Sistemul osteo-articular

-examenul obiectiv-

Sistemul osos: (scheletul) este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin articulatii,
in majoritatea cazurilor.
Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului, de a permite mobilitatea
acestuia si de a proteja organele interne.
In general, sistemul osos este impartit in:
- scheletul cefalic
- scheletul axial (cavitate toracica, stern si coloana vertebrala)
- scheletul apendicular (membrele).
Articulatiile: sunt zone de jonctiune formate din totalitatea elementelor care participa la
unirea a doua sau mai multe oase adiacente sau la distanta. Prin intermediul lor se permite
miscarea fara frecarea suprafetelor osoase, distributia fortelor si amortizarea presiunilor
aplicate la acest nivel. De studiul articulatiilor se ocupa artrologia.
Clasificarea articulatiilor:
- diartroze (articulatii sinoviale)
- sinartroze: sinostoza, sincondroza, sindesmoza.
- gomfoze: localizate la nivelul dintilor- alveolele dentare.
Majoritatea articulatiilor din corpul uman sunt articulatii sinoviale, in care lichidul
sinovial atenueaza socurile si lubrifiaza articulatia, preveninid astfel frecarea oaselor unul de
celalalt.
O articulatie de tip sinovial este alcatuita din patru mari componente care protejeaza si
mentin miscarile normale.
1. Capsula articulara este un invelis care inconjoara articulatia, fiind alcatuita din tesut
fibros; mentine capetele articulare unite.
2. Membrana sinoviala este stratul intern al capsulei articulare. Este alcatuita din tesut
conjunctiv moale, care acopera cavitatea sinoviala si secreta lichidul sinovial, lubrifiind astfel
cavitatea si permitand moleculelor sa treaca prin straturile pielii si muschilor, in membrana
articulatiei.
3. Lichidul sinovial (denumit si lichid articular) este vascos si contine proteine si acid
hialuronic care lubrifiaza si amortizeaza, imbunatatind mobilitatea articulara.
4. Cartilajul acopera capetele oaselor. Este format din tesut conjunctiv dens (denumit si
colagen) care este dur si alunecos. Protejeaza oasele impotriva frecarii directe si permite
articulatiei sa se miste usor. Cartialjul contine de asemenea, acid hialuronic care lubrifiaza
articulatia si amortizeaza socurile.
Examenul obiectiv al oaselor:

Fracturile: se caracterizeaza prin mobilitate anormala a unui segment osos si crepitatii

osoase, dar si prin lipsa transmiterii miscarilor sau vibratiilor.
Tipuri de fracturi:
- fractura stabila (capetele rupte ale osului sunt aliniate si foarte putin dislocate)
- fractura deschisa (pielea este perforata de catre os sau de un obiect exterior)
- fractura transversala (prezinta o linie orizontala a rupturii osoase)
- fractura oblica (ruptura are o forma unghiulara)
- fractura cominutiva (osul se fragmenteaza in trei sau mai multe segmente)
Deformarile osoase: apar prin cresterea si dezvoltarea anormala a oaselor, prin
proliferari tumorale sau tulburari endocrine (acromegalie) sau metabolice (rahitism,
osteomalecie, boala Pager).
"Deformarile mai sunt generate de dezvoltarea anormala a oaselor in viata intrauterina." (1)
"In acromegalie pacientul prezint dezvoltarea monstruoas a oaselor la
nivelulmasivului facial i la nivelul membrelor. "(2)
"In boala Paget apar modificri osoase craniene, cifoz, ncurbarea
membrelor inferioareLa nivelul articulaiilor examenul obiectiv urmrete: esuturile
periarticulare, sensibilitatea,volumul, mobilitatea, prezena deformrilor." (3)
Rahitismul este o boala a copilariei si adolescentei, care se caracterizeaza prin
mineralizarea incompleta a oaselor in conditiile carentei de vitamina D. Aceasta se datoreaza
pierderii de calciu din oase, care devin flexibile si se deformeaza.
Examenul obiectiv al articulatiilor:
Congestia: coloratia rosiatica a tegumentelor din jurul artritelor (inflamatii articulare).
Tumefactia tesuturilor periarticulare duce la deformarea articulara, durere spontana la
miscare si limitarea mobilitatii articulare.
"Un aspect de tumefiere articular foarte tipic este cel ntlnit n poliartrita reumatoid:
creterea n volum a articulaiilor interfalangiene proximale ale minilor dnd aspectul de
degete n fus i de asemenea tumefierea articulaiilor radiocarpiene imetacarpofalangiene
dnd aspectul de mn n "spate de cmil" (sau "M")." (4)
Tofii gutosi: nodozitati cutanate ce se formeaza prin depozite de urat de sodiu in jurul
articulatiilor si au semnificatie pentru boala metabolica numita guta. Tofii gutosi: "sunt
rotunzi, unici sau multipli, de culoarea pielii sau roietici, cu zone palide n locurile unde se
afl uraii, duri, insensibili." (5)
Durere articulara: poate fi evideniat prin palpare direct sau presiune pe unele zonede
inserie ligamentar, tendinoas precum i prin mobilizare activ sau pasiva a articulaiei
examinate. Articulaiile sunt dureroase in artrite, artroze, reumatism abarticular.
Deformarile articulare: se observa la inspectia atenta, avand semnificatie in artrite sau in
artroze (procese degenerative articulare, cu caracter cronic).

Artrita se defineste ca fiind o inflamatie a unei articulatii. Este o eroziune, o deteriorare

treptata a cartilajului care acopera osul unei articulatii ce incepe sa se uzeze; apare odata cu
inaintarea in varsta, dupa o lovitura sau la sportivi. In urma acestui proces, osul de dedesubt
incepe sa se ingroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala in
articulatia respectiva.
Artroza este o afeciune n care cartilagiul se deterioreaz i devine mai moale i mai
subire.
"Osteofitele sunt proeminee marginale ale articulaiilor realiznd deformarea
acestoraalturi de contracii musculare i traciuni aponevrotice." (6)
Mobilitatea articulara: se evidentiaza prin miscarile active sau pasive ale articulatiilor,
bolile articulare determinand cresterea, reducerea sau disparitia mibilitatii unei articulatii fie
din cauza durerilor die din cauza anchilozei sau semianchilozei articulare.
Cauze extraarticulare de scdere a mobilitii articulare: scurtri capsuloligamentare,
musculare, tendinoase, indurri, ngrori ale tegumentelor (sclerodermia).
Cauze articulare: hidrartroza, osteofitoza, corpi strini intraarticulari (fragmente decartilaj,
menisc) Cnd mobilitatea articular este abolit vorbim de anchiloz.
Anchiloza apare ca urmare a sudrii capetelor osoase ce formeaz articulaia printr-un
esut fibros (pseudoanchiloz) sau osos(anchiloz adevrat).
Creterea mobilitii n articulaii se ntlnete n boli ereditare ale esutului conjunctiv
ce duc lahiperlaxitate ligamentar (ex: sindromul Marfan). Bolnavul poate efectua micri ce
depesccadrul anatomic prezentnd frecvent alunecri articulare ale capetelor osoase.
Metode de testare a mobilitatii articulare:
Testul Schober: urmrete alungirea coloanei vertebrale lombare n cursul unei micri
de aplecare a trunchiului. Se ia ca reper vertebra L5 msurndu-se 10cm n sus i marcndu-se
punctul; distana dintre cele dou puncte crete la 15cm n mod normal la aplecare
Testul "degete-sol": evalueaz de asemenea mobilitatea coloanei vertebrale. Aceste teste
sunt modificate mult n spondilita anchilozant.

BIBLIOGRAFIE
(1), (2), (3) - "Anatomia Omului", V. Ranga, editura CERMA, Bucuresti
(4), (5), (6)- "Anatomia Articulatiilor", V. Ranga, editura CERMA
-Anatomia Generala a sistemelor corpului omenesc, Dragoi Gh.
-"Curs de semiologie medical", Bucur Gh., IMF Bucureti 1983.
-"Histologie", Luiz Carlos Junqueira, editura medicala Callisto.