd- sd

locuiln'pri

laol
;;;(r;r"*b"r,-,,,,qoi"''^lo"t." sfflnti hotirare'
haheret servientes tibi: Nr:-ntrebamcamcarelocne-ar
"r, "rifL.

adunat mul$ frali

9i t'emei relipoase [" 1"'

Adeodatus, Allpius' Se;ver qi

nuncii intelectuale' fapt in care

tAi gi-ntAi
'
i a congregaliei (Cl' EP' X, 2'
luat Parte la conciliul de la
de alP ePiscoPi, s[-i Prezinte
conciliului impotriva donaqtilor
el, Evodiu, a intervenit, la mai
a maniheilor qi Pelagienilor, 9i a

"'#ftlt
cercul "Tl"ilol,
inaintea Iui Augustin, nu apare inin Afqfu
dimprelle ? A"g'stin
Monicii' qi
nsr.la' ro o.tia
;;;:-i;
""-- 'ol..'"h ^o*'t"t Augustin qi *:"1"1::l-q
"'"* Tiburtifa,
Adeodatus'
treceau

[.'.]"

se Petre(Ea' s-au

alli cAfva'
Evodius, alflturi de
A"g":t^tl
Sli^o'l
pn*. ai., cercul rle prieteni impreunfl cu Tt:
congregalre
intAia
a.ia, it' casa pdrinteascE'
otio",,,indumnezeindu-se-n o1iu"'

atribuit SfAntului

renunfAnd [a cariera

nrulti fratres ac

mai interv-enit, de asemenea,

in

clrestiunea Pelagiand i11ata,]a

rlllnvenruldelaAdrunretus.Chintetsenfiindu-iacestuiEvodiu
a reuqit si facd
Irrmesc trdsdturile r:racterului, SfAntul Auglstin
din
indealtfel, 9i ctin ceilalf prieteni qi consAngeni ai sdi'
,1i.,
"1,

"t

380

Notd inttoductirfi

untitatea

Auteliu

ochii minlii qi
intrucat faptu-i atotsubtil, sd ne ascufim
zilele' intrucAt
toate
debaras[m de consuetudinea cea de
ceea ce dG
aflflm
sE
ca
ci'ct'it, anume necesar'
;J;;;un
lungime;
n]ci
s-a'
mdsura
Cdutim un corp care si n-aib6, pe
in graba n
s

ilp*"-na aufp*", qi, cum nu gdsin-r'-asemhnim'

acesta' dar' sub indoi

suflehil cu vAntul, "*t' * *t i* felul

poate fi mai uqor ${
L"*.,i"" observflm imediat c5 nimic nua1*t
mai-lung
nici
l;?:":;-i-";;--;"i
1.d,.T::

",--i",,intrebali daci sufletul

iI

se af16 nun

m cd aga credem, 9i aPoi, intreba$

inn
burduf intri
un L-.J.,f
umple --el se afl6 in corpul not* prearm ar
;d;, ; investmAnt6ndu-l precum un vestmAnt'

:111*::
seams cE
L"G """ gi alta, gi inrrinsec gi extrinseg lldem
tu:*t:^Y
t
;;;;", caci atfet nu s-&r atia ninric:4
ex#;; ir,*.a,, altfel, nu am Putea simli nici inlirnad
pi -oo hrinr srninte cE sufletr-rl este, precum nGnvet6'
- -a-l:*
la
ntind spaliile corpului; ne gAndim
la

t
acesta line de carrtitate' dar suntem
dist
spaliul lor, deoar. eoe pare cE nu

q' -rv Ylruurvr

despre
IIEDPI s memorte
"t'
e de crezut ca @rPuru rtruurtc
nu"o""L'd"t"
irrtnrcat
rrlr-ai.
---F

arll
5' l*

PEtrrndem, ala, tn tain4ele *"T:ti:l-i*:::t:t

imense
"l"i".t"'
ei''edem T ?Patil=teribir
;tH;;; " ."l.J.ii,
sulletul
tt::-1Ti:T3]i:1":
Lfri.at, prin ea, tttru.;'n:
cantitatea sufletului Ia

".rt

;"J##""_il, GJ* Hnritand

invrtap Ot
;"n; qi.-*tt* al mrpului'-luntem conceper-n'
l5,O
totuqi' sul
.i-r"*rg"ie* daci

;"t"iJ;;i

n-or

fi mai bine si

lat, nici inalt, f11' contul!31 9::::o:Il,

atAta de mari spap
rrrate si cuprind6 in sine imaginile unor
nici o lungime' l61ime qi ina'l{m3,i""1TH;if"i;solut-pt"p""""'
riliunii eutoritatear t''ty-"^lt "1,
;.#;";;"i
inc6.saunurteanrrntim,saunu.nePropunems6gtrm,.p
Arg,-,.tin nu t'oieqte s[ ne intrebe b
comPendiu gi ce muncd

sa orscuf,c
"6ti".rr"r"
*i asimlim, qi, aqa, it oblig6m ry Auqmnn sine
insele'
intrr.
laprr'"* [i tttetpt""t
care nu'
lungimeo
".irl"g*.t,
""
intai
mai
;td"ld;# J.outat cotpo'al'
I

381

adi$' qi
oBump't ldgimea, lungimea f6rd absolut nici o lalime,
qi numai cu
numai
gAndit
dec6t
ce.va nu poa[ fi

; .t"

4d-

"ot.rpr.rt
dacri incercdm s-o t[iem, fie 9i cu cugetarea' in
in
lung, nu se poate ahsolut deloc, c5ci dac5 s-ar putea, ar ave'a
totr
cu.
dimpreund
gi
noi,
o
numim
un&
Pe
asta
.i.tJ leli-"..
intelectul gi

c[,

tnvalalii lumii, linie qi, invitali s-o intindem din oricare dintre
,*,p",", observim ci ea poate fi intinsd la infinit, qi, intinzAnduo'
in interiorul s[u'
uqn, l* infinit, observdrl cd nu poate fi c'uprins,
I ei' un
,,i"i ,r.r. fel de spaliu, iar, ca sd
gurilor'
Bpatiu anume, suntem nevoili
unind<r
(iurmim, astfel, infinitul gi-l incl
Observ6m'
cercrrl'
plan,
tle L ambele capete qi oblinflnd' in spaliul
una'
upoi, ci din linii d.Lpt., figura n-o,putern obline, nici din.
indesine
unindu-se
trei,
din
nici din dou6, dec6t numai-gi numai
ginar, diferitele figuri
rapetele liniilor... 9i
a lui Augustin' le
ente
;;eometrice, Pe care!
qi, IuAndu-neo
estetic,
Lr.rrpt"6* irdesine,
secole de
mistuind
concludem,
inainte,
[irnoiiu, exmilitarul,
ii
egalitatea.
care
in
acelea
prestante
mar
sunt
oivilizalie, cumcd
unghiuhri
nu
care
in
acelea
bune
mai
sunt
inegalitElii,
este prepusd
n, i .. opr." [ii" ci iit i"i, gi in care unghiului i se opune ung]riul
rnirific
nu linia, tar.itat a cumcd pa.rA qi-" a(lest gen de lucruri este
e necesar
lucrarea-'
plini
poatd
s54i
justilia,
ca
insd,
plstrati
luetilia
o anume imparilitate sau disimilitudine, fie ea cflt de
iA
"*i"t",
se
micd, pentru <n si se poat^{ manifesta distiqgerea, prin care sd
ce
ceea
fiecdruia
,nunif*o". la rAndu-i, echitatea, gi si i se atribuie
i se cuvine. $i, aqa, intrebAndu-ne cam ce urmdreqte sd scoatd
Augustin de Ia noi, ce anume
moqindu-ne, purtafi Prin astfel
nau abia observim, cum, Prin a
va-sd-zic6, am qi introdus criteriul creqtin de iude'nt['
errprapunflndu-i moralei pflgane morala adevdrr.lui revelat. cum
i-*, p."p,r", aqadar, inegatitalii egalitatea, suntem invitali s-o
rfiutflm, pe te.dmul fiSmrilor, pE aceea in care poate fi intfflnit6
*upr**tlgditate, intnr"c6t ea Ie va fi, fdri nici un fel de dubiu' de
figurile gometriei plane'
1r*pm ceiorlalte, gi rdtdcim, aga, prin
biniqor dimpreun6
ne
incrrrcdm
linii,
gi
patrr
din
i.lrn.t* din trei

382

Aureliu

untitateo suflctului

qi gr
cu Evodiu, tragem, apoi, in ele, liniile care pot fi trase
conti
in
mare, qi, tot gif.r, incd per{ecta egalitate, 9i, cdutdnd

in cerc, Ia cerc, care este fornrat pnn ururea

linii gi din al c5rui cerrtru pot,fi trase linii
;;;; d1n p64ile sale, i,r oricare din punctele circurnferinlei
ci nu I
adica. Ciudm, apoi, lElimea fflrd lungime qi vedem
pe cl
parte'
once
din
gi mai vedem cd ldfmea se poate-mpf,rfr
l[1i
prepunem
ii
qi,
aga'
ii.ri* .r., se Poate-mPd4i in i"tgim"
prec
ii
este'
imp64i
pulin
linia, intrucAt ceea ce se Poate mai
ra{iunea, de prep,,s celei ce se poate mai mult i
""-"Ea
,t, "" poate absolut deloc inrp64i' i
cdutdm, apor, cea
".
cri este
aceasta iil,a fi de prepus liniei ins69i, 9i gnsim
dese
atunci,.cAnd
care,
figurii
9i
a"6"" millocll
fdrd
".."
inleles
de
ce-i
olta.
orice
sa"
Hnlei,
;;t;"rpili .",, firr.l" qi,
l^Y
**^11
punchrl,este
semn,
pu+, ." numeqte
",l'l".ot
iot semnul este punct, ii atribuinr punctului suprema'ra
semnului gi, implicit, asupra celorlalte-gi-i admir6m',t<
t"t"'ul, ce,-lungimea' ce' l61imr
;;;;i; gii^, "g.aor,
".-i
Irntem ciremaqi-de cdtre Augustin sh luflm aminte.care.di
lipsd anume o simt' fdr
este mai al celorlalte,
"
"att'i
".r.,.*
Eyodr.l ci I6f
;;;;;; "; putea sa fie, ei rispundem, qril
deloc in
fi.a'bsolut
poate
Iutgimii, fdrfi de care nu
a"* fip*
'r.enre.,".tnici
duce
nu
fie,
s[
ea
ca
c[ Iungimea'
"i .1.
fir,rl
aceluia,
sernnului
delipsa
ibsolrt
observ
fine,
qi'
in
fie,
sd
chip
un
nici
n
nu
cd semnul acela este prin sine insuqi qi' ca sil fie'
coni
se
Ni
ldgrrui'
a
nici
a
lungimii,
nicidecum delipsa, nici
;;;;;, chemali si observani dacd l[limea poate fi'.ea' chiar
tdiat6, sau existd un undeva anume' Pe 1+ T":. q'
linia
""i"ta"
fi nici eo insdgi t6iat6, deqi poate Ii tdiatE mai nrult decAt
call
g".ai" rnsp...rd" qi pentru-noi s{.nu qti:'ilTI'deloc
a"l" acela, iar Augustin, indulgerrt' ne cot
unde ar prrrc- fi
"t
gtim pe asta' gi
cd nu ne andntim, intrrc6t nu se Poate sd no
capabili, incolt
face si ne-o amintim, in felul urmfltor: suntem
nu uzurpfim
qi suntem, si inlelegem lfl1imea astfel incAt.sfi
"r.r
cugetim
so
9i, dremali
ffi*r"" "broi.rt nimic"clin indlgime,
survenit
fi
va
ii
dacri
incAt sd-i sunrind indlqimea 9i, intrebaf

ne-ntoa.rcem

unei si.rgure

Noti introdurtiud.

383

384

Notd intruductiw

aintitatea suflztului

Sf' Aurcliu

sPtT4 totugi' ce este spiritul' sui

@rp, gi, curll cerem si ni
;,.e.m#
u'Lr^!ur,[ *d"-, deocam$a*' dacfl din *b:pry:4]i3
v(rrbe' intnucat se
el sau nu cantitatea despre cale tocman e
nor ce este spr
cd am cam uitat cumc6 s-a lilmurit intre
se

dupdcenereanunteq:u,:'1"1*:-?:-t,"-i]Lit:-t11'"""",:
lJili "i, n"g""e., n' hefineqte tot.ls1-sql-'t{n-ll*
t"o-"a"u impdrfiftrtt r
.-"-;fi;;:
#r$ ratlunii,
sniritua!
S,;Jg", "r*rf"#g no1cu.t"btTtl3
1|
cum nemulqumili-qi
dup'
sufletului'
*;;.;'hffit*..;

se zicn.sd sufletul creqte Er se

lnvederAndu-i, iar6"si, de ce anume
in treacit' rnitul reminescentist' de

imbrflfqeazd, apoi,
a.inv51a
;:l*in;; i.r"i.ta, plotiniane, rostind r[spicat cumci
nu-nseamnd nimic alta decAt a
liHre-l va retract&! mai tArziu,
nticeqte;

",
r"":
il;p.;;; .., "4ii t y:ii T.
i:"1'lui*"ltY :jXl";
de th6o.t' Cath' t' [' col
Dict'
'
ilil;;il;,1- "l'""r"i
fr"J* p- nt'"aiu, singur, cuAugustrnr *.-i.
I

@f

9:,:

"ryliT-ll'
nu-i nici corporal, nici inti
nici"gdesfileurat in latitudinl"f'^Iq:"i
el
Jtitlal.i gi, totugi, .et" "tAido" Puterg. in corP' lnc6t lapH
-ttl
;;;il ;;r midularelor qi cvasicardiTqi,"','T.1
mai ales, s6
in lucrare a tuturor migcdrilor corporale,
ch"stiut'"ult, intmcAt "."
TP-$,"t:
-o-*,:
mai cu seamt
"*g,*-"""-"
l. fon.t"tu decAt a ne implica in miezul
_Ior,
cea a tlyill]:i
desc6lcirea unor definilii, cr"T este, de.pild6'
se tolo
care
ca-n celelalte dialoguri' in

nu-i nimic de ndrare

t"fi"ttil

;;'i;;;dine,

intocmai
aici' ori de
adevirurile abstracte ale disciplin"lot' ug1.9i
rncor;
minlrr
E rodi, nu va fi-n stare si vadd cu ochii
adevflrurile-et'
la
rUto^",-i", Augustin va face apel
impreunE' rm
eeometriei, pe care tocmai le-anr disputat
va
respinge'
el
Aga'
atributele autoritdlii'
-pe
il;;.
""
inveder6ndu-i
cu
odati
cre$te
ar
sufletul.
ci
;;;
-etat:a'
n aufoti", do*, cd suflenrl creqte odatd cu
fi;;.;*r.
etatea [rar mare'

,.r"1.?*oT^dl:',
qi domneqte
ctrmcd, intocmai cum pr-rnctul este atotputernic

r- fi-,.ri iqr nrrterea si domnirea invedereaz[ o

-8.1,
ridet
zicem
r'

l^ ^eB
adic6' de ce
mare sau imens, cAt loc ocup[ el, ci c6t poate'
ir, .*., demonstre-azi "*'& nici facultoteS d" 1 Y"tbil
"fl1
o"p,t atinsl, nu este de atribuit creqterii spafale a su

385

i-o apere, in timP ce el igi as

treptat, cdut6ndu-i ima9111e
unume in scoPul instruiru,
tustrele probele, exerciliu, in

386
ci

Nofr intrcd'ut'tiud;

ca.ntitatea

Sf-Aryeli'u

sufletul, simlinti pestc tot' in corp'

i" tot
::-::

"t li'-di 1"t"o

'
",l"ifj:'3l'Hffl
;;;;;.t;s"t",
T'?'l'
asemenea?
Irresupul
p*""r."-l animd; respringe' de

I"rJ"r

;;;ffi

;r+il.'i"'*jlor,
ill,i"..-,i,i"'r;; ;i;fr"*t
.;t'

;;";;;i..;"1.,i

telufi

:'::arat,,
in tot corpul Ei
-'1lu:i,:'"*:i

:",
este extins

disecArir
qi s"mnificatului cuvirrtelor' c6'

oorpul, sufletul nu se seclrorreaz?'

.onre tr'
tr.errtd{
----., ..-r- gapte
Limur:ite acestea, Augustin elPunc.cele

,rrrg.rilrJir.ii,bine-nleles,if core;',ta]"'-.',T)?,',',,7,!ii::I
uf t e t u t u i: ve s et a tiva
a
]i?ffi X,T' lliii:;;' ;": ;,:i; n ":*' p' a -s cu plantele qii trcstiilt
vivificrtoerea? J)e care o are comund
I"*"=1.:
sufietul vivifics' pri. prezentu ei
;;;;';'.pte
e ^ -!^^-' -i .-"'i+nr il adun6-n una' qi-l line-n una' ql nu p(
qi fie distribd
.-- L-ono
distr:
hrana sd
face-ca
.*....t r^^^
p6str6l
ii
cuvine;
se
i
ce
fiecSruia ceea
irdd
ct
qr-n
r
!'*,,-orc
,.i
chiar
si-n
cJniar
ci
--.--r.-,
intru frumsele'
congrlren(a ql mesura, nu doar
:
ilui
a do ua treap td a s ufle t'

;i;?.;;t;."'

:iJdr ;.,i;;;;

*,*:

::1?t::l:f":ri":::pe

l"-t"i cu bestiile;
j'l,tl:l'"i:11
letul'ei'co'd"'u1"I",,t1:'^',:il:ll ,i[e,
freADIa sLrrElur
reaptasuf
UqOafele,
c.Jffi,

9 are ln

recile, asprele' netedele' durele'.mo

;-"il;;,;;i,g"'ta"d,*i"'i'9.-^i'-111::#iil1
ormelor'qi'
llHr""lil;,l"ri.'n1t*lt"r,.rirosurilor'sunetelor'f
pe cele
qi le doreqte
toate acestea, 9i l"-t"'qtqte

'T : "t]lf-:J:^:

de contrarii; se depd
ii t" tt'plt'ge- gi tuge
ii"-t"' #t interval al timpilclr' 9i'
act:ste
Ia d(/L'ol!
de l4
sine uc
sule

.;;"h;;

"'*1t"1,

ca si rrrintr<l vacanfd a
1* Lo." [e u cvtuisorhit
rrrDuYr, Y(iII
sine insuqt"---El toata
cu Slrru
cu Iacurtatea ,uY."r ' tt'
chiar gi hoinErirrd, se delecteazd
t:T-"*"::,.T
;;d, rAnrJuieqte co,cortliainmHdularelort
impr4itd' pr
doud
in
nat,ra
ui,
.

ilil"11;'*i"1;.ii '";"b'
arrror, una: concurd,T

]:1i:T:::1
-l:fl: lor;
se leagd
nurri,ea
:lll:T,"#fi"'*;;:'p;;ieg,irea qimanb
prin
c,rpul
ei
::,::.':;:r",:;:'i" i,'"rr.il"-,,ri" ".'" gt9'i" ele' care
e' se sePard
;:
chiar.gi Prin indeP*":1,
rtatd
co
timpului' se numeqte memone; o
prin impreunare !r

ir.."Ui, nici prin intervalul

387

288

S. Aurclii

De

Oiline

Liber

$f. Aureliu A@ustiru Despre

ord,ine

aliquid, quod ex dispositione eloquatur ac disputet, q

nisi rnemoriae commendaverit, pereat necsse est' Ergo
officia bene,volentiae negabis esse sapientis, aut confitel
.", JHqr." sapienG memoria custodiri: an forta-sse ali
suarum rerum non propter se quidem, sed propter
sibi tamen necessarium conrmendat servandtim illi

ut ille tanquam sobrius, et ex optima domini discipl

non quidem custodiat' nisi quod propter stulto
sapientiam perducendos, sed quod ei tamen
custodiendum imperarit? Nec omnino huic, i
conunendari quidquam arbitror a sapiente; siquidel
seml)er Deo infixus est, sive tacitus, sive cu_m homi
ioqo..,", sed ille servus iam bene institutus diligenter
quod interdum disputanti dondno suggerat, et ei tar
justissimo ffatum faciat officium suum) sub cuius se
potestate vivere. Et hoc facit non quasi ratiocinandr
summa illa lege summoque ordine praescritrente' N
inquanr, nunc resisto rationibus tuis, ut quod suscepi
potirrs peragatur. De isto vero diligenter quemad
sese habeat (non enim parva res est, aut tam pawo

contr:nta) videbimus alias" cum Deus ipse

ordine dbderit.

lll. - Stultitia an cum l)eo

(lportumtatea.
sit.

B. Definitum est autem quid sit esse cum Deo'

099S] Et cum a me dichrm esset, id esse cum Deo

intelligit Deunl vos etiam plus adiecistis, ut ibi sint
illa quae intelliguntur a sapiente. Qua in re multu
movet quomodo subito curr. Deo stultitiam collocave
Nam si cum Deo slrnt quaecumque intelligit sapiens;
nisi intellectam stultitiarn effugere Potest; erit etiam,
dictu nefas est, pestis illa cum Deo. Qua

commoti, cum in silentio se aliquantum tenui

Respondeat, inquit Trygetius, etiarn ille de culus
ad istam disputationem opPortunlsslmo non nos
temere gratulatos. Tum Alypius: Deus meliora, ir
huccine mihi tandem tentunr meum silentium pa

l1l.

- Prostia

este, tx)re, cu Dumnezeu?

Cart'ea a

d'orn

289

290

S. Aurelii

i,

De

Mine

Liber

irrupta iam quies est. Verum nunc enitar

utcumque rogationi satisfacere, cum mihi prius
Sed

futurum prospexero' et a vobis impetravero ut a me an{

ista responsione nihil flagitetis. Nullo modo, inquanr,
Al1pi, benevolentiae atque humanitatis tuae vocem
ser.moni nosEo etiam desideratam negare. Sed perge
quod instituisti effice; caetera' ut iam sese habet ordo

Aeque mihi de ordine, inquit, sunt speral

in cujus assertione interim me substituere volui
Sed, ni faUor, ob hoc stultitiam Deo ista tua
ab his copulatam putasti, quod universa quae i
sapiens cum Deo esse dixerunt. Sed id qua
accipiendum sit, nunc omitto; tuam illam ratiocinati
paululum adverte. Dixisti guippe: Nam 1! cum Deo
quaecumque lntellkit sapiens, nec nisi infellectam stulti
effugere potest. Quasi vero illud obscurum srt, antequ
stultitiam quisque vitet, sapientis cum nomine non (
censendum. Et dictum est. a sapiente intellecta esse

provenient.
-meliora,

evitandae stultitiae gratia eamdem snrltiti

quisque intellignt, nondun est sapiens. Curr. autem sapi
fuerit, non inter ea quae ille inte\it stultitia numerat
est. Quamobrem quoniarn ea coniuncta sunt Deo, quae i
sapiens intelligit, recte a Deo stultitia secernitur'
Deo. Cum

stur

9. Ac,ute quidem, inc4ram, ut soles, Al1pi,

sed tanquam in alienas rusus angustias, Tamen quia,
arbitror, adhuc mecum shrltus esse dignaris, quid facien

si aliquem nanciscamur sapientem, qui nos tanto

docendo ac disputando libenter liberet? Nam nihil
prius, quantum arbitror, deprecaturus sulll, nisi ut
Lrt*.rdui quae sit, quid sit, qualis sit omnino stultitia',,
te enim non facile affirmaverim; me tanren tantunr et
diu detinet, quantum et quam diu a me non intelligi
Dicturus est ergo il[e, te auctore: Ut hoc vos
quando snrltus eram ad me venire debuistis; modo ar
vos vestri magistri esse poteritis: nant ego iam stulti
,ror. ;n16lligo. Quod quidem ab eo si audirerrq non ve
admonere hcminem ut comes nobis fieret, simu

9I

eMA

e,r$*hru Drtpr,

.rdi*

C"ru"

"

utlevdrat sd plinesc cumv& rugdmintea aceasta, nu mai nainte,

insi, de-a-mi fi asigurat viitorul gi de-a vi fi rugat sd nu-mi cereli
ninric mai mult decAt acest rdspuns." ,Cu nici un chip', zic, ,nu-i
;tE bunivoinlei qi omeniei tale de-a-i refuza disculiei noastre
ouvAntul tdu, mai cu seami cAnd e dorit. Dar, haide, acum, du
p6nd la capit ceea ce ai inceput; celelalte se vor ardta precum se
prezintd deia in sine mirifica ordine!" ,[,a fel", zice el,,,mi-s de
rperat gi mie mai bune de la ordinea, in a cirei aserliune a1i voit
rrl md supun deocamdatd. I)ar, de nu md-ngel, in concluzia aceasta
a ta,

ai socotit copulatd de citre ei lui f)umnezeu prostia, din

tnuzd c-6 au zis cumcd sunt cu Dumneze,u toate pe care inleleptul

le inlelege. Ci, trec, acrrm, cu vederea pAni unde trebuie primita
flceasta; ia aminte, pu{intel, acel silogism al tlu: Ai zis,
t:ure-r,a-s[-zic[:
"in fapt, dacd sunt cu Dumnezeu toate cele pe
care le-nlelege inleleptul, gi ruci prosti& nu poete fi-nlflturatd decAt
numai in1eleas6., Ca gi cum ar fi obscur faptul cn mai nainte ca
negtine sd evite prostia, el nu-i de gAndit cu numele inlelepnrlui.
$i s-a spus cri sunt cu Dumnzeu cele infelese de inlelept. Cum
cineva inlelege, agadar, in scopul er.itdrii prostiei, prostia ins6gi, el
nu-i incd infelept. Cum va fi fost, ins6, inlelept? prostia nu-i de
prenumlrat intre cele pe care el le-n1elege. Dre.ptaceea, fiindcd ii
sunt conir.rncte lui Dumnezeu cele pe care le-nlelege deja inpleptul,
pe drept e exclus[ de la Dumnezeu prostia."

9. ,Acut, desigur", zic, ,precum obignuiegti, ai rdspuns Allpiu,

dar ca gi impins in alte strflmtordri. Totugi, fiindcS, precum r:red,
binevoiegti sd te crezi incd, dimpreuni cu ririne, prost, ce ne vom
face, dacd vom da intAmplitor peste un o&re.care inlelept, care sd
ne elibereze de un at6ta de nrare riu, inv[1Andu-ne qi disput6nd?
C[ci, pe cAt imi dau eu searrla, n-am sd-l rog nimic, mai int6i,
decdt absolut numai gi numai sd-mi arate care este, ce ette, cum
este prostia. Despre tine, de-altminteri, no voi 6 zis fa<il, pe mine,
ins[, atAta gi de atAt de demult md deline, cAte qi cAt timp nu-i
inleleasd de citre mine. Are sd zicd, prin urmare, a@la, dupd tine:
.Ca sd vi invdl ast& una, trebuia sri venili la mine, cAnd eram
prost) acum, ins6, vd puteli fi voi inqivd mqgrgtri vou5. cAci eu nu
mai inleleg prostia.> Ceea ce, dacd aE auzio de la el, nu n-a! temel
vezi-bine, sd-l sffltuiesc pe ins si devini p[rtagul nostru gi si ne

292

S. Aurclii

De

Ord,ine

Liber

magistrum alium quaereremus- Ut enim plene

st

non intelligo, video tamen nihil responsione hac esse

Sed pudebit eum fortasse ita nos aut relinquere, aut
Disputabit ergo et exaggerabit copiosissime stultitiae

Nos autem bene nobis providentes. aut audiemus

hominem nescientem [Col. 0ggg] quae loquatur)
credemus eum id quod non intelligit scire, aut adhuc
susceptorum tuorum ratione stultitia copulata est.
autem superiorum est quod video posse defendi. Restat ij

quod non vultis, ertremum. Nunguam te, inquit, invi

.senseram. Nam si ab istis, ut dicis, susceptis quidq
honorarii, ut solet, accepissemn dum ratiocinationis
nimium tenax es, id eis modo reddere cogerer. eu
hoc contenti sint, c4rod me teflrm latorante" non par
ad excogitandum temporis ded! vel, si victi patroni r
quidem sua culpa consilio libenter auscultant, Lt in hoc
tibi trdant, et sint in caeteris cautiores.
10. Non contemnam, inquam, quod in tua
'Irygetius nescio quid etiam perstrepens dicere
faciamque b<tna tua venia: nam fortasse non
instructus es, qui receris huic negotio superveni
remoto patrocinio ipsos causam suam peragentes
patrenter, ut coeperam. Tirm Trygetius, [,icentio
r

absente: Quomodo vultis, inquit, accipite et r

stultitiam me&m. Non mihi videtur debere dici intell

quo intelligitur ipsa stultitia, quae non intelligendi

sola vel maxima causa est. Non facile, inquari, red
istud accipere. Quamvis enim me multum moveat, q
sentit Alypius, quomodo recte possit quisgue doc,ere qt

sit res quam non intelligit, quantamque menti

perniciem quod mente non videt; nam id uti
attendens, quod tu dixisti dicere est veritus, cum ei
ista etiam de d<rctorum libris nota sententia: tamen se
ipsum considerans corporis, nam et isto ipso anima uti

et ipsa sola est curn intellectu qualiscunrque colla

adducor ut dicam neminem posse videre teneb
Quamobrem, si menti hoc est intelligerc, quod se

Aru

A,

ZX
C"ru"
n*p* t
"
",
crltrtdm dimpreun[ un alt magistru. Deqi nu inleleg eu, lncaltean
;re deplin, prostia, v6d, totugi, cd nu este nimic mai prrmtesc decdt
tl('st rdspuns. Dar ii va fi, poate? ruqine, gi sd ne lase pe noi aga, 9(
id ne urmeze. Va disputa, prin urmare, gi va ingr[mddi atotcopirx
relele prostiei. Noi, insd, bine prevdzdtori nou[ ingine, fie il vont
asculta atent pe omul negtiutor ce vorbegte, fie vom crede cum<6
tl gtie ceea ce nu in{elege, sau, cumcd, prin raliunea clierrlilor
lllitl , prostia a fost copulatd cu Dumnezeu. V5d, insd, c5, ln celtr
de mai sus? nu este nintic ce sd poatd fi apdrat. R[mAnea2, prirr
rrrnare) ceea ce voi nu voi1i. ultimul.' ,,Niciodatd", zicre el, ,,nu
te-nnr simlit invidios. Cici, daci de la aceqti, precurn zici, clienli,
rq fi primit, cum se obignuieqte, weun bnorariu, ag fi constrAne,
rlatoritri faptului ci eqti tenace foarte prin acest ragionament, 5d
li-l restitui':] pe loc. Dreptaceea, fie sunt mulpmili cd, muncindu-md
cu tine, le-am oferit nu pulin timp de gAndire, fie ascultd cuminttl
ufanrl patronului lor, invins, indealtfel, fdrd nici un fel de culpi n
Sf.

e"*ru e"E*t

au, s5-1i cedeze de-acum intr-asta, gi sd fie nrai precauli

in celelalte,'

10. ,,Nu voi nesocoti", zic ett, ,c[, -n timpul apflrdrii talo,
'Iryge;iu, foindu-se, dorea, el, bundoarE, nu gtiu re sd zicilr qi, cum,
rru bund ingdduinfa ta, cici, intrucAt ai picat recent in nego$l
ocstt\ n-ai fost, poate, bine informat, voi face in aga fel ca, IlsAnd
la o parte patrociniuls tAu. s5-i ascult rdbditor pe ei ingigi, precunr
um inceput, pleddndu-qi cauza loruqi.' Atunci, [,icen1iu absenl
r:u totul, Trygeliu: ,Primili-o gi rAde1i", zice, ,,cum vreli voi de
lrrostia mea. Mie mi se pare cumcd trebuie numit intelect+r' cel
prin care e-nleleas[ prostia insiqi, care este sinE-rra sau nraxinra
cauzd de-a nu inlelege." ,,Nu recuz facil', zic eu, ns{ primesc pe
osta. Deqi md migcd mult, incaltea, ceea ce simte Alwiu, ln ce chip
cum este lucnrl pe care el
nnume poate neqtine s6-i invefe p.
"tf,i
nuJ ingelege, qi cAtd ruin5-i aduce minlii ceea ce nu vede cu minttluo
<.:dci, luAndo el aminte pe asta gi cum i-a fost lui cunoscutd lncd
arrcastd sentinld, din c54ile invifafilor, a fost, bine-n1eles, indreptAlil
ed zicd ceea c ai zis qi tu insufi, totugi, considerAnd simprl insugi
ril corpului, cici qi de el insugi se folosegte suflehrl, gi asta singurl

in analogie cu inlelesul, sunt adus sd zic cunrc[

nimenea nu poate vedea inhrnericul. Dreptaceea, dacr{ a inlelogr"'

r:ste intrucAwa

inseamnE pentnl minte ceea c*nseamn[ pentru sim] a vede&,

Ei,

294

S. AutYlii A

i De

Odiru

Liber

videre, et licet quisque oculis apertis, sanis,

videre tamen tenebras non pote6t; non absurde di

intelligi non posse stultitiam: nam nullas alias
tenebras nominanrus. Nec, iam illud movebit,
stultitia possit non intellecta vitari. Ut enim oculis

ordinc

AwBliu

Cortea a dann

295

qi purl nu Poater
cinesa este clu ochii deschiqi, sdn[toqi
nu se zice atrsurd cumcd prostia i" p:"1:
i- vedea
vsu.- intr-rnericul,
l,r'r.p\
""-'-;;
alta intunericul minlii'
Jt"r"t runrlc ar
fi lnleleas[, c5ci nu numln absol-ut
dac,E

$i

"T"i""

i'a

va mai

^ET

dr !:?1".j'-:::f,,f':11:
d"I: tl *'imic

vitamus eo ipso quo nolumus non videre: sic qui

volet vitare stultitiam, non e&m conetur intelligere;
quae possunt intelligi, per hanc se non intelligere
eamque sibi esse praesentem, non quo ipsam
intelligit, sed quo alia minus intelligit, sentiat.
lV.

Quae homo perpemm agit, an otdine ogat. A'Iala in

redactct faciunt ad decorem untuersL

11. Sed ad ordinem redeamus, ut nobis

reddatur Lycentius. Illud enim iam ex votris requiro,
quaecunque agit stultus, ordine votis agere videenr.
videte rogatio quos laqueos habeat. Si ordine dixeritis,
erit illa definitio, Ordo est quo Deus agit omnia quae
si etiam stultus quae agrt, agit ordine? Si autem ordo
est in iis quae agrntur ab stulto, erit aliquid quod
non teneat: rreutrum autem vultis. Videte, lplaeso, ne o
ipsius ordinis defensione nrrbetis. Hic item Try6'etius,
ille alter adhuc omnino absens erat: Facile est, rnqtut, I
quidem respondere complexioni tuae; sed me in I
1000] praesentia similitudo deficit, qua sententiam n
video asseri illustrarique dehere. Tamen dicam quod

facies enim tu quod paulo ante fecisti. Non eninr

commemoratio tenebrarum ad id quod a nre involut
prolatum erat, parun nobis attulit lurninis. Namque
vita stultorum, quamvis per eos rptos mrnrme
minimeque ordinata sit, per divinarn tamen providenti
necessario rerum ordine rncluditur, et quasl
locis illa ineffabili et sempiterna Iege dispositis, nullo
esse

care t: f'n",,::l
face, oare, omul pe c3le Pe
la
concurd
frumselea untuersauta{t''
Relele, aduse in ordine,
ne fie cAndva redat
11. Dar sd ne-ntoarcem la ordine, ca s[
de Ia voi' dacd tot
aflu
s-o
<nut
nrtrr6 Licenliu. Asta, incaltea, mai

N, - Prin ordine

le

Pe care

i,ua1i

'*i'fffrXl

ordrnei
rrbsentr ,rE uqor", zirr-, nai se

rds

Cd nu pulind lumind ne-a

Bca comemorare

a intun

sinitur, ubi esse norr debet. Ita fit ut angusto ani

ipsarn mlarn quisque considerans, veluti magna

foeditate al,ersetur. Si autem mentis oc;r.rlos erigens atq!

diffundens, simul universa collustiet, nihil non ordi

r &cestera

prin cnre
ui" ot",'a"r-imi lipsegie, in cele de fali' similitudinea Totuqi voi
mea'
sentinla
v[d cn trebuie .a fi" .,-,,1i"utd qi ilustrat[
fdcut mai nainte'
ziw cneace simt, in Itea, t' 'nL' f"'* ceea ce-ai

sI fie. Aqa

se face

ci oricine, Pr

c-o strf,ngere de inimd ca

lnnil;Andu-qi, insd, ochii minlii

296

S. Aurelii

t,

De

Ord.inc

ey*ti"

Liber

12. Quam magna, inquam, quam mira mihi per

Deus ille, atque ipse at nagis magisque credere addu
rerurn nescio quis ocr,ultus ordo respondet! Nam ea di
quae nec quomodo dicantur non visa, nec quomodo'
videatis intelligo; ita ea et vera e.t alta esse suspicor. Sin

autern aliquod in istam sententiam tu fortasse un

requirebers. At mihi jam occurrunt innumerabilia,
rne ac{ c:onsentiendum prorsus trahunt. Quid emm carnl
tetrirrsT cnrid illo animo tmculentius atqr-re dirius? At i
ipsa^s leges locum necessarium tenet, et in bene
civitatis ordinem inserinrr; estque suo animo nocens,

autem alieno poena nocentium. Quid sordidius, q

inanius decoris et turpitudinis plenius meretricib
lenorribus, caeterisque hcrc genus pestibus dici potest?
meretrices de rebus humanis, turbaveris onrnia libidi

constitue matronarum loco, labe ac

ded

dehonestaveris. Sic igitur hoc genus hominum per sui

mores impurissimum vita, per ordinis leges conditi

vilissimuru. Nonne in corporibus animantrum

membra, si sola attendas, non possis attendere? Tamen
naturae ordo, nec quia necessaria sunt, deesse voluit,
quia indecora, eminere permisit. Quae tamen deformt
suos locos tenendo, meliorem Iocunr @ncessere meliori

Quid nobis suavius, quod agro villaeque spectaculuri

congruentius fuit pugna illa conflictuque galli
gallomm, cuius superiore libro i'ecimus mentionem
B, n. 25). Quid abiectius tamen deformitate subi
vidinrus? Et per ipsam tamen eiusdem ccrtaminis p".fo--ti

pulclrritudo provenerat.
13. Talia, credo, sunt omnia; sed oculos quaeruntl
Soloecismos et barbarismos quos vocant, poet
atlanraverunt; quae schemata et metaplasmos mutatii'
appellare nominibtrs, quam manifesta vitia fugere.
maluerunt. Detrahe tamen ista carminibus. suavrssimB
condimenta desiderabinrus. Congere multa rn unum locum,

Zg7

neordonetr
rtlati universalitatea, nu va g[si absolut nimic

suistpe semper veluti sedibus distinctum disposi

reperiet.

C"*" " at*

e"*n, ***'Ai'*

lintins qi nepus la locul sdu totdeauna'"

de mirifice imi r[spunde mitl

ti.":
r:e in <r-mai
E{rr voi Dunrnezeu t*,,!i'qi,
T"t: C[ci
""*
lucruril<lrl
a
ascuns6
ordine
.r"a, i".agi acea nu qti" tt"
*?t
,bigi unele, despre care-nu-nleleg nici in *
!*1".:*
"TY
eu cunxa
aqabinuiesc
vedea,
putJa
t"-o1i
;,;.;;il;

72.,Cdt de mdrele', zic,

ocht

t""'din

r" Tlf
i"nip
ill#;"a?""i'
imi ocur6
Mie, insi' *,":::,*'::'l'*1
similar'
,ing,r. exemplu
,

.o:.1",
acuma
; consimt intruton'rl' De-alfnrinteri' ce-i
rurmdrate, care mi t
"g
qi mai sinistru decAt
i c--^-ir^r .l-.at .nlnrrl- ce^ mai trrrculent r
-^^^* qii
^: : l-;-o
bine
ile, isi are locul necesar

il;i
ffrx

moderate: rdufdcdtor prin spirinrl

r' Ce se Poate

lirr. el este, in

[,,n",""i*.a

dafit crrrvele qi
r.r .r:- -^-::r-.
"1:JrTf#l;
qi te ver tulbura crr libidinoqeniile
onreneEi
irr"r.rril"
ai"a*
**"f"
mat
De toates; Pune-le-n locul
ilm'.rtdere gi urf,1enie. Aqa-i' prin

lunt necesare, qi nici n-a Pernxs

;;i;;.4;;;

delina
mai bun'

iiio'.,,"*'

'iiit""a..'locul
rl
ll
,,
,l

'

le'au conce'

noud' ce
decfltluPta
iq
in cartea de
P
mai abieot
totugi'
$i ce am vdzut'
devenea
insdqi
ea
bi' totuqi' Prin

rtrui des[vArqit[s frumselea acelei lupte'

ochii' Poelii le-au
13. De-acestea-s, cred, toate, dar necesitd

cirora'
hrtlrasit pe cele ce-s numrte solecisme qi barbarisme,
gi
metaplasmi
*"i voit si [e zica metafore
l:tt##i;-"r.,

""

rlrxdt sE fugn de manifestele vici

n(restea, qi vonr dori atotsuave
rrrtrlte,-ntr-un singrr loc, qi md va

298

S. Aurcki

De

Otdirw

Liber

totum acre, putidum, rancidum fastidibo. Transfer i

liberam forensenrque dictionem, quis non eam fugere
in theatra secedere iubebit? Ordo igitur ea gubernans
moderans, nec apud se [Col. f00f ] nimia, nec

aliena esse patietur. Submisea quaedam impoli

simillima ipsos saltus ac venustos locos sese r
illustrat oratio. Quae si sola sit, projicis ut vilem: si
desit, illa pulchra non prominent, non in suis q
regionibus possessionibusque dominantur, sibique i
propria luce obstant, totumque confundunt.
Y.

Quomodo medendum

enoi credentium

res

nullo otdine

Magnae et hic debentur ordini gratiae. Mentie

conclusiones, aut irrepentee paulatim, vel minuendo,
addendo in assensionem falsitatis, quis non metuat?
non oderit? Saepe tamen in disputationibus, certis et
sedibus collocstae tantum valent, ut nescio quomodo
eas dulcescat ipsa deceptio. Nonne hic guo que ordo i

laudabitur?
14. Jam in musica, in geometria, in astrorunr

ln numerorum necessitatibus ordo ita donrinotur. ut

quis quasi eius fontem atque ipsum penetrale vi
desideret, aut in his inveniat? aut per haec eo sine
errore ducatur. Talis enim eruditio, si quis ea mode
utah-rr (nam nihil ibi quam nimium formidandum
talem philosophiae militem nutrit vel etiam d,ucem, ut
summum illum modum, ultra quem requirere aliquid

possit, nec debeat, nec cupiat, qua vult evolet a

perveniat, multosque perducat. Unde jam, dum i
humanis rebus teneatur, sic eas despiciat, cunctaq
discernat, ut nullo modo eum moveat cur alius optet
habere, nec habestr alius nimia uxoris fecundi
torqueatur: egeat ille pecunia, qui largiri lihenaliter
paratus est; eique defossae incubet nacer et scabi
fenerator: ampla patrimonia luxuries dispergat a
diffundat; vix toto die lacrymans mendicus num

Sl

Aarutiu Aryustin, Despr

ordinc

Carwa a

dorn

299

in rostirea liber6, a forului: cine nu Ie va

qi
sd se retragd-n teatre? Ordinea, aqadar,
nu
va
porunci
ulunga
nu va suporta nici sd fie peste
gi
moderdndu-le,
guveinAndu-le
mesurd fa1[ cu sine, nici si lipseasc6, de peste tot] cu totul. O
anume prozd." mai sinrplfl gi foarte asemdndtoare celei neglefuite,
ilustreazd, interpun6ndu-se saltgrile tnse.gi 9i locgrile mai deosebite'
Pe care, de-i ea singur[, o arunci ca vil[: de lipsegte, ins6' cu tohrl,
nu ies in fa16 cele frumoase gi nici nu cvasidomin[-n linuturile qi
posesiunile lorugi, gi, opunAndu-se-ndesine prin pr,rpria lunrind,
duc totul in devdlmdqie.
rAncezeala. Transferd-le

Y.

ce chip e de-ndreptat etoatea celor oe cred cd lucruile-s

purtarc fdrd nici un fel de ordine'

- in

Mari mulpmiri i se datoreazd qi aci ordinei. Cine sd nu

se teamd, cine s[ nu urascd concluziile mincinoase gi
strecur6ndu-se pulin cu pufin, fie diminuAnd, fie sporind intru
asensiunea falsit5lii? Adesea, insi, colocate-n ldcaqurile lomgi,
au o atAtq valore-n dispute, incAt nu gtim cum prin ele
se-ndulceqte deceplia insiqi. Nu-i asta, oare' ceva, prin care-i
l[udatf, ins69i ordinea?
14. in muzic6, inc6, in geometrie, in migcdrile astrelor, in
inevitabilitdlile numerilor, aqa domnegte ordinea, incAt, dacd
cineva doreite s5-i vadd ovasiizvorul ei sau sanctuarul insuqi, fieJ
griseqte prin acestea, fie-i condus de ea insagi f[r6 nici un fel de
De-altminteri, invdlf,tura de felul acesta, dac[ cineva se
".o*r".
folosegte moderat de ea (cdci nu-i de temut de nimic, aci, decAt
numai de lipsa de mdsurd), il nutregte pe un astfel de soldat intr-ale
frlosofiei, sau chiar pe un comandant, inc6t sd-i dut:rft pe mulgi la
acel mod suprem, la care voieqte si zboare qi sE alung6, dincolo de
care sd nici nu doreascd, sd nici nu trehuiascS, s{ nici nu poatd
c.6uta sd afle nimic alta. Unde, deia, deqi pnut prin inseqi lucrurile
urnane, le dispreluiegte pe ele astfel qi le discerne pe toate, incdt,
in nici un chip, nuJ mi@ de ce r-rnul doreqte sd aib[ copii, 9i nu-i
are, alhrl e chinuit de prea mare& fecrrnditate a soqiei; unul, care-i

pregdtit sd-mpartd cu larghele multe, duce lipsa banilor, iar

slab qi rdios qi-i ascunde-ngropafi; luxuria risipeqte qi
"a.riatarulanlple patrimonii, gi cergetorul, l[crimAnd intreaga zi,
nimiceqte

Sf, Aurcliu Augttstiru Despre

300

S. Aurclii

i De Otdine

Liher

impetret: alium honor extollat indignum; lucidi

abscondantur in turba.
15. Haec et alia in hominum vita, cogunt
plerumque impie credere, nullo nos ordine divin
providentia" grb"tt.ti- Alii autem pii et boni atq
splendido ingenio praediti, qui necpre nos deseri a
Deo possunt in animunr inducere, et ta-nren rerum t
qr*i ""tigi"e atque commixtione turbati nullum ordi
vident, volentes sibi nudari abdrtrssrmas causas,
suos saepe etiam carminibus conqueruntur' Qui si h
solum inierrogent' cnr Itali senrper serenas hiemas orent,
item semper Getulia nostra mrser& sltrat; qurs ers ra(
r.spondebit? aut ubi apud nos indagabitur illius ordi
ulla suspicio? Ego autem, si quid meos monere
quantum mihi apparet, quantumqr're sentro, censeo rl
disciptinis omnibus erudiendos (I lletractat', cal' 3,
2). Aliter $rype ista sic intelligi, ut luce clariora sinq
aut pigriores sunt, aut aliis n'
m"d" po*tut t. Si
4:l".rt"*
aut
pr"""""rputi,
iam duri ad discendum, fidei si
praesidia parent; quo [Col. fO02] illos vinqrlo.t9..t'
o*boa, atque ab his horrendis et involutissimis nralis li
ille, qui. neminem sibi per nrysteria bene credentem l

abia cAgtigd un bdnu!; pe unul nedemn

nul;ime se-ascund moravuri strilucite.

Cottpa o

doua

il inalp onorul,

301

9i in

15. Astea qi altele din viala oamenilor ii constrAng pe oameni,

tle cele mai multe ori impiu, sE creadd cumci noi nu suntem
fel
guve
Povidenle- Al1ii,
nu Pot nicidecum
cu
ins5,
5si$ de suPrenul
cu
s6-gi
Dumnezeu, qi totugi, tulburali deo atAta cvasicealfl qi amestecare
u lucrurilor, nu v6d nici un fel de ordine, qi, voind s5-qi descopere
lomgi atotascunsele cauze, igi depldng erorile lorugi, adesea chiar
in poezii*e. Clare, de vor irrteba fre qi numai asta una, de oe italii se
roag[ pururea pentru ierni senine, gi iar'agi, nenorocita noastri
Genrlie-i insetat[ purufl, cine le va rdspunde lor ugor, srru unde va
fi descoperitd la noi r,reo sr-rspiciune a acelei ordine? Eu, insd, de-i
pt sfitui cu oeva pe ai nei, g6ndesc, pe cAt nri se-araui mie qi pe
cAt sint, cd ei trebuie qE-gi dob,Andeasa5 invdl[tura tuturor acelor'
discipline (Lib., I, Retract., c. 3, n. 2.). Altfel nu le pot nicicum

aceste ingrozitoare qi atofnc6lcite rele Acela, Carele

piard nimenea dreptcrezdtor, prin misterele

nu permite

SaIe, -ntrr

sd

Sine.

16. ingemdnetd este, incaltea, calea pe care o urrndm, cAnd

Permrttrt.
16. Duplex enim est via quam sequiml-rr, cum
nos obscllritas moveq aut rationem? aut @Ite auctori
Philosophia rationem promittit, et vix paugissimos lih
guo6 tarnen non modo non conternn"t* ill-:.3y*t'i",
sola intelligere, trt intelligenda sunt, cogit' Nulhrmque

habet negotium, quae vera' et) ut ita dicam, ger

philosophia oj, qrrtT, y $oceat Ulod slt_ornnium n
quantusque rn eo ma
principium sine principio,
' r
-i-- u
^^f",+^-.- sine
intellectus, quidve inde in nostram salutem

degeneratione rnanaverit: quem unum

oil,hc

ne migcl obscuritatea lucrr-rrilor: fie raliunea, fie, desigur,

eutoritatea. Irilosofia promite raliuneas 9i de-abia ii lihereazi pe
atotpufinii pe care-i constrAnge nu doar sd nu disprequiasci acele
misterii, ci sd le-nleleag[ pe fiecare orm trebuie-n+elese. Adevirata
gi, ca sd zic aga, filosofia, care este cea realfl, nu are absolut nici o
altd treab6, decdt numai sd ne-nvetre care este principiul fdrd de
principiu al tunrror lucrurilor, cAt intelect rAmAne intru El qi ce se
va fi revirsat de acolo, fdrd nici o degeneraliune, iretnr m6nhrirea

L'eu

orriripot"rrt"nr eufirque tripotentem, Patrern, et Filium,

Spiritum sanctum, docent veneranda mysteria, quae f
.i."*r. et inconcussa populos liberant; nec confuse,
quidam; nec contumelioso, ut multi praedicant

Sfant. Clat anume sd fie, insd, fapnrl cd atAta de marele Dumnezeu

S. Aurelii

302

i De

Oilinc

Liher

autern illud sit, quod [roc etiam nostri generis corpus,

pr()pter nos Deus assunlere atque agere dignatus est,

videtur vilius, tanto est clementia plenius, et a

ingeniosomm superbia longe lateque remotius.
17. Anima vero unde originem ducat, quidve

agat, quantum distet a Deo, quid habeat propri

quod alternat in utramque naturam, quatenus mon
et quomodo immortalis probetur; quam magni pu

ordinis, ut ista discantur? Magni omnino a

certi: de quo breviter, si tempus fuerit, post loq
Ilhrd nunc a me accipiatis volo: si quis temere ac
orrline disciplinarum in harum rerum cognitio
audet irruere, pro studioso illum curiosum? pro
credulunr, pro cauto incredulum fieri. Itaque mihi
modo interroganti tam bene atque &pte respondi
et miror unde sit, et color agnoscere. Videamus
quousque progredi vestra latens possit intentio. J
nobis Licentii etiam verba reddantur, qui tam
nescio qua cura occupatus, alienus ab hoc se
luit, ut eum ista, non aliter quam eos qui non ad
farniliares nostros, credam esse lecturum. Sed redi
nos, quaeso, Licenti, atque hic totus fec ut adsis;
enim dico. Nam definitionem meam tu probasti,
dir:tum est quid sit esse cum Deo? cum quo
sa;rientis manere immobilem, me, quantum
valeo, docere voluisti.
esse

Yl.

lB. Sed illud me movetl quomodo cum iste sa

quamdiu inter homines vivit, in corpore esse non
quo pacto fiat ut ejus corpore huc atque illuc
mens imrnobilis maneat. Isto enim modo potes di
cum movetur navis, homines qui in ea sunt non
quamvis ab ipsis eam possideri gubernarique fatea
Etenim si sola eam [CoI. lO03] cogitatione rege
far:erentque ire quo vellent; tamen, cum ea noveretur,

illi qui ibidem

constituti sunt non moveri'

ordinc

Caftea a

fuua

303

considerat, din cauza noastrd, demn s[4i ia asupra qi s[ poarte

ehiar qi corpul genului nostru-. cu cAt pare mai vil, cu atAta este
mui plin de clemen16, absolut de toni mai indepdrtat de o anume

lrrperbie a invdlaflor.
17. Sufletul, insd, de unde-qi trage el originea, ori ce face el
nici, cAt este-ndepdrtat fari cu I)umnezeu, ce are propriu, care
nlterneazd-n amflndoud naturile, pdn6-n ce Punct allune moare,
1i in ce chip este el probat nemuritor, de-o cAt de mare ordine
uredeli voi ci line sd fie acestea-nv61ate7 De una absolut mare 9i
cert6, despre care, de vom fi alr,rt timp, vom vorhi rnai pe urmS'

Asta una voiesc eu s-o primili voi, acunt, de Ia mine:

oricine-ndrizneqte si se arunce, temerar 9i fira ordinea
disciplinelor, in cunoagterea acestor lucruri, acela-i de ginut curios

ln loc de studios, credul, in loc de doct, incredul, in lcrc de precaut.

$i, aqa, mi gi mir de unde si fie, gi-s gi constrAns sir recunosc cd
voi, intrebali, .r,i-rF rdspuns acum atAta de bine qi atAta de ponivit.
SI vedem, insd, pAnE unde poate s[-nainteze inrprdarea5r voastr6
latentd. Acun. insd, ne vor fi date, la rAndu-le, pflnd 9i cuvintele
lui Licenliu ) care) ocupat cll nu qtiu ce grii6, a fost atAta tinrp
strdin fa$ de aceastfl disculie, inc6t cred cd el le va <;iti pe acrstea
rru altfel dec6t acei familiari ai noqtri, care nu sunt de fali' Dar,
rogu-te, irrtoarce-te la noi, Licenliu, gi fi sd fii cu totul de fa15, cici
;ie-1i zic eu, incaltea! De fapt, tu ai aprobat definilia mea, prin
care s-& spus ce-nseanurd a fi ctr-r Dumnezeu, dimpreund cu Carele
mintea inleleptului rrirr-flne imobild, qi tu ai voit ca eu s.'i vd inv51
asta, pe cAt mi-e nrie in putinfd s-o fac potrivit.

Yl.

Mens .sapientis immobilis.

possent

8f. Awuliu Augwtin, Despre

Mintea tn{eleptului, imobild.

18. Ci md nrigcd pe mine faptul anune, cum, at6ta

rT

eme c6t

infeleptul 6sta trdiegte-ntre oameni, nu se poate nega cumc6

este-ntru corp, in ce chip anume se face cd, migc6ndu-i-se corpul
ici qi colo, mintea rim6ne imobild. in acest chip pop zice, incaltea,
cumcd, in timp cc o corabie se nigcd, oarnenii, care sunt in ea, nu
se nriqc6, cu toate

ci

recr-rnoagtem cumcd ea-i stdpAnitd qi condusd

de cdtre ei ingigi. Dar, de-ar stipAni<r pe ea, de-altminteri, numai

cu cugetarea gi-ar faceo sd meargd unde voiesc ei, tc,tuqi, cAt timp
ea se miqcd, cei ce-s, de-asemenea, adunagi dimpreund; in e8, nu

304

S. Aurelii

i De

Ordine

Liber

ait Lv<;entius, animus ita est in <nrpore, ut corPus

animo. Neque hoc ego dico, inquam: sed etiam
non ita est in equo, ut ei equus imperet; et tamen,
qut-r velit ire equum agat, equo moto moveatur
est. Potest, inquit, sedere ipse irnmobilis. Cogis
inquarn, definire quid sit noveri: quod si potes, f
volo. Prorsus, inquit, maneat' quaeso, beneficium
nam manet postulatio mea: et ne me rursus in
rrtrum mihi definire placeat; quando id facere
ipse profitebor. Quae c.um dicta essent, puer de domo
dedertrmus id negotii, cucurrit ad nos, et horam prar
esse nuntiavit. Tum ego: Quid sit, inquam, rlloverl'
definire nos puer iste, sed ipsis oculis cogit
Eamus igitur, et de isto loco in alium locum t
nam nihil est aliud. nisi fallor, mo!ri. Hic cum arrlsrcs
discessimus.

Dlsputrrto

Aurliu

d,otn,

305

aqa in
nu se migte." ,,Nu", zic,e Licenliu, "tpoiyl:y.este
zlc
nu
eu
-este
''1,-)i",
i i""aa "orp'rrl s[-i por,,nceascdnuspiritului'"
"Nici
incat
cal'
pt,
,dur'nici chiar c,dlfue1rn
Td:I
;1*i
sE
*a f"i "i"f, gi, totugi, degi mAni calul unde voiegte elzice'
egal['"
*igc""
o
sE se migte *
"rra*r", imobil-i' ,Ne conitranpll'; z1c'"Poate"'
;ili;i;;,qi
f-:i-d:*5
stare'"
amn[ a se migca, ceea"@voiesc '-o f""i, de eqti in
c6c3
t[u,
beneficiul
l.a;, ,1"", ,,absolut
1ogr1-t9'
1a"r.........n4ne
s6

Iarea mea, gi,

.a nu m[-ntrebi iardgi de-mr place s[ definesc'

*i ii potrt ".ft"",

o voi spune eu insimi " Cye, c"m ""Jt-t:

"
ded"t"* aceast[-nsErcinare' a {ugit
J.ri"-l
;, J;J;*rt"'
noi gi ne-a anunrat cA este ora prAnzului' A-tunci ^e-u:

pe noi
.Ce-nseamnd', zic, ,ra se migca, nu ne constrAnge

+avd
l*^.*,i^.-i"fh-, a "-ov"dl* cu ochii tnqigi. 56 merge,r\ deci, qi
cdci, de nu m6-ngel, nu-nseamnd
IU *""* din locul acesta in alhrl,
a te miqca." A.ga, in timp ce surAdeau' am plecat'
;ilJ;

Dtsruu

SECUNDA

19. At ubi refecimlls corpora, quoniam coell

obdtrxerat nubes, solito loco in balneo consedimus.
ego: Concedis ergo, inquarn, Licenti,-nihil esse alir:
.r-n r, quam de loco in locum transitum? Concedo, inqu
Concedis ergo, inquam, neminem in eo loco esse in q
non fuerat, et motum non fuisse? Non intelligo, inquit'
quid, inquam, in alio loco firit dudum, et nunc in
est, rnorum esse c,oncedis? Assentiebatur. Ergo, inq'
posset alicujus sapieptis virmm corpus hic modo nobiscrlfl
L..", ,, .r,i.r.r, hinc abesset? Posset, inquit. Etiamnq
inqualn, si nobiscum colloqueretur, et nos aliquicl docerq
Etiamsi, inquit, nos ipsam doceret sapientiam, non
dicerem nobiscum esse, sed secum. Non igitur rn
inquarn? Non, inquit. Cui ego: Corpus illud quod carert
urirl.,, nonne mortuum fatereris, cum ego vivu4
proposuerim? Nescio, inquit, quomodo explicem' Nam t
hominis vilum esse non posse video, si animus i
L:
"orpr-,.
^^---r
-i^ cor
eo non slt; et non possum dicere, ubiubi sit

Cartca a

ord.ine

fiindc[, in timP
s-a-nnorat, ne-am adunat in I
19. Apoi,

c[ m
,,Concezi", zic, .,rLicnnPu,
intr-altul?'"
loc
tr"""."* dintr-un
zic, ,rcrrmci nimene
produs o migcare?"
fost intr-un anurrut
concezi cd s-a migcat?" A asi

A Doua

306

S. Autelii

De Oilinc

Liber

sapientis, non ejus animum esee clun Deo. Ego, i

faciamo ut hoc explices. Fortasse enim quia ubique

est, quoquo ierit sapiens, invenit Deum cum quo

possit. Ita fit ut possimus et non negare illum de
locum transire, quod est moveri; et tamen
cum Deo. Fateor, inquit, corpus illud de loco in I
transitum facere, sed mentem ipsam nego, cui
sapientis imposinrm est.
V[,l.

fueit cum mahtm rwn erset"

20. Nunc interim tibi cedo, inquam, nq
obscurissima, et diutius diligentiusque tra,ctr
impediat in praesentia propositum nostrum, Sed

Quornodo ordo

videamus, quoniam definitum est a nobis quid si

cum Deo, utrum scire possimus etianr, quid sit esse
Deo, quamvis jan manifestunr esse arbitror. Nam
videri tibi eos qui cum Deo non sunt, esse stne
possent, inquit, mihi verba suppetere, dicerem
quod tibi non displiceret. [Col. IOO'f] Sed peto
infantiam meam, resque ipsas, ut te decet, veloci
praeripias. Nam ieti nec cum Deo mihi videntur eer

D"o tamen haberi. Itaque non pos.um eos sine

"
esse dicere, quos Deus habet. Cum Deo itenr non
quia ipsi non habent Deum. Siquidem Deum
jam inter nos pridem in sermone illo quem die
tuo jucundissimum habuimus, placuit nihil aliud
quam Deo perfrui (De Boata Vlla, n. 34). Sed
me formidare ista contraria, quomodo quisque nec
Deo sit, nec cum Deo.
21. Non te moveant ista, inquam. Nam ubi
convenit, quis non verba contemnat? Quare jam ad

tandem ordinis definitionem redearnus. Nam

esse dixisti quo Deus agit omnia. Nihil autem, ut
non agit Deus: nam inde visum tibi est, nihil
ordinem posse inveniri. Manet, inquit, sententia'
sed jam video quid sis dicturus, utrum Deus agat
non bene agi confitemur. Optime, inquam; p

Aurcliu

ordine

Cartca a

d.otn

507

sdu." ,,Vtri face eu", zic, ,sd 1i-o explici Pe asta. Poate,
tea, fiindci Dumnezeu este peste tot, oriunde va fi mers
lepnrl, iI gdsegte pe Dumnezeu, dimpreund cu carele poate si
Aqa se face si Si putem sd nu neghm cumcd el nece din loc in
i, ceea ce-nseamni a se migca, qi qi o[ este' totuqr' Pururea cu
' ,Recunosc", zice, ,rcumcd acel trup face o migcare
loc intr-altul, dar neg cumcd o face mintea insagi, cdreia
ra dat numele inleleptr.rlui.

- In c" chip ua fi -f"tt ordinea pe cdnd nu era rdul.

20. ,ifi cedez, acum, deocamdat|", zic.,ca lucnil, atotobsour

i de tratat mai indelung gi mai diligent, sE nu impiedice sc<-rpul

ru, in cele de fa15. I)ar, fiindcd s-a definit rle citre noi
r)e-nseamnd a fi cu Dumnezeu, s[ vedem, acum, daci putem sau
lru qti qi ce-nseanrn[ a fi f6r6 Dumnezeu, deqi socot cumcd-i deia
. CEci cred ctrmcd

f+

limpede cd cei oe nu-s cu Dumnezeu

lunt fdrf, Dumnezeu.' ,,Dacd mi-ar putea siri mie in ajutor

cuvintele', zice el, rf-ag zice, Po{rte, ceea ce si nu-tri displacd 1ie'
Dar, te rog, sd suporF pruncia mea qi sd dejudeci, cum {i se cade,
otr o minte ageri Iucrurile insele. CIci futia mi se par gi ci nu-s cu
Dumnezeu, gi ci-s avuli totugi de Dumnezeu. $i, aqa, nu pot eu
ric.re cumcd sunt fdrd de Dunrnezeu ei, pe care Dumnezeu ii are'
Cum, iardgi, nu zic cu Dumnezeu, fiindcS ei inqiqi nu-L au pe
I)umnezeu. Dat fiind cd a-L avea pe Dunrnezeu, +a convenit deja
de citre noi, in disculia aceea atotrodnici, pe care am alr-rt<; de
zirra ta de nagtere (De beata uita, n. 34), cn nu-nseamnd nimi<:
ulta tlecAt a te bucura de Dumnezeu. Dar recunosc cd md-nfricd
ruccste contrarii, in ce chip anume poate cineva nici sd nu fie fdri
Dumnezeu, nici cu Dumnezeu."

21. ,Nu te impresioneze astea', zic. ,,Cici, unde lucrul e

limpede, cine nu dispreluieqte cuvintele? Dreptaceea, sd ne
lntnarcem, acum, in sfArqit, Ie acea defin{ie a ordinei' Am zis, de
fapt. cumcd ordinea este aceea prin care Dumnezeu le mAnd pe
toate. Nu-i nimic, ins6, ce sd nu mAne fhrrnnezeu, cici de acolo I
*a p[rut lie cd nu poate fi gdsit nimic in afara ordinei." ',RdmAne',
zice, ,sentinfa mea: dar mai v[d c-ai sd zici dacd f)umnezeu le
mAni sau nu pe cele ce recunoastem cumcd nu sunt bine mAnate'

;il

,l

308

S. Aurelii

i De

Ord'ine

Liber

oculum in mentem iniecisti' Sed ut vidisti quid

dicturus, ita peto videas quid respondendum srt'
ille nutans "apite atque humeris, Turbamur' inqt
et huic fitrte quaestioni mater suPervenerat',Atque
i
p";, "iiq""ntulu- silentium petiit ut a.me hoc
Trr
a
superius
loco
rursus interrogaretur. Cui
.fuisse resPonsum non omnino animadverterat (CI
4, n. 1l). Tum ego: Quid, inquam' vel cur t
repetam? Actum, aiunt, ne agas' Quare' moneo
,ri'* qrr"" supra dicta sunt, vel legere cures' si
absentiam a sermone
nequivisti. Quam quidem
. l'
l:
:.^
+6
hor
----^
^-^^
te pertqlit
ita esse
diuque
tuli,
aegre
non
animi tui
ne(Iue illa impedirem quae tecum intentus remotr
a nobis, pro te agebas, et ea persequerer qu
amittere stilus iste non sineret'
22. Nunc illud quaero, quod nondum discut
diligenti ratione tentavi-mus' Nam.ut Plirn]T

Tbt::"----o--me
de ordine quaestronem nescio quis ordo Peperrt'

r.{
te dixisse hanc esse iustitiam Dei, quae sepa-llt
I
lib'
bonos et malos, et sua cuique tribuit (Supra'
manrfer
7, n. lg). Nam nulla est, quantum sentio'
velim'
iustitiae definitio: itaque tespo-ndeas.
::t"1
Nunq{
Id"t rr. aliquando Deum non fuisse iustum'
juqtus'
sen
Deus
ipquit. Si ergo semper' inquam,
r
mater'
inquit
n"1,"* *ilr* fuerunt' Prorsus,
"t
L)ei'
enim
Non
ludicium
.Urra lria"o quod sequatur'
;ii;; q,r..rat malu* non fuit; ""t, 'i aliquandof1bi
et malis sua cuique non tribuit, potest videri iustus
L,ri t,y""rr,ius: Ergo dicendum nobis c,en-s3.s' i{
;;;"p;l malum fuisJe. Non audeo, inquit illa' lioc dir
ideb iustus'
Q,rli ".gu rlicemus, inquam? Si.Deus
non
quando
malos,
et
bonos
qrio jrii""t inter
anima<
tacentibus
illis
Hic
erat
malum non
iustus.
At il
i.vg.ii"", .".po.rd"r" velle, atque permisi'
borl
enim
Deus
erat
iustus"Poterat
Prorsus, inquit,

pot(
malumque secernere' si exstitisset' et eo rPso quo

i;;r"t ..ot. N.,r, enim, cum dicimus

Ciceroi

8f. Aureliu Ar{lwtin, Despre

orditu

Cartca a

d'oua

?09

Dar, precum

uns." Dar el,

qi, -n miezul

dupd pulin6
n-a bdgat
Cici
tdcere, a cerut sd-l intreb din nou acelaqi lucru'
(cap.
nainte
ruai
rEspunsese
absolut deloc de seam6 cumcS la asta
IV, n. 11)Trvgeliu.
[aci, zice-se, caeacrrd te-ngriiegti sd le

daa'i n-ai binevoit

prea greu absenla spiritului t[u de
rlMat sd fii mai indelung aEa, ca sd
le ficeai indepirtat de noi, incordat
'lnsu1i,
gi sd le gi urmdresc pe cele pe csre p{rna acea'sta nu pernrte
r:a

tu sd le abandonezi.

si aflu ceea oe n-am incercat incd sn discutdnr

nri-anrintesc c5, de-ndat6 ce-am inceput
cdci
eu tlestuld atenlie.
ordine, s-a f6cut, printr-o nu gtitt ce
despre
uceaste chestiune
cumcfl
zis
ai
ci
tu
iustilia lui Dunrnpzeu este ceea
Ordine-anume,
ceea co
buni gi rdi, q
simt eur
cap. VII, n. 1
at \neo
a justiliei nra
22. Acun caut

310

S. Aurclii

De

Mine

Libq

prudenter invebtigasse conjurationem Catilinae,

f005] tenperanter nullo corruptum fuisse praemio
parceret malis, juste illos summo supplicio sen'
auctoritate mactasse, fortiter sustinuisse omnia
inimicorum et molem, ut ipse dlxit, invidiae, non i
fuissent virtutes istae. nisi Catilina reipublicae
perniciem comparasset. Virtus enim per seipsam,
per aliquod hujusmodi opus consideranda est,
homine; quanto magis in Deo? si tamen in angu
rerunl atque verbonrm componere illis ista quoquo
permittitur. Nam, ut intelligamus quia Deus semper j
fuit, quando exstitit malum quod'a boiro seju
nihil distulit sua cuique tribuere: non enim tunc ei
discenda iustitia; sed tunc e6 utendunl, quam
habuit.

23. Quod cum et Lycentius et mater in

necessitate approbassent: Quid, inquam, dicis, Lic

Ubi est quod tam magnopere agseruisti, nihil

ordinem fieri? Quod eriim factum est ut
nasceretur, non utique Dei ordine factum est; sed
esset natum, Dei ordine inclusi.rm est. Et ille adm
ac moleste ferens qirod tam repente bona causa rir
Iapsa de manibus: Prorsus, inquit, ex illo dico
ordinem, ex quo malum esse coepit. Ergo, r
esset ipsum malum, non ordine factum est, si
malum ortum est, ordo esse coepit. Sed semper erat
apud Deum: et aut semper fuit nihil guod dicitur
aut si aliquando invenitur coepisse, quia ordo ipse
bonum est, aut ex bono est, nunquam aliquid
ordine frrit, nec erit aliquando. Quamvis et ne5cio
potius occurrit; sed illa consuetudine oblivionis el
est: quod credo ordine contigisse pro merito vel
vel ordine vitae. Nescio quomodo mihi, inquit,
quam nunc sperno sententiam: non enifir debui di
postquem malum natum est, coepisse ordinem:
illa justitia, de qua Trygetius disseruit, ita et ordi
fuisse apud Deum; sed ad usum non venisse,

Sf.

Awelia Auglutin, Deeprc

ordinc

hrtea

datn

317

a investigat prudent coniuragia lui Catilina, qi, moderaq n-a fost

corupt prin nici un prendu, prin care sd le dea crutare rdilor, gi c6
prin autoritatea senah.rlui i-a @epsit iust prin supremul supliciu,
gi crfl a suportat crr tirie toate sdg4ile gi povara, cum zice el insugi,
a invidiei inamicilor, nu putem, desigur, zice curncd n-ar fi fost
lntm el virtulile acesteq dacd Catilina nu i-ar fr pregitit republicii

o atdta de mare pierzanie. De-altminteri, dac6 virtutea-i

de

considerat iretnr sine ins6qi, gi nu prin vrro lucrare de felul acesta

gi incd intru orrr, cu cAt mai nrult intru Dumnezeu, dac6

este-ng[duit, totugi, datoritd strAnrtordrii lucruriltlr qi cuvintelor,
sd se compare aceasta cu celelalte. CAci, ca sd-nlelegem cE
Dumnezeu a fost totdeauno iust, cAnd s-a ivit rdul, pe care sd-l
deosebeascd de bine, n-e amAnat absolut cu nirnic sd nu ii atribuie
fiecEruia ceea ce i se cuvenea, gi nu atunci i s-a impus Lui, spre a
o invdfa, justipa, pe care a avut{ totdeawra, ci spre a o folosi.'
23. Ceea ce, cum gi Licenliu qi marra aprobaserd cu o atAta
necesitate: ,Ce zici, Licenliu?", zic. ,Unde-i ceea ce ai afirm.at sus
gi tare cumcd nimic nu se'face in afara ordinei? CE s-a fdcut,
incaltea, cs rdul sE se nascd, nu s-a fdcrrt, vezi-bine, prin ordinea

lui Dumnezeu, ci, de curn s-a ndscut, a fost indus in ordinea lui
Dunrnezeu." $i el, suportAnd cu greu gi nrirAndu-se cE i-a alunecat
din mf,ini atflta de iute buna cauz6: ,Desigur",

zie,

neu zic cumcE

ordinea a inceput din acel nromenq din cgre a-nceput si fie riul."
,Prin urrnaren. zic, rnu prin ordine s-a f[cut sd fie r6ul insugi,
dac.'{ ordinea a-nceput sd fie dupd c s.a n66cut rdul. Dar ordinea
era pururea la Dumnezeu: gi, sau a fost pururea nimicul, ce se
numeqte riul; sau, daci se g5segte cumcd a tnceput c6ndva, fiindci
ordinea insdqi sau este binele, sau dintm bine, n-a fost nicicAnd
ceva fdrd de ordine, gi nici nu va fi c6ndva. Cu toat cd mi-a qi

ocurs nu gtiu eu ce mai insemnat, dar prin binecunoscuta

consuetudine a uitf,rii mi-a so'[pat: ceea ce cred ci s-a-ntflmplat
prin ordine datoriti meritului sau gradului sau ordinei vielii:"
,Nu gtiu in ce chip mi-a scdpat mie", zitn, ,acea sentinlfl pe care
acum o resping, cdci nu trebuia sd zic, incaltea, crrmr{ ordinea a
inceput dupA ce s.a ndscut rdul, ci c6, precrrm avea iust{iq despre
care a vorbit TrygeFu, aga gi ordinea a fost la Drmnezeu, dar cd
nu a venit in uz, dec6t nun:ai dupi ce au inceput s[ fie relele."

312

S. Aurelii

i De Oil.ine

Liber

postquqm mala esse coeperunt. Eodem, inq

relaberis; illud enim, quod minime viso rncon
manet: nam sive apud Deum fuit ordo, sive ex
tempore esse coepit, ex quo etiam malum, tamen
illud praeter ordinem natum est. Quod si concedis,
aliquid praeter ordinem posse fieri; quod causanr

debilitat ac detruncat: si autem non concedis, i

Dei ordine netum rnalunr videri, et malorum a
Deum fateberis; quo sacrilegio mihi detestabilius n
occurrit. Quod cum sive non intelligenti, sive dissi
se intellexisse, versarem saepius et revolverem,
habuit quod diceret, et se silentio dedit' Tirm mater:
inquit, nori puto nihil potuisse praeter Dei ordinem
quin ipsum malum quod natum est, nullo modo
ordine natum est; sed illa iustitia id inordinatum
non sivit, et in sibi meritum ordinem redegit et com

24. fCol. 1006] Hic ego cum omnes cerne

studiosissinre, ac pro suis quemque viribus Deum

sed ipsum de guo agebamus ordinem non tenere, quo

illius ineffabilis maiestatis intelligentiam pervenitur:

vos, inquani, si, ut video, multum diligitis ordinem, ne
praeposteros et inordinatos esse patiamini' Quanqr
enirn occultissirna ratio se denrorrstraturam ;rolliceetur,

docendi ordinem non tenenet. At multa talia et i

quae a doctis reprehendantur ac derideerrtur, et der
homines, cpree nec stultorum iudicium fr4giunt, facere

ambigit; et tamen etiam ista omnia quae fatemur

prveraa, non esse pr&eter divinum ordinem, alta guaedr
it a multinrdinis vel suspicione remotissima fisciplina,
ita studiosis et Deum atque animas t&ntum amanti
animis manifestaturom esse promittit" ut non nobis
,rumerorum possint else certiores.

$!.

e"*fu er$*ti", D*pr" t dir*

C"tu"

"

d,

,1bt in aceeo4i", zic. n,:azi din nou, gi rimAne neclintit ceea ce hr

nu voie?ti absolut deloc, cdci, fie cd ordinea a fost la Dunrnezeu,
fie c-a-nceput sd fie din acel tinp din care a-nceput qi riul, totuqi,
r5ul acela s-a ndscut in afara ordinei. Ceea ce, da<:i, concezi.
recunoqti cumcd poate sE se facd ceva in afara ordinei, ceea ce
rlebiliteazd cauza ta qi o detruncis2, dacE, ins[, nu concezi, riul
lncepe sri pari ndscut prin ordinea lui Dumnezeu, gi-L vei mf,rturisi
pe Dunrnezeu autor al relelor, sacrilegiu dec6t care mie nu-mi ocurd
uimic mai detestabil." Ceea ce, cum eu i-o-ntorceam 9i i-o
desfilquram pe toate felele, fie neinlelegAnd-o el, fie riisimulAnd
r;umcd a inleles-o, n-a mai alrrt nimic ce sd zic[ qi a cizut in
trlcere. Atunci, mama: ,,Eu', zice, ,nu socot cumc[ nimic nu s-a
putut face in afara ordinei lui Dumnezeu, fiindce insugi rdul care
+a ndscut, nu +a niscut in nici un chip prin ordinea lui Dumnezeu,
rli acea fustilie nu a permis ca acesta sd fie nerAnduit, 9i l-a mAnat
lrrapoi qi l-a impins in ordinea meritati siegi."

24. ltci, cum eu ii vedeam pe to+i zelos ciutAndu-L, liecare

dupd puterile sale, pe Dumnezeu" dar cd nu lineau insigi
ordinea despre care vorbeam, prin care se aiunge la inlelegerea
acelei inefabile maiestdli: ,Rogu-vd", zic, ,dac6, precum vdd,
indrdgili mult ordinea, sd nu suportati ca noi ingine sd fim
de-a-ndoaselea gi nerdnduili! Degi atotoculti, altminteri,
raliunea ne va-nvedera cumcd nimic nu se face in afara ordinei
divine: micar c6, dacd am auzi ci un anume dasc[l se sfo4eazd
sf, il invele silabele pe un copil pe care nimenea nu l-a invdlat
mai nainte literele, nu zic cd l-am socoti de rfls, ca prost, ci de
legat, ca nebun, nu de alta, cred, ci numai fiindci n-&r urma
ordinea preddrii inv61[turii. Dar nimenea nu se-ndoieqte cumcd
qi neinstruilii fac multe de felul acesta, care sunt criticate pi
Iuate-n derAdere de cdtre cei invd1a1i, qi oamenii nebuni, prin
care nu scapd nici de judecata proqtilor: pi, totugi, chiar qi pe
acestea toate, pe care le recuno&Stem cumci-s perverse, o anune
tlisciplind, adf,ncd qi atotindepdrtatd de suspiciunea mullimii,
promite cd are sd [i le-nvedereze zelogilor qi iubitorilor doar ai
lui Dumnezeu qi ai sufletelor, astfel cumci nu sunt in afara
ordinei divine, incAt sd nu ne poata fi nou6 mai certe
perfeqiunile nunrerilor.

314

S. Aurelii

De

Ordine

Liber
9f,

VlIl. - Tiaduntur primum adole'scentibus praecePta uitae'

VlIl. - Li

ordo eruditiortis.

se

*plicd

ordine

Cartea a

dota 3E

adolcscenpilor preceptele uieSii Ei' totodatd'

ordinea tnud{drii.

25. Haec autem disciplina ipsa Dei lex est'

apud eum fixa et inconcussa semper manensr
sapientes animas quasi transcribitur; ut tanto se sci
LIi--:--^
et -.--f-,i
perfea
,rirr"." melius, tant;que sublimius, quanto ^+
eam contemplantur intelligendo, et vivendo custod:
diligentius. Haec igitur disciplina eis qui illam
desiderant, simtrl geminum ordinem sequi iubet;
eruditionis est' Adolescentibus b
una pars .rit.",
"1t.".,
studiosis eius ita vivendum est, ut a venereis rebus,

25. Aceasti disciplini, insi, este insaqi legea lui Dumnezeu'

sd urmeze'
trriadar, le poruncegte celor ce doresc s-o cunoascd'
totodatS, o-ngeminatil ordine, a
rloua, a invifiturii. Adolescenqil
llrir1 urmare, de

illecebris ventris et gutturis, ab immodesto corPons

et ornatu, ab inanibus negotiis ludorum, a torPore sr

atque pigritiae, ab aemulatione, obtrectati'

i.rlrid"rti.] ab honorum potestatumque ambitioni
ab ipsius etiam laudis immodica cupiditate

Aurctiu Augustin, Despre

triit

astfel,

rtrrroro"*, de la nemgind-rile P
gfitinrl nemodest al truPului, de

'

abstineant. Amorem autem pecuniae totius suae I

certissimum venenum esse credant' Nihil enervi
faciant. nihil audaciter. In Peccatrs autenl suorum
pellant omnino iram, vel ita arenent, ut sit pulsae simi

'N"rr.lirr"^ oderint- Nulla vitia non curare veli

Magnopere observent cum vindicant, ne nimium sit: c
igrri.".r.rt, ne parum. Nihil puniant.quod non valeat

,irelirs, nihit indulgeant quod vertat in peius' Suos pu!

ornnes, in quos sibi potestas data fuerit' [ta serviantr
eis dominari pudeat: ita dominentur, ut ers sel
delectet, In alilnorum autem peccatis molesti non
invito. Inimicitias vitent cautit"i*", ferant aequissiri
finiant citissinre' In omni \rero contractu at
conversatione cum hominibus, satis est servare unt
hoc vulgare proverbium: Nemini faciant quod pati nolu
R"mpr"hli"r* ntllint administrare, nisi perfecti' Perl
autem vel intra aetatem senatoriam festinent, vel cr
intra iuventutem. Sed quisquis s9r9 in- ls]l:e con
non arbitretur nihil sibi esse [Col" 1007] prae'
nam ista utique far:ilius decocta aetate servabit' [n orrl
autem vita, loco, tempore) an'icos aut hsbeant' o

[.,orpor."t somnului qi * lenti,

,1" I.'*.rrfipile onorurilor qi pot

, defdimare'.invi9ie-'

cupiditatea imodird
speranla loruEr'
ag[
,, rr."qi laudelor. Iubirea b.rriloa
nervos' nlnuc
nimic
facd
nu
Sd
ro creadd cd este atotsigLrruI venin'
lie
loruqi,
lndriznel. intru p[cate1e, ins6, alor
rle tot mAnia, fie s-o-nfrflneze astfel, incAt sd
lnldturate. S[ nu urascd pe nimeni' SE nu
mare griid,
EU
"*U
si nu fie Prea Pulin'
re spre rnai bine, sri
S6-i socoat6 at
rtn se-ndute de nimic ce sf, se-ntoarcd-n mui r[u'
Ior pe toli cei
mtfel precum
incat sd-i incA
fie molegti tmpotriva voinPi lo
sE [e suporte atotdrePt, si le
acest cunoscut
crxwieluirea qi-nplegerea cu ceilalgi e destul a pdstra
nu voiascd sd
SE
face''
-Ce
n,I-1i place, altuia nu-i

pror"rb,

fe

irdministreze ,"prrUti'*'decAt numai gi numai perfeqii' 1'erf$i'

fie chiar
ins5, sd se grdblascd a fi, fie-n timpul etdlii senatoriale'
in tinerele. Da

si nu socoatd
pe acestea Ie

intreagi viafa

Sf. Aurclfu Augustin, Despru

316

S- Aurelii

non ltr
habere instent- Obscquantur dignis etianr
minus
exspetrtantibus. Superbos
"""1!, i-t:t::,:':
cogrte
Apte congruerlterquc vivant Deum colant'
charitate
.rJ;;;;; fide,'r'", certum
studiis st
-:-']:":1^,,:o::
cursum
;t"";;tiii,"i""r, "tq""
possu
t'rnrniurnque soclorurn; et sibi quibusque
rfentern brlnam pacatarnque vrtam'

lX. -

ratLone'
Ad rliscendum ctuctoritate ducimur et

erudl
26. Sequitur ut dicam quomodo.studiosi
t:t"*:1-1ll
tleheant, <1ui sicut clictunr. est. r'ivere
-i

ducimur' auct'
ctiscendum item necressario dupliciter

atque raticrne' Tempore.auotoritas' * ""::-1 :?,:i:

antelxrnitrrr' aliud qur
est. Aliud est enim qutld in agendo

t.r.l. in appetendo aestimat"t;-,'.l11li :.::

::::::
ur.t.r.it* imperitae rnultitudini videatur es
il;;;;
salubrior, ratio vero uf"ut'' eruditis: 'x,':": XY::ll
nisi ex impetitt' peritus {it' nullus autt
;;;i";-

i;;;;;;;

qu+rlern se debeat

q"ii*."..."'r.vitd,*ilit Ptlss*

rraene1 a.,111ll111

evenit ut om{b-us bona mag

non aperiat,"fui i1*:li

sine ulla
*.l.ii;.hu^*praecepta s-eotatur: per
!1i-'t::l:
t]]'1-::l"l
vitae ,rptimae
.qt-ra-e
quanta ratl()ne prae(
factus fuerit, trrrn demum dircet et

et occulta tlisoere

"'piet'tib",
ingressus
q,it!'"

sint ea ipsa quae secutus est ante

r?ti:ncll;

OT1:l:,:

"t et idont
firmus
ratio quam post auctoritatis cunahula
."q"i atque

i,- ;rril;""..,.,t,'t'tl
:'ry:L:11'::-::.^T"'1"1:*"#:
".
+"-1,1
ipse ptlus universa;
il;

odiila

Cartzo a

doua

377

Li,ber

De Ordine

"t cognrtl
,.ri.r".r., universon-rm principium' Ad quam
etlam
in hac vita pervenire pauci, ultra quam ver()
autem
hanc vitarn nemo Progredi potest'-Qur
or"to.it"t"contenti,bonistanturnmoribusrectrsque
aut
constanter operam dederint, aut contemnentes'
b
emdiri'
optimis
atque
ai."iptirri. tibttutibus
qr
nescro
"Ji"*
vl'v'Llnt'
homines
eos quidenr, cum inter
f'-::
rnox
appellem; tarncn lr)cqncusse credo
"t vrxcrunt'
minusve
magis
bene
."liqr"rirrt, eos quo
fa,:ilius aut difficilius liberari'

caute s6-i aitrd. Sd le dea ascultare celor denrni, chiar 9i celora ce

nu se agteaptd la asta. Sd n-aibh griia superbilor, qi sd nu fie cAtuqi
pe Dumnezeu,
de pu1in. Sd ndiascd apt gi

s6-L cugete, sE caute s6-L

charitate. S64i doreascd lin

1i, speranld 9i
studiilor loruqi
qi al tuturor p6rtagilor loruqi; qi lorugi qi celor cdrora le pot, o

minte bund gi o via16-mpEcatd.

lX. - Suntem conduSi spre a inxila prin autoritate gi raliune.

26. IJrmeazl sd zic in ce chip anume trebuie sd se instruiasa'i
studiogii, care au hotirdt si tr5iascd precum s-a spus. La-nvdldnrrd
suntemT iardgi, ingemdnat conduqi prin autoritate qi raliunes:r.
Prin timp, autoritatea, prin faptul insugi, ins5, este prioritard
raliunea. [Jna este, incaltea, ceea ce se antepune, f5cAnd-o, alta
ceea ce-i estinratd nrai nrult, dorindo. $i, aqa, o anume autoritate
B celor buni i se pare mai salubrd mulgimii neqtiutoare, ragiunea,

insd, mai apt6, celor invdla;i: totugi, fiindcd nici un om nu devine

decAt numai dintru nepriceput priceput, nici r-rn neprieput, insti,
nu qtie de ce fel anune sn li se ofere pe sine celor ceJ invald, nici
prin ca fel de via15 ar putea sd fie docil, se face cI tuturor doritorilor
sd-nvefe bunele mari gi oculte nu li se deschide dec6t numai uga
autoritdlii. Pe care oricine a intrat urmeaz[ fdrd nici un fel
de-ndoiali preceptele vielii optime, prin care, de-ndatd ce va fi
devenit docil, atunci chiar invald gi cu cAtd raliune au fost
prevdzute acelea insele pe care le-a unuat mai naintea raliunii, qi
ce-i raliunea ins[gi, pe care o urmeazd de-acum gi o cuprinde
intArit"qi potrivit, dupd leagdnuln autoritdlii, gi ce-i intelecnil, intru
care sunt toate, sau, mai degrabi, el insugi, t<ltul, qi ce, mai naintea
tuturora, principiul tuturor. La care cunoagtere aiung pulini, in
aceast[ via1d, dincolo de care, insd. nici chiar dupi aceastd via1d,

nu poate inainta nimenea. Cei ce mulpmili, insd, cu singurd

autoriiatea, igi vor fi dat silinla prin bunele moranmri Ei prirr
dreptele voturiss, fie dispreguitori, fie neinstare sd se instruiascd
prin disciplinele liberale qi optime, c6t timp trf,iesc, ei, intre oameni'
nu gtiu eu, incaltea, in ce chip s5-i numesc pe ei ferici;i, totuqi, eu
cred nestrimutat cumcd, de-ndatd ce vor fi pirisit acest corp, ei
slrnt liberali cu atdt mei facil sau dificil, cu cAt au treit mai mult
sau mai pufin drept.

318

AurcEi

i De N"ine

Liber

Sf. Awzliu Augwtin, Despre

est' Par
27. Auctoritas autem partim divina
.q"i-"
frr-t-rr*,-."J *tto, firma' stlmma ea est
-!il
est aeriorum aninalium
nonrinatr-rr. In qua metuenda
sensus-:rorrl
a.d istos
fallacia; quae Per

ord'ine

Corle a datn 319

27. Autoritatea, ins6, este in parte divind, in parte

omeneascS, dar adevdrata, ferma, suprema este aceea ce se
numegte divin5. In care-i de temut inqeldtoria de mirare a
insuflelitelor vdzduhuluitr, care s-au obignuit s6-nqele atotfacil,
fie prin lucruri apa4indtoare de simprile corpului acestuia, prin
anume divinaliuni gi prin unele puteri, sufletele fie curioase de

.rerum-.

averi pieritoare, fie doritoare de potestdli fragile, fie infricate de

miracole degarte. E de numit, insd, divin6 acea autoritate care

prop,"' i09""' depresserit: "t [Pl' 1008]

miranda' s:9
teneri sensibus, qurbus videntur illa
demonto?"t
tffi;;!."b.t evolare; sinrul
:1TTt:.
parvi pendat' Dor
quam
et
faciat.
#;i.";r';fiaec
snam'
#t"r';.;;;,'.i-r"tiit Potestatem
":-111'l:
qLl8e."*ll"-::
naturam;
praeceptione
et
clementiam,
traduntttr: m qu
orribus initiamur, secretius firnrir-rsque

ol,o",;;;;;

il;;;;;"l""init"",nondisputationumambagil'rus'
vero aucto
mvsteriurum auctofltate puIgahrr' Hunana

t'^""" iure r-idetur excellere'

;iH;"qJ"'i;N: il ei' sensus
capit' multa dant int
quantum impentorum
doctrinarumsua.ruln,etnonvivrrntaliterquanviven
Quibus si aliqua o'"1*T^::-"-:::
;';;;iunt.
usu magrui
":":-"1'Ivr
accesserint, ![uorum aPpareant
ttt Y: ?:-T.:que
omnino
clifficillimum
-.;.rr".;
recte vituperetur'
;;".p,^ dantibus credens'

X.

Vitae praecepta pauci assequunlur'

vitae rmago
28' Hic Alypius: Permagna' inquit'
brwiter-*X1:
tum
piu""'
te ante oc;ulos nostros' "'*
quotidianis praeceptis tuis inhiem
ff'::t ;;;;
tttiortsque reddidi
tnrnen nos hodie cupidiores flgr
nos) verum el
Ad quant, si fieri posset, non solum
et tt9.:* i:-nl:
cunctos homines lam Pervenire'
ita es
mirahilia'
auditu
sicuii
;;;,;;;;"" ut haec
uti
quod
HIffi; i;"il,* Ncm nescio quomodo'

nu doar cE transcende intreagd facultatea omeneasci intru

semnele sensibile, ci chiar, mAnAndu-l pe omul insugi, ii aratd
lui pAnE unde s-a coborAt pe sine din cauza lui insuqi: qi ne
porunceqte nouE sd nu fim fnuli de simlurile prin care-s vilzt;fe
acelea de mirare, ci sd ne-n6llam la inleles; invederdndu-ne,
totodatd, gi cAte poate aci) gf de ce le face Pe-acesteer, 9i cAt de
pulin le prepieqte. Se cuvine, altminteri, sd ne-nvele qi potestatea
sa prin fapte, gi clemenla, prin umilin16, qi natura, prin pre,cept;
care, to&te, prin care suntem iniliali lntru cele sacre, ne sunt
date prin invdldturd moi secret gi mai ferm: prin care viala celor
buni este atotfacil purgatd nu prin inc6lcelile disputelor, ci prin
sutoritatee misterelor. Autoritatea omeneascd, insd, de cele nrai
multe ori inqaLi; pare, insd, pe drept, cd ex<rld in cci ce, pe c6t
pricepe sim{ul nepricepulilor, dau mai multe indicii ale
doctrinelor loruqi qi nu trdiesc alt fel decAt cum ii inva16 ei pe
alfi cd e de triit. Cflrora, dac.ri li se vor fi adr[ugat intlimplitor 9i
unele daruri ale so4ii, prin al cdror uz si apard mari, prin disprel,
mai mari, e absolut atotdificil si fie pe drept vituperat neqtine,
crezdnd intru preceptele de-a tr6i, date de cdtre ei ca invdlinrrd."

X.

PuSini se conformeazi preeptelar uiepii.

28. Aei, Alypius, ,Mare c;u tohi', zice, ,imagine a vielii ne-a
fost aqternutd de c6tre tine, dupd cum Pe depliru BSa Pe scurt, in
fala ochilor nogtri, via1a, falfl de care, deqi tdnjim dupd ea, conform
preceptelor tale cotidiene, ast6zi ne-ai readus pe noi, totugi, gi mai
c.upizi qi mai infldcdrafi. La care, de s-ar putea-ntAmpla, nu doar
noudo ci chiar tuturor oarrenilor sd aiung4 ag dori sE i se alipeasci
de neclintit ei insegi, ca, precum sunt acestea mirabile de auzit,
aEa si fie gi uqor de imitat. Cdci nu gtiu in ce chip anunre, ceea ('r

320

S. Autelii

De Ordiru

Liber

dum h
vel a nobis procul absit, animus hunranus
e
vera
audiendo, ioelestia, divina ac prorsus ut m
gent;
oroclamet, in appetendo aliter 3e
s
I".i."i.,rr* videatur aut divinos homines' aut non
v
praecepta
divina ope sic vivere' Cui ego: Haec
quae tibi, ut semper' plurimum rt"ciltillvnlil
sint' non t
ili" *.it verbis pro tempore exPre-ssaeninr
magn
His
scis'
a me inventa esse optime
su
plenissimr
libri
L, p"r," divinorum
;;;;
i
putavi'
mihi
te dicendum
ouod
'1- - - non propter
,'
,
:nrrr:toritAt
auctoril
-;.
quasi
'.^
eis
in
-rroei
ne
;;;;";itr", tdll"."""tes,Nam mihi omnin"^jtt::
neam iure contemnant'
nisi docenti, rationemque reddenti' lfoP
"r.a".",
quos pro rerum magnitudin: :11::*::
:lli
]iu"i.5t j.,"", i.r."tpltt'itte sermonem' Non enim
ttp
sunt ad sequendum ista difficiliu' 9Yt".tirt:?
,i-toque in ea naturae admirabilis im
t^'
""iJi,*",
ingressus es, ut eqo :ibi verborum, -t".]T,t- cai
uIIa
modo
sfs' Non enim est
;:;i;-"ff;tus
occasio: nem neque te ralsa{
ii adsunt
i;;J" studiosiorem fieri Puto' et
mittetur'
iste
sermo
utrumque'noverunt, et ei
nostrum nullus ignotus est'
mor
29. Bonos autem viros, deditosque optums
arlitro1
si non aliter sentis atque dixisti, pauciores- p
;r;J";., q"; mihi probabile est: sed multi penitus

ffi:i".ff';;;;;;;

ipsa quae mira

te. Item multorum non latentium, ea

sensu
latent: in animo enim sunt ista, qur neque
g'Y"-1"^
tt
p.i" t,, et ple rumq"" 9".^ "
J* aut
:::'-"aPp(
autprobare
il;;;", *u"q*i.' t" dicit quac
ProPter
.
rla.","r. Multa etiam facit non libenter'
f__-.;
fugiendam;
ineptiam
aut
odium homimrm,
;;;;
difficile
;;;;iles
[Col. roog] aut videntes
fit
renuntiat'.Eoque
iste
existimamus? quent '"t"ttt
eos,
et se ipsi' et
nrultos non talei es* credamus, quales
nostr(
amlcorum
ex
tibi
familiares noven-rnt' Quod
sci
soli
nos
quoe
bonis'
*"ioti
magnis
;;tb,*il

8f. Auteliu Augustin" Despre ordine

Cartea o

dor __ 321

o de-ar r6mAne nr6car fa16 de noi cAt mai departe, spiritul omenesc
auzindu-le pe aoestea, le proclam[ cd sunt celeste, divine gi absolut
adevdrate, gi se conrport6 altfel dorindu-le, incdt mie mi se pare

atotadevdrat cumcd trdiesc aga fie oamenii divini, fie nu f6rd un

ajutor divin." C[rr.ia eu: ,Aceste precepte de-a trii, care fie iti
plac, ca totdeauna, foarte mult, Alypiu, gtii tu foarte hine c6, deqi
au fost exprimate deocamdat[ prin cuvintele mele, n-au fost, totuqi,
inventate de cfltre mine. De acestea sunt atotpline c64ile marilor
gi aproape divinilor oanteni, ceea ce nu pentru tine am socotit eu

de zis, ci din cauza acestor adolescengi, si nu cumva si

disprequiasc[, intrr. ele, pe drept, c;rrasiautoritatea mea. Cdci eu
nu voiesc absolut delor: s6-mi dea ei mie crezare, decAt numai
dAndu-le inv[litura qi explicAndu-le invederat ra{iunea, din cauza
cdrora, spre a-i incita prin mirimea subiectului, soc()t cumcd ei
lntervemt Sl tr-l cu remarca aceasta. Cdci nu-1i sunt, incaltea, 1ie
greu de urrnat aoestea, pe care le-ai ripit cu o atflta aviditate qi
intrrr care ai pagit cu un atAta de mare impuls al adnrirabilei firi,
incAt, dacd eu fi-am devenit 1ie magistru prin cuvinte, tu mi-ai
devenit mie prin faptele insele. De fapt, nu-i, acum, nici o cauzd
de-a minli, gi nici mScar ocazia, cdci nici nu socot cumcd tu ai
deveni mai studios prin falsa ta laud6, gi-s gi, aci, de fa;[, cei ce ne
cunosc pe amAndoi, gi gi aceasti convorbire ii este trimisd celui
cui nu-i este necunoscut niciunul dintre noi.
29. Bunii bdrbali, insd, dedicali morau-rrilor optime, daca
nu simli qi-ai spus-o altfel, socot cE tu crezi cd sunt mai pulini
decAt nri se pare mie probabil, dar mul;i i1i rimfln crr tohrl ascunqi
fe. De asemenea, dintr-ale celor neascungi, ji-s ascunse insegi cele
ce-s de mirare: acestea? incaltea, in spirinrl, care nici nu poate fi
primit prin simi, qi de cele mai multe ori, in timp ce voiegte sd fie
congruu colocviilor oamenilor viciogi, Ie zice pe cele pe care sd
pard, fie cd le aprob6, fie cd le doregte. Pe multe le face chiar fflrd
plicere, fie din cauza de-a evita ura oamenilor', fie de-a-nldtura
ineplia" ceea ce noi, auzind sau v6zAnd, estimiim dificil altfel decdt
ne dd de qtire simprl acesta. $i, prin asta, se face cd pe mulf nu-i
credem cd sunt astfel precunl se gtiu ei ingigi gi precum

il

gtiu pe ei

familiarii lorugi. Cea ce aS vrea si {i-o persuadezi 1ie insuli, prin

unele mari bunuri ale spiritului amicilcr nogtri, pe care doar noi

322

S. Aurulii

De

ordinc

Iiber

persuadeas velim. Nam error iste non minima lrac ca

.rititr., quod non pauci se subito ad bonam vit

mirandamque convertunt; et donec aliquibus clariori

factis innotescant, quales erant esse creduntur' Nam
longius abeam, quis istos adolescentes, qui antea noveral
facile credat tam studiose magna cpaerere' tantas repent

in trac aetate indixisse ininriqitias voluptatibus? Ergo

opinionem pellamus ex animo: nam et illud divinun
rr*ilir-, quod, ut decebat, religiose in ultimo srnroni
tui posuisti, latius quam nonnulli opinantur, officiu
clementiae suae per universos populos agit' Sed r
disputationis nostrae, si placet, ordinenr redeamus; e'
quo.ri*^ de auctoritate satis dictum est, videarnus quic
sitri ratio velit.

Xl.

Ratio quid, et huius in sensibilibus uestigia' Ut

rationale et rationabile.
30. Ratio est mentis motio, ea quae discunt
distinguendi et connectendi potens: qua duce uti
Deurn-intelligendum, vel ipsam. quae aut in nobis, a
usquequaque est anrmam, rarlsslmum omnrno gen
hominum potest; non ob aliud, nisi quia in rstor
sensuum negotia progresso, redire in semetips
cuigue difficile est. ltaque, cum in rebus rpsi
fallacibus ratione totum agere homines moliantur, qui
sit ipsa ratio, et qualis sit, nisi perpauci prorsul
igno.ant. Mirum videtur, sed tanren se ita res habet
Satis est hoc dixisse in praesentia: nam si vobis renr
tantam sicut intelligenda est' nunc ostendere cupiam,
tam ineptus sir., q,Iam arrogans, si vel me itlam iani
percepisse profitear. Tamen quantum dignata est ln
q.r"" nobis notae videntur p.":"1"T^'_11-1"9:111:
"".
eam, si possumus interrm, prout susceptus serm
desiderat.
31. Ac primum videanrus ubi hoc verbum, quod 11
vocatur, freqrent..i solet; nam illud nos movere niaxi
debet, quod ipse homo s veteribus sapientibus ita defrni

Sf.

Awetiu Arywtin,

Deeprc

ordhc

Cartea a

dorn

323

singuri le gtim. De fapt, ero&rea aceasta se reazemi pe urmdtoarea

canz6, nu nrinima, cd nu puqini se convertesc subit la viala bund
gi minunatS, gi, pAnrfl sd se faci, prin unele fapte mai str[lur:ite,
c.unoscufi, sunt crezufi cumcd sunt'cei ce erau. Cdci, ea sd nu

merg nrai departe, cine, care i-a cunoscut mai nainte pe aceqti
adolescengi, ar crede cumcd ei cautA at6t de studios sd le afle pe
cele mari qi c6 le-au declart repede, la aceastd etate, atAta de mari
inamicilii volupt[1ilor? Aceastd opinie s-o alungdm, agadar, din
spirit: cdci qi mirificul ajutor divin, pe care, cum se cuve,nea, l-ai
amintit religios, in ultima parte a rostirii tale, igi face, nai larg
decAt opineazf, unii, oficiul clemenlei sale prin toate popoarele.
Dar si ne-ntoarcem, de-1i place, la ordinea disputei noastre, 9i.
fiindc6 s-a spus de sa1 despre autoritate, sd vedem ce anume-qi
{integte ragiunea.

XI. - Ce-i raliunea; gi ue^etigiile ei intru cele sensibilc. Cum diferd

ralionalul gi rayiona(bi)lul.
30. Ragiunea este migcarea minlii, in stare de a le distinge gi
de a le inl[npi logic pe cele invfl1ate: sub conducerea crireia
neamul omenesc poate absolut rarissim sd alungd pAnd Ia a-L
inlelege pe Dumnezeu, ori insuqi suflehrl, cBre este, fie intru noi,
fie oriunde altundeva, nu de alta, decAt numai qi nunrai fiindce
oricr-ri, inaintat in negop-rrile simfurilor &(tatora? ii este dificil si se
reintoarcd intru sine insugi. $i, aqa, cum, intru insegi lucrurile
inqeldtoare, oamenii se sforjeazi si mAne tonrl prin raliune, rc-i
raliunea insdqi qi cum este ea nu ignord absolut cu totul decat
absolut pupni. Pare de mirare, qi, totugi, aga se prezintd fapnrl in
sine. in cele de fa15, e destul cd am zieo pe ffih, cdci, dacd aq dori
s[ vd ardt eu voud, acum, cum anume e de-nleles un Iucm atAta
de mare, aq fi tot atAta de inept pe cAt de arogant, qi de-aq m6rturisi
mdcar cumcd eu am perceput-o deja. Totuqi, precum pretinde
disculia luatfi asupra-ne, so urm[rim, de putem, deocamdatd, pe
cf,t a considerat demn ea sE purceadd in lucrurile care ne par
noud cunoscute!
31. Dar si vedem, mai intAi, unde-i mai des folosit acest cuvAnt,
ce-i numit rafiune, cdci trebuie sd ne miqte mai cu seami faptul
cd omul a fost definit de cdtre-nlelepfii din vechime astfel, nOmul

324

De Ofiitrc

S. Aurclii

Litu"

est: Homo est animal rationale mortale' Hic genere

quod animal dictur,n est, videnrus addltas O"*

-*i-":
quibus credo admonendus erat homo, et quo
progr
ut
Nam
."dr..rrdrrm esst, et unde fugiendum'
animae usque ad mortalia lapsus esq ita res,essus

.utiorr.o, di"U"t. Uno verbo a bestiis, quod ratio

alio a divinis separetur? quod mortale dicitur' Illud i
,,i.i t r,r.rit, be"tia erit: hinc nisi se averterit' divina
erit. Sed guoniarn solent doctissimi Yiri epid inter rati
et rationJbile intersit, acute subtfiteDgue diecernere'
modo est, ad id quod instituimus, negligendum:

gud ratione uteretur vel uti

ratione factum esset aut dic't
qud
autem?

rationale esse dixenrnt,

rationabile

i;;il;

-1

has balneas rationabiles possumus di9

qui
nostruflrque sermonem; rationales autenr vel illum
prwldit;
ioit, r"l .* qti lcrot f0f0] bquinrur' Ergo
ab anima rat;nali, scilicet in ea quae vel fiunt rati
vel dicunnrr.

32. Duo ergo video, in quibus potentia v

rationis possit ifsis otiam sensibus adrnoveri: o
t o*irr..rri q.."" ,id".,tur, et verba quae audiuntu
utroque autem utitur mens gemino nuntlo pro Gor
au
necessitate: uno qul oculorum est, altero qui
ii"q"., cum aliquid videmus congruentibus

figuratum' non absurde dicimus t*t-"11

Lpp".ur".* Itemque, cum aliquid bene concl
.ron dubitamus dicere quod rationab
"lhir"rrt.
sonat. Nemo autem non rideatur, si dixerit' Rationabi
rationabiliter sapit; aut, rationahifte.r mo.\
"*,
"i"i
nisi forte in iis quae propter aliquid ab homini
saperent vel ferve-r
fro",rr.,t "..rrt, ,ri it* oierent velunde
gravibus odc
l9c9m,
quis
iel quid aliud. Ut si
ita olere' ca
dicat
rationabiliter
serplntes fugantur,
quod medi
poculum
aut
factum;
sit
i;.[;;;;;"."
aut qt
dulce;
vel
esse
amarum
confecerit, rationabiliter
ration
solium-iusserit,
languido
temperari
.calere
aut tepere. Nemo autem horturn ingressus' et

fu.,in".

326

S. Aurelii

Liber

i De Oili.ru

Ff.

naribus admovens, audet ita

dicere.
rationabiliter fragrat! nec si medicus illam ut ol
lusserit. Tunc enim PraecePturn vel datum i
rationatriliter, non tamen olere rationabiliter dici
nec propterea, quia naturalis ille odor est- N
quamvis a coquo pulmentum condiatur, rati
conditum possunrus dicere, rationabiliter autem sal
culn caus& extrinsecus nulla sit, sed praesenti sati
voluptati, nullo modo ipsa loquendi consr
dicitur. Si enim quaeratur de illo cui poculum
dederit. cur id dulciter sentire debuerit, aliud i
propter quod ita est, id est morbi genus, quod iam I
in illo sensu est, sed aliter sese habet in corpore.
autem rogetur liguriens aliquid, gulae sti
concitatus, cur ita dulce sit, et respondeat, Quia
aut, quia delector; nemo illud dicet rationabiliter
nisi forte illius delectatio alicui rei sit necessarls
illud quod mandit, ob hoc ita confectum sit'
33. Tenemus, quantum investigare Potu
quaedam vestigia rationis in sensibus; et quod ad
atgue auditum pertinet, in ipsa etiam voluptate' Alii
snsus non in voluptate sua, sed propter uliC*d aliud
s

hoc nomen exigere: id

autem est rationalis animantis

propter aliquem finem. Sed od oculos quod perti

qu() congruentia partium rationabilis dicitur, 1
appellari solet. Quod vero ad aures' qu&ndo rati
concentum dicimus, cantumque numerosum
esse compositum; suavitas vocatur proprio iam
Sed neque in pulclrris rebrls cum nos color illicit,

auritrm suavitate cum pulea chorda quasi liquide

atque pure, rationabile illud dicere solenrus. Restat
in istorum sensuum voluptate id ad rationem p
fateamur, ubi quaedam dimensio est atque modulati

34. Itaque in hoc ipso aedificio singula

10tl] non possumus non offendi
unun ostium videmus in latere, altemm prope in

considerantes, [Col.

nec tamen irr medio collocatum.

Q"ipp" in rebus

Awetiu Augttstin,

Despre

ordine

Cartca o

dnua

327

328

i De

S. Aurulii

Oil,inc

Litur

Uf.-AuruLiu

nulla cogente necessitate, iniqua dimensio partium

velut quamdam vidrctu uriulam .$uod
,p.i
""p"rt.i
i.,t* ro fenestrae, una in medio, duae a lateribus'
intervallis solio lumen infundunt, quam nos
diligentius intuentes, quamq:r: in, se anrmum
*"t ifott res est, nec multis verbis vobis apcrienda'
ipsi architecti iam suo verbo ration"T t:tu* v@anq et
dis"o.diter colloc-atas, dicunt non habere rstionem'
late patet, ec pene ln omnes artes oPeraque num
diffrrnd.itur. Jam in carminibus, in quibus item dici
qurs
esse rationem ad voluptatem aurium pertinentem'
opifir
suavitetis
huius
sentiat dimensionem esse totius
Sed histrione saltante, cum Lrene spectantibus
r
orrules signa sint rerum' quamvis-menrbrorun
dimensione
illa
quidam totus oculos.-eadem
ilt*t tamen rationabilis illa saltatio, quod bene ali
rig"ifi*, et ostendat, excepto sensuY vgl.lntate' N31e
.ip"rr.r"."* Venerem flciat, et Cupidinem palliatr
membro-rlm motione at{ue,col!111
A;-" id miravidetur
offendere; sed per 9d9" t*l
oculos
i;***
nam oculi offenderent
monstrantur:
illa
signa
;I#";
prtinebat ad sensl
erym
Hry
moveretur'
p"l"ti"
si non
in quo anima eo ipso quod mixta est corPorl' Percl
voluptatem. Aliud ergo sensus? aliud per sensum::1!

:t*T **TJ
etiam in aun

sensum mulcet pulcher motus; Pe1 se-1tsu*

solum pulclrr* ir, trot, significatio' Hoc

facilir-rs advertitur, nam q"Iaq"ia iucunde sonat'

ilud [i

eumdr
atque ipsum auditum illicit; quod autem per
sed,
aurium'
quidem
nuntio
;;;;* Lene significatur,
illos
audimus
cum
ltaque
sol"m ,rrerrt"--."f*ttrt.
se tingere soles
Quid tantum Oceono properent
obstet;
noctibus
ilib"rni, uel quoe tardis mora
{81')
480'
vers'
2,
(Vite., Georg. lib'
sub
aliter rnetra laudamus, aliterque sententiam: nec
intellectu dicimus, Rationabiliter sonat; et7

dicnrnr

est.

Augustin, Despre ordin'e

Carna a

dau'a

329

p[4ilor, fdrd constrAngerea ni

face o anume nedrePtate asP
trei fereste, r-ura Ia rniioc, dou[ I
nr:aldei lumina, e faPt invederat,

privindu-l' qi cAt ne
cuvinte, cAt ne delecteazd pe nor, mai diLgent

ingiqi numesc una

rdpeqte-.rtru sine spiritul. De unde, arhiteclii
coltrcate
*'*", prirr propriil cuvAnt, raliune, iar ge4ile discordant
rispAndeqte
qi
se
departe
,i "e *", ,"1r"."' Ceea ce se intinde
Acum' in
[proape asupra tuturor artelor 9i lucririlor omenegti'
poezi.,

in care,

de

Bpa4in6toa-re voluPtIP

ritmicd este fiuritoare

histrionul, cum, Pentru bine Pi
aernne ale lucrurilor? cu toate cd
riimici'
rnddularelor delecteazd ochii prin una gi-aceeaqi misur6
dans'
acel
simlurilor, raliona(bi)I
oste

u totul alta' Cici fac[-o el Pe

pen
Ven

in mantaua filosofilor'

deqi va

,"pr"r"r.r* asta. printr-o mirificd miqcare 9i colocare a membrelor'

spiritul'
nu pare) totuqr, cumc6 ofenseaz[ ochii, ci, prin o1h1
6fensa
i-ar
ochii
cdci
cdruia-i sunt arState acele semne ale lucrurilor,
simlului'
aparlinea
asta
A""a,, s-ar miqca humos. De altminteri,
ln care, prin insuqi faPtul c[
percepe voluPtatea. Una-i, Pr

i:6ci simlul

iI incAntd miqc

cemnificatria intrr migcarea fru

sund pl6cut'
una se ia mai ugor aminte in urechi: cdci tot ceea cE
ins[' bine
este'
ce
ceea
insuqi;
auzul
rreta este iubit 9i incAntd

*"*rrlti"*a prin acelaqi son, nunfiu, desigur, al urechilor' ci se

t"[.t""rA ,.r*ar la minte $i, aqa, cum auzim celebrele versuri:
Ce se zoresc tntrat6,t, in ocean, sd se scalde iernatici
Sorii, iar nop!-ilo4 ulra, ce frdu le infrdnd' iuirea;
(Yerg', Ceotg' II, vs' 480481)

sub acelagi
altfel l[uddm metrele, altfel, sentinla, qi nici nu zicem
tnleles: nSun6 raliona(bi)l' qi uS-a spus raliona(bi)l''

330

i De Ordine

S. Aurelii

35. Ergo jnm tria genera sunt rerum in quibus

rationabile apparet- flnum est in factis ad aliguem
relatis, alterum in dicendo, tertium in delectando. Pri
secr-rndum, recte

ultimum, beate contenrplari. In mori.bus est illud

haeo autem duo in disciplinis, de quibus nunc agi

illud quod in nobis est rationale, id est,

ratiorre utitur, et [Col. 10f2] rationabilia vel faci
sequitur, quia nah-rrali quodanr vinorlo in eorum
Narnclue

illi erat ratitt ipsa

nec homini homo firmissime sociari posset'
astringebatur, cum quibus

colloquerentur, atque ita sibi mentes suas cogitatitl

quasi refunderent, vitlit esse imponenda rebus

id est significantes quosdam sonos; ut. quonlam
anirnos suos non poterant, ad eos sitri copulandos
quasi interprete uterentur. Sed audiri absentium verba
poterant: ergo illa ratio peperit litteras, notatis
oris ac linguae sonis, atque discretis. Nihil autem
facere poterat, si multitudo rerun sine quodam
ternlino infinite patere videretur. Ergo utilitas n
rnqlrur necessitate animadversa est. Quibus duobus
natii est illa librariorum et calculonum professitt,
quaedam grammaticae infantia, quanr Varro li

vocat: graece autem quomodo appelletur, non

331

deosebirii literelor, silabelor gi cuuintelnr' Ocazia btoriei'

Occasio discretionis litterarum, syllabarum et

Occasio histctriae.

nihil temere facere;

doua

XlI. - Raliunea, fduritoarea tuturor disciplinelor' O^cazia

ia
uocabu le lor. i)caria litere lor' Ocazia nume r ilo r' Ocaz

XII. - Disciplinarum omnium etcogitatrb ratio.

uocabulorum. Occasio litterarum, Occasio nu

nos admonet

Carteo a

!l

Liber

sa

praesentia recolo.

36. Prt-rgressa deinde rati<-r animadvertit eosdent

son,rs quibus loquerernur? et quos litteris jam si
alios esse qui moderato varie triatu, quasi enodati
simplices, faucibus sine ulla collisione defluerent, ali
diverso f)ressu oris, tenere tamen aliquem sonum;

autem qui nisi adjunctis sibi prinris erumpere non

Itaque litteras [r,-rc ,,rdine quo exposltae sllnt, vo(ra

semivocales et rlrutas nominavit. Deinde syllabas

35. Sunt, prin urmare, trei, de-acum, genuril-e lucrurilor' in

(rre apare raliona(bi)lul acela. Prirnul este in faptele referitoare Ia
al treilea, in delectare' Primul
,,n trri"," fine, al doilea. in
'orbire,
a'
ninric I
fhcem
nu
1r(: atrage luarea aminte sE
el
co
s[
ultimul,
Eit-i inv[16m corect pe al;ii,
le
doui
celelalte
dintAi este intru moraurri;
in
este
care
acela
ralionalul
fapt,
De
acum.
rlespre care vorbim
face pe
n,ri, *.. se foloseqte, care-va-sd-zicd, de raliune, qi fie le
anune
printr-un
legat
era
fiindcd
insoleqte,
Ie
fie
rele raliona(bi)le,
d
celor
societatea
in
firesc,
lnnl
ru{iunea insdqi, qi nici omul nu i
dec0t nuneai dacd convorbeau, qi

minlile qi cugetdrile lomqi, a v6zut cd trebuie si li se impund

lu,:rurilor \,odbrrl"l". anume sonuri, adicd, senrnificante' ca' fiindci
nu puteeu s6-9i simtd spiritele loruqi, sPre a 9i le copula-pe
ele-ndesine, sd se folose.."a d" siml ca gi de un interpret' Dar
it
vorbele celor absengi nu puteau fi auzite: deci raliunea aceea
qi
ale
gurii
sonurile'
toate
nlscut literele, notate fiind qi deosebite
linrbii. Dar cu ninric din acestea n-avea ce face, dacd multitudinea
lucmrilor pirea cd se-ntinde la infinit, fdrd o amrrne limrti stabilitfl
A [ost, pri. ,-rur"l cu nare necesitate, luati in seand utilitatea
num6rdrii. Prin care dou6, descoperite, s-a niscut cunoscuta
socotituls?'
pe
f."i"ti" a invdl[torilor qi a ""lor ct-i.invaf6
-copii
o numeQte
Varro
cere
pe
a
gramaticiir
copilSrie
precum o anume
aduc'
nu-mi
greceqte,
in
ins6,
ea,
numeqte
.L
iiteraliuness,
",,r.,
&cum, prea bine, aminten.
36. inaintAnd, apoi. rafiunea a observat cd aceleaqi sonuri
litere'
tle gurii, prin care vo.lrim, gi pe
mPezi
d.schi
printro
,rrri,..r"i" care,
altele'
printre f6lci
qi simple, .*
".rr.g
son;
anumit.
un
totuqi,
a
gurii,
diferitd"sirf,ngere
1in,
print.l-o
qi,Ie-ar
nu
dacd
sd
curgi,
stare
it
rqi,
tot
,-*-fi,
care
ins[,
ultimele,
ad6uga'lorugi pe primele. $i. aga, a numit literele, in ordinea
.".u"i., in care-auiost exPusel vocale, senrivocale qi mute' A notat

332

S.

Awelii

i De Ord,hc

g!

Liber

Aurclfu Augwtin, Despre

ordine

Carwa a

dorn

333

deinde verba in odo genera formasque digesta sunq

illonrm motus, integritas, iuncnrq pente subtfiterque

3?. Poterat iam perfecta esse grammatica, sed

ipso nonrine profiteri se litteras clamat, unde etiam
litteratura dicinrr, factum est ut quidquid dignun
litteris mendaretur, ad eam necessario pertineret' I
unuru quidem nomen, sed res infinita, nrultipler, ct
plenior quam iucunditatis aut veritatis, huic disci
accessit historia, non tam ipsis historicis quan.
laboriosa. Quis enim ferat imperitum videri hominem
volasse Daedalum non audierit; mendacem illum

37. Putea fi, de-acum, incheiati granratica, dar, fiindcd prin

trrrmele insugi recunoagte cumci ea strigi literele, de unde' in

finxerit, stultum qui crediderit, impudentem

interrogaverit, non videri? aut in quo nostros famili

graviteimiserari soleo, qui si non responderint qurd vc

sit mater Euryali, [CoL f013] accus&ntur inscrtrael
ipsi rns, a quibus ea rogBntur, vanos et rnePtos, nec
audeant appellare?

X-[II.

XIII. - Originea dialccticii

Dialectices et rhetoices intrentio-

38. Illa igitur ratio perfecta dispositaque Sramnr

admonita est quaerere atque attendere hanc ipsam
qua peperit artem: nam eam definiendo, distrib
colligendo, non solum digesserat atque ordinaverat,
ab omni etiam falsitatis irreptione defenderat' Quando
transiret ad alia fabricanda, nisi ipsa sua prius q

quaedam ntachinanrenta et instrumenta distingu

riotaret, digereret, proderetque ipsam discipli
disciplinarum, quam dialecticam vocant? Haec
docere, haec dtrcet discere; in hac se ipsa ratio dem(
atque aperit quae sit, quid velit, quid valeat' Scit
sola scientes facere non solum vult, sed etiam Potest'

quoniam plemnrque stulti homines ad ea quae

irrepli qi nici curiogiT

su

gi

a retoricii.

334

8. Awelii

i De Ordine

Liher

recte, utiliter et honeste, non ipsam sincerissimanr

rarus animus videt veritatem, sed proprios

consuetudinemque sectantur, oportebat eoa non
solum quantum gueunt, sed saepe et maxime
Hanc suam partem quae id ageret, necessitatis pleni
quam puritatis, refertissimo gremio deliciamm, quas

spargat, ut ad utilitatem suam dignetur adduci,

rhetoricam. Hactenus pars illa quae in significa

rationabilis dicitur, studiis liberalibus disciplini
promota

Xry.

Cortea o

dow

_33s

urmeazd, la cele ce-s drept, util qi onest lndruma;i, pe trrsuqi

Itotsincerul adev5r, pe care-l vede rarul spirit, ci propriile airnllrri
;i t:onsuetudinea, se cuvenea ca nu numai sd fie-nvd1a1i, pe c0t
lrou, ei, in stare, ci, adeseori, sd fie qi maxim *iS.tF. Pe aceastd
parte a sa? care s-o facd pe asta din urm6, mai plind de necesitafii
J1u-l

dor:dt de puritate, cu sAnul atotplin de deliciile, pe care sd i

lc-mprdgtie poporului, ca sd binevoiascd sd fie adus la utilitatea
lu, a numit{ retorics. PAnd aci +a intins, prin studiile libelale 9i

diecipline, partea aceea, care, intru semnificare, e numitd

ruliona(bi)ld.

est.

Musica et poetica. Tiiplm sonus. Versus unde.

39. Hinc se illa ratio ad ipsarum rerum divi

beatissimam contemplationem rapere voluit. Sed ne de

caderet, quaesivit gradus, atgue ipsa sibi viam per

possessiones ordinemque molita est. Desiderabat e
pulchritudinen\ quam sola et simplex posset sine istis

intueri; inrpediebatur a sensibus. Itaque in eos i

paululum aciem torsit, qui veritatem sese habere
festinantem ad alia pergere, importtrno strepitu
Et primo ab auribus coepit, quia dicebant ipoa verba
esse, quibus jam et grammaticam et dialecticam
rhetoricam fecerat. At ista potentissima secernendi cito vi
quid inter sonum et id c,ujus signum esset, distaret.
nihil aliud ad aurium judicium pertinere, quam so
eumque esse triplicem; aut in voce aninantis, eut in
quod flatus in organis faceret, aut in eo quod
ederetur. Ad primum pertinere nagoedos vel comoedos,
choros cuiuscemodi? atque omnes omrrino qui voce
canerent: secrrndum tibiis et similibus instmmentis

tertio dari citharas, Iyras, cymbala, atque omne q

percutiendo canorum

otdinc

Awe.liu

esset.

40. Videbat autem hanc materiam esse

nisi certa dimensione temporum, et acuminis
moderata varietate soni figurarentur. Recognovit hinc
illa semina quae in grammatica, cum syllabas dili
consideratione versaret, pedes et accentus vocaverat. Et

XlY.

Muzica

gi poeticct.

Sonul triplet. I)e unde-i uersul. Ritmul.

39. De-aci, nririlica rafiune a voit sd se repead6 la atotfericita

rrontemplaqiune a inseqi lucrurilor divine. Dar, ca sd nu cadd drn

lnalt, qi-a cdutat pagii qi gi-a pregdtit ca sie insiqi calea prin
posesiunile sale gi prin ordine. Dorea, intr-adevdr, frumselea, pe
care s-o poatd privi singur[ gi simpli, fird ochii aceqtia:
ora-mpiedicatd de simluri. Si, a$a, gi-a intors Pulintel raza auPra
lnsegi acclora c&re, strigAnd cumcd au la sine insele adevdrrl, o
lechemau, prin zgonrotul brutal, pe ea, grrlbita sd-nainteze la altele.
$i a-nceput, intAi gi-ntAi, cu urechile, fiindci ziceau cumc,6 inseqi

tuvintele, cu care fdcuse, deia, qi gramatica qi dialectica, qf retorica,

sunt ale loruqi. Dar ea, atotputernicd-n scrutare, a vdaut repede ce
deosebire exist6 intre son gi cel al cflrui semn era' A inleles cumcd
nu fine nimic alta de judecata urechilor decAt numai sonul qi rf
til este u-iplu: fie in rocea insuflefitului, fie in ceea cn f.6cna suflatul
in instrumente, fie in ceea ce se producea prin lovirent. Cd de
primul aparpn tragedienii gi comedienii, ori chonrrile de tot ['elul,
Ei absolut toli c,are ar cdnta prin vocea proprie: pe al doilea l-a
atribuit naiurilor gi instrumentelor asemEnfltoare: <plui de-al treilea
i-au fost date literele, lirele, cimbalele gi tot ce line de cAntanrl prin
percutle.
40. Vedea, insd, cd aceastd materie este atotvil5, dacd sonurile
nu er&u figurate prin certa dimensiune a timpilor qi prin moderata
gravitate e ascufimii gi a gravitdlii. A recunoscut ci de-aci sunt
acele seminle, Ile care, cAnd, in granuticS, m6nuii, prin cercetare
scrupuloas5, silabele, le numea picioare gi accente. $i, fiindcd i-au

336

S. Aurclii

De

Ordinc

Liber

fort.

'

moderatos impressit articulos, quae et ca'

membra nominavit' Et ne longius pedum

m
provolve,retur, quam eius judiciun posset sustinere'
vocavit'
versum
statuit unde reverteretur, et sb eo ipso
autem non esset certo fine moderatum, sed

rationabiliter ordinatis pedibus curreret, rhlthmi

notavit: qui latine nihil aliud quam.-numen-rs dici
Sic ab ea poetae geniti sunt: in quibus cum videret
solum sonorum, sed etiam verborum rerumque mi
momenta, plurimurl eos honoravit, eisque tribuit quo
r mendaciorum potestatem' Et
vellent
"ationabiliut
stirpem ducebant, iudices in
disciplina
illa
de prima
granunaticos esse Permisit'
41. In hoc igitur quarto gradu, sil'e in rhythmis, si

ipsa modulatione intelligebat regnare numeros,

totur

perfroere: inspexit

divinos et semPit
omnia superiora contexuerat' Et iam tolerabat

le-a intrefesut cu ajutorul

splendorem illorum atque serent-t-11"1 corPorea vo(

,irut".i* decolorari. Et quoniam illud quod mens vi

apiarebant; sonus autem quia sensibilis.res

praeterfluit in praeteritum tempus' rmpnmrturl
.ationtbili mendacio iam poetis favente rati
^.rrroriu"r
(quaerendumne quid propagini similiter.ine6set?)' Ior

"

a'

Iungimile

vocilor. $i, fiindc[ ceea ce

rrprobat nemuritor, din

rr
r

l'iindci

este

lucm sensib

ntemoriei; Prin minciuna ragiorl

fiindu-Ie deia favorabilS' raliunea
,:xiata similar Pr[silei?). cumc6

M.*o.i."

simlului 9i
Memorici. De .rrrde. i""urtd tisciplin5. pd,rraqa
intelechrlui, qi-a aflat numele de muzic6'

Geometia et Astronomia'

XY.

filias Musas esse o"frttum est' Unde ista disci

invenit'
sensus intellecnrsque particeps mrxicae nomen

XY.

C"n""

,rlrlcndoarea lor qi sercnitaiea

gen
sempr est praeserrs, et imnrortale approbatur, arJus

,r-"ri

"'a'*

,gor de vEzut intlu cuvintele insele scurtimile 9i

in'?-1tl-1i.:
rdsp dndite ap roaP e-n mullime . e gald
eii
lanour'l
picroare.in
"fr"'mr,
acele
i",r,r"."r,'.a dispun5' qi s6 uneascd simgrl
intr-asta'
Tt'!i'-'^-Ti-11#
**r* gi, ,.mArri, mai intAi,
cezurr' qr membre"-'
ir,,,ir"i"'moderate, pe care le-a nurnit' 9i
suporta iudecata
Hi. ca sb nu se des{iqure mai lung decAt Putea
de unde s[ se reintoa,c['
*it""
stabilit
.
;i';;;;ir"t"r.t,
Ceea ce nu era' ins6'
;i" ;;t" in..'-rpi acest fapt, a numit versul
cu
9i fugel' totuqi' raliona(bi)l'
il"#;;';;il..-" tit* cert,
pulea
nu
care
ritm'
trir:ioare ordonate, a notat prin numele de
Aqa au fost
num[rut.
decat
latinegte
in
I#"#;;i;il
marile
vedea
cum
tt[scu]i de c[tre ea poelii:.intru. care'
qi
cuvintelor
ale
,lomente nu doar ale'sonurilor, ci chiar 9i
ce
celor
atribuit
qi
le-a
irleilor, j-a onorat pe ei cel mai mult
fiinlc-d-^9]
voiesc potestatea minciunilor raliona(bi)Ie' $i'
ca
permrs
a
disciplinE"'
i.;;;"J stirpea din acea pr.ime
jucllcitorii loi si fie grdmdticii'
inlelegea cumci' fie in
47. Pe aceastd a patra Lreapti, aqadar;
ritmuri, fie in modulaflunea i
dcsdvArqesc totul: i-a scrutat at
rlivini qi semPiterni, mai cu

in ipsis verbis brevitates [Col' lol4] et long

syllabarum prope aequali multitudine sparsas in
nd.r" facil; fuit, ientavit pedes illos in ordines
"tt
Ji"po.r".* atque coniungere;.et in.eo,primo sensum i

.""rt",

a*ar" nW*n'O^P*

9f

42. Hinc est profecta in oculorum opes, et

coelum.que collustrans, sensit nihil aliud
pulchritudinem sibi placere, et.in pulchritudine
in figtrris dimensiones, in dimensionibus num

Geometria gi Astronomia'

42.])e aci a inaintat in averile ochilor 9i. scrutand-pamantul

alta decAt frurnselea'
gi cerul, a simlit cumcd lor nu le place nimic
dimensiunile' in dimensiurri'
;;,;;r*."1L, fig,,'Jt, in figuri,
i"taqi J" tl* dac[ este salr nu aici o astfe]
mrmerii; a cdutat
9i

"t

338

S.

Auelii

De Ordiru

Liber

quaesivitque ipsa secum' utrum ibi talis linea

rottrnditas, vel quaelibet alia forma et figura esseg
intelligentia contineret. [-rg" deteriorem invenig et
ex l)arte quod viderent oculi flrm eo quod mens cel
corr-rparandum. Haec quoque distincta et disposita,
disciplinam redegt, appellavitque geometriam. Motus e
coeli multum movebat, et ad se diligenter conside
invitabat. Etiam ibi per constBntissimas tenporum l'roeq
astr)nm1 ratos definitosque cursus, per interuallorum
moderata, intellexit nihil aliud quam illam di

nunrerosque dominari. Quae similiter definiendo

in ordinem nectens, asuologiarn genurg

secernendo

religiosis argumenhm\ tormentumque curioeis.

ln

his igitur omnibus disciplinis occurrebant

omrria nunerosa, quae tamen in illis drmensronr
manifestius eminebant, quas in seipsa cogitando a
43.

in his Butem q
sentiurrtur, umbras earum potius atque vestiga
[Col. fO15] Hic se multum erexit, multumque
ausa est immortalem animam comprobare. Traaavit
diligenter, percepit Prorsus se plurimum posse; et qurdqt
posseq numeris posse. Movit eam quoddam miraculum,
suspicari coepit seipsam fortasse numerum esse eum t
volvendo intue.batur verissimas:

quo cuncta numerarentur; aut si id non esset, ibi t

eum esse quo pervemre satageret' Hunc vero tons vrrl
comprehendit, qui jam universae veritatis index
ille cujus mentionem fecit Alypius, cum de
quaereremus, quasi Proteus in manibus erat (Lib.
Contra Acad., mP. 5, n. ll). Imagines enim falsae rer

earum ques numer&mus, ab illo occultissimo q

numeramus defluentes, in sese rapiunt cogitationem,
saepe illum cum iam tenetur? elabi faciunt.

XVI.

DiN:iplinae libemles efferunt intellectum ad dioina.

44. Quibus si quisque non cesserit, et omnla

per tot disciplinas late varieque diffusa sunt, ad unu
quorldam simplex verum certumque redegerit;

Sf.

Aureliu Augusti.n, Despre

ord.ine

Cartea a

doua

339

o astfel de rotunditate sau orice aItS formd 9i figurd

tle care conlinea ea prin inteligenld. $i, ceea ce pot vedea
ochii, a g6sit cu multr-rl 9i cu mulrul mai rdu qi absolut din
de linie,

nici o paite comparabil cu ceea ce discerne mintea' Pe acestea,

de ase-e.rea, distincte gi rAnduite, le-a cuprins intr-o

disciplin6 gi a numit-o geometrie. Mult o miqca pe ea migcarea
gi o invita s-o considere diligent intru sine $i a irrfeles
""rriri
gi
r:umcd aici, prin at<.rtconstantele alterniri ale timpului, prin
c...srrile fixe qi definite ale astrelor, prin moderatele spalii
ale intervalelor, nu impirdleqte nimic alta decAt acea
dimensiune qi numerii, $i, Ia fel, definind, 9i deosebind, qi
torcAnd ea in ordine a ndscut astrologia, marele argument
religiogilor qi torturi curiogilor

43.intoate aceste discipline, aqadar, ii ocurau ei armonioase

toate, dintre care, totuqi, eminau mai invederat, intru mirificele
propo4ii ritmice, cele pe care, cugetAndu-le ea intru sine ins[gi qi

desfagurAndu-Ie, Ie vedea atotadev5tate: irrtrrr acestea, insd, ce sunt

simlitl, iqi amintea rnai degralrd umbrele 9i vestigiile acelora Mult
s n;rlgai ea aici qi mult prezumat-a; indriznit-a sE comprobeze

^
sufletul. Tratatu-le a diligent pe toate) a perceput
nemuritor
intrutotul cd ea poate mult de totul, 9i c[ tot ceea ce poate pnn
numeri poate. A cutremurat-o pe ea un miracol gia inceput sd
socoata-ntrrr sine cuncd ea ilsagi este, poate) numdml acela ilSuqi
prin care sunt num6rate toatel sau, dacd nu-i ea acela, el este,

si ajung5.. L-a-mbr61i9at, insd, cu

iat6, iudice vritor al intregului
care,
toate pute'ile sale pe acesta?
Allpiu, cAnd discutam
a
fdcut-o
menliune
adevdr, acela, a cdiui

iotugi, acolo, unde se zbiltea ea

despre academici, era in mAini un cvasi Proteu (Lib 3, Contra

A"id., cap. 5, n. 11)G . Imagrnile false, incaltea, ale acelor lucruri,
pe care Ie nurndrS,m. decurgAnd de la acela atotocult,'prin care
nurndrdm, rdpesc intru sine insele cugetarea gi fac. adesea, ca el
s6 fie scdpat tocmai decum e prins.

X1{. - Disciplinete liberale ridicd intelectul' la diuine'

44. Fal1r cu care, dacd cineva nu va fi cedat 9i le va fi rAnduit
pe toate, ce sunt variu gi peste tot rSspandite intm atatea discipline,
iu

rrrrl .i*plr,

adevarat qi @rt, Itotderrul, eI, de numele de erudit,

340

S. Aurctii Awttstini De Ortine

Liber

Sf.

Awuliu Augustin, Despre

ord,inc

Cartea o

dotn

341

nomine dignissimus, non temere iam quaerit illa di

non iam c-'redenda solum, ver-um etiam contempla
intelligenda atque retinenda. Quisquis autem vel adl
senus"cupiditatum, e;t inhians rebus pereuntibus; vel i
ista fugiens, casteque vivens, nesciens tamen c1-rid sit ni
quid informis materia, quid format:'m exanime; q
*rprrr, quid species in corpore, quid locus, qr-rid t
quid in loco, quid in tempore; quid motus 111ndum
locum, qurd stabilis motus'
quid motus non
sit nec in loco esse, nec nusquam; et
*"*rtt; quid "e,:,rndt-,
"it praeter tempus, et semper; quid sit et nusguarn esse' Q
sit
nusqu&m non esse; et nunquam esser-.et nunquam n
q.,irq,,,is ergo ista nesciens, non. dico de summo i
"r.",'
Deo, qui scitur melius nesciendo, sed de anima ipsa
tantum errabit, quan
,1rrr"."." ac disputare , voluerit,
t
:l:
io+o
^- -r^^-.--,--^^+
ista' qr
c()gnosceJ
autem
facilius
erra.i plurimum potest:
simplices atque rntelligibiles comprehend-eri
Porro ist<.rs comprehendet, qui et ingenio valens, et pri

.rr*".o.

aetatis aut cuiuslibet felicitatis otiosus, et studio veher

incensus, memoratum disciplinarum ordinem, qu

satis est, fuerit persecutus. Cum enim artes illae om
Iiberales, partim ad usum vitae, partim ad
rerum contemplertionemque discantur; u:yT eanTl.as:
difficillimum est, nisi ei qui ah ipsa puentra rngemosrssr
instantissime atque constantissime operam dederit'

XVII. - ArJuas quaestiones ne attingant non instructi

45. Quod vero ex illis ad id quod quaerimus opus
immensa qrtae<
ne te. quaeso, nater, haec velut
eligen
omnibus
de
quaedam
Etenim
deterreat.
silva
auteir$
cognitione
vi
potentissima,
paucissima,
numero
quotidie
qrid"* ardua; tibi tamet', cujus ingenium
"Jtit
nihi novum est, et cuius [Col' 1016] animum vel aetate v
admirabili temperantia remotissimurn ab omnibus nugi
et a magna late ".r.p,,ris emergenlg.*, i" se multur
.rr""*i.r. cognosco' tam erunt facilia qu-?m difficili
tardissimis miserrimeque viventibus' Si enim dicam te

atotconstant toate silinla.

xul.-Chestiunilegrelesdnuteatingdneinstruigiitntrudiscipline.

342

S. Aurelii

i,

De Ordine

Liber

Sf.

Awuliu Auflustin,

DesPre

ordine

Carteq a

doua

343

ad eum serntonen peryenturarn, qui locutionis et

vitio careat, profecto mentiar. Me enim ipsum, cui
nect:ssitas fuit ista pdrdiscere, adhuc in multis
sonis Itali exagitant; et a me vicissim, cluod ad ipsum s
attine,t, .eprehendunur. Aliud est enim esse arte, aliud
seclrrum. Soloecismos autem quos dicimus, fortasse qui
doclus diligenter attendens in oratione mea repenetl

enirn clefuit qui mihi nonnulla huiusmodi vitia i1

Ciceronem fecisse peritissime persuaserit'

autern genus nostns temporibus tale compertum est, I
ipsa ejus oratio barbara videatur, qtla Roma servata
Secl n-r. contemptis istis vel puerilibus rebus, vel ad te

pertinentibus, ita grammaticae. pene divinam

naturamque cognoscrs, ut eius animam tenuisse, cr
reliquisse disertis videans.

46. Hot: etiam de caeteris hujusnrodi arti

dixerim: quas si penitus fortasse contemnis, admol
te, (luant;ln filius audeo, quantumque p.ermittis,l

Genul barbarismelorT0, insd, +a dovedit asdel in timpurile noastre,

incat pare barbar p6nd qi insugi disc,ursu-i, prin care a fost salvati
Ror.r. Dar tu, dispretruinduJe pe ar:estea, fie ca iocuri puerile, fie
ca neprivindu-te pe tine, cunogti astfel nahrra qi puterea aprgsPe
di'ini a gramaticii, incAt pari cd i-ai relinut sufletul gi le-ai ldsat
corpul siu curiogilor.
46. Asta aq putea{
daci [e disprelu
indrilznesc eu, c. fi-rr, gi
pe care,

acests,

Pe cAt

ferm

gi

fidem istam tuam, quam venerandis m,vsteriis per

firme cauteque custodias; deinde ut in hac vita
moribus constanter vigilanterque permaneas' De
autem obscurissimis, et tamen divinis, quomodo
et nihil mali faciat, et sit omnipotens, et tanta mala

et cui bono mundum fecerit, qui non erat indigu

utrum semper fuerit malum, an temPore coeperrt;
senrper fuii, utrum sub conditione Dei fuerit: et, si
utn-rrn etiam iste mundus semper fuerit, in quo i
mahrm divino ordine dominaretur; si autem hic
aliquando esse troepit, quomodo antequam e
potestate Dei malum tenebatur; er quid opus
mundunr fabricsri, quo malum quod iam Dei
frenahat, ad poenas animarum includeretur; si
fuit tempus quo sub Dei dominio malum non erat,
subitti accidit, quod per aeterna retro tempora I
acciderat. In Deo enim novum exstitisse consiliumi
dicam impium, ineptissimum est dicere' Si au
import.'nunr fuisse, et quasi improtrum malunr

fie donrinat prin ordinea divin6; dacd, insd' aceastd lume a in@put
cindva sd fi;, in ce chip, mai nainte si fie, era linut prin potestatea

cr,,asienorm
"si

lui Dumnezeu, de-acum nimenpa, invilat, nu-gi va

344

S. Aurelii

De

Otdine

Liber

Sf'

dicimus, quod nonnulli existimant, iam nemo

risrrm tenebit, nemo non succensebit indoctus
enirn potuit Deo nocere mali nescio qua illa naturl
er,iro di"rrnt non potuisse, fabricandi mundi causa
erit: si potuisse dicunt, inexpiabile n-efas est f
violabilem crederel nec ita saltent, ut vel virtute provi
ne sua substantia violaretur. Namque animam por
hic pendere fatentur, cum inter eius et Dei substa
nihii velint omnino distare. Si autem istum mu
non factrrm dicamus, impium est atque rngretunt
ne illud sequatur, quod Deus eum non fatrricarit:
de his taqrr" h,rj.,"modi rebus, aut ordine illo eruditi
aut nullo modo quidquam requirendum est'

Xvlll. - [Col. lOlT)

Quo ordine anirna prorchitur ad

A:4(rttstin, Desprc

ordirw

Cartco a

dotn

345

d61nl,
line rAsul, gi se vo-nfuria tot ne-nvilatul; ce i-a putut
rhului?;
a
care,
qtiu
eu
nu
aceea,
irr"alt ., lui-Dumnezeu natura

voiesc sd fie absolut nici o deosebire intre substanta lui?2 qi a

Durnnezeu; dacfl vom numi, ins6,

lui

gi ingrat a crede, sd nu urmez

Dumnezeu: deepre acestea, Prin
felul acesta, ori nu-i de cdutat c
rtrutat prin ace.a ordine a instruirii?:J.
ordine e purtat sufletul la cunoagterea de sine gi
a unitdpii inseSi. Tbau tind tntru una'

XIVIII.

'

sui-et ipsius unitatis. Omnin in unum tendunt'

47. Et ne quisquam latissimum aliquid nos compl
esse arbitretu., iro" ii- planius atque brevius' Ad istti
illa
ren-rm cognitionem neminem

'scientia
bonae d
duplioi
nunrerorun. Si quis etiam

Awulht'

Prin

ntia

tat,
Si et
dialecticam'
solam
aut
nunreros optime noverit,

infinitum est, tantum perfecte sciat quid sit unut

numeris, quantumque valeat; nondum in illa summa
sed in iis quae quc
sumnroque ordine rerLlm omnium,
.

n
:-:I
^-:passim sentimus atque agimus'-. Excipit enim
eruditionem jam ipsa philosophiae disciplina,.et in ea

plus invenit quarn-quid sit ununr, sed longe altius lol

di*rriu.. Culus duplex quaestio est: una de anima,
de Deo. Prima efficit ut nosmetrpsos novenmus;
originem nostram. Illa nobis dulcior, ista charior; illa'
dignos beata vita, beatos. haec facit; prim"

::'

diJcentibus, ista iam cloctis. Hic est ordo studio

chip sE nu-L

qtie.

346

S. Aurelii Awttstini De Ord'itrc

Sf. Aureliu Augtstin, Despre

Liber

48. Hunc igitur ordinem tenens anima

philosophiae trarJiia, primo seipsam.inspicit: et cui

illa eruditio persuasit, aut suam, aut serpsam esse
in ratione autem aut nihil esse melius et potentius
aut nihil aliud quam numerum esse rationem; ita
Ioquetur: Ego quodam meo motu rntenore et
quae discenda sunt possum discernere ,et co
haec vis nrea ratio vocatur. Quid autem discernendunr
nisi qurd aut unum putatur et non est, aut @rte non
unum est quam putatur? Iten-r, cur quid connecten
est, nisi ,t un* fiat, quantum pot-est? Ergo
discernendo et in connectendo, unum volo, et unum
l

ordinc

Cartzq q

doua'

347

rt8. Aceastd ordine linindo, aqadar, sufletul, dedat de-ac'um

filosofiei7s, se scruteazE, mai intAi, pe sine insugi: 9i, cui acea
invd{dttud i-a demonstrat deia convingdtor cumcd sau el insuqi,
sau a sa, este rafiunea, in raliune, insi, ori nu este nimic mai bun
gi mai puternic decdt numerii, ori cd raliunea nu-i nimic alta
decSt numdrulTn, va vorbi cu sine insuqi astfel: nEu, printr<l anume
migcare a mea, interioar[ gi oculti, le pot discerne qi intrefese pe
cele ce-s de-nvi1at, gi aceastd putere a mea se numeqte ra{iune'
Ce-i, ins5, de discernut, decAt mrmai oeea ce-i gAndit una qi nu

v(
Sed c.urn discerno, purg&tum; cum @nnectol rntefunr

u, in lnc propria errpulantur'

Lapis ut ess.et lapis' t
tlat'
perfectum
r,r.r.rr,
^liqrrid
in unum solidata estnatura
partei, omnisque
"iu.
si una non essetT Q
esset,
non
o.
,r.t
.rUo.e nonne
viscera,. et quidquid
ac
animantis
cuiuslibet
*"r.rb.u
si unrtatls Patra
Certe
constet?
e
quibus
eorum
aliud quam u
quid
Amici
animal.
e.it
.rcr.,
divortium,
magrs
esse conantur? Et quanto magis unum, tanto
sunt. Populu" .lrn Li.'it.s est, cui est peric'ulosa disr
q'.,i.i o, Lr,"* dissentire, nisi non unum sentire? Ex mrl
milititrus fit unus exercitus: nonne quaevis multitudir
minus vincinrr, quo magis in unun coit? I-lnde ipsa
in unum, cun .,s ,rominatrrs est, quasi couneus' Quid
omrris? nonne unum lult fieri cum eo quod amat, et
contingat, unum cum eo fit? Voluptas ipsa non ob ali
delectalt vehementius, nisi ' od amantia sese corpord
unum coguntur. Dolor unde perniciosus est? Quia id qt

ln illa

unum
XTX.

parte vitantur

[Cil.

.li"t

1o1B] erat, dissicere nitirur'

- Ilomo unde brutis praestantior, quomodo possit

ceva perfbct. Piatra, ca

natur&, in trna intfiru-s-a. Ce, arborele, ar ntai fi el, oare, arbore,

de n-ar fi una? Ce, mhdularele oricirui insuflelit gi viscerele, 9i tot

cui in una? f)e unde inseqi intrEeserea-n formi de cui in una este
nunriti fornralie de lupt5 in fbrmd de cui, o cvasi GDuneus'' Ce,
iubirea toati nu voiegte, oBre, s[ devini una cu taea cB iubeqte, qi,
de se-ntAmpl6, devine una? Voluptatea ins[gi rru delecteaz[ mai
vehement Je alta decAt numai pentru cd cor;rurile ce se iubs<:
indesine se aduni in una. Durerea de unde-i mai vdtf,nrdtoarei'
Fiindci'ceea ce era una tinde sd se impr'69tie.

XIX.

Deum.

lirgo molestum et periculosum est, cum eo unum

quod separari Potest.

si fie piatrl, in toate pd4ile ei qi toatd

De unde Le este omul mai prestar,t brutelor; in ce chip ar

puter sd-L uadd pe Dumnezeu'

Este, deci, molest qi pericrrlos a deveni una cu ceea

si

se separe.

(r

poate

348

S. Aurelii

De

Ordinc

Liher

49. Ex multis rebus passim ante jacentibus,

in unarn formam congregatis, trnam facio domum' Ml
ego, siquidem ego facio, illa fit, ideo melior quia facio;i
dr.rlri.,rt est inde me esse meliorem guarn domus est'
non inde sum melior hirundine, sut aPicula; nam
nidos affabre struit, et illa favos: sed his melior,
rationale animal sum. At si in ratis dimensionibus
est; numquidnam et aves quod fabricant, minus t
congruenterque dimensum est? Imo numerosissinrum
Non ergo numerose faciendo, sed numeros col
melior sum. Quid ergo? illae nescientes operari
poterant? Poterant profecto. Unde id docetur? Ex eo
,,r, q.roq,r" certis dimensionibus linguam dentil
palatt accommodamus, ut ex ore litterae ac t
paoto*p*rt, ne[ tamen cogitamus crrm loquimr-rr, quo
Lns id facere debeamus- Deinde quis bonus cantator,
si musicae sit imperitus' non ipso sensu naturl
rhythmum et melos perceptum memoria custodi
canendo? quo quid fieri numerosius potest? Hoc
indoctus, sed tamen facit operante natura' Quando
melior, et pecoribus praeponendus? Quando novit
facit. At nitril aliud me pecori praeponit, nisi quod rati
arimal sum.
50. Quomodo igitur immortalis est ratio, et ego sifl
et rationale et mortale quiddam esse definior? An rat
non est immortalis? Sed unum ad duo, vel duo
quatuor, verissima ratio est: nec magis lreri fuit ista
rlr" qrt* hodie; nec magis cras aut post annum
,."" si omnis iste mundus concidat, poterit ista ra
""ru;
non esse. lsta enim semper talis est; mundus autem ir
nec heri habuit, nec cras habebit quod habet
nec hodierno ipso die, vel spatio unius horae
loco solem habuit' ita cum in eo nihil manet, nihil
parvo spatio temporis habet.eodem modo' Igitur'
i.rrrr.ort.li, est rati,o, et ego qui ista omnia vel discer
vel connecto, ratio sum; illud quo mortale appellor,
est meum. Aut, si anima non id est quod ratio, et

8f.

Aurcliu Augwtin, Despre ordirc

Carteo a

dow

349

49. Dintru mai multe lucmri, zdc6nd, mai nainte' peste totr
sunt
apoi adunate intr-o singurd form1, fac eu. o cas6' Mai bun
bun'
mai
,ir, a*, fiind cd eu fa.l ea este ficutd; 9i de aceea-s
fiindci fac; nu-i nici un dubiu cumci de aci-s eu mai bun decAt
cd
rnsa. Dar nu de aci-s mai bun decit rAndunica sau albinufa'
ci-s
fagurii:
g{
a
doua,
mdiestrit cuiburile
Ef prima-Ei construiegte
tn.i brn dec6t ele fiindcd eu sunt animal ralional' Dar, dac5 in
dimensiunile raqionate este raliunear nu cumva 9i ceea ce fturesc
in apt qi congruu cumPdtat?B? Ba,
. Nu deci fdc6nd rosnritele, ci cunoscAnd
mai bun. Ce, prin urmare) neqtrutoare,
ele puteau f6uri rostuitele? Puteau absolut' De unde se-nvafd
nr,.i Din faptul c6 noi chiar, prin certe dimensiuni, ne acomoddm
dinlilor qi ialatului limba, ca sd lAqneascd din gur6 literele 9i
cunntele, qi nu cug.tdm' totugl, cAnd vorbim, prin c'e miqcare a
gurii trebuie .-o f*'""* pe asta. Apoi, care bun cAntire{' ctriar
iacd neinstruit intr-all muzi< ii, nu custodeqte perceput in
memorie, in timp ce cAnt6, 9( ritmul qi melodia, decdt care ce
o
poate fi i6".,t m^i rostuit? Asta n-o gtie neinvfl1atul, 9i, totuqi'
prepus
qi
de
bun
mai
iu.r p.ir, lucrarea firii. Cdnd este, insi,
,lobitoacelor? CAnd qtie ce fa e. Ei, bine, nimic alta nu i md
animal
f."p.rr," pe mine dlbitocului decAt numai cd sunt
ralional.
50. in ce chip este, aqadar, nemuritoare ra{iunea, qi eu md
definesc o anume fiin16 qi raqionalS, 9i muritoare, totodati? Sau
raliurrea nlr este nemuritoare? Dar unu la doi sau doi la patru
o .a1i(rn)e atotadevdratil, qi nici ieri nu a fost aceast6 rali(unp
"sie
nrai adevdrstd decAt azi, 9i nici nu va fi m6ine, sau peste un an'
mai adevf,ratE, 9i nici dacf, lntreag6 acestd lume se va nimici' nu
este
se va putea si nu fie acestfl rafi(un)e' Aceasta, intr-adevdr'
mAine
nici
a
avut'
nu
ieri
nici
pr.,rr"" aga, lumea aceasta, insi,
nu va avea c,eea oe are azi, 9i nici in insagi ziua de astrizi' satt in
spaliul unei ore, n-a avut so
nu rilm6ne nemigcat, ni-ic,

nu ale in acelaqi mod. Agadar, t

eu, ca-re fre le discern, fie le-nteles pe acestea toate, sunt raFunea'
acel muritor, prin care rnd numesc, riu este al meu' Sau' dac'd

/-

350

S. Aurelii

i De Ordine

Liher

ratione utor, et per rationem melior sum; a deteriore

melius, a mortali ad immortale fugiendum est. Haec
alia multa secum anima bene erudita loguitur, a
agitat: quae persequi nolo, ne cum ordinem vos
cupio, modum excedam, qui pater est ordinis.
eninr se, et ad mores vitamque optimam non jam
fide, sed certa ratione perducit. Cui numerorum

Sf.

Aureliu Augttstin, Despl

od.ine

Cortco a

d'otn

351

folosesc de raliune,
mair[u lia maitrun,

altele le vorbegte cu
care nu vreau a le
pe
eine sufletul bine instruit qi le frdmdntrl.

atque potentiam diligenter intuenti nimis indign

videbitur et nimis flendum, per suam scientianr
bene currere citharamque concinere, et suam vitam

f0f9] iter sequi

se vitio
cum
turpissimo
dominante sibi libidine,
dissonare.
strepitu
51. Cum autem se composuerit et ordinaverit,
concinnam pulchramque reddiderit, audebit iam
videre, atque ipsum fontem unde manat omne
ipsumque Patrenr Veritatis. Deus ma5'ne, qui enrnt illi
ipsam quae aninu est, devium [CoL

quam sani, quam decori, quam valentes, quam

quam sereni, quam beati! Quid autem est illud
vident? quid, quaeso? Quid arbitremur, quid aesti
quid loquamur? Quotidiana verba oscurrunt, et
sunt omnia vilissimis rebus. Nihil anplius dicam,
promitti nobis aspectum pulchritudinis, cuius imitati
pulchra, cujus comparatione foeda sunt caetera' H
quisquis viderit (videbit autem qui bene vivit, bene
bene studet), quando eum movebit crrr alius oPtans

filios non habeat, alius abundantes exponat, alius

nascitr.uos, diligat alius natos: quomodo non rePugnet
futurum esse, quod non sit apud Deum? ex quo neoesse
ordine omnia fieri, et tamen non frustra Deum
Postremo, quando justum virum movebunt aut ulla
aut ulla pericula, aut ulla fastidia, aut ulla
fortunae? In hoc enim sensibili mundo
considerandum est quid sit tempus et loous; ut quod
in parte, sive loci, sive temporis, intelligatur tamen
esse melius totum, crrjus illa pars est et rursus, quod
in parte, perspicuurr sit homini docto, non ob

utotruqinosul huruit al l'iciilor.

51. De-ndatd ce se va fi gdtit pe sine qi se va fi ordonat, qi
rie va fi redat siegi incAnt[tor qi frumos, va auzi, acum, cii-L

vede pe Duntnezeu, qi insuqi izvorul de unde izvorf,qte tot

adevdi(at)ul, qi pe insuqi Tatil Adevdrului' Dumnezeule mare,
care vor ii o"t li aceia, cAt de sdndtoqi, cAt de incAntdtori, cAt

352

S. Aurelii

De

Ordine

Liber

offendere, nisi quia non videtur totum, cur pars'l

mirabiliter congiuit, in illo vero mundo intelligil
quamlibet Parten, tanquam totum, pulchram esse r
p".f""t".rr. Dicentur Gta latius,. si v,estra studia
,r"*oatrr* istum a nobis, sive alium fortasse
atgue comrnodiorem, rectum tamen ordinem' ut hortol
spero, tenere instituenntl atque omnrno grav
constanterque ;tenuerrnt'

Xlt. - Epilogtts hortans ad bttnam ufiam'

52. Quocl ut nobis liceat, summa opera dandai'
optimis moritrus; Deus enim noster aliter nos exaud
.rt., pot"rit: bene autem viventes facillime exaudiei
Rctract., c. Br n. 3)' Oremus ergo, non ut nobis diviti
vel honores, vel huiusmodi res fluxae atque nutan
et quovis resistente- transeuntes, sed ut ea provenii
qr." ,to. bonos faciant ac beatos' Quae votr
ievotissime impleantur' tibi maxime' hoc negoti
mater, injungimus; cujus precibus indubitanter
istam mentem Deum dedi
.rq,r"."orrfiriro mihi
'---:
nroannnam
^*-:-^
praePonam'
omnino
nihil
-:L:l
veritati
inveniendae
aliud velim, nihil cogitem, nihil [Col' 1O2O] amem' I
desino credere nos hoc tantum bonum, quod
promerente concupivimus, eadem te petente acleptu
iu- ,r..o te, Alyii, quid horter? quid moneam?
propterea nimrus non es) qrria talia quantunvrs aml
foatt.." semper parum, nimium vero nunqu&m r
dici potest.
53. Hic ille: Vere effecisti, inquit, ut me
doctissimomm ac magnorum viromm, clrae aliquando;;* magnitudine Incredibilis videbatur., et quotidi

et ista praesenti quae in te nobis

"o.rria".riione,
admiratione, non solunl dubiam non habeamus' ve!
etiam, si necesse sit, de illa iurare possimus' Quid
nobis nonne illa venerabilis ac prope divina' quae i
habita est et probata Plthagorae disciplina, abs te I
nostris etiam pene oculis reserata est (Llb' 1 Re(ract"

Sf.

Aureliu Augustin, Deapre ordine

Caftco a

doua

353

in pafte, nu ofenseazi de alta decAt numai fiindcd

nu e vflzut totlrl, cdruia partea aceea ii este mirabil congru6:
od, in acea lume inteligibil[, insd, oricare p&rte, precum totul,
este frumoasd qi perfectd. Acestea vor fi zise mai pe larg, dacd
etudiile voastre vor fi instituit sd 1in6, gi, precum vi indemn qi
sper, vor fi fnut absolut serios gi constant, fie ordinea aceasta,
amintitd de noi, fie alta, mai scurt6, poate. gi mai comodd,
dreapt[, totugi.
ce ofenseazd

l{X.

Epilogul, indemndnd la aiapa bund.

52. Fapt care, ca sd ni se pelmit6, ne e de dat morarmrilor

bune suprema striduinfd, cdci altfel Dumnezeul nostru nu ne va
putea asculta favorabil, pe binevieluitori, ins6, ii va asculta atohrqor
(Lib. I, Retmct., c. 3, n. 3.). Sd ne rugdm, aqadar, sd ni se arate
noud nu avere&, onon-rrile, nici lucruri de felul acesta, nesigure
qi-nqelfltoare, gi, oricdt opunAndu-se oricine, trecfitoare, ci cele care
sd ne facrl buni gi fericili. Care voturi82, ca sd se-mplineasce
atotdevotat, lie-1i punem, mai c;u seam[, in sarcind lucrarea aceasta,

mam5, prin ale cdrei rugdciuni cred nestrdmutat qi confirm cS

Dumnezeu mi-a dat mie gAndul aoesta ca sd nu-i prpun a.bsolut
nimic gEsirii adwdnrlui, sd nu voiesc nirnic alta, sE nu cuget ninric,
sd nu iubesc nimic. $i nici nu-ncetez sd cred cumci binele acesta
atAta de mare, pe care prin merinrl tdu l-am dorit dimpreund, ttt
una gi-aceeagi cerAndu-I, noi avem sd-l dobAndim. Acum, pe tine,
Allpiu, oe sd te-ndemn, ce sd te sf6nriesc? Tu, care de aceea nu eqti
peste mdsur[, pentm cd a le iubi oricAt r.rei pe unele ca acestea se
poate zice, pe drept, purureat prea pu1in, peste mdsurd, insd,
nicir-rdati.'
53. Aci, el, ,Cu ader,Erat ai reugit", zi@, n rxa'. qi prin cercetarea
de zi cu zi, q( prin prezenta admiralie pe care{ avem noi fa1[ de
tine, memoria atotdoclilor qi marilor bdrbali, care, din cauza
magninrdinii lucrurilor, pdrea uneori incredibild, nu doar st\ n-o
mai avem in dubiu, ci chiar, de-i necesar sd putem jura in favoarea
ei. Ce, altminteri, acea disciplind venerabil[ gi aproape divind,
care, pe drept, ne-a fost finutd qi probati a lui Pltagora, nu le-a
fost ea, oare, aproape deschisi astdzi de citre tine chiar ochilor
noqni (Lib. I Retmct., c. 3. n. 3)? Crrm tu ne-ai indicat, qi pe scurt,

354

8. Aurulii

De Otdirre

'.-Aurcliu Awtntin,

*$f.

Liher

doua

355

lpre marea r.enera+ie, chi

ultarele adevdrului gi de ce
tnr:At, oricAt presupunem qi credem cumc[ tu mai delii incd 9i
altele mai secrete, totugi, sE consider6m noi nu lipsit de necuviinld,
clucd

puternus) si amplius quidquam flagitandum

arbitremur.

tine.

54. Accipio ista, inquam, libenter. Neque emm

tanr verba tua, quae vera non sunt' qttam verus ln
animus delectat atque excitat' Et lrene quod ei nri
statuinus has litteras, qui de nohis solet lihnter
nrentiri. Si qui autem alii fortasse legerint, negue
metuo, ne tibi suc@nseant. Quis enirn amantis
iudicando norr benevolentissimle ignoscat? Quod ar
Fythrgoroe mentionem feciati, nescio quo illo di
ordine occtrlto titri in mentem venisse credo' Res
multum necesstrria mihi prorsue exciderat, quam in
viro (si guid litteris memoriae mandatis credendum
quarnvis Yarroni guie non credat?) mirari et
quoticiianis, trt scis) efferre laudibus soleo (Ibld.),
rLgendae reiptrblicae disciplinam suis audito

perfectis, ii

sapientibus, iam beatis. Tantoe ibi enim fluctus vid

ut eis nollet conrmittere nisi rdmm qui et in regendo
divine scopulos evitaret, et, si onrnia defecissent, ipse

fluctibus quasi scopulus fieret. De solo errim sapi

verissime dici potest,

Ille uelut pelagi rups irmmota, rcsistit;

d

sunt (Aeueld., tlb. 7, vers. 585-5Bg)- Hic fi

disputationis factus est, laetisque omnibus et mu
sfprentitlus consessum dimisinlus, cum iam
luuen fuisset illrrtrmr.

Cartea a

;i linrpezile nrdri ale qtiinl

esse ad[iuc secnatiora, tamen non absque impudentia

et caetera guae lucrrlentis in hanc sententiam versi-bus

ordinz

;( pe deplin, gi normele vie;i

n, Sf Ctrm et vitae regulas, et scientiae non tam iti

quam ipoos danrrtx$, ac liquida aequora, et quod illi^
ms$[lae vensr$tloni fuit, ipea etiam sacraria veritatis
essefit, quslis Bsent, quales quaererent, et brevtter,
plene signi6m.sti, ut quarnvis suspicemr-rr, et credarnud
S,

ultimam tradebat iom doctis, i.*

Despre

am socoti de pretins insistent, acum' ceva mai amplu de la

"

51. ,I-r- primesc", zic. ,cu pldcere Pe acestea. $i nici nu mE

drilecteazi' gi nici nu m6-ncAnt6, incaltea, atAta cuvintele tale, care
nu-s adevf,rate, cAt adevdranrl spirit dintm cuvinte. [ii bine cE am
lrrltirAt s[-i trirnitem aceste scrieri dui ce, indeobqte, minte multe
rlespre noi cu pl[cere- Dac6, ins6, le vor fi citit, poate, 9i al;ii, nici
tle ei nu mie teamd mie sd nu cumva sd se mAnie pe tine. Cdci
cine nu-i de atotbinevoitor iertare erorii de ludecatE a iuhitomlui?
(lA ai f[cut, insd, menqiunea lui Pltagora, cred ci p-a venit 1ie-n
nrinte prin acea nu gtiu eu care ocultd ordine divind. lntr-adev6r,
nrie mi-a sc6pat cu totul un lucruss absolut necesar) pe care la
ilustrul bdrbat (daci le e de dat o oarecare crezare scrierilor
lncredinlate memoriei, deqi, cine sE nu-i dea crezare lui Varo?) il
udnrir qi, precum gtii, il inaltr in laude aproaPe zilnice (Ibid.)" Pentru
cd disciplina conducerii republicii le-o preda ultima auditorilor
sdi, deia doqilor, deia perfeqilor, deia inleleplilor, deja fericiiilor.
Cdci vedea aci atAta de rrari valurile, incAt nu voia si li-l pund in
dec6t numai pe barbanrl care, gi in conducere sd evite aproape
dir.in st6ncile, gi qi, dacd toate ar fi fost de lips6, si derT nd el insuqi
r:vasist0ncd impotriva acelor valuri. Despre singur inleleptul se
poate zice, incaltea, atotadevirat:
fn16

El, ca o stitncd de tot neclintitd a mdrii, rezistd;

qi c.elelalte ce s-au spus prin aceastd sentin{6 din

Lib. 7, vers. 585-589)."

Aci i s-a pus capdt disputei gi, bucurogi qi mult sperdnd cu
to1ii. am intrerupt adunarea, cAnd se-adusese deja lumina
rtocturn6.
rrrultnrdiestrite versuri (Yirg. Aeneid.

NOTE
1

$I

COMENTARII

Altfel: conduce, domnegte, et{p6negte.

2 Subauzi, aci gi passim, dumnezeieqtile,

aqa cum trebuie

si

se

fi

etatomicit in gAndul convertitului Augustin.

'J in ale sale .4n imadttersiones in libros De Otdine, (P.L., t,XL\rI, col. 220
sq.), Phereponus (care se interpreteazd fie el ce aduce rdul, fie cel ce
uuportd greul gi prin care se sulraude Erasm), comentflnd acest pasai, e
de pdrere c5: / LIBRO L Cap. l" g 2. I Quis tam caecus est mente, ut

quidquam in mowndis corporibus rationis, quod praeter [Col. 0220CJ

humanam dispositionem ac ooluntatem est diuinae potentiae,
modemtionique darc dubitet?lThansposita hic est rox rotronrs, quae debet

praeponi proxime vooi diuinae, ut series sit potentiae moderationique

Rationis Divinae, Graece, 6uvofper xci Sroxlior noTou Oefou.
Nenpe, ex Platonicorum sermone desumpsit Augustinus Rationem
Diuinam; de qua Iocutione vide quae collegit Joan. Clericus ad Joan. I, 1.
Benedictini docent decem a se mss. codd. inspectos, in quibus hic ordo

crat observatus; sed male habent rationi, si modo nullum sit in

Benedictinorum notula mendum. Eadem voce in eumdem sensum utitur
etiam postea Augustinus $ 26, ubi lonenorat pulchritudinem Rationis
(nenrpe divinae) cuncta scienlia et nescientia mdiftutntis et gubernantis,
quae inhiantes sibi sectatares [Col.0220DJ suos trahit, quacunque atque

ubicunquesequaerijubet,tdlc* ,f LIB. I. Cap. 1,82. I Darcine-iatdta

la minte incdt sd se-ndoiascd sd-i dea di.uinei putei gi moderaliuni

intru miycarea corpurilon este, in afom ninpi pi dispozQiunii
..mane, al rapiunit?J A fost transpus aci acest cuvAnt al rutiunii, care
trebuie sri-i fie prepus proxim cuvAntuluidioine,ca*ria sd fie: prtenlei gi
rnoderaliunii Rafunii Divine, grecegte: 6uvdper xai Srocr{gel noTou
Oe(ou. Desigur, Augustin a desumpt (: a luat, n.n) Raliunea Dioind
din rostirea platonicilor; locrrliune, despre care vezi ce a conclus Joan.
Clericus la loan. I.1. (Aci ntri nirnic de zis, doar c5, sub loan. Clericus, nu
re asolnde, se pare, absolut ninreni altul decdt... E"asm. n.n ). Benedictinii
de orb

lot ceea ce,

Sf-

358

Notz gi

ordine

Avreliu

de ei' in care era pdstr'

ne aduc la cunogtin[d zece mss' c'odd' cercetate
(raliunii in Dativ' n'n'l dacd' O""tql1
aceastd ordine; dar au rdu rarroni
acelaqi cuvAnt' cu
o greqeald in notip Benedictinilor' De
".t" "i"i folls.ye mai apoi Lugustinchiar' $ 26' unde
pe tutte' stiut
tlivine) odoiandul* gi gu.oerndndu-le

**"r"
ilr,lli:(,il,il
'iiTiir'i")""r&",

"rrrusd

'rriund"

'

TiiT::tl

si'i o"og" la

"ini

i" lacomii sdi umdritori' ori

fte cdutatit'"
Porunceyte
villei
.o.,o despre
desnrc starea si
-l ceva
Ql dotarea vt[et
spune, el,
Canalul respet;tiv ne --.'--

L-zicd, o
V'erecundus. [i.r,
"ar"-'"-s
roman al cuvAntului

vill[ in

toatEr

regula' adicS' in

sen

rt'

in dialogul (hntm

maibogof
Aga ad litt., altfel: maiavufilor' maiinetdrifilor'
l**:
Animaduersio:2*
q'
Zi"",.i;r;;" "ti", i., u""t"
?",?!:::,(';
xlu,;i. ttO ,q.), u""hji Phereponus: / CIP' 3" $ 6 / tvam et tPse

rr Altfel: vdndtor.
12
Ni se invedereazd qi aci una dintre posibilele trepte ale trecerii lui'
Augustin de la gdndirea pagAne h gAndirea cregtind.

r't Altfel, ad semsum:

S{Antul Augustin respingea orice {el de divinalie profanii.

rr Ad litt.: atotvila bestiufi.
1' A.ga
rq

stria etimologic; altfel: neputinfa.

Nu qtirr\ din picate, ce va fi insenur0nd acest tumulb (r5scoal6!?:

revoltA!?).

;;;;

:::::':

Augustin.

lili"""pi"..utrp."'-'lo"i"t'-luiid"*'q"lL-liT:t:1]"f*:fl:l
fiebat ut, clausis Ii
ilffi;H.",;i""I".' o"i in Itiia rariores; quo
Viderint doctiores' a
fenestris, tenebrae essent in conclavibus?
,f Cap.3, S 6./ Cdcisiel,culcatinpatu
neqtiind, intrucdt eraintunerb; cee
noi IaYlC..t.u)
I,UL
drt..!u'or
ur
cu necesitate chior Si maibdno1ilar'l lqavorDeqte Srdl'
O, dacd si, in gralia posteritagi, "'h'ieYC":9:
li mullime de pi
I'Li"a era
sau

ii

il;;;;nc'
il"r-i,"i"l';il;il
: c Ae micd. transpa*":et
r-^
^i

t:|i?:,::t**

:T Slii::::,:::

11
lunrina lunii qi a stelelor; de unde
de lemn, sd fie intuneric in conclat
dacd bine asum6ndu-gi grt
Vadd mai doclii. Atdt Phereponus, nu-qtiu
cate celea qi se qi face ci
alte
intrucdt el a uitat, se vede, d.,o4* 9i de
inlelege fina ironie a lrri Augusttn'
('
Progternut ar fi zis bdranii noqtn'
r E exprimatri, qi aci, intAietatea filosofiei fald cu url anume 'en

ave

poezre.

Altl'el: locuire.

lui Trygelru
Suhauzi: a ap[rdrii, care ii re'vine lui Licenliu'
deci, partea acuzirii'
e

in miezul filotofiei.

r' Altfel: prea departe.

15
Ad. Iitt.: llterelor.

lqui

q".a in ltalia etiampecu"niosis prcpe necesseest'/Sic

i r,,., * r'o ru m' Utinam tiil"l i^ g:*1:T
An'
h;"f;;;;;Ii.li., -e' poti'.ts quam alibi'-in-t tenebris iacerent'

t,,

Academicos, Lincenliu avea rolul de a aplra

sentintele academicilor.

nobis nescientibus; emnt en

eodem
"i-"ir""conclaui lecto suo cubaru uigilabat'

359

16

^ -ra^ -A n r a

ammtorii

z' lmpotriva unor astfel de juruinle se va ridica mai tArziu episcopul

21
Ad litt.: erudifia.
2 in original e ouflete, dar

aga

nu poate fi redatd imaginea nunfii.

zr Recte: eufletele.
2' Orice va fi zic6nd negtine, eu vdd

intreagl aceastd sceni nu lipsitd dd

in sinrbolismul ei, o interpretez drept o imagine a unui
mod anume al convertirii, fie ea qi mrmai a lui Licenliu.
f,i Suhauzi, more latino: prAnz.

intenlii literare,

gi,

26

SuLrauzi c6nt, dupi cutuma

cAnt din marile opere poetice.

editirii in

cAte un volutnen a

fieoirui

2?

Aqa stria etirrrologiq altfel: conduc6torul, c6l6uza.

o Al"g, aci gi passim, acest cuvAnt, intm<rAt el cuprinde, mai hine dec6t
oricare alnrl dinaria sa sinonirnicdgi analqgicS, sensrlgandirii

Subauzi' Licenfiu.

'il T6bliple @r&te, apaqindtoare unui intreg ceremonial al scrisului.

3r E vorba de cutuma romani a salutirii zilnice, printr<r ceremonie
bine determinatd, de cdtre inlbriori a srrperiorilor. Dupn strdrnutarea sa
la Milnn, ar:est obicei ii ripea mult din timpul pe care voia sd qi-l dedice
shrdiilor.

Notc Ai

ordinc

Aurelht

360

u Iatd cunr, in ale ssle Animadtrcrsiones in libros De Ordine'

XL!'I, col. 220 sq.), lui Phereponus nu-i std in teacri aculeul gi,
nunrai in parte greul, zice: f Cap. 11, $ 31./ Vir et ingenio a

elt

ipsis insignibus muneribusque lortunoe et, quod onte omnta est, n

Theodoru\ quem bene ipsa [Col. 0221AJ nosti, id
)**ttoii"timus
'ut
posteros, nullum genus hominum de litteris nosttol
et
apud
et nunc

temporum

iui.

il Cdrticica

(P'

conque,atur./ Vellem exstaret opusculum Ttreodori

XI-V[' col'
din frAie:
pana
greul,
220 sq.j, Phereponus cam scap6, nemaisuportAnd

Bdfuatul,

libros De Otdine, (P'L', t,

LIBRO II. Cap. 1, $

ingenium... cum antea

perspereram, tum oeto tn

libellum contuli, tanta

philosophiae oideretur.l Si haec i

inter Advocatos sedis praetorianae in Italia, praefectus fuit parti

tum parti Macedoniae, deinde quae*or satri palatii, Pot conres s{
largitiomrrn, ac tandem praefectus praetorio Gallianrm anno 380.
hoiorib,rs dt'.functus ad vitam privatam rediig in qua scrifiendis v
opusculis ofxrram dedit. Quo intervallo, circa amum [Col' 02218] '
Augustinus lraec scribebat. Ad anrpliora deinde munera perveni
a#Uit Albemus Rubenius in libello ante& memorato, adici: ,/ Capl
31,.1

361

Despre uiapafericitd.

s Aci, in ale saleAnimaduerciones in

@runbrii

qi

pin talentul

inndscut, gi pin elocinyd, pi pin

ceea cei mai nai'

tu tnsdpi il cunogti
cclre
Theodor
toate, prin minte, atotprestantul
Pe
nici un fel de oa
urmdkxue,
gi'n
genemliile
acum,
tncdt,
si
face tuta,

insemnele stdrii sociale, 9i prin darurik so$ii,99

sit nu se pldngd pe drept de scrieile timpurilor noastrc'JLgvrea sd i

iveald opuscJui lri Theodorus despre Originea gi natura lumii, c
zice de &tre Ol. Salnrasius, in pref. la Anrpelium, cd zace in biblioteci.
el s-ar putea intr-adevdr inlelege dacd, aci, ceea ce eu PresuPun
poate. Augustin il aduleazd, dupd cutunra timpului siu, in-carc, dt
?ost, ele, .-,rrd"nu, vreodatd, laudele inrodice, au fost in uzul vulgar: A
Theodorus, cum militase intre advocalii scaunului pretorian in Itali

fost prefect pn4ii Libyei, apoi pd4ii Macedoniei, mai lpoi chesto4
pa"tut"i sacru, apoi comite al visteriei imperiale 9i in fine, PTt"{
p""aorirl,ri Galiiloi in anul 380' incheind cu aceste onoruri s'a reintc
viala privati, in care gi-a dat silinla intru scrierea variilor opusolle' in
interval, cam in anul 386, Augustin le scria pe acestea' A aiuns apoi lS
mai mari insircindri, precun ne va da de-nfeles Albertus Rubeniuc

cirticica mai nainte amintit6."

s in timpul intreruperii acesnd dialog,
Academicos.

a fost

continuat dialogul

,"." ,ro, Posset, imo. forte laudaretur' pietatis

rg.rrti.rrr, r'ituperari

enrditum
,r"r'sa. Sed haec nescio quomodo rtri5e.e sustinuerit ad virum
Monnicae
illa
e'ximia
ubi
Vita
beata,
de
praesertimlitrbi
cum
otque edere,
facile
i"frrorr." l"grrrtr., edendus etiam esset' Eum enim si quis legat'

in
inrJ[igo 1Clt. ozzfCl filium prae amore matris ingenium invenisse
nunc

v".biJbo.r"" urrrr.,.1,rod alii non facile animadvertant' Quae mulier

paulo liberalius educata tali& et meliora etiam

oaic* ,7 LIB. IL Cap'

al

1,

l.l

cdrci ingeniu .,.t1 obseroasem

Erc dimpreund

pintr<t conoiel

diligentd considerare ; atunci, insd,

lucru neinsemnat... Pe care am adu

ordtat mie mintan ei" indt nu mix

Dacd Augustin i le-ar fi spus acestea maicii sale

intro disculie familiara,

n, prra"Jfi absolut deloc. vituperat, ba, dimpotrivi, era liudat foarte' pe

gi
,noii*,I pi.tagii. Dar acestea nu Etiu in ce mod le va fi suslinut a fi scrise

puhlicate [a un b
,fericitd, unde pot
rrore publicat5. In
iubirii faP de maica sa, a gdsit, in
rure al;ii nu-l iau atdt de ,I9o. aminte Care muiere un pitr mai liberal
tducat[, vorbintl, ea,acune, ceva, nll lasi sd se vad6 unele de acestea satl
r:hiar gi mai bune

?'

curat romAnegte, fdr[ roat' Traduc totugi aqa' ca

lrl mr{ menlin i., sf.ra etimologicri a argumentaliei augustiniene; altfel:
:h

nu

Ar tretrui

sd spun,

in afara ordinei.

'rr

Altfel: s-a ficut.

Altfel: nu Eimte deliPoa.

t'
De-acum, in ale sale Animaduersiones in librcs De Ordine' (P'L''
pana
rdu'
de
aducltor
rdloieqte'
iqi
Phereponus
sq.),
220
XL\4, col.
uid sil
irnpotriva defi.,(iil c'., l Cap.- 2, $ 4. 1 Defni e r gd, inq uam, s i pkx:et q
't"

Sf.

362
esse cum

Notcr;i

=-...

ord,ine

Aweliu

amentarii

363

Deo... Odiego, inquit, deftnire'J Ltsi huncet supenoren't

[s.;"il"-def

iniiionempauloaccuratio1emi11..............11::f

-Tj

certe
d&..iptiorr". rhetoricas, re descripta saeprc obscuriores aut
im;
locutio
est
qu-ae
ob*ur*. Exempli cau sa'esse cum Deo'
r"
"tti
Deum'etc'
intelliqere
alut
ob.",..q.I"firrin:u a beo odministrari,
"t
hodie conscribillarentur, et in publicanr lucem protruderentur' I
rn&nes arl
emditorum plausum non ferrent, uti nec innumerae
t"o
opuscula.scatent'
haec
quibus
iizilol
L---'-1lt Y:--""-:,o.:
llsaeculunr'Plus
multo fiebant? quam res ipse; quo vttro et nostnrr
lalorat, adic6: -/ Cap' 2' S 4 I
rarf rrl
etiamnrm
essei, Ef,
EwEf

p"i

"D:!
"pi".a"^
"''Mic'
|i" "r^"*,a" tri ploce", zic,,c'e-nseamndaficu Dumncau
'ii"",",.tu i"ii""""'."lDardal citeqti cartea aceasta !i pe ce-a dinainl
oDtalrl(luIII

pdsesti nici o definitie cAt de

cit mai ecurat4 ci numai figuri ret

il;;

ca
mai obscure dec6t lucnrl definit sau desigur tot atet

-Omul

eete animal rafiional muriton

o rostlre rmPl
obscure. A fi cu Dumnezeu, de exemplu, care-este
$tu a'L
Dumnez'eu
citre
de
.l"finiti
a
fi
odministrat
^[.--,ri -"to
astdzi nrAzgdlite unele de-acestea 9i ar fi
anfd nu o oh1io" aplauzele invd{a$lor; 1
deqarte de csre colciieaceste oPuscule' l
argqii
nenumdratele
nici
;;;i;;." f6ceau "., ,r:..,it l mai multe vorbe decit lucrul insuqi; vi
dorit' 9i secolul
care se muncegte incd, mai mult decAt ar fi de
cuwintele
de
absurd.sun6
cdt
Dar,
Atat, d""i, Deriuaducitorul'
'[ar"sti
d"fi"iSie cdt de cdt m'ai acuratir,lie 9i numai fapfl cu
ni"i' o

{) Subauzi:eervitorul.
{1

*2
"3

Subauzi: TrYgeliu 9i Licenliu'

Su.bauzi: valabil.

Onoramil, adicd'

e Subauzi: Protec$ia, Patronajul'

"5 Subauzi: lnfelegere.

se gArbovegte' in ale
"6 f)e-acum, pana lui Phereponus
1ni^nrltpr*iotre.s in libms De Oiine, (P'L', t, XL\rI, col' 220 sq')'
al6: / Cap' 4,5 l2'l Quid sordidius' quid in
pestibus dici

pbniu's merctiibw, lenonihus' caeterisque lnc

potesZ;ufet meretrices de rebu's humanis' turbaueris

'libidinibus.i Itaque recte faciunt, si Augustini iudicium seqt

praEtet
et principes rlui lupanaria esse patiuntur; nam
legislatores

'r Strict etimologic. aci 9i passim: deforme'

$i aci, pleonasmul este figrrrd stilisticS'
"'Aluzie la Zenobiu.

'B

,, i. se.su1 strict etimologic: pune, trimite in fafa.

"1 Altfel: intenfiunea.
t'2

Aqa strict etimologc; altfel: contoreioneazd'

:;r

Autoritate

1i-a gi c66tfuat,

qi ra$iune, cuplul definitoriu g6ndirii augustiniene cnre

in timp, autoritatea, 9i gi-a qi invederat raliunea'

Natc Si

Sf. Aurcliu

,oemuocat.Plura hac de re veterum testimonia vide apud

Claud' Salmasium
Ioan. a Wcruer in tractatione de PollT nathia ' @P' 4'et
Cap'

**,o

n Ad litt.: cunabulele.
altfel, subauzi: dorinfe'
"- Ag., stria etimologig
s Iardqi, in ale sa]e,4n imadwrsiones in librcs De Ordine' (P'L' t' )
animctlium
col. 220'sq.), Phereponus: I Cap' 9, $22' | .Aeriorum

,fi

lira

$
destul de n

Irrl"rio.i,

*1J".^""i ldemoni r.,.a1i;' n"tpt" sentinla platonicilor qi despre

nahrral*
d;;i"., i' Oqit" d".p."ir*., despre filosofia
lui Scrcrate."
;r Ad litt.:

librarilor

Ei

calculatorilor, pentru care nu exist6

p.op;i i.r.o*6ne9te, intnrcAt invdptonrl (dascdlul) este gi una' 9i

'* invdlarea scrisului 9i citittrlui'
il Ne spurre, iat6, mai pulin uituc,-i1 ale sal3, Animadoersiones in
cn
1 n1
De Otdine, (P.L., t' XL\4, col' 220 sq')' Phereponus

'/

descoperite (prin litere 9i frgurile numerelor) s-a

a
intfilitoilor Ei calculatorilor' precum o anume
profesie
ndslut cuntxcula

copildrie a gmmaticil

ea, trrsd.

pe care

in

greceSte,

P carc Varo
nu-mi aduc,

unii tradu

lib. III de

l/uptrs

mi-a atribuit mie numele, 9i, deqi

inv616turd, precrlm la greci eram
ntunci mi-a dat gi intflistdtitor qi

lpcpptrrtortxrtg' / C"p' 12' $

;;;lr";|rt'1, iar invdlatorul,
et figuris numerorum)
a;ii;t drrobui r.p"rtrs (litteris.
:::,:::
prcfessio, uelut quaedam gummotiute..infa'

iib*rb*^ ", calculanum

q""^ U"-" littemtionem'ncat,

firr"rn notarunr in Pallium [Col' 0222D] Ternrlliani, adic&

iz, g aS I Prin corc doud,

vocant, seu aliyllia' quacunque

p.""ait" ."tt, quales sunt dii illi inferiores, fCoL O2228]-*t11:
'i,
ponebant. I{os cacodaemonas esse interpretabatul
^...
D" sententia Platonicorum sat multa Apuleius, in libris de
e,!-z-z I tn+1fl
Philosophianaturali, etdeDeo &rcratis, adici:,,/ Cap'
numesc
lrirc sau ona
i;;r. . trrsuJt4itetar trtz'luhuhilPlatorucile
sunt zeii.
cum
(anima)'
sufle;t
cu
; ,;";" nL "L sunt inzestrate
interRret3
Augustin
aer'
in
il
puneau
al r5ror l[cag

fallacia, eic.l Pl*orici

365

@menra'rii

Craece autefit quomodo

"Pp:::*',
doctor
lZrtt't" p
fr6'fPc
fPoF[att
\ -.--' drd11etrpc'
r.-r--1
.,,
*li"&rol,roiort) Tparrpotxfrg te &tdreatfpog
*p-tpln^*s trrig Tpopt*tiottxr]v xclroist: icrtbere et-!-A

Isidorus O"rg. lib I" caP- 3: InceP

literele comune, pe care le urmeaz
despre
Varrc o numegte'literaliune. IUai multe m'Hrnrrii ale r:elor vechi
4' qi
cap'
Polynathia,
rutrcst lucru vezi la Joan. a Vower in tratarea despre
"
Tertullian'
lui
claud. salnrasium sub finele notelor la Pallium-ul
oin fine, in ale sale Animaduetsiones in librcs De Orjine' (P'L'' g XI'VI'
a qua
rnl. 220 sq.), Phereponus, [Ibid., $ 37' Hrsron'o'] Non ea intelligenda

wcl
smmmaticae eit imperfectae, guam nonnulli cont'ertentes
o'-'
ru-9:
"gro^^oti"ti"om

,(oucrsr. vide cl. salmasium ad tinrlurn solini Polyhistoris. sic nomen

historiae p

il"**li

rnp. 1, $ 1,
(i8re sunt
filologia. ai cdrei inv61a1i sunt numili Fo-lihistori, de unde Alexandru
cum
Pcrlihltorul, Apion PolihLtorul, C' Iulius Hyginus Po$tristorul' caqi
la
Salmasir'rm
Cl'
Yezi
et
losoror
no).r-r
'
mi
&nd
;.. t""f,"g,iutorul

N)(xtnt.[Col' O222C] Martiarrus C"ryT

sic grammaticam loqtrentem inducit: F

".pf,if"logiae,
rlioor in Graecio, q"od fpolr pt\. tinea et1p'yqtu' -litteye 1t

*iiiqu" "i, nttibutum iitterarum formas prop.iis ductibw lineare' t

mihi Romulus litteraturae nomen ascripsit, quamuis infantem
litterationem oaluerit nuncuPare, sicut apud Croecos Tprrpp

* *"'":?:::::
primitus uocitabar, tum et
t"*"*rU.lsidon
-antistltey.ded;1.'
Pimonlia gyammaticae aflis lilt
rs

Orig. lib' I, cap' 3:

"T*iun", "ristunt,

quas

librar[i et calculatores sequuntuc unde et

^i

crrnoa4te're
titlul Solin Polihistonrl. Aqa, numele istoriei pe'ntru care anunre
1'"
t'ste folosit de Auguatin, lib. II de Musica, cap' 1, $

366

'-

Aureliu

AItIel: puls.

61

e Altfel hemistihuri.
a dialogului CI
Faptul crl se faoe aci o aluzie direct6 la cartea aneia
acestor o[
genezei
treptele
reconstituim
si
mult
*olJ*i*rne aiuti
il Este vorba aci de gdndirea apofatici despre Dumnezeu' l
63

6 Ad litt.: ingeniu.
6 Ad litt.: atotingenios'
Subauzi: idei.

67

Subauzi: Prin cutuma neaurului'

Ceivechi ntl
Solecismele sunt, indeobgte, greqelile de sintaxi'
*t".i"* 9i o alc6tuire nepotrivitA gi lipsit6 de propor{ie a pd4ilot
@

discurs.

alte limbi'
Barbarismele sunt orvintele lrnprumutate din

rc

.op-ar"i.ro*."r.,

pe deplin in linrba
9i care nu sunt asimilate

in

fost imPrurnutate.

fuit [nralum], utnun sub conditione Dei fu:li:

dacd va fost, el' Tu nu eub cond
tra"f] " t"., dit totd"*,,ttu,
(in consewaliunea' in adnrini
in
pdstrares
altfel:
ilrrnrr.*r-,,
?1

..et, si senrper

n""-"** ""r, doi &eptul

u

romAnegte:

ti

in mf,na lui

A sulletrrlui.

rrudoar thec
Toate cele enumerate aci de c[lreAugustin apa4in
general' ci
in
creqtine
filosohei
ci pi frlosofiei creqtine, 9i nu doar
cardinei filosofi ei creEine'
?3

?' Su.bauzi: unitstea, unimea'

m Dincolo de etogiul filosoliei, se subaude, aci' strict etimologic:

de infelePciune.
Ritmul, armonia, care subsumeazE ordinea'
? CuvAnnrl este unic aI lui Auguetin; intmductibil'

?6

fr Altfel: dimeneionat, (almisurat.

p Ad litt., aci passirn: atotarnoniogi Btotlitmic'
9i
m Altfel, modul, m6sura.
8r Subauzi, vederea.

in

sens strict etimologic;

82

Aga

81

Subauzi: idee.

aldel dorinfe'

S. AURELII AUGUSTINI
HTPPONENSIS EPISCOPI

DE QUANTITATE
A]\IINIAE

I-IBRI UNO

SF. ATJRELTU ATJGUSTIN

EPISCOPUL HIPPONET

DESPRB CANTITATEA
SUFLETULUI
O CARTE

NOTI INTRODUCTII/A
Despre dialogul De quantitate animae afim din spusele
Sfdntului Augustin,' din Retrcctapiuni:
f. in aceeagi urbe am scris.rr
1. In eadenr urbe scriPsi
dialogum, in quo de anima multa carte.. irr care se cerceteazd multe
quaeruntur ac disserunn'rr; id est, gi se discutd despre suflet, adicd,
unde sit, qualis sit, quanta sit, cur de unde este, cum este, cAt este,
corpori fuerit data, cum ad corPus de ce i-a fost dat corpului, cum
rrnerit qudis efficiatur, qualis cunr devine cdnd va fi venit in r:orp) cum?
obscesserit. Sed quoniam qusnta dupd ce se va fi depdrtat. Dar,
rit, diligentissime ac subtilissime fiindc6 s-a disputat atotdiligent pi

disputatum est, ut eam, sl atotsubtil cfu este, ca si ardt6m, pe

nu este de
Possemus, oster.r"."*r. "6ryrcrnlis cdt am putut, cd el
quantitatis non esse? et tamen cantitate corporali, gi totuqi este
nragnum aliquid esse; ex hac una ceva mare, de la aceatd unicd
inquisitione totus liber nomen inchiziliune gi-a primit numele
occepit ut appellaretur' de Animae intreagd carteai ca si fie nuniitl
quantitate.
2. In quo libro illud quod dixi,

omnes artes animam secunn

atlulisse mihi oideri; nec aliud
quidquam esse id quod dicitur
rliacere, quam reminisci ac
recordari (Cap. 2O' n. 34), non

despre cantitatea sufletului.

i are mne, fopdl ui o m zis

mi
se pare cd erlletul aadu dt
od rnie
sine toate artelg 6icti nici nu este nimic
alta mea ce se numeye a lu+rndptrd
decet aai anrinti qi aqi rcflminti(Cop,
2. n

20, n.34) nu tnebuie

l',"t asfel,

ca

fl

tic accipiendum est, quasi ex hoc cum dintnr a@asta +ar apruba cd

approbetur. animam vel hic in sulletul a ndiq fie

aci, in alt orp, fie,

nlio corpore, vel alibi sive in alnmdq Ee in mrp, 6e in ahra tupului
tlorPore, srve e.xtra corpus' gi cri ceea ce, innebat, rdspunde, r:trnr
aliquando vixisse; et ea quae nu ra Fmd{at aicl ra Frnrep dinainte,
interrogata responJet, cum hic in altd riap. Se poate, intr-adevfti

372

Sf.

non didicerit. in alia vita ante

didicisse. Fieri enim potest- sicut
jam in hoc opere suPra dixinrus,
ut hoc ideo possit. quia natura
inteltigibilis est (Sup.e c. 4, n. 4),
et connectitur non solum
intelligibilibus. verum etiam
imrnutabilibus rebus, eo ordine
facta, ut cum

se

Notd introduttiud

mntitatea sufletului

Aureliu

ad eas res ntovet

intAnrpla, plccun am man sPusro

nainte (Sup. c. 4, n. 4), intu
operd, ca de aceea m 1rcatA Pe

frindcA este din fire intefuibil (:

din firc puterea dea inlelege; este
6rc i4elegAtor) 9i este in mnexiune

numai cu inteligibilele (
toarele), ci chiar qi cu
imutabilg fSort Prin acea ordine,
c6ndse migcn pe sinesPre aode

quibus connexa est. vel ad cu oare este @nex, sau irrtr-r sine
seipsanr, in quantum eas videt, in cAt le vede
Pe acelea, intru
in tantum de his vera res- rdspunde adevdrate desPre ele.'
pondeat. Nec sane omnes artes

eo modo secum attulit, ac secun

desigur, nici nua adus,inacel

sine acele arte qi nici nu le ale

or
habet: nam de artibus quae ad cici despre artele care fln de si
sensus corporis pertinent, sicut corpului, precum multe

multa

medicinae,

sicut

medicinei, prmrm toate ale

astrologiae omnia, nisi quod hic nu poate spune dec6t nunur

didicerit, non potest dicere' Ea va filnrElat aici. Pe acelea, insa,
vero quae sola intelligentia capit, le peroepe prin singuni inteli
propter id quod dixi, curn vel a inlelegerea), din cauza a ceea oc
seipsa vel ab alio fuerit bene spus, c6nd va fi fo* bine i
interrogata, et recordata de oire sine irm.rgi, Ee de ofltre
resprtndet.

3. Alio loco: l/ellem, inquam,

qi

rdspurde amintite.
3.

in alt loc: ,4 q orea sd zie

hinc plura dicere, ac nreiPsum multe de-aci, gi, tn timP

con.stringere, dum quosi tibi coasiinstruiesc Pe tine, sd
praecipio, Ltt nihil aliud agerem constring pe mine tnsumr sd
cluam redderer mihi, cui me absolut nimi.c alta decdt sd nti
matime debeo. Ubi videor dicere redatt pe mine mie, cuii mit
potius debuisse, Redderer Deo, mai cu seamd. Unde mi se
cui me maxime debeo. Sed trebuia sd zic mai degrab6: sci /
quoniam prius sibi iPse homo rcrlau pe mine Lui Dumnaeu,
reddendrrs est, ut illic quasi md datorcz mai cu samd. Da4
gradtr facto inde surgat atque insuqi trebuie si qi se redea Pe
attollatur ad Deum, sicut filius insuqi sieqi, ca, Prin cvasiPasul

din De

Tt

initate:

373

374

'. Aureliu

Nottd"

wntitatm

375

intrcdudiwd'

face, incaltea, aceasta numai cu

inteligibile, incAt, bine
lucrurile
ad
quamque
quod
Iespondeat
ut bene interrogatus quisque

Lib. Xil, Caput Xl4 24.

Lib. XtL Caput XY.24- Contm
reminiscenlei
et
Platoniciene
reminiscentiam Platonis

Potest,

au udit, aicq qi mai nainte sE

hominum, et antequamrsta corPore
corpurile acestee qi de aci este
ggrerent: et hinc esse quod ea quee
cd cele ce sunt invElate sunt
discuntur, reminiscuntur Potius
degrsb6 ramintite crmoeolte,
cognita, quam cognoscuntur nova'
sunt cuno5cute nor'
Retulit enim, Puerum quemdam int-adl'6r, cd un anume t6nEr

vidit in corpore constitutus.

numai cu cele pe care le-a vizut
[0o1. 10f2] aut eis quae noverant
corp, sau le di

nobihl l
Pythagorae. Unde Plato ille p,ttwgo reice. bunde
strdduit
sa
filosof,
celebnrl
persuadere
ptrilosophus nobilis
o.uncd slletele
conatus est vixisse hic aninras perqredeze

nescio quae de geometrica

tntrebat nu gtiu ce desPre

interrogatum, sic resPondisse, a rdspuns astfel, ca qi cunr

tanquam esset illius peritissimus atotprioeput inru acea disciplind"
disciplinae. Gradatim guipp atgue

artificiose interrogatus, videbat

quod videndum erat, dicebatque

tnuebat treptot gi o.r mult6 artd'

oeeaceeradevdzr-rt qi

ce vedea. Dar, dacd aceasta

quodviderat. Sed si recordatio haec amintirea lucrurilor mar
esset rerum antea cogrutarum' non o[rosorte, nu to{i, desigur' 9r ru

utiqueomnesvel Pene omnes, cunr departe to1i, dacflar frtntel4i

illo modo interrogarentur, hoc mod ar fr<r stare de aceasta
possent. Non enim omnes in Priore toli au fos i,n viala anterioara
vita geometrae fuerunt, cum tam cunr sunt atdt de rari in
rari sint in genere humano, ut vix omenesc incat desbia Po&te fi
possit aliquis inveniri: sed potius rreunul' dar e de crezut mai
credendunr est mentis intellectualis cd naurra minlii inleleg[toare a
ita conditamesse naturarir, ut rebus astfel zidit6. incet sE vadA" Pri

intelligibilibuE naturali ordine,

disponente Conditore, subiuncta sic

anume hlmind sui g'erreris i

astfel de lucruri, care'

ista videat in quadam luce sui dispoziliunea Creatorului

le

generis incorPorea, quemadmo- ordine frreaso6 $fiiunde

duPd orm ochiul
dum oculus carnis videtquae in hac i4deg[toare,
hrninh
amastd
intnr
le
vdg
cuius
corporea luce circumadiaceng
cirei
inconloar{
careJ
pe
cele
est
eique congruens

cSrei
prrrtinet disciplinanr. etianrsi eius intrebat, negtine r'6spunde care
dac6
este
chiar
ii
apa4ine,
discipline
lgrrarus est? Cur hoc facere de rebus
face
no
asta
pe
De
ce
ei?
Poate
:onsibilibus nullus potest, nisi quas funanrl
nimeni crr lucn-rile sensibile, decdt

ht,r

cormituit inuu ar:est

Itrtlicantibus credidit, seu litteris
creza.re celor ce-i spun cd le-au
ttrriusque, seu verbis? Non enim
cunoscut? ori scrierilor cuiva, ori
lrrquiescendum est eis qui Samium
nutrebuie si li se dea
ctrvintelor'i CEci

l'ythagoram ferunt recordatum incrrviinpte ce)or ce spun cd Pt'tagora

ftrisse talia nonnulla quae fuerat din Samos qi-a amintit unele de
cum hic alio iam fuisset acestea, pe ca-re le-a experiruentat,
nonnulloc narrant c6nd a fmt, aici, intr-tur alt ollp: gi a\ii
ejusmodi aliquid in suis povestesc cd neqtine allii au

Fxperhrs?

ln r:.',rpore' et alios

rlii,

Itx:ntibus passos: quas falsas fuisse

erperimug in somnis, quando nobis
videmur reninisci quasi egerimus
Itut viderinrus. quod nec egimus

rrrrnino nec vidimus; et eo modo

uffectas esse illorum mentes etiam

rlrribus curae est de revolutionibus

Irrrimarum falsarn opinionem ad

rlrrcipiendos homines firrnare vel
nrrere, ex. hoc c,tniici potest, quia si
vure illa reoordarentur quae hic in

nliis antea positi corporibus

viderant, multis ac pene omnibus
irl rnntingeret: quandoquidem ut de
vivis mornros, ita de ntortuis vivos.

creatus. Non eninr et ipse ideo sine

llrnquam de

solis rebus intelligibilibus id fieri

f'ost anrintiri
false, pe mre de cele nrai multe ori le
e.rperimentdn in vise, c6nd ni 6e psrrc

cd ne amintim ca gi crml am ficut sau

am vdzut caea ce nici n-am fdcut nici

nu am vdzttt: qi, in aest mod, Prin

qi
vigilantium, instinctu spirituurn incitarea spiritelor maligne
este
s6
grii5
a
ciror
ingelbtoare,
nttlignorunr atque fallaciurn,
insim6nteze sau sSfirtdreavi, spre +i

lucis capax

ia foc crear capace gi congnrent er.

nu qi el disceme f6rd mBgistru
magistro alba et nigra discernit,
gi negrele, fiindcd lea cunoscut
quia ista iam noverat antequam in
pe aaestea mai nainte si fr fost
Denique cur de
hu" ***
int'u acesstA came. De ce se
"."uotr-rr.

erperimentat ceva de felul aoesta cu

ltremorias, quales plerurnque ninde loruqi: care au

intr-adev6r gi le-ar reaminti pe acele

ce le-au r.dzut, aici,

mai nainte, puEi in

alte oorpuri, eoeasta li s-ar intAnpla

multora sau aproape tuturor: din

moment ce ei presupun c4 Precrln
starea de v'eghe cei rc
dornl gi din cei e dorm cei in starea

vigilantihus dintru cei in

rlrrmientes, et de dormientibus
vigilantes, sine cessatione fieri
illsplcantur.

ingela pe oameni, falsa opinie despre

reintoarcerea ulletdor, au fos afedatc
nrinlile lor driar in *are de veglte: ceeB
ce se prate deduce din faptul cd, dacd,

de veglre, aga pot fi fnorp, f5rn-ncetare,

dintru vir mo4iiEi dintru nro4i viii.

376

Sf-

Noti

cnntitatea suflctului

Aureliu

377

intrud.ttctiwd

animoe sunt'
Cr-rnlncutorii dialogului De quantitate-

Er.,il;';i

A,rs,r",i,'' Eiodius'

*:'-0""^*

II"**":1'

"iT".y
(din 3967' PT6^1"
de Uzala. din Afnca proconsularh

amicul clin iunele -al SfArrtul,ut oTqTi'1;

\'6
ni s-au p
"i.-+i*),
i*".f"""a*'Ei' in De kberc arbitrio' De la Erodius
cum sPunearn in notd' la dialogul iT:1tlt'I:11u (rL\rll'
a'"' +r* (Epp' .it"te' .:i5?r"
"'n'
l[muriil1t=:T.1
Clittt;, in care cere, in

qijude@tu cAntu'
idicium utntatn tibi. Domine (Psal' caneL: miserilnilin
Auzindu-sece
Doamne'
'C ;t.-AJr" autem quid ageretut lile'wilie,

or"if"rn"

0onvenerunt

ffi'HIHil;, ;;;
ci,ir,

-special'
le risput
speculative Ei c6rora Sfdntul Augustin
r,r-x w, ia r epistol,

A; H;i '?-xii' ;t *"' p" unor ch9t1-t):,1T-1"^

ll
stiu n i do gmati
i!! ;iii' "; "ilil;;; sqql
xiiill, cor. oe.r
i;1.;;.
9T'y?'i"'o*lft:i:|
';;; ii""ii"it"",','
487-486' o scrisoare ineditd
inr,'pp'
h?".":
nu"
;;;;; i"; opusculul D e f'du'o
-:1:;"col' 1139-1156)'
^'?l'Ji
pf' f'U' t' XLII'
e

A'g'"iitt
(cf' P Godet' art' Ea
il;;;;Jl, "p".Jr",-9*9tT-:T*i
i" Oio. de th6ol. Cath.' V, col' 1731)'afat:eri
1--: ".
^
al imperiului'
Evodius, milita'Ll, agent cu
gi s-a t

rdigiosae feminae

t .,

s-a convertit ta

,d"ifi"ati

Milan

Cassiciacum, se-ntorcea, ins6,

ac,el moment greu Pnl

U*t:n-"-'^:-Ul
:i
T"*.
precunl
asistenfi'
indoliatd

nrAni Psalti."., o d"t"hide gi-ncepe

intreaga
it Confesiun
Augrrstin
'il
Sfintul
povesteqie
Carele-i
.17. Q,ri habitare facis
.'1?'
":l:u]::l
ln
,r.r^r,i*". in domo (Psal' IXylt' 7)' unaryru "as1 T"]:tu-^-=
din munid
tdndr
Evodius'
consociasti nobis et Evodium pe
arr
cumserveain
Care'
nostru'
ozzrl nostro
;;";;;. ()'.itcol.
cu-_:^lT:::
aglt
ca
r,m ,sens in rebus
--.-:,.:^:.,
:1"j +lj
sus noastrd convertitu-s-a la Ti

;;i;*t;;;"zAndu-i

itia
saeculari, accinctus in nra' Srmul

eramusl simul habitatt"i

ptu"lto

botezat, pirdsind nrilitiria' +a

A-.a*arr
-^
impreur)
intru a Ta' rlEram
-

aveam de gAnd- sd

locuiln'pri

laol
;;;(r;r"*b"r,-,,,,qoi"''^lo"t." sfflnti hotirare'
haheret servientes tibi: Nr:-ntrebamcamcarelocne-ar
"r, "rifL.

adunat mul$ frali

9i t'emei relipoase [" 1"'

Adeodatus, Allpius' Se;ver qi

nuncii intelectuale' fapt in care

tAi gi-ntAi
'
i a congregaliei (Cl' EP' X, 2'
luat Parte la conciliul de la
de alP ePiscoPi, s[-i Prezinte
conciliului impotriva donaqtilor
el, Evodiu, a intervenit, la mai
a maniheilor qi Pelagienilor, 9i a

"'#ftlt
cercul "Tl"ilol,
inaintea Iui Augustin, nu apare inin Afqfu
dimprelle ? A"g'stin
Monicii' qi
nsr.la' ro o.tia
;;;:-i;
""-- 'ol..'"h ^o*'t"t Augustin qi *:"1"1::l-q
"'"* Tiburtifa,
Adeodatus'
treceau

[.'.]"

se Petre(Ea' s-au

alli cAfva'
Evodius, alflturi de
A"g":t^tl
Sli^o'l
pn*. ai., cercul rle prieteni impreunfl cu Tt:
congregalre
intAia
a.ia, it' casa pdrinteascE'
otio",,,indumnezeindu-se-n o1iu"'

atribuit SfAntului

renunfAnd [a cariera

nrulti fratres ac

mai interv-enit, de asemenea,

in

clrestiunea Pelagiand i11ata,]a

rlllnvenruldelaAdrunretus.Chintetsenfiindu-iacestuiEvodiu
a reuqit si facd
Irrmesc trdsdturile r:racterului, SfAntul Auglstin
din
indealtfel, 9i ctin ceilalf prieteni qi consAngeni ai sdi'
,1i.,
"1,

"t

Nohil introductiud

378

Sf-

untitateo

Auruliu

;i nu-i dddu spirinrlui

[rta ne-am 9i desP[4

Nemuririi suJletu
Dumnezeu qi a sufletului, Solilacuiilor 9i

fi;". i.rrr.d.."t"*, dintru circumscriel:1,,"*::

;."
'di;;;ph"i"r, a. adevarului etern qi a certitudinii cuno
impotriva sceptrcrsmului qi.probabilismului lU"*,t:.t iil
iene' Co ntra Ac'
Jiiog,rtlt". clrdinale

,primordialele" lor; cd
flcr{torului sdu, dar

cassiciacum

qi De ordine' Disciplina' nrin-{.e cirel

.,"o,"^ de la sensibile la. suprasensibile, de la corpor

i""rii;t"

f'".
i"";'p-^1.,

d", 11 temporale

o.o*"triu' $i,

deEi

Tffi:

I --::":t:,:t::
un dialog
nu Jste, propriu-zis'
"f;" Ptgryd$

i;il;;;;J'"n".ti""""1'

disputate' amiroase qi el binQ

cedrii qcoalelor.
De
Cum abundfl-n o1iu, conlocutorii dialogului
ne ded{
ei'
cu
se dedau sd vorbeasc4 t1 dimpreun[
animae

ii11
.oi f. "orta lungd 9i inldeapt5'-intAlnindu'l' decl s1u
nu
s1
Augustin
roag6,pe
PQi
tiir,a, .u" orice ilta, Evodiu il
.ri"i r^ fer a-e s.urtefirqni' fi" :t:

r*&;il

:TIYT:13

direct Ia intrebErile ce-l frflmAnt[' cd nu's'

afle'.despre.
frtrmAntdri oareca.re' cr despre suflet voiegrc el sd
rmperal
@rerea
t'a
adicd'
qi
noi),
ce sunt ei ingigi (qi suntenr

;i .#;u:p"nd[

fu : q nu-i, incaltea: d::ll I

-1T111"*:"'S":
expeditiv' qi
a,a'.gip" *i*" d[ de-nleles, tgtuqr' cd l-ar voi
ti?ta"""m aga, Evodiu ii expune scl'rrtissrm q3s9 *
-

l,ri Argo.ti.,,

""

eate Su
l,rea sd .fl. de la el despre suflet (U de rrnde
"un" "l
(3) cAt este,-{4) ai 3 sa-i tt,l119t
121
"".,
in corp' (6) cum' dupfl ce-l
rl

TTy::
it "",'i;;; ; ""*
I# ""*
.ru*, "1a,,ql"'P*fu' P^:'i::: S,::1
ffia L patria
sa,labitalit'nea sa' adici' este Dumn(
qi
cd
;.;;;;J

;;;

siu; cd .ubtt*t1a sufletului Augustin nu o Poate

".."*t"ff"a"r"al nu face parte din naturile 83 *t Ie putem

p*:Y
"""*
;;$"r1" corporale, ii t'i"i ,''::Ti"6nici$1cele
corruxl
weo
din
; ;; grecii Ie n.me*u-primordiale'
naturl
creat
a
D"mt'e2eu
acestora; r:6, aqa cum
intocmai a;a a crEat qi ttah{l. sullenrlui

;;;

"ir"*"a",

J;i;;,

*ti

:"1"1

intrucAt"

("tp' XiI, "' ,?2) "":!:-1":i::lil

el are subsl
cumc5, deqi bumnezeu a fic't spirinrl'
foc'
de
nici
nu-i nici pim6nteascfl'
"foi,dli l":
cu tonrl altfel'
r"

',nul"

"*,U,-"r*
J*aa numai d'aci e de socotit' atrsurd
""iia,
tLr*rr"r", ii dndu pflmflntului si nu fie ninric

alta decAt p

379

380

Notd inttoductirfi

untitatea

Auteliu

ochii minlii qi
intrucat faptu-i atotsubtil, sd ne ascufim
zilele' intrucAt
toate
debaras[m de consuetudinea cea de
ceea ce dG
aflflm
sE
ca
ci'ct'it, anume necesar'
;J;;;un
lungime;
n]ci
s-a'
mdsura
Cdutim un corp care si n-aib6, pe
in graba n
s

ilp*"-na aufp*", qi, cum nu gdsin-r'-asemhnim'

acesta' dar' sub indoi

suflehil cu vAntul, "*t' * *t i* felul

poate fi mai uqor ${
L"*.,i"" observflm imediat c5 nimic nua1*t
mai-lung
nici
l;?:":;-i-";;--;"i
1.d,.T::

",--i",,intrebali daci sufletul

iI

se af16 nun

m cd aga credem, 9i aPoi, intreba$

inn
burduf intri
un L-.J.,f
umple --el se afl6 in corpul not* prearm ar
;d;, ; investmAnt6ndu-l precum un vestmAnt'

:111*::
seams cE
L"G """ gi alta, gi inrrinsec gi extrinseg lldem
tu:*t:^Y
t
;;;;", caci atfet nu s-&r atia ninric:4
ex#;; ir,*.a,, altfel, nu am Putea simli nici inlirnad
pi -oo hrinr srninte cE sufletr-rl este, precum nGnvet6'
- -a-l:*
la
ntind spaliile corpului; ne gAndim
la

t
acesta line de carrtitate' dar suntem
dist
spaliul lor, deoar. eoe pare cE nu

q' -rv Ylruurvr

despre
IIEDPI s memorte
"t'
e de crezut ca @rPuru rtruurtc
nu"o""L'd"t"
irrtnrcat
rrlr-ai.
---F

arll
5' l*

PEtrrndem, ala, tn tain4ele *"T:ti:l-i*:::t:t

imense
"l"i".t"'
ei''edem T ?Patil=teribir
;tH;;; " ."l.J.ii,
sulletul
tt::-1Ti:T3]i:1":
Lfri.at, prin ea, tttru.;'n:
cantitatea sufletului Ia

".rt

;"J##""_il, GJ* Hnritand

invrtap Ot
;"n; qi.-*tt* al mrpului'-luntem conceper-n'
l5,O
totuqi' sul
.i-r"*rg"ie* daci

;"t"iJ;;i

n-or

fi mai bine si

lat, nici inalt, f11' contul!31 9::::o:Il,

atAta de mari spap
rrrate si cuprind6 in sine imaginile unor
nici o lungime' l61ime qi ina'l{m3,i""1TH;if"i;solut-pt"p""""'
riliunii eutoritatear t''ty-"^lt "1,
;.#;";;"i
inc6.saunurteanrrntim,saunu.nePropunems6gtrm,.p
Arg,-,.tin nu t'oieqte s[ ne intrebe b
comPendiu gi ce muncd

sa orscuf,c
"6ti".rr"r"
*i asimlim, qi, aqa, it oblig6m ry Auqmnn sine
insele'
intrr.
laprr'"* [i tttetpt""t
care nu'
lungimeo
".irl"g*.t,
""
intai
mai
;td"ld;# J.outat cotpo'al'
I

381

adi$' qi
oBump't ldgimea, lungimea f6rd absolut nici o lalime,
qi numai cu
numai
gAndit
dec6t
ce.va nu poa[ fi

; .t"

4d-

"ot.rpr.rt
dacri incercdm s-o t[iem, fie 9i cu cugetarea' in
in
lung, nu se poate ahsolut deloc, c5ci dac5 s-ar putea, ar ave'a
totr
cu.
dimpreund
gi
noi,
o
numim
un&
Pe
asta
.i.tJ leli-"..
intelectul gi

c[,

tnvalalii lumii, linie qi, invitali s-o intindem din oricare dintre
,*,p",", observim ci ea poate fi intinsd la infinit, qi, intinzAnduo'
in interiorul s[u'
uqn, l* infinit, observdrl cd nu poate fi c'uprins,
I ei' un
,,i"i ,r.r. fel de spaliu, iar, ca sd
gurilor'
Bpatiu anume, suntem nevoili
unind<r
(iurmim, astfel, infinitul gi-l incl
Observ6m'
cercrrl'
plan,
tle L ambele capete qi oblinflnd' in spaliul
una'
upoi, ci din linii d.Lpt., figura n-o,putern obline, nici din.
indesine
unindu-se
trei,
din
nici din dou6, dec6t numai-gi numai
ginar, diferitele figuri
rapetele liniilor... 9i
a lui Augustin' le
ente
;;eometrice, Pe care!
qi, IuAndu-neo
estetic,
Lr.rrpt"6* irdesine,
secole de
mistuind
concludem,
inainte,
[irnoiiu, exmilitarul,
ii
egalitatea.
care
in
acelea
prestante
mar
sunt
oivilizalie, cumcd
unghiuhri
nu
care
in
acelea
bune
mai
sunt
inegalitElii,
este prepusd
n, i .. opr." [ii" ci iit i"i, gi in care unghiului i se opune ung]riul
rnirific
nu linia, tar.itat a cumcd pa.rA qi-" a(lest gen de lucruri este
e necesar
lucrarea-'
plini
poatd
s54i
justilia,
ca
insd,
plstrati
luetilia
o anume imparilitate sau disimilitudine, fie ea cflt de
iA
"*i"t",
se
micd, pentru <n si se poat^{ manifesta distiqgerea, prin care sd
ce
ceea
fiecdruia
,nunif*o". la rAndu-i, echitatea, gi si i se atribuie
i se cuvine. $i, aqa, intrebAndu-ne cam ce urmdreqte sd scoatd
Augustin de Ia noi, ce anume
moqindu-ne, purtafi Prin astfel
nau abia observim, cum, Prin a
va-sd-zic6, am qi introdus criteriul creqtin de iude'nt['
errprapunflndu-i moralei pflgane morala adevdrr.lui revelat. cum
i-*, p."p,r", aqadar, inegatitalii egalitatea, suntem invitali s-o
rfiutflm, pe te.dmul fiSmrilor, pE aceea in care poate fi intfflnit6
*upr**tlgditate, intnr"c6t ea Ie va fi, fdri nici un fel de dubiu' de
figurile gometriei plane'
1r*pm ceiorlalte, gi rdtdcim, aga, prin
biniqor dimpreun6
ne
incrrrcdm
linii,
gi
patrr
din
i.lrn.t* din trei

382

Aureliu

untitateo suflctului

qi gr
cu Evodiu, tragem, apoi, in ele, liniile care pot fi trase
conti
in
mare, qi, tot gif.r, incd per{ecta egalitate, 9i, cdutdnd

in cerc, Ia cerc, care este fornrat pnn ururea

linii gi din al c5rui cerrtru pot,fi trase linii
;;;; d1n p64ile sale, i,r oricare din punctele circurnferinlei
ci nu I
adica. Ciudm, apoi, lElimea fflrd lungime qi vedem
pe cl
parte'
once
din
gi mai vedem cd ldfmea se poate-mpf,rfr
l[1i
prepunem
ii
qi,
aga'
ii.ri* .r., se Poate-mPd4i in i"tgim"
prec
ii
este'
imp64i
pulin
linia, intrucAt ceea ce se Poate mai
ra{iunea, de prep,,s celei ce se poate mai mult i
""-"Ea
,t, "" poate absolut deloc inrp64i' i
cdutdm, apor, cea
".
cri este
aceasta iil,a fi de prepus liniei ins69i, 9i gnsim
dese
atunci,.cAnd
care,
figurii
9i
a"6"" millocll
fdrd
".."
inleles
de
ce-i
olta.
orice
sa"
Hnlei,
;;t;"rpili .",, firr.l" qi,
l^Y
**^11
punchrl,este
semn,
pu+, ." numeqte
",l'l".ot
iot semnul este punct, ii atribuinr punctului suprema'ra
semnului gi, implicit, asupra celorlalte-gi-i admir6m',t<
t"t"'ul, ce,-lungimea' ce' l61imr
;;;;i; gii^, "g.aor,
".-i
Irntem ciremaqi-de cdtre Augustin sh luflm aminte.care.di
lipsd anume o simt' fdr
este mai al celorlalte,
"
"att'i
".r.,.*
Eyodr.l ci I6f
;;;;;; "; putea sa fie, ei rispundem, qril
deloc in
fi.a'bsolut
poate
Iutgimii, fdrfi de care nu
a"* fip*
'r.enre.,".tnici
duce
nu
fie,
s[
ea
ca
c[ Iungimea'
"i .1.
fir,rl
aceluia,
sernnului
delipsa
ibsolrt
observ
fine,
qi'
in
fie,
sd
chip
un
nici
n
nu
cd semnul acela este prin sine insuqi qi' ca sil fie'
coni
se
Ni
ldgrrui'
a
nici
a
lungimii,
nicidecum delipsa, nici
;;;;;, chemali si observani dacd l[limea poate fi'.ea' chiar
tdiat6, sau existd un undeva anume' Pe 1+ T":. q'
linia
""i"ta"
fi nici eo insdgi t6iat6, deqi poate Ii tdiatE mai nrult decAt
call
g".ai" rnsp...rd" qi pentru-noi s{.nu qti:'ilTI'deloc
a"l" acela, iar Augustin, indulgerrt' ne cot
unde ar prrrc- fi
"t
gtim pe asta' gi
cd nu ne andntim, intrrc6t nu se Poate sd no
capabili, incolt
face si ne-o amintim, in felul urmfltor: suntem
nu uzurpfim
qi suntem, si inlelegem lfl1imea astfel incAt.sfi
"r.r
cugetim
so
9i, dremali
ffi*r"" "broi.rt nimic"clin indlgime,
survenit
fi
va
ii
dacri
incAt sd-i sunrind indlqimea 9i, intrebaf

ne-ntoa.rcem

unei si.rgure

Noti introdurtiud.

383

384

Notd intruductiw

aintitatea suflztului

Sf' Aurcliu

sPtT4 totugi' ce este spiritul' sui

@rp, gi, curll cerem si ni
;,.e.m#
u'Lr^!ur,[ *d"-, deocam$a*' dacfl din *b:pry:4]i3
v(rrbe' intnucat se
el sau nu cantitatea despre cale tocman e
nor ce este spr
cd am cam uitat cumc6 s-a lilmurit intre
se

dupdcenereanunteq:u,:'1"1*:-?:-t,"-i]Lit:-t11'"""",:
lJili "i, n"g""e., n' hefineqte tot.ls1-sql-'t{n-ll*
t"o-"a"u impdrfiftrtt r
.-"-;fi;;:
#r$ ratlunii,
sniritua!
S,;Jg", "r*rf"#g no1cu.t"btTtl3
1|
cum nemulqumili-qi
dup'
sufletului'
*;;.;'hffit*..;

se zicn.sd sufletul creqte Er se

lnvederAndu-i, iar6"si, de ce anume
in treacit' rnitul reminescentist' de

imbrflfqeazd, apoi,
a.inv51a
;:l*in;; i.r"i.ta, plotiniane, rostind r[spicat cumci
nu-nseamnd nimic alta decAt a
liHre-l va retract&! mai tArziu,
nticeqte;

",
r"":
il;p.;;; .., "4ii t y:ii T.
i:"1'lui*"ltY :jXl";
de th6o.t' Cath' t' [' col
Dict'
'
ilil;;il;,1- "l'""r"i
fr"J* p- nt'"aiu, singur, cuAugustrnr *.-i.
I

@f

9:,:

"ryliT-ll'
nu-i nici corporal, nici inti
nici"gdesfileurat in latitudinl"f'^Iq:"i
el
Jtitlal.i gi, totugi, .et" "tAido" Puterg. in corP' lnc6t lapH
-ttl
;;;il ;;r midularelor qi cvasicardiTqi,"','T.1
mai ales, s6
in lucrare a tuturor migcdrilor corporale,
ch"stiut'"ult, intmcAt "."
TP-$,"t:
-o-*,:
mai cu seamt
"*g,*-"""-"
l. fon.t"tu decAt a ne implica in miezul
_Ior,
cea a tlyill]:i
desc6lcirea unor definilii, cr"T este, de.pild6'
se tolo
care
ca-n celelalte dialoguri' in

nu-i nimic de ndrare

t"fi"ttil

;;'i;;;dine,

intocmai
aici' ori de
adevirurile abstracte ale disciplin"lot' ug1.9i
rncor;
minlrr
E rodi, nu va fi-n stare si vadd cu ochii
adevflrurile-et'
la
rUto^",-i", Augustin va face apel
impreunE' rm
eeometriei, pe care tocmai le-anr disputat
va
respinge'
el
Aga'
atributele autoritdlii'
-pe
il;;.
""
inveder6ndu-i
cu
odati
cre$te
ar
sufletul.
ci
;;;
-etat:a'
n aufoti", do*, cd suflenrl creqte odatd cu
fi;;.;*r.
etatea [rar mare'

,.r"1.?*oT^dl:',
qi domneqte
ctrmcd, intocmai cum pr-rnctul este atotputernic

r- fi-,.ri iqr nrrterea si domnirea invedereaz[ o

-8.1,
ridet
zicem
r'

l^ ^eB
adic6' de ce
mare sau imens, cAt loc ocup[ el, ci c6t poate'
ir, .*., demonstre-azi "*'& nici facultoteS d" 1 Y"tbil
"fl1
o"p,t atinsl, nu este de atribuit creqterii spafale a su

385

i-o apere, in timP ce el igi as

treptat, cdut6ndu-i ima9111e
unume in scoPul instruiru,
tustrele probele, exerciliu, in

386
ci

Nofr intrcd'ut'tiud;

ca.ntitatea

Sf-Aryeli'u

sufletul, simlinti pestc tot' in corp'

i" tot
::-::

"t li'-di 1"t"o

'
",l"ifj:'3l'Hffl
;;;;;.t;s"t",
T'?'l'
asemenea?
Irresupul
p*""r."-l animd; respringe' de

I"rJ"r

;;;ffi

;r+il.'i"'*jlor,
ill,i"..-,i,i"'r;; ;i;fr"*t
.;t'

;;";;;i..;"1.,i

telufi

:'::arat,,
in tot corpul Ei
-'1lu:i,:'"*:i

:",
este extins

disecArir
qi s"mnificatului cuvirrtelor' c6'

oorpul, sufletul nu se seclrorreaz?'

.onre tr'
tr.errtd{
----., ..-r- gapte
Limur:ite acestea, Augustin elPunc.cele

,rrrg.rilrJir.ii,bine-nleles,if core;',ta]"'-.',T)?,',',,7,!ii::I
uf t e t u t u i: ve s et a tiva
a
]i?ffi X,T' lliii:;;' ;": ;,:i; n ":*' p' a -s cu plantele qii trcstiilt
vivificrtoerea? J)e care o are comund
I"*"=1.:
sufietul vivifics' pri. prezentu ei
;;;;';'.pte
e ^ -!^^-' -i .-"'i+nr il adun6-n una' qi-l line-n una' ql nu p(
qi fie distribd
.-- L-ono
distr:
hrana sd
face-ca
.*....t r^^^
p6str6l
ii
cuvine;
se
i
ce
fiecSruia ceea
irdd
ct
qr-n
r
!'*,,-orc
,.i
chiar
si-n
cJniar
ci
--.--r.-,
intru frumsele'
congrlren(a ql mesura, nu doar
:
ilui
a do ua treap td a s ufle t'

;i;?.;;t;."'

:iJdr ;.,i;;;;

*,*:

::1?t::l:f":ri":::pe

l"-t"i cu bestiile;
j'l,tl:l'"i:11
letul'ei'co'd"'u1"I",,t1:'^',:il:ll ,i[e,
freADIa sLrrElur
reaptasuf
UqOafele,
c.Jffi,

9 are ln

recile, asprele' netedele' durele'.mo

;-"il;;,;;i,g"'ta"d,*i"'i'9.-^i'-111::#iil1
ormelor'qi'
llHr""lil;,l"ri.'n1t*lt"r,.rirosurilor'sunetelor'f
pe cele
qi le doreqte
toate acestea, 9i l"-t"'qtqte

'T : "t]lf-:J:^:

de contrarii; se depd
ii t" tt'plt'ge- gi tuge
ii"-t"' #t interval al timpilclr' 9i'
act:ste
Ia d(/L'ol!
de l4
sine uc
sule

.;;"h;;

"'*1t"1,

ca si rrrintr<l vacanfd a
1* Lo." [e u cvtuisorhit
rrrDuYr, Y(iII
sine insuqt"---El toata
cu Slrru
cu Iacurtatea ,uY."r ' tt'
chiar gi hoinErirrd, se delecteazd
t:T-"*"::,.T
;;d, rAnrJuieqte co,cortliainmHdularelort
impr4itd' pr
doud
in
nat,ra
ui,
.

ilil"11;'*i"1;.ii '";"b'
arrror, una: concurd,T

]:1i:T:::1
-l:fl: lor;
se leagd
nurri,ea
:lll:T,"#fi"'*;;:'p;;ieg,irea qimanb
prin
c,rpul
ei
::,::.':;:r",:;:'i" i,'"rr.il"-,,ri" ".'" gt9'i" ele' care
e' se sePard
;:
chiar.gi Prin indeP*":1,
rtatd
co
timpului' se numeqte memone; o
prin impreunare !r

ir.."Ui, nici prin intervalul

387

388

nu mare' atunclr
ori, ins6, atotvehementd, teama de moarte:
a$e
nu'

Jr-"."a"'","trobust (cici a vedea dacd dt-3"t": 1u

nu-i este datul decAt numai 9i numai sufletului P"Ig:t)
; Junt g"*rnate de atAta de marea proudenld
",1*.^*
pe nedrept mo
.; lrrrr;ti". fn,ft nimd''ui nu-i po&te surverri
este temut6'
Li;;-i;;"; va fi prcrvocat pe ea un nedrept;
cAnd 9i fa
chiaq
u"tr*rn"n moartea, incd pe a"easta leaqf.
qi-i 9i
cdutat,
neliniqtit
e
mai
c6t
cu atat mai slab crezut. cu
a
liniqtea'
temerii'
cauza
din
mai pu1in, cu cAt,
"" ",a, intru investigarea lucrurilor atotobscut"'."tt",Tl'
"""".".a
cd inainteaza' cu cat mai multul qi

"*rrH;t;."ii'r"pi"ttr
este intre sine' cu
Jili;t "* ;"f,"-i c6t de mare deosebire
ca, pdrasind acest
corrtaminat, cu atAt rnai mu]tul Se teme
poati p"tt T"i.B'.1"','.1
;"'";;;;, t* el, polutul, sdJnu-i'
insd' mai di'ficil' decAt' 9i"
poie et insuqi; nimic
precum o posh-rleazi-p:tiff
teme de moarte? qi a te temPera,
;. la ademenirile lumii acesteia; atata este' ins[' s'

;;;;

;;;;i.,
;;;;'t-"

po*td chiar 9i pe asta' aiutAndu-l' desigur'.j

supremului gi adev[ratrrlui
universal
impirnlitd
ItrrPordtrLs acea$e
"--*.-;
.
rlu Put auourul uvrvv
cE sunt toate, ci cE sunt asttel, rncat
p" tTl',1
qi
mai bine; Cui i se-ncredinleazd atotpios- 3.t:T,yt
purificerii
a
aificitl
at
atAta
aiuta si desavArpi inr.u-[ur""tta

7"J"2'"""irr"ira,1i'""""atotbucurosi1t3-11,t-]:t-l
sine qi in prlvln{a- cag
de absolut nlmic pentm

""a""r"*
J- t"", .it"plu' liniqtea tau.linigtlrea;

;;;;;#,*.

de'"'.t:

qe care

it"11i *-l

f*'jy,::'::
t
se.mai teme de :t
ti,." i"t"Ei' qi nici nu
;;"il;;"i"i^,
sine, nici nu-l rnai neh:re:eqle iT":I"yil
;;;;;
a s5vArgi, alta, a
qi sPdlat

Irne PUI
se reface
ef
care
prin
ac+lunea
una-i, desigur,
intinaf3
se-ntineze iardgr'
si
il;fu dti-i ""u p.in cate nu suportd va
fi
conceput' sein
(urrwHv peste tot cAt este, r:"t:u
;.;;p.

sale, intnrcAt rrna estel incoltea,

""f ""*
dere
atlrnci, intr-adevir, cu o lnr
qr a
Dumnezeu, adic6, intru insEgi
u
premru;
ql
atotcert
atotinalt
nentru care atat s-a muncit,
adevd
cu
ce
pe
cele
infelege
J*-o le

;""Nr:;;"i"t*

389

Noti inuvduttitfr

mntitolea suflctului

'. Aureliu

rup
rup
ure,

rudarnic Ai temerar qi sd vadd

alts, incd"
$-gi intdregte sdn6tatea, ?r

i,.i"ir"-

.t,.
inl

e{i

fndrepta,

-dreapt[,

ceea ce e de v6auq ceea oe, eoi ce voiesc s'o fac6 nrai

nainte de-a fi fost cur{i1i qi-nsdnfltogi1i, aga sunt trflntifi

rlc citre mirifics luminE, incAt nu doar cf, nu-i nimic bun, ci sE
,ocoatE cumcd este mai mult riu in ea, qi s[-i nege ei numele
urler,firului, gi sE se refugieze, printr-o anume tibidinogenie 9i

lnlru ccle dlnlflantru ale mel

rlrept este, dup[ cum Pe dr
face c.a spiritul s[ nu Poati
tfutarea adevirului; carele, dee
decAt nunrai dacd inima se va
tlacd insdgi cugetsrea se va fi infrAnat gi se va fi limpezit fald cu
toatd cupiditotla gi droidia lucrurilor nruritoare; a goPtea trwptd
a sufleiului.' vederea gi contemplarea.adevfirului! pe care
treaftn, care, in fapt, nici nu este propriu-zis tleapt6 ci t'n anume
tu*gaee celelalte trepte, sunt inefabilo
nJ h'".r. se aiunge prin
-infirrcura'rii
dintm inefahitrul, supremul gi
gi-nfruptaria
lrucuriile
ude.r[rotri bine, de ale cdnui sninfrtate gi eternitate sufl*ul este
inspirat; trepte, conform cdrora Augustin defineqte faptele
(1) lnsu,fiG$M (-vlvtflmrea), (2) sinful' (3)
urfl"nLri,
"rrr-",
ar{o, (4) vlrtulea, (5) trandrttlfaha, (6) lnlnarca, (7) contcmplefla
ultfei nunrite: (1) in pdvtnfa corpulut' (2) prlo corP, (3)in lurul
corgilul, (4)la elm insugl, (
(7) faf[ cu l]um.Eezeu, sau
(2) fnrmos prin altul' (3)
i"r-or, (Silllmos intru fmnros, (6) frrrmos la humsefe' (7)
fmmoe faffl cu frurnsefea.
Cantitatea sufletului ^ este, agadsr, tema care ocupd
r:vasitotalitatea acestui dialog. in ltrnrl siu grayiteazd atAtea, celelalte

390

Sf. Aureliu

co.ntitatea

Noki infiofutctiud

391

prin care este invederatd imaterialitatea

prin care sunt anticipate marile teze sle doctrinei augusti
Subtilul filosof, Augustin, gtie si impleteascfl, ori de cAte
chestiuncule,

iveqte ocazia, tematica filosofiei cu adevEn.rrile de ordin pur rel

lin ceea ce privegte unitatea sufletului tn om gi dihotomismul'U
gAndirea sa este f6rd ezit6'ri, cdci gi acolo, unde putem da de tt
ale trihotonrignrului, ctun este cazul chiar in acest dialog, in

capitole in care vor@e de anlrnur ( : spirit), sau ,si mai

cu propriile.i cuvinte din definigia in amdnunt disputat6 in

dial,rg: o subrlaof5, &nume, pfirtaEi rafluoll'

r&mpIr6lmoofi corpuNr ceea ce nu-i nimic alta decAt,
cuvintele ltri, din altd operd, partea supet{oard a

: sullet ), ele nu depagesc limitele g6ndirii

Importdnfe diatrogului Despre cantitatea suflelulsl,
aqadar, printre altele, qi in faptul cd, in. eI, SfAntul
statorindu-ee pe tdrAm platonician gi paulin, postuleazd
echivoc, in formuliri memorabile, spiritualitatea su
Ctrnoagtereo sufletului este, incaltea, in doctrina augusti
cslea care dtrce la annoagterea lui Dunrnezeu, gi, intnr
sufletului, el a diltuit, cu mirific6 preciziune, marile
spiritualiste, care stau 6r'anit la temelia filosofrei cregtine.
in vestmf,nt rorndneec a ecrierilor auguetiniene despre
precum gi a celor despre adevEr, nfn$6 (fhe El ttire ) qi,
despre Thinitate, are, pentru cultura romAn6, o importanli
singularizeazd farld de celelalte culturi, intrrcdt, prin lectura
avizati ne vor indemna, al6turi, desigur, de alte operd''
patrimoniul culturii universale, avAnd aceeagi tematicfl,
lf,n'rurim, in sfArqit, cum se face c6, dupd cum, numai noi,
intreag6, giuta noastrd latind, de la anlmar -oe, care, in lati
irrsearrmE ilrf,@1, ne-arn mrmit lnhra, iar pentm sullet am
la.trtfllor-ane, -ovl, atum, poate chiar la un ipotetic *l
carel ftsfir'rnwlulat qi cdruia i-am atri-buit, neutraliter,
lui +u&ua.$; uneori, chiar pe ale lui anrlnrrrs (: spHt), tot astft
privinla edctSr'rilul, tot nunrai noi, din lntreagd ginta
latini, anr lLqat la o parte, pAnE sE ne chem6m, peste secole,
el ma"*r*Serie fenrininul latin vcrftae-afir, car,e inseanrni, de
dtrfir, qi [+efl Great, tot neutaliter, affirrrl din ad+ de+

loc de onfum (

Vasilc Sort

392

S. Aarclii

Sf.

Animoe

l. -

Unde s1t
I. -.Ser de anima quaestiones PrcPon:r Eodiua
,lni*o" patria Deus. Anintai substantia prcpria et si

abscesserit?

393

ci tu

abunzi in o1iu, rogu-te si-mi

miqcd nu inoPortun, Precum cred,
cdutam, de alnninteri, sd aflu multe
p[imAntat cu nu gtiu care sentin]6
greceascd, prin care suntem oprili sd le cercetim pe crle ce sunt
ile*.rp.o noastr[l: acum, insd, nu cred cd noi inqine suntem
deasupra noastrd. Dreptatrea, cum despre srrflet caut sd aflu, nu-s
eu cel ce merit s-aud: .Ce ne prh'eqie pe noi eeea ce-l deasupru
Iroashd!), ci merit, ponte, s-aud ce suntem noi inqine' Aqg.(ustin):

qualis
cum ad corpus venerit qualis efficiatur'

sufl&fui

Euodiu Propune gase chestiuni despre su/let. De unde-i

su.flaul. Patrin sufletului, Dumnezeu. Substan,ta xfletului"
proprie Si simpld.
1. Ev.(odiu): Fiindcd vdd

f,. Quoniam video te abundare otio' quaeso ut

respondeas de iis quae me moventr :t-l'^I::l
;;;";;;tq,r" in"oitgn'e' s.aepe enim cum ab;-1e,1
q,ll"ri.."rr, nescio qua iIIa graeca
:::^t"^l::
supra
quae
deterrendum putasti, qua prohibemur ea
nos
sunt requirere: nunc vero non puto
:1r:
'Pt"t
non sum
Quamobrem cum de anima ![uaero'
"sse.
q"i
Quod ,uP..3 T", q"id
31:,?-T-1
1.

""J1"^:

Aweku Atrytstin, Deeprc anilatea

Iinuneri-le, pe sclrrt. p cele ce voiegti sd le auzi despre suflet. Ev.:

O voi face: cbci astea mi-s pregdtite Printr{-ndelungd cugetare'
Cnut, aqadar, sd aflu de unde este su.fletul2 r cum este, cAt este, de
r:e si-i fi fost dat corpului, qi cum de,vine, dupi ce va fi venit in
corp, cum, dupd cc-l va fi pirisit?
2. Aug.: Cun= intrebi de unde este suflenrl, sunt constrAns
sii-nleleg doud anume. intr-un fel zicem, incaltea, de unde este
,,rnul, dlritori sd gtinr care-i patria lui; altf'el, de unde este, cAnd

riutim

sd

aflim din ce consistd, adici, din ce elemente qi lucruri

dintre acestea vrei s-o gtii, c6nd lntrebi de

oste compus. Pe care

unde este sulletul? Doregti cumva s[-i qtii cvasit6rAmul3 lui qi patria,
de unde sd fi venit aici, sau cau;i, inr:altea, care este substanla lui?
Ev.: Aq wea, de fapt, s[ le qtiu pe-amAndouE, dar maivoiesc sd las

ln seama iudec[1ii tale ce-i de qtiut mai int6i. Aug.: Propria

habitaEiune &nume a sufletului gi patria cred cE este Dumnezeu

insugi, de c[tre Carele a fost creata ' Substan]a lui, ins6, n-o Pot
nunri: nu socot, altminteri, cd el este dinte acele uzitate qi cunoscute
naturi, pe care le atingem cu simlurile acestea ale corpului. Cdci
socot cumcd sufletul nu consisti, nici din pdmAnt, nici din ap6,
nici din aer, nici din foc3, nici din toate acestea, nici din unele

394

S. Aweki

e"@!Y

Sf. Aureliu

Animae

constere anlml
neoue ex aliquibus horum coniunctis
me
si ex
oT::"::?-"*::.1

;T;'d;;:;;il;"m
exouibusconstet'notissimaistaelementaquatuc
;;;;iL"'

;;*H;;;,

omnia talia constare credendul

q,,':r'.::, unde ipsa te*",,:r

::lffiil;ignis;;d;;;
ll
constent, nihil iam q."ol d'*"11:ry1
,*l'**r,

vet

.i;;;*

qir^".itut ex quibus sit homo composrtr'r

O:^1H

respondere Possun, ex anima

*tp::1:T::

recurran! de ani
I fr;;;.'.-J iu"'.r"*enta quatuorquiddam
et ProPr
trbri t:um simPlex
vero
v ur v quaerentt
--- --

,.. r

gS

clintre ele coniuncte. Dar, pre,cum, dacd m-ai intreba dintru care

consist6 arborele acesta, a9 numi aceste Patru elemente

atotcunoscute, din care e de crezut c[, intr-adevir, consistd t6ate
bi de unde consist[
de felul acesta; apoi,
n-ag mai gdsi nimic
pdnr6nnrl insugi, sau
comPus omul, Pot
cum
ce si zic, aqai
despre corp,
intrebi
dacd
iarigi,
qi
corp;
suflet
rrispunde dintru
ins[, 1ie,
suflet,
despre
elemente;
la
acele
mf-ntorc
Patru
gi
al
propriei
simplu
cerra
este
cd
pare
cum
lrrtrebf,torului,

,^^---

haeream ac $ quT,l
substarrtiae videatur esse' non aliter
eam prop:
est' unde sit terra' E Quomod-o
;;;;
Yr.e--

;;I*

ffi;..rb"t""ti"^'

cum.dixeris a Deo

t:"1i1

Deo factam' r
Q";nrodo et terram ipsam.a
non Possum; et tarnen non Possum
corpus est
Aii. Ltp""lus terra constet' Simplex enim ficitur on
elementum
rHov quo terra est; et ideo
eo ipso
su

;Jld;.

*i11:P,":-

ultminteri, pdmAntul, prin insugi faptul cd este p5mAnt; qi de aceea

i se zirc element aI tuhtror acestor corpuri, care+ fdcrrte din patnr
elemente. Nu se contrazice, prin urmare, indesine sentinla prin

istorum corPorum' cPrae fi

adversatur sententi
DlUr *"'---a-ergo
trt5u sibi
faltaor, et propriam quamdam narrt're

,utu@r!' "**

o""^e"*'**"^
fi;o^'Li,i.aeris,
" :"T: l::*'::- j
ut aquae' uf, terrae' quo caetera ex'
iltfit;:;.

omnibus comPonerentur'

II. - [Col. IONT) Anima qualis sit'

unde sit-anima''id e's!
3' E. [nterim accipio
l--l
ct
Sl qul
fltll(l
et si

^ -^+ron+olrn
Deo, quae mecum. sedulo retractabo'
quaeso' explices
Und.e.
nroverit, post requrranr'
Deo' De amma l
similis
esse
,ttihi
vii"..r,
"i,.'a.
requiris h**""t' E ldipsum es1
"i.r'i"ri"i
quemadmodum sit ani*" ll1
esse.credamru"f:rli
D"ot trrn Deum a nullo factum
a'-Qli4

;:-;il'i;:il;,

u'll

suPl' 1i":.':'
;# H;;n'"-i""'"*
o," fuisse' ut aliquid'ioi-Tll':t:3

i*r*ri- pli*

etram vr
crr.n ho. in tanta varietate imagrnum
moI
videmur
nobis esse concessum? E' Sed-nos
feci
animam
facere, Deus auterr immortalem

ll. -

Cum

e-ste

sulletul.

3. Er'.: Primesq deocamdatS, de unde-i suflehrl, adice, de la

trr sd afli. Ev.: Chiar asta una este ceea oe aS lTea sd fie explicati
rle critre tine, in ce mod anume grate sd-i fie sirnilar Iui Dumnezeu

rrrfletul, cum vedem cumcfl Dumnezeu nu este fdcut de t:Etre

nimeni, sufletul, insd. ai zis mai nainte ci este fdcut de cdtre
l)umnezeu insuqi. Aug.: Ce. ctezi ttt 'cumc5 i-a fost grcu lui
lhrmnezeu sd facd ceva similar Sieqi, degi vezi c'i una ca asta ni
r.-n corlges nou6, qi incd intr<t atata de nare varietate a imaginilor?

396

S. Aurclii Augttstini D"

Q@

A"i*

opinor, nisi forte tibi aliter videtur' ,4' ErSo-tu-1

trti" fi"ri ab hominibus, qualia Deus fecitT E"
equidem hoc dixerim. Sed quemadmodum '
immortalis immortale q riddanr iecit ad similitudi
suanr; sic et nos imrnortales a Deo factir
similitudinem nostram quod facimus, immortal
deberet. ,4. Recte diceres, si ad eius inaginem pi
tabulam, quod in te irnmortale esse credis: nunc'
i., .^ .tprimis similitudinem corporis., quod pro
E. Quomodo ergo sum similis Deo''
mortale
"st.nulla
possum facere ut ille? A' Quol
immortalia
rr." i*"go "o.pori, tui potest hoc valere quod
corpus tll"t; sit anima non mirand"*.,".tt si pott
tantam non habet, quantam ille ad
similitudinem facta estll1. - Anima quantt sit.
4. E. Et hoc interim satis est: dic nunc quanl

anima.,4. Quomodo quaeris quBnta sit? Non enun I

utrum ejrrs quasi .p"iirr* l.iitudinis vel longitudi:
roboris,'vel hotum simul omnium requiras; an
\raleat nosse velis. Solemus enim quaerere quantus
Hercules, id est, in quot pedes statura eius porrecta
Et item quonflrs vir fuerii, id est, guents: Po,tenjrae
virnrtis. E Utnrmque de anima sciie cupio' '4' Atqui
superius dici non potest. nec omnino intelligi de ar
Non enim ullo modo, aut longq aut lata, aut quasl
suspicanda est onima: corporea ista sunt, ut mihi r

et de consuetudiue corporum sic animam quaerl{

Idcoque bene praecipitur etiam in mysteriis, ut od
corporea oonte[umt, universoque huic mundo rent
qui, ut videmus, corptlaeus est, quisquis se, talem
d"rid"r"a, qualis a fleo fsctus est, id est, similem Deoi
enim alia salus animae es! aut renovatio, aut reconcll
auctori suo. Quamobrem quanta sit anima securll
inquisitionem hanc tibi respondere non possunri
possum affirmare, neque illarn longam ese' nc'

gf.AurvLtu

AWBtn, DesW entfitw

lufldl'fut

3n

ins6, a
Ev.: Dar ne vedem bine cE noi faoem muritoare, Dumnezeu,

ill, -

CAt este sufletul.

398

S. Aurelii

De Qtnntitate

Aninac

neque aliquid horum quae rn mer

robustam,.q.rt"ri
solent. El tl""- ::iexi^stimem' rati
corllorum
placet.
tibi reddam, si
[Col' fOIB] E' Placet verc
enim mihi qunsi nihili
vid.t,t
exspecto:
vetrementer
anirna. si nihil est horum. ,4. Prius ergo si ndetur'
tibi multas esse res quas non possis dicere nihil

esse';

tamen in eis inveni.e aliqua huiusmodi spatia, qudli

anima requiris: ut non solum non dbi ex eo anima
esse ,rdealur, quod in ea non invenis longitudinem;
eo pretiosior et pluris aestimanda sit'
aliquid tul";
".i
,,ilril lrr*r., habet. Deinde ufiarm vere nihil horum hal

videbimus. E. [Jtere quo vis ordine ac modo, ego audit

I
discere paratus sun.

lY.

sit'
- Animam nonnihil esse, tametai nec longa nec lota
5. ,4. Recte facist sed volo interrogantl
respnndeas; fortasse enim ea quae te-docere

ip". irt, nosti: credo enil.non te^dubit1r.1

dubit
nihil' f'

'

Quis
arborem non esse omnino
.4. Quid illud? num dubitas iustitiam multo esse
..bir. meliorem? E' Ridiculum istud quideni
quasi vero ulla sit conrParatio' '4' Liberaliter n
illud nunc attende: cum constet ita
agi";
""d
q"'* est iustitia' ut!.
;:il';;;i;;;;to."^
et hoc lignunr.t
videatur,
tibi
quidem
comparanda
.
| --- ^ .:L:
,.+
ipsam i"ari{
ut l^---.
tibi
placetne
sis;
iusti
nihil
esse
"orrfessus
demens
hoc
E'
credamus?
esse
Quis
nihil
,4. Reete onrninot sed fortasse arbor haec
tibi videtur esse aliquid, quod longa est pro suo
et lata. et robusta; quae si detra-teris, nihil erit'
videtur. ,4. Quid ergo? justitia' quarl non nihili
confessus es, itro quiddam longe diviniug'
longeque praestantius, videtur tibi longa esse? E N!
,rro,io'.rrit i iustitia aut longa, aut lata, aut tale al'i{
cogitanti potest odcurrere. .4' Si igitur nihil horu
.i tutr"., ipsa nihil non est; :"t lili-'
luJtitia,
'.,ihil vid",,rr, nisi ejus aliqua longitudo
sit? E'

qf Aurettu Augusttn, D6W @ntttzltea

sufletuktt

399

nimic din aoestea ce sunt, indeobqte, cdutate in mdsurile corpurilor'

de ce anurne socot eu una
$i, def place, ili chiar pot da socoteal6
cu nerdbdare, cici mi
aqtept
Ev.: Place-mi, Line-n1eles, 9i
,r,
""r..
c dintr-acestea'
u) DAre cd sufletul e cvasinimic,

fui.r itl voi ardta, agadar, mai i

n,it" lrr..r.ile, deip.L care nu ri
."r, spalii,
rrrr poli afla-ntru
"IL
nu
ci
ht,,At .rr. numai
1i se va p6rea ci

acord, cd sunt
nimic, 9i totuqi

cauli in suflet;

sufletul este nimic' prin

felul acesta, ci ci
ori-alta,de
longitudine,
el
in
nu
gisegti
ft4rtul cd
cAt n-are mmrr:
cu
mult,
mai
at
qi
de
estir
pre;ios
mai
atAt
art"
"r.-,
tlintr-acestea. Apoi vom vedea daci, intr-adevdr, n-are nlmtc
eu
rlirrtr-acestea. Dv.i Foloseqte-te de ordinea 9i modul care voiegti,
iunt cu tohrl gata s-ascult gi s5-nvf,1.

nu-i, totuSi, nici lung, nici lat'

5. Aug.: Bine faci: dar voiesc s6-mi r[spunzi tu- mie'
trnehntonrhi; c5ci, poate. le qtii tu insuliq d{e Pe cele ce nri strdduiesc'
trcaltes, s6 tanvip cred, de-altninrcri., cd nu stai cu nimic la-ndoiald
va
mrmc6 acest arbore nu este el chiar atrsolut nirnic' Bv': Cine se
cumcd
oare,
fi-ndoit? Aug.: Ce, despre una ca asta, indoieqti-te tu,
Una ca asta-i
irutilia este ,ir nrulnrl nrai bunh
comparatie'
il,r* drepnrl ridicol; ca si cum
[a
asta: cum
Arrg.: \rorbeqti liberallr cu mine;
incdt
cu
fa15
1ie nu 1i
i.."tip",
n,r,",ilr[ cri aEa acest arbore este inferior
acest
ctrmcd
qi
rec;unoqti
cum
9i
ffi pare nici mdcar de comparat,
lV.

Cd sufletul

este ceLto, Si

, .,r, este el chiar nindc, plaoe+i pe, oare, sd cnrdem crrnrcd lustilia
huagi este ea c6iar nirniclz f Ev.: Care nebun o va fi creart pe asta?
Arrg.: Abaolut corect dar poate ci artrorele acests de aceea i se pare
$et este el ceva, frindc4-r, modul s6u daa fi, e lung, qi laq qi robust;
1,,,n

lE

cane, dacd le vei fi-nlEturag

furg.: Ce, prin urmare, iustilia,

rirte, ea, chiar nimic, bq

rrrrsta. gi crr mulnrl nni prestanu
rur nrod irrsip" nu Poate sd-nri

rri,i lati, nici nimic alta de felul acesta. Aug.: Dacd, prin urmare,
jrrstilia nu-i ninric dinr-acestea, qi, totugi, ea insSqi nui chiar nindc'
nu'are o alril"urle
,1,.l .e 1i se pare fe cr-rnrcd sulletul este, e-f, nimig dacd

400

S. Aurelii A

iDe

Animne

ianr non mihi videtur ex eo nihil esse anima'

.r"" lo.rgr. nec lata, nec robusta s.lt' 1:d utrum ve
,it, .ro.rd,r.r, a te dictum esse scis' Fieri enim l
ut multa sint magni aestimanda' quae istis ca
sed non continuo ex hoc genere anlmam
i
credendum Puto'
6. ,4. Scio istud nobis enodandunr restare' et'
me deinceps explicaturum promiseram: verum quia
.t longe alios mentis oculos
subtilissima
".i,
quam humana consuetudo in quotidianae vitae
liabere solita est; admoneo te, ut per ea' per q
ducendum existimo, libens Pergas, nec nostro q
,,."r.r..io circuitu defatigatus, aegre tuleris ali
al
te tardius ad id quod cupis pervenire' Nam prius
q'':d.tt",T
esse'
putes.
ullum
corPus
quaero, utrum
;;;; ."; habeat *liqrt.,, longitudinem, et latitudi
inte
et altitudinem? E Quam dicas altitudinem' non
in
ut
/. Illam dico qua efficitur [Col' lO39]
corporis cogitentur, arrt etiam sentiantur'-si perl
uit*.,r; qr.Jrrqr-.".tt si hoc demas corporibus' qu
mea opinio est' neque sentiri possunt, neque om
corpora esse recte exrstimari' Hinc mihi volo aperios
tu ientias. E. Prorsus non dubito corpora omnls
non posse. ,4. Quid illud? potes cogitare ista
""..."
non esse .,isi iir corporibus? E Non intelligo
alibi esse possint. ,4' Ergo animam non putas esse
ttt"::11'l
Ptp."t
;;;rr.."d"s? E Si etiarir vent,T
videri:
aninram
mihi
corpus
negare non possum
ve
C.o+;rs
cogito'
9u1d1m
talE ahquid i"r,,
''
".."
inte
fluctu
de
me
si
quam
esse tam concedo,
Nam nihil aliud quam istum aerem comm
agitatum ventum esse sentimus; quod in I
trinquillissimo, et ab omnibus ventis quietissimo
brevi flabello approbari potest, quo etrarn nrl
abigentes &erem commovernus, flatunrqYt t"i:i
ntotu cor
QuJd ",rtr evenerit occultiore quodam
vel terrenoruin corporum Per megnufn spatium
r

Sf.

402

S. Aurelii

Ausntini

De Qtantitatc Aniryryg

nomrna
ventus vocatur, ex diversis Partibus coeli
--:---vero
Mihi
E
videnrr?
diversa sortitus. An tibi aliter
anirnarli
eg9
sed
dicis:
et probabile esse accipio quod
ip"rn, ,errn m, sed tale alirl-rid esse dixi' A.?*.-ihj t
,rt..r.r, ipsum ventum cuius mentionen fecisti,
aliquam longitudinem, Iatitudinem et altitudinem
Deincle videbimus utrum tale aliquid anima sit, ut
modo etiam quanta sit, investigare possimus '81 Qui
aere longius, et latius, et altius facile inveniri potest, c1'
commotum, ventrrm esse nurlc abs te mihi persuasurlq

lnJi.nita onimue

uts.

7. ,4. Recte dicis: sed numquidnam animam

putirs e.sse nisi in corpore nro? E Ita puto' '4' Intrirt$
tanhun, ut tanquam utrem impleat; an tanhrm forinefr
velut tectorium; an et intrinsecus et extrrnsecus eam
arbitraris? E. Hoc sentio quod ultimunr requisrstr'
nisi esset intrinsecus, nihil in visceribus nostris
haheretur; nisi esset extrinsecus, non eJiam in cute
possit sentire pungentem. ,4. Quid ergo amplius
guanta sit anima, cum videas esse tantam quantam'
spatia corporis patiuntur? E. Si hoc ratio docet,'t
amJrlius requiro. zl. Recte facis nihil quaerere ar
quam doceJ iatio. Sed haec ratio videturne tihi firmi
E. Quandtl aliam non invenio, videtur' Suo eninr
.1,-r.".^*, quod me mulnrm movet, utrum haec figura ed
maneat curn corPore excesserit: nam hoc inter di*uti'
ultirnum me posuisse memini. Sed quoniam de nui
animamm cluaerere, ad quantitatem mihi videtur perl

non esse lio., loc,, praetereundum existimo' '4'

inctrngrre existimas, sed prius de spatio ejus qrrod me a

.rlot"i, exp,licemus, si placet, ut etiam ego aliquid dis
[Col. lOaO] si tibi iam satisfachrm est' E" Quaere
nam tua ista simulata dubitatio, dubitare me verissir
de lroc ipso quod fam peractum esse praesumpseram:

8. A. Dic mihi, quaeso te, utrum ea q

appellatur menroria, non tibi n()men in:rne vide

sufletului

403

ultfel? Er'.: Mie nu mi se pare, deocamdatd' nimic, qi primesc cri

trste probabil ceea ae zici; dar eu n-am zis cumcd sufletul este
insuqi vantul, ci, ceva de felul acesta. Aug.: Spune+ni, mai intAi,
docn simli tu sau nu cumcd vflntul insuqi, a cdrui menliune ai
l'[t:ut.-r, are, eI, o anume longitudine, o latitgdine Ei o altitudineli'
Vom vedea, mai apoi, dacd suflenrl este ceva de felul acesta, ca, in
urlest motJ, sd putem investiga chiar 9i cet este' Bv': Ce poate fi
ugor gdsit mai lung, 9i mai la1, qi mai inalt decAt aerul acesta,
tlespre care acum clriar mi s-a persuadatrb de cdtre tine cumc[,
tnigcat, este vAnt?

V.

Y.

Aureku Augustin, Desprc mntitatea

- Infinin

puterc a sufletuluL

?, Aug.: Drept zici: dar socoli tu, oareT r:umcd sufletul tdu
este numaili numai in corpul tdu? Er'.: Aqa socot, Aug': Intrinserr
rrumai, precum ar umple o utrie, sau numai forinsec, precum un
rr.rrperS-mant; sau soclli cunrcd el este gi intrinsec ai extrinsec?
Dv.i Pe-asta o socoq pe care-ai intrebat-o ultima. in ftpt, datrfl n-ar
fi intrinsec, nu s-ar afla nimic vital in viscerele noastre: dacS n-ar
fi cxtrinsec. nu s-ar putea simti ugor pAni qi-n piele impu-nsul
Aug.: La ce cauli, pri., urmare, mai mult, sd afli cAt este sufletul,
,lrr^ .,"2i c[ este ateta cat se-ntind inseqi spaliile corpului'i Ev':

l)ncd asta ne-nva{i raliunea, nu caut nimic mai amplu' Aug':

Bine faci ci nu caufi nimic mai amplu decat ne-nva1[ raliunea.
l)ur aceastd rariune pare-1i-se, ea, atode,rmdT Ev.: Din rnonent ce
tur gAndeso alta. mi se Pare. Voi intreba, incaltea, Ia locul sdu,
,*ur,io mi miqci mult pe mine, daci rdnrAne el sau nu cu aceeaqi

l'igurd, dup[ ce vn fi pdr[sit corpul: cici pe asta inri amintest:

,,"r-,^ prrt-t ultinta de discutat- Dar, fiindcd a-ntreba despre
rrrrmliul sufletelor mi se pare mie ci line de cantitete, nu socot
Lr", la ., pt.te. Aug.: Nu incr:rngruu apreciezi,
rrl-i de lisat, in
".ht
rlor s.'i explicdm, mai intAi, de-f place, despre sPatiul lui, rrea ce
ruri migci incd pe mine, ca sd inv61 pAnd qi eu cf,'\rq daci 1ie 1i-e
r1:ja de sa+. Ev.: intreab[ cum vrei; cdci aceastd dubitaliu.e
ririrulatd, a ta, ntd face ca eu si fiu atotadevirat in dubiu despre
rrstu ins[qi, pe care o Presupusesenr deia incheiat['
t

Aug.: Spune-nti,
lrrr 1i se pare lie cum\a
B.

rogSr-te, dacd ceea ce este nunritE menrorie

ull

nume deqertl?? Er'.: Cui lxrate sd

sr:

404

S. Aurelii Austini De Q@-Anint@

pard una ca asta? Aug.: A su
txrrpului? Bv.: $i a sta de-aci-n
poate-se, oare, crede sau infele

Ii. Cui hoc videri Potest? /' Anim.ae hanc

ridir
arbitraris, ,., "orpoti=? E' Et hinc dubitare
ali
meminisse
corPus
q"ia'enim?
tandem
".i. aut intelligi "*atti*e
Meministine
potest?

,,n

'4'
ergo q
"r.ai,
Mediolrrr"nsis?b.-Valde memini' '4' Nunc
quanta
ejus facta mentro est, recordaris
"l1Y]:t-:
i't"grii
;;"""tius atque
;;;;,";;
vit
animo
videas'
non
eam
,4. Nunc ergo cum oculis
quarto
etiam'
credo
D. Ita est. A. Meministi,
r
L.*rr* nunc a nobis longe absit' E lta et hoc
distanti
locorum
ipsam
etiain
;:\A;;.. itaque animo
sit ubi corl
n Via",r. ,4. Cr* igitur anima tua hic
superror r
nec ultra sPatium eius porrigatur? ut
unde fit ut illa omnia.'i-d.:"tl
;;;;;r"dat,
',
fieri puto, non quod illis locia
hoc
*"rrro.it*
illorum
f.^"r".r., ,4. Inragines ergo
l:",:rt":.:1":::
ibi nunc
et quid
nam
sentio:
kX
E.
;;;,i""il..
ignoro; quod utique non ignorarem'-:i,::]:::
,,i "t loca porrigeretur' pT"tt"."".1:-"^",:::1
"".q";
sed certe istae ima
;.1;;; *iti 'nia"lt ii"t'"' est:
non enim aliud
;;.;;;;;; .'",. r. Ita necesse
urbes terraeque, quam corPora'
9. ,4. Nunquamne intuitus -es.Parva "p":ill":
tuam vldrs
nunquam in pupilla oculi alieni faciem

rlecAt

numai gi numai corPuri.

Aug.: E necesar, prin urmare, sd apard mici, dacd sunt nrici corpurile
intiu care apar. Ev.: Absolut necesar. Aug.: De ce, prin urmane'
rum suflehrleste de-un spa{iu atAta de mic c6t este corpul lui' po1

in quibus apparent, parvas appareT

quanr ca
srt
zl. iu. ereio! c\lm tam pawo spatio
rmeglnes'
expnrru
est eius, t*ar, *ugau" in ea possunt

"1'"I

fi reproduse in el atf,ta de n a"i imaginile, Precull sunt urbele 9i

lrrdndereo p6mdnturilor, gi ori I altele imense gi le poate imagirra
in sine? V.*au, de-altminteri, si te gAndeqti putrin mai diligent, c0t
rle mari qi cAt de multe poate confine memoria noastr6, care,
vozi-bine, sunt confinute-n sullet. Ce domeniu este el, prin urnrang,

!, -. latitudJ terrarum, et quseque Aa i"S!|la

"rn
*^""t"i, imaginari? Volo enim cogites paulo dilige

(antan] quantum
nec
videatur? E. Non invenio quid respondeam'

,rr.tt-.i".

9. Aug.; Privitu-te-ai tu, oare, intr-o oglindl *'9[, sa-u nu

altuia? Ev': Ba" adesea'
1i-ai v6zut.ti"iod"tn fap in pupila ochiului
este? Er": Ce anune
decAt
micd
mai
multul
or
De
ce
apare
Aug.:
e mdsura oglinzii?
precum
decat
incaltea,
vada,
se
sd
tu
r,.ea
r,lta,i

., qrr'^rr, ,"'ltt menroria "it.1l-"^":^t:"::,:'

;;;;
Qui ergo fundus est' qur
G;" t.ri*^ continenhrr'possit
nt""
i.rrm"rrsitas quae
qrru".
HuqL,r..r...".--.--atiodocu
:il-tt:-::i::
corPus est. suPerlor,ri

E*:

Ev.: Aga sinrg cdci qi ceea ce se face, acum,

n-aq ignora, dacS spirid TtY
ce,
r'ezi-bine,
tr:c,lo, ignor; ceea
"T
sin4i prezente' Aug': Imi pali
qi
le-ar
locuri
Ia
acele
lrrtincte*pdnd
aceStea sunt imagini ale corpurilo.r.
r:-adevflrat zici: dar, desigur,
-"d
ninric alta urhele qi pdmAnturile
..rr-,
necesitate,
cu
Aqa-i,
liv.:

confinute-n

'crr.,t'lto brevior quant est ttPTtl

speculi
;*.;;'u;. alud quam ut pro modotifY"
'ideretrtt
t"*
N"".r.* est ergo imagines corPorun'
T-l
E Nlesse oml

il:"*

ceva? Aug.: Amintegti-1i tu, tohr,;i, urbea Milanului?

liigur cA n i-o amintesc- Aug.: Acum, agadar, fiindcd s-a fdcut

nrlr1ir.r.. ei, 1i-aduci tu aminte cAta Si cunr este? Ev'; Mi-aduc,
rlesigur, gi inci ninric mai recent 9i mai intequ' Augt: A9u1, de;i,
oum no vezr pe ea crr ochii, o vezi crr spiritul' Er": Aqa-i' Aug': I1i
rurninteqti, cred, de asemenea' cu c6t spafiu de pdmAnt este eB?
ncum, departe de noi. Ev.: Da, qi pe asta mi-o amintesc' Aug':
Vezi, aqadar, cu spiritul pAnd qi insaqi distanla locurilor' Ev': O
vtld. Aug.: Curl, prin rt*ut , suflehi tdu este aici, unde-i corpul,
pi nici riu .e-ntirde dincolo de spaliul lui, preo'rm o-nvedera, mai
rus, raliunea, de unde se face cd le vede el pe toate acele'a? Ev':
Fiocot cd prin memorie se face una ca asta? nu c[-i prezent ln
r,,rele locuri. Aug.: Irnaginile acelor locuri sunt, care-va-sd-zicd,

;;ii

;:'-ff.#

ir,t"gt

rr: sfln de marer cale imensitate, care le poete cuprinde pe aceateao

r;um qi ra;iunea pare cE ne-a-nvdlat mai nainte cumci qi el este
rrtAt cAt este qi corpul. Ev.: Nu gdsesc ce sd rispund 9i nici rru pol

406

{lf Aureliu At8wtin, Desprc untitatea

i De Quantitntc Animae

S. Aurelii

explicare possum, quantum me ista moveant: et mult

*" ipse derideo, qui superiori - rationi tl^

ut ex isto corporis modo quanta srt
"orr."rra".t*)
ternrinarenr. ,4' Non ergo iam ti}i tale aliquid videtur'

venrus est? E. Null.r m6do, nam etiamsi aer iste cuius

:
r

probabiliter creditur, universum i

fluctum
innumerabiles tales tat
implere,
mundum possit
potest' quas rmagrnes
imaginari
anima
mundos secum
non
suspicari
Possum' '4' Vide erg
spatio contineat
ditieram" nec
superius
ut
credere,
eam
sit
melius
ventum esse

nec latam, nec altam, sicut nrihi de iustitia

rI
Facile assentirem, nisi me plus conturbaretr Quo

", [Col.

latinrdine, nici o altitudine de-ale sale.

W.

Longitudo mera et simPlet

10. ,4, Inveniemus hoc fortasse quantum licet, si p

diligenter discutiamus haec tria, id est longitudir

i^r;?',ai.r"*- et altitudinem. Itaque enitere cogi

Iongitutlinem, quae adhuc nullam latitudi

,...r^pr".it. E, NiLiI Possum tale cogitare: si enim
,r^n.*" in animo .o.r"tit,"to, quo nihil exilius sol
videre; occurrit mihi etiam in eo tamen et longitudo
I

srnt'
se, et latitudo, et altitudo: cluae"qualescumque
abst
Non.tt9'"q"qoe
,4'
tamen negare non possum.
araneae
In
rsta
trra
cum
certe
est responsio tua sed
i.rt"ftigis, discernis haec, et quid inter se.diffel

"rr..
nosti? E. Q""ia"i quid differant
widere nihii

nossem?

An aliter

horum deesse huic filo? '4' Quo igitur inu

haec discrevisti, troc potes etiam, seiunctis illis' so

io.rgr*aU"". "ogit."e, si nec aliquod ":3t'" volvas ani
fuetit, his omnibus non c&r

,r.i, qrod.umqu:

Incorporeum est emm q"d t: nunc intelligere cupio:

rn co
scrla l,onginrdo non nisi intelligi animo potest,

irv.niri'non potest. E' Iam intelligo' I' Ergo

in ce mod poate si cuprindd imaginile nenumdrate

mari spalii, prin absolut nici o longitudine, nici o

rle-atAta de

capere Possrt.

Yl.

407

rxplica-ndesal c6t mi nrigcd pe nrine acestea, gi mult m[ iau eu in

derf,dere pe ndne insumi, carele i-an @nces atAt de repede raliunii
rlc mai nainte, incAt sd hotdrnicesc dupd mdsura corpului acestuia
clt este sulletul. Aug.: Nu fl se mai pare, prin urm&ne, ceva de felul
rlc care este vAntuD Ev.: in nici un mod: cdci chiar dacd aerul
ucesta, al cirui cvasival se crede probabil cd este vflntul, poate
rrmple intreagd lumea aceasta, sufletul iqi poate imagina in sine
rrenum[rate astfel gi atata de mari lunri, pe care imagini nu-s in
stare sd presupun prin ce spaFu le poate congine. Aug.: Vezi, prin
rlrmare, de n-ar fi mai bine, precunr zicearn mai nainte, sd nu-l
r:rezi pe el nici [ung, nici lat, nici adAnc, precum mi-ai conces
rlespre justilie. Ev.: Aq asimqi uqor, de nu m-ar conturba, iar69i,

rnai mult,

pacto tantomm spatiorum,imagines irr"lmetlbil,::

l0afl longitudine, et latitudine, et alti
I"^

sufletthti

longitudinem si q,raei sec'are cogitatione pcr longrm

l,ungimea purd gi simpld.

10. Au5.: O vom gdsi, poate, pe ffih, c0t ne e datul, dacd le

vom discuta, mai intAi, drligent pe-acestea trei: adicd", longitudinea,

l&titudinea gi altitudinea. $i, aqa, strdduieqte-te sd cugeli

Iongitudinea care nu-qi va fi asumptlo incd nici o latitudine. Ev.:
Nu pot cugeta nimic de-acest fel; daci-nri voi fi constinrit in spirit,
lncaltea, un fir de paing, decAt care nu obignuim s[ vedenr ninic
rnai sublire, imi ocur[, pAnd qi-n el, totuqi, gi Iongitudinea prin
sine, qi latitudinea, qi altitudinearo, care, oricum sunt ele. nu Pot,

lotugi, nega cumcd sunt. Aug.; Nu-i intrutotul absurd rispunsul

li"ru, dar, desigrrr, cum inlelegi cd acestea trei sunt in firul de paing,
le discerni pe ele gi gtii prin ce diferrfl-ndesine? Eu: De ce n-aq gti
lrrin ce difer6? Putut-am, oare, vedea, altfel cd nimic din ele nu-i
lipsegte acestui fir? Aug.: Cu intelectul, prin care le-ai discernut,
ngadar, pe acestee, cu el, despreunate fiind ele, vei ptrtea cugeta
singurd longitudinea, dacf, nu-1i vei reprezenta-n spirit un coryr
onume: cdci oricare va fi fost el, nu va fi lipsit de toate acestea.
lncorporal este, intr+rn crrvffnt, ceea ce eu doresc ca tu sd-nlelegi
rucuna: cdci singurd longitudinea nu poate fi decAt doar inleleasri-Ir
spirit, in corp nu poate fi g6sit6. Bv.: Acum infeleg. Aug.: Deci,
uceasti lcngitudine daci voieq:i s-o crrasitai cu crugetarea in lung,

408

S. Aurelii ABwtini De

$f.

Animae

-10?

cumci nu se poate, cici, daci se poate' are in sine gi

latitudine. Bv.: li-rn,ederat. Aug.: Pe-aceast[ longitudine, agadar,
purd qi simplfl, so numim linie, de-1i place: altminteri, cu acest
nume e numit[-n mod obiqnuit de mulqi invd1a1i. Ev.: Numeqte<r
tum ili ptace; nu-mi pasd mie, incaltea, de nume, cum lucrul e

t"|:l;^1'
enim nomin" ^ tlo"ti" *'lii"- appellari laborat
.til;;iJ;t: non enim mihi de nominibus

limpede.

est, cum res aPerta srt'

sive ex utraque

yt4@_-

vezi absolut

si potest' inest
vides profecto non posse: nam
igitur longitu
i",i*ai E Manifestum est' '4' Hanc.lineam
vocemusl
;;;;; et simplicem, si tihi placet'

approbo' verum
11.,4. Bene facis, et non solum
quan]
mags
curam
rerum
semper
*'-"__-r
moneo, ut
llrurtuv,
]:t::
ut oprnor'
quam.iam'
ista
linea
Sed
clelectet,
il;

e"dU ns*ti", D*W *"tut*

Aug.: Bine faci, gi nu doar cA aprob, ci chiar te sfen-riesc

ad ie-ncAnte sd ai totdeauna mai mult griia lucrurilor decAt a
rluvintelor. Dar linia aceasta, pe carq Precum socot, acum o-nplegr
trine, dacd ar fi intinsd, fie din una, fie din arnAndoud p6(ile, cAt
poate fi ea, in lung, intinsd, observi cd nu existi nici un fine' Sau
11.

i"r"ifigi", si norrigatur slve ex una'

quam in [o
An ad tl.rc
vloes ergu
E Contemplor onurintl, ac nihil facilrus"4'
nullam figuram posse fieri' si nihil "gtT: ** T
no
iii;;"""P",.igtt"t' E' Quam dicas figuram

iuza minlii tare e

mai#*:

ff.il:,Tfr:tffIffJll_{,*'.:

i o fig;ur6, daci nu se face nimic alta decAt

.

Ev.: Pe care{ numeqti tu figurd eu nu-nfeleg

lIlca.

intelligo.

ntultitudini tutior ad oeritatis perceptit

ratonem'
oia per auctoritatem, quarn Per
aliquod spatiunr';
,4. Figuram interim voco' cum
facere$
circulum
si
Iineisve clncluditur? tanquam
ut
ita
lineas finibus surs sibimer iungeres'
;;";
esset'
iiber
ii"" ,.U alterius copulatione

vll. - compendiosior

et

videre arbitrorl
E. Quid dicas figtrram' iam me
t.m ,ri.ler.m'qt'o i'i^ tendant' 1ut U1id.-o:
utinam
uLrrrorrr
anima rec[urro' scrarfl' i
effecturus sis, ut ego quod de
et postulavi ut p
12. A. Hooinitio te admonui'
r^--^- ^li^.,o-t rrn circuitum nostrum, quod item

W. - Calea mullimii spre adeudr, mai concentmtcl Ei mai pitzitd'i

prin autori.tate decdt prin raliune.
Arry.: Numesc, deocamdat[, figrr6, c6nd un anume spagiu e
cuprins cu linia sau cu liniile, precum dac[ ai face un cerc salr

rlutr ai uni patru linii cu capetele^ lorugi indesine, astfel incat

rupdnrl rriciuneia sri nu fie liber de unirea c.u al alteia.

acurn c nurnegti tu figurfl; dar, ehei, de-aq

vedea, incalteon qi-ncntro tind astea, sau ce va si faci hr dintr-astea,
ru si pot eu qti ceea ce caut despre suflet.

Ev.: Socot

12. Aug.: Despre asta una 1i-am atras de la-nceput luarea

tminte qi 1i-anr cerut s[ pati cu pacienld, c6tva, circuitul nostru,
r'oea c te rog din nou s.{l faci. Nu uqor lucru c[ut[m, nu lesne de
(\ln060rt: voim

aliud cum raroni Auctontah credere

[Lol' r{''tr.l

c[ vid

s-o

ttegreqit. LJna este,

rt'tnd ii dhm raliuni

410

S. Aurelii Augwtini De Qwnfillu,u

Animw

te delectat' pol
compendium estl et nulus labor: quod si

,rrrlia legere, quae ntagni et divini viri de t:.t-: l:

;;;;;"tf" qual videbJ"t"t, selubriter imperiti'
{,,od.", locuti sun! :f-1tT,',::1,::}
;;;.;
vel implicat:
ab iis, quorum anrnxs vel tardioribus
q
alia salus esse non posset' Tales enim homines'
,,*ltit'do est, si ratione velint v

"t-t".*-"r.*i*u
I""rpt"n"Jere. similituclinibus':ii"tlT^ita l1il
;;;i;"";., et in varias noxiaxlue opinionesaut

ut emergere inde ac liberari, aut nunquan'

queantf His ergo trtilissimum est excellentissi(
vitam'
auctoritati credere, et secundum hoc agere
n
etram
sed
si nrtius putas, non solum nihil resisto'

.pp-fr".

Si autem .cupiditatern

it*l] t:f:11i::"-:

.,tiott" pervenire ad veritatem' ti

'"i;;;i;.
""tsuasisti
tibi tolerandi.sunt' "t :".i :i:i:
il"tt
est' id est
adducat, nisi ea quae : sola ratio dicenda
tt,
ce-rt,'
ita
sed
;;;;, "; .,or, ,ol,"t vera,
"Phadt
modo
ullo
tamen
si
aliena,
falsitatis
falsae
"i-m-air,"
homine inveniri potest, ut nullae disputationes
Nihil
E'
traducere'
possint
te
ea
verisimiles ab
ratro qua
praepropere desiderabo: aget atl ducat
dumrrodo Perducat'

H'. iirri

VlIl. - De

lineis figura
figuris matlrcmctticis' Quot

ftat'

tribui lineis figura Possit fieri'

solis tali
73. A. Deus hoc faciet, qui aut de
est'.
,.brr., aut certe de his maxime deprecandus
et
si
;; ."; quan institueram redeamus' Name3t' dicqu
tir,"", et'quid sit figura iam tibi notum
figuram
;; ; l,ri".o, id eIt utrum putes ullam
altera
aut.ex
parte'
Dosse. si linea ex utraque
-Nu[o
p
fieri
id
modo
i"fi;i;* ducatur? E'
figur
ut
;;;fi.^". ,4. Quid igitur agendun: -est non El
inftntta
faciamus? E. Quid, nisi ut illa linea
se contingat?
parte
ducatur in circulum? ut ex alia
linea con'
una
ex
.ta"o, quomoCo aliter possit

"rri-

Dapru W4tat?a
$f. Aurcliu Aagusth,

euftafrthti

471

daci te delectteazd, vei putea citi desttrle pe

tre marii qi dMnii bdrbap, ca la un temn anume' le-au vorbit
salubm .rruirupri*puflor deepre aceete lucmri, care li se pflreay
lomqi de citre acei Pentrulle
;;;;,
9i 4.. i.it sa li se dea cr.,a"t
,pi.i., fie mai t6rzioare, fre mai incurcate, n'ar Putea -fi tltd
"a"o.
.rlrrare. Astfel de oameni, altminteri, a cdror mulfme este absolut
maxima, dac6 voiesc sd cuprindi adevflr(at)ul prin raliune'
ae-nsol6 atohrqor de similitudin
astfel in variile gi d6undtoarele
gi<r muncd nuHm : iar,

ln stare sd iasd de acolo qi sd se I

le este, prin urmare, atotutil s6-i dea crezeLre excelentissimei
ce'
notooitali qi s6-9i petreaci, in confornritate cu astB, viala' Ceea
d
cu
opun
mi
nu
cE
numai
nu
precauq
dacd tr-r socotri mai
1"]"-'
ffifl":
insdl
poti,
nu-1i
Dacd
mult.
de
se
poate
.6t
c,hiar o ,prot
cupiditatea aceasta, prin cane liai persuadat trie insuli s6 air,rnq'
prir, .*1i rrr", la ade.rir, g-s de tolerat multe Ei lungi circrrite' incAt
nu raliunea sd te aducd, ci numai qi numai aceea care slngure

trebuie numit[ raliune, adic6, adevdrata raliune, qi il 9"?.'

ndev6ratu, ci astfel certa gi striina de toati sinrilitudinea falsit[1ii,
dac6, totugi, aceeste poaie fi aflatd de cdtre om, incdt disputele
ea.
falsc sau yerosinrile s6 nu poatd, niciunele, sd te intoarcS de la
qi
ducS-mfl
m6ne-md
pripit:
prea
Bv.: Nu-mi voi mai dori nimic
ragiunea care vrea, numai facd-md si aiung'

fgurile matematkn. Din cilte linii

Cum poate fi fdcutd figum din trei litii'

Yt[. -

Desprc

consistd

fg"*'

13. Aug.: O va face Dumnezeu Pe asta, Carele trebuie arzdtor

cr-rseamd
despre asdel de lucruri, satr, desfiur,
rugat, fie

-"oi

".*r"i
d"Ipo" astea. Dar s[ ne-ntoarcem la lucnrl pe care ni-l prop,sesem.
D" iapt dacd qi ce este linia, gi ce este figr-rra p+, de-acunr, c'unoscut?
ni, cr.iua c ca-ut sd aflu de la tine, adicd, de socoli tu, sau nu, cd
poate fi f6cutd vreo figur6,
rlintro parte, linia este tru66
1rcate, in nici un mod, face.
s[ facem figura? Bv.: Ce, decdt
parte s5 se atingd-pe sine, cdci
6i sd se tt"!U i" cerc' ca din cealalti
mod s-ar putea altfel orprinde cu o linie tur anume
ntr vfld irt

4lz

S. Aurelii Augwtini De Quantitatc Animae

Sf.

Aurcliu Ar{rlutin Decprc glrdttat'en

auflefitlui

413

aliquod spatiurr; quod nisi fiat, secundum tr

J"rl.ip,i"""m, figura non erit' '4' Quid' si re,ctis li
fi;".;; facere ,Jli.rr? Potest fieri ut .d." Y"" linea 'l

;,:;;

potest? E. Nullo n1od3' /'-91id' duabus? f,"

ho" qria".r.' ,4' Quicl, tribus? B' Video posse' '4'

igitur nostr ac tenes,.cum figura lineis rectis fatoi
est, minus quam tribus "ot' pots"' An si ulla
ua""..","t."tio, d" hac te sententia devocabit? E I
;i q;ir mihi hoc falsum esse monstraverit' nihil
qrrJa *" scite posse confid.am' {. N"t","t^g:.j
L.por,a", quomodo tribus lineis figuram feceris
Cr* ,* finibus iungunt' '4' Quid? ubi se iungunt' nc
uid",rr. tibi anguhas fieri? fl' Ita est' 1' Quot
haec figura constat? E Totidem quot linei
""g"fi. ipsas lineas pares constrtuls' an rmparet
Quid?
P.."=. l. grriaZ anguli tantumdem omnes patenl
Etiam
est alius alio contractior vel apertior? E'
pares esse video. ,4. Potestne fi::i, ."t,itt."!,Ytl
lineis facta sit' i
iCof. fOlf] tribus rectis pa-ribus
anguli sint; an non Potest?

Aug.: Ce, din trei? Ev.:

unnare, qi ;ii cumc6, de-i
vreo ratrune'
pufin de trei nu se poate. Sau, de !i s-ar incontra
imi va
cineva
abate-te-va de la aceastd sentinfE? Ev': Daci
ce sd
in
nimic
fi-nvederat cumcd asta-i fals, nu va nrai fi absolut
prin
rdspun-de-mi'
una
nrd-ncred cd eu pot s6 qtiu' Aug'l La asra
Ev':
figur6?
o
linii
trei
din
urmare, *".rt., in ce mod vei fi facut
Cdnd
pare.

se

cd

uonsrstS5

se

lXl

Aug.: Ce, liniile insele Pare le

Aug.: Ce, unghiurile se deschid

rau mai deschis fa1[ cu alt

de-asemenear Pare. Aug.: Poate
impare'
rnre-i fdcutfl din trei liiii drepte, pare, unghiurile sd fie
6au nu se Poate?

E. Nullo prorsus modo' '4' t)uid? si rectis li

tribus, sed imparibus figura constet,-possunt etlal
ista pares esse anguli, an aliud intelligis? E' Onr
,ro., po...rrrt. .4. Recte dicis' sed dic, quaeso' qut
tibi iigura melior videatur et.pulchriotl "3tt:
p.tif,it, an quae imparibus lineis constat? E'
nreliorem in qua aequalitas prat
drbitet *o.t

"rr.

Quae figura praestantior'

contrarietur.

lX. -

In triangulo quid

A. Ergo inaequalitati aequalitatem prae

E. Nescio utrum quispiam non praePonat' '4'
nunc in figura quae tribus angulis paribus pe
.it angulo col:rarium, id est ex
est, quid 'I
14.

"*

lX.

Care figurd-i mai prestantd' Ce i se opune' tn triunghi'

qnghiului.

414

S. Aurclii

i De Qtnntitot

Sf.

An"*----,-)

parte contra positum; utrarm linea an angulus' E Lir

I
ffi;;.;. Q;id ".go? si et angulus angulo' et linea
potld
,ror.t fateris aequalitatem esse.

et

contractiores, et ambo apertiores sibi contrarii

rgrtur et
Ac verissinle atque apertrssime' '4' Servatam
p.rt,rii, cernis aequalitate-nr "-:tJ:

;;";;;;."".i

I
posse, ut cum quatLror paribu.s li
p".fi"itr-.r, non aut omnes, aut certer-ve1-lt:::

{ieri non
ir,rf""to
'fig,r.,

.irra, quaeque tamen paria sunt' sibi ex

,""porrd".". E. Cerno, et firmissime teneo'

pi*".

15. ,4. Nihilne te movet etiam in his rebus

mpdt
tam inconcussa quaedam iustitia? E Quonam

q;i"

, ut arbitror, dicimus esse -iustitiam

"ihif
aequitas autem ab ae.qualitate q-ua(
i"qrrit^t"*:
--"'-1*--videtrr appellata. Sed quae in hac vimrte aequrtas)
nrsr q-ua
ut Bua cuique tribuantur? Porro sua :"'qY:'
puta^s?l
aliter
An
Ji*i."ri".. tribui non possuntassentior'. -4'
.a'i
Manifestum est, et p"ttttt
*

paria
di.tirr"ti,rrr"* arbitrarisnl esse ullam' si omnia
/'
modo'
Nullo
E
ut nihil omnino inter se differant?
in
quitrus
rebus
in
nisi
iustitia servari non Potest,
Lii q"""a""., ut it; dicam, imparilitas et 'lissimili
r

suflcaiui

__

415

Vid cd linia. ,tug.: Ce, agadar, dacE qi unghiului unghiul, gi

liniei linia le sunt contrare) nu vei recunoagtet oare, cumcd
ol5alitatea este mai puternicd in acea figur5, in care se-ntAmpli
asta? Bv.: Recunosc, bine-n1eles, dar nu vdd absolut deloc cum se
poate face asta cu trei linii. Aug.: Ce, cu patm linii poate-se, oare?
ltrce asta? Dv.: Sigur cd se poate. furg.: E mai bun5, prin r-umare,
figu-ra care consist6 din patm linii drepte, pare, de<6t cea din trei.
Dv.:

contraria iit,
"
in ea figura in qua id accidit? -8" Fateor Ouiae{-i,
q""*"a""-r.ar.r, id fiat tribus lineis omnino non vld
,i. O"iaZ quatuor lineis potestne hoc fieri? E Proll
quatuor
potest. ,4. Melior est igitur figura quae
iectis pa.ibus? quan quae tribus constat' I *tt:l
.rq"ia'"* *ogi. in ua ""q'"litas.valet' '4' Quid
confit' ce
istam quae quatuor rectis paribus lineis
rn eB
omnes
anguli
oo.." "tir* ita fieri, ut non
posse'
'4' Quonam
Ii.,,, un non putas? Ii' Video
E. Si duo contractiores, duo apertrores srnt'

A. Videsne etiam quemadmodum

Aurelia Arryustiru Dupru untitotea

Ev.: Mai bun5, desigur, dat fiind c5, irr ea, e mai in putere egalitatea.
Atrg.: Ce, deci, aceasta, care se coilrpune din patrr. linii drepte,
pare, gAndeqti tu, oare, cd poate fi ficuti chiar gi aga, incAt nu
toate unghiurile sI fie in ea egale, sau nu soco;i? Bv.: VEd cd se
;xrate. Aug.: Cam in ce mod? Ev.: Daci doui-s mai deschise, doud,
nrai inchise.

tr0

Aug.: Vezi tu, oare, gi-n ce mod ambele, mai deschise, gi

umbele, mai inchise, igi sunt controrii loruqi. Ev.: Chiar
utotadevdrag gi incA atotinvederat. fury.: Vezi, prin llrnare, p6stratA
6i aici, cAt a putut fi, ea, pistrat[, egalitatea: vezi, care-va-s6-zic5,
crrmcd nu se poate absolut deloc face ca, iat[, cum figura se
dr:sivArgegte din patru linii pare, unghiurile sd nu fie, sau toate?
ruu, in mod sigur, mdcar cAte dou6, pare. qi cd cele ce sunt pare?
lpi corespund lorugi din partea opus6. Dv.: O vfld gi o 1in atotferm.
Aug.: $i nu te migc6, oare, cu nimic, justitria anluner atata
rle mare gi atflt de neclintitd, pani gi in aceste lucruri? Ev.: [n r:e
;ons anume? Aug.: Pentru cd nimic, precum socot, nu zicr.;n cE
rute justilia, decdt numai qi numai echitatea: echitatea, insd, pare
rrrunitd de la o anume egalitate. Dar ce-i, in aceasti virtute,
rrr:lritatea, dec6t numai gi numai sE i se atribuie fiecdruia ceea ce
i se cuvine? Apoi, fieclruia ale sale nu-i pot fi atribuite decAt
Irrrmai printro distingere anume. Sau socoli altfel? 8r'.: E-nveclerat
r1i asimt intrutotul. Aug.: Ce, egti cumva de p6rere cd exieti we.o
rlistingere, daci toate-s pare, incAt nu se deosehesc cu absolut
rrimic intre ele? Er'.: Cu nici un mod. Aug.: Deci lustilia nu poate
fi pistra-t5, decAt numai dacd, in lucmrile, in care este pEstrati,
1.5.

Sf.e"re

416 S.Awvliie@

disimititudine22. Bv.:

ras' de
tn
et quae =qu

Cum
*
irrr".
.g .irr..i,

Intelligo'. ,4.

ctlfll
""
^rrm
aI Iruoa quae quatrxox &n6utls uurrorot'

aceste figuri, desPre

va-sd-zic6, din trei qi
patru unghiuri, cum ambele-s fdcute din

qrl]

lrceasta ce consistd din

linii pare, nu 1i se p".", oa'.., p[stratfl

;o'::llto:^ul:it:
fisnq
"'Y':
habere [Col' 1044] non p
quae
illa
;;
il;."*,
par,ilitatemcontranontm,inconcu-s^sam:TT:#f,l
l.oualittt.nr; in hac vero quia tanta est contrar
illa lex angulorum aamtttl11oL1
nte multum movt
""lst"""rit,
;;;;";;;ii;;tem? Hoc

;;il;il.is

qr."a"rar",

o anume iustilie' intnrcAr

contrariilor' line
parilitatea
aiba
sa
poate
nu
care
nceea,
ins6' in care
ceastilalta,
in
unghiurilor:
egal-itatea
nestrimutatd

lege a unghiurikrr
udnrite o anume inegititate? Asta, prin urmare' cum m5 migcu
destul de mult, mi ** p6t rt c.{ meritd sd te-ntreb cam cum te-ncAntd
pe tine prin acest adevdr, prin echitate, prin egalitate'

este atAta cle mare

"'!o """

tsta verl
abs te visum est' quonsm modo

*.,gt"..t1" contrariilor, acea

aequalitate delectarere'

r.qrit"t,

417

tr

adnr:
Iam cerno quid dicas, et-non mediocnter

A. ng.-""t", qYi" inaequalitati aequalitatem

est' ut opinor' hu
praeponis, 1"" q,rryt^^'1 o"*it'o
rron id

[rr*

p.t"aitus,-cui
figuram in qua. sunrma
queecumque eninr erlt, ea cltuf,ErrD "'l'" "i:'^-:il
E Ptacet vero. et quae ista sit' scire cuprt
rr5 u r ulrr

;;J;#

X.

Summa aequalitas in

fguris'

X.
l

A, Prius ergo responde' utrum tibi ilt

q"tt'tttm satis videbatur
,fisr.";;r.r,'
lrEur a. uurr qr"to"'
Y-*- :1-- iI*
16.

rnentio est! ea vrdeatur exc

totidemque
-.7-'----_l
paribus'
Purvuer
"ttgt.rli"
G--i d.buvru'r
"--t
vides, in hac et hnearum Bequaltus
rr.lels
eail1:'-11"11t]'l,j
quod in illa quae 1'n"'
1* H
iLr.ri"b*rr., "dot huic parilitas conlrariort.m'
contranus' z'
linea, et angulus angulo est' ut cernis'

a'"Hou"t"" surrxr,Em aegualitatem'

ut
aliter tibi videtur? xurtG habel F*":
ilnri$

."- ; ;;T;;'

ffii,.;."J;;i.i
.^r-^

non hahet' volo ut idipsum

Videtur mihi habete,

u"""'

-l--rnnetrerirr E

""lt-:
Dares sunt' ubi dePrehend
J. A. ng" aliud sentio: nam fl

Suprema egalitate tn

fgui.

418

S. Aurelii

iDe

Sf.

Animne

Aureliu Augustin, DesPre cantitatea

suflctalui

419

Iinea donec veniat ad angulos, surruna aequalitate tr

est; sed cum ex diverso latere alia coniungitur Ii
angulum facit, nonne censes hoc ipsum esse inaet

An'tibi figurae

illa
Pars quae linea clauditur cum

q,ra" .r,gJo *tttl.rdit*, congruere videtur aequalitr

.i*itit aIr"Z E Nullo modo: et me Pudet tenreritatis
eo enim ducnrs sum, quod et angulos in ea pares r
et Iatera cernerem: sed quis non videat eorum

angulis magnam differentianr? '4'

Accipe

ina"equalitatiJ apertissimum indicium: certe enim

vel illam figuran triangulam paribus lineis constarrtt
istam quadratam habere aliquod medium' E Cerno
ab eodem medio cum lineas ad omnes tigtl
,4.

Quid?

ducimus, Paresne tibi duci lineae videntur'

I ^- ^: ^-^eas
impa""s? [. Impares Pror-sus: nam longiores
ducimus
est ess, quas in angulos

p".i".

AX

in quadrata guot sunt' et quot rn tnanl

tres ibi' l. Quid? minillae onrmunl;il
hic,
E. Quatuor
,r.*.rr. et quot [Col. i0a5] sunt in figura ut
Totidem. scilicet eae quae in media latera du
Verissime mitri videris dicere, neque hic opus est di
immorari; ad id enim quod volumus satis est: na
.4. Istae

magrurn aequalitatem hic servari, ut opinor, vides, et

,roidr.r. ex omni parte perfectam' E Omnino vit
quae illa figura sit quae sunmam aequalitatenr
nosse vehementer exsPecto.

Xl.

Figurarum Prctestantia. Quid signum sit; quid

1?. ,4. Quam cnses, nisi eam, cuius et extrerrut

undique, nullo angulo aequali

"ri
perturbante, et a cuius nredio ad omnes extremitatis p

concors

pares lineae duci possunt? E.

in unghiuri.

ut.opinor, rntelligo:
l*",
in cinulum ducta termir

illam fig,-rran, qrr"L..tt^ linea

mihi viJeris describere.,4. Reae intellig:s' Nunc itague

Aug.: CAte-s ele in pdtrata, 9i cAte in triunghiulara? Ev':

Patru, i"rr*.-r.ru. trei, in cealalta. Aug': Ce, iar[qi, nrinimelt:
Ev': 'llrt
rlintre tr.rate
laturi'
ie
atAtea; t:arc
Au3.: Atr.rta

-l

u(lv()le

ce v()rlllr
s[ stdmirn
nrarea
pdstratd
este
ar:i
qf
cd
socot,
intrucAt vezi, prrecutn

egalitate, pi, totugi, nu ino6 perfccti din toatd partea' Ev':

V"ir,l .,trs,,,lut, gi aqtepl ner6ll<l6tor sE qtiu care-i acea figurl t:tr
are suprema egalitate.

Xl.

Prestanpa Jiguritor. Ce-i semnul; ce'i punctuL

420

i,

S. Aurclii

Animae

De

ne va fi-nvfiat ormcf, linia re-nplege nunuil in longitudine, 9i nici

nu-gi uzurpl nimic din latitudine, qi' de aceea, in lung, incotro

docuerit lineam in
considera, cum suPenor ratio

ffiil;;

i"i"uiE,

nec

quidq.1ll,

ll,'::1':':"::":
non posse' utr
;ft;G; lo.,g'i' qua ducitursinedividi
latitudine inveniri
-:L: ..:.-l-^trr. fimrta ouaelib.t
-i--*-l:,
latinrdo Potesule longinrru

itudo sola sit, quemadm

latinrdine intellexrmus; an
superius longinrdinem sine
zl' Vides etiam illud':risiJ
Video.no"

E
potest?
prrrEDL:

P"*"'
'

O
quod latitudtr ab omn
lturr guvst'
longrm
longurn non
sueat-.
quod
4' -- liYlr'
.rnd nrvlrrl
uurvslr *..
orvrur PuteEl'
quoo
' '
nluris hatrendum?
^il

'lnaao

D'

n'"i"91"

I"."'ir

t+*
l:i.Tl*i,1;
I'":H^il:
non
quod dividi
Nam si

iffi;";i*l*i'
f ,""p""."a..1,.":t;pra:P31:-1]]^":::,:.::'"-.::-,il
Iutit"do autem ex omnr
:::ffiffi;i;'d' ilt"'t'
nisi ex
non
vero

t
,

.q

Fr

It*it.""'i""*"";J

ergo latitr
est9t"ti""l::.1]i
longum divisionem non admittit: E' Ita prorsus
nl aliter existimas?

l'

;;:;,^";;"t

18. .4. Iam quaeramus' si

i.," ...ior",

ffi;iil

diverso

placet'.YtTYl"tl

tT]

8r'.: Aqa, intrutohrl,

tici.

m[

constrAnge raliunea s5 recunosc, precum

&#o

t1t:l
quod' omnino non queat,*-1ll ::ll
ilt' linea melius' Nam lineanr cemr

fir*'

innumerabilittt Lti-posse' itaque

l'}^lPfl
posse '
dimitto' g' F-g9 illud puto rlon

*r""i""a"*
qrJ"..a*m

in figrra

po":b. :tj,::o:,1"-:Xil:

lernginrdine aut etmm latrtu

il;;;'-Nam iitnditut' long[rudinem
t^"]T,T*'i
carere non potest' Secl si
est' si
linea
'ero
drr..r,n" lineae, seJ ip*
il;;;
si

-"di"t" " 11:l-"ff

i*Jr;.,;;lirJ a"tia""t
Utrumque autem hoc
ducantur'
lineae
iil;t#
ig'*' q"* d'.T9i .1:H1';,f:r1,'*1
;:r* il ",1'
etiam. illud unde
,i,
;:TH# "'uo"'d=iul" "id"*'
sit.cuius *d-]T:Prg:
rrD..-* --LE! figura
ducitur,
UUUlf,ur etsi
"o"d--o
lineae principium a quo rnctPrt
dii
iu"J

""i",

(ieea ce nu se poate-mp[4i. Aug.: Drept zici' Dar nu ;i se pore,

d" acest fel chiar qi acela de unde se trage' Iinia,
oare., {ie

"..,*
nu.i
chiar dacd

inc[ figura al c6rei miiloc

sd-l inlelegem? Acel

422

S.

Aniwre

Aurelii Augttstini De

Sf.

quod volo sine ulla [Col. f046] longitudine rntelligas f1

J-io r, git,rai" e m

inte lli

gist'

prof ecto

.intelli

"5*-*q'"m
,rrd" Ip., incipit longirudo' f,' Tale omnino' '4' Hoc

Rorelfuimum omni;r1,
-vide9,.
hoc est, quod null
Siquidem
.r,,nt.
iemonstratu
cpod jarn te inielligere

divisionem patiatur; et punchrn vocahrr, a1] T"di"t't:

et
figurae: si autem principium lineae est vel lineis' aut

cum omnino aliquid notat quod sine parti

intelligentlum sit, nec tamen obtineat figurae medl
dicitur. Est ergo signum.nota sine partibus'
"ig..rri
;;;; punctum, nota med-ium figurae tenens' Ita fit
omne punctum etiam siS'num sI, r-ron autell ollrne srgl
p.rrro,r* videatur- Va". till O: T._,:.^tt::t_lt^:::::
i.r.rln.rir", ut minus in disputando circumloquarnl
qrt"q""r. plerique Punchrna appellent,,n"rr, qt$ :*i
tel
f]*.tl ,l.dirr.rr, sed qrod solius circuli vel pilaeest';
laborandum
vocabulis
de
nobis
tJrrr.tri nrinus

il-rri.,

t"t

Assentior.

XIl. - Puncti Potentia.

ab i
19. ,4. Vides certe etiam quanhrm valeat' Nam

incipit linea, ipst'r terndnatur; figuram rectis lineis nul

videmus fieri posse, nisi ipso angulus claudatur; dei
undecumque secari linea potest, per rpsum secatur' 0
ip;;", orrirro nullam in se admittat sectionem; nulla li

[i.r".", nisi per ipsum coptrlatur' Postremo cum caett

e,xr"It],:
fi"rrir'figrtit 1rr"* de altitudine quae"ffi
demonstraverit
ratio
p.r"pr.,Irrd*
propter sunrnam aequalitatemi qt'"",S" ifsils 3
*od"."ti., est, quam Punctum in medio constinrturn? Mu
J" nr|,r" pot..rtia dici possunt' sed adhibeo modum;
tlbi ipsi c,ogitanda plura-permitto: -': S":* ut videturi
r
eninr me requrrere prgebit' si quid fuerit-obscurius:
signi
huius
autem mediocriter, ,it p.'to, magnant
potentiam.

20. A. Nunc ergo illud attende, cum et quid

signurrr, et quid sii tongitudo, et quid sit latitr

nwefu

eu$ustila Despre wrtiibtet,

principiu2+
iu.,gitrdirr"
lonlitudine.
nbsolut nici

suflqtufui

423

de la care incePe
fdrd absolut nici o

dine, nu inlelegi, cu
9i longitudinea' Ev':
Absolut de felul acesta. f,rrg': Acesta, agadar, pe care vdd cd tu-l
lnlelegi acum, este atotputernicul intre toete cele pe care le-am
rle-o.r"trat. Dat fiind cE e[ este cel ce nu pate nici o-mpi4ire; 9i se
numeste punct, cum line millocul figurii; dacd este, insd, principiul
liniei sau liniilor, sau chiar finele, sau cAnd noteazd cu totgl alta,
rr-i de-nleles fdrd de pd4, gi nu obline, totuqi. millmul figurii, se
numeqte semn. Semnul este, prin urmare, nota25 fdrd de p[4i'
Punctul este, insd, nota fnAnd miilocul figurii. Aga se face c{ tot
tot semnul Pare qi Punct.

asuPra acestor numel @'

iurrl cuvintelor: deqi cei

e nuilocul tuturor figuriloa

r:i doar pe-al cercului gi pe-al sferei: totugi'nu ne e noud a ne
munci cu vocabulele. Ev.: Asimt.

Xl. -

Potenf.a

punctului.

19. Aug.:
lnsuqi incepe h

fr'crridniciof

el

fi
ul

in
ne-nchide cu el
tiietura:
sine
rl insugi este tiiata, pe cSnd el insugi nu adndte-ntn-l
nici o linie nu i se uneqte liniei decAt numai prin el insugi' in
sfArqit, curr raliunea ne-a demonstrat cd le e de prepus celorlalte
figuri plane (cdci despre altitudineb n-am zis ino'[ nimic), aceea
,-are se-nchide cu cercul, datoritE supremei egalitig, care dta decAt
Multe se
Puncnrl, constituit in nriiloc, este md'sura egalitdlii inseqi?
qi-1i las
mdsurd,
ii
pun
dar
acestuia,
spune despre potenfa
lrot

multe de cugetat fie insufi.

Jrare; gi nu-mi va fr mie rr.q
obscur: iratrezdresc, insd, in
nceshri semn.

,rri

20. Aug.: Ac.um, deci, cum vei fi-ntrezdrit, qi ce-i semnul, qi

lolgitudinea, gi ce-i latitudinea, ia numai aminte t:nre diltre

424

S. Aurelii

Animae

iDe

alterius' et c
perspexeris; quid horum tibi videatur
i.ralg".u, sirre q,,o esse non .possit' prorsus
I11^":-:
rr
latit,ido longitudine indigeat, sine qua

':

Rrrr.o' toigitud,in."* ::Ii:,,l::::

r"r,- ft've--rrulr
"...r]
sed sine signo illo esse

quidem.:ron iidie:l: ut sii,

per semetrpsul-esse et nui
Illud autem signum
PUUrU'
[o"r..
,,- ,,-,..
"if""t*'*
est' A' Ita est ut dicis:
horum indigere, man

;i;;;il;oconsid"a'

utrum

t:t""a: l::"- 1"li

queat; an.alicunde nec ipsa sectlonem

"""Jti
q:t'lineo' E'
admittere, quamvls plus admittat
te non recor
Credo
.rrral" .ro, possit' '4'
oro.a.r.
r- q
modo
I nullo
Posses:
. rlatitudir
nam nescrre IStu(
... r
eninr
Certe
.o**or..trciam te isto modo'
sic intelligis, ut cogitatione tY" 99 "ltit:dli:,.-1
huic latit
;: si" or,,,'iio ' A' Lct,"dat igituretiam
;;;
ali
utrum.
altitudo, et responde iam
E'
secari.queat'
undique
;;;;i,,"q""-"i"gi"
video.,"o' '
;;;;;; 'dmo,,,i'ii' Nunc enim
.* inferiori p1T:.' sea a lal-efl1t1
reml
*dmitti posse sectionem, nihilque omnrno
dtli::.
;;;";"f ibol. 1oa7l qu-eat penetrare
ex his partibus
*""jf""*,i est, et luiit"ditttm est
altitudo'
non posse, Per quas surrectura
follor' et lon
21. ,4. Quoniam tibi igitua si non
cnrnero':ryit rytrt]
et latitudo, *i"ltit do nota esq
E Sine longitur
altitudo'
aderit
ubi
;;;;;;;'rra,
qrt,a"", video esse non posse, atttTi:l^"11ir;1l::*l
,4. Redi ergo ad cogit'tionem latitudtn
il;;i;*'
.i """t'quasi iacentern animo figuraveris'.
T'q1l
per tent
ouodlibei latus, tanquam si eam velles
iungrnt, *11**' T
i-""t-*i * .1.,'*" iat''ae
quid dicas' sed n
tntellig"
b'
velim?
r"i.Uiit *id
ut respondas'
ffi;:; fr,id '.n"lit' '4' Illucl t"ili""t
in akitudin
nrigrasse
il;;;"";;*Jo *ao*t tibi

;;;;;.,r,

*,:".t:i T
latitudinis iarn nometr descriptione"l,q"
l'' Videnrr
collocata'
sit
*rt "., latitudo, quamvis ita
obs
Recordarisne'
iacta'
;ilil.

esse

'4'

acele

p64i prin care are sd rdsard altitudinea'

tu, oare, rnd rog

I)are c-a devenit altitudine. Aug.: Arninteqti-1i

iDe

Sf. Aurcliu Attgwtiru

Animae

Dqpw qntitateo

aufbfrllili

427

fl' Reco
quemadrnodu.m altitudinem definieramus?
pudet'.*"11=o1T
plane, et me lam src respondisse
deofa
rurr
sedlonem Per longum
rrdo sectionem
modo cpasi erecta latttuclo
rnterl
ea
in
nulla
Possunt
versus n.rn admittit: quare
cogttenlr'rr' Secr
c..rgitari. quarnvis medium et extrema
;;"r;; Jp"riorem demonstrationem altitudinis'ubi
f""i.ri'", L".aarer, nulla omnino est altitudo'te on
intus cogitari potest' '4' nRecte dicis' et sic
-L-^-:11,,,{;--,
illud iam
Quamobrem
"rpi"b*t'
"r."ri"iJ""
verum
falso
;;;;;;J""., ,trum

!:

-!
incredibilis dementia est' '4' Dic ergo' cJu(
secari
;;;;iJ"""r vera linea est, quae per longum
autr ir
potest;
aut ,retum signurn quod ullo modo secari
sectionenr'
latitudo, quae cum erecta,est, ."] {i"i:Y:'
minus' 't
longum deorsum versus admittit? E Nilril
"t1"P^1"""

drbit...,

X[II. - Spiritul incorporal uede incorporalele'

22. A. TJnquarnne igitur or;r:Iis istis corPorels'

pt,rr"*, ,rtl ti"r,,

lineam, vel .talem

l"lt*dt^l"-:

corporet
b. 0rrr.rirtu nunquam' Non enim sunt rsta
q""9fl^li
mira
Atqui si corporea corporeis oculis
quo vroenrrH
cognatione cernuntur; oPortet anrmum
i-.1 corpusve
rt^rftrrcr7a n.rn
esse- n"
An tu g
esse'
non
i.,3orpo."tl", corporeunt
:.1,
non esse al:
existimas? E- Lge, iam concedo corpus
dic mi
vel quidquam corPoreum; quid est tandem'
illa
illum
carere
sit
\ride interim utrum confectum
arti
sit
quid
narn
est:
q,Iarr,iot", ae qrl nun: qulestio
discur
obliturn te esse .,ur.-'r p'iore inter nos quaestione
esset:
Meministi enim te quaesisse primitus' unde
uno'
memrnr'
esse
tractatum
duobus modis a nobis
utmrnne
alte'ro'
est;
quaesitum
quasi de regione eius

[*" *f
,rn"l

igrie, vel alio quopiam istorum elernentorum

vel ex aliquibus horum' In qua quae

o-iibuq

esse
"*
constitit inter nos, non magis hoc quaerendum
srngul
unde sit terra, vel si quod aliud elementorurn
,ni
i"*iiii"J"* est enim quanquam Deus fecerit
neque
illum certam substantiam, quae

habere

&oe

ase

Ce-i spit'itul'

428

S. Aurelii

De

Sf. Aureliu Augustiry Desprc untitaten

Animae

sufletului

429

neque ignea, neque [Col. 1048] aeria sit, neque hu

,ri.i fo.i" arbitrandum est Deum terrae dedisse ut

aliud sit quam terta, et non dedisse animo ut nihil :

qrr* .rri^us sit' Si autem definiri tibi animum vi
iie., quaeris quid sit animus; facile respondeo' Nam
videtui esse su-bstantia quaedam rationis particeps, re1
corpori acconrmodata'

XIV. - Animus incorporcus quantum oaleat'

2i3. Itaque illud potius attende,. unde ambi
nunc, utl'um quantltas et quasi, ut ita dicam, l'
spatium animo ullum sit' Nam profecto quia corl
non est; neque enrm aliter incorporea ulla cern
valeret, ut superior ratio demonstrabat; procul d
caret spatro quo corpora metiuntur: et ob hoc
credi, aut c.rgita.i, aut intelligi talis eius quantitas I
potest. Si ai-rtem te nlovet, cur tanta coeli, teri
r

marisque spati{r memoria contineat, cum slt

nullius <luantitatis; mira quaedam vis est, quam ta

animo tamen etiam solam lineam interiore qu

oculo, id est intelligentia, videre concessum est: arbi
nos concedere sic animum corpus non esse,
corpore melior. Quo concesso, non opinor dubital
etiam linea esse meliorem: ridiculum est
",.rrn
"rr",
cum tria illa insint corpori ut corpus slt, non
omnibus esse meliorem, qui corpore est melior' At
linea, qua melior esse convincitur animus, i
caeteris duobus Praestat, quia minus quam illa
(
secari potest. Porro illa duo eo magis ecantur
linea, quo magis se in spatiunr distendunt: linea
spatium nisi longitudinis nullum habet, quo su
nihil omnino remanet spatii. Quapropter quio

XIV.

Spirilul incorporal de cdt e-n itare.

23. $i, aqa, ia, mai de

na,qte, acum, indoialtr, adicd,

gi. c.a sd zic a;a, r'reun spaliu

altminteri nici n-ar fi in stare

demonstra raliunea de mai nainte,

atrsolut lipsit de spafiul prin care s
asta, pe drept se crede cE nu Poate
o asemenea cantitate a lui. Daci te

memoria atata de mari spalii ale cerului, pamsntului qi ale mirii,

precum este mai bun decAt corpul. Prin care, odatd conces, iltl
socot cumo,i mai e de stat la-ndoiali cumcd el este mai bun chlEf
qi decdt linia: altminteri e ridicol, cum corpului, ca sd fie corp, tl
sunt in sine acelea trei, si nu fie mai bun der-At toate acestea (lGl

mai mult in spagiu; linia, insd, nu &re nici un spaliu decAt numai
substras fiind, nu mai rimflne absolut .ici
al longitudinii,

"a..

430

S. Aurelii

De

Sf.

Animac

sit' et
Iinea melius est, necesse est nullo spatio

dividi secarique non possit'-Frustra igitur'.ut

animi, quae nulla est' invenire laboraml

.rrm eum linea concedamus esse meliorem' Etr
est q
fiuurarum omnium planarum illa optima
,#;b
in qua ratio docuit nihil melius
"ill"git".'
qu'rd nullo dubitante P
po,"r,tius,
;;;;;; ",q,r"
neque
anima
si
*i.,I"t"it q"i.i
latitudine:itldiffu
aut"."tP"t:3
porrecta!
;li; ;J. longitudine
tfii,"aiie solidata; et tamen tantum valeat
"",
rrT-"-t1
corpore, ut penes eam sit reglmen
agencl
in
rne.rnhrorum. et quasi cardo quidanl

q"""iiitr"r"

cunctarum corporalium motionum'/

24. Curlr. autem oculi mediuml quae Puc
dicitur, nihil aliud sit quam quoddam punctum
tamen tanta vis est, ut eo dimidiul :::
in quo"i"",ff"Uile
.puti'* est' ex aliquo eminenti

""i].

ir;

possit; non abhorret a vero ani

:- - J:-^^ quae
t-ihrr. i
"ott.rrtr*"iqut
""loi
-,.-^ tribus
masnitudine!
;;:;"*"i;;;;i'"
quamvrs
dif ferentiis consummatur,
io:Pot

*"L"ii"ai"es quaslibet imaginari q:,"t^t:.Y,l:l

rPse''
licet ipso animo an imum cernere' id est ut
videt
videat;
;;;"r; [col. ro49]
"1t:T

-!
Huic soli enim licet videre nihil esse
,"Ur.' po,".rtius et ma gnif i ce ntius. iis "*":l-:^"-"^1
eill
sine tumoribus esse intelliguntur: tumor
ita dicam,
-"f"".ae
magnitudo',q".u"j
corporis
appellatur
elepha
"""
maenipendenda esset, plus nobis profecto
eorur-n
q'itq"**
ti
;'"p?;;;;
a".a
--r "-",*-1"t^".:^I
elephantos esse sapiente.s; t:1=t :"t"1 1-":s
admirans, sensl tamen etiam hinc horntnes
;;;d*"t iilrrd, q,""t"m opinor' saltem concedet'
asino sapere apiculam; quorum compa
plus profecto est quam .asininunr:
^rg"ir"ai"es
dicebamus' cui non l'qY:::-t-g'
oculo
de
qr.,h.tit*
oculum multo quam noster est' esse breviorern?
;J; illa sublime ita volans, ut a nobis in tanta

;;;ifi;",i"m.

Awebu At{rttttin, Daprc undrsteo aufl2frLUi

431

un fel de spaFu. Dreptaceea, orice este mai bun decAt linia' este
necsar s6'n-aib6 ,rici ,rn spaliu gi nici sd nu se poatd absolut
p" dl
deloc divide gi tiia. Zadarnic, aEadar, ne nurncim s[ aIlflm'
el
cumcd
nul[, cum concedem
socog cantitatea spiritului,
"
"t.
aceea
plane,
frgurile
este rnai bun decei [nia. $i, dacfl dinoe toate
este optima, care-i este pldsmuire ccrqllur, in care raliunea ne-a
invElat ci nu eete nimic mai prestsnt $ecat punctul, ca1e, fdri sf
mai stea nimeni la-ndoial6, este lipsit de pd4i, ce-i de mirare dacd
sufletul nu-i nici corporal, nici intins in weo longitudine' nici
desfdgurat in latitudine, nici ingrogat in altitudine, 9i totuqi este
atAt de-n Putere in corp, incAt la el este comanda tuturor
mddularelor gi cvasicardir* tt,rt r" lntru punerea in lucrare a
tuturor migcdrilor corPorale.
24. Cum, ins6, miilocul ochiului, care-i numit pupil6' nu'i
nirnic alta decAt un punct snrrrne al ochiului, in csre este' tohrql'
atAta putere, incAt, dinn-un
el, imprejuml; ium6tatea ce
deloc in contradi4ie fa16 or ad
de toat[ magnitudinea oorPorald
trei distincte, deqi Poate sd-gi i
corpurilor. Dar Pulinilor le es
spirirul insugi, altfel spus,_ca spirit
*de, lnsd, p.* i"tetig"n16a ' Acesteia singure ii este, inr-adw6r'
datul s6 vad6 cumcE"nimic nu este in lucmri mai potent qi mai
magnificent dec6t acele firi, care, ca si zic aqa, se-npleg cd egnt
fari de tumori: tumo&re, de-altminteri, nu abeurd e numitA
magn tudinea corpului, care, de-ar fi de preluit mai mult, elef3nlii
mai inlelepf decat noi.
.. Ii

"b*lrt

t*'ot,X?li:,J#j':#

oamenii sq'ndoiosc
faptul cd albinula'i
mai inpleapt6
este absolut m

ochi vorbearn,

decat al nostru ochiul acvilei, cu c8rte, totuqi, s.a-nvederat cd 08t

zburand astfel in inalt, incat de-abia-i lntrezEritd de cdtre nol ln
atAta lumind, vede iepuragul asorns sub tuf6 9i peqtele sub volud'

432

S. Aurelii

De

Animne

difficile cernatur, latentem sub frutice lepusculum]

si
,,rU-tt,-,.,lUrs piscem videre comPerta est' Quod,(
non
iosis sensibus, quibus nisi corporea sentrre
.d r"ni. id est ad vim sentiendi' valet co
".'.i. "iUif
magnitudo; metuendumne est, quaesor ne anlr
hr#t.,rr, cujus excellentior et pene solus aspectu3
io.r .,.,i, q.r" "tiam se invenire molitur' nihil sit
ratio, id est se ipse omni magnitudine''r

itir* ""a"obtinetur locus, carere convicerit? Magna

,rrii.i, -ug5.,.,

quaedam'
animo
de
sed sine ulla mole
""Sttuld1

bene emditi ad
sed divino e
gloriae'
inanis
J".*.Ir.r,. .,.r., .trrdio
versr
quaerendis
his
in
qui
iam
veritatis accensi; aut
venerrntt,
ea
investiganda
ad
quamvis minus erurliti
t',1"":b^
Irii"",.. bonis se doc.iles praebent' in hac "3
consuetudine,
9].an1um
;;;;;;*
p".^ittit.,t, semet avertrrnt' Fieri a11e11,1:: se
:^:
;;";;", divina providentia, ut religiosis anrmrs
dilig
ac
veritatem pie, caste
suum, id
;;;;;
"r,
facultas desit'
inveniendi
quaerentihus,

q""d i".-:fi"s contingit iis, qui aut

XY.

Objicilur anintom aetate crcscere'

j,.-

r
25. Sed ab ista quaestione, nisi quid adhuc te
*".d.r,rus, si placet; et ad alil 9a^nseamus;,1!

'^r,"*

tle illis fig,rri. loquacius a nobis fortasse dispul

;, d";; volebas. videbis quantum ad alia valebit' si
iiolf.",i"r.em aliquid eo adiutam-esse concedis:

anirnum hoc get"'s disciplinarum' ad su

et eam susl
cupi
fugere
quas
in easdem teneLras
""f"".,
"".,
certr
fallor'
nisi
libenter refugiat; et affert argumenta,

"**."",
cernenda, ne luce illorum rePercussus'

q"";d, t":'11,,'_1:"^::::^.::*,"-. ;::.1:

;;tt,i.
ilf"J*"t"'r, habeat dubitationem, quantum homini
-,".',iS"." permissum est' Minus enim ego 0",.n". 1
vi
arrfrilr, 1CLt. fOfOl quam de iis quas istis oculis
em-m,
gerentibus'^Qui$
bellum
.""r pia"ia" ."^p"i'
f"-r',.rdrr* et audiendu;n est, quam fateri nos

Sf.

Aurulia Awustin, Deaprc m.ntibtea sufletulut

433

lar, dac5, intru sinrlurile insele, cirora nu le este datul sd simtd

decAt nunrai qi nunrai corporalele, magnitudinea corpului n-are

cu nimic a face cu faptul in sine, cu puterea de a sim1i,

care-va+6-zi@ e de temut, oare, rogute, ca. nu cumva spiritul uman?

ul cirui mai excelent qi absolut singunrl v6z este raliunea ins5gi,
prin care se sfo4eazi si se gdseascrfl pe sine insugi, sd nu fie nimic,
rlacd-l va fi convins pe el aceeagi ra{iune, adica, el pe sine insuqi,
rxi este lipsit de toati magnitudinea prin care se-nstipAnegte locul?
Marile anume, d6-mi tu crezare mie, marile, dar fir6 nici un fel de
rnirime, sunt de cugetat despre spirit. Fapt care li se intAnrpld nrai
uEor acelora care ajung la acestea sau bine instmigi, apringi nu de
zelul gloriei, ci de dil'inul amor al adevdnrlui; sau celor care, degi

vor

fi venit mai pulin instruili spre a le investiga, igi duc deia

traiul intn-r ciutarea Bcestora, dacd, docili, se oferd pacient pe

sine bunelor, gi, pe cAt se permite intru aceastd via1E, se-ntorc pe
nine de la toati consuehrdinea corpurilor. De-altminteri, datoriti
unei anume providenfe divine, nu se poate nicidecum intAmpla
cn facultatea de a gdsi s[ le lipseascd spiritelor religioase, pios, cast
gi diligent ciut6ndu-se pe sine insele gi pe Dumnezeul lorugi,
ndevdml, care-va-s6-zicd.
XV.

Se obi.ecteazd cumcd sufletul cre1te cu etatea.

25. Dar, da<d nu te mai miqc5 nimic, sd ne dep6rtEm, de4i

place, de Ia aceast"'i chestiune gi sd trecem de-acum la altele: iar tot
ceea ce s-a disputat de cdtre noi, poate mai locvace decAt voiai,

despre acele figuri, vei vedea, incaltea, cAt va servi la altele, de

r:oncezi cumcd aceast6 disculie a fost ajutatl cu ceva prin acel
fapt, intrucAt a(rest gen de discipline gi exerseazd spiritul spre a le
privi pe cele mai subtile, cdr nu cunva, lovit de lumina lor qi nefiind
iu stare s-o rabde, s5 se refugieze de bun[ voie in acelagi intuneric,
l)e L:are dorea sd-l alunge, g( aduce, de nu mE ingel, argumente
utotcerte, prin care si socnati de ruqine dubitaliunea asupra a
(:oea ce va fi fost gdsit sau dedus, pe cAt i s-a perrnis omului sC
rrrmdreascd unele de-ncest fel. De fapt, eu m6-ndoiesc mai prrlin
despre aceste lucruri decAt despre cele pe care Ie vedem cu acngti
ochi, ce-qi luptd pururea lupta cu orbul gdinii. Ce-i, intr-adr:vllr,
rnai putin de pnlit gi de-ascultat dccAt a recun()aqte cumcA noi lc

Sf.

434

Aureliu Arryustin,

DesPrc

mntitatea

swflctului

435

S. Aurclii Augttstini De Qwntitotc Atti'nae

praestare bestiis, et eam rem fateri esse aliquid q
lumine sentimus, quam etiam nonnullae be
"orpo..o
melius cernunt; id autem quod ratione intuemur'
esse contendere? Quod si diceretur tale esse, quale
est, quod oculi vident, nihil profecto dici posse indi
videretur.
26. E. Arrcipio ista lihentissime atque assentlor:

illud me movet, cum corporeae quantrtatts? non

animam res ita clara sit milli, ut onrnino que

resistam illis argumentis, et guid eorum non conce(

prorsus igrrorem; primum, cur aetate ut corPus cres(

crescat vel crescere videatur' Quis enim
Lt
".rirr^1"I
astul
pueros infantes, ne bestiamm quidem-nonnullarunr
crescentP":
illis
io.rrp.t"nao"? quis autem dubitet,
"3
ipsain in eis qutdammodo crescere.rationem? Deindq

p". .patirrrn sui corporrs anima distenditur, quo

quantitatis est? si autenr non distendihrr, guc

sentit ubique pungentem? .4. Onrnino ea cluaerrs cJuaei'
quogue saePe movert.nt: itaque non sunr rrnParatus

,r"li.t

.r.po,rdtr",'ut nrihi soleo; utrrm autern Pt":, t"d1 '

t" fot judicabit: quala:umque id.tamen sit, plus certe Di
nisi forte aliquid -melius cum disputamusJj
po.Jrr*,
^mentem
divinitus .'"rr"tit. Sed agamus, si placet,
nostro) ut duce ratione tu tibi ipse respondeas' Ac pl
quaeramtls, utl.um crescentis cum corpore arumr cer
argumentum srt, quod aetatis accessu aptior humri
colsuetudini homo, et in ea magis magisque peritus
E. Ag. ut placet; nam et ego id genus docendi "".di1
cum id q
-"*I*" probo, nescio q.,o enim nlo{o
nesciens

it.".eba.r,

ipse iespondeo,

fit

ipsa inventio

modo re, sed admiratione etiam dulcior'

Xt{.

- Respondetur objectioni et ostenditur animam sine

incremento Prcficere.
27, A. Dic ergo utrum tibi maius et melius

.rt..* atque -idem -esse

quaedam,
^.,
nominibus appellatum? E' Scio aliud esse quod

videatur,du

XVI.

Se rdspunc)e obiecpiunii Ei se aratd cd suJletul tnainteazd

fdrd creStere corPomLd.

se
un
sau
9i maibuni s.,ni'd.oue anume,
iori n-rm.? Ev.: $tiu cd una este ceea
27. Lt4.zZi,prinurm&re? dacd 1i

arele

prin
alta'

436

De

S. Aurelii

aliud quod melius dicimus

l'

cuius esse putes quantitatem?

Animae

Sf. Aureliu Augustin, Desprc untitatea

Quid holum duorum

maibunul. Aug.: Care dintre

f' t{ vrae]r11u:::,3

cum duarum figurarum rotun

id
quadrata meliorem esse confitemur? quantitasne
.6' Nullo modo quantitas" t:.d-'Y"9:

diiimus. ,i. q"ia

"""-i"iJrii"ai
.rpe.ir" egimus,

;:'n;;;

aequalitas huius excellentiae causa

tibi videatur vi
il"a *tt"'d",

".,J.".rtl".,tis.
;;;;;;ragis,

[Col' 108
Nam si aliud ab alio
aliqua p
si
quam
ni fallor, offendimur'

o
'i"*
;;q";ll;"""?g;q.,o"d""' esse vitae'inrationi
vita

aliae

non dicenda est

'xisiit"anda'
veritati,
o1:'-'."1".
rucr- vrrrruu "o.gt,it
ne atque honeste vivit; et qur rta
*i-"*: i;i'a-"dus
et
tr#:#,Til:' rH" lJ
"iillud vides'
ut opr
etiam
"*''ern,
certe
sed
;.-;;;;. dicis:
esse virtuti circulum figuraru_m planamm

*,"t

437

ac,estea dou6-i a cui socoqi tu cA este

cdrlia-i zicem maimarele' Aug':
vezi-bine,
Acesta,
Ev.:
oantitatea?
Ce, c6nd, din doud figuri, ci rotunda este mai bund decAt pdtrata,
cantitatea face, oarl, asta, sau ce alta? Ev.: in nici un mod
cantitatea, ci aceea, despre care atn vorbit mai nainte, egalitatea,
este cauza acestei excelenle. Aug.: Ia, prin urmare, acum, bine

undiq'

n aiorJ minorexe intgrvall^o51arn

11"":.*
"ir""fi
An tu aliter existimas? E' IT: assentror' et
puncto.
a
f,." o.lx te descripta
' esq probo 3*-I*l:1'':":,::
nisi vera; et culus
aut (

;;.;;t;

sufletului

Er'.: Ba, asimt gi aprob cd aceasta, care a fbst descrisi de cdtre

qi raliunea nu-i de numit sau de socotit
tine, este r.irtutea:
"e"i
decAt numai adeviratfl, qi, a cui via{E este congrud, prin toate,

Y::lt:

mag
"i_rri"."rr.
qrrlib"t. Hinc est enim quod apud Horatium
cluo &rt' cum
Iaudibus solemr-rs extollere illunr versum?
sapiente ageret,
rotundus'
Fonis et in se ipso totus teres atque
(Sernr. Iib' 2, salira 7, v' 60')

t,bignuim sE ini\Sm prin mari laude celebnrl vers, prin care, cunl
vorbea despre inlelept, zice:
Tare

qi, in sine, el tnsu,pi, rotundul'

(Serm. lib. 2, satira 7, r'. 603))

qi tot hrctruit,

pe celelalte afecliuni ale spiritului?

ad qr
28. Cum autem puer proficit laudabiliter'
dicirur'i-1:"-1
virn-rlem.proficere
."* r,r.gi. quaru ad
est' A' Non igirur tibi debet vi
-a"*.2"f. Manifestum
cunl aetale prcfic
crescendo
animus sicut corpus

28. ClAnd, ins6, copilul inainteazdsl ldudabil, in cart' lttot'tt

se zice cd inainteazi mai mult decAt in virtute, sau 1ie nu li ee
psre? El'.: E-nvederat. Au5.: Nu se cade, prin urmare, sd fi srl parrl
,,umci spiritul inainteazd cu etatea, precum c<lrpul, crtlscArtd:

438

De

S. Aurelii

8f. Aurcliu AWustiru Dqprc rxintitatrr-

Animaz

auflehrlui

439

fatemur
proficiend,o enim ad virtutem pewenit, quam

sed magna vi constantiu", p"I:

ttq"Jp.*"ctam: et si aliud est maius, aliud melius'
"'.r" aiaiJri; quidquid anima cum ae.tate profit
i"*
[*po.qr" rationis fit, ,,o" mihi videtur fieri major'
*"t-r. Quod si merrrbrorum id faceret magnitudo;
q,ri"qo" irudentior esset, quo longior- aut validior:
* "lit.r^habere tor., opirror, negabis' E' Quis i
negaverit? Sed tarnen cum proficere animam per
etilm tu concedas; miror qui fiat, ut omnis qu

Ifr,il *"g"itucline,

oricine ar fi cu
ceea ce mcot cd
fi negato pe as

mir cum

se

dacd nu de

certe
expers, etiamsi non membromm spatio, at
adiuvetrrr.

Xl{I. - Anima

spatio temporis crescere dicitur metaphorice'

XVII.

Cd sulletut creSte

pin

spalful timpufui se zice metaforic'

29. Desine mirari, nam et hic tibi simili rati

l$io nff d
respondeo. Ut enim membrorum magniludo
exiliori
multi
quod
adiuvet,
animam
.tg;;""ri cur
inveniur
prudentiores
memhris
br"evioribusque
quibusdam magna mole corporis praeditis; ita

prrior", .rorr.rr[o, senioribus. plerisque "l"gi: ]

Lqo" .tenuos videmus, non video cur putanda sint
t"rirp"ri. in

aetati-bus incrementa

ut corporibus'

sic

.1".e; crm et ipsa co4rcra, quib*

ampliora spatia tenere @ncessum esL saepe slnt

per tempus crrescere

b.eviora, nor, *odo senilia, quae magnitudine

contrahuntur atque minur:ntur; sed etiarn puerorum'
arriruadve.ti*r. hi. breviores esee colpore quibus
aetate nraiores. Si

tempora, ne rPsis

sed omnis illa seminis vls est, et,q-uorumdfl

"^r-r*rrr;
naturae numerorum sane occultorum, et difficilium'i
dignoscendum: quanto minus arbitrandum.est Ic
tefi.pore animam iieri longior"T.,-gYi" eam videmus
,"r-,r* atque assiduitate multa didicisse?
30. Quod si te illud movet, quod solernus earn
animad
Graeci roJ*.r,, Ionganimitatem interpretari;
sicut'
transferri'
verba
multa
lnimum
ad
U"", u co{pore

timpului se contractd gi se micesc, ci chiar 9i ale r:opiilor, pe

c^.i-i ,nedem c6 sunt nrai nrici cu corpul printre cei decAt care
sunt prin etate mai mari. Dac6, prin urmare? nici timpurile,
intinse peste poate, nu le pricinuiesc c8l]uza. nici m6car insegi
corpurilor, ci intr
numerie, indesd
cdt mai pu;in e de
mai lung, fiindcd-l
invElat multe?
30. Iar, dacd te

longanlmltaters ce
si iei aminte cumcd

interPretAm

ttv, se cade
orP la sPirit,

440

S.

Sf.

Auolii AW'uti"i D" Q'-"tit* A"i"*"

Aureliu Augusti'tt"

Despre wnti@gg

improbum' et;usl
animo ad corpus: nam si montem

Virgilius (Aeneid' lih'. 12' 9B';

animo ad co
lib. 2, v. 460), q'"" u"tb' cernis abvice longanimi
si mutua
esse trenslata; quid mirrm

;iil;;Jlr.i.

jEbfriui

Ea

*'po'"."'- 'o' lossint?

"i'i
tpp"Utt'
inter rnrnrtes qr."
T'*i i"g"l*li1^:Pi
ad potestatol
."tt virnrs eo plrS
.pr.t"*,I"d';a- ".i* quamdam'
i9
anllru t"lt]to t*" intelligitur:

::f#,H;',;;;;
potentiamque

vd

S:d d:,P"--1-1

r
aestimanda,
oro pl't'iJ
ac5Lllllarrust
Y-"1""t"*'it]
srcut qr
q^uaeJmus quanta sit anima'
cum
loquemur,
f*t?t':tT:I:^ti:
assolet, Srantus tuenr Herculet'
ita enim ulra distribuimus:9II
ffi;.
!v recordari quod d9 Punct: it"1'"11"-,:1fl1
::ltllUur rrurru te
".guris donri
nraxrnreque rn ni
nam id potentissimum esse'
dq*T*li
vero
...i. ai,,"Uat' Potentia
.atque
tar
puncto il
:'in
;;;;;t;", quamdam masnitudin::'?
Non- iql'Yl;;li;", .ptti.,tt' reperiebamus'
:"gi:i
audimus aut dicimus' quat

drept, raportatd la o fo4[ anume, arlicd, Ia Potestatea

spiritului, qi, nicidecum, la vreun spaliu oarecare:
potenJa
Ei
ui.,r,", c, atAt mai mult de preguit, cu cAt dispreluieqte mai
se in{elege

#i*u;;'
;;;;;;".

i#.;;r";;i;,*

i:H';;;;;,'.J
si

""*
quantum P"dl.1ls.:::::H
guo

tuum'
H
iam pti*" argumentum videbatur' s$
{;;"*#r
ti1"t:r,t-.T*cere
corpore
per aetatcm cum
est; transearmrs ad aliud'
il;;;,

tribuenda incrementrs antmae'

quae me non f
37. E. Nescio utrum omnia
fuerimus; et fieri potest
movere assolent, persecuti
Irec<rrdationelumeamaliquafugiant:verurutamen.qt
EUUr uu!t\'^_-__nunc in mentem venit
atqug-r
tUqurtrur r u+aluv
non
nOn loquitur'
.
viden h.br ea rrnguu tluIlltluv ,-.1*,
credo
istrrd: nanr

.iH"ffi
;;;;i".' ilter guos ergo
na
quernpiam ibi :l;
e' c""titue -ry::'::'#lff
iill* ti',-#.i. homine'
atque alturrr ubi

slul
i:'1l:H"-:'lt":,;:O
slras 3ill
membrorumque motu cogitationes

;";;;;,;;;^J.ig,,u,"''.':,::;T,:i:::,:;,Hfl"1.,,
qui loquentenr
;J.;;;;;

,,"q"' Ioctrturum'

rlescAlcit, sd trecem la alta.

XVIIII. - Facultatea de a wrbi. pe ca,'e copilul o atinge t'ePlQt'

nu-i de atribuit cre"pterii sufletului.

nu crezi. tu,
lrrin senrne gi prin miqcarea mddularelor, gAndurile;
are sd I'rlcrl
vorbind.
rrimeni
pe
auzit
va
fi
nu
,,r.re, c,rmcd el,
"tr"
ce tlll r{r)
t:eett
s5
md-ntrebi
vrec.u
Nu
Ev.:
intocmai?
rrnele

442

Sf. Auretiu Augwtin, Degprc q.ntitnteo

Animoc

De

S. Aurelii

quod fien non

audierit? fl. Nolo me hoc interroges'
quemquam n
quos
Oui enim tales honrines, inter
non
tu
a' .ltane
o"tti*z
"'^t:t:-I:,1:
et ele gantissi
"-"gl;t;^
;;T;;"1;.r i,o ""*;tsimi corporis
ut n
surdum'
ita
atque
urbanitatis, mutum tamen

corporis intelligeiet' 1"q" ipse aliter

;il;;;.;tu
t9l'l^l
il;,;;tiicaret?'hic enim Jst notissimus'
loquentem' de loqu'

N;;:-;.;i

rusticum quemdam

atque ferninas quatuor fere'

u-rore) filios omnes

^tt"" satii nunc comrnemini)

l.i.';;;It;. 1.,o., t'i^

;.JG".

quod.lg*',lti,tl[

NT

eo.
genuisse'
".T signa nisi oculis colligr
nulla
quod
autem
muti; ex eo
intelligebantur' E lllum vero ego bene

.".i
"rf"^
a" i.,i. nescio quibus

credo

tibi: sed quorsum

rs

cogitare. inter ttt':

Quia dixisti non te posse
P*:1:"
Nec nunc atiud dico;
{""*pl"*' E- I'oq,"'*"t"r'
11T^ji'I;,1*)
natos esse concedis''4'

",

I";;'il'il-

equiclem .,"g.'o"t't' sed cum i""' lll:l ::--":

quaeso cogrtes'
.,or,rrrrllo. talls homines esse posse;
et fenina iung"rent"r' "11"-::11i
d"Itti solitJdinem' ubi tamen vr
ililr;;;-"..,,
;;;;;;;,-;U.,erent filit'm non surdum'
E' P"Tli1
Quemadr
H;r;;"T;;;,tbus iste locuturus?
gestu
ita
dabant'
ei
parentes
censes, ,.iri .rt
qui
hoc
ne
redditurunr? Sed tamen Puer parvus
ratio mea.'"":t
;;;;;;, ;;"re i[la an
]:]:s-.'i: asseq
geso,m facere crescendo -0::1,:
Lf*;;,,il;loqui,
fateri rro
quam
pertineat'
cum ad animanl

il;';;;s

crescere?

"t*"iqt'"

mihi videris etiam cum in fune q

h*'",animarn'
arnbulat, ampliorenr credere hytg
aliud est: qurs
}{oc
E'
nequeunt'
q"i i,l fr"...
obsccro' artis? an
""t
lroc non videat esse artis? '4' Cur'
etiam' si
rlidicit? E. lta vero. .zl. Quare tibi ergo
rluid
Plane
E'
qrri"q,r" disc.at, non artis videtur?
didi
ille
ergo
Non
discitur, artis esse non nego' {,
i
oportet
l'
sarre'
lhcere? u" oial"it
32. A. Jarn

;;;;.;;.;*m

auflctttlui

44!

poate-ntAmpla. De unde, incaltea, astfel de oameni, intre care sE

ma pot gAndi cn s-ar na$te negtine? Aug.: Chiar nu l-ai vhzut tu,
o.r", l" tttit"r,, pe adolescentul crr un corp stotcumsecade gi deo
urbanitate atotelegarrtd, mu! tohrEi, 9i atAta de surd, inc6t nici pe
allii nu-i inlelegea-decAt numoi prin migcdrile capului, nici el irnuqi
nu comunica altfel ceea * ,roi., care-i, indealtfel, atotcunoscut?
Apoi, eu il crrnoec pe un 16ran, core vorbegte, cdruia i +au n5scutt
dintr-o sogie, care vorbegte, pnrncii, to;i, fri gi fiice, carn patru, saur
poate, ceva nrai nrulgi, (nu nu aduc acum prea bine aminte), muli
gi surzi. Muf, care-va-s5-zicd, se-nvederau prin faptul cd nu puteal
vorbi; surzi, incaltea, pentxu cd nu regineau nici un fel de semnG
decAt numai cu ochii. Er'.: Pe prinrul eu il cunosc, intr-adevdfq
destul de bine, iar despre aceqtia, despre care
nu gtiu; dar la ce asta? Aug.: Pentru cd ai sp
g6ndi cd se nagte cineva aga, intre astfel de
acum nu zic alta: cdci concezi
m[-ngel, intre cei ce vorbeau. A
dar, cum e linr@e, acum, inte
de felul a@Eta: g6ndeYe-te, ro

un bdrbat qi-o femeie, qi, Pdr[

.;5.
intr-o anume pustietate, unde ar fi, totugi' in stare sd trdiascdr
negte un fiu, nu surd, cam in ce mod anume va sd vorbeal$f,'
rrcesta crr porinpil? Ev.: in ce mod crezi, decAt numai cd, pread
i le dfldurd lui p[r'urpi, aga le va reintoarce el, prin gest, senrndir
Dar, tohrgi, copil mic, n-ar fi-n stare nici mdcar de asta: dreptacac]
. mea, rdmAne integrl. Ce are, la urma urmoit I
ra;iunea

""...,

si vorbeascd sau sd facA semnCl

de suflet, care nu voim sd recunoaqtGm

face, dacd, cresc6nd, se va deprinde

cum, qi una, gi alta

rumc6 creqte?

fn

32. Aug.: Acum imi pari cumcd tu crezi

ci

9i, cum negtinQ

rrnrblE pe funie, el are suflenrl mai mare dec6t cei oe nu-s in etort!
s[ facS'una ca asta. Bv.: Asta-i alta: cdci cine nu vede cumcd aeta'l
aparfine artei? Aug.: De ce, m5 rog fruntos, artei; sau fiindcE aO
tnvapZ Ev.: Da, desigur. Aug.: De ce nu F se Pare 1ie, prin urmatrat
ul artei gi dacd negtine nrai invali qi altceva? Br'.: Absolut totul et
se-nva{5 nu neg cd este al artei. Aug.: Deci, acela n-a-nvdlat de-lo
pdrinli sd facd- geetul. Bv.: A-nvdtat, bine-n1eles. Aug': Se cado,

444

S. Aurelii

iDe

Sf.

Animae

et hoc non animae crescendo amplioris, sed imi

cujusdam artis esse concedas' 'O' Non Possum
,{. Ergo non omne quod discitur artis
"on""d".".
E Artis omnino' '4' Non
quod nunr:
"orr....".^..
item non minus dederas'
quod
iile didicit gestum,
l' Atqui tu paulo a
artis.
est
non
Didicit, ="dlto"
Age, iam concedo'
E
discitur.
quod
esse
dixisti artis
didicimus' artis.ee
ea
eo
quodfacere,
loqui et gestum
in alios intend
dum
quas,
artes,
sunt
a-iiae
Ta^.r,
nobis'
inseruntur
magistris
a
quae
aliae,
discimus;
ex eo quod ampli
..'it"omi
prt..
istarum
tanden
Quas
fiat, adipisci? anne omnes? Il Non omnes puto, sed i
..,p".ior"". ,4. Nonne tibi ex hoc genere videtur,in fr
u*b.rl.."? nam et hoc videndo, ut arbitror, qui id
assequuntur. E. Ita credo: sed tamen non omnes q
haec spectant et nagno studio intuentur, ",t":q
po.rr.ri sed qui huius rei magistros. patiuntur' '4' I

sane dicisr nam et hoc tibi etiam de locuti

responderim: nrulti enim Graeci et aliud genus lin;
nos Ioquentes audiunt' quam funambu

"..brir.
spectant; qui ut linguam nostr&m

disc

quemadmodum nos cum ipsorum nosse volumus' sl

magistris traduntur. Quae cum rta slnt, ruror cur anl[
inciementis tribuere velis quod loquuntur homines; qu
autem in fune ambulant, nolis' E Nescio quomodo
confundis: nam qui ut linguam nostram discat,'nr
traditur, novit [Col. 1054] aliam quamdam suam,
eum, quod ejus anima creverit, puto didicisse; cum aut
tliscit alienam, non ampliori animae, sed arti tribuo'
altus est, sertl
Quid si itte qui irrter rrutos natus atque
loqui didicist
incidens
iam ju.,enis in alios homines
tempore
eo
nossetT
cum aliam linguam nullam
animam ..jus cievisse, quo loqui didicerat? Z-' N

isthuc ausim dicerel et iam cedo rationi, nec

arnplioris aniurae argumentum esse quod loquimuro

et alias omnes artes cogar fateri crescendo anint
consecutam, quod si dixero, illud sequetur
decrescere animam cum quidque ohli'r'iscitur'

Aureliu ABustin, Desprc q,ntitateo suflcfilai

445

aqadar, sd concezi cumcd nici asta nu-i apa4ine sufletului cresctnd

mai amplu, ci unei anume arte imitatorii. Bv.: Nu pot concedo

una ca asta. Aug.: Da:i, nu tot ooea ce se-nva16 apa4ine artei, r:eea
ce asunr concesegi. Ev.: Artei, absolut. Aug.: Deci, acela n-a-nvdlat
gestul, ceea ce, iaraqi, fuqi nu mai puqin de acord. Ev.: A-nv61at, dar
asta n-apargine artei. furg.: Dar chiar tu ai zis, cr-r pugin nrai nainte,
c,trnrcd (ffi cE se-nvap apa4ine ortei. Bv.: Haide, cunctd de-acunr,
qi cd a vorbi, gi ci a face gestul apa4in, prin faptul ca le-nvElimo
artei. Tonrgi, una+ artele, pe care le-nvilim in tirrp ce suntem atenfi
la al[i, alta, care ne ilu1t rdsidite noui de c6tre nagiqtri. Aug.: Pe
care dintre acestea soocoli tu, totuqi, cE qi le dob6nde.qte. prin faptul
ci devine mai amplu, suflenrl, sau, oalei pe toate? Ev.: Nu so<nt c[
pe toate? ci, pe cele superioare. Aug.: Nu f se pare 1ie, oare, din
genul acesta a unrbla pe funie, intrlcdt qi cei ceo fac pe asta gio
dobAndesc, preflrm socot, vdzAndo? Er'.: Aga cred, dar, totui, nu
tc'rfi, care le vdd pe acestea qi le privesc cu mare zel, pot sd gi lc
dob6ndeascS, ci cei care li se supun magigtrilor acestui lucru. Augrt
Bine zici foarte: dar asta una fi-aq putea-o r6spunde qi despfi
lmrrliune: cdci mul;i greci ne aud pe noi, mult mai de,s, vorbind eft
gen de li"rt L decflt cdli il privesc pe frrnambul, care, ca sd invcp
linrba noastE, precum noi, cAnd voim so qtim pe-a lomqi, se ddl
adeseori pe mAna magignilor. $i, cum aqa stau lucrurile, md mir d!
t;e rryei s[-i atribui tu cre.gterii sufletului faptul cd oamenii vorbelg
(:d umbld, insq pe frrnie, nu rrrei. Bv.: Nu gtiu in ce mod le amesttd
[)e acestea: cflci cel ce se dd pe mAna magistrrlui, ca sd invele limbl
noastr6, o qtie pe alta anume, a saa pe c.are socot ci el a-nvdfat<l
pentru cd sufletul lui va fi crescut; cnrn, ins{ onva{E pe una strdinf
n-o aribui maiamplului suflet, ci artei. Aug.: Ce, dacd acelq calQ
s.a ndscut gi a crescrrt irrtre mu1i, ajuns int6npl6tor, mai tArziu, dol
tAnEr incri, intre algi oameni, cum nu gtia nici o altd limb[, at
fi-nvdfat sE vorbeascS, ai crede tu cumci sufletul lui a crescut ln
acel timp, in cane invdfa sd vorbeascd? Er'.: NicicAnd tt-u$ indrAzni
si zic una ca rNita: gi-i cedez de-acurn ragiunii gi nici nu mai socot
cd este un a.rgument al cre.sterii sufletului faptul cd noi vorbim, en
si nu fiu constrAns 56 recunosc cumcd gi pe toate celelalte arte
sufletul qi le-a dobdndit crescf,nd, ceea ce, dacd o voi fi zis, vu
decurge logic faptul absurd cd sufletul descregte ori de cAte ori
rritd ceva.

446

xtx. -

Sf.

s.Aureliit@
dicitur'
Anima quomodo cre'scere rninuilse
ut audias' recte
lJ3. y'. Bene intelligis, et verum

dY

mlr
.r,i** discenclo qotti "tescere'
'contra
superius-:tJ^":d]i
.*.1 ttu"tl"to verbo' ut
;;;";;,

et

Tamenilludcavencl'*'"tt'nequasisptti'*locinra
()ccupare videatur, clum dicitu' ""t""'";-t.9 T"ioi
habere
"it]]tlt
o*-"rlra"* "i"-,
sint illa ipsa qi
agentltrnr.

Magn
o

augeri' Nn1

discit, quibus

i::
li"TtHfii"

;;;;,;

:i

'ffi,.Llj

eris memr

integra valetudine auge

interdum evenit ut sen

pleraque alia, quae cum,
sunt, monstruosa nomlnan
^raa,
-^L-- crest
etiam sic membra
::;iil;;,i, pr *t""t"', nam occupant
ampliorem'"
r:^'.^r'.r
rcvertl locum
-l^qr
-'
ta in aninro quaedam
ad
et
b'
honestls
cunr
aui
disciPlinis
modatis
imus, quae mirabiliora qr:
rebus plerumt
utiliora sunt; quanquam "o"t''Uit
secundo gett
illo
de
et
tamen
opporhrna, suPervacanea
si quidam tiUlce;,y- Vf
numeranda ,.rnt. tttt"' "t'im
ut rex fieret' i1
auctor est, ita pop"l'* deleciavit
animum nostrum

iU<l

augendum

; " ", ij 11: :T.1 iffi il Lt

;;;
vellemus, sr audlsseml
:^

"t'iilti"

O",tT:9*:I
J.'Jj:

i,ffj

ve'ro illud est

morsu t'.--rowr -o"rtrrm. No*i.,"-'
morsu
saucia
artlum,
nta' et
sapore
s nosse
sit-, vel guotenne vrn-um

gel

utsvrrou qr

peritia; et his artrtrus cum quabr

*"*" defluxit iit s"t's"'' nihil e
videtur, quae neglectt
"u"l etiam contabuisse iudicanda est'
l;;;t."'

;;";i"
;;;;;'

Aureliu Attgttstiu

Desprc

antitatea

suflctului

447

Xl. - in ce mod se zice cumc(t sufletul creSte Ei se micegte'

33- Aug.: Bine-nplegi, qi, cu-adevirat, precurn auzi, pe drept
invilAnd, sufletul cvasicreqte, qi, din contra' c[ se
zice-se
",rrr,"i,
miceqte, dezvSlAndu-seft , dar prin transla{iunea cuvAntului'
p.o.rrr. am aritat mai sus. E de temut, tottrEi, sA nu clrntva s[ se
treada cumcd ocupd un mal mare spaliu al locului, din moment
,x se zicn cE el creqte, ci cd, mai invifat, are o anume putere-mai
mare de a lucra, dlcAt neinvdlat. E, totuqi, de mare interes de ce
fel sunt acelea trsele, Pe care le-nva16, prin care pare, -ntr-un anume
mod, cd spore?te. i.rtrucdt, Precumr in corp, sunt trei genurile
creqterilor. ,rrrl ,.ecesar, prin care convenienla fireascd
se-mplinegte-n midulare, al doilea, superfluu, prin care, fa16 cu
nre.l rla.eie celelalte, de-o sdnitate integrd, addugAndu-se oeva'
tliscrepeaz.4, cr-rm se-ntflmpla, de pildd, ci se nasc, uneori, oameni
.,, g*." degete qi multe *lt"l., "n,'., cum, fald cu consuetudinea'
,rrrl e*cesirne, se numesc monstmoase; ol treillea, noxiu, care' cAnd
se-ntAmpl6, se numeqte tumoare; cdci chiar 9i aqa se zice -cd
ocupd un loc md amPhr, dar
a sunt, in sPirit, unele creqteri
e oneste gi acomodate sPre a trii
rlrept qi fe.ricit, se zice cd e sporit. C6nd, insd, le-nvdlim pe cele
,r-" *i mirabile decAt mai util., c,, toate c6? de cele mai multe
ori, oportune unor anumite situalii, sunt de prenumirat, !ot"?l'
,rp"*.",t" qi din genul acela secund' Nici nu trebuie, altminteri'
a delecrat
p#u.. ,r" "iaori"q; V-arro, ca, dacE
aceea' de
f6cut
fi
fost
va
lstfel popruI, inc6t
vrea sE
artifi
acel
pnn
nostru
,porit srfletr.l
cd
fi
auzit
am
dac5
umani,
cei
rfecdt
nrari
mai
uvem dinlii
,luqmanul a fost omorAt cu o muEc;itur6 de cdtre unul oarec'are'
p".r* c6-i va fi alrrt astfel. Noxiu, insd, e acrl gen al- artelor prin
,,u." ." idneqte sdnitatea spirit lui: cici gi a deiudeca uimitor
rnAnc[rurile p.i, grr"t Ei miios, qi a qti si spui din ce lac a fost
vinul este o anlrme mdiestrie de
llrins peqtele,^ori d'e c6f ani est:
p^r" cumci a cvasicrescut prin aceste arte sufletul,
ll"phn";'qi
"A.rd
.',.", .r.jlilarrd .r.i.,t"., s-a re-r'irsat in simguri, nu-i ,imic alta de
c6 a dospit3?'
irrdecat iecAt c[ s-a umflat, sau c]riar

448

Sf.

Animae

De

S. Aurelii

XX.

X)L - Anima num quid er se sciat'

34.

E.

Aureliu Arywtirt,

Lccipro ista et assentior' nec tamen nihil

DesP

$tre, ottrc, sufletul cewt de kt sine.

ex eo quod imperita omnium remm o.!t"* "ll,il

quan in prr".o recens nato quantum licet insp
dr. "rri^'nullam artem secum attulit' si et[Col'
qua n
aeterna est? A. Magnam omnino, magnam'
utrum quidquam *"1" sit,.quaestio":"' *ol":' 1l:
ut
;;;;;*'"""trae sibimet opiniones adversantur'
attl
secum
anima nullam, mitri contra onrnes artes
nec aliud quidquam esse^i{ quod di
;il;;;;
iit.*", q""m reminisci et iecordari' Sed videsneita
non sit, utrum ista habeant
huius
---l -- temporis
'
si nntes
sr
^ :i\.rrrc
'
-:-^--- -.+
^^^drooi
ut appareat'
Potest'
agimus
eni*
..orirere?
noml
rnognamve
.** a""..adrm Ioci spatia parvan

sufletul n-a adr-rs cu sine nici o artd, nrie, din contra, c5 le-a adus

aeternitatem autem e jus si ulla est' "PP:"

scrutabimur cum illud quod quartum Posurstr'.
c(
corpori fuerit data, quantum fas est tractare
attinet'
ejus
Q.ria ."i* ad talem
-quantitatem
sit' aut quod

H';;;;;p".
rita

f,,"'it, f't"'u'"

nc

tita

t tl"t_-"]

_':,19.:11 ,t"" "::

"::
ca'
magnitudinis
q,ri.l.* afferre
;';;;t;".
p."barne.im's; et.peritiam "**t-"1:1'^ :ll
;;;;

imp

n,,

pe

,.rtla-,td"r""crescentibus'acsaePesenescenrl

esse; multaque alia dicta sint ",1t11

;;;;;
lt^:ll
corl
;'i;;;.;".tranium 'o" "tt" magnitudine
ampliorem'
fieri
;;; aetas affert, etiam animam

xI. -

I/ires

XX.

in majori aetate majores non sunl

crescentis aninxae,

311. Quare videamus,

al cregteii sufletului.

si placet' illud

alter

argumentum tuum quale,sit, quod pt-t-:t:T],,t1:l

nu
tactus sentitur ab anima' quam spatrl
"oip,rri.
,"f"-"s. E Sinerem iam ad illud.transiri'.nit
"r"J ai"*ndum aliquid arbitrarer' Quid est enim
"i.it.,t
quod auctiora per aetatem.corp"* II* 9:1-"rq]l:1
fit
ffiio."., .i ".,rn lis amplior noncorPoils
"t'i'""?.9-:
enim vtrtus animae, vires arttenr

- Puteile mai mai, tn etatea

Putarl

mai mare, nu-s un drgument

Sf.

450

S. Awelii

nunquam tamen ab anima eas abiudicaverlm'

in exanimis corporibus nullas esse' Per c
;;,iqrla"r., viribus, sicuti sensibus' uti animapr
.r"gurrdr* est; tamen quoniam ista synt ]Tlt]:^;
q"?t fr""" a"Ultaverit "d a"imo* potius pertinere?
ort*
quart
-.o^.lirrscrrlis
-..^-:- grandiusculis
io;ir, *ti"res vires :-in pueris
ilt""tit esse videamus' Bc deinde adolescerl

"t

-^ --^^^+^-r
donec rursus cor
juvenesgue in dies viribus praestent,
rnihi vid
senescente minuantur; "o-t' lt"t, quantum
L

l^-on

nrrqtrs

Pnrl

crescentis cunl corpore, ac deinde senescentls

indicium est.
quod
36. A. Norr usquequaque absurdum est
sed ego vires non *"go ft' amplitudine *"p"tit -":T
increlentis, quam in exercitatione quadaTl;
conforrnatione membrorum esse soleo putare: td ado
tibi probem, quaero abs te utrum alium alio pertin
virium
.*Urtu." ac'minus defatigari, maiorunrmulto
e
puer
ergo
arbitreris? E Ita sentio ' A' Cur
aucupandi
cum
itineris conficiebam sine defectu,
me ad'
in ambulando exer@rer, quarn adoles@ns cum
contulissdL
cogebar'
magis
;;;;t; quibus sedere
*"""d.r-tii aetati, et per hanc animae crescenti {l
,*fUo."" tribuendae sunt? Deinde in ipsis luctatdl
palaestritae non [Col' f 056] *:tI,
",
et destfl
""r[..it
,r.ugni*di.t"m, sed nodos quosdam taSrtg.lum'
toros, figuranque o""'"tt corporis sibi congrueiti
peritissirire inspiciunt, et hinc potius.argumenta
LUrg,rt, Qrrteian e., onrnia p*.- valSnt'
't1-te
exer"itationisaccedat'Saepeetl&mvlsulllest?rngon
;;;s ab "*iguis bre'ibusq". 'I?-"',1']:- li1
ol
*oir.aiu, vel in fereidis ponderibus, vel in ipso
in
iti
tassari
quemlibet
Nam olynpio 3um

;;;;;;

i"""*it".

qulr
citius quam circunrforaneum aliguem meflBtorem'
incognitr-rm?,aY"u.'
est
nir" iigi," collidi possit, cui
alias ad aliud apt
ipsas virls non peraeque ourtes) sed
lineamenta
magnas vocanrus; et corPomm
T"g*

qri-

^tg.,itudirtes

Auteliu Augnstin, Despre @nl@ suflzfitbi

451

Arunac

De

valent plurimum; et sr exe

:'lli

nu m-a! putea gAndi niciodatfl cd ele nu-s ale sufletuIui, r:urn r'6d
r:umci in corpurile neinsu[tre1ite ele-s nule. Desigur, nu-i de negat
cumcd sufletul se folosegte, prin corp, de putrri, precum de simguri;
totuqi, fiindci acestea sunt ofrciile viului, cine va fi stat la-ndoialE
cumc6 acestea trin mai degrahn de suflet? Cum vedem, agadar,
cumc6 sunt mai mari puterile intru pmncii mai mdriqori decdt
intru nou-n[scu1i, gi, apoi, adolescenlii gi tinerii sunt superiori
prin puteri, pe zi ce trece, pAnd cdnd, iar6gi, imbEtr6nind @rPd,
ele se micqoreazd, nu-i, precum mi se pare mie, un indiciu
neinsemnat al sufletului crescdtor gi, apoi, infiitrAnitor dimpreun6
cu corpul.
36. Aug.: Nu-i chiar aga de absurd ce,ea ce zici, dar eu mr
socot indeobqte cumcd puterile-s mai mult in anrplittldinea
r:orpului gi-n creqterile et61ii, decAt intr-o anunte exercitare qi
conformaliune a m{dularelor; qi ca sd 1i-o probez tocnrai pe &sta,
te-ntreb dacd socoli tu cunrcd line de puterile mai nrari. ci unul
umbld mai zelos decAt ald qi se obosegte nmi PtrFn? Br.: Aqa
simt. Aug.: De ce, prin urrnare, coprl, srdbEteanq [Ar[ greutate,
un drum cu nultul rnai lung, c6nd, cuprios de zelul prinderii
pds[rilor, lucram fdrd odi[uld, unrblfrnd, decAt adolescent, cAmd
rnd dedicasem cu totul altor pasiuni, prin care eram constrAns
sE ged, dacd puterile-s de atribuit cregterii et61ii, gi, prin asta,
trregterii sufl etului? Apoi, antrenorii inqigi privesc atotcunoscdtori,
la insegi trupurile lupt6toriloq nu maasa gi rnfimea, ci legiturile
&nume ale bralelor, gi muqchii tari, qi-ntreagd figura eorpului
congruentd siegi, qi de-aci igi culeg mai degrabi argurnentele
puterilor. Care, totugi, inseamnd, mai nimic? toate, dacd nu
se-adaugd puterea artei gi antrenamentului. Altrnimteri, au fost,
adeseori, vdzu{i bdrbafl cu trupuri imense imvingi de unii mai
su,blirei gi mai mici, fie in aruncanea, fie in ridicarea 8Etlt6[ilor,
fie in lupta ins6gi. Cui ii este necunosctlt, inca.ltea, ctuncfl orica.re
olimpic se obosegte, la drum, mei repede decAt trn negustor? care
bate pielele, pe care 6la l-ar putea strivi c-un singur deget?
[)reptaceeo, dacd gi pe inEe?i puterile, nu chiar la fel pe toate, ci
pe unele mai apte la una, pe altele, la alta, [e numim mari; gi
liniamentele trupurilor qi ale figurii valoreazd mai mult decAt
magnitudinea; gi dacd antrenamentul adurce atAt.l cle mult, incdt

452

S. Aurelii

De

Sf. AurcIiu Augwtin, Desprc mntitalter-

Anitnae

453

d cumcd un om' ridicAnd

s6-l ia qi sdJ ridice, fdrd
ddugat incetul cu incetul,

tantum afferunt, ut celeberrime creditum sit,

tollendo quotidie vitulum. parvum, egrsse ut eum
taurum srne sensu maioris oneris, quod paul
addebatuq tollere ac sustinere posset: nequaquam
aetatis vires cum corPore animam crevisse significant'

suflztuhti

'

i mai mari nu semnificd

cunrci sufletul a crescut dimpreuni cu corpul.

XXil. -

XXII. - De unde-s mai mai puterile corpului?

3?. Cdci, daci corpurile mai mari, ale animalelor, au, prin

LJnde oires corporis majores.

37. Quod si amplius aliquid animalium maj

corpora, eo ipso quo majora sunt' habent virium; i
est, quod lege naturae cedunt pondera minc
""rriu
majoribus, non modo cum ad proprium locum suo;
nutu feruntur, ut humida et terrena corpora in ipsi
nrundi medium locum qui est infimus, rursus a

ci sunt mai mari, ceva mai multe puteri, e din cauzi

r:[, prin atotcunoscuta Iege fireascd, greutdgile mai mici le cedeazd
celor mai mari, nu numai c6nd se poartd prin propriul impuls
faptr-rl insuqi

locul
qi de
1 situ

et rgnea sursum versus; sed etiam crrm ali

for{d

torniento aut iactu aut impulsu aut rePulsu, eo

non sponte ferrentur, vi aliena ire coguntur" Narh
.lio dimiseris, quanquam simul, duos lapid
"*
disparis quantitatis, citius quidem major ad terrt

peivenit; sed si ei minor subiiciatur,

eoq

inevitabiliter occupetur, cedit profecto, simulque

solum deducitur. Item si deiicitur desuper mai
minor autem contra sursum versus lecltlrr;
obviam venerint, repercussio mlnorls et ret
fiat necesse est. Quod ne ideo accidere putes'
rninor contra naturam in sublimia ire cogebatur,
vero maiore impetu locum suum petebat; facito
maior in superna jaculetur, et minori occurrat
terras dejecto: videbis nihilominus repulsum mrnor
in coelum cogi, sed repercussu ipso cadere in ali
pertern, ut qua expeditum est, in ima deferatur. Ite
ii anrbo non motu naturali, sed a duobus quasii
canrpo pugnantibus adversus invicem jacti, sibi
in medio spatio complodantur; quis dubitav
minorem majori esse cessurum, in eam partem
ipse et quo ille ferebantur? Quae cunr ita sint, id
oum minora, ut dictum est, pondera maiorib
cedant; multum tamen refert quanto in sese aga
r

din afari, si meargd, acolo' unde nu tind de la sine. C)dci, oricAt

vei fi lisat deodati sd cadd, de la-nil;ime, doud pietre de cantitate
inegalE, mai marea aiunge, vezi-bine, mai repede la pdmAnt, dar,
dacd i se pune dedesubt mai mica, sd o acopere inevitabil, cedeazd
absolut qi-i adusd dimpreuni cu ea la pdmAnt. Iardqi, dacd-i
arrncati de sus ntai marea, mai mica se aruncd, insd, in contra?
de jos in sus, cAnd se vor fi intAlnit, e ne@sar sd se fac6 rePerflrtarea
qi retrocsiunea minorei. Ceea ce, ca sd nu soco{i cE se-ntAmpld
prin faptul cE minora
naturii, cealalti, ins6,
mare, i1i poli imagina
cu minora ldsatd si ca
repulsul o impinge pe minora-nspre cer, qi, in urma qoc,r-rlui insuqi,
cade in alti parte decAt cea din care a fost lisat[ in ios. Iardqi,
dacr{ am6ndou6, nu printr<l miqcare natural5, ci amncate de citre
doi, cvasiluptAndu-se unul impotriva altuia, in cAmp, se lovesc
una de alta in mijlocul spagiului, cine va fi stAnd la-ndoiald cri
nrinora are s6-i cedeze maiorei 9i se vor duce-n acea parte, de
unde ea a fost aruncatd qi-nspre unde a fost aruncati cealaltd'
Cum aqa stau lucrurile, adicd, cum greutd+ile mai mici cedeazd,
precum ga spus? mar marilor, inseamnd mult, totugi, cu cAt impuls
merg fiecare in sine, o'ici, dacd minora, trimisd, de pildn. dirrtl'<r

454

Sf.

S. Aurelii Augustini De Quantitatc Animac

vehe
impetu: nam si majore impetu ntinor' velut
vel
maiori
infligatur
aliquo tormento emissus
^l
eo'
is
ab
quamvl
iaculato. vel iam languescentr;
agrt
resiliat, retardat illum tamen aut etiam retro
i
motlo ictuum atque Ponderum'
prae+
38. His praejactis atque intellectis, quantum
postulag vide nunc eas quae drc
[CoL fO57] .reg,rti.-,..t
trrimutitus-vires, utrum rationi huic congruant:

in

pol
corpora omnium animalium quis negat suo
nutu
pondus
pr."ditu? Quod
,3"t'"" j"tl:]'Sed nrii
i""i-""".i, "rJ."i valet magnitudine propria'
nervis qul
;;;;" ad movendum corporis pondus'.
tormentis utitur: nervos autem vegetat mobilioresque
moderatus; contra eos laxat "t:Y"'I
.;;;;"rque
ttaq'e somno, quia eum frigi
,igor.
n"*ia""
lang
il;rid"", diZrr.tt *"ii.,i et probant' membra est
debi
multo
;;;; i"." expergefactorurir conatus
At,til
te.thargcis'
elt fi'actit'" et enen'irrs
ial"q".

"if,if
vis et acutae l'
ohreneticos, quibus vigiliae et vini
atque
tendunt
calida plus nimio nervos

L", ,o,
nraioribus.,iribusquamirrtegravaletudinereluctas
,rr,ri,^ facere manifestum est, cum eorum corpuo
Si iginrr et nutu
ento) et Pondere
; voluntas nutum
retundihrr autem trrtl
audacia,
vel
gui pronior fit spe
in metu cum ali
(nam
desperatione
l; ;r;il *""s'
asl
soes subest, vehenentiores vires apparere
I
corporis
quaedam
configuratio
,r]J,i.rr.rr"ntum
valetudinis, confirmat exen
ffi"..rti., rrrodificat
moles rnembrorum' quam
dat
pondus
industria;
instaurant-autem sola nutn
comparant)
nutrimenta

est viri
ii, o*ib". qui aequaliter praexalet, nrirandus
eum'
plus
i""a est aiius aiio invalidior, quanto
"i
nlltu'
defir:iunt. Fitque saepe ut pertrnacl

n aclri.ramento alius, quamvis Parvunr .pondus

Lg;.i, alium maio,e niole praeditum vincat'

Aureliu Ausustin" Desprc mnd:tstea sufbdui

455

balistd oarecare, cu un impuls nrai ntare, se ciocneqte crr maiora,

fie mai slab amncat6, fie deja incetinAndE, deqi-i obtigatS, in qoc,
de cdtre maiord, sE facd un salt inapoi, o-ncetinegte, totugi pe
majord, sau chia.r o face sd meargi lnapi, pe mdsura impulsurilor
sau a greutdgilor.
38. Astea infEligate gi-n1elese, cAt o posnrleazd negoprl de fa1E,
vezi, acun1 dac6-i sunt congrue rafiunii acesteia cele ce se numesc,
la insuflelite, puteri, cdci cine poate nega cumci corpurile tuturor
insuflefltelor sunt prer,[zute cu ponderea proprie? Care pondere,

migc
pr
folosegte, [a
pusd-n

fi-nclinat

inseamnd mult incotro va

Dar acceptul sufletului se

lui, de nervi{2, tendoane 9i

vene cs de niqte maqin6rii; nervii, ins6,

ii

vegeteazil qi-i face mai

mobili sicitatea qi cdldura moderatE, gi, din contr&, ii face mai

lacqi qi-i slEbeqte rdceala urnidn. $i, aga, crr somnul, fiindcd pe el
lnedicii il numesc qi-l probeazd rece gi unrid, mddularele amorlesc;
debili, 9i,
,si sfo4anea lnsagi a elor ce se trezesc este cu mulnrl mai
Dar,
letargicii.
dec6t
qi
mai
hnced
mai
{rAnt
de aoeea, nu-i nimic
gi
tdria
vinului
veghe,
de
stdrile
cdrora
pe unii frenetici,
lbbrele-aorte, adicfl tot atAtea elemente calde, le-ntind nervii gi li-i
dudficd peste poete? e-nvederat cd-i fac s6 se zbatd qi sd facd multe,
cu mai multe puteri, decAt cu sdnfltatea integrd, degi corpul lor
este mai slSbit qi mai ros de boal6. Aqadar, dacd, qi prin acceptul
eufletului, qi printr-un anume nraqinanrent al nervilor, gi prin
ponderea corpului, se alcituiesc acestea, ce-s numite puteri; voinla
oferE accepnrl, care devine nui pornit prin speranli qi cutezanldn
se tocegte, tnsf, prin team{ dar, or multrll mai nrult, prin disperare
(c6ci, in teami, cum subzistE o anume spranlE, se arati indeobgte

mai vehemente puterile), configuralia anume a corpului igi

coapteazi maginamentlrl; temperanla s6ndt61ii il modificd,
sArguinla exercitdrilor ll intEregte; rrurssa mddularelor d[ ponderea,
pe care o procur6 et&tea qi nutrimentele, o instaureazS, insi,
singure nutrimentele. Cine prevaleazE, in egalil nrdsurS, prin acestea
toate, este mirabil prin puteri. pi cu atdt este unul mai slab decAt
ultul, cu cAt duce el mai mult lips[ de acestea. $i se intAmpl[,
ndesea, cd unul de-un accepta'3 mai tenace qi cu un maEinament
rnai bun, deqi va fi arnrt mici ponderea corpului, s6-l invingd pe

456

S. Aurelii AWttstini De

Anirnae

Sf. Auruliu Atryustiil, Despre @,rilital@

n
nonnunquarn tanta moles esq ut etiamsi imbecilliore

agatur, .rpprim*t tamen parvum adversarium mu

uJh"or"n,iri innitentern- Cum vero non pondus corp
nec moderatio nervorum, sed nutus ipse, id est ani
cedit, ut omnino valentior ab omnimodo invalidrore'
tamen timidior ab audaciore superetur; nescro
viribus attribuendum sit. Nisi quis dicat habere quasdr
fidu
suas vires animam, quibus ei maior audacia' vel
tu
desunt'
alteri
adsunt,
alteri
cum
quae
pariatur:
qirr
en
in
intelligitrrr quantum animus corpori suo' etiam
per corpus agitur, antecellat'
t
solus
puero
infanti
cum
39. Quamobrem
trahenduri aliquid vel repellendum nutus sit inte
nervi autem et propter recentem minusque perlectl
.o.,fo.*u,lorr..r, irrh.biles, et proPter humorem qui

aetati exuberat marcidi, et Propter nul

.*..citttionem languidi; pondus vero adeo sit exigu
ut ne ab alio quidenr impactum gravrter url
opportuniusque sit ad accipiendam, qua.m

i..f.r".d"^

oufleathi

457

alnrl dotat crr o nrassii mai mare. [*bii, uneori atAta de rnare este
massq inc6t chiar s-o facd cu un efort mai sld-bu; il oprim6' totuqi,

nu gtiu daci e de-etribuit Puterilor. Doar dacd nu zice neqtine

ornrcd sufletul are puterile sale anume, prin care s[ i se nasci mai
mare cutezanta sau increderea, care puteri, cum unuia-i sunt
la-ndemAn6, alnria-i lipsesc, se-n1elege, anrnci, cu c6t' chiar 9i in
ceea ce face prin corp, suflehrl ii este superior corpului sdu.

ii

este

gi, din
gi, din

acea etate, mArcezi gi, din czluza'

insi, e pAnfl-ntr-atAta de
ponderea,
lAncezi;
niciunei exercitdri,
nu
produce grav un impact
alnrl
de
c6tre
impins5
nici
micr.rf6, inc6t
&nume! ci-i mai oportunE sE primeascI decflt sE cauzeze

c uza umorii care covArgeqte

molestiam: quis est gui cum haec onrnra

desunt, contulisse annos viderit, viresque per eos

crevisse animam, g":" ht: in dies amnli
"og.orr".it;
,tltrr, recte ac prudenter existimet? Potest [Col'
e.,im iste, si ab aliquo iuvene, quem velamine inte

non conspiciat, parvos ac leves calamos' laxo

rn
quantum potest iaculatos, viderit.non longe ire'
g
ferro
sagittas
paululum
iam
.."idere; ac post

pennulis ,"g.rt., ""49. intentissimo, "'ll"tt-tl, "_

remotissimu- p"t"t"; fidesque facta fuerit' pari cr
hominis utrumque esse factum; crevisse illum ta
tempore, atque auctum viribus arbitrari' Quo quid
potest Perversius?

40. Deinde anima si crescit, vide quam'

inscitum, incrementa eius de viribus corporis

de copia cloctrinarum non- credere; cum illis

,."orrrrrrod"t nutum, hoc sola possideat' At si crer

animam putamus, cum additur viribus;

mici gi utoane, 1t"o dF un oa.recare tAndr, Pe care, interpunAndu+e

o anurne opreligte, nuJ poate bine vedea, dintrrrn arc c6t se poate
de sl6bit, nu merg prea departe gi cad de-ndatd, dar, cu pulin
i-ntdrite de-acum cu
se-ndreapt6-n lnaltul

cqzuri s-a f6cut prin

aela a crescut qi
crrmcd
ed
aocoatd
aceeagi incercare omeneascd'
ce se poate zice
Dec6t
catre,
atAtica.
timp
a sporit in puteri, lntr-un
mai pervers?
40. Apoi, daci sullenrl cre$te, bagd tu numai de seamd c6t

458

S. Aureki A

iDe

Sf.

Animae

putanda est, cum demitur. Demitur autem rn sene

d**it.r, in labore studiorum; atque his tenrpori
doctrinae aggerari atque exstrui solent; neque r
modo eodem- i"-po." si.r.rl augeti quidquam et nri
potest. Nullum igitur crescentis animae argumer
est, vrres In malorr aetate maiores' Multa alia
possunt; sed si jam tibi satisfactum est, mod
r.lhib"o, ut ad alia transeamus' .E" Mihi vero dr
persuasum est, maiores vires non 6x eo esse
anin-ra creverit: nam, ut alia omittam qutle a
subtiliter dicta sunt, insania et morbo cor
animarn crescere' cum ipsunr corpus ntinuatur, ne i
quidem phreneticus dixerit, cui vires multo amplig
quam sano esse solent, nemo nescit' Unde
*r*ime videtur in nervis esse omne quod mir
cum praeter spem vires in quopiam reperiuntur: qu
.rrr, ogg."d"t" 1"* illud cui totus -intendo: cur ani
,i .rorlt.rrti spatii magnitudinem habet quanti
est, ubique illius sentit cum tangitur?
tametsi Per totum corPus sentit, non idcirca
cum corporc atenia. Quid seruus et quomodo Jit uisio'

XXIII. - Anima
47.

A.

Age vero, agFediamur quod vis,

yd. mul{

mihi atterrtior" oprr" est, quam te fortasse existimas

debere. Quare facito ut quanr maxime adsis, ac resPor

mihi, quidnam tibi videatur iste esse sensus quo

p., .o.pus utitur:

nam ipse ibm norriine proprio

di"itrr".'E. Sensus esse quinque audire soleo, vid

audiendi, olferciendi, gustandi atque tangndi: plus
respondeam nescio. ,4. Partitio ista vetustissima est, etl
in concionibus celebrata. Vellem autem definiri mihi
te, quid sit ipse sensus, ut eadem definitione omnia
includerentur, neque aliud quidquam quod sensus
esset, in ea inteliglretur: sed si id non 'potest, nihil r
lllud eninr quod iatis estt certe Potes meam definiti
vel refellere vel probare. E Hoc modo tilri fortasse,
cleero, quantum val"r' ,,,r., enim et hoc semper est fa

Aurctiu Attdnutin, Desprc mntintea

suflctului

459

e de socotit cd se micEore az6, ori de cite ori se risipeqte. Se risipeqte,

insi, in corpul imbitrAnit, se risipeqte in munca stLrdiilor, dar, in
a@ste momente, doctrinele, indeobqte, -l sporesc qi-l inal16, qi nu

ca, in unul gi acelagi timp, ceva sd Ei

creasci qi sE se gi micqoreze. Puterile maiore, in etatea maiorri,
nu+, agadar, nici un fel de argpment al sufletului cresritor. Multe
altele pot fi zise, dar, dacd fie fr-e de-a'cum indeaiuns, ii pun capftt,
ca sd trecem la altele. Bv.: Persuadatu-nri-+a. intr-adev6r, indesal,
cumcd puterile maiore nu prcnrin din
c6ci, ca sd le omit pe unele, care au
nu va fi zis, inc,altea, cumcd sufle.nrl
trupului, cAnd insuqi trupul se micqoreazL, nici freneticul insuqi,
ale cdrui puteri nu-i ninrenea sd nu gtie cumcA-s, indeobqte, cu
multul mai anrple decAt ale unuia s6ndtos. De unde mi se pare nrie,
mai cu seamii, cumcii, ori de cAte ori se arat6-n neqtine, peste
nqteptlri, puterile, in nervi se afl[ tot ceea de ce ne mirinr;

se poate,

in nici un mod,

dreptaceea, rogu-te, atac{, de-acum, pe aceea, cui i mri agtern cu

tonrl: de tr, dacd sufletul nu are o atAta magnitudine-n spa;iu c6td
,r are corpul, sintte, ori de cAte ori este atins, in orice loc al lui?

sufletul sintk en intreg corpul, nu-i, totuSi, estins

dimpreund cu el. Ce.-i simpul Si-n ce mod se face uederea,

XXIII. -

De,pi

41. Aug.: Haide, -ntr-adevdr, sE atacim ceea ce vrei tu, dar

arn nevoie de tine mult mai atent, decAt socoli tu, pclate, cA trebuie
sn fii. Dreptaceea, vei face bine sfl-nri stai cAt poli tu mai prezent
gi sd-mi rdspunzi cam ce Ernume 1i se pare {ie ci este acest sim1, de
c.nre sufletul se foloseqte prin corp: cdci el insugi se mai numeqte,

cu propriul nume, sim1. Er'.: Aud, indeobgte, cumcd sunt cinci

simluri: al r,f,zului, al auzului, al mirosului, al gustului qi-al

pipdinrlui: mai mult nu gtiu ce s.i rdspund. Aug.: Aceast6 impdrfire-i
strfiveche gii celebratd cu surle gi chimvale. aproape. Eu ag wea
sd-nri defineqti, insi, ce este sinrpl insugi, ca, in aceeagi definilie,
sd fie incluse acelea toate, qi nici sd nu se in(eleagh in ea nirni<:
alteeva, ce n-ar fi sim1, dar, daci asta nu-i cu putin{d, nu te fo4ez
cu nimic. Altminteri, po1i, desigrr, ceea ce-i de sa1, sd aprobi mdtxrr'
sau sE respingi definilia mea. Ev.: [n acest mod, nu-1i voi lipsi,
poate, chiar de totul, pe cAt sunt in stare, cici nici una ca Enttl

46D

S. Aurelii

l.

i,

De

Anilttu

Attende ergo: nam sensum puto esse, non latere anim

-E Placet mihi hqc definitio'

quod patitui
"o.pr".
.q.a".t,, ergo huic tanquam tuae, &c hrere illarn, dum a
paulisper refellitur. E. Tuebor sane, si tu adiuweris;
mininre, jam [Col. 1059] mihi displicet: non erum
tibi visa est refellenda.,4. Noli nimis ex auctoritate p
praesertim mea guae nulla est; et quod ait Horatir
bop"r" aade (Eplst. llb. l, eplst. 2, v. 30): ne non
raiio subjuget firiusquam metus. E. Ego prorsus ni
metuo, quoquo res modo processerit: non enim errare
sines. Sed jam incipe si quid habes, ne differendo
quam adversando defatiger'
42. A. Dic: igitur quid patiatur corpus tuum trrm
vides? ll. Patitur omnino aliquid: nam oc;uli mei par
nisi fallor, corporis mei sunt; qui si nihil patere
quomodo te viderem? ,4. At non satis est, ut Persu
tuos oculos aliquid pati, nisi etiam quid patia
ostenderis.

Quid tandem, nisi ipsum visum? narn

fl" Sic habeo.,4, Q,ridq*d autem ocrrli sentiunt, hoc vi

[-. Nullo modo istud dederim: quis enim dolorem vi

si amorem videndo sentiat, num et arnorem videt?

(lautissime ac sagacissime; gaudeo quod difficile deci
Sed nunc attende: quonianr constitit inter nos" non

quod oculi sentiunt, neque omne quod videndo aor

videri; putasne hoc saltem ven-lm etse, onure quod vi
sentiri? E. Hoc sane nisi concesrcro? quonrodo srlrnrs

Sf.

AuruEu Augustin, Desprc

cantito@

nu-i chiar totdeauna ugrr. Aug.: Ia, aqadar, aminte: cdci eu sorxlt
cd simgrl este cE nu-i este arrcuns suflen-rlui ceea ce pate+:' corpul,

indr6zneEte sd tti infelept (Eprst., 1,2,4O), sI nu te subiuge, mai

irraintea naliunii, teama. Bv.: Eu nu mE tem de ahsolrrt nimir:, in
orir:e rnod se va fi desfdqurat lucrul. intrucdt nu m[ vei ISsa srl
greQesc. Dar, dacd ai tteva, incepe de-acum (Cf. Verg- Buc. 1X,32),
sd nu mi ostenesc rnai mult agteptAnd decAt luptAnd.

42. Lttg.z Zi, pin urmare, ce pate corpul t6u, cArrd m5

vezi?

Ev.: Pate el absolut {rcva, cd, de nu m6-ngel, ochii mei sunt Parte

tr

corpului meu, c&re, dacd n-ar pate ei nimic, in tn mod te-aq vedea?
Aug.: Dar nu-i de sa{ cd egti absolut convins cumc5 ochii tdi pat
ceva, dacd nu vei fi aritat chiar gi ce Pat. Bv.: Ce, la ur:ma urmei,
dacA nu vederea ins.'[qi, cdci ei vdd; altminteri, dacd m-ai intreba
ce se pater bolnavi fiind, aq rdspunde boala, cti, dorind, dorinfa,
oe, tenAndu-ne) teama, ce, bucurflndu-ne, bucuria. De ce, prin
urmare, celui ce mi intreabd ce se pate v5,zAnd, sI nu-i rispund,
pe drept: vederea insSgi? Aug.: Dar, cel ce se bucrur5 simte,
intr-adev6r, bur:uria. Sau vei nega? Ev:. Ba, dimpotrivd, -asimt,
Aug.: Tot ceea (:e simt, prin urntarer ochii, asta ,l vd<l' Ev.: ln nici
un nrod nu <-r voi fi aprobat pe asta: cine poate vedea, incaltea,
durerea, pe care ochii o simt, ton4i, adeseori. Aug.: Se vede ci nr
vorbeqti despre ochi: bine veghezi, $i, aga, precum cel r:are stl
bucurd, simte, bucurAndu-se, bucuria. tot aga qi vdzdtonrl, vdzdnd'
simte, el, chiar vederea'? Ev.: Poate-se, oare, altfel'/ Aug.: Tot enea
ce vdzitorul sirnte, ins[, vdzAnd, asta e necesar so gi vadd chiar,
[v.: Nu-i necesar: r:e, incaltea, dacd, vrizAnd, simte amorul, ve,<le el,
oare, gi amorul? Aug.: Atotprecaut 9i atotsagace; md bucur cd te
laqi greu ingelat. Dar i:r, acum, aminte: fiindcd *a cilzttl de ac,ord
inne noi cumcri nu tot ceea ce simt ochii qi nici nu tot cea oe se
simte v[z6nd este vezuL strn1i tu, oare, crtmci este adev6rat mAtur
faptr-rl cd tot oera ce este vdzut este simlit? Er'.: Bine-n1eleg, tlarfi
nu o voi fi conces pe ast&i in ce mod s-at'Putea nuni sirnl ftrllhrl

462

Sf.

gntn'ae
S. Aurelii Augustini Og g'untiatc-

quod sentimd
vocari quod videmus? '4' Quid? omne
Igitur-si
p*,i*,,2 o' t.u L't' '4'
patl
vi<iemus, sentimus, et omne qt'99.-::tttiT'us'

;;;;; li

;;i';,rr..;;

'"'l:.$.i

*t::'j

5":d

^';i;J;

"id"l":.' *u,
rs videmus'
ac vicissim te ego, cum lnvlcem nc
a.o.,
cogrt'
instanter
ratio
me
Sirl existimo, et ad hoc
' 43. A. Accipe caetera: nam credo absurdissimunr t
ibi te pati 4igt+C
,t.,lti".ir*,* da..i titrl, si quis affirmet pateris'
E \/i
quog
*rrp"., "tl non est ipsum corpu:
r
illud?
dicis'
ut
'4' Quid
atrsurdum, et ita esse opinor,
ruum?
alio
corpus'
meun
esse
I

f#i#;;;;i"1""'

corpus meum
Mani{estum est' l' Sentiunt autem
possunt ibi
nec
patiunhrr;
*"- "i =1 sentiunt, utique
ibi sunt i
ta'men
nec
est;
non
ia quod patiuntur,
"[i
ubi corpus meunr *."igii"t ibi'patiuntut-* ::-::
quae n
E. F:go quidem illa omnia concessll

quod
,.trr.i.a.r^ videbam: sed hoc ultimum potius

ex

alit

illorum
confect rm est, ita est absurdius' ut
esse. consentlam:.1
verum
hoc
guam
dedisse,
me
temere
ne rn somms quroc
oculos meos ibi sentire ubi non sunt'
quid

dicere auderem. e. Vii" igit"r ubi obdornieris:

si
tibi tr.t.l"rn elaberenrr inlautius' [Col' 1060]

ut

enl

Pat

idiPsum
;;;; Gii;. E' E"i*"otamen
'::"i ""d:
elucet satis' quod i
nihil
;;"t".rX';; t-"tolto'nisi.forte
illud' quod :-::]: i::,
dedisse poenrteat,
.*l"*cumvid.enrus:visusnamqueipseforsitanseri
et per ocrrlos emir
es?

;,-i;

ita est: is enim se foras porrigit,

quod cernir
lonsius quaquaversum potest lustrare.
est.id
ubi
t'iie^t,
L;ilfi,; iii poti,r, Non ergo tu vides'quod
'td-tl'.
flrm me vrcl
,rr,1.l .*.rrpit ui I'ideat'
;:"ij"tt il;iro^r,.,. dixerit? o"-"itto :g: "idt"l
":9 ""ll
tu vides' tu sentis; si
;i.J;;';;"i;s video. .4' At si pati,aliquitl'
t'"r: po :s ibi
sentis. lu
"bl

l:".

Paterrs;

ibiatttem'rnevides,ubi'gosum;i-brrgrturpaterrs'tpa
non es; quo
eqo sum. At si ubi ego suml tu ibi

ite

ter prorsus ignoro'

E vi

"bs
"iri#'ir""..,'dJ"ti
in quo es' video te
;;;;,
r;trrecto in eum krcum

Aureliu Awustin, Despl mntitatea sufletulai

463

cd vedem? Aug.: Ce, nu qi patem? oBre, tot ceea ce simlim? Ev.:

Aqa-i. Aug.: Prin urmare, daci tot ceea ce vedem sinrlim, qi tot
ceea ce srnflm pa,tem, patem tot ceea ce vedenr. Er'.: Nu
md-mpotrivesc cu nimic. Aug.: Tu md pagi, prin urmar,:, pe mine,
gi eu, la rdndul meu, pe tine, cAnd ne vedem unul pe altul. Ev.:
Aqa s<-rcrrt, gi Ia asta md constrAnge, fdrl preget. r'aliurr()a.
43. Aug.: Ascultd numai in continuare: intrucAt cred ci f se
pare atotabsurd Ei atotprosteqte, dacd negtine afirmd cumc6 tu
pali un corp anume, acolo, unde nu este insugi corpul pe care-l
pa;i. Ev.: Mi se pare absurd, gi socot cA este aqa precum zici. Aug.:
Ce, care-va-s6-zici., nu-i, oare, invederat t'5 intr-un loc r.:ste corpul
meu, intr-alhrl, al tdu? Ev.: E-nvederat. Aug.: Ochii tai simt, ins[,
corpul meu; gi, dacd ei simt, qi plat, desigur; qi nici nu Jrot sd patd
acolo, unde nu este oee& ce pat; gi, totugi, ei nu sunt aci, unde este
oorpul meu: prin urmare, pat acolo, unde nu sunt ei. Ev.: Eu
le-am conces, desigur, pe k)ate acelea, pe care mi se pirea absurd
a nu le rrcncede, dar acesta, ultimul, (x[e a rezultat dintm ele, este
otAta de absurd, incAt consimt mai degra-bd ci anr conces temerar

dintre acelea, decAt cE acesta este adevirat: cici nici in vis

mdrnr n-aq indrdzni eu s[ zic cumcd ochii mei simt acolo, unde ei
nu sunt. Aug.: Vezi, aqadar, unde ai mofdit: cdci, la urma urmei,
r:e liar scdpa mai neprecaut, dacE ai veghea precum pulin rnai
nainte? Ev.: Fird-ndoiald c5 pe asta una o pertractez sedul qi-o
rlesfd"qur cu mine insumi, gi, tohrgi, nu mi se arati ninric indesal
ldmurit, de ce sd-mi fie ruqine ci am conces, de<ft- doar, Poate, ({
rnai degrabd simte insdqi vederea. Aug.: Ba, t:hiar aqa este: ea,
intr-adevdr, sc-ntinde-n afard qi. prin ochi, scapdrd de mai departe
in toate pd4ile, in care poate strdbate, ceea ce vedem. De unde se
fuce cumcE vede mai degrabi acolo, unde este ceea ce vede, nu de
r.rnde lAgnegte sd vad6. Nu tu vezi, aqadar, cAnd mi vezi? Br'.: Ce
nebun va fi zis una ca asta; absolut eu vdd, dar vdd, trirnilAnd,
prin t-rchi, r.edere.a. Aug.: Dar, claci tu vezi, tu sim1i. dac'i nr sim1i,
tu pali; qi nici 1rr+ poli pate ceva acolo, unde nu eqti; pe mine,
ins[, mi vezi aici, unde'sunt eg, prin urmare ar:i pa1i, unde sunl
eu. Da'i, dacd ru nu eqti unde sunt eu, ignor absolut prin ce pact
nnunle cutezi tu sd zici cd eu sunt vdzut de c5tre tine. Er'.: (lu
oeva

vederea, zic, intinzAndu-sc

in

acel loc,

in care egti, tt v6d pe tilrt:

464

,,

S. Aurcll'i

De

Sf. Aurcliu Augt:rstin, Despre wntitatco

Animac

suftctului

465

es: at me ibi ntln esse confiteor' Sed quemad

t-d-gT
virga te tangerem, ego utique tllS*:*'
ita
tangeremi
te
ubi
essem'
ib1
ego
,r-J,
non
sim'
";;;"
Jl"o .ri.r, m. ,riJere, quamvis ego ibi non
cogor fateri non me esse qui videam'

nam et oculi
vrrga
est
quorum
hoc motlo defendi Possunt'
-quesr
tli
absurda.:9""1:"i"'
est
illa
ii.i., neque
1u:d
44.

l. Nihil ergo temere concessisti:

,i

E'
tui vident, ,rbi ,ron sunt' An tibi aliter videtur?quc

ut dicis: nam et i]Iud nunc animadverti'

i[i- tia"*.., oculi ubi sunt' etiam seipsos viderent'
Tantummq
Rectius diceres non, Etiam seipsos; sed'
locum ter
quem
r;i;. viderent. Nam u'bi sunt, id est nec quidquid
illi'
soli tenentr nec nasus est ibi ubi
ego sum;
vicinum est: alioquin etiam tu ibi esses ubi
n',:'"1,
cum
iuxta invicem sumus- Quae.
_:: ^Yt-:'
seip
quam
ffi;;;;;-o""ri "ul sunt, nihil amplius
cogr{
modo
non
vident'
on
viderent. Cum autem se
sed eti
;;-.-;;;iir", posse illos videre, ubi non sunt;
est q1
Nihil.
tr'
sunt'
non
ubi
nisi
omnino non posse,
ibi eos
[i"" a"fiore'me faciat' A' Etgo non dubitas ipsum
e
sentiunt:
ibi
vident,
ubi
;i-";; sunt. Nam
quare ubi sent
videre, sentire est; sentire autem' pati:
ubi sunl'
quam
autem
Alibi
iiip"il -*r.
ad1ry
-1lr^i
est quam rsta
Mirum
E
sunt'
non
ubi
patiuntur,

sane est

nu se v6d Pe sine, nu
ei Pot vedea unde nu
decAt numai gi numai
m6 facd sd md-ndoiesc

'1

existimo.

XXN.

E minunat c6t de adevdrate le socot pe astea'

XXIV.

Erpenditur definitio sensus'

-k

cumpdne4te defini,tia sim{urilnr'

obse
45. ,4' Recte fortasse existimas' Sed responde
videamus
utrum ornne quod per visum cogngsc.lTus'
o*rr" quod videndo cognosc
,4. Credis
f,r

"tit*
visum nos cognosc ere? E','t,'-:
per"..a..
-"-t:* :.1;*1
subter Is
solum videndo' ignem
;i;t";;"" frmri, non
Verum
videmus? E
Lg.ro""i*.lr, {uem
*:,::l
per visum,.col
quidquid.
videre
nos
prr,o
,rJr,
enim, ut dotuitti,.alit'O
cgod per vii
il;;.;;.ror, ,.r.ig"'lt' '4' Quid? illud

;;.fi"t

li".S*'1:1

vizAnd una, Putem! Precun m-ai inv61at, cunoa.Ete alta, pe tlare

vederea ,,-o ,ou fi atins. Aug.: Ce, ceea ce simlim prin vedere

Sf. Awulia A@wtin, Derlprc unt@tco

putem, oare, sd nu vedem? Ev.:

euftctilhi

467

tn nici un mod' Aug': tlna-i'

a .i-1i, alta, a cunoaqte? Ev': Absolut alta' cdci

sim(im fumul, pe care-l vedem,

;ri" ;;*".e,

nainte.
corpului
consecvent simt

deja mai
pa.terea

sensusT

clula ex igne corpus nihil est passum; vocatrrr tarnen

ex passione corporis quamvie,
per sensum)

cognitio

![ura

definitum, cum animam non latet quod patitur corpus':

pasol
Itaque illud quod fumus videtur, sensum vocamus;
et'
paftes
corporis
sunt
qui
videndo,
eum oculi
=lrri, "**
passumt,r
est
corpus
nihil
quo
ex
autelrr,
corpora: ignem
qr-ramvis cognitus fudrit, sensu non vocamus'

m, singr'rnrl Pe care il vdd ei' De

i a sim1i. a Pate am consimlit
Aug': Cum, prin urmare' pnn
ninric sufletului, nu 5 numeqte

le cinci emintite; ci cAnd nu se

auzit'
ascunde insdgi paterea; intrucAt acel foc non vizut, nici
noi
vizAnd
noi,
nici mirosit, niti gustat, nici pipflit de cdtre
se
I
a
nu
acest
cum
fr*rl, nu i so tscrind", totuqi, iufletului' $i
nimic'
p61it
n-a
corpul
aacunde nu se numegte sim1, cdci de la foc
se numegte, totuQi, cunoaqtere prin simf, fiindcd din paterea
corpului, deqi alta, adicd de la vederea
gi s-a descoperit. Ev.: inleleg qi vdd ci
in spriiinul acelei definilii ale tale, peca B,nreB, cdci aga-nri anintesc cE este d
cand sufletului nu i se ascunde ceea ce pate corpul. $i, aga,
faptul cd fumul este v6zut il mrmim sinp l-au pdtut' intr-adevdr'
ochii, care sunt pd4i ale corpului qi co-rpuri;
pT
"ara"du-I,
"i,
care corpul n-a patut nimic, deqi va fi fost
la
de
io"rrl, ir,.a,
cunoscut, nuJ nunrinr sim1.
46. Aug.: Aprob, bine-n1eles, memoria ta 9i inlelegerea supld'

insi intdritu
F-iindci nu
cre$tem

Non igitur eam latet quiddam q"u-q P"ti]r-tr corplrs, nec

maiot3
tamen"sensus iste appellari potest' Videndo .e-ni1
sene:
et
vrdendo
videramus,
minora
ea quae aliquando

sau

e ce, ntd rog? Aug':

ceva corPul' cAnd

i nu simgim cu nici

i se ascunde sufledui' Prin urnrare'

ce pate corpul, qi, totqqi, acesta nu
din
ninric
ascrr.rde
lui nu i se
ce
poate fi numit sin4. Viz6ndu-le, intr-adevdr, mai mari' pe cele
rez,ltl
ce
i" ,r"d...., altndati mai mici gi vdzdndu-i bdtrAni, pe cei
ci au fost tineri gi copii, presupunem curucE corpurile noastre
.orrrr, i., ,i"tp * vo.bim, o anunre astfel de mutafiune'
p.t,
'$l "hi* ne-ngel[nr, pr*.rt sooot, in asta: cici e mai lesne fapn,l
.i"i nu

,r., lir,r1 asta; gi, totugi, asta nu

eu nri-nge! ctrm ric cE v[d, decAt ce-n1eleg, cunrc] acu-m' nfn!

dacd
nrou creqtei ori cu.mcd corpul se schimb[ dipn de clip6' [ar'

,ild

468

S. Aurelii A

De Quantitatz Animo'e

8f.

momentamutar'i'Quodsimutatioista,passrocorpo)
t:rltltttl
est, quod nemo negat) nec nunc
i,l:0.1:'*i
ut
latet; patrtur'
non
nos
quia
latet,
;;r;; animam
t"1t-Lt;;t*. quod non latet anirnaT' """, tt:t1:.1:]'i:q0;
"-t:-t'
q"1" nihil. quod
a;; ilia definitio,cum
hoc inclusit' certe vrtrosa est' 'Er
i"b"bra includere,
ut aut defir
Xifrif *ifri restare video, quam ut te petam'
ista rati
eam
nam
potes'
aliter', aut hanc recures, ii
flI
negare
esse
vitiosam
ctuanr vehementer probo,
i.s-"^':":,1:^:,1J:l',
am
t
i
s
. ;.' n""l-' i st
.c"' si1 Le"" intellexisti q
IJi"".f t""i* ""i*, ttihi crede'alie,1
N,- ,r'ri
tO""-,""a"m
modo? E' Quia quod senescrt corp
noLl 1"111H:: t:'.T::1;1;
{,rr*.,i. in i uvene,'o"
quiddarn quod par
*"imam
iut"t
ffi;tr""J,-rrt"
p?i"lll*P.:1":'...Il:it
corpus, neque tamen ullo sensu
id Suditu' aut olfaot
""q.'"
gustatu,l aut tachr;ti
autI tsuoLuuu
du
ratlo
-:tq:-lt':::"fl
f. n'.tior" id colligo' '4' Quibus argumentrs
i
nunc
ego
ut
qui
.,rtit oZ E. Quod alios video senes'
ufi
vides'
eos
quo
est'
,4' Nonne sensus
i.;;..
"rt*.
E.
[" ["]"q""2 Quis [col' 1062] ":q":1,,s:li*
^':-?]j
non videam' conjeq
ilJ;,i; ;";;;d"" " '"' idergo
qt
definitioni'
illi
,;;;.""r" ,4' Q'id t'erborum

}Iil;

;;;:;.

[iffiffi;;*;';,

Aurutiu A8wtin, Daprc untitateo

::T:"*"::*

/'"u-t

ttt'-^'
Putas; cum. sensus 'ot
i".fr-",". adiend'mtoipotis
p':ti"-' t::-l:i:::l?
non lateat animam
pe': aliud-quodli-f
iut
eam per aliam pt"to'l"*,
plamus'
paulo
istud
cllraeso)
i*"if+"ri A' Dic,

XXV'

XXV.

Definitio quomodo eraminanda'

retardq
A. Geram'tibi morern, et muko libentius
hoc'1
enirr
valebit
adsis;
totus
fac
sed'
-o"rinitio
"r^rrti".iin*i:
nihrr
;ffi';
susceprrru. *l
q''oa
"*pti:-'LqX::
;*o-la
o*n"ro *iiosa est Utrum autem hujusrnodr
ft":-'
fiet a1
exploranrr: quod his e'xernplis tibi
hoc
eurl
et
".r""rrin."
Si enim me rogares quid esset homo'
47.

ffi;?""*
:;;il,

Tilj*ljl,T:,tj

469

vicioasil. Bv.: VEd ci nu-mi r6mAne nimic, decAt si te rog? sau si

definegti altfel, sau so vindeci pe asta, d" pop, intruc6t, prin acest
rafionament, pe care-l aprob sus 9i tare, nu pot nega cumc5 ea

q"'a'fi

suflctufui

- Cum w wrificd d"fin,+io.

470

Sf. Auruliu Augutin, Deaprc olnd.tatq

S' Aureki A

non c'ontrnuo (
definiren, Homo est animal mortale;
Jior.r, est, etiam definitionem probare deberes' ot
;;;
omnis' convertere illaru
Jp.ry;;il;i p.tti"ula, id est' vera,
esset: hoc
intueri, utrum etram conversa
:?t*1t1fl

il;;il;;
est;

r"*"'

est, omnis

n:T'l

"llTl::i::

mortale homo est: qtN

ita. esset verum, omne animal
rllud v1r11
;;;;;;.",", improbare defrnitionem.ptoPttt
est arunil
homo
solus
enim
conprehendit; non
-r., ^1i".,
-";':i;;;";;;;vis
bestia' Haec igitur homini

}i"-:i:'

additur mortali rationale'

d
o".lnit-,
atque
ationale;
h
"l
rationa|
anin-ral
omne
ita
est,
.,.i,',*l rationale mcrrtale
superior.definili
plus
ergo
continendo
ho*o est.
;;;;
cum ho"I"e continebat: idt
;ffi:';;;';;;;;"im

perfecta est; nam-et omnenl homin11, -eT'l1if:":T.T

;net. Tenendo autent minus.' ita vitiosa est
il;l;;
atrcu m ; q u a.nqu a,m e n i L ct5,:-"gr amm
ad d a s b------tanrel
sit' plures"".1t*
rationale mortale gra mmaticum homo

d"fi"tlt-:i"^::
homines, qui grammatici non ":t"' llt
proposrtront
illam
.."i"""*., et;b hoc ista per primam Falsum
est er
vera'
falsa est; cum autem convertitur'
".""i.htlmoanimalrationalenrortalegr&nrmatrcr.rrn
rationale mortale St**y
sed verum est, omne arrimal

prolrusrtru'erf
homo est. Cum autem neque per pnmam

tt"""iamJerl "il-llt::]'3.1,;i
;;; [, .o*"*iot't*
istae duae' homo est anrrm
sunt
.,.,rf."io vitiosior: ut

Hffi;';;,,-i.;"

est animal quadrupes' Nam eti

animal candidum est; aut anrn

dicas, omnis homo

i"r."'-" dicis; et 'i ::"":11' j,:1"t::r'lt"i
ItfffiT;;r.ilir, prirna in aliquos homines cadit; nd

;;JG;

;;.0";'.J;,to''i'*candidi',hac:"t:1'^"^t:.:".:-f
:]
[""-]"it" quisquam homo quadrupes' Haec Pro temlx

;;;;i;;#

definitiones dirliteris'

olT1ll'jl

sunt alia mu
propositione atque conversione iudicentur:

de hoc genere quae docentur' et ""tbtlt"i-l-1:ll

tenebrar.,m: Quae paulatim ubi opportunum
conabor ut discas'

suflcfutlui

ce este omul, qi l-aq defini in acest mod: ,Omul este animal

muritor", nu urmeazi numaidecAt cd, prin faptul cd s-a spus
adevdrat, n-ar trebui sE probezi chiar 9i definilia, ci, adiugAndu-i
ei o particuld, adicd, tot, gi sd o converteqti qi si vezi dacd pAnl
gi reciproca este adevdratl: adic6, dacd, precum este adevirat
cumci tot omul este animal muritor, tot a{a este adevdrat cumcd
tot animalul muritor este om, gi, aflffnd cumcd este altfel, si
improbezi
in sine pe

ci pAni

qi

se desdvAr

ralionalul, cdci omul este animal ralional, muritor, 9i, precum tot
omul este animal ralional, muritor, asa, tot animalul rarional,
muritor este om. ConlinAnd, care-va-s6-zic6, mai mult, definilia
de mai sus era vicioasi, crlci conginea bestia dimpreund cu omul:
aceasta este perfectf,, cdci il qi conline pe tot omul, 9i nimic mai
mult decAt omul. ConlinAnd, insf,, mai pu1in, este astl'el vicioas5,

de-ndat5, ins6, ce-i convertitd, este adevdratd. C[ci este fals cumcd
tot omul, animal ralional, muritor este grrimitic, dar este adevdrat
cumci tot animalul ralional, muritor, grdmdtic este om' CAnd,

ins[, nici prin

nversiunea

enunfate nu-i

ec6t oricare

ad
din cele amintite

este animal
qi
vei zice:
dacd
Cdci,
patruped".
alb" sau: ,Omul este animal
fals,
zici
patruped',
sau
alb"
9i 9f
ranimal
,Tot omul este animal
dacd Ie convertegti. Dar se deosebesc intre ele prin fapnrl cd cea
dintAi cade asupra anumitor oameni, cdci mulf oameni sunt
albi, aceasta, a doua, atupra ninrdnui, crici nici un om nu-i
patruped. Acestea le vei fi-nvdlat deocamdati pentru explorarea
definiliilor, fn ce mod sunt iudecate prin propoziliune gi prin
conversiune; sunt multe altele, ce se predau despre acest gen?
pline qi de vorbe gi de tenebre, p cBr, treptat, unde va pdrea
oportun, mi voi str[dui si le-nve1i.

472

S. Aurelii

iDe

Anim.oe

48. Nunc converte animum ad illanr definitio

nostram, et eam peritior cum discusserls, corrl
inverielamus enlm eam cum definitio sensus es!
complecti aliud quod sensus non esset, et ideo non I
lOOi] esse, cum convertrtur, veram' Fortasse enin y^e
est. omnis sensus passlo corpons est &mmam non
ut verunt est. omnis homo animal mortale est: at ut
est, omne trnimal mortale homo est, quia id est et
ita falsum est, omnis passio corporis non latens aninra

quidem, secl quitJ addi possit ignoro'.y'' Sensus est

onnls passlo corporrs non latens animamt sed cor

aliud scire quod crescant. ,4' Cum erSo crescere rl

sit passio, q.r.* nullo sensu attingimus, magni
autem itla quam sentimus, eadem passione facta ii
ip." sit'passio; manifestum est talem^passionei
"u"
.ro.r p", ..ipsam scire nos, sed per aliud' Si ergo
per aliud animarn ;,o; t:1"',:l1 ""1":::':::"1"i.,odubi
;";^ coniiceretur? f. Intelltgo' A'-Cur-ergo
addendurnn? E'. Jam video
sit
iefinitioni
itli
{uict
esse definiendum, ut sensus sit passio corporis
seipsarn non latens animant: nam et omnls sensus
est, et ontrte hoc, ut opinor, sensus est'

Sf.

Aureliu Augustin, Desprc untitatea luflctufui

473

48. lntoarceli acum spiritul la acea definilie a noastr6, gi,

dupd ce vei fi discutat mai priceput, corecteaz-o, cdci, degi era
definilie a simplui, gdseam, lncaltea, cumcd ea cuprinde cevo ce
nu este sim1, gi, prin acest fapt, c6nd e convertiti, nu-i adev6ratA.
Cdci e, poate, adevflrat cumcE tot simful este patere a corpului
neam-rnzAndu-i-se sufletului, precum este adevdrat crrmcd tot omul
eete animal muritor, sau, dupd cum este fals cd tot animalul muritor

erte onr, fiindcd aci-i qi bestia, a$a eate fels cumcd toatd paterea

corpului neascunzAndu-i-se sufletului este sim{, fiindc[, cumc6,

acum, noud ne cresc urghiile, nici sufletului nu-i este ascuns, qio
gi qtim, incalteq pe asta, qi, tonrgi, no simlirn, ci o cunoa$em prin
conjecturi+r. Dupd cunr acelei definiqii a omului i s-a adriugat,
aqadar, ca sd se desivlrqeas@ rafonal, prin care ad[ugare bestiile,
care erau totodatd confinute, au fost excluse, 9i printro astfel de
definilie nu cuprindem nimic in afara omului, gi-l gi cuprindem
pe tot omul, nu g0ndeqti tur oarei olmcd gi acesteia trehuie sd i se
adauge ceva, prin csre sd se elimime din ea ceea ce congine striin,
qi nunrai
,si nici sd nu se in;ele,agi prin ea nimic alta decAt numai
simlul, qi tot simpl? Ev.: Gflndesc, vezi-bine, dar ignor ce i s'ar
putea adiuga. ,tug.: Simpl este, desigur, toatd paterea corpului
neascunz6ndu-i-se sufletului: dar acest enunf nu poate fi convertit,
din cauza paterii aceleia a corpului, prin care, fie creqte, fie
descreqte, qtiutori fiind noi, adicd, intrucAt nu-i este ascunsd
suflenrlui. Ev.: Aga este. Aug.: Ce, aoeast[ patere prin sine insdgi
nu i se ascunde, ea, sufletului, sau prin alta? Ev.: Prin alta,
bine-nples, c.'ici una este a vedea unghiile mai nrari, alta, a Eti c6
ele cresc. Aug.: Cunl prin urmare? a creqte insuqi este patere' Pe
care n-o atingem cu nici un sim1, magnitudinea aceea, insd, pe
care o simlim, se face prin aceeagi patere, nu este ea ins69i Paterea,
e-nvederat cumci pe{ atare Petere noi n-o gtim prin sine ins[gi,
ci prin alta. Dacd, prin urmare, nu prin alta nu i s-ar ascunde
sufleh.rlui, nu ar fi, oare, mai degrabf, simlitA. decAt coniecturatfl?
Ev.: inpleg. Aug.: De ce stai, agadar, la-ndoiald ce trelluie sd i se
adauge acelei definilii? Ev.: V[d acum cd e de definit asdel incAt
simpl sE fie paterea corpului prin sine insS,gi neascunzAndu'i-ee
sufletului: cdci, pnecunr mcot, gi tot sinrpl este &sta, 9i asta toati
este simtr.

474

Despru

antituta

sufletului

475

Sf-

A. Sihoc ita esto fateor definitionem esse perfectam'

vitio
Sed tentemus eam, si placet, utrun illo secundo
addth
est
grammaticum
cui
vacillet, quo illa hominis,
Nam meminisse te oportet, quod esse hominem dictum
animal rationale mortale grammaticum; eoque P"t"."rft
curn PnmE;
istam definitionem, quod conversione vera est'
sit falsa. Namque falsum est' ontnis homg,

49. Aug.: Dacd asta-i &!ia, recunosc cd definilia-i perfectd.

I)ar s'o cercdnt, de-1i place, dacd nu cumva se clatini, prin acel
viciu secund, precum aceee a omului, cdreia i s-a adiugat

49.

verylt
"rrrrrti"tiorre
animal rationale mortale grammaticrrm est, quamr,.ts
rii o*"" animal rationale mortale Srarnmaticu:n.l'u*9,u*
quide
Ereo idco vitiosa est haec definitio, quod nihil

p.-irJ"."inem. sed-non orrnem hominem t"Y' :1 l:

il;;;., talis est, de qua velut perfecta gloriamur'i
no$
enim omnis passio urrporis per seipsam.
g.rut qt,u*
-animam
sentus sit, non tamen orrms senous rstu
latens
ac pet
.st. Quod sic intelligas licet; bestiae nemPe sentiunt'
cuque
vigen],
g"Tt"T
onurea guinque illis sensibus
tributum est. An tu id negabis? trl Nihil minus'

XXVI.

Aweliu Atgustin,

S. Autvllii e

Scientia et mtio sum

XXVI.

in bestiis'

esse' t
,4, Quid? hoc nonne concedis, scientiam non
est?
cognita
et
percepta
firma ratione

cum ,e.'aliqra

U".tit ratione non utitur' E Et hoc conct

;. il; igitur scientia csdit.in [Col' lOGa] **i*'-'-!
igitur ser
autem ,ri., Iut"t aliquid, utique scitur; non
Cor,".do. ,1. L

per
bestiae, si omnis sensus est cum passro corPons
cc
ante
paulo
ut
autem?
non latet animarl: sentiunt

rmprot

est: quid ergo dubitamus illam definitionem

potuit' siqui
quae omnem sensum-circrrmplectr minime

l*.,i"r,r^
50.

grflmdticul. Cdci se cade s6-1i aminteqti cd s-a zis cumod omul este
animal ralional muritor, grdmdtig qi ci aceasti definilie pdcinriegte
prin faptul c5, in conversiune, este adevdratE, pe c5nd, prin primul
enunf, este fals6. Cdci este fals cumci tot nmul, animal rafional,
muritor este gremetic, cu toate cd-i adevdrat cumcd tot animalul
ralional, muritor, grdmitic este om. Aceastfl definilie este, deci,
vicioasi prin faptul r:6, deqi nu include nimic in afara omului,
nuJ include, toh4i, pe tot omul, qi poate cd una ca atare-i gi asta"
cu oare ne lSuddm ca qi perfectS. Cdci, cu toate ci toatd pnterea
corpului, prin sine insdqi neascunzAndu-i-se suflehrlui, este sirrr{,
totuqi, nu tot simfrl este asta. Ceea ce poli inlelege astfel: bestiile
simt, nu-i aqa, gi aproape toate, pe cAt i-a fost atribuit fiecdreia
prin fire, sunt in putere prin cele cinci simluri. Sau tu vei nega<r
pe asta? Ev.: Nimic mai pu1in.

sensus exclusus est?

Fatenr me deceptun, cum tibi concessll scle

Solm
tunc esse cum aliquid firma ratione percipitur'
neque.pots
nam
intuebar:
rogabas,
lromines, cum hoc
screntl
dicere ratione uti bestias' nec eis possum
suum
dominum
opinor,
ut
enim,
rJenegare. Sciebat
q"""i p"., viginti annos recognovisse perhibetur-((
dgf tdq.I .,it."..* de rneleris innumerabilitrus' '4'
mihi. ort'te, si duae quaedam res tibi proPonantur'

- $tiin{a

pi raliunea sunt, oare,

intru bestii?

Aug.: Ce, nu cour:ezi, oare, qi cumcd qtiinla nu este decAt

numai dacd un anume lucru este perceput gi cunoscut prin raqiune
fermd? Ev.: O conced. Aug.: Dar bestia nu se folosegte de raliune.
Ev.: $i pe asta o conced. Aug.: Nu cade, aqadar, intru bestie,
ragiunea. Cind, insd, ceva nu se ascunde, e, vezi-bine, qtiut; bestiile
nu simt, aqadar, tlacd tot simqul este c6nd paterea corpului prilr
sine insdgi nu-i este ascunsd sufletului: ele simt, ins6, precum s-u
conces mai nainte, prin urmaret ce mai stdm la-ndoiald sd
improbflm acea de,finigie, ciare n-a putut, c6tuqi de pufin, imbrdfga
tot simpl, dat fiind cd este exclus simpl bestiilor!?
50. Ev.: Recunosc cd m-am inqelat, cdnd f-am concs cumci
Itiin{a este atunci, cAnd ceva este perceput prin raliune ferm6,
lntrucAt, cAnd m[-ntrebai asta, i-arn avut in vedere numai pe
oameni: fiindcd, nici nu pot zice curncd bestiile se foloses(', de
raliune, nici nu le pot denega lor gtiinla. Cici il gtia, precum
socot, cAinele pe stdpAnul s[u, pe care se spune cd l-a recunoa:ut

<lup6 douhzeci de ani (Cf. Odis. c. 17), ca si tac desprr:

nenumdrate altele. Aug.: Zi-mi u mie, rogu-te, dacd 1i se propurl

476

S. Aurelii

i,

De

Anima.e

ad quam perveniendum sit, altera per quam Perve

po..i.; quam istarum pluris pendis, et quam cui prlep1
b. Qrrs'd.,bitat eam praestare ad quam sit perveniend
A. irgo cum sint do"e res quaedam scientia et ratio,
scientiam pervenimus acl ratlonem, an per ratlonem
scientiam? E Utraque res sibimet quantum arbitror,
nexa est, ut per alterutram ad alteram pervenrr po
Namquc ad ipsam rationem non perveniremus, nisi
.am perv"ni"rrdr- esse sciremus' Praecessit ergo sciel
ut ad rationem per eam perveniremus' '4' Quid? ad ip
scierrtiam quam dicis praecedere, sine ratione perverul
E. Nunquam hoc dixerim: nam est rta summa temel

A. Per rationem igitur? E' Non ita est' A' Ergo

temeritatem? E' Quis hoc dixerit? A' Per quid igitrrr?
Per nihil, quia scientia insita est nobis'

mihi videris, quid inter nos su

utrumnam putares tunc e
rogassem
cum
convenerrt,
ratione percipitur' N
firma
,tiq,r"
res
cum
scientiam.
tibi videri human
hanc
opinor',
ut
respondisti,
hominem hab
posse
dicis
vero
nunc
scientiam:
aliquam scientiam, cum rem nulla ratione Percep(
ql
Quis autem non videat nihil sibi adversius esse,
a
res
cllm
nrsl
ista duo sunt: et non esse screrrtlam,
firma ratione percipitur'; et esse cuiusdam rei scienti
nulla ratione perceptae' Itaque nosse cupro' utr
nam utrumque verum esse nullo pt
horum eligas;
"I-Ioc
eligo quod p"1I: ante dixi: i"* l:
potest. E.
srp"ri.,. temere me dedisse confiteor' Cum enim ratrt
inter nos verum quaeramus, idque fiat rogando
respondendo; quomodo posset ad,summanr' perven
ratio, nisi prius aliquid concederetr
qrn
"o.r"lrditu;
qui posset quod nesciretur?
recte
Concedi autem
in me aliquid cognitum'
inveniret
nisi
ista ratio
nihil omnino per il
duceret;
incognitum
ad
innitens
nomlna
rationem
prorsus
eam
nec
discerem,
assentiris ante i'atior
non
mihi
frustra
Quamobrem
necessario essg-jl nobis aliquam scientiam' unde i

8f. Aureliu Awustin,

Dupw qrtitateo cuflzfuLlui

417

;ie doud lucruri &nume) unul, la care trebuie sd aiungi, altul'

cel mai
prin care pofi sA ajungi,
ci-i mai
mult, gi pe care cdruia i-l

gi qtiinla
ai
sunt doud lucruri anume; prin gtiinld aiungem la raliune, sau
prin raliune, la gtiintrd? Ev.: Am6ndoud lucrurile sunt, precum
socot, astfel legate-ndesine, inc6t prin fiecare din ele se Poate

prestant cel la care e de

ajunge reciproc Ia celdlalt. C[ci nici la raliunea insdgi nu

ajungeam, dacd nu gtiam ci trebuie si aiungem la ea. $tiin{a a
precedat, deci, ca sd ajungem, prin ea, la raliune. Aug.: Ce, la
gtiin{a insdqi, care zici tu cf, preced6, aiunge-se fdrd raliune?
Ev.: NicicAnd n<r voi fi zis pe asta, cd aga-i suprema tenreritate'
Aug.: Prin rafiune, agadar? Ev.: Nu-i aqa. Aug.: Deci, prin
temeritate? Ev.: Cine o va fi zis pe asta? Aug.: Prin ce, agadar?
Ev.: Prin nimic, fiindcd qtiinla ne-a fost noud insdmAnfatri.

51. ,4. Oblitus

51. Aug.: Pare-nri-se nrie

oai cam uitat oe s-a con'enit, mai

intre noi, cAnd te-ntrebasem dacd socoli cumcd atunci este

gtiinla, c6nd un lucnr anurne e perceput prin ragiune fermd' C6cin
precum socot, mi-ai rdspuns cd aceasta fi se pare 1ie gtiin$A
omeneascd: acum, ins6, zici cd omul se poate sd aibd o anur4g
gtiin{d, deqi nu va fi perceput lucrul prin absolut nici o rali
Cine sd nu vadd, incaltea, cumcd nimic nu-i mai contradi
in sine decAt sunt a@stea dou6: gi cd qtiinla nu-i dec6t numei
numai cAnd un lucrr arnrnre e percput prin raliune ferm6, p.i
exist6 qtiinla unui lucru neprceput prin absolut nici o
$i, aga, doresc s[ qtiu pe care dintre e@stea o alegi, cici
poate, prin nici un pact, sd fie adevdrate amdndoud. Ev.: h
o aleg, pe care am ziso cu pugin mai nainte, cici pe aceea
sus re;cunosc ormci arn @nces<) temerar. dtminteri, cum
intre noi sd aflEm prin raliune adevdr(at)ul, gi asta se face int
gi rlspunzflnd, in oe mod +ar putea aiunge la suma prin r
conclude rafiunea, dacf, nu s-ar concede mai intfli
sus,

cine ar putea concede pe drept ceea ce nu qtie? Aqa,

daci nu va fi gflsit in nrine ceva cunoscuq de care spriii

sd m[ conduci la necunoscut, n-aE int'dtra a.bsolut nimi
qi nici n-ag numi-o pe ea absolut deloc'ra1iune.
zadarnic nu-rni asimli cumcd e necesar s6 fie in noi,i

iDe

Sf.

Animac

ratio sumat exordium' '4' Geram tibi morem' et

q",a"". ut institui, quoties alicuius d":i l":i',t i
p"r,ritta^' sed ne, quaeso' 'abutaris
;;;-J."
ii".,.rti*, IC'ol. l065] et negligenter, cum interrc
ne assidue male concessa, etianr de iis
"ai".ra".,
Perge
berre t:onceduntur, dubitare te cogant' 'E
a.l caetera: quamvis enim addam vigilantiae
quidquid po."r* (nam et me pudet dt :"t:T]ii
tlti".), ,t,r.q,-,^rn tamen deterrear pudori huic re
enim est iieo suscipienda pertinacia'

optanda constantra.
XJIVII.

'

XXVII.

Ratio et ratiocinatio'

52. A. Proveniat tibi plane ista constantra qu

potest: ita mihi placiiam sententiam protulisti'
"itirri*"
volo' Quat
nunr: fito quam praesentissimus ad ista quae
rationem
inter
videatur
*, qrid titri interesse
"U.
Hr
"ridiscernere'
ista
valeo
satis
..4*i""ri""em. E Non
'4'
homini
utrum existimes
iam 3dole5e11i,;
ergo
-"-o- intuere,
viil, aut (ut omnem ambagem auferam) sapientr sl
i

est' si
interrnissione inesse ratrontt, d'* mente sanus
vulnerihus
ac
peste
dum
corpori,
bonam valetudinem
ambulare, s"d"i", loqui, modo inesse' modo c
I
"".i.",
.E Sanae menti semper puto inesse rationem' '4' Quid

durn per ea quae conceduntur ac manifesta sunti

i.r,.r.r.rg*rrdo iirrr., vel connectendo alia' penducimus
nos'
ad ali.iuius rei cognitionem; videturne tibi aut
el
non
quivis sapie.ns semper facere'/ L" Non semper:
opinori
ilrp.. ho*o q.rilibet aut sapiens, l:antunl nam
,"",r* vel cum alio quaerit aliquid disserendo: nunc
quuerit. nondum invenit; ita si semper cJuant'
di
invenit. Sapiens autem lanr invenit, ut nihjl aliud
disst
stultus'
esset
,,a ip*t, sapientiam, $"t-,. cum
fortasse, aut cJuoquo modo alio poterat, requireiat' '4'
rJicis, quare intelligas volo non esse rstam ratlonem'
concJduntur atque cognita sunt' ad ali
p"rl

"^'qrr.

sufletulili

479

raFuni| o anume Stiinf{ de unde s64i ia exordiuls raliunea insdqi.

Aug.: Igi rrci plini eu plao-rl li precum am hotdrAt, te voi lAsa, desigur,
sd te corijezi, ori de cAte ori te ruqinezi de vreo concesiune anurne,
dar sd nu abuzen rogu-te, de aceastE licenla gi si mn arulfi negliieng
c6nd te-ntreb) ca nu currrva nemntenit riu conoesele sd te consnAngd
sd tendoiegti pAn[ gi de cele cr-au fost bine concese. Eu: Dute, mai
degrab6, La altele, cici oric6t adaug vigilenlei mele tot oeea ce pot
(cdci gi mie mie npine sn rcmrnl de-atAtea ori, Ia sentinla mea), nu
nd voi opri, totugi, niciodati sd i m6-mpotrivesc acestei pudori qi
nici s6-mi cniiez, mai cu seamd intinz6ndu-mi tu mAna, sciparea
mea. Altminteri, nici nu-i dembr5ligat inclipdfAnarea mrrrrai fiindcn-i
de dorit constanta.

corril
et lapsum meum, te praesertim.malum dante'

N;;;

Aurclia Augwtit, Dceprc a,ntitateo

Royiunea pi mfionamentul.

51. Aug.: Arate-1i-se limpede {ie aceastd constanfd, cAt

de-atotgrabnic se poate: aqa pl[cutd sentin{6 rostitu-mi-ai! Dar
s6-mi fii aqrm pre,zent peete poate la ele pe csre le voiesr:. Te-ntreb,
incaltea, ce deosebire 1i se pare tie ci existfi intre raliune gi
ralionament. Ev.: Nu+ indestul de-n putere sd le discern pe acestea.
Aug.: Uiti-te, prin urrnane, dacd socoli tu cumcd omului, adolescent
inc6, sau bErbatului, sau (ca sI-nlin-rr orio ocoliq) inleleptului ii
este, fdr6-ntrerupere,-n sine ra;iunea, cAt tirnp e-ntreg la minte,
precum rrcrpului oinitatea normal[, c6t e lipsit de molimd gi de
rdni, sau, c6nd ii este in sine, cAnd ii lipsegte, precum a unrbla, a
Cud"q " vorbi. Bv": Mi4ii s6ndtoase socot cd-i este pururea-n sine
raliunea. Aug.: Ce, care-va-s6-zicd, din moment ce, prin cele ce-s
concese gi invederate, noi ajungem, fie-ntrebAndu-ne una,
fie-ntrefesAndu-le pe altele, la cunoaqterea unui anume lucru,
pre-fi-se fie, oare, cumcd, fie noi, fie oricare-n1elept, o facem pe
asta pururea? Bv.; Nu pururea, cici nici fiece om, nici ln{elepnrl
nu caut6 pururea oeva, fie disfl.rtard cu sine, 6e crr alnrl: intnrc6t
cel ce cautd n-a gdsit inc[; aqa, daci cautd pururi, nu gdsegte
niciodatr4. [nleleptul, ins6, a gdsit deja, ca sE nu zic nimic alta,
mdcar inlelepciunea ins6gi, pe care, cum ero prost, o cduta,
discutdnd, Ircate, seu in orice alt mod era el in stare. Arrg.: Drept
zici: dreptaceea, vreau sfl-ryelegi cumcd nu aceasta este rafiunea,
cAt timp, prin cele ce concese gi cunoscute ne condueem la r-pva

necunoscut; asta, incalteo, nu-i estel Precunt am conces deia'

pururea in sine minlii sdn6toase; raqiunea, ins5, purlrrea'

-;;p;"'*"s

mottgr
illius, per ea quae aspicienda sunt'
quaerendum'
Quare ista opus est.ad
1lY:1it:::*l::

;;;.

'

facillints
q,ri t"pi"it, videt; quod in tenebris
t1ir1!
ut opinor'
animadvertin r,. Ex quo liquet'
:::i
i1 ntente ratronen'
cr"9
visionem;
alud
;;;;;,
fuo
te adversus.*::
scientiam normnamus' Nisiquid
1t;:'
arbitraris' [Col' lt]61
distincta
ista
dilucide
;;';;;;*
sssentror'
'
;: P'; rnihi haec distinctio placet' et libenter
p"tttl-1t-ll"l1i
aspicere
nos
utrum
nunc,
Vide ergo
caecus qur
.r, *d..", ut aspiciamus' i'' Hinc vero ne

;;l];.#

;r"q;

Jrritirr"rit, aspectuT

visionem propter

*.p""**'

T*

pYPteT visionem'

'4' Fatendum

tgl*t:::

esse pendendam' 4'-Fatend'

;i#;;il'".p""i"*
quam
irrrrrirrr. ,4. Ergo et scientiam pluris
iil]Xli:aut telrcr
meliores
tibi
Placetne
;;;-.;;.". viieo' '4'
tam,tii"
Avertat
E
Lrestias?
.Deus
sed ad id nos cogli
"r*'irl-i"ibus
amentiam. z{. Rec-te sane ex}rorruisti;
scientiam'
'ilg
;;;;;;;; t"a: dixisti enim eas habere
tromo' Per quT
habet
autem
irJ"* .",i"nem. Rationem
vix ad s,rienti"r,,

.rri.l

p**"i*

Sed

9t

conoedam

^.i

*llry:H

,,.,. atlluv:abit ratio, ut bestiis nos antepon

;1,,1{ m.y^:::yl :1,}u-" o'"r"

ilil.
il,.,.,.','.,
pendendam esse comPerhrm sit?

la-ndoiali, cumcd privirea este pentru vedere, nu vederea perrtrul

privire. Aug.: E, dieci, de m[rnrrisit cumcd vederea e de preluit
.rrrrlt dJ"at ptirri.. . Ev.: De m5rturisit, bine-nleles' Aug': Deci'

raliunea?

Sf. Auruliu Augnstin, Deepte qntitateo

XXVIII.-Bestiaeuimsentiendihabent'nonscientiam'',

6*d'r

rer
"".^^'--';;i
nos bestiae multae suprant' culus
sclentla' nos rlllt,
ratione'
autem'
mente
cruaeramus;
est ut
.'s"a ille sensus ea quibus tales aninm'e'

deasupra. Dar explicd, rogu-te, cam oe poate sd fie fapnrl pe care

l-am amintit despre cdnele lui Ulyse, cdci, puternic miqcat de
admiragia fap de el, am ldtrat atAta de turbat. Aug.: Ce alta crezi
tu, incaltea, ci este asta, decAt doar o anu[te putere de-a simgi, nu
de-a qti? Prin siml, de-altminteri, multe bestii ne-ntrec pe noi, fapt
a cdrui cauzi nu-i, aci, locul de-a o ciuta, prin minte, insd, prin
rafiune, prin gtiin1d, ne-a pus pe noi Dumnezeu mai presus de
ele. Dar acel sim1, addugAndu-i-se consuetudinea, a cdrei putere
este mare, poate si le discearnfl pe cele prin care se-nc6ntri astfel
de suflete; qi, crr atAt mai ugor, pentru cd sufletul dobitoaoelor este
mai atagat ooryului, ale c5ruias acele sinrluri, de care se foloseqte
pentru nutrenr6ntul qi voluptatea tE care gio ia de Ia unul gi-acelagi
corp. Sufletul omenesc, insi, prin raliunea qi qtiinla, despre care
vorbrrl pentru (i acestea le sunt pe departe prestante simlurilor, se
detaEeaz[, pe cAt poate, fap de corp gi se-mbucurE de acea voluptate,
care este-nlEuntru, gi, ru cAt declin[-ntm simprri, o-r atAt nrai mulnrl
il face pe om mai similar dobit,rcului. De-aci se face ci pflnd qi
prrncii d. fAfa, or cAt sturt mai instrdinali fap de raliune, cu atAt
mai uqor discern, prin sim1, atingerea gi intimitatea doicilor gi nu
pot pate nici mdcar mirosul altora, cu care nu s-au obignuit.

o-;o"p"."i

cujus
3"gi',Jns "1!
delectantur. accedente consuetudine
anima belluarurn
guod
rxrtest discemere; atque eo facilius'
utit,r
;"t"";-Jti*. Ltt' "'it's illi sunt sensus quihus
itlo
eodem
ex
qt'"*
9or.ryof
victum voluptatemq"",

ffi;;
ad

contactuflt:
r""1, i""," f".ili,,t discernunt sensu etiam
possunt
aliamm
coniunctionemque nutncrrnt, nec,odorem

crm q,,ibt's consuetudo non fuit'

55. Quamobrem, quamvis aliud ex:lt:-'::td::l
dentoror' quq
libenter tamen rn eo sermone necessitas.
cogi.t,
admonetur aninra, ne se ultra quanr

.".ii."t".

483

XXIII. - Bestiile au putetea de<. simpi, nu Qtiinla.

54. Bv.: Mi vdd absolut constrAns, sau si nu le conced bestiilor
qtiinla, sau sd nu recuz cu nimic ci nu pe merit mi-s puse ele

bestiis noh
54. E. Cogor omnino' aut scientiam
mihi merito
ooncedere, t" nihil recusare' lyii

il;

suflcttiui

55. Dreptaceea, degi se va fi aiuns intAmpl5tor de la una la

alta, stiruiesc cu pl6cere, totugi, intm mirificul cuv6ndr, prin carele
sufletul e sfdtuit sd nu se reverse, dincolo de cAt il constrAnge
necesitatea, in simluri, ci si se adune, nai degrab[, de la ele,

intru sine insugi qi sd-i renascd prunc lui Dumnezeu:

."ial'"' mihi, cui me maxime debeb

;,H:,';,; : ;;' ;. ;il ;lq,*,';
.o-"", I:1, #x"i
lf ffi
r067J
domin.o [cor'
:i' ll:ffi.,* ;;;";;- *,,'i';pii^
'2' 3)'
tieri
omnir'o
1,
Quod
6;;;.. fib.'2, oatira ''
;;";'?;;*

ceea
ce-nseanrn{ a-l,face, dezbr6c6ndu-se de cel vechi, pe omul nou; de
la care a incepe, din cauza legii lui Dunrnezeu neglijate, este o
necesitate oertd, qi dec6t care nu-i conlinut intru Sfintele Scripturi
ceva nici mai ader,Srat, nici mai secret. Aq wea si zic nai multe
de-aci, gi, in timp ce te cvasiinstruiesc p tine, s[ md crrnstrang pe
mine insumi ca sd nu fac absolut nimic slta decdt sn ni rnd redau

;
''

nrie insumi, cui

i mf, datorez mai cu sean.. i (I Retmct,.

cap. VIII,

n. 3), gi, aga, s6-i devin lui Dunurezeu cffia (E zice Hora;iu: Amicul
seru stdpAnulnr (lierm. Lib. 2. Sat, 7, v. 2-3). Ceea ce nu se p()ate

484

S.

Sf. Aurelia Allgl.ntirr"

Aurclii Awtlrltini De Qtnntitatn Animae

non potest, nisi ad ejus reformemur imaginem, quamr

nobis ut pretiosissimum quiddam et charissimuni
custodiendam dedit, dum nos ipsos nobis tales dedit'
qualibus nihil possit praeter ipsum anteponi. Hao;
autem actione nihil mihi videtur operosius, et nihil
est c'essationi similius: neque tamen eam susciperel
aut implere animus potest, nisi eo ipso adiuvante cuil
redtlitur. Unde fit ut homo eius cleme.ntiai
reformandus sit, cujus bonitate ac potestate formatutr
est.

56. Sed ad propositum redire cogimur. Quare vidol

utrum tibi jam probatum sit, feras non habere scientiaml''
totarnque illam rrclut imaginem scientiae, quam miramur,
..im esse sentiendi. .E Probatum sane; et si quid de hoeil
dilige-ntius quaerendum est, aliud tempus auo-rpabor: nurtdt

Dqpre

@ilitM wfletuhi

485

absolut [ace, decdt numai dacd ne reformim dupfl imaginea Lui,

pe csre ne-a dat-o ca pe ceve anume, atotpredos qi atotscumP?
spre a o custodi, din moment ce ne-a dat pe noi ingine noud
de-un fel ca atare, cdrora sd nu ni se poatE antepune nimic in
afara Lui insugi. Nimic ni mi se pare mie mai ostenitor decAt
aceastd acgiune, qi ninric nui este mai similar odihnei, gi, totugi,
sulletul nu gia poarc nici lua asupraqi, nici implini, decf,t nurnai
qi numai aiutAndu-l Insugi Aceh, Cui i re red6. De unde ee face ca
omul sd tebuiascd sd fie reformat prin clemenla Aceluia, prin ale
Cdrri hun[tate gi potestate a fost format.
55. Dar suntem constrengi sd nentoarcem la oeea ce ne-am
propus. Iheptaceea, vezi dacd 1i-a fost, eau nu, deia probat cumcE
fiarele n-au gtiinld gi cd toatd acea cvasiimagine a qtiinlei, de care
ne mirEm, este putenea de-a sim1i. Ev.: Prohat, bine-n1ele: gi, de-i
de ercetat ceva mai diligent despre asta, voi prinde un alt moment
potrivit: acum doresc sd qtiu ce deduci tu de aici.

Aug.: Ce alta socoli, dacd nu cE acea definigie a simqului,

precum, nai nainte, includea nu gtiu ce mai mult decAt sinqul,
aqa se clatind, acum, prin viciul contrariu, pentru ce n-a putut
include tot simprl? CCci fiarele au simfi Ei nu au qtiinld: tot ce nu
se ascrrnde, insd, e qtiut; gi tot ce-i giut ape4ine a.bsolut de gtiinld.
Toate, despre care sr.lritem, de-acurn, de comun acord. Sau nu-i,
jam mihi. tecum convenit. Aut igttu non est venrrr\ sensum
esse pa^ssionem corpons non latentem animam; aut eo carentrr

bestiae, quia scientia carent: sensum autem concedimuer't

bestiis: definitio ergo illa vitiosa est. fl. Fateor nihil me'r

invenire quo resistam.

rf

prin urmare, adev[rat cumc[ simlu-i paterea corpului

neascunzAndu-i-se sufletului, sau, fiindcd sunt lipsite de gtiin16,

de el sunt lipsite bestiile: simlul, insi, li-l credem bestiiloq deci,
definigia aceea-i vicioasd. Ev.: Recunosc cd nu gAsesc nimic prin

ce sd md-noontrez.
57. Aug.: Asculto pe Bsta, prin care sd ne fie gi mai rugine de
aoea defin{ie. CEci ji-l aminteqti, pe cAt socot, F al treilea viciu al

de{inifiei invederat 1ie, dec6t cart nu-i abeolut nimic mai ruginos,
c6nd nu-i adevdrati din nici o parte, prccum este aceea a omului:
,Onrul eate animal patruped", intrr.cAt, cine zicn sau afirmd fie:
,Tot om,ut este arrimal patruped", fie: ,Tot anfunalul patruped este
om', e. nebun de-e binelea, dacd nu glumeqte. Ev.: Ade.vdrat zici.
Arg.: Ce, dacfl in aceat viciu e surprinsd pAnE gi aceasta. a noastrl,

486

S.

Aurclii Augttstini De Qwntitote Animre

Sf.

AurcEu Augttstin, Dwprc antitateo

auflctuh'i

487

deprehenditur, putasne quidquam magis esse quod qi1

r*plod"tdrm atque extermrnandum de gnim-a.? f' a:iEl
id recuset? Sed nollem, si fieri potest, etiam hic tamdiu'i

r.,"T:

gustatu, aut tactu.,f. A.syntior,1

::"1.:1T:,tj
i"ti,rrr" scimus: nullus igitur sensus scientia est' Quidquid

f06B] nos decepit, composurstr. I-t ego qurdem tamerar

obtinere non potui' trorra fi.t" adfui, {uod'mihi satis e#
tu vero si praexaricationis arguaris, quid facias, u C"9 C[
nrndrrr:fe est ut iursaret audenter, et oppugnata ut hrrpltef

58.

Est ergo aliquid quod pro ista proferas, quarr&

mihi invalidissimo temere defendendam tuendamque

comnendas?,4.
XXX.

F^st

c.erte.

- Anima quae ubique sentiat in corpore, non idcirco

${

rrst

pdi,

totum corPus diffuso-

E. Quidnam id est, obsecro? ,4. Quia quenquaq[,!

sit aliud sensusr aliud scientia, illud tamen non lateno'
utrique commune est; ut ipsi homini et bestiae, quamvit

pregdtit.

Bv.
acesteia, pe
o apdra tem
58.

sd rosteqti

in

favoarea

neputinciosului, spre-a
d, desigur'

XXX. - Sufletul, care simte, peste tot, tn corp, nu-i, de QceeQ,

rdspdndit Prin tot corPul.
rog frumns? Aug.: Cd, cu toate t:tl
nu se ascunde Ie este, tohrgi, c'()rnun

insugi qi bestiei, cu toate cd diferd

lirarte mult, faptrrl de a

esse commuT
plurimum differant,. animal tamen apparett srve :t^t:
per
rr ,- r^+^+ ^-.-. -.r,drruid animae
'

"rr"-

prot,ata? .4. Manet

""''

et
:rrtuta et
definitio trrta
illa .lofinitin

;:3il:i
-e-rgo

::-ti::'*il""IT:

et
,g""ras quibusdam philosophis
qurL"-:'.r::"ltfllLl
peracutis visum ""t,"tt" idip'sum
sciertiae' nisi tan,

HffiHili;;,;;;o'
'*pi"'"
*"t'" nulla ratione queat
srt' ut ab
""

sed,ql":-s"^,T,:^::i11
59. E. Accipio ista gratissinre:

explicatrrrn
q,id'ri ;."", JJtli'"#" *":l1-T:ior
quaestionem'
est, referamus nos ad-illam
Tnilli"i*
enrm egg
Attuleram
t"""'p"'otushoc
;;;lt;;;;;m
o'"*"t'.-t'u * p *
a r u m n t u m, 9u
l:'.":- ;1r:T T ": 11i;
g

acea definilie, det;i, siguia gi probat5? Aug': R[mAne, irrlr'adevlr'

Ev.: ftruqi, r-,tr.l" ,rr-oirt ir,gi lrr eu? Aug': Urxie a^r intrehat dar:[
tot ceea ce rlu so ascu.tle estt: ,stir-rt: tu i-ai asimlit, vezi-Lti,e, tolllerar
Ev:. De fapt, tr vtriai s[ zic? Aug': Darr'd tleva ntt
acestei inl.retriri.

ff'fii." ,^..;';;

firma comprehensro
dimoveri?

Ntr. e$te'

prin ten4reraliunea

.'.rq,.lri, fie prin puritatea ingele-gerii: iar pe-at:el prim fapt 9i I-a
revenclicat sieqi simFl, Pe-lruc.sta, al dtlilea, Etiinla' Ev': REmAnr:

Purltatem;
sive per intelligentiae --.i,+^aa!m.
screntra
alterunr
autem
h*

sibi vindicavrt' t" Nlanet

fi animal le este, totuqi, rxrmun

cle-altminteri, ascr-lns tot c,e-i apare sufletului, fie

este
este asounsi nu-i neap6ral gtiinld, ci, daci:r prin ra{iune rttt
insrigi
sine
prin
clarl[
ascuns,
Lrslc
iir.s(illlrs: tAnd, insd, lrri^r, .r,.1, rlu
tu'
rru este asr:uns5 paterca,r.,rPului, sc nurlteE;te sinrl' Sau ignori
part:
se
li
pdtnrnzirtori'
foarle
filostl{i,
oare, cuttttt5 url()r anume
rr(
nu aspird
r:umr:d nit:i mdcar ccea ce este-lr sirre cuprins tlu rnintea
r:omprehensiuuea
daoii
nurnai
nunrai
decat
Ir.r ilurnele gtiinlei
;i
,r
este atata de ferm6, incat rnintea s6 nrr se gratl clinti llrirr niti

ra{iurre de la acctlsta?

59. Bv.: .L,e prirnestl atotret"unostfrtor pe aocstea; dar' rrlSr-te'

fiindcS s-a explicat atotsubtil, Jre t:Al sttcot, ce este simful' sd ne
intoarcem la acea chestiune, dirr cauza cdreia am luat<r asupra-ne

de explicat pe aceasta' Adusesem, t:are-vat-sd-zicil eu ca argunlent'

p.in L." i probe, cumcd sufletrrl este atAta cAt este corpul sdu'
iaptul o5, atingAndu-I, din creqtet pAn6-n vArful degetului mirr dt:
la pir:ior, sitntl, ori in ce parte il vei fi atins, iar', de aci' tto-allt
dedat, poate nc(r$ar, dr:finiliei simlului, atotplin5 tle. obslat'rrlt''
r;a
Aga .r5. aratit, at.:unr, <le-1i plat-re, r'tldul insuqi nl unei rnurl;i
tfrutant
ce
oe,ea
t()t
c5oi
atare. Aug.: Este el, absolut, gi atotabrrrrdent,

nec m
::.,'.t#'il;;i.7. p.i""' illud dedisti' nisi fallor'
*"1f,:

[Ji; i."a""
e*, t.r"

tuisse, arimam mullo

meliorem ac

potentiort*

glam

dubrtar

ib-i p^ati^*I*:i*
si corPus potest^T.il:,vero

nefarium puto' zl' Age,

non esti propter qLranrdam

"":l "*Tl1^":l::':"T.":::;l
est; adeon-l
,f*rJ.*ifit in cernendo accidere inventum

desdvArgi"tu-s-a. Dacd, intr-adcvirr, simlul -este patcrea txrrpului

,r"...rrrrrrerr,lr-i-se prin sine inshgi sufletului5l ' pe (lare' ca s<r,titrenr
atotferrn, arn discutat-<-, mai indelung de c'At vciiai' aminteqti-1i hr'
oare, t;5 noi arn desrrperit cumcd ochii sirnt aallci, unde rllr sunt
ci, sau, nrai degrabi, ai:,-,l,l pat'/ Ev': imi arnintes':' Aug': Ai trrrtcres'
gi nici acurn, d-ac[ nu m6-ngel, [u tr-ndoiegl.i c5 tretiuia s5 t:oncezi,
cr*rcd sufletul este ()u nrultr-rl ntai l.[rn qi nrai puternic det:at tt:t
Aug':
r:,rrpul. Bv.: A te-ndoi cle asta sotrrt, intr-atlevdr, trn sacrilegiu'
sufletul'
cu
contemperaliuni
allurlle
unei
Ei, bine, rlar:d, dattlriti
urrpul poatc pate r-r,va-. at:olcl, trrtde ttu estt: el,' ceca ce s-a destlolxlril
li se-.r.6rri6, it, actrl privirii; rxr6i1 'r, srxrrtilrr noi, oare, srrflltrtrtl'

"a

490

S.

Awelii Awtini De Qrrurttitate

.-r:*- p",**tt,
t"-r-i[il"*".,

[C,ol-.

ubi

Aninue

Sf.

ioool "t eam ta5al 3'p"to

passio ipsa contingit?

et ita
60. E. Multum me movet ista conclusio'
ut omnino stupeam, :t nor] s

at seipsos non viclent,

nec.

ubi

tt": q'.i!T:m

est praeter

"r*

a"*"ttti*' An
"'t q''dq'e
P"ti, "r'i
L^T311*,.'T:
vrsus
non esset.praestantior

ri
;;;;.1"="
;;;;;;^'esset,
;i? ff

;"rJ

J.",.,"11rr,'

4 a"id qu d ictum aliquem'

vel incidene

perturbationem
firilpi.rrr, vel humoris hoc animam lat
o..,ti rrUi sunq neque
tamen talia
r.isus, sed tactus vocatur: et
deessot aninr'a' quam
rnrnorcorramvis
etiam in exsninro
passio non lateret;

nisi adsit anima,

n
ubi
!.*-ibi
lut patitur,
PqrNurt
Dlclurucur uuuuot Y"."- --- - I !'
coninerrr
loco arrimam
nunquam sine anirns
id tantum non loco ""o p"ti*t' quod
pateretur.

igitur faciam' quaeso te? Nonne rt

non. e;s6:
rationibus cinfici-potest, animas no^stras nescio?
Qu
nonne ubi.sim
."-".ii""2 quod li"
67' E. Quid

""t'ego
:::H'#it Jffi,'iq""d
ip'","-11"-:"?"1"';-l
bo"o"""i^o facito sis' Ista en

::il''#;;. ;;';si'

los invitat'
et consideratio ad nosm"l'f:t-tr"i
tibi visum
autem
'icrrm
"ogitatio rl1.
a corpore.' Quod
;Hiui arnmarn,t'
"""uL *tpclt" viventis arrimantil W*tI
non esse

homines' qr

lriJ"t--. absurdum, "oti t*'"t' doctissimi

iapi"""".",def uerunt,t]t:y".""""^1b':.t^::^"-"::;
quanr cernenc
ut ipse intelligis, res

;"ffi;;t;-.

estsutttilissima'

pt"g""dt

et ad

^*^-l^ potius
-^.;,,o
est' Nunc attende

.l

antitntea suflctyla!

49t

'

o"urc.-tt"^"1-ryj:1:"1":;;nf#i:l,
hoc dicendum

r\urr
ipsos. Non
lPsos'
sit istomm Potenuar n

ArAvr;ti.n, Deaprc

prin care rchii ingigi sunt de,-at6ta in stare, Pen6-ntr-atAta de cra,s

nu se
Ei de inert, incAt sd-i fie lui ascunsd paterea <rrpului, tlacd
afld el ac.olo, unde se petrece paterea insiqi?

Passro'

multum

Awelit

'

60. Er'.: MuIt mi miri pe mine accastd concluzie, gi aqa de

mulg inc0t sunt absolut inmdrmurit, gi nu numai cd nu gtiu ce sd
rispund, ci, nici mdcar unde md aflu. Ce-aq putea zitre, incaltea:
cd nu-i sim1, cAnd paterea corpului nu-i este prin sine insdqi
ascunsd sufletului? Ce alta va fi, dacd nu-i asta? C6 ochii nu pat
nimic, cAnd vedem? E atotabsurd. Cd ei pat acolo, unde sunt, dar
pe sine inqigi nu se v6d, qi nici, unde sunt ei, nu este nimic in
afari de ei inqigi? Cd nu este sufletul mai puternic decdt ochii,
cdnd el insugi este puterea tor? Nimic nu-i mai dement. Sau e tle
zis cumcd-i mai puternic a pate acolo, urrde ceva este, dec6t unde
nu este? Dar, daci asta ar fi adevrirat, vederea n-ar fi nmi prestantd
decAt celelalte simluri. Aug.: Ce, cd ochii pat acolo, unde sunl. ei,
un anume ic,tus, sau un incident oarecare, sau o perturbafune a
umorii, qi nici asta nu-i este ascuns6 sufletr-rlui, gi nici nu se m-trne,gte
vedere aceastd patere, ci tact, gi, totuqi, se Poate ca unele ca atare
si Ie patd ochii chiar gi-n corpul neinsuflelit' cu toate cd lipseqte
sufletul; ceea ce nu se poate, insi, ca ochirrl sd pat6, decAt numai
gi numai dac6-i prezent sufletul, adici, ce,ea ce pate vdzAnd, pe-asta
numai o pate acolo, unde nu este el. Dintru care, cui sd nu-i
fie-nvederat cumc'A sufletul nu-i conlinut in absolut nici un fel de
loc? Dat fiind cd ochiul, intrucdt e c,orP, pate' nu la locrrl sdu doar,
ceea (E n-ar pete nicicAnd fdrd suflet.
61. Ev.: Ce pot face eu, agadar, rngu-te? Nu se poate de.tluce,
oare, din aceste ralituri, cumci sufletele noastre nu sunt in rnrpuri,
(Eea cel dac6 este aga, nu-i, oare, aga, cumcd eu nu mai qtiu unde
ermt eu insumi? Cine-mi rdpegte mie, incaltea, cd eu irrsumi sunt
suflet? Aug.: Nu te perturba, ci fd, mai degrabi, sd fii tare de
spirit. Aceastd cugetare, altminteri, gi consideraliune ne invitd pe
noi la noi ingine, gi, pe cAt se poate, ne-ndepdrteazi de oorp. CE

1ie 1i s-a pdrut, ins6, cumcd sufletul nu este in crlrpul virr

insuflelitului, degi pare absurd, nu au lipsit, totugi, oarneni
atotdocfi, cdrora sI Ie fi pldcut una ca asta, gi socot cd nic:i ar:um
nu lipsesc, dar, precum inletegi tu insuli, lucrul este atotsubtil, 9i,
pentru scrutarea sa. tretruie indesa{ purgati raza minlii' Acunl,

Sf.

492

S. Aurelii Augnstini De Quantiab Anhwe

aliud afferas, quo oonvincae aniurarn vel longam vel latam

esse, vel quicl eiusmodi, nam illud argumentum tuum. de
tangendi ...rsu,'sentis non attingerc veritatem, nec valere
atiquid, ut eam per totum-corpus tanquam sarguinem
diffirsam e,sse convincat: aut si iam quod afferas nihil habes,

Aurclia Awwtin.Deaprc uttitatq, eufletulai

493

vezi, mai degrab6, oe alta poli aduce, prin care sf, convingi cunrcd
su-fletul este fie lung, fie lag fie un ce de felul acesta, intrucdt acel
argument aI tEu, despre sim6rl pipEinrlui, si4i cA n-atinge adev5nrl,
gi nici nu-i in stare cu nimic sd convingd cumci el este rispAndit,
precrrrn sdngele, prin tot mrpul; sau, dac6 nu mai ai nirnic ce sd
aduci, lnide sd le vedem pe cele ce urmeaz6.

r.ideamus quae restant'

XXXI. - I'b.rmiculi secti partes mouentur. An argumentum sit

animoe Per totum corPus @tensae'

subito erumpunt: deinde porro motum languesce

postremo desi.rere, dum minus minusque fit quod effu
ac deinde totirm evolat. Sed ab hoc me revocat quod
hausi oculis pene serius quam credi potest; sed certe
serius quam deberem. Cum enim nupr in agro es
Liguriai, nostri illi adolescentes qui tunc -*""YT'
stuldiorum suorum gratia, animadverterunt humi iace
in opaco loco, reptantem bestiolam muttipedem, lonl
dico qiremdam vermiculum: vulgo notus est, hnc
qrod &o.n nunquam in eo expertus erarn' Verso r
,,ilo qr"rn forte habebat unus illorum, ary+ral mediu
i{f" vulnere
p".c,rr.it, tum ambae partes corporis

ib

contraria discessemnt, tanta pedum celeritate, ac ni

imbccilliore nisu, quam si duo hujuscemodi ani
forerrt. Quo miraculo exterriti, causaeque curiosi, ad
ubi simul ego et Alypius considebamus, alacriter vi
fmsta illa detulerunt. Neqr,re nos parum cornfiloh' ea

XXXI. - Pdqile oicrmilor tdiopi se miqcd. 9dfi.., oarc, argumentul

sutletului wtins prin tot corpul,
62. Ev.: N-aveanl poate, nimic, daci nu-mi aminteam cAt de
mult ne mirarrl indeofute, copii, de cozile palpitante ale gop6rlelor,
amputete de restul corpului; care micarc nu poq in nir:i un mod,
sd mE conving neclintit cd se face fdrd de suflet qi nici nu-n;eleg
prin ce paLt anunre se face ca spaliul sulletului sd fie nul, c6nd el
poate sd fie, chiar gi retezaq dimpreund cu corpul. Aug.: Ag putea
rdspunde cumci aerul qi focul, care, dou6, sunt finute, prin
prezenfa sufletului, in corpul pEmAntesc Ai umid, intrucAt
contemperatiunea-i fdcutd din toate patru, din momerrt ce urcA,
dupi retragerea aoeluiaqi sufle( la cele superioare gi se elibereazd
pe sine, nrigcd acele corpuscule, cu atAt mai agitat, cu cAt enmrp
subit prin plaga mai recenti: apoi miqcarea lAncezeqte treptat, in
cele din urm[, pe m6surd oe devine din ce ln ce mai pugin ceea ce
se furigeaz5, qi dupd oe se risipegte totrrl, inrrteazri. Dar rud opregte
de la asta ceea ce am sorbit c,u rchii acegtia, aproape mai tflrziu
decAt se poate crede, dar, cu sigrranld, nu mai tdrziu dec6t mi se
cddea. Cum eram, carc-va-sd-zicd, de curAnd, in cAmp, in Liguria,

acei adolescenfi ai noqtris2, cum erau atunci cu mine,

continuAndu-gi snrdiile, intinqi pe pflmAnt intr-un loc umbros, au
bigat de seamd o bestiuqi tArAtoare cu mai multe piciorule, un
anume viermigor lung, zic, e trine cunoscut indeobgte, totugi, asta
ce{ spun, n-o observasem niciodatd la el. $i, -ntr-adevdr, unul
dintre ei, intorcAndu-qi pana, pe care o avea intAnrplitor, strdpunse
animalul pe la ndiloc: anurci am.bele pf,4i ale corpului se depdrtari
in direclii contr&re? falE de acea, rand, ou o, atAta celeritate a
picioarelor gi co sfo4are cu nimic mai sl6bita, de parcd erau doud
insuflefte de acest fel. De care miracol inspEim6ntagi qi curiogi <le
cauzd, au adus ir.rte acele bucd1i vii la noi, unde gedeam dimpreund

Sf. Awelfu Attsttstin, DeEprc wntiratelc-

4g4 S.A"@@iDeWhitnu
in tabula quaquavernum Poterant' cernebam":t doloris
,t:q":
stilo t."n'-, contorquebat ee ad
;;;p;m
euos alibi TthP Peragente'
lorrrm.
-["iJ ,,ihil .et tie.tte alio, acquatenus.id
valert; stque
pf"."? TentavimuE,
multas Paries
in
vermiculos
r-"r*ii,rl.r*, imo iam
a nobia illud
niai
ut
morrcbanrur,
corrcidimus: ita omnes
totidem illm
recentia'
vulnera
factum essetr et oomPanenent
crederemus'
vixi$e
quemque
*p"t.,i* natosr ac'tibi
63. Sed hrnc ego quod illis adolescentibut 9H' A*
enrm
intenti me intuerentur, tibi nunc dicere vereor: Jam
quoo
respondero
aliter
tibi
nisi
tentum processimud, ut
tanta nostra
secundum meam causam probabiliter valet'
ab uno
nem'
intentio Per
autem
r'
Illis
vermicuto Pe

PraecePerEm.
tenerent; ita eos oPPofturuut
dirord" ieta, si net-monenet'

diecdentibus cum Alypio sermocinanrc

nosm.rm Pro sro qr'risque
et qtraerereg si e4onere

sunt, quam ab iPso Pr

anfractibus dicta sunt: non
sentio. Nisi mihi tunc multa i

*um

crursum

guferendl--gt
Sed cpae illie

fllm' cum uterqu

tempore, de monr;
ProPter hanc iPsam

**,",IHTffi."i';"Sl

ne temere aut in libroe

Doasum, etiam atque eu&m moneo'

I;;-i; Ji"prtuiio,'"t loquacissimo.rumte hominum;

.ri*ir*qr. s"roib.o his <nrpotis.credentium praecipites;
ad ipsum
il;;; "J*igt, firmesque vestigrl, quae usque
ducunt, ne ab illo secretissimo et
D;;*

"r.iirarr,
dum haeo
nurrqrillirrimo mentis habitaculo, a quo nunc'
i"".fli , peregrina est, studiis facilius et laboribus' quanl'
'{
inertia de.idlaqu"

avertaris'

64. [Col. 1071] Nunc &utem "T'ry conra

111
de mulh0r
ut sentio, multum moveris, non quod robustius

+*

sultetubi

495

fugeau ele'
cu Alypiu, gi nici noi nu le priveam pulin miqcag' cum
cu Pana
lovitd
ele,
care-ncotro Putea' pe masd; iar una dinrre
nimic^
neEtiind
9i
cealaltE
;;;;";.ig"'rpr"' iocul du'erii,
pAnS
inercat
Am
sale'
parte, migcirile
ln
"lta
nrai hine'
"""i1""a"?"4i,
unde se Poate una * ,ar, 9i am tAiat viermigonrl' ba'
nu noi
daci
incAl'
toti,
migcau
se
ri"r-igorii, ln multe pdrp, aga
ii
prraspete'
rEnile
vedeau
se
nu
gi'daca
am 6 flcuto pe aeta
traiul'
fiecare
trdia
qi
cd-gi
aParte
nda;u1i tot atAfis

credeam

lor' an'rnci'
63. Dar mi tem eeli zic, acum, [ie aeea oe le'am zis

acelor adolescenli' ctilci am i"tTl1'

",".r1i,
d. rnulr, irrceq dac5 nu-gi voi rdspunde gie altfe!'
de-acum
"tAt.
de mareq
;;* ;. probabil, vine tn spriiinul cauzei mele' atita
disculit'
lungd
de
stAta
ptit'tt-"
noasrE lr,cord.re' lnt6ritd
1*
lrr
putea p6rea c-a euoombaq ripunsi de un singur viermigor'

cum mE priveau
l

dat

attrnci, sfanrl en
lncepuri, intruc6t, aqa' ei vor
oportun gi sd le'nve1e
rrcit si f le erprm pe
ie-am

multe despre cnrp, despre spila

e noi, Eecare pe m.eura sa' igi

fi de zis de c6te noi cu mulul

ei

eEtHrmr sine

trrpului'

despre

loc, despre timP,

diecrrtate, din oa

cununa celor ce zic cumcE eu

sf[ruies.i pe cAt pot, iaragi gi iardpi' sE
Bsupra ci4ilor, nici in dieputele ar
p$ni ce nu'p
instzEtorilor foarte tnmr aoeete simguri de corpului'
I

oasii. care conduc sulletul penA

o n'"i ugor, prin etudii 9i munci'

la acel

fhrmnezeu
dec6t qril

9i atotliniqtir habitacul al

"to.r""o"t
h locrriege Pe acestes' el' sufletul'
m, cAt

este per.egnn'

care'
64. Acu4r, insd, prinreqte, impotriva a ceea de cdtre
e) dintre multe' mai
ce
cee&
nu
miqcat,
pr"",i*'ri^a,;,i

","ri

496

S. Auflii-AWutioi DS-l,*tnitoltc

Animae

t.,

---robust, ci rrcea ce-i mai scurt, qi nici mai prob

ci ceea ce anl putut alege mai apt

causa noa lateat, guae vel humanae nattrrae ocorltata eaf

vel sit alicui homini cognita, nec iste a nobie interrogari

possiq aut etiam hoc ingenitl ipoi simus, ut satisfacere notri

quidquid q
d i
interrogatus non p,ossit. Numquidnam ex eo qurdqutd
contraria parte firnrissime didicimus' ac verissimunr eEet '
confitemrli labi nobis atque extorqueri decet? Atqui si illg
maneant integra, qude,interrogatus certa et induhia e
respondisti; .,it it ."t quod istum vermiculum puerili
metuamusr quanquanr vrvacitatis et numerositatls ctl
causam .ror, ,ul.o*us afferro. Si qnim apud te de aligu
,fixum imrnotumque constaret, quod esset vir bon

eumque in latronum rgonvivl() quos persequerr

deprehenderesi atclue aliquo casu' antequam abs
interrogari posseq moreretur; quamlibet caqsam p.uta
potius illiri ..,* sceleratis coniunctionis atque t:onvi
_: ^-^-^-- /
etiamsi te somper lateret, quam scelus et societatem'
ergo non, cum tam multis argr-rmentis superius editis, a
abs te firurissime comprobatis, planum tihi factunr srt
loco animanr contineri, &tque ob hoc nullius talis

quantitatis. qualem in corporibus cerninrus, aliq

suspicaris esse causarn, t:ur nonnullum animal cQnci
in ilmnibus partibus vivat; non eam tamen quod '
corpore'aninta concidi potuerit? Quam si reperire gt-q
p,-r..rr.rr.rr, quaerenda ,r.rr.rr" est potius vera, quam fak

credenda?
XXXll. - Dissecto corPore anima non secatur. Frusta
coryris uitere Possunt, cum anima secta non sit. D
de animae quc.,xtitate, ratione oirtutis ac potentine'

1ie.

de-atotrepede poti! Aug.; IntAi zic cumcd.

ascuns6 cauza penlnr cane, in tiierea anumitor corpuri, se-ntAmpl[
unele precum acelea" nu urrneazi neapdrat c5 noi trebrrie sd finr,
prin asta una, astfel pertr.rrbaf, incAt sd socotim cumcd sunt false
atata de multele, care, mai nainte, 1ie 1i s-au p5rut mai clare dec6t
lunrina. Se poate, de-altminteri, intAmpla sd ne fie ascunsi noud
cruza acestui lucru, care, fie i-a fost ascunsE naturii unrane, fie ii
este cunoscuti vreunui om, dar acesta nu poate fi intrebat de
cdtre noi, fie noi inqine suntem, incaltea, de un asemenea talent,
incAt, intrebat, se nu fie in stare sd ne dea satisfaclie. .Cade-se,
oare, de asta, ca tot ceea ce am invElat atotferm din partea contrar'5
qi mrlrturisim ci este atotadevdrat sd ne scape noufl qi sd ne fie
extorcat? Ei, bine, dacd rimAn integre acelea, care, intrebat, ai
r[spuns cumcd sunt certe gi in afara oric[rui dubiu, nu-i nimic
de ce sd ne temem pueril de acest viermigoq degi nu suntem in
stare s[ dovedim cauza vivacitdlii qi numerozitdlii lui. Incaltea,
dacd ai fi adAnc qi ferm convins despre cineva cd-i un bdrhat

[run, qi l-ai surprinde la ospdpl holilor, pe care i-ai urm6ri, gi,

printro-ntAmplare oarecare, Br muri, mai nainte s5-l poli intreba,
ai socoti orice alta, mai degrabi decAt crima qi complicitate.a, cauza
insolirii qi ospflplui lui dimpreuni cu sceleralii, chiar dacd 1i-ar
rimAne pumri ascuns5. Cum, prin urmare, fe limpede, prin atAta
de multe argument, infdliqate nrai nainte qi r:omprobate de cdtre
tine, faptul <:d suflenrl nu-i conginut locrrlui, gi, prin asta, nu-i este
proprie nici o astfel de carttitate, de care vedem in corpuri, de ce
sE

nu presupui cumcri existE o tauzi anurne,

c,u a@ea, tohrgi, cA

sufletul va fi putut fi tiiat dimpreund cu corpul, datoritfl cdreia

un anume animal, tiia! triiegte irnh'u toate buc{ile. Pe cale, dacd
rc putem descoperi, nu-i, oare, mai degrabfl, de cdutat'adevirata,
dec6t de crezut falsa?

498

S. Aurelii Atrgtutini De Qwntttntc Animo.e

Sf.

AweliuA8wtin,Dqpruq.ntitatqsuflcai.ui

499

65. Deinde quaero a.bs te, utrum putes in verbis nostris

aliurl esse ipsum sonunl, aliud quod sono significatur. E
Ego utrumque idem puto. A. Dic mihi ergo, sonus iPte
unde procedat cum loqueris. '8. Quis clubitet a me
prtrcedere?,4. A-bs te ergo sol procedit, dum nominas soleni?

E De rrno me, non de re ipsa interrogasti. /. Aliud ergo

sonlrr est, aliud res quam significat sonus: tu autem
utrunrque idem esse dixeras. E. Age, iam concedo aliu{
esse significantem sonum, aliud rem quae significatur. ,4.
Dic ergo, utrun pcsses gnarus latinae linguae nonrinare in

sonul semnificBnt, slta, lucnrl oe-i semnificat. All5.z Zi, prin urmare,

loquendo solenl si non intellectus solis praecederet sonum.

.E. Nullo modo possem. r4. Quid? antequam ipsum nomeil

de ore procedat, si volens id enuntiare aliquandiu te in

silentio teneas; nonne in tua cogitatione manet. quod
expressa voce alius auditurus est? E Manifestum est. L
Quid? cum ipse sol tantae sit magninrdinis, num illa noti
eius, quam cogitatione ante vocem [Cot. f072] tenes, aui
longa, aut lata, aut quid eiusmodi videri potest? O. Nullo
modo.

66. A. Age, jam dic mihi: cum ore ipsum no

erunrpit tuo, atque id ego audiens solem cogito. quem
ante vocem e,t curn ipsa voce cogitasti, et nunc fortasse
cogitamus; nonne tibi viderur nomen ipsum veluti atrcepi
abs le significationem, quam ad me Per aures
E--. Videnrr. ,4. Cum ergo nomen ipsurn sono et dgnificati
constet, sonus autem ad aures, significatio ad

pertineat: nonne arbitraris in nomine, velut in aliquq

e,sse corpus, significationem autenr quali
animarn soni?.E Nihil mihi videtur similius. ,4.
nunc, utrum nominis sonus per litteras dividi possit,
anima ejus, id est dignificatio, non possit. Siquidem ipao
est quam paulo ante in nostra cogitatione nec latam
longtm respondisti tibi videri. fl. Prorsus assentior. ,4. Quitlt
cum per litteras singulas sonus ille dividitur, videtur t
sigqificationem illam retinere? E. Quomodo possu
aninrante, tr)num

singulae litterae signific-are, guod nonren qund ex his confit,

signifirat? ,4. At cum, perdita signific:atione discerptus in

deo atAta magnitudine, notilrnea a@ea, a lui, pe care o d"fti 1"

cugetqnea, Ircate, ea, oare, p[rea fie lungfl, fie lati, fre orice alta de
felul acesta? Ev.: In nici un mod.

Sf.

Auretiu Ar,{rttstin Desprc m,ntinteo suflqaiui

507

s<-rco1i tu' crare'-tt

sulletul gi
depdrtat
sa
orptrl.
ra fdrut alta, dec'At cd, sfAqiat fiind
t:6
nrtmai
Nu
Ev':
numelui?
a
a survenit o anune cvasimoarte
rnai
deleaat
fi
va
nu
md
nimic
crrm
Li-t, "i, aga de cu pLioere,
mult, in aceast6 disculie.
aceastii
67. Aug.: Dac6, prin urmane! ai intrezdrit indesrrf in
suflettrl
corpul'
fiind
disecat
similinrdine, in r:e mod se Poate ca,
.e ,,., fi" seclionat, ia. ac,im. aminte in ce mod P(rl sA trdia-sr:d

imbucdtAlit in litere, pierzindu-se semnifie;ia'

e srrfletul nu este srrli'rnat' C6ci

sofi)t' cumc6 semnificalia'
precum
rlrept,
i"iu, 9i. pe
ri
"or,"".
cAt tinrp se noste{te 1umel1'
fi,
poate
rnre-i rvasisuilenrl sonului,'nu
sonul
pe
ins6gi'
sine
prin
in nici un mod, i*pa+ti
.in'ruqi'
':rAnd
ata
zuarelui!''
o*

inseqi }r,,cafle corpului. ln timp

"*r*

"r*ioo.pi f";"Til.;,3T ;#"'"*ele

$i, "?", sfdgiat fiind co

,recurn Pe nigte nremb

lipsite de semnificalie. Drepta<:eea. 99d vom fi gAlit u1 .anutne

,,L*", rnre, imp64it sa po,rte semmfica in weun fel 9i clilar prin
fiecare Parte aParte. se cade ad concezi cumcd, prlntr-rr -atare
tiieture, n-a survenit chiar absolutd moartea, cum' r:onsidt-rate
separat, rnembrele 1i ee vor pdrea se

rvasirespirdnde. Br: \bi crrncede alrsol

acrun, pe el insuqi' Aug.: AscultA. crici'
soarelui. despre al cArui nunre am vo
l,r*lf*, *.*. ,,"greqit, t6iat intre a doua 9i a treia silub[' senurifitE'
.rrt. cum ziJm-Ilel gi de aceear prin atxustd mai nrult det'6t
"f
junritatea de corp al numeltri trdiegte' Chiar 9i ultima Pane are
luflet, cdci, qrnr vei [i poruncit sA fie adtrs '?va: pe asta] o auzi'
Alt^ir,t.ri,'in <rc mod ,i pr,"o sd te supui. dacd cineva f-ar zicr:

care' cAnd i se
,Fer co.licem", daci ,,-ui ir".-oa nimic .fer";
lar,rgl .luci', suni Lucifer Ei semnificd steaual c6nd' ins[' i
sendipnrteazd, scmnifiql altcevq Ei, din aceasti cauz6' cvu-sirelinr:
via{a.

vrtam.

68. Cum autem locus et tempus sit, quibue omliia

quae
quod
10731

68. Cum, ins6, locul qi timpul sunt cele prin care sunt ocupate
cP
toate tnle ce surrt simlittr, sau, rnai degrabd, care ot;upi' ceea
timp'
sinqim cu ochii se divide prin loc, ceea ce, cu urechile' prin
acel viernriSo. ,,..rp., incaltea, mai mult loc tottrl dec6t tt

Precum

502

Sf.

S. Aurelii Aueu.stini De Quontitatz Animae

totus, quam pars eius occupabat; ita majorem temporis

moran tenet, cum Lucifer dicitur, quam si Luci

tantummodo dicerehrr. Quare si hoc.significatione vivit in

ea diminutione temporis) quae diviso illo sono f'acta est,
cum eadem significati<l divisa non sit (non enim ipsa per
tempus distendebatur, sed sonus); ita existimandunr est,
secto vermiculi corpore, quanquam in minore loco pars eo
ipso quo pars erat viveret, non onrnino animant sectam,
nec Lrco rninore nrinorent esse factam, licet integri animantis

membra omnia per maiorem locum porrecta simul

possederit. Non enim locum ipsa, sed corpus quod ab
eadem agebatuu, terrebat: sicut illa sigrrificati<l non distenta
per ternpus, omnes tamen nominis litteras suas moras ac
tempora possidentes, velut animaverat atque compleverat.
Hac similitudine interim contentus sis peto, qua te sentio

delet:tatum- Quae autem subtilissime de hoc disputari

possllnt, ita ut non similitudinibus quae plerumque falltrnt,
sed rebus ipsis satis fiat, ne in praesentia exspectes: nam et
concludendus est tam longus sermo, et multis aliis quae

tibi desunt, animus ad haec intuenda et dispicienda

praer:olendus est, Lrt possis intelligere liquidissime, utrum
quod a quibus.lam doctissimis viris dicitur, ita sese hatreat,

animam per seipsam nullo modo, sed tamen per corpus

posse partiri.
69. Nunc accipe a me, si voles, vel pxrtius re{rogrtosce
[]er me, quanta sit anima non spatio loci ac temporis, sed

vi ac potentia: nam ita si meministi, propositum

ac

distributum jalrdiu nobis est. De numer<r vero animarum,

nescio quid tibi respondeam, crrm hoc ad istanr
quaestionem pertinere putaveris: citius enim dlrerim non
esse onrnino quaerendum? aut certe

tibi nunc differendunr,

quanr vel numerum ac multitudinem non pertinere ad

quantitatenr, vel tam involutam quaestionenr modo a me
tibi pt-rsse expediri. Si enim dixero un&nl esse animam,
conturbatreris, quod in altero beata est, in altero misera;
nec una res simul et heata et misera potest esse. Si unam
simul et multas dicam esse, ridebis; nec mihi facile, unde

Aurcku At8utin, Desprc mntitateo

suflctuhi

503

parte a lui, aga fine o duratd mai mare de timp, c6nd se rostelte
Lucifer, decAt dacd s-ar rosti numai luci. Dreptaciea, dacd prirr
aceastE semnificagie tr6iegte in acea diminulie a timgrului, care
s-a fdcut prin imp64irea acelui son, cum insdgi semnificalia n-a
fost impi4itri (intrucAt nu ea ins69i se intindea prin tirnp, ci
sonul), eqa, e de presupus cd, tdiat fiind corpul viermigorului,
deqi partea, prin faptr-rl insuqi cd era parte, tr5ia intr-un loc mai
mic, sufletul n-a fost absolut deloc tiiat gi nici n-a dr:venit mai
mic printr-un loc mai mio, deqi va fi posedat toto(latd membrele
insufleftului integru, intinse printr-un loc mai mare. De-altminteri,
nu el insugi delinea locul, ci corpul, care era pus in rniqcare de
cdtre el insugi, precum acea semnificalie, nedesfiguratd prin tirnp,

insuflelea oarecum gi umplea, totugi, toate literele numelui,

posetlAndu-qi duratele qi timpii lorrgi. Prin aceastd sirnilitudine,
de care te simt delectat, ili cer sE fii, deocamdati, mulgurnit. Cele
ce pot fi, incaltea, atotsubtil disputate despre asta, aga, incAt, nu
prin sinrilitudini, care, de cele mai multe ori, inqald, ci prin
lucrurile insele sd fie de sa1, sd nu le aqtepfi, in cele de fa16, r:dci
e de-ncheiat o ateta de lungd disculie, gi gi trebuie precultivat
spiritul tdu cu multe altele celi lipsesc, spre a le intui gi distinge
pe acestea, ca si poli in{elege atotlimpede daci aga se prezintd
in sine ceea ce se zice de cdtre unii bdrbali atotdo<;1i, oumcd
suflenrl nu se poate, in nici un mod, imp64i prin sine insuqi, qi,
totuEi, prin oorp se p()ate:".
69. Acum primeqte de Ia mine, de wei, sau recunoaste prin
mine, c6t este sufletul, nu prin spafiul locului sau al timpului, ci
prin virn-rte qi putere, cdci aga, dacS-1i aminteqti, ne-am propus de
la-nceput gi aqa am f6cut distribulia. Despre numdrul sufletelor,
insd, nu $tiu ce 1i-ag putea rdspunde, cum vei fi socotit cumei asta
flne de ctrestiunea aoeasta, cici, voi fi zis, mai degrabri, cumcd nu
trebuie absolut deloc c6utat$, sau" desigrr, ci trebuie so lapi la o
parte, decAt cd fie numdrul gi multitudinea nu apa4in dt: <nntitate,
fie cE o atAta de-ncAlcitd chestiune poate sdli fie, acum, descAlcitrl
de citre mine. DacS vtri fi zis, incaltea, cumcd sufletr;l este unul, te
vei fi nrlburat cd in unul este 1'ericit, in alnrl, nefericit, gi nit:i un
lucru nu poate s[ fie fericit Ei nefericit totodatd.

Da<.:6

voi zice

cumcd sunt totodatd unul gi multe, vei rAde, gi nici ruie nu-mi va

504

S. Aurelii

Awtutini De Qwnt'ttate Aninwc

Sf. Aweliu

Augttstin, Desprc a'ntitutea

esc rgsul'

XXXII. -

Vis

animae in corpore, in

seipsa, et apud Deum, sePtem

505

Daci voi fi zis d

eu lnelrmi de mine' gi m[ voi

tnsumi mie, decAt ie' AsorltA'
nu
P4i auzi bine de la mine:
anrandoi'
ce,6e
@vq
Penuu

tuum risum comprimam, suppetit. Sin multas tantununodo

esse dixero, ipse me ridebo, minusque me mihi

displiccntem, qLram tibi, perferam. Audi ergo guod ex me
bene te audire posse pollic.eor; guod vero aut ambobus,
aut alteri nostrum ita onerosum est, ut fortasse opprimat,
ne subire aut imponere velis. E Cedo prorsus, et quod tibi
corrgruenter micum videtur agi posse, quantum valeat
anima, exspecto ut e,xPonas.

suflciltl'ui

irrcAt' poate'
fie nentnr unul dintre noi, este at6ta de onerot'
cat
eryui'
sd
$ se pare lre
Pe
,"o'r d asePt
suflenrl
putere
de-tt
e
; p"f vorbi congrueit * *it't, &t

:i:at'#:il'&lr'*

sulletufuiin corp, tn sbte tnsusi si h Dumnezeu

lui'
constituie ceb-QaPte trepte ale magnitudinii

XXXIi. -

Puterect

ejus magnitudinis gradus constituit.

Pnnt rnolrrA
Pnmus

GRADUS ANITIAE

70. A. O utinam doctissimum aliquem, neque id

tantum, sed etiam eloquentissimunt, et omnino
sapientissimum, perfectumque hominem de hoc ambo
intcrrogare possemusl Quonam ille modo quid anima in
corpore valeret, quid in seipsa, quid apud Deum cui
mundissima proxima est et in quo habet sunrnrum atque
omne bonum suuin, dicendo ac disputando explicaretl
Nunc autem [Col. l07a] cum mihi ad hanc rem desit alius,
aucleo tamen tibi non deesse: sed hoc merccdis est' quod
dum, quid valeat anima, indoctus expedio; quid ipse
val:am securus experior. In primis tomen tibi amputem
latissimam quamdam et infinitam exspectationem, ne me
de onrni anima dichrrum Putes? sed tantum de humanao
quam solam c,uratt debemus, si nobismetipsis qrrae sumus.
Haec igitur primo, quod cuivis animadvertere facile est,
corpus hoc terrenum atque morlale praesentia sua vivificat;

colligit in ununt, atque in uno teneti diffluere atque

contabescere non'sinit; alimenta per membra aequaliter,
suis cuique redditis, distribui facit; congruentiam eius

modumque conservat, non tantum in pulchritudine, sed

etiam in crescendo atque gigrrendo. Sed haec etiam homini
cum arhustis communia videri queunt: haec enim etian'r

dicimus vivere, in suo vero quidque illorum ,genere

custodiri, ali, crescere, gignere videmus atque fatemur.

A sLFl'E-ruLUI

?0. Aug.: O, de
asto Pe'un om 8nu
atotelocvent gi absol
explica el, rostind 9i disPutAn
cAt lntru sine tnsuqi,
"orP,
.t,rtr."t, ii eate Proximul qi I
mie imi lipeeqte
binele etrut Acum, ii"e, ""* la acel lucru gie:
dar
lipseasc6
-exiatl
acel cinevar cutezr t"t"qi, s[ nu-1i
de ce'i
expun
neqtiutor'
aceattA rdsplatE, cn' tn timp ce'
de ce-s eu lneumi
eulletul ln atareo ^u pt.r" eigur la-ncercare
l[
in stare. Mai intfli de toate,
infinita ogtePtare? 8[ nu 6oc
tot sufletulo ci nunrai desPre
trebuie ai avem griiE, daci n
aEadar, intf,i, ceea ce-i este
vivificfl, Prin Prezenta ta' acl
una, giJ iint-t' una, Ei nu ingidui:. "e..t" .rever'e
ii ;;";;
prin
si s[ se risioeascd; fL"" "' alinrentele sE fie distribuite
conservl
li
fiecfiruia ce i. se cuvine;
;n;;;;-'aa"J"-i
trumar rntru [runree'1e' ci chior
acestea ii Pot fi vizute comune
e zicem c6 trliesc' Ei vedetrr qi
se Pdetreazi fiecare in gentll
sdu, se hrinesc, cresc, nasc'

5O6

S. Aurelii

Au4rttstini De Qwntitote

Sectxotls

Aninac

GRADUS ANIilIAE

?1. Ascende itaque alterum gradunr, et vide quid

ouandt, uya de<:erpitur, et no

.]r.dr.r-" sed etianr videre atque audire credit: de quo
;;;;;" sucrilego alius est disserendi lot-'rrs' Nunc quod
etque
institueram, iniende qtrae sir vis aninrae in Ensihus'
cunr
nobis
l.-ip",t mtnr manifestitrris aninrantis. quomnr
communio'
ii" q.... radicibus fha sunt, nulla potest esse
Inten,lit se anima in tactum. et eo colida' frigida, usperar
i"r,;u, ar.u, mollia, levia. gravia scntit atque disceruit'
O.i.,at innumerabitcs differentias saporrrm' odorultt'
sonorum, formarum, gustando' olfaciendo' audiendo
vidt:ndoque diiudicat. Atque in iis omnibus ea quae
sunt, adsciscit atque
secundu
Renrovet se ab his
a'
appetit;
eonun mottls guaal
et
oruotr
sensibus
rerunl quas per
i-14ry.
repararlc'
per quasdam ferias
versat' er hoc
multipliciter
et
cstervatim
eos ltausit, secunl
gestiendo ac
etiam
saepe
somnra'
ei
sonlnus
tr)tr.lnl est
ort{irrat
labore
sine
et
delectorur'
monrs
fucilitate
vaqando
agrt qucd
Bexus
prt"topulatione
urncordiam;
;:;;;;^
potest, atgue in duplici natura, societate atgue amore
Lolitur rl.,rrn. Fetibus non lam gignendis tantummodo'
sml etiam fovendis, ruendis alendisque conspirat' Rebus
inter quas corPus agit, et quibus corPus sustentati
..rror.,.rdir,t sese innectit, et ab eis guasi membris aegre
separatur: quae.mnsuenrdinis vis etiam soiunctione rerum
ipsamm atgue rntervallo temporis non discissa' menroria

r<'rcatur. Sed haec rurcus omnia Posse anrmam etram ln

bestiis nemo negat.

s08

S. Aurclii

Awwtini De Qrnntitatc Animac

Thnrrus GIADUS

ANITIAE

12. Ergo attollere in tertium gradum, qui iam est

homini proprius, et cogita memoriam non consuetudine
inolitarum, sed animadversione atque signis [CoL f075]
commendatarum ac retentaflm rerr.[n inmrmerabilirml, tot
artes opificum, agrorum cultus, exstructiones urbium,

Sf. Aurelitr Augwtin, Desprc mntttatea

A rnEm

TREAPTA A

sufleatlui

5O9

stlFLETrlLtl

72. inalld-te, aqadar, pe a treia treapt6, cerre-i este'

variorum aedifrcionrm ac moliminum multimoda miracula;

inventiones tot signomm in litteris, in verbis, in gestu, in
cujuscemodi sono, in picturis etque frgmentis; tot gentiun

linguas, tot institutar tot nova, tot instaurate; tantum

librorum numerum, et cuiuscemodi monurrentorrnr ad
custodiendam memoriarn, tantanlque cur{lm posteritatis;
officiomm, potest&tum, honomm dignitatunrque ordines,
sive in familiis, sive domi militiaeque in republica, sive in
profanis, sive in sacris apparatibus; vim ratiocinandi et
excogitandi, fluvios eloquentiae, carminunt varietates,
ludendi ac jocandi causa milleformes simulationes,
modulandi peritiam, dimetiendi subtilitatem, numerandi
disciplinam, praeteritorum ac futurorum ex praesenti-bus
conjecturam. Magna haec et omnino humana. Sed est
adhuc ista partim doctis atque indoctis, partim bonis ac
nralis animis copia communis.
Qumrr-,s cnADUS ANII{AE

73. Suspice igitur atque insili quarto gradui, ex

quo bonitas incipit, atque omnis vera laudatio. Hinc
enim anima se non solum suo, si quam universi parterr
agit, sed ipsi etiam universo corpori audet praeponere,
bonaque ejus bona sua non putare, atque potentiae
pulchritudinique.suae comparata discernere atque
contemnere: et inde quo magis se delectat, eo nragis
sese abstrahere a sordibus, totanrque emaculare ac
mundissimam reddere et conrptissimam; roborare se
adversus omnia, quae de proposito ac sententia
dimovere moliuntur; societatem humanam magni
pendere, nihilque velle alteri quod sibi nolit accidere;
sequi auctoritatem ac praecepta sapientium, et per haec

parte invdlalilor qi neinvilalilor, pe de altd parte, bunelor

relelor spirite.
A P,rrne

'IBEAPTA A

suFLETtlIrr

9i

510

S. Aurclii Augwtini De Qwntitata Animae

Sf.

Aweliu Ailgrntir- Desprc a ntitntes

eufbafuli

571

loqui sibi Deum credere. In hoc tam praeclaro actu

animae inest adhuc labor, et contre hujus mundi
molestias atque blanditias magnus acerrimusque
conflictus. In ipso enim purgationis negotio subest
metus mortis saepe non magnus, saepe vero
vehementissimus: non magnus tum cum robustissime
creditur (nam videre hoc utrum sit verum, non nisi
perpurgatae animae licet) tanta Dei providentia
justitiaque gubernari omnia, ut nulli mors inique
accidere possit, etiamsi eam forte iniqirus intulerit.
Vehementer autem formidatur mors in hoc iam gradu,
cum et illud eo creditur infirmius, quo sollicitius
quaeritur; et eo ipso minus videtur, quo tranquillitas
propter metum minor est, investigandis obscurissimis
rebus pernecessaria. Deinde quo magis magisque sentit
anima, eo ipso guo proficit, quantum intersit inter
puram et contaminatam; eo magis timet, ne, deposito
isto corpore, minus eanr possit Deus quam seipsa ferre
pollutam. Nihil autem difficilius quam et metuere
mortem, et ab illecebris huius mundi, sicut pericula
ipsa postulant, temperare. Tanta est tamen anima, ut
etiam hoc possit adjuvante sane iustitia summi et veri
Dei, qua haec universitas sustentatur et regitur; qua
etiam factum"est, ut non modo sint omnia, sed ita sint,
ut omnino melius e6se non possint. Cui [CoI. f076]

sese in opere tanr difficili mundationis suae

adjuvandam et perficiendam piissime tutissimeque
committit.
Quni-rus

GRADUS ANIMAE

74. Quod r:um effectum erit, id est, cunl fuerit ab omni

tabe anima libera maculisque diluta, tum se denique in
seipsa laetissime tenet, nec omnino aliquicl metuit sibi aut
ulla sua causa quidquam angitur. Est ergo iste quintus
gradus: aliud est enim efficere, aliud tenere puritatem; et
alia prorsus actio qua se inquinatam redintegrat, alia qua
non patitur se rurslrs inquinari. In hoc gradu omnifariam

concipit quanta sit: quod cum conceperit, tunc vero ingenti

cat mai mulnrl gi mai multul simte srfletr.rl c6t de

mare deosebir,e este inrre sing curat gi contaminat cu atat mai

inainteazt,

6ar

ezelJl'

Prin
incf,t

nu pot absolut deloc s6 fie mai bine. cui i se-ncredinleazd atotpios

qi atotpur pe sine, spre-a-l aiuta qi desdv6rqi intm lucraree atAta
de tlificild a purificdrii sale.
A crucre

TREAPTA A SUFLETULUI

74. Ceroa'oe' cum se va

fi f6arq c6nd va fi fost,

cale-va+6-zicri,

liber de toate Putreziciunea qi spdlat de toate petele' atunci se

qi nici nu se mai teme
pne i" frne' atorbuanros inuu sine tt
""q,,
nelinigteqte nimic in
mai
nu-l
nici
sine,
pentnr
nimic
de abeolut
cincea treaptd: una
a
agadar,
este,
Aceasta
sale.
ceuzei
privinla
este, incBltea, a sivArqi, alta, a line puritatea: 9i una-i, desigur,
acgiunea prin care el, intinat, se reface total, 9i absolut alta-i cea
prin care nu suportd sE se-ntineze iar6qi. Pe acestd treapti concepe

512

S. Aurelii Augtstini De Qwntitate Animae

Sf. Aureliu Augustin, Deeprymntitate?

suftetului

513

quadam et incredibili fiducia pergit in Deum, id est, in

ipsanr corrtemplationem veritatis, et illud, propter quod
tantum laboratum est, altissimum et secretissimum
praemium:
SExn;s cRADtrs

ANII\{AE

75. Sed haec actio, id est, appetitio intelligendi

A qnsea rREA,prA

A strFLETuLur

ea

quae vere summeque sunt, summus aspectus est animae,

quo perfectiorem, meliorem rectiorenrque non habet.

Sextus ergo erit iste gradus actionis: aliud est enim mundari
oculum i;rsum animae, ne frustra et temere aspiciat, et
prave videat; aliud ipsam custodire atque firmare
sanitaten; aliud jam serenum atque rectum aspecturrr in
id rpod videndum est, dirigere. euod qui prius volunr
far:ere quam mundati et sanati fuerint, ita illa luce
reverherantur veritatis, ut non solum nihil boni, sed etiam
muli plurimum in ea putent esse, atque ab ea nomen
veritatis abjudicent, et cum quadam libidine et voluptate
miserahili in suas tenebras, quas eorum nrorbus pati potest,
medicinae maledicenres refugiant. Unde divino .Ifl.tr,
et prorsus ordinatissime illud a propheta dicitur: Cor
mundum crea in me, Deus, et spiritum rectum innout in
uisceribus hers (Psal. L, 72). bpiritus enim rectus esr,
credo, quo fit ut anima in veritate quaerenda deviare
atque errare non possit. Qri profecto in ea non
instauratur, nisi prius cor mundum fuerit, hoc est, nisi
prius ipsa cogitatio ab omni cupiditate ac faece rerum
mortalium sese cohihuerit et eliquaverit.

Sepnlrus cnADLls

ANriltAE

76. Jamver<l in ipsa visione atque contemplatione

veritatis, qui septimus atque ultintus animae grodr"
".t;
neclue iam gradus, sed quae.dam mansio, quo illis gradibus
pervenitur; quae sint gaudia, quae perfructio summi et
veri truni, cujus serenitatis atque aeternitatis afflatus. quicl

ego dicam? Dixerunt haec quantum dicend" .r.."

judir-.avemnt, magnae c4raedam et incomparahiles animae,

de-a

fi fost curdlipi

gi-nsdnritoqif, a$a sunt trantifi

rnirifica lumin[, incAt nu doar

c.d

inddrit de cdtre

nu-i nimic bun. ci sd socoatd

Inimi curatE ziileqte intnr ruine,

splrihrl drepi neinnoieEte-l intm cele dlnliunarrr

cdtre profet, atotcunoscutul:

I)mnezeule,

gi

A qEMM'IREAPTA A SUFT,ETULUI

76' La urma urmei, intru insdqi vederea gi contemplarea

ader,Srului, care este s Fptea gi ultima treaptl a suflehllui, ci nici

I
514

S. Aurelii Augustini De Qwntitatc Animoc

quas etiam vidisse ac videre ista credimus. Illud plane ego

nunc audeo tibi dicere, nos si cursum quem nobis Deus
im;rerat, et quem tenendum suscepimus, constantissime

tenuerimus, perventuros per Virtutem Dei atque

Sapientiarn ad summam illam causam, vel summum

auctorem, vel summum principium rerum omnium, vel si

c1rro alio mc.rdo res tanta congruentius appellari potest: quo
intellecto, vere videhimus guarn sint omnia suli sole vanitas

vanitantium (Eccle.

I, 2).

Vanitas enim est fallacia,

vanitantes autem vel falsi, vel fallentes, vel utrique [Col.

1077] intelliguntur. Licet tamen dignostrcre quantunr inter
haec, et ea quae vere sunt, disteq et guemadmndum tamerl

etiam ista omnia Deo auctore creata sint, et in illorum

oDnlparatione nulla sint; per se autem considerata, mira
atque pulchra. Tunc agnoscemus quam vera nobis
creclenda imperata sint, quamque optime ac saluberrime
apud matrenr Ecclesiam nutriti fuerimus, quaeve sit utiliurs
lactis illius qu<ld apostolus Paulus parvr-rlis se Potum dedissel
praedicavit (I Con III, 2): quod alimentum accipere cuni
quis matre nutritur, utilissimum est; cum iam grandis est,
pudendum: respuere cum opus est, miserandunr;
replehendere aliquando aut odisse, sceleris et impietatis:'
fractare autem ac dispensare comrnode, laudis et charitatis
plenissimum est. Videbimus etianr naturae huius corporeae
tantas commutationes et vicissitudines, dum divinis legibus
servit, ut etiam ipsam resurrectionem carnis, quae partinr
tardius, partim onrnino non creditur, ita certam teneamus'
ut certitrs nobis non sit, solem, c,um occiderit, oriturumJ
Jam vero eos qui ad exenplum salutis nostrae ac primitiaso
a Filio Dei potentissimo, aeterno, incommutabili suscepturn
hr.rnrinem, eumdemque natlrm esse de virgine, caeterirque

hujrrs historiae miracula irrident, sic contemnemllsli

tanquam eos pueros, qui cum pictorern propositis tabulisrr
quas intueatur; pingentem viderint; non Putent possd
liominem pingi, nisi aliam picturam, cpri pingit aspexerid.r
Tanta &utenl in contemplanda veritate voluptas est'$
quantacumque ex parte eam rluisque contemplari potesti

Sf. Auruliu Augustiru Dqpre rxtr*itatea

suflctutfi

515

fdrd-ndoiala, le credem cumcA le-au vdzut qi le v[d pe acestea' Iiu

asta una-ndrdznesc sd [i<t zic. acum, 1ie, de-a dreptr-rl, cumci noi,
dacd vom fi pnut atotneclintit cursul, p care ni-l porunceqte noud
Dunmezeu qi pe^care l-tm luat de $nut asup
prin Vimrtea gi lngelepciunea lui Dumnear

cauzl, sau suprem autorul, sau supromul

lucrurilor, ori in orice alt mod poate fi numit mai congruent un
lucm atflta de nrare: prin care, inlelegdnduJ, vom vedea cu adevdrat
cit de mult sunt toate sub soare vanitatea vanitan1ilorfl. Vanitatea
este, incaltea, inqel[torie, vanitoqii se infeleg, insi, fie falqii' fie
tnrselitorii, fie, gi unii, qi algii. Se cade, totugi, a se distinge cAt de
mare deosebire e.xist6 intre acestea qi cele ce cu adevdrat sunt, gi
in ce, mod, totugi, pand 9i eoestea toate au fost create, Dumnezeu
fiind automl, gi in comparalie cu acelea sunt nule; considerate,
insd, in sine, minunate gi frumoase. Atunci vom recunoagte cAt de
adevdrate ni s-au poruncit noud de crezut gi cAt de optim qi
atotsalubru am fost nutrili in maica Biseric5, ori care este utilitstea
laptelui aceluia, pe care Apostolul Pavel I-a predicat cumcd el l-a
dat biuturi pruncilor (I Cor. lll, 2), aliment, pe care a-l primi
fiecare, c6nd este nutrit de c6tre maicd, este atotutil; cAnd este
deia nrare, atotruginos; a{ critica woodatd sau a-l uri este a-bsolut
pe deplin propriul crimei Ei inrpiaelii, s{ mAnui 9i distibui potnvit,
al laudei 9i charitSlii. Vom vedea gi atAtea comutagiunile gi
vicisitudinile naturii acesteia corporale, cAt timp sen'egte legilor
divine, incAt insdqi resurecliunea cirnii, care, in parte, -i crezut6
mai tArziu, in parte, nu-i absolut deloc crezutd, o putem line atAta
de cert[, inc6t si nu ne fie noud mai cert cumci. dupl oe va fi
apus, va sd r6sard iardEi soarele. in fine, pe ei e iau io derAdere
spre exemplu gi pArg[ a mdntuirii noastrq a fost lual de
f"phrl
"5, atotputernicrrlui, eternului, incomutabilului Dumnezeu,
citre FiuI
gi
insugi Acelagi +a ndscut dintru Fecioara, 9i
asupra
". o^,rl ci
celelalte miracole ale acestei istorii, ii vom disprelui, intocmai ca
pe acei copii, care, cum il vor fi v6zut pe un piaor pir.r6nd, duprl
nigte tablourir pe core gi le-a pus inainte, ca sd Ie privesci, nu cre.d
ci poate fi pictat omul, decAt numai dacd cel ce picteaz[ vu fi
privit o alti pictur6. At6ta de rnare este insd valuPtsteB lntru
contemplarea adevdrului, din oricare payte-l poate t:ineva

51,6

S. Aurelii Ausushni De Quantita,te Anima.e

tanta puritas, tar-ta sihceritas, tam indubitanda rerrm fides,

ut neque quidquam praeterea scisse se aliquando aliquis
putet, currr sibi scire videbatur; et quo minus impediatur
anima toti tota inhaerere veritati, mors quae antea
metrrebatur, id est ab hoc corpore omrrirnoda fuga et elapsio,
pro summo munere desideretrrr.

XXXry.

- Anima

Sf. Aweliu Aq(rtgJtiiu Daprc a'ntitateo

517

contenrpl& atAta, puritatea, atAta" sinceritatea, atAta de indubitabild

c6ndva'
.n ai.r1" tucnuilor, incdt nimenea nu socoate crmrcE I Sut'
e*e
rrai
c8t
cu
puRn
lrri
Se, 9t
ceva in afara lui c6nd i se ptrrea
"fr
alipeasca,
sufletul sE i se

intreg,ITfil{,"1i]:t:

i;rp#;.

care era, mar nainte, uti' carsvac6zict'

moartea,
dintru acest corp? este doritd ca supremd rdsplati'

solus Deus melio4 adeoque solus ei colendus

est.

eufletulai

XXXIV.

- Decdt sufletul numai

aceeaa

fugn 9i evadanDa

Dumne"ei'u este mai'

bun

Si' de

trebuii singurul cuhiuat de cdtre el'

77. Audisti quanta vis sit anirnae ac potentia: quod

ut breviter colligam, quemadmodum fatendum est? arlimam
humanam non esse quod Deus est; ita praesumendum,

At awit cAtrfl este forfa qi potenta sullen-rlui: ceea ce' ca sd

conclud pe scurt, dupi cum tiebuie m6rturisit cumcd sufletul

nihil inter omnia quae creavit, Deo esse propinquius.

onenesc nu este

Ideoque divine ac singulariter in Ecclesia catholica tradiflrr,

nulktm cteaturanz colendam esse anitnae (libentius enim
loquor his verbis quibus mili haec insinuata sunt), sed
ipsurn tanlrrmrnodo rerurn, quae.sun];, omirium Creatorem,

dintre

ex quo omnia, per quem omnia, in quo omnia; id est

incomrnutabile principium, incommutabilem sapientiam,
incommutabilem charitatem, unum Deum verum atque
perfeotum, qui nunquam non fuerit, nunquam non erit,
nunquarn aliter fuerit, nunquam aliter erit; quo nihil sit
secretius, nihil praesentius; qui difficile invenitur ubi sit,
difficilius ubi non sit; cum quo esre non ornnes [CoL 1073]
possunt, et sine quo esse nemo potest: et si quid de illo
incredibilius, convenientius tarnen atque aptius h.omines
dicere valemus. I-Iic ergo solus Deus animae colendus est,
neque discrete, negue confuse. Quidquid enim anima colit
ut Derrm, necesse est ut melius esse, clr]am seipsam, putet.
Animae autem nahrra nec terra) nec maria, nec sidera, nec
Iuna, nec sol, nec quidquarr omnino quod tangi, aut his
oculis videri potest, non denique ipsum quod videri a nobis
non potest, coelum melius esse credendurr est. Imo haec
omnia longe deteriora esse, quam est quaelihet anima, ratio
certa convincit; si modo earn veri amatores ducentem per
insolita quaedam, et ob hoc ardua, constantissime atque
observantissime sequi audeant.

7|./.

"a

este Dunrnezeu, agai de prezumat cumcd'

toate, pe cAte le-a creag el

ii este cel mai apropiat lui Dumnezeu'

unrror lucnrrilor e flmt' de

la Carele, toate, prin Carele' toater lntru Carele, toate; adicd'
p.i""ip-f incorrrutabil, incomutabila inlelepciune, irrcomutabila
ilr*i*a", unul Dumnezeul adevSrat gi perfea, Carele nuj nicicind
J nu fi fost, nu va fi nicicAnd ci nu va fi, nicic6nd nu va fi fost
altfel, nicicAnd nu va [i altfel, decAt Carele nimic nu-i mai secret'
de este, rnai cu greu,
de Carele a fr nimeni

in stare a zioe desPre

, tohrEi, qi mai aPt' Acest singur
discret'
Dtrnrnezeu, agadar, trebuie o-rltivgt de cdrre sulleg qi nit;i nu
este
Dumnezeu
ca
suflenrl
cultivd
ce
ceea
Tot
*.rf,rr.
.,t,,
qi nici
natura
,,""".* si soooati c6 este mai bun decat sinq insuqi. Decrit
sufletului, insi, nu trebuie crezut cE sunt rnai brme nici pdmAnnrl'
nici meriie, nici stelele, nici tuna, nici soalele, nici absolut ninuc 1;

p.t* n vdzut sau atins qr ochii aoeqtia, nici, in stdrgit, tnsuqi cenrl'
Lr" .r, poate fi vSzut de cf,tre, noi' Ba, dirupotnvd, raqiunea certS'

dacd cuie6zi, incaltea, adevdralii iubitori atotconstant gi atotatent

asta'
s-o urmeze pe ea, conducAndu-i prin wrele irrsolite, 9i' prin
sunt
acestea-i
toate
cunrcd
mai grele, invedereazd convingitor
inferioare oricdrui suflet.

518

S. Aurclii AuAustini De Qwntitatc Animoe

par: deterius, ut anima peooris; par, ut angeli: melius autem,

nihil. Et .si quando est aliquid lrorum meliuq hoc peccattr
ejus fit, non natura. Quo tanren non usque adeo fit deterior,
ut ei pecoris anima praeferenda, aut conferenda sit. Deus
igitrrr solus ei colendus est, qui solus ejus est auctor. Homo

loctdui, Par' precwr lngerii' mai bun' hse'

dinoe amleaLge, cAndva' mai buru ast& te
nu devine' totuii'
face prin p6canrl, ,rr, frio natura tui' Pdn cane
comparat
pJJ"".'d. inferior, incgt 8&i fie lui de preferat sau deDunrnezeu
Irft"t,rt dobitocului. Aqadar, lui ii este de cultivat
singunrl, Carele singunrl este
ori&t atotinPlePt 9i atotPerfe
de raliune qi atotfericit, e de iubi
dupd merit qi ordine, ceea ce-i
Du-mnezeul t[u adora-Lvel El

atque beatissima, anranda tantummodo et imitanda est,

eique, pro merito atque ordine, quod ei congruit
deferendunr. Nam, Dominum Deum tuum adombis, et illi
soli senties (Deut. VI, 13; lllatth. IV, fO). Errantibus vero
cognatis animis et laborantibus, quantum licet atque
praeceptum est, opem ferendanr esse sciamus, ita ut hoc

t
i
t
I

519

in afara
, orice alta, ln natura lucrurilor,
un
care.delin
gi,
desigu&
simluri,
prin
omenesc
suflenrl
crrmci
zig
arn
*r.
d".Aa
ce alta, dintre cele
prin urmare, r

autenr quilibet alius, quanquam sapientissinlus et

suflchilil

?8. Si quid vero aliud est in rerum natura praeter

ista quae sensibus nota sunt, et prorsus quae aliquod
spatium loci obtinent, quibus omnibus praestantiorem
animam humanam esse diximus: si quid ergo aliud est
eorum qurae Deus creavit, quicldam est deterius, quiddam

perfectissimus, \,el prorsus guaelibet anima rationis compos

qntitat'ea
Sf. Aurcliu Augtutiry Dupre

ipsum cum bene agitur, Deum per nos agere intelligamus.

Neque quidquam nobis proprium vindicemus inanis

gloriae cupiditate decepti, quo uno malo a sufilmo in ima
demergimur . Neque vitiis oppressos, sed ipsa vitia; neque
peccantes, sed ipsa peccata oderimus. Omnibus enim
suhventum velle debenrus, etiam qui nos laeserunt, aut
Iaedere, aut omnino laedi volunt. Haec est vera, haec
perfecta, haec sola religio, per quam Deo reconciliari
pertinet ad animae, de qua quaerimus, nmgnitudinem. qua
se Iibertate dignam facit: nam ille a-b omnibus liberat, cui
senrire omnibus utilissimum est, et in cuius sewitio placere
perfecta et sola lifiertas est. Sed video me pene ex<;essisse
metas propositi mei, ac sine ulla interogatione tamdiu tibi
multa dixisse: neque id me poenitet. Nam cum sint ista
per tam multas Ec6lesiae scripturas dispersa, quanquam
ea non incommode collegisse videamur, plene tarnen intelligi
nequeunt; nisi quisque in illorum septem quarto gradu
fortiter agens, pietatemque custodiens, et ad ea percipienda
sanitatem ac robur comparans, inquirat onmia singillatim,

oeva Par: inferior,

ry 10)- Si Etim, ins[,

-,
trebuie si [e oferim, c6t se cade qi ni s-a -poruncrt'
i""i
tt
*
asta una' cAnd se face bine'
73; Mot.,

uirrto*l astfel, incAt

sd-nfelegem cd

o face Prin noi' $i' n

deqarte, s[ nu ne revendicdm
ne scufund5m, dintru atotina
oprimalii de vicii, ci viciile
Suurtem datori' almrinteri,
care ne-au r[nit, sau ne rdnesc,

D*"r.r,

singura religie,
ezeu sufletului,

nitudinea, Prin care se face Pe sine

toate' Cui a-i
insuqi demn de libertate: cAci Acela libereaz[ de
pldcea
le
a
servitute
l*116
servi le este util tuturor gi in a Cilri
c-am deP6qit aProaP limitele
are, fi-am rostit, atAt de mult

rni+ mgine de asta' Cdci' cum

BtAta de multele scriPturi ale
adunat laolaltE'
Bi'serigii, deqi p6rem cLrmcd nu inco'mod le-am
cineva' lucrdnd
daci
numai
decAt
nu
tre cele gapte' oretodind pietatea'
cu
6Pre a le PercePe' Ie berceteazi'

qi

Sf.

S. Aurclii

520

Augstini De Quantitatc Animoe

diligentissime ac sagacissime: namque illis omnibus

gradibus inest distincta et propria pulchritudo, guos actus
melius appellamus.

Aureliu

- [Col. lO79]Actus onimae juecta septem pruefotos gradus

oarie appellantur.

suflctului

521

atotdiligent qi atotrapace, pe toate aparte, cdci tuturor.acelor

trepte, ft .r... le numim mai bine fapte, le este in sine distincta
qi propria fmmsele.
Faptele sufletului sunt, dupd cele gapte trepte' uanu
numite,

XXXV.
XXXV.

Au9rtstin, Desprc mntitrrtrlc-

79. Quaerimus quippe de animae potentia, et fieri

ut haec omnia simul agat, sed id solum sibi agere
videatur quod agit cum difficultate, aut certe cum timore.
Agit enim hoc multo quam caetera attentior.
Ascendentihus igitur sursum versus, primus actus.
docendi causa, dicatur animatio; secundus, sensus;
tertius, ars; quartus, virtus; quintus, tranquillitas; sextus,
ingressio; septimus, contemplatio. Possunt et hoc modo
potest

appellari: de corpore; per co{pus; circa corpus; ad seipsam;

in seipsa; ad Deum; apud Deum. Possunt et sic: pulchre

de alio; pulchre per aliud; pulchre circa aliud; pulchre

ad pulchrum; pulchre in pulchro; pulchre ad

pulclrritudinem; pulchre apud pulchritudinem. De quibus
omnibus post requires, si quid videbitur aperiendum:
nunc ideti volui toties ista signare vocabulis, ne te moveat
cum alii aliis nominibus eadem vocant, aut aliter etiam

partiuntur; et ob hoc aut ista aut illa improbes.

Innumerabilibus enim modis eaedem res et appellari, et

dividi possunt rectissime ac subtilissime; sed in tanta copia

modorum utitur quisque, quo se congruenter uti

existimat.

XXXVI.

XXr{l{. - Attinguntur riliquae de anima quaestianes. Quae sit

religio uera.

80. Deus igitur summus et verus lege inviolabili et

incorrupta, qua omne quod condidit regit, subjicit
animae corpus, animam sibi, et sic omnia sibi: neque
in ullo actu eam deserit, sive poena, sive praemio. Id
enim judicavit esse pulcherrimum, ut esset quidquid est,

quomodo est; et ita naturae gradibus ordinaretur, ut

Sunt atinse chestiunile desprc

Ce-i relig;ia adeudratd.

allet,

ldsate la o partc'

522

S. Aurelii Augustini De Qtnntibte Animoe

considerantes universitatem nulla offenderet ex ulla parte

deformitas; omnisque animae poena et omne praemium

conferret semper aliquid proportione

iustae
pulchritudini dispositionique rerum ontnium. Datum est
enim animae liberum arbitrium, quod qui nugatoriis
ratiocinationibus labefactare oonantur, usque adeo caeci
sunt, ut ne ista ipsa quidem vana atque sacrilega propria
voluntate se dicere intelligant. Nec tamen ita liberum
arbitriuru animae datum est, ut quodlibet eo moliens,
ullam partem divini [Col. tOBO] ordinis legisque
perturbet. Datum est enim a sapientissimo atque
invictissimo tr-rtius creaturae Domino. Sed ista ut
videnda sunt videre, paucorum est; neque ad hoc
quisquam nisi vera religione fit idoneus. Est enim religio
vera) qua se uni Deo anima, unde se peccato velut
abruperat, reconciliatione religat. Innectit ergo animam
in illo actu tertio, atque incipit ducere; purgat in quarto;
reformat in quinto; introducit in sexto; pascit in septimo.
Atque hoc fit alias citius, alias tardius, ut quaeque amore
ar: meritis valent: omnia tamen Deus iustissime,
moderatissime, pulcherrime facit, quoquo modo sese
[rabere voluerint de quibus facit. Jamvero etiam
puerorunl infantium consecrationes quantum prosint,
obscurissima quaestio est, nonnihil tamen ptodesse
credendum est. Inveniet hoc ratio, cum quaeri oportuerit:
quanquam et alia nrulta iamdiu quaerenda tibi potius
aliquando, quam cognoscenda protulerinr. Quod fiet
utilissinre, si duce pietate requirantur.
81. Quae cum ita sint, quis est gui iuste stomachetur;
quod agendo atque administrando corpori anima data
sit, oum tantus ert tam divinus rerum ordo connecti melius
non possit; aut quaerendum putet, qualis in hoc mortali
et fragili corpore efficiatur, cum et in mortem ProPter
peccatum iure corrtrusa sit, et virtute hic etiam possit
excellere; aut qualis post hoc corpus futura sit, cum et
pr)ena mortis necessario nanere debeat manente peccato,
et virtuti pietatique sit Deus ipse, id est veritas ipsa,

8f. Aurelia Answtil- Daprc @,ttierrlm

wfbfui

523

loveasci
treptelor nahrrii, incAt pe privitorii universalitdlii sE nu-i
parte
o
nici
din
nici o dilbrnritate,

cumci tnsegi aoeste vanitEli

Ei

sacrilegii ei le zic Prin

nu i-a foet dat sufleru
pane a ordinei gi leg,

dat, tntr-adevir de cC
innegii creahrri. Dar Pulinilor
cum sunt ele de vtzut, qi nici
decf,t numai Prin adevErata
intr-udevdr. rrB prin ctrre sufletul
de unde s-rr nrPt bunioard prin pdeat'
, lntru aceo rr ti'eia faptri, gi incepe s6-l
ntnr a patra; il refact? intru a cinr:ea: il
asta o laru mr
introduce. intnt a qasea: il Pa$e. intnr a gaPtea' $i
ele-n stare
strnt
,rrr"l" nlui repede. r:u altele, nrai tncet, Precum
at(')tadeviratt
p.i" i"fit" gi -""ir.' toate le faee, totugi' atotiust'
Ltotf.rl-,rr. Dumnezeu, lrr orice ar fi voit si se prezinte-n.sine
clriar 9i
insele trele dintnr carc faoe. lrt defit itir, c0t ar fi de f'rkrs
:urigisi
inr'5

'iuta
gi mai indelung <rAndva.

Ceeu

6urrl

c{iutate ou Pi(itatea t'lil6uz6'

81.(lunragsdtauinsinelurlrrtrile,r:irre-irvrlrrsise-nlirrie
i-a frxt dat ourpului.spre oJ n)ndu(t gi aJ tdmilristra'
Jeufletul
iuet
rru lxrate
L,rr,, ,, at&ta de lrurne ii atdr de divine ,nli.ea lur:nrrilor
sr fat:e
or
[t:l
<lc
de'-ntrehat
E(rcr)flG
fi *ai bine'mpletitd; sau sA
(:unr
onrn()rll
f'rsl
a
gi
frtgil,
Fte
rnurit(rr
li
curll('E, fie in ar:est sJrP
t6
ut'i
r:hiur
i
[rra16
drept tn
ar'rr'st (r)r[rt
pirAsilld
ex*:leze
nlrlilrl(:ll trehuie sd
cum .rsi,

rdnrdnt-.

rl i:rsursi, este prenriu

524

S. Aurelii

Awtstini De Qtn*intc Aninue

praemium? Quare si iam placet, tam longum sermonem

terminemus aliquando, et implendis Dei praeceptis
vigilantissime et religiosissinre operanr denrus: non est enim

alia fuga de tantis malis. Si quid autem obscurius a me

dicturn est quan velles, facito ut memoriae mandatunr alias
opportunius requiras. Neque enim deerit nobis
quaerenti.bus se, gui desuper est Magister omnium. E Eg"
vero et hac oratione ita sum affectus, ut eam interpellare
nefas putaverim: et si tibi modus sermonis hic placet,
tresqrre illae guaestiones quae remanebant, tam breviter
pe-rstringendae in praeeentia visae sunq cedarn judicio tuo,
ac deinceps tam magnis rebus investigandis, non modo
tempus propter tuas occupationes, sed etiam meipsunr
opportuniorem obsen,abo.

Sf. Aurcliu Augwtht' Desprc wntitateo

sufte[tlili

525

m
9i

le

a PreocuPdrilor tale' nu numal

i.

NOTE FI COMENTARII

sequentibus.
'r

Ad litt.: easlre$unea'

528

St.

Aureliu Aug$tin, Dqprc unti:tatea euflctuhti

* intotdeauna, cAnd Sf6ntrn Augustin vorbeqte despre crea-rea sullenrlui,

spun orasiunanimi exegelii, trebuie 96 avem in vedere doud aspecte:

crearea sullenrlui prirnului om Ei a sufletelor celorlalf mr:ritori, intmcfit

ri'

Cuvintele sunt dintr-o arie analogicd'

rn

Altfel' demonstrat absolt eonvlngdtor'

Sfend Augustin

rr Altfel: vanr ,odnrarlc'

a fost creat

rs

afirrn^d cdsulletul prinului om, d protopdrintelui

direA de critre Dufiulezeu, dar cd nu a putgt niciodatd afirma
categoric de unde purced sulletele celorlalli oameni.
i'Trirnitere viditn la filosofia greacS.
n
7

in orig, eiue proprlnm qunmdsm na(rurarn ea susm.

Altfel: ogemEnare; slmllltudinea, insd, sptrne cu o nuanld mai mult

decAt asem^6narea. aga

se'

face

ci rlislogul

se

Aldel: luat aspro-ql; inproprlot'

Aci" evident: Srt Elmao'

campendiltm
Plrereponu s: Cap. 7, S 12' Aucto.itati crelere 'nagnwn
i
est, et nuihts labot; etc'l Sed Prius
re

poarta ln continuare tocmai

avfind in vede.re aceasti nuanle.

Aci: Phereponus: [Col. 0224DJ Cap' 3, $ 4. Et hoc interim satis est']

Facilis sane fuit Evodius, qui tarn paucis sibi sstisfiere Paseus est, de
8

constaret. Sin

suis
Compendiaria

maioribus

p.*JrrAtc

generia errore
cavene o[lnes
haque
eryediunt'
sese
ex quibus mrnquam
drgro' ne idem ei
est

[Col. 02258] oportet, **i;

fundamentum ponant- {uo maximi tt
condi

f.qrino L,rgLtitt* in libro

Vocabula cantilnte referitoare la su-flet incumb6, agadar, conform

dcrtrinei augustiniene, doufr asPf,1e: unul material, gre privegte ry1me1
frzic[, intinderea, suprafap. Pe carc fl neage abeolut, qi altul spiritual,
privind virnrte&, pe care il afrrmd absolut.
10

'r Altfel: degaia{ Ilbon

12
Phereponus: CaP, 4,
credamw?) Est plane nil
nam justitia in abstracto
Sed Platonici de ideis loq
r'r

De lungime, l61ime, robustele, adic5.

lhristiana
quique 9rrgry niruntur'
IIPPl1r
de !'era Religione' $ 45:

cu
unul
Plito.t, aiunsese, in epoca augustiniana'
desigur 9i ,r.,* anumit tip de eclucagie' Dy 1u
are intAietate aici, ci noua autontate'

ceerrce ne invedereazd oilfaptul,

-

grosime.

---..loome

Auctontas'
intellecnrm
ad
Ratio
hominem'
et'rationi praeparat
inouit. fidenr flagitat
-t
audoritatem *f111ui:
cogrutronemqlre peroucit' Q"i"qt'-n ""q"e
et oerte surtrma est lPEus
credendwn;
sit
ori
a"LAt, cum consideratur
jam cognitae atque perspicuae veritatis auctoriros'
cq
2r Aci este intro'ds abrupt r'rnghiul de

i*u*ti*

pompis. Quod faciebant etiam infarrtiurn sueceptones, eorunr nomine, ut

iot.i.r lrg*tinus lib' de Pec. origin., $ 45' et lib. I de Nuptiis et
Concupis., cap. 20, $ 22-

_r ormb
-_-:^

eed ut- ad

asdel

"*.riple
Augustin'
aceea a creqtinismului, sub csre o apaz6 Sfanhn
2 Altfel neammdrsnp.
z1

Extremitatea este circumferinla'

2*

Subauzi: incePut.

5 Altfel: somnat! morcE lndlvlzlbll['

h Aci, adf,nclmcr Profunzlme'

Aci, eete: a edsta'

% Subazi:

Prln infelegere'

s30
3' E

Notc

Aureku Augustin, Desprc @ntitated sufletului

Sf.

Sirrinwntolrii

.tt1

subtil ficutd, aci, trecerea de la cele fizice Ia ctle psihice.

'{' Ilecte: 86.

'rr

il

Subauzi, ar;i qi passim: sporelte.

Subauzi, aci:

ritmuri.

'il Ad litt.: lunginre de suflet.

h Jrrc de cuvinte, devenit, ca rnulte altele ale lui Augustin, proverbial.

s Ad litt.: pruncul infante.

'r'Ad litt.: uitAnd cele invd{ate.
Traducerea este, ar:i, interpretativi; ad litt.: s.a topitr in sensul ci va
fi cvasicrescut, revdrsAndu-se, precum prin topire, in simguri, dup5 cum,
prin topire, i*rlidele ^rgi mdresc volumul.
'r?

ffi Pasajul,

<zr de altfel gi nn. 5051, este reminis<rntist gi aoeasta este gi

interpretare:r pe r;are io dd Sf6rrtul Augustin insugi in lletroctafiuni. tnde

vedem gi marea deosebire dintre gflndul augustinian gi mitul

Povestioara

reminescrntist.
Aceasti r:hestiune va fi tratatd in dialogrrl De Magistro'
'o Aceasta a fost tratat5 inDe immortalitate onimae.

assiciacum,

,nuper'.

""

'r in orig., r:uplul r{r{uurvlres. Ar putea fi redat in romAneqte, fo4dnd,

prin rirtute-r'6rtute, subinlelegdnd virnrte a suflenrlui, vArtute a corpului.
t2 Subzruzi:

[or!I, putere, rlgoare.

*'' Subauzi: semn de voin(i.

"

rt in cuvfintr-rl soare., sol, in latineqte'

i{ Fer" adic6: adu.
ri Nu-i divizibil, adic6, prin sine (perse) ci prin accident/xr accidens)'

Altfel: greutotea.

*; Altfel: prilegte, pdtimeqte, suportd, rabd6. De la patiar, pati" passus

surn, il avem, in dreaptd descendenli, pe a pdli. El este, insd, atAt de
irnbihat de fatalitate (mart6, noroc, intAmplare, hazard), inc6t el nu poate
t'i folosit in ac:este conterle de unde intAmplarea este fie exclusd, fre absolut
asimilati pn:gtiinlei sau predestinnrii. Dar, dintre toate acestea qi altele
din sfera krr analogici, mi se pare propriu, aci, nou-strivechiul pate, care
at dela patior izvordqte, el, gi curd.
*" Subauzi:

reciProcitste.

*r Sutrauzi, presuPunerre, deducfie.

s Strhauzi: inceputul.
'" Subauzi: cercetarea; ciularea.
t'' (luvAntr.rl Apxrstolului, in t;are este cuprinsi invdtritura Nf6ntuitorului.

il lJnitatea, unu, neutmlitet'

s Subauzi: qtiinlei muzicii'
*,

A!,
"
gregrr (cr.
considere

codice latinesc

si
fdri sh
ncaltea' fdrE

CUPRINS
Nctd.osrtlstrt etlilic:.i

coNTRA

""""""""""""'

..'."""'

"""""""""""'

ACADIiMlclLoR"

"""""""""""" 9
..,...""""
"""" 42
O,rn't ue is't'At ........].-......i.r..'.'."'i""'
lu adevl-irali'r lilt''solie " " ' 43
A r41rtil il irlle'allrnE ;re Rcnntulian
I.
irrnea
ll.
................ 49
Ncttti irthrxltutitxi

uatir-rltrtl

m.
lV.
V
Vl
' :'

\4t.
VIII.

-'-

.t.t

(le

:.".'.""""""""""
allrmt+iinlele;riune'r'r

ft

de 9i

(i>i

r.rroaieu

"e,r
,ltt**ri,,

""""""
::"""""""""""""""""'
Divirraf iunilc lui

"' 5!)

rn]'ai" tlelinilia inplepcirmii'

'

(i:l

""""'""""' 67
"""."""' ' I

ewriplia furplelx:itrnii'

())
r.........,..,.......,...,.. .'..... --

":"""""'71
IX. Iftihg........""""'""":"i"""""""""""""r"
(j,rn'f t';,r l)o114.....'..'."
"""""':""""""""""""":"""""""' 82
...r
l. (i rnnr n4iurriltrrnraclemiciloro ne'vnie de rriuturul hri
""""""""' AJ
Dtutln*,zetl
"""""""""''j'!
..-ll. AtrgctiniianrulluiRurrarriauntrurxrglinladinari&rrcrd
.,",1!-.trluiliillrrcleamnisprefilr*rlie'l """""""""t17
rc lil'nrnnian
trit,,.ali r'.i l-il r"tr,r' Arrgri*irr il oprinde iarll5i
ll l.
()1
1

lV
V.
Vl.
ifi.

Ix
ni
tn
imlxrtriv:rrx-'rrdcrnir'iL-'r

"""'

"""""""'95
"""""""'97
""""""' 101
"""' ""' 1(I5

534
utr

Cwrirc

CuPiw

DESPIiE
Clnrn,q

I.
tr

ruI.

xtr

ORDINE

..........,..,..
inr-At............

,....,..,,,,.,,,,fl(l
.....',,',.',,,,,,ll,r0
......228

Cutfr.ntintrcductiu

x.

xr.

lll

Petoate
luiilenobiu

Cddivinaprividenl5le-mpdrilegte

."'.229
..""233

fErd de cauzd .... ......-.-.--.-..-.-.211'

IV.
prin ord-iue ......... -...... ..245
toate
pe
le-adrninistreazd
Dumnezeu
\l
..., '-.21s
\T. Ordinealecuprindepetoate
\{L Durnnezeu nu-ndrigeqte relele, degi aparlin ordinei............ .. 251
\{tr. Lirnnliu, aprins de amon-rl filosofiei, e criticat de Mr-rnitzr

pentru cE a oantat un verset din Psalm, ln privatd. Utilitatea

....'..')57
disciptinelorliberale ...............

...................... 26:)
[X. Ordinea, ducele citre Durnnezeu
..........265
X Ce-iordinea...
XI. Monica nu era de excltrs, din cauza sexului, de Ia disputa
...........--......271'
filcn.fi<'E
(l.qnlu,r A r)o1rA
.............276
I. Se cump6:reqte definifia ordinei^...'..'.'......'.... '.. .277
II. Ce-nseamnd a fi cu Dunrnezeu. In ce chip in{eleptul rtrmAne
..'..'.... ..... 281
nernigcat eu Durulezeu
Dumnezeu?
il. Prostia este, oare, cu
'....-................289
ft. Prirr ortlinc le fa<re, ,,are. ,rrnul pe cele pe care le face rdu?

!:

vr
\T.
\[I.

IX.
X
XI.
X[.

Relele, aduse

in

t'e chip e

tr

ord irre,

uxcurd

la fi'urnselea universulitdlii , ...295

oe rlred cA lucrurilas

de.ndroptat er,larea oelor

::: ::::: :,:: : :,:,,:,::::: ,::::::::iil

luorat[ul ,,,',.,,,,,,,',',"',;t()7
ttviofiiPi, t()tfflntA,
ordineainvA[Eri.i ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
'..,, . ;t15
Suntem crrndugi $pre tr invElu ,,rill aut(,ril,tlG li rrfiu]tlt ,,,, . , 317
Pulini se rxrnforme&ll prnoaptolor vlalll,,,,,,',,,,,,,,,,,,,,,,,,,',,,,,, 31q
Ce-i raliunea; 9i veotigiile nl furtrrr r:ale ranrltrllc, ( lrrrfl diferfl
ralionalulgiralicrndbi)lttl i,,i,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, i,, ,, , ,,, ,, ,,,lt2ll

Raliunetl fAuritoarn

tutrnr dixdirlhEhn ( ]uula vr nal'rtlleh

()t'azia literclor. ()r'azir.r nunmrilttr, ( hnrla dn

silahelor gi t;uvintelor. ( )rnzia irtorini ,,,,,,,

',

rr

nahlrti litrrnl'rt',
,,

',

;tll

Cupins

X\{I.
,\\{II.

XIX
XX.

537

Ce sulletul creqte prin spaliul timpului se zice metaforic ........439

Facultatea de a vorbi, pe cale copilul o atinge treptat, nu-i de

atribuit cregterii
In ce mod

sulletului

se zice

............ 417
cumcd su{letul cregte qi se micegte ...............47

$tie, oare, sulletul ceva de la

sine

.......................449

,-\XL Puterile mai mari, in etatea mai ma.re, nu-s un argument aI

cregterii sulletuIui

brutelor;tnoe"hiPtt

:
NoteSicnmennrii"""""""

ca1

;53

""""""""""

SUFLETULUI """""''-"'
DESPRE CANTITATtrA
""""""""""
Notninuodwtitfi """""""
EvodiuProPunegaseche
I.
'
P"tti" t"n"tt'tt"'
sufletul'

XXU.

357
368
371

......,......

............q19

Deunde+maimariputerileoorpului?.........

......453

XXItr. Deqi sullenrl simte in intreg corpul, nu-i, totugi, extins

dimpreund cu el. Ce-i simpl gi-n ce mod se face vederea ....... 459
Se crrmpdnege delurilia sirnlurilor
....................465
,\XV Cum se verificd definftia ...................
..................469
XX\4. $tiinla gi raliunea sunt, oare, inrm bestii? ............,,.................. ,175
)fr\ill. Rafuneaqiralionarnentr.rl
............475

XXIV

DOm Bestiileauputereade-asimli,nugtiinla ............483

Lr(tX.Princediferdgtiin1aqisimprl.......... ...................485

XXX. Sullenrl, care simte, peste tot, in corlp, nu-i, de aceea,

n5sp6nditprintotcorpul

...............487
miqci. Sd fie, oare, argumeirtul
sulletului extins prin tot curpul
.. . 493
)OffiL Dsecandu-se cnrpul, sulletul nu se socgioneazd. Bucnlile
corpului clisecat pot sd trdiasc{ degi sufletul nu este secfionat.
In continuare, despre carrtitatea su-{letului prin raliunea

XXXL Pi4ile viermilor tdiali

se

virtulii qi puterii..................
...........499
)0oil1[ Puterea sufletu]ui in corp, in sine insugi gi Ia Dunrnezeu
consrituie c]Dle gapte trepte ale rnagnitudinii lui .,.....................50S
X)O(N DecAt sufletul nurnai Dumnezeu este mai bun gi, de aceea,
trebuiesingurulcultivatdecdtreel ............,............................. 517
)0X\{ Faptele sufletrllui sunt, dupd oele Fpte trepte, variu numite . - . 521
)SO(VI Sunt atinse c'hestiunile despre suflet, lEsate la o parte.
Ce-i religia adevdratd
..,................. 521
.

Noteqicomenterii..............

....,,...........,.. 527