LITIAZA

SALIVARA

Litiaza salivara:
Este o distrofie minerala care rezulta
n urma depunerii sarurilor minerale sub
forma de calculi la nivelul glandelor
salivare sau pe canalele de excretie.
Poate aparea la orice virsta dar mai
des la barbati intre 30-60 de ani. Poate
fi insa intilnita la copii si batrini.

ETIOLOGIE:

Factorii morfologici:Canalul Warthon dei este aprope la fel

de lung ca i canalul Stenon, are pe traiectul su dou curburi

(una la nivelul marginii posterioare a muchiului milohioidian i
alta cnd devine adiacent nervului lingual cruia i d braul).
Factorii funcionali: saliva glandei submaxilare fiind mai
bogat n mucus i sruri de calciu
factorii de mediu: frecventa mai mare fiind citata in tarile
nordice cu climat rece si umed;
factorii alimentari: supraalimentatia azotata (cu proteinE)
abuzul de alimente conservate, picante, alcoolismul.
deasemenea :intoxicatiile exo- si endogene, fumatul ,
septicitatea mediului bucal, traumatismele, patrunderea
accidentala de corpi straini in canalele excretoare ale glandelor
(fire din periuta de dinti, spice de graminee, fragmente de
tartru, praf de dentina rezultat dupa slefuiri dentare

Patogenia:
Sub influenta diversilor factori endogeni si exogeni se produc tulburari
functionale neuroglandulare, care determina modificarea chimismului
salivei si atrage modificarea echilibrului coloidomineral .
Au loc de asemenea modificari morfologice ale tesutului glandei (acini,
canaliculE), precum si tulburari de evacuare a salivei cu incetinirea
dinamicii salivare (staza salivara)
Se creeaza conditii prielnice depunerii sarurilor.
Intr-o prima etapa se produce asa zisul "catar litogen" format din
descuamari ale epiteliului glandular si canalicular: coloizii din saliva se
precipita, dand nastere unui nucleu organic central pe care apoi se
depun sarurile minerale continute in saliva (fosfati, carbonati de calciu,
rodanati etC).
Microconcentratia initiala se formeaza in acini, migrand apoi in canalele
intraglandulare, spre conductele excretoare si cresc progresiv in volum.

Anatomie
patologica
Calculii sunt de obicei unici, dar se pot gasi si calculi multiplii.
Marimea variaza de la dimensiunile unui graunte de nisip

pana la cea a unei nuci verzi. De obicei calculii parotidieni sunt

mici.
Forma calculilor din canale este alungita iar cea a calculilor
intraglandulari este rotunjita. Suprafata calculilor este rareori
neteda, de obicei ea este rugoasa, neregulata. Adesea sunt
brazdati de santurile longitudinale, prin care se scurge saliva
Consistenta poate fi dura, alteori sunt sfaramiciosi sau moi.
Calculii intraparotidieni sunt mici cu tepi ca un arici si adeseori
coraliformi
Au o culoare alba-cenusie; cand sunt amestecati cu sange
devin bruni, alteori sunt galbui (contin rodanat de potasiU) sau
rosietici (calculi uricI).
Pe sectiune, calculii se pot prezenta ca o masa omogena sau
granulata

Clinica
LITIAZA
perioada de latenta - bolnavii
nu au nici o tulburare
chiar
SUBMANDIBULARA
daca uneori elimina mici
calculi. Ulterior bolnavii
prezinta in timpul meselor o
usoara durere sub limba si in
regiunea submandibulara, iar
daca se palpeaza singuri, simt
o tumefactie, care dispare
repede dupa masa, fara alta
tulburare
perioada de stare - bolnavii
prezinta dureri, fenomene
inflamatorii sau hipertrofie
pseudotumorala a glandei
bolnave.

COLICA SALIVARA
se produce n litiaza canalicular datorndu-se migrrii calculului i
spasmului peretelui canalului, care produce blocajul momentan.
Bolnavii simnt o durere vie n limb i planeul bucal, care iradiaz
spre ureche (au senzaia c li se smulgelimba). Regiunea
submandibular se tumefiaz repede prin oprirea scurgerii salivei.
Durerea dispare imediat dup evacuarea unui val de saliv de
staz. Criza dureaz cteva minute, alteori mai mult
La palpare bimanuala se simte glanda marita de volum si, uneori,
calculul ca un corp dur, fie in grosimea glandei (litiaza glandulara),
fie in regiunea sublinguala (in litiaza canalului WarthoN). Prin
presiunea exercitata asupra glandei se scurge saliva de aspect
normal sau usor tulbure, opalescenta .
Migrarea periodica a calculului in timpul colicilor salivare il apropie
din ce in ce mai mult de orificiul canalului si astfel poate fi eliminat
uneori spontan

Abcesul salivar:
complicatie a litiazei ce poate difuza in tesuturile vecine.
Apar semne de inflamatie:
Dureri vii
Febra
Tulburari de masticatie si deglutitie
Tumefactie endobucala ce se bombeaza sub mucoasa hemiplanseului bucal
care devine rosie, violacee, plica sublinguala are aspect de creasta de cucos.
Trismus
La palpare se simte o usoara impastare a planseului bucal si uneori
fluctuenta submucoasa

Tumora salivara:
Apare in urma infectiei repetate, duce la transformarea scleroasa a
glandei.
Glanda marita in volum;
Suprafata neregulata;
Consistenta dura, aderenta de tesuturile vecine;
Senzatii de greutate, rar dureri

Litiaza parotidiana: Tablou clinic

Colici salivare de mica intensitate,
Tumefiere moderata a glandei in legatura cu mesele
Durere in obraz, regiunea maseterina si iradiaza in ureche;
Prin palpare bidigitala endo- si exobucala se poate simti calcul

in grosimea obrazului sau cordon gros care merge in obraz de

la molarul 2 superior pin pe partea anterioara a glandei;
Colici nu se produc sau au un caracter mult mai atenuat ca in
litiaza submaxilara
Papila canalului de excretie la examen endobucal apare
tumefiata,congestionata
La presiune pe glanda prin orificiu canalului se scurge saliva
tulbure si puroi

Diagnostic :
Cateterismul canalelor salivare
Radiografia simpla
Sialografia
Examen bacteriologic
Diagnostic diferential

Tratament
Se stabileste in raport cu forma clinica a afectiunii si cu
localizarea calculului

In stadii clinice incipiente fara modificari ale aparatului

salivar sau modificari glandulare usoare realizam extirparea
calculului
- stimulante ale secretiei salivare, injectii endocanaliculare
sub presiune cu ser fiziologic sau cu sulfat de magneziu
30%, cateterismul dilatator, zdrobirea endocanaliculara a
calculului cu pensa Hartmann, litotritia cu ultrasunete,
masaje nu dau rezultate scontate, ele putand uneori sa
agraveze evolutia afectiunii

Extirparea chirurgicala a calculilor

din canalul Warthon
Dupa reperarea canalului se
face incizie paralela cu plica
sublinguala la nivelul la care
se percepe calculul

Se descopera prin
desectie canalul Warthon

Se sectioneaza canalul longitudinal la zone

de bombare maxima, calcul eliminindu-se
odata cu saliva purulenta

Canalul se lasa deschis, nu se sutureaza ci

dimpotriva se aplica o mesa iodoformata care
mentine boante marginile plagii pentru a permite
eliminarea in continuare a unor eventuali calculi
mai mici si a salivei de staza.
Daca supuratia se cronicizeaza, prin canal
evacuandu-se secretie tulbure, iar tumefactia
glandei nu cedeaza, parenchimul sau
percepandu-se infiltrat, indurat, este indicata
submaxilectomia.

In litiaza canalului
Stenon

Se practic ablaia calculului pe cale endobucal. Intervenia

se practic preferabil. Anestezia: loco-regional prin
infiltraie jugal cu xilin 1%
Canalul este cateterizat cu un ac bont.
Se incizeaz mucoasa jugal de la nivelul papilei canalului
Stenon mergnd napoi i n sus pn la nivelul calculului.
Plaga se dreneaza cu un tub de polietilen care se lasa pe loc
7-8 zile pentru a preveni aparitia de cicatrici stranse fibroase
care sa favorizeze retentia de saliva.
Extirparea pe cale cutanata a calculilor parotidieni prezinta
riscul instalarii unei fistule salivare; din aceasta cauza
aceasta cale de abordare este mai rara, necesitand sutura
plagii in 2-3 planuri.
Parotidectomia n litiaze este o intervenie ce se practic