P. 1
Drept International Privat - Sinteza

Drept International Privat - Sinteza

5.0

|Views: 4,179|Likes:
Published by msergiu

More info:

Categories:Types, Resumes & CVs
Published by: msergiu on Feb 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/03/2014

pdf

text

original

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

CUPRINS PARTEA GENERALA ....................................................3 CAP. I - DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT, RAMURA DE DREPT................. ..................................... 3 Metode de reglementare a raportului juridic cu element de extraneitate ............ ........ 3 NATURA, DENUMIREA SI IMPORTANTA DREPTULUI INTERNATIONAL PRI ..............................................3 IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT ............................... ....... 4 NORMA CONFLICTUALA SI NORMA DE APLICATIE IMEDIATA............ ..... 5 Norma sau legile de aplicatie imediata sau necesara ......................................... ......... 6 Intrebari de autoevaluare.................................................................................. ......... 7

CAP. II - PROBLEMELE GENERALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIV ............................................ 8 Calificarea si conflictul de calificari ................................................................ ........... 8 Retrimiterea..................................................................................................... .9 Ordinea publica in dreptul international privat ................................................. .......... 9 Fraudarea legii in dreptul international privat.................................................. ......... 10 intrebari de autoevaluare................................................................................. ...... 12 PARTEA SPECIALA.....................................................13

CAP. III - PERSOANA FIZICA SI PERSOANA JURIDICA IN DREPTUL INTERN ONAL PRIVAT ..................................... 13 Aspecte generale cu privire la conditia juridica a strainilor, persoane fizice si p ersoane juridice ................ 13 Persoana juridica in dreptul international privat .............................................. ......... 13 intrebari de autoevaluare................................................................................. ........ 14

CAP. IV - MATERIILE IN CARE SE REGASESC NORMELE CONFLICTUALE... ......................................... 15 Starea civila si capacitatea civila..................................................................... .......... 15 Bunurile si drepturile reale.............................................................................. .......... 15 Forma actelor juridice ..................................................................................... .......... 16 Forma exterioara a actelor juridice................................................................... ......... 16 Conditiile de fond si efectele contractelor si ale altor acte juridice .................. ........ 17 Faptele juridice................................................................................................ ....... 18 Legea locului delictului civil........................................................................... .......... 18 Raporturile de familie...................................................................................... .......... 19 Succesiunea .................................................................................................... ...... 21 intrebari de autoevaluare................................................................................. ........ 23 BIBLIOGRAFIE .................................................................................... 24 PARTEA GENERALA Cap. I - Dreptul international privat, ramura de drept METODE DE REGLEMENTARE A RAPORTULUI JURIDIC CU ELEM ENT DE EXTRANEITATE Metoda de reglementare a raportului juridic cu element strain Raportul juridic cu element strain poate fi reglementat fie cu ajutorul normel or conflictuale, care indica numai legea competenta a carmui raportul cu element strain, fie cu aj utorul normelor materiale ori substantiale, care se aplica direct, nemijlocit raportului juridic cu element str ain. Aplicarea metodei conflictuale Aceasta metoda presupune alegerea sau optiunea legii compe-tente, ceea ce inseamna ca, de regula, norma conflictuala are caracter bilateral. Faptul ca fiecare stat are propriul sistem de norme conflictuale nu exclude existenta unor asemenea norme stabilite pe calea conventiilor intern ationale.

Datorita acestei imprejurari exista deosebiri de la un sistem de drept la altul , nu numai cat priveste reglementarea interna, ci si cat priveste dreptul international privat. in acel asi timp, norma conflic-tuala desemneaza legea unui anumit stat. Norma conflictuala solutioneaza conflictul de legi, care consti-tuie principa la materie de drept international privat. Metoda folosirii normelor materiale. Norma materiala presupune uneori o norma care o declara apli-cabila raportul ui juridic respectiv sau, in alte situatii, norma materiala inlatura posibilitatea conflictului de legi in masura in care acesta cuprinde o reglementare comuna pentru doua sau mai multe tari. Metoda utilizarii legilor de aplicatie imediata reprezinta un aspect particular al metodei conflictuale. Metoda folosirii legilor de aplicatie imediata presupune ca exist a o categorie speciala de legi, anume cele de aplicatie imediata, si ca aplicarea normei conflictuale este s ubordonata sau conditionata de imprejurarea ca, in materia respectiva, sa nu existe o lege de aplicatie imedia ta. Metoda "proper law" este o forma a metodei conflictuale, pentru fiecare situa tie juridica trebuind sa fie determinata legea aplicabila nu potrivit unei reguli generale, ci in rapo rt de totalitatea imprejurarilor de fapt si a particularitatilor pe care le prezinta, aceasta putand sa difere de la o cauza la alta privind aceeasi materie. in cazul acestei metode, rolul judecatorului este important deoarec e determina legea aplicabila nu potrivit unei reguli generale, ci in raport cu punctele de legatura ale cazului, astfel incat legea determinata sa fie cea mai indicata pentru acea speta. NATURA, DENUMIREA SI IMPORTANTA DREPTULUI INTERNATIO NAL PRIVAT A. Natura in ceea ce priveste locul dreptului international privat in sistemul de drept, in literatura de specialitate sunt exprimate diverse opinii in sensul daca aceasta disciplina este de drept i ntern ori de drept international, daca face parte din dreptul public sau din dreptul privat sau daca dreptul int

ernational privat poate sa constituie sau nu o ramu-ra distincta de drept. De asemenea, daca dreptul int ernational privat este sau nu o ramura de sine statatoare a dreptului intrunind caracte-rele unei ramuri de d rept, cu obiect si metoda de reglementare proprii. Drept intern si drept international Pentru teza ca dreptul international privat este un drept intern se invoca ur matoarele argumente: izvoarele interne sunt preponderente fata de cele internationale, sistemul de solutionare a conflictelor de legi are caracter national, acelasi caracter avandu-l si conditia juridica a stra inului si conflictul de jurisdictie. Pentru teza ca dreptul international privat este un drept interna-tional se a duc urmatoarele argumente: caracterul national al sistemului de solutionare a conflictelor de legi nu exclu de respectul vointei altor state; aplicarea legii straine nu inseamna ca aceasta face parte din dreptul intern. Conform altor opinii, se considera ca dreptul international privat este un dre pt intern prin izvoarele sale si un drept international prin obiectul sau, adica prin raporturile juridic e cu element international. Drept public si drept privat in sprijinul tezei ca dreptul international privat este un drept public se adu c urmatoarele argumente: conditia juridica a strainului si conflictul de jurisdictii apartin dreptului pub lic; sistemul de solutio-nare a conflictelor de legi se apropie de dreptul public, in masura in care tine seam a de factorul public. in sprijinul tezei ca dreptul international privat este un drept privat se inv oca urmatoarele argumente: obiectul sau de reglementare il constituie raporturile de drept privat; metod a sa de reglementare se apropie de cea a dreptului privat; conditia juridica a strainului se refera si la drepturi le private ale strainului; conflictul de jurisdictie constituie o proiectare a relatiilor internationale, a d reptului juridic intern. Dreptul international privat - ramura distincta sau nu de drept Dreptul international privat - sustin unii autori - nu este o ramura de drept, facand parte din dreptul civil; dreptul international privat are ca obiect, ca si dreptul civil, raportul

juridic civil, deosebirea constand in aceea ca dreptul international privat, spre deosebire de dreptul civil, urmar este raportul juridic civil in cadrul international, si nu in cel intern. Dreptul international privat - sustin alti autori - face parte din dreptul interna tional in sensul larg al cuvantului, invocandu-se urma-toarele argumente: - in spatele fiecarui participant la raporturile de drept interna-tional privat se gaseste statul, care poate interveni pe cale diplomatica, transformand litigiul in conflict intre sta te; - unul din izvoarele principale ale normelor dreptului interna-tional privat i l formeaza conventia internationala; - o serie de norme ale dreptului international privat constituie reflectari ale principiului dreptului international public; - dreptul international privat si dreptul international public apar in cadrul rel atiilor internationale, fiecare avand, insa, particularitatile sale in domeniul obiectului reglementarii ; - dreptul international privat este alcatuit, in esenta, din norme conflictuale, cu ajutorul carora raportul juridic international este trimis la dreptul civil al tarii care, in mod firesc, trebuie sa carmuiasca acel raport. Dreptul international privat este o ramura de sine statatoare a dreptului. Ava nd un obiect si o metoda proprie de reglementare, dreptul international privat intruneste carac terele unei ramuri de drept.Dreptul international privat nu poate fi considerat nici ca o parte a drept ului civil, nici ca o parte a dreptului international, in sens larg. B. Denumirea Denumirea de "drept international privat" a fost folosita pentru prima data i n anul 1834 de catre Story in lucrarea "Comentaries on the Conflict of Laws" (Comentarii in legatu ra cu conflictele de legi), in care se gaseste expresia "Private International Law" (Drept Interna-tional Pri vat). C. Importanta Dreptul international privat este un instrument al colaborarii internationale,

deoarece, prin mijloacele sale specifice, contribuie la intretinerea si dezvoltarea relatiilor politice, tehn ico-stiintifice, cultu-rale si de alta natura ale tarii noastre cu celelalte tari. De asemenea, dreptul international privat contribuie la cunoas-terea drepturilo r altor state, la care fac trimitere normele conflictuale. Importanta dreptului international privat este, deci, in stransa legatura cu rol ul importantei relatiilor internationale ale Romaniei cu celelalte tari, inclusiv pe planul colaborarii ju ridice. IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT Izvoarele dreptului international privat pot fi clasificate in izvoare interne si izvoare internationale. A. Izvoarele interne ale dreptului international privat al Romaniei 1. ACTE NORMATIVE: a) Constitutia Romaniei. b) Legea nr.105/1 octombrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat. c) Codul de procedura civila, capitolul 10, privind arbitrajul international, c apitolul 11 privind recunoasterea hotararilor arbitrare straine, in redactarea Legii nr.59/1993. d) Codul de procedura penala, art.522, care se refera la executarea dispozitiil or civile din hotararile penale straine. e) Diferite acte normative speciale care cuprind si dispozitii ce intereseaza d reptul international privat. 2. PRACTICA JUDICIARA nu este izvor de drept, dar aceasta contribuie, pr in diferite forme concrete, la formarea si perfectionarea dreptului. 3. PRACTICA ARBITRALA. Practica Curtii de Arbitraj Comercial Internati onal de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, careia ii vin spre solutionare cel e mai variate probleme ridicate de relatiile de comert exterior, de cooperare economica si tehnico-stiintifica , ajuta la cunoasterea normelor noastre conflictuale in domeniul acestor relatii.

B. Izvoarele internationale ale dreptului international privat Principalul izvor international este tratatul (conventia sau acordul internation al), prin care se reglementeaza problemele de drept international privat, precum si cutumele internationale. Pentru Romania este izvor de drept international privat acel tratat ori conventie sau acord la c are tara noastra participa. Cutuma internationala si uzantele comerciale internationale Un rol important in relatiile economice internationale il au uzantele comerci ale. Uzantele comerciale sunt practici sau reguli observate de parteneri in raport urile lor economice. Uzantele comerciale presupun o anumita practica, reguli de conduita aplicat e o perioada de timp de un anumit numar de parteneri, comportare care poate sa difere de la o categorie de comercianti la alta sau chiar in privinta fiecarei categorii, in raport de diferite elemente. in unele situati i, uzantele comerciale nu au caracter de izvor de drept. Cutuma, obiceiul constituie izvor de drept. Cutuma este o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respec tata un timp indelungat, in virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie. NORMA CONFLICTUALA SI NORMA DE APLICATIE IMEDIATA Norma conflictuala nu carmuieste propriu-zis raportul juridic cu elementul s train. Ea arata numai legea competenta a carmui nemijlocit raportul respectiv. Cu ajutorul normei c onflictuale se alege, dintre legislatiile internationale aflate in conflict, legislatia aplicabila. Norma conflictuala este deci o norma de trimitere sau de fixare. Ea solutione aza conflictul de legi. Norma conflictuala poate figura in dreptul intern al fiecarei tari sau poate fi gura in cuprinsul unei conventii sau al unui tratat international. Norma conflictuala este formata din doua elemente de structura: continutul s i legatura. Continutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raportu rile de drept la care se refera. Legatura normei conflictuale este acea parte a normei care indica legea com petenta a carmui

raportul de drept respectiv. Legatura normei conflictuale poate fi cu indicarea directa, cand se precizeaza legea carei tari este competenta a carmui raportul juridic respectiv, sau cu indicarea generala, c and cu ajutorul unei formule generale se poate determina legea competenta. Legatura normei conflictuale sub forma indicarii generale se numeste formul a de fixare. Elementele prin care se stabileste legatura dintre un raport juridic si o lege se numesc puncte sau elemente de legatura. Puncte de legatura pot fi urmatoarele: 1. Cetatenia este punct de legatura, in mod obisnuit in proble-mele privind st area civila si capacitatea persoanelor, precum si in raporturile succesorale referitoare la b unurile mobile. 2. Teritoriul. 3. Pavilionul unei nave sau aeronave este punct de legatura in cadrul relatiil or de comert exterior, pentru contractele de transport maritim, precum si pentru raporturile cu privi re la aceste nave. 4. Alte puncte de legatura (vointa partilor sau alte imprejurari pentru legea c ontractului; ultima dorinta a partilor). NORMA SAU LEGILE DE APLICATIE IMEDIATA SAU NECESARA Notiunea normei de aplicatie imediata In definirea normelor sau legilor de aplicatie imediata exista mai multe criter ii: - Criterii formaliste, potrivit carora legile de aplicatie imediata sunt acelea c are, datorita importantei lor deosebite, si-au determinat domeniul de aplicare in spatiu in mod unilater al, inlaturandu-se astfel aplicarea normei conflictuale obisnuite. Ori de cate ori se determina domeniul de aplicare in spatiu a legii proprii si nu se pune problema aplicarii legilor straine, suntem in prezenta le gilor de aplicatie imediata. - Criterii tehnice. Se considera ca sunt legi de aplicatie imediata cele teritoria le, dar intr-o alta opinie se considera ca sunt legi de aplicatie imediata cele de ordine publica. - Criteriile finaliste. Sunt legi de aplicatie imediata cele care exprima un inte

res social deosebit si care se aplica, in principiu, pe teritoriul statului respectiv, persoanelor juridi ce, raporturilor juridice ce se au in vedere, inlaturand conflictul de legi. Domeniul legilor de aplicatie imediata se stabileste prin norma conflictuala p e care ele o implica si, de aceea, folosirea lor reprezinta un aspect particular al metodei conflictuale. in cazul in care instanta constata ca in cauza nu este competenta norma de aplicatie imediata, pe cale de consecinta se considera ca normele de aplicatie imediata constituie o metoda prealabila conflictului de le gi obisnuit si ca, deci, se va consulta norma conflictuala obisnuita pentru a se determina legea aplicabila. Aplicarea si luarea in considerare a legii straine Fiecare stat aplica intr-o anumita masura (determinata de el) legea straina. Ex ista insa deosebiri intre sistemele de drept in ceea ce priveste masura aplicarii acestora, unele state a plicand legea straina intr-o masura mai mare, iar altele intr-o masura mai mica. Cert este ca fiecare sistem de drept admite aplicarea legii straine ca o necesi tate. Aceasta necesitate decurge, pe de o parte, din existenta relatiilor economice intre diferite state, relatii aflate la un anumit nivel de dezvoltare si care presupun, uneori, si aplicarea legii straine. Necesitatea aplicarii legii straine decurge, pe de alta parte, si din interesul re ciprocitatii pe care il are fiecare stat, acela de a i se aplica propriile legi de catre alte sisteme de drept. Normele dreptului international privat determina cazurile si limitele in care s e aplica legea straina; aceasta din urma lege in virtutea autoritatii ei. Legea straina se aplica, deo arece asa prevad normele conflictuale ale tarii in care se gaseste instanta de judecata. Un stat nu poate sa impuna aplicarea propriilor legi pe teritoriul altui stat, da r fiecare stat poate admite aplicarea legii straine pe propriul sau teritoriu. Aceasta aplicare se f ace potrivit normelor de drept international privat. Art. 6 din Legea nr. 105/1992 prevede ca "aplicarea leg ii straine este independenta de conditia reciprocitatii, afara numai daca dispozitii speciale nu prevad altfel. in cazul in care se cere conditia

reciprocitatii de fapt, indeplinirea ei este prezumata pana la dovada contrara . Dovada se solicita Ministerului de Justitie, care stabileste situatia reala, prin consultare cu Min isterul de Externe." Norma conflictuala a statului strain trebuie respectata cu stric-tete, neadmita ndu-se, cu prilejul aplicarii ei, nici un fel de discriminare fata de un alt stat sau fata de cetatenii si organizatiile acestuia. Luarea in considerare a legii straine Prin luarea in considerare a legii straine se intelege situatia in care legea st raina este numai o conditie pentru aplicarea legii proprii. Cu alte cuvinte, se tine seama de legea strain a numai pentru a se aplica legea proprie sau pentru a se defini un raport juridic. INTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. Structura normei conflictuale este formata din : a) continut b) legatura c) niciuna din variantele de mai sus d) ambele variante 2. Pot fi puncte de legatura : a) cetatenia b) teritoriul c) pavilionul navelor d) vointa partilor e) niciuna din variantele de mai sus f) toate variantele de mai sus 3. Sunt criterii de definire a normei de aplicatie imediata : a) criteriile formaliste b) criteriile initiale c) criteriile empirice 4. Sunt izvoare internationale ale dreptului international privat : a) Constitutia Romaniei b) Legea nr. 105 / 1992 c) Tratatul international 5. Dreptul international privat este : a) o ramura de sine statatoare a dreptului b) o subramura a dreptului civil c) o subramura a dreptului international

Cap. II - PROBLEMELE GENERALE ALE DREPTULUI INTERNATIO NAL PRIVAT Cu privire la raportul juridic avand un element de extraneitate, se pot ridic a unele probleme care prezinta interes pentru aplicarea legii competente. Acestea pot fi: 1. Calificarea. 2. Retrimiterea. 3. Ordinea publica in dreptul international privat. 4. Fraudarea legii in dreptul international privat. CALIFICAREA SI CONFLICTUL DE CALIFICARI Calificarea reprezinta determinarea continutului notiunilor folosite de norma conflictuala, atat in partea in care arata obiectul reglementarii sale, cat si in partea in care arat a legea competenta a carmui raportul juridic. Factorii care determina calificarea: - notiunile si termenii au sensuri diferite in sistemul de drept, cum ar fi, ex emplu, "domiciliul"; - unele sisteme de drept au notiuni ori institutii juridice necu-noscute altor sisteme, cum sunt: institutia juridica numita "trust" in dreptul englez si notiunea de "aufhebung " in dreptul german; - sistemele de drept folosesc metode diferite pentru a ajunge la acelasi rezul tat; de exemplu, actul cu titlu gratuit este supus unor cerinte legale diferite; - diferitele sisteme de drept incadreaza aceleasi situatii in categorii deosebit e ori notiuni deosebite, cum este cazul ruperii logodnei, care poate fi considerata ca tine de raspunde rea delictuala ori de raspunderea contractuala. Felurile calificarii Calificarea primara este aceea care determina legea competenta, in sensul ca in functie de felul cum se face o calificare depinde si legea competenta a carmui raportul juridic res pectiv. Calificarea primara este, deci, o problema de drept international privat. Calificarea secundara este aceea care nu influenteaza legea competenta a car mui raportul juridic. Aceasta calificare se face dupa ce s-a efectuat calificarea primara si, astfel , s-a determinat legea competenta a carmui raportul juridic.

Legea dupa care se face calificarea Calificarea dupa "lex fori" Calificarea se face dupa legea instantei sesizate (lex fori) sau, in cele mai m ulte cazuri, dupa aceasta lege, in favoarea acestei opinii pledand urmatoarele argumente: a) normele dreptului international privat sunt norme nationale, care apartin s istemului de drept al instantei, deci, si calificarile avute in vedere de legiuitor sunt tot cele ale si stemului de drept national; b) calificarea este o etapa intermediara in aplicarea normei con-flictuale, iar calificarea primara influenteaza solutia litigiului; c) daca nu s-ar face calificarea dupa legea forului, ar insemna ca forul nu ar e nici un control asupra aplicarii legii straine, ceea ce nu poate fi admis. Calificarea nu se face dupa legea forului in urmatoarele situatii: - Autonomia de vointa. in masura in care partile pot sa aleaga legea compete nta a se aplica raportului juridic, ele au posibilitatea sa decida asupra calificarii. Astfel, e le pot determina, de exemplu, ce se intelege prin locul incheierii contractului, locul executarii contractului, or i alte notiuni care intereseaza in legatura cu contractul incheiat. - Calificarea secundara. Fiind o problema de drept intern, aceasta nu se face dupa legea forului, ci dupa lex causae. - Retrimiterea. in masura in care se admite retrimiterea, trebuie admis ca si c alificarea notiunilor folosite de norma care retrimite se face dupa aceasta lege. - Institutii juridice straine necunoscute de legea forului. Diferite sisteme de drept recunosc institutii juridice care nu le sunt proprii. Se pot mentiona, de pilda, instituti a juridica din dreptul englez denumita trust, care nu are corespondent in dreptul tarilor de pe continent, si institutia juridica din dreptul german denumita Aufhebung. Pentru aceste institutii juridice, in privinta cali ficarii, trebuie sa se tina seama de legea care le cunoaste si le reglementeaza. - Tratatele internationale. Unele norme conflictuale se gasesc in izvoare inte rnationale. Se obisnuieste ca tratatele sa arate in cuprinsul lor sensul pe care il au anumiti termeni ori anumite notiuni la

care se refera. - Cetatenia. Determinarea cetateniei unei persoane este o problema de califi care. Se considera ca cetatenia se determina in raport cu legea statului al carui cetatean este sau p retinde ca este persoana in cauza. Calificarea dupa "lex causae" Calificarea se face dupa legea straina principala competenta asupra unui rapor t juridic. in acest sens, se apreciaza ca orice norma juridica se califica potrivit sistemului de drept ca ruia ii apartine. Teoria calificarii autonome Conform acestei teorii, notiunile folosite de norma conflictuala se califica autonom, adica independent de calificarea acelorasi notiuni facuta de legea materiala interna a unui anumit stat. Calificarea autonoma este rezultatul generalizarii calificarilor diferite ale aceleiasi notiun i in legislatiile statelor. Calificarea dupa un singur criteriu Interpretarea normei conflictuale este o problema complexa, neputand fi rez olvata dupa un singur criteriu. in unele situatii, calificarea se face dupa legea forului, iar in altele dupa legea straina. Ca regula generala, dreptul strain nu se poate aplica acelor probleme care sunt consider ate de procedura potrivit legii forului. Calificarea dupa "proper law" Potrivit metodei "proper law" din dreptul englez, legea dupa care se face cal ificarea depinde de la caz la caz, ceea ce inseamna ca uneori se face dupa lex fori, alteori dupa lex causae, in raport cu particularitatile spetei apreciate de instanta de judecata. Calificarea in dreptul roman Legea nr. 105/1992 art. 3 prevede ca, in cazul in care determi-narea legii ap licabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport jurid ic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana. De asemenea, calificarea unei probleme ca fiind de drept proce-dural sau de drept material se face dupa legea romana. in cazul contractului incheiat intre persoane aflate in state diferite, prin sch

imb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se considera incheiat in tara de domiciliu sau sediu al partii de la care a pornit oferta ferma de contractare ce a fost acceptata. Este vorba de calificarea "locului in cheierii contractului". Deci, calificarea se face dupa legea forului. RETRIMITEREA Retrimiterea reprezinta procedeul juridic prin care legea straina desemnata ca aplicabila potrivit normei conflictuale a forului refuza competenta ce i se ofera a se aplica si at ribuie, la randul ei, prin norme conflictuale proprii, aceasta competenta, legii unui alt stat. in cazul trimiterii la legea straina se ridica problema de a sti cum trebuie int eleasa trimiterea sau ce intelegem prin legea straina. Aceas-ta trebuie inteleasa in modul urmator: - se considera ca trimiterea este facuta de legea materiala a tarii respective, fara a se tine seama de normele sale conflictuale, care, eventual, ar putea dispune retrimiterea; - se considera ca trimiterea este facuta la intregul sistem de drept strain, adi ca inclusiv normele sale conflictuale. ORDINEA PUBLICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT in notiunea de ordine publica intra normele fundamentale pentru sistemul de d rept al instantei, care nu permit aplicarea regulilor stra-ine, desi sunt competente conform normelor conflictuale ale instantei. in dreptul intern, ordinea publica arata caracterul imperativ al unor norme juri dice, spre deosebire de normele supletive. in dreptul international privat, ordinea publica impiedica apli-carea unei legi straine, care este normal competenta potrivit normelor conflictuale. Notiunea de ordine publica in dreptul intern nu are acelasi inteles ca in drept ul international privat, intre cele doua notiuni existand deosebiri, si anume: - fiecare indeplineste o functie diferita, desi ea exprima si apara interesele st atului respectiv; - sfera celor doua notiuni este deosebita, in sensul ca nu toate normele de or dine publica din dreptul intern sunt de ordine publica in dreptul international privat.

Caracterele ordinii publice in dreptul international privat - Ordinea publica apare ca un corectiv in aplicarea legii straine, in sensul ca se lasa judecatorului posibilitatea de apreciere daca o lege contravine intereselor statului caruia el ii apartine. - Ordinea publica este diferita, in ceea ce priveste continutul sau, de la o tara la alta. - Ordinea publica este diferita, in ceea ce priveste continutul sau, in cadrul ac eleiasi tari, in timp. - Ordinea publica este actuala, in sensul ca, daca din momentul nasterii rapor tului juridic si pana in momentul litigiului in legatura cu acest raport juridic s-a schimbat continutul ordinii publice, nu se ia in considerare continutul acesteia din momentul nasterii raportului juridic, ci continutul ei din momentul litigiului. FRAUDAREA LEGII IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT Fraudarea legii reprezinta operatia prin care partile unui raport juridic intr ebuinteaza unele mijloace legale pentru a inlatura astfel aplicarea unor dispozitii care s-ar fi aplicat da ca n-ar fi intervenit fraudarea legii: Situatii in care poate interveni fraudarea legii: - in privinta statutului personal, cel mai adesea prin schimbarea cetateniei or i a domiciliului; - in privinta bunurilor mobile, partea interesata le poate deplasa pe teritoriul unui stat a carui legislatie este mai favorabila; - in privinta formei exterioare a actelor - partea interesata, pentru a evita apl icarea unor dispozitii legale mai anevoioase, schimba locul de incheiere a actului pentru a se aplic a o lege care este mai lesnicioasa; - in privinta succesiunii, cel care vrea sa dispuna o cotitate dis-ponibila mai mare decat ii permite legea sa personala, schimba ceta-tenia, dobandind alta, si anume a unui stat a carui legislatie permite o cotitate disponibila mai mare. Conflictul de legi in timp si spatiu, conflictul mobil de legi, conflictul in ti mp al normelor conflictuale ale forului si al norme-lor materiale aplicabile

in solutionarea unei probleme conflictuale, prezinta interes sa se stabileasca daca ne aflam in momentul nasterii, modificarii, transmi-terii sau stingerii raportului juridic ori in momentul existentei rapor-tului juridic a carui punere in valoare se cere. Deci, daca este vorba de spre aplicarea unei legi straine pentru a crea, modifica, transmite sau stinge un drept, ori daca este vorba de respectarea unui drept dobandit in baza unei legi straine. in prima situatie s-a creat un conflict de legi in spatiu, cand se impune a stab ili care este legea competenta ce urmeaza a se aplica. in cel de-al doilea moment, s-a creat un co nflict de legi in timp si spatiu, cand urmeaza sa se determine efectele pe care dreptul (raportul juridic , ori situatia juridica) le poate produce in alte tari. Conditiile eficacitatii internationale a unui drept: 1. Dreptul sa se fi creat potrivit legii competente. in cazul dreptului intern, legea competenta este legea straina a statului unde s-a creat dreptul sau situatia juridica dobandita. in cel de-al doilea caz, legea competenta este aceea aratata de normele dreptului international privat al tar ii unde se invoca dreptul. 2. Dreptul (raportul juridic) sa fi indeplinit cerintele prevazute de legea str aina competenta. 3. Dreptul (raportul juridic) a carui eficacitate internationala se pretinde este cel care s-a dobandit, si asa cum s-a dobandit, iar nu altul, care ar fi substituit acestuia. 4. Dreptul dobandit intr-o anumita tara va produce efecte intr-o alta tara daca intre timp nu s-a creat, in tara unde se invoca, un drept nou, care il include pe acela creat in strainat ate. Aplicarea legii straine Prin lege straina trebuie sa intelegem dreptul strain, indiferent care este izvo rul sau: actul normativ, cutuma, practica judiciara. Legea straina nu se aplica in virtutea autoritatii ei proprii, caci aceasta ar co nstitui o incalcare a principiilor suveranitatii si egalitatii statelor. Legea straina se aplica, deoa rece asa dispune norma conflictuala a tarii in care se aplica acea lege straina. De aceea, legea straina nu se aplica decat in cazurile si

conditiile prevazute de norma conflictuala, cu alte cuvinte, autoritatea legii s traine nu are caracter originar, ci derivat sau de imprumut. Instantele judecatoresti ori alte organe competente chemate sa aplice legea s traina se vor conduce in solutionarea problemelor generale dupa propria reglementare (lex fori). INTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. Calificarea poate fi : a) primara b) secundara c) tertiara 1) a+b 2) a+c 3) a+b+c 2. Retrimiterea poate fi : a) de gradul I b) de gradul II (complexa) c) toate variantele de mai sus 3. Sunt caractere ale ordinii publice : a) apare ca un corectiv in aplicarea legii straine b) este actuala c) nu este actuala 1) a+b 2) a+c 3) b+c 4. Frauda legii poate interveni in urmatoarele situatii : a) in privinta statutului personal b) in privinta bunurilor mobile c) in privinta succesiuni d) in toate cazurile de mai sus 5. Calificarea se poate realiza : a) dupa "lex fori" b) dupa "lex causae" c) dupa "lex mercatoria" 1) a+b 2) b+c 3) a+c PARTEA SPECIALA Cap. III - PERSOANA FIZICA SI PERSOANA JURIDICAa IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA CONDITIA JURIDICA A STRAINILOR, PERSOANE FIZICE SI PERSOANE JURIDICE Notiunea de strain - persoana fizica. Este considerata a fi strain, persoana ca re se gaseste pe teritoriul unui stat fara a avea cetatenia acestuia. Legislatia romana in vigoar e arata ca sunt straini persoanele care nu au cetatenia romana, fie ca au o cetatenie straina, fie ca nu au nici o cetatenie. Notiunea de strain - persoana juridica. Legislatia si doctrina in materie nu dau o defini tie persoanei juridice straine S-a considerat ca persoana juridica are nationalitate, dupa cum persoana fizic a are cetatenie. Nationalitatea persoanei juridice exprima apartenenta ori legatura acesteia cu un anumit stat . Persoana juridica straina este acel subiect colectiv de drept, titular de drepturi si obligatii, al carui statut personal este carmuit de legea sa nationala. Poate imbraca forma societatilor, a asociatiilor sau a fundatiilor. Conditia juridica a strainului este definita ca fiind totalitatea normelor jurid ice prin care se determina drepturile si obligatiile pe care le are strainul intr-o anumita tara. Aceasta c onditie intereseaza capacitatea de folosinta a strainului. intre conditia juridica a strainului si conflictul de l egi este o legatura care consta in aceea ca numai in masura in care se recunoaste strainului un anumit drept, se poate pune problema conflictului de legi. PERSOANA JURIDICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT Nationalitatea persoanelor juridice Asemanarile care exista intre persoanele fizice si persoanele juridice conduc la aprecierea ca acestea din urma au nationalitate, dupa cum si persoanele fizice au cetatenie. Nation alitatea persoanei juridice reprezinta apartenenta persoanei la un stat, exprimand mai mult decat legatur a politica dintre o persoana si un stat, servind, in ultima instanta, pentru determinarea statutului juridic al persoanei. Ca si persoanele fizice, persoanele juridice au, in mod corespunzator, denum ire si sediu. Dreptul international recunoaste personalitatea juridica a subiectelor colective de d rept nu numai prin intermediul unei opinii juridice interne, astfel incat daca exista personalitate juridica a

utonoma, exista in mod necesar si nationalitate. Nationalitatea persoanei juridice raspunde unor interese practice, cum este ce l referitor la determinarea domeniului de aplicare a tratatelor, privitor la persoanele propr ii si persoanele juridice, ceea ce ar insemna ca, daca nu se aplica nationalitatea si persoanelor juridice, trat atele respective se aplica numai persoanelor fizice, iar alteori tratatele fac vorbire despre persoanele ju ridice proprii si straine, distinctie care se face cu ajutorul nationalitatii. Recunoasterea persoanelor juridice in Romania Legislatia romana prevede mai multe modalitati pentru recunoasterea persoan ei juridice straine. Persoanele juridice straine sunt recunoscute ca atare in temeiul legii sau de p lin drept daca sunt inde-plinite anumite conditii, si anume: - persoana juridica straina sa fi fost constituita in conformitate cu legea ei na tionala; - sa fie vorba de o persoana juridica, pentru a avea calitatea de subiect de dre pt; - ordinea publica in dreptul international privat sa nu se opuna la recunoaste rea persoanei juridice. INTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. Este strain : a) persoana care se afla pe teritoriul unui stat, fara a avea cetatenia statului respectiv b) persoana care se afla pe teritoriul unui stat, avand cetatenia statului respec tiv 2. Conditia juridica a strainului reprezinta : a) totalitatea normelor juridice prin care se determina drepturile si obligatiile strainului intr-o tara b) totalitatea normelor juridice prin care se determina doar obligatiile strainu lui intr-o tara c) totalitatea normelor juridice prin care se determina exclusiv drepturile stra inului intr-o tara 3. Conditiile pentru recunoasterea persoanei juridice sunt : a) persoana juridica straina sa fi fost constituita in conformitate cu legea ei nationala; b) sa fie vorba de o persoana juridica, pentru a avea calitatea de subiect de d rept;

c) ordinea publica in dreptul international privat sa nu se opuna la recunoast erea persoanei juridice. 1) a+b 2) b+c 3) a+b+c 4. Persoana juridica poate imbraca forma : a) societatilor comerciale b) fundatiilor c) asociatiilor 1) a+c 2) a+b 3) a+b+c 5. Persoanele juridice trebuie sa aiba : a) nume si domiciliu b) denumire si sediu Cap. IV - MATERIILE IN CARE SE REGASESC NORMELE CONFLIC TUALE STAREA CIVILA SI CAPACITATEA CIVILA Cu toate ca nu exista unanimitate in ceea ce priveste definirea conceptului de stare civila, achiesam la punctul de vedere potrivit caruia aceasta reprezinta un ansamblu de elemente care rezulta din actele si faptele de stare civila, ansamblu de elemente prin care persoana fizica se ind ividualizeaza in familie si societate. Starea civila: este un ansamblu de elemente; aceste elemente izvora sc din actele si faptele de stare civila; legea leaga de aceste elemente anumite efecte juridice; toate el ementele servesc la identificarea persoanei in familie si societate. Starea civila nu se confunda cu fiecare dintre elementele care o compun, este o notiune distincta de elementele ei componente, are anumite caractere juridice, cum ar fi: indivizibi litatea, indisponibi-litatea, imprescriptibilitatea. La randul lor, aceste caractere juridice nu se confunda cu caracterele juridice ale fiecaruia dintre elementele care in totalitate alcatuiesc starea civila, nu se c onfunda cu capacitatea civila, individualizeaza persoana fizica, nu numai in familie, ci si in societate. Faptele de stare civila sunt nasterea si moartea persoanei. Acestea produc efe cte de stare civila. Actele de stare civila, in sens de negotium, nu in sens de instrumentum, sunt:

casatoria, recunoasterea filiatiei, adoptia, hotara-rile judecatoresti ale starii civile (e xemplu: contestarea recunoasterii de paternitate). STAREA CIVILA Raporturile de familie si mijloacele de proba a starii civile Elementele starii civile, care deriva din apartenenta ei la o uniune conjugala s i familiala, tin de raporturile de familie. Actele si faptele de stare civila sunt supuse inregistrarii in registrele de stare civila. Pentru nastere, casatorie si deces se intocmesc acte de nastere, casatorie si d eces in sens de instrumentum. inregistrarea recunoasterii voluntare a filiatiei si a stabilirii judecatoresti a fil iatiei, a adoptiei, a divortului, precum si a schimbarii numelui si prenumelui se face prin mentiune in registrele de stare civila. Pe baza inregistrarilor, din registrele de stare civila se elibereaza, numai celu i indreptatit, un certificat original sau duplicat constatator al faptului sau actului de stare civila respect iv. Proba starii civile a persoanei se face, in principiu, cu actele de stare civila, intocmite sau inscrise in registrele de stare civila, in temeiul carora se elibereaza indreptatitului certif icatul constatator al faptului sau actul juridic de stare civila. Uneori, in imprejurari considerate a fi exceptionale, starea civila se poate d ovedi prin orice mijloc de proba. inregistrarea actelor si faptelor de stare civila, cand exista un element strain Prima situatie - inregistrarea actelor si faptelor de stare civila in tara privind pe straini. Actele si faptele de stare civila privind persoanele fara cetatenie se inregistreaza in ace leasi conditii ca si acelea ale cetatenilor romani. Actele si faptele de stare civila privind strainii care se gasesc pe teritoriul ta rii noastre si au cetatenia altui stat se pot inregistra in registrele de stare civila ale locului unde isi a u domiciliul si tinute in Romania; acesti straini pot sa ceara inregistrarea in registrele tinute de reprezentantii

lor diplomatici sau consulari din tara noastra. Alegerea apartine strainului in cauza, mai putin in cazul decesului, care se f ace in mod obligatoriu in registrele de stare civila intocmite si tinute in Romania, la locul unde s-a con statat decesul, fapt care nu inlatura posibilitatea inregistrarii decesului si de catre reprezentantul diplo matic sau consular respectiv (in acest caz asistam la o dubla inregistrare: obligatorie - in registrele tinute de autoritatile romane; facultativa - in registrele tinute de reprezentantii diplomatici sau consulari din tara noast ra). BUNURILE SI DREPTURILE REALE in sensul larg, prin bunuri intelegem atat lucrurile, operele de creatie intelec tuala si energia de orice fel, ca obiect al drepturilor si obligatiilor patrimoniale, si actiunile privitoa re la bunurile in acceptiune restransa. Drepturile patrimoniale sunt drepturile reale privind imobilele si mobilele, precum si drepturile de creanta. Raporturile juridice privind bunurile sunt supuse legii tarii unde acestea se gasesc. Rezulta ca punctul de legatura pentru aceste raporturi juridice il formeaza locul situarii bunurilo r. in aplicarea regulii lex rei sitae, trebuie sa se tina seama de diferite forme s ub care se pot prezenta bunurile. Legea situatiei bunurilor (lex rei sitae) Sediul materiei Art. 2 alin. 1 din Codul civil dispune ca numai imobilele aflatoare in cuprinsul teritoriului tarii sunt supuse legilor romane, chiar cand ele se poseda de straini. Art. 49 din Legea nr. 105/1992 dispune ca posesia, dreptul de proprietate si c elelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de legea locu lui unde acestea se afla sau sunt situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel. Textul se refera atat la bunurile mobile, cat si la cele imobile. Domeniul de aplicare a regulii lex rei sitae

Legea statului pe teritoriul caruia se gaseste bunul reglementeaza: a) Clasificarea bunurilor in mobile si imobile, precum si a altor categorii de bunuri (corporale si incorporale, fungibile si nefungibile). b) Bunurile care se gasesc in circuitul civil si care nu se gasesc in acest circu it. c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum si calificarea ace stor drepturi. d) Conditiile de existenta a drepturilor reale. e) Regimul juridic al dreptului de proprietate si al celorlalte drepturi reale. f) Sarcinile fiscale asupra bunurilor. g) Masurile de urmarire si executare silita. h) Modurile de dobandire, de transmitere sau de stingere a drep-turilor reale. i) Regimul juridic al posesiunii. j) Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi real e, adica actiunile reale. FORMA ACTELOR JURIDICE Forma exterioara a actului juridic. Este o modalitate de exteriorizare, de man ifestare a vointei celor ce savarsesc actul juridic. Forma de publicitate. Este prevazuta in interesul celui de-al treilea. Astfel es te transcrierea in registrul de transcriptii a unui act de vanzare-cumparare privitor la un imobi l, pentru a-l face opozabil tertilor. Forma de abilitare. Este dispusa de lege pentru validarea actului juridic inc heiat in numele unei persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau incheiat de o persoana cu o c apacitate de exercitiu restransa, cum ar fi autorizarea organului tutelar in vederea incheierii unui act de disp ozitie in numele incapabilului. Forma de procedura. Intereseaza desfasurarea procesului civil. FORMA EXTERIOARA A ACTELOR JURIDICE Regula locus regit actum. Potrivit acestei reguli, forma exterioara a actului j uridic este carmuita de legea locului unde se incheie actul. Legea nr. 105/1992 precizeaza ca legea care se aplica fondului actului juridi c ori contractului reglementeaza si conditiile de forma ale acestora. Actul juridic se considera

valabil, din punct de vedere al formei, daca indeplineste conditiile prevazute de una din legile urmatoare: a) legea locului unde a fost intocmit; b) legea nationala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit; c) legea aplicabila, potrivit dreptului international privat, autoritatii care e xamineaza validitatea actului juridic. Contractul este supus in mod corespunzator acelorasi conditii de forma, dar se considera valabil din punct de vedere al formei si daca: a) partile care se gasesc, la data cand l-au incheiat, in state diferite au indep linit conditiile de forma prevazute de legea uneia din aceste state; b) reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul Incheierii contractului. Domeniul de aplicare a regulii locus regit actum: a) forma exterioara a actului juridic, fara a face vreo distinctie intre formele cerute pentru insasi existenta actului juridic si formele cerute numai pentru proba actului juridic . Problema daca actul juridic trebuie sa imbrace sau nu forma scrisa sau aceea a actului autentic se rezolv a dupa legea locului incheierii acestuia. b) Formele de redactare a actelor sau determinarea persoanelor chemate sa int ervina cu acest prilej. c) Durata valorii actelor, cand ele au o durata limitata, precum si forta proba nta a actelor. d) Legea locului incheierii actului arata daca proba testimoniala este admisa si pana la ce suma sau daca, dimpotriva, este necesar un act in scris. e) Sanctiunile care pot lovi actele juridice intocmite vicios. Efectele actului incheiat in strainatate cu respectarea regulii locus regit actu m. in aceasta privinta deosebim: a) actul juridic incheiat intr-o tara straina, in mod valabil, va avea in tara no astra aceeasi forta probanta cu aceea prevazuta in legea tarii unde s-a efectuat actul; b) actul juridic incheiat intr-o tara straina in formele prevazute de legea locu lui incheierii lui nu va avea, in tara noastra, si forta executorie, chiar daca el ar avea aceasta forta dupa legea locului incheierii.

Caracterul regulii locus regit actum Regula pe care o avem in vedere are caracter facultativ, si nu imperativ, can d este vorba de un act sub semnatura privata. Mijloacele de proba ale actului juridic si puterea doveditoare a inscrisului pe care il constata sunt cele prevazute de legea locului incheierii actului juridic sau de legea aleasa de parti, daca ele aveau dreptul sa aleaga, cum ar fi legea pentru reglementarea fondului contractului si care s e aplica si conditiilor de forma ale acestuia. Testamentul poate fi incheiat, in ce priveste conditiile de forma, dupa una d in legile mentionate de art. 68 din Legea nr. 105/1992, intre care se afla si legea locului incheierii, asa cum s-a precizat. in privinta actelor autentice intocmite de cetatenii romani in strainatate sau de cetatenii straini in tara noastra, regula locus regit actum are caracter imperativ. CONDITIILE DE FOND SI EFECTELE CONTRACTELOR SI ALE ALT OR ACTE JURIDICE In dreptul international privat se face distinctie intre forma contractului, pe d e o parte, si conditiile de fond si efectele contrac-tului, pe de alta parte, pentru a fi supuse, fiecare, u nor norme conflictuale deosebite. Legea competenta pentru a reglementa conditiile de fond si efectele contract ului se numeste lex contractus. Prin lex contractus intelegem acea lege care reglementeaza majoritatea prob lemelor privind conditiile de fond si efectele contrac-tului privite in totalitatea lor. Lex contractus poate fi lex voluntatis, adica aceea aleasa de parti in temeiul autonomiei lor de vointa sau legea determinata de norma conflictuala, in lipsa lui lex voluntatis. Pentru stabilirea legii contractului, dreptul nostru international privat se co nduce dupa principiul potrivit caruia partile au dreptul sa-si aleaga legea aplicabila contractului cu element international. Contractul, potrivit Legii nr. 105/1992, este supus legii alese prin consensul partilor; alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din

cuprinsul acestuia sau din circumstante. Determinarea legii contractului in cazul in care partile nu si-au exprimat voin ta cu privire la aceasta lege in cazul in care partile nu au ales legea aplicabila contractului, se aplica aces tuia legea statului cu care prezinta legaturile cele mai stranse. Se considera ca exista legaturile ce le mai stranse cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul statutar. Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta tempo rara asupra unui imobil are legaturile cele mai stranse cu legea statului unde acesta se afla situat. Principiul lex loci contractus Este posibil ca partile contractului sa nu-si exprime vointa in privinta legii a plicabile acestuia si sa nu poata fi localizata prin prestatia caracteristica. in asemenea situatii urmeaza sa se determine legea contractului dupa alte criterii. in primul rand se aplica legea locului incheieri i (lex loci contractus), iar in subsidiar, daca prima se dovedeste, improprie legea locului executarii (lex lo ci executionis). in determinarea momentului si locului incheierii contractului intereseaza dac a partile sunt prezente sau absente (incheierea contrac-tului prin corespondenta ori prin telefon). in ce priveste momentul incheierii contractului, legea dispune in sensul potri vit caruia contractul dintre parti care isi au domiciliul sau sediul in state diferite se considera in cheiat la data cand acceptarea a ajuns la cunostinta ofertantului. Principiul lex loci contractus isi gaseste aplicarea atat in cazul in care locul incheierii contractului si locul executarii acestuia se gasesc pe teritoriul aceluiasi stat, cat si in cazul i n care locul incheierii si locul executarii contractului sunt in tari diferite, locul incheierii avand intaietate f ata de locul executarii. FAPTELE JURIDICE Legea locului unde faptul ilicit a fost savarsit. Atat faptul ilicit, cat si obliga tia la care da nastere sunt

supuse legii locului unde a fost savarsit. Legea forului. Se considera ca materia raspunderii civile delictuale are carac ter de ordine publica, fiind supusa legii forului. Legea proprie delictului este o alta solutie propusa, considerandu-se ca regula lex loci delicti commissi nu duce la rezultate in toate situatiile, deoarece locul savarsirii faptu lui ilicit poate fi fortuit, intamplator; ea consta in aceea ca raspunderea civila delictuala urmeaza sa f ie supusa acelei legi care rezulta din totalitatea factorilor in legatura cu faptul ilicit savarsit si a partic ularitatilor pe care le prezinta, deci, tinandu-se seama nu numai de locul savarsirii delictului civil, ci si de c etatenia ori domiciliul partilor, eventual si al mostenitorilor victimei delictului, locul de inmatriculare a veh iculului sau alte puncte de legatura, aplicandu-se legea care are cea mai mare legatura cu delictul civil, legea centrului de gravitatie sau ansamblului punctelor de legatura, astfel incat legea aplicabila poate sa di fere de la un delict civil la altul. LEGEA LOCULUI DELICTULUI CIVIL Conform acestei reguli, raspunderea civila delictuala este supusa legii loculu i unde a intervenit faptul cauzator de prejudicii. Determinarea legii locului delictului civil Marea libera si spatiul aerian de deasupra. Navele si aerona-vele. Abordajul si coliziunea acestora. Abordajele maritime si coliziunea aeronavelor intervenite in marea libera, respectiv in spatiul aerian de deasupra acesteia, sunt supuse legii pavilionului. in ce priveste determinarea legii pavilionului, deosebim urma-toarele situatii : - Ambele nave sau aeronave, implicate in abordaj ori in ciocnire, au aceeasi nationalitate, adica acelasi pavilion; in aceasta situatie se aplica legea nationalitatii comune a n avelor ori aeronavelor. - Navele sau aeronavele intre care intervine abordajul ori ciocnirea nu au ace lasi pavilion. in acest caz, se apreciaza ca abordajul sau ciocnirea trebuie considerate ca un delict c ivil in care fapta care da

nastere raspunderii s-a comis pe un teritoriu, iar dauna se produce pe un alt teritoriu, urmand sa se aplice legea pavilionului sau aeronavei abordate ori lovite, ca lege a locului unde apare prejudiciul ce desavarseste delictul civil. Fapta ilicita comisa in mai multe tari. Se pot ivi situatii in care faptul ilicit este savarsit pe teritoriul mai multor st ate, raportul juridic de raspundere civila delictuala fiind stabilit intre aceleasi persoane. in cazuri de acest fel, activitatea ilicita din fiecare stat trebuie privita ca un delict civil distinct, fiind carmuit de legea proprie. Suntem, deci, in prezenta unei pluralitati de raporturi juridice, fiecare fiind supus legii locului delictului. Legea locului delictului civil reglementeaza regimul juridic al obligatiei de lictuale. Ea reglementeaza elementele constitutive ale delictului civil. Aceasta lege defineste faptul ge nerator de raspundere, adica notiunea de fapt delictual, daca se raspunde numai pentru acte de comisiune sau si pentru acte de omisiune, daca faptul pagubitor este sau nu ilicit, daca raspunderea civila delictuala se pot naste ori nu din exercitiul abuziv al unui drept. Aceeasi lege reglementeaza imprejurarile care apara de raspundere, ca, de e xemplu, forta majora, starea de necesitate, legitima aparare, consimtamantul victimei. Legea locului delictului reglementeaza prescriptia extinctiva a actiunii in ra spunderea civila delictuala. Legea care reglementeaza un drept subiectiv se aplica si in ceea c e priveste prescriptia extinctiva. Legea locului delictului reglementeaza unele aspecte in situatia mostenitoril or victimei unui accident mortal. Se nasc doua actiuni, si anume: una in persoana victimei, alta direct in persoana celor prejudi-ciati prin moartea victimei. in primul caz, legea succesorala reglemen-teaza calit atea de mostenitor si modul in care asemenea creanta se imparte intre mostenitori; nasterea dreptului de cre anta in reparatie este supusa legii locului delictului; calitatea de parinte sau de fiu al victimei sau mosten itorilor ei se determina dupa legea personala.

Legea aplicabila cumulului raspunderii delictuale cu raspun-derea contractua la. in cazul in care un fapt juridic ilicit a fost savarsit in executarea unui contract cu element de e xtraneitate, cumulul raspunderii contractuale si delictuale trebuie sa fie admis de cele doua legi, adica de lex loci delicti commissi si lex contractus. Regimul juridic al obligatiilor care rezulta din delictul civil. Conform legii nr. 105/1992, legea locului faptului reglementeaza: capacitatea delictuala, conditiile si intindere a raspunderii, cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre a utor si victima, raspunderea comitentului pentru fapta prepusu-lui, natura daunelor care pot sa dea nastere la reparatie, modalitatile si intinderea reparatiei, transmisibilitatea dreptului la reparatie, persoa-nele ind reptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit. Raspunderea pentru atingeri aduse personalitatii Pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa persona-litatii de cat re mass-media, indeosebi prin presa, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sunt carmuite, la alegerea persoa-nei lezate, de: legea statului, domiciliului sau resedintei sale; legea statului in c are s-a produs rezultatul pagubitor; legea statului in care autorul daunei isi are domiciliul sau resedint a ori sediul social. Legea aplicabila dreptului la replica impotriva daunelor aduse personalitatii e ste legea statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea. Raspunderea pentru produse Pretentiile de reparatii intemeiate pe un defect al produsului, pe o descriere defectuoasa de natura sa creeze confuzii sau pe lipsa instructiunilor de folosire sunt supuse, la alege rea consumatorului prejudiciat: a) legii domiciliului sau resedintei sale obisnuite; b) legii statului de unde a fost dobandit produsul, afara numai daca fabrican tul, producatorul sau furnizorul face dovada ca produsul a fost pus in circulatie pe piata acelui st at fara consimtamantul sau. Raspunderea pentru concurenta neloiala O asemenea pretentie, intemeiata pe un act de concurenta neloiala sau pe un

alt act care provoaca restrangeri nelimitate liberei concurente, este supusa: a) legii statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator; b) la cererea persoanei prejudiciate, in locul legii aratate, se poate aplica: - legea actului de sediu al acestei persoane, daca actul de concurenta neloia la a produs daune care o privesc in exclusivitate; - legea contractului dintre parti, daca actul de concurenta neloiala a fost sava rsit si a adus prejudicii raporturilor dintre ele. Legea aplicabila faptelor ilicite Sunt fapte juridice ilicite: gestiunea intereselor altei persoane, plata nedator ata si imbogatirea fara justa cauza. Raporturile de obligatii iau nastere pe temeiul acestor fapte juri dice, adica ele sunt izvoare de obligatii. Faptele juridice ilicite sunt supuse legii locului unde acestea intervin. Actele de asistenta si salvare a persoanelor si bunurilor Pentru aceste acte se aplica: a) legea locului evenimentului, daca acesta s-a produs in apele teritoriale; b) daca evenimentul a intervenit in marea libera, se aplica legea nationala a navei care a acordat asistenta sau a realizat salvarea. RAPORTURILE DE FAMILIE In legislatia noastra gasim dispozitii privind conflicte de legi in materia rapor turilor de familie in art. 11-38 din Legea nr. 105/1992. Statutul personal este supus legii nationale a persoanei fizice, afara daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel. Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana respectiv a, deci pentru cetateanul roman legea nationala este cea romana. Determinarea si proba cetateniei se f ac in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca. Incheierea casatoriei Din punct de vedere conflictual, deosebim conditii de fond si de forma. Calif icarea sau distinctia intre conditiile de fond si cele de forma se face, in principiu, dupa legea foru lui, deci, pentru noi, legea romana.

Conditiile de fond ale casatoriei Casatoria apartine statutului personal. Deci, conditiile de fond ale casatoriei sunt supuse legii nationale a fiecaruia dintre viitorii soti. in dreptul roman, conditiile de fond ale casatoriei sunt supuse legii, dupa cum urmeaza: a) casatoria se incheie in strainatate intre cetateni romani - se aplica legea r omana; b) casatoria se incheie in tara noastra intre cetateni straini, cu aceeasi cetaten ie - se aplica legea lor nationala; c) casatoria se incheie in strainatate intre un cetatean roman si un cetatean str ain - fiecare din viitorii soti este supus legii lui nationale; d) casatoria se incheie in tara noastra intre un cetatean roman si un cetatean s train - se aplica legea nationala a fiecarui sot; e) casatoria se incheie in tara noastra intre un cetatean roman si un apatrid pentru acesta din urma se aplica legea tarii unde isi are domiciliul, iar in lipsa, legea tarii unde isi are resedinta - cetateanul roman este supus legii romane. Conditiile de forma ale casatoriei. Art. 19 alin.1 din Legea nr.105/1992 dispune ca forma incheierii actului este supusa statului pe teritoriul caruia se celebreaza. Aceasta inseamna ca o casatorie incheiata in tara noastra, in fata organelor de stare civila locale, se incheie potrivit legii romane. Efectele casatoriei Aceste efecte privesc raporturile personale dintre soti, capa-citatea de exerci tiu a femeii care se casatoreste inainte de implinirea varstei de 18 ani si raporturile patrimoniale dintre soti. in ceea ce priveste determinarea legii care reglementeaza rapor-turile person ale si patrimoniale dintre soti, deosebim urmatoarele situatii: - Sotii au aceeasi cetatenie. Se aplica legea nationala comuna a sotilor. - Sotii au cetatenii diferite. Raporturile personale si patrimoniale ale sotilor sunt supuse legii domiciliului lor comun, adica al tarii in care ei isi au domiciliul fie ca locui esc impreuna, fie ca locuiesc

separat. - Sotii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun. Raporturile personal e si patrimoniale ale sotilor sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi. Nulitatea casatoriei De principiu, legea care reglementeaza cerintele legale pentru incheierea casat oriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati, deoarece aceeasi lege care se aplica pe ntru cerintele incheierii casatoriei arata si consecintele legale ale nerespectarii acestora. Nulitatea casatoriei pentru incalcarea conditiilor de fond ale incheierii ei se declara in conformitate cu legea competenta a carmui aceste conditii. Cu toate acestea, solutia se ap lica numai in cazul cand casatoria s-a incheiat in tara noastra. in cazul in care casatoria s-a incheiat in strainatate, nulitatea casatoriei pent ru incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Ro-mania, numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si in legea romana. Legea nulitatii casatoriei reglementeaza si efectele pe care aceasta le produc e. Desfacerea casatoriei prin divort Divortul sotilor cetateni romani aflati in strainatate este supus legii romane. in cazul in care cetateanul roman este casatorit cu un cetatean strain, chiar d aca locuiesc in strainatate, divortul este supus legii domiciliului comun. Raporturile dintre parintii si copiii lor minori. Stabilirea filiatiei Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care, la data cand s-a nascut, carmuieste efectele casatoriei parintilor, adica, dupa caz: a) legea nationala comuna a sotilor; b) in lipsa acesteia, legea domiciliului comun al sotilor; c) legea statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi. Filiatia copilului din afara casatoriei: a) se stabileste potrivit legii nationale a copilului, de la data nasterii; b) in cazul in care copilul, cetatean strain, are o alta cetatenie, se aplica lege a care ii este mai

favorabila. Adoptia Conform art.2 din Legea nr.273/21 iunie 2004, urmatoarele principii trebuie respectate in mod obligatoriu in cursul procedurii adoptiei: a) principiul interesului superior al copilului; b) principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial; c) principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica; d) principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate; e) principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei. Conditiile de fond pentru incheierea adoptiei sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si a celui ce urmeaza a fi adoptat. Prin urmare, fiecare este supus legii lui nation ale si cumulativ pentru conditiile obligatorii pentru ambii. Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele stabilite de legea care carmuieste efectele casatoriei lor. Aceeasi solutie se aplica si daca unul dintre soti adop ta copilul celuilalt. Forma adoptiei este supusa legii locului incheierii. Efectele adoptiei, precum si relatiile dintre adoptator si adoptat sunt carmuit e de legea nationala a adoptatorului. Desfacerea adoptiei este supusa aceleiasi legi privind efectele adoptiei. Nulitatea adoptiei este supusa, pentru conditiile de fond, legilor aplicabile ac estora, iar pentru conditiile de forma, legii locului incheierii adoptiei. SUCCESIUNEA In tara noastra se recunoaste strainilor dreptul de mostenire in conditiile le gii. De asemenea, sumele care rezulta din lichidarea bunurilor succesorale in tara noastra ale strainilor se pot transfera in strainatate, daca exista reciprocitate in statul respectiv. Potrivit art.66 din Legea nr.105/1992, mostenirea privind bunurile mobile, or iunde acestea s-ar afla, este supusa legii nationale, mostenire pe care persoana decedata o avea la da

ta mortii, iar mostenirea privind bunurile imobile si fondul de comert este supusa legii locului unde f iecare din aceste bunuri este situat. Locul deschiderii succesiunii prezinta interes pentru determinarea organelor notariale competente in privinta procedurii succesorale necontencioase si pentru determinarea compet entei instantelor judeca-toresti chemate a se pronunta in litigii nascute in legatura cu succesiunea. in ambel e cazuri, competenta se determina de legea forului. Devolutiunea legala a mostenirii In dreptul nostru se admite ca bunurile mobile se cuvin statului al carui cetat ean a fost defunctul la data decesului, iar bunurile imobile se cuvin statului pe teritoriul caruia se g asesc. Devolutiunea testamentara a mostenirii Trebuie avut in vedere ca art.63 alin.1 din Legea nr.105/1992 permite testat orului de a supune transmiterea prin mostenire a bunu-rilor sale altei legi decat, dupa caz, legii mentionate ori legii situatiei fiecarui bun imobil, fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative. In ce priveste conditiile de forma ale testamentului, se aplica art.68 din Leg ea nr.105/1992. Potrivit acestui text, intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socoti te valabile daca actul respecta conditiile de forma, la data decesului testatorului, conform oricareia din urm atoarele legi: a) legea nationala a testatorului; b) legea domiciliului acestuia; c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat; d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului; e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite. INTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. in cursul procedurii adoptiei trebuie respectate urmatoarele principii : a) principiul interesului superior al copilului; b) principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;

c) principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica; 1) a+b 2) b+c 3) a+c 4) a+b+c 2. Domeniul de aplicare a regulii locus regit actum cuprinde a) forma exterioara a actului juridic, b) Formele de redactare a actelor sau determinarea persoanelor chemate sa int ervina cu acest prilej. c) Durata valorii actelor, cand ele au o durata limitata, precum si forta proba nta a actelor. d) Legea locului incheierii actului arata daca proba testimoniala este admisa si pana la ce suma sau daca, dimpotriva, este necesar un act in scris. e) Sanctiunile care pot lovi actele juridice intocmite vicios. 1) a+e 2) b+d 3) a+b+c+d 4) a+b+c+d+e 3. Actele si faptele de stare civila sunt : a) supuse inregistrarii in registrele de stare civila b) nu sunt supuse inregistrarii in registrele de stare civila 4. in cazul in care sotii au aceeasi cetatenie, casatoriei i se aplica : a) legea nationala a sotilor b) legea domiciliului lor comun 5. Domeniul de aplicare a regulii "lex rei sitae" cuprinde, printre altele : a) Clasificarea bunurilor in mobile si imobile, precum si a altor categorii de bunuri (corporale si incorporale, fungibile si nefungibile). b) Bunurile care se gasesc in circuitul civil si care nu se gasesc in acest circu it. c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum si calificarea ace stor drepturi d) toate variantele de mai sus BIBLIOGRAFIE 1. Adrian Pricopi, Augustin Fuerea, Drept international privat, Editura Acta mi, Bucuresti, 1999. 2. Ioan P. Filipescu, Tratat de drept international privat, Editura All Beck, 2 000.

3. Emilian Lipcanu, Elemente de drept privat, Editura Fundatiei pentru St udii Europene, Cluj-Napoca,2001.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->