ISTORIC

Termenul de gimnastica vine de la cuvaintul grecesc gymnos care inseamna gol, dezbracat, deoarece
grecii executau exercitiile fizice in palestrele si gimnaziile lor, fara imbracaminte. Parcurgand
treptele de evolutie ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia fizica si a evoluat din timpurile
cele mai indepartate si pana in zilele noastre. Astfel, egiptenii preconizau o educatie fizica armonioasa,
pentru formarea multilaterala a omului, prin practicarea exercitiilorfizice, a muzicii si a dansului; hindusii
dadeau o deosebita importanta exercitiilor fizice avand unsistem de gimnastica si educatie fizica denumit
Pranaiama.
La chinezi gasim un sistem de gimnastica respiratorie recomandat ca mijloc de aparare a organismului
impotriva imbolnavirilor, creat de medicul Kong Fu (cu 2698 ani i.e.n.). Poporul care a acordat insa cea
mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec. El a creat cuvantul gimnastica pentru a da un
nume generic totalitatii exercitiilor fizicepracticate in scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la
intarirea corpului si lainfrumusetarea vietii spirituale. In conceptia lor au existat trei laturi: igienica,
militara si armonica. Latura militara a fost fundamentata si practicata de catre spartani, iar latura idealului
armonic de atenieni.
In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica (bara fixa si
paralelele) a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a pus bazele sistemului
de gimnastica suedeza a fost P.H. Ling.
La noi in Tara se aminteste pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie de inavatamant in a
doua jumatate a secolului al-XVIII-lea la Scoala Domneasca de la St. Sava. Una dintre figurile
luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic Ludwig a fost Gheorghe Moceanu. In 1981 s-au implinit
110 ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit de la Cluj la Bucuresti - infiintase pe langa
societatea Tirul, prima Scoala de gimnastica pentru scolari!
Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa introduca
exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa va ramane perena: la
sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza dansurile nationale ca mijloace de
educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect facultativ; scrie si publica (in 1869)
prima Carte de gimnastica; initiaza gimnastica acrobatica; scrie o lucrare despre gimnastica feminina.
Ramurile gimnasticii:
Dupa scopul urmarit ai mijioacele specifice de practicare, gimnastica poate fi impartita in urmatoarele
ramuri:
1. gimnastica elementara, care cuprinde:
- gimnastica de baza
- gimnastica igienica sau de inviorare
- gimnastica in productie
2. gimnastica sportiva, care cuprinde probe:
- pentru femei
- pentru barbati
- gimnastica ritmica
- gimnastica acrobatica
3. gimnastica ajutatoare, care cuprinde:
- gimnastica cu caracter de pregatire pentru alte discipline sportive
- gimnastica medicala;
Gimnastica de baza se adreseaza tuturor varstelor si se poate practica oriunde, chiar si acasa, cuprinzand
exercitii simple, libere. Gimnastica igienica poate fi practicata de la orice varsta, pana la cea mai

inaintata. Exercitiile de gimnastica igienica executate dimineata au scopul de a trezi, de a inviora

organismul.
Gimnastica in productie foloseste exercitiile de gimnastica iin scopul de a intari sanatatea, de a inlatura
oboseala si de a mari capacitatea de lucru. Gimnastica ajutatoare pentru alte sporturi este reprezentata prin
exercitiile imprumutate diferitelor sporturi sau jocuri sportive, ridicand calitativ valoarea pregatirii
sportive.
Gimnastica sportiva este ramura gimnasticii cu caracter competitiv, desfaturata pe baza unui program de
exercitii diferentiate pe categorii de virsta, sex si valoare, in vederea ridicarii maiestriei sportive.
Gimnastica medicala contribuie la refacerea capacitatii de munca a organismului in urma unor accidente
survenite sau a imbolnavirii organismului. De asemenea ea mai contribuie la corectarea unor deficiente
fizice sau vicii de atitudine, adresandu-se deci numai unei categorii de copii, tineri si adulti.
Gimnastica respiratorie poate fi incadrata in toate aceste ramuri ale gimnasticii, insa este folosita cel mai
des in gimnastica medicala.
GIMNASTICA RESPIRATORIE
Metoda de kinetoterapie respiratorie, constand in invatarea subiectului sa-si controleze si sa lucreze
muschii respiratori toracici si abdominali. Gimnastica respiratorie este indicata in toate bolile cronice care
afecteaza respiratia: brontita cronica, astm, emfizem, mucoviscidoza etc. Ea permite imbunatatirea
ventilatiei de aer in plamani, oxigenarea sangelui si, in consecinta, a travaliului muscular si a
posibilitatilor de efort fizic. Kinetoterapeutul arata bolnavului ce miscari ale toracelui si abdomenului
trebuie sa faca si care muschi ai toracelui si abdomenului trebuie sa se contracte; indeosebi, il invata pe
subiect rolul abdomenului: exercitii de inspiratie profunda, obtinuta prin contractarea muschilor
abdominali (prin 'sugerea burtii'), urmata de o inspiratie pasiva, apoi activa, relaxand aceiasi muschi.
KINETOTERAPIA RESPIRATORIE
Programele de gimnastica respiratorie ocupa un loc important in recuperarea pacientilor cu afectiuni
cronice respiratorii. Desi diferite, aceste programe au un obiectiv comun: ameliorarea ventilatiei
pulmonare.
Prin kinetoterapie respiratorie se pot folosi pentru afectiunile aparatului respirator, sub forma de aerosol,
urmatorii factori terapeutici:
- ape alcaline clorurate sodice cu efect de fluidificare si facilitare a eliminarii secretiilor bronsice
- ape sulfuroase cu efect antiinflamator si antiseptic pe mucoasele cailor respiratorii.
Prin kinetoterapie respiratorie se urmareste:
prevenirea disfunctiei ventilatorii
ameliorarea sau suprimarea simptomatologiei algice
ameliorarea contracturii musculare
imbunatatirea flexibilitatii articulatiilor care participa la actul respirator
corectarea pozitiilor vicioase ale coloanei vertebrale
permeabilizarea cailor respiratorii
prevenirea complicatiilor bolilor respiratorii
antrenament pentru efort
CONTRAINDICATII
cord pulmonar cronic
insuficienta respiratorie manifesta
bronsectazii cu hemoptizii repetate
tuberculoza pulmonara

 micozele pulmonare
Exercitiile de respiratie pot fi variate prin :
-frecventa de respiratie pe minut
-modalitatea de miscare a toracelui si abdomenului
-durata fazelor respiratori
-combinarea fazelor respiratori
-postura de executie
-dirijarea aerului la nivelul cailor respiratori
Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratori superioare (nas, cavitate bucala, faringe, laringe)
Nasul : purifica, incalzeste, umezeste, directioneaza aerul.
Prin dilatarea toracelui (operatie pe care o fac muschii inspiratori si contractia diafragmului care coboara),
plamanii se umfla ca niste foaie si aerul atmosferic patrunde in alveolele destinse (inspiratia), iar prin
ingustarea toracelui si ridicarea boitei diafragmului, aerul este dat afara din plamani (expiratia).
Oxigenul inspirat si ajuns in plamani este transportat, prin intermediul sangelui, catre celule si tesuturi.
Dioxidul de carbon eliberat de acestea este condus, prin intermediul sangelui, la plamani si eliminat prin
procesul de expiratie.
Aportul de oxigen - este cel mai important determinant al metabolismului oxidativ. In repaus, nevoia
organismului de ATP este redusa si deci si necesarul de oxigen e redus. Pe masura ce intensitatea
efortului creste, nevoia de ATP se mareste si deci si necesarul de oxigen. Pentru a face fata cerintelor,
organismul se va adapta marind frecventa si amplitudinea respiratiilor, ameliorand schimburile de gaze la
nivel pulmonar, crescand frecventa cardiaca (pentru a duce mai mult sange oxigenat la muschi).
Organismul uman are o capacitate redusa de a inmagazina oxigen, de aceea cantitatea de oxigen ce trece
prin plamani este direct proportionala cu cea utilizata de tesuturi pentru metabolismul oxidativ.
Medicina traditionala chineza spune ca omul se naste cu un numar fix de respiratii menit sa-i ajunga toata
viata. Astfel, cu cit respiratia este mai lunga si mai profunda, cu atit ne asteapta o viata mai lunga. Cu
siguranta, nu trebuie neaparat sa credem in aceasta teorie orientala pentru a constientiza importanta unei
respiratii bune si corecte, atit de necesara pentru oxigenarea organismului. Dar citeva sfaturi de urmat in
acest sens sunt totdeauna binevenite.
Modul in care respiri are un rol deosebit in mentinerea sanatatii. Aparent banala, aceasta functie
naturala cu care ne nastem difuzeaza energie vitala la nivelul intregului organism. Sa neglijezi
aceste gest vital, inseamna sa-ti pui in pericolsanatatea mentala si fizica.
Chiar si modul in care respiri se poate reinvata. In momentul in care venim pe lume, respiratia este primul
gest reflex si ultimul in momentul in care o parasim. De mici invatam sa mancam, sa scriem, sa citim,sa
vorbim, insa nimeni nu ne invata cum trebuie sa respiram corect. Desi in momentul in care ne nastem
respiram corect, cu trecerea timpului incepem sa neglijam acest aspect.
Alternarea corecta a inspiratiilor si a expiratiilor favorizeazao mai buna difuziune a energiei vitale. Corpul
nostru se elibereaza prin expiratie de gazul carbonic si toxinele acumulate ti isi face plinul de oxigen.
Pentru a functiona creierul are nevoie din plin de oxigen. Acesta consuma aproximativ 80% din oxigenul
acumulat si se asigura astfel pe de-o parte de relaxarea trupului, iar pe de alta parte de dinamizarea lui.
In sistemul nervos central si anume in bulb se afla centrul nervos care comanda si regleaza miscarile
respiratiei prin nervii ce se distribuie in musculatura toracelui, motorul acestor miscari. La acest centru
vin impulsuri care il excita sau il deprima si de la el pleaca spre muschii respiratori comenzi pentru
accelerarea sau incetinirea ni iscarilor respiratorii. Prin vointa miscarile respiratorii pot ii accelerate sau
incetinite, dar in realitate centrul respirator este excitat de unii factori, printre care cei chimici (O si.CO2)
sunt cei mai importanti. dioxidul de carbon din sange, intr-o anumita concentratie, este excitantul
fiziologic al respiratiei, un adevarat hormon respirator.

Bebelusii respira perfect!

Prin respiratie, se solicita mai multe parti ale corpului (plamanii, abdomenul, spatele, diafragma, muschii
etc), astfel beneficiile se difuzeaza in tot corpul. Cand respiratia devine superficialasi sacadata, aceasta nu
antreneaza decat regiunea inimii, fara plamani si abdomen, iar corpul consuma astfel mult mai multa
energie.In aceasta situatie, se inspira sacadat ridicand umerii si nu umfland abdomenul cum ar fi
corect.Consecintele unei respiratii gresite sunt adesea durerile de cap, senzatia de apatie, insomniile si
tulburarile de digestie.
Din pacate, traim intr-o societate dominata de stres si poluare, in care uitam sa respiram asa cum ar trebui.
Din aceasta cauza, creierul s-a obisnuit sa nu mai respire profund. Insa, este timpul ne reeducam sau sa
imitam bebelusii care respira perfect!
Invata sa respiri corect!
Gimnastica respiratorie se refera tocmai la invatarea tehnicilor de respiratie corecta. Exercitiile de acest
gen te pot ajuta sa-ti readuci respiratia la un ritm normal.
Asa ca, inspirati intotdeauna pe nas, deoarece fosele nazale
actioneaza precum un filtru natural. In plus, aerul inspirat se aduce
la aceeasi temperatura cu corpul. Trageti aer pina cind umpleti
plaminii si expirati lent, gradual, pina cind simtiti cum se golesc
plaminii. Este fundamental sa mentineti o postura corecta a
corpului: coloana vertebrala dreapta, care sa sprijine structura
corporala in zona rinichilor.
1.

Simte modul in care respiri!

In primul rand observa modul in care respiri. Plaseaza-ti o mana in zona inimii si alta in zona
abdomenului. In timpul inspiratiei, mana de pe abdomen trebuie sa simta cum acesta se umfla. Cealalta
mana nu trebuie sa se miste. Expira lung eliberand aerul pe gura pentru a evacua dioxidul de carbon.
2. Spune "eeeee" pe nas! Incearca sa susotesti sunetul "e" pe gura mai intai, fara efort interior. Dupa
aceea, inchide gura, inspira si in timpul expiratiei, incearca prin scoaterea aerului sa scoti sunetul "e" pe
nas. Aceasta tehnica se numeste respiratia constienta.
Gimnastica respiratorie se bazeaza pe mai multe tipuri de respiratie (respiratie constienta, suflu prin
meditatie etc). Descoperind numeroasele aspecte ale respiratiei, controlandu-ti mai bine suflul si
observand ceea ce se intampla cu corpul tau dupa ce respiri profund, inveti astfel sa-ti cresti capacitatea
respiratorie.
Terapia respiratorie
Beneficiaza de ea atat oamenii sanatosi cat si suferinzii de boli respiratorii. Rezultatele apar dupa
primele doua saptamani
Articol:< interviu cu doamna Daniela Dinea,profesor de educatie fizica si are 30 de ani de experienta
profesionala ca instructor de gimnastica medicala la Institutul de Pneumoftiziologie 'Marius Nasta' din
Bucuresti.> Florentin Popa, Sursa: Formula As
Ce inseamna o respiratie corecta?
Respiratia corecta se poate face foarte usor, dar, din pacate, multi dintre noi si-au pierdut acest exercitiu.
Pentru a putea respira la capacitate maxima trebuie sa avem musculatura toracica relaxata, iar prin
inspiratie sa ne umplem foarte bine plamanii cu aer, pentru a putea introduce in sange o cantitate cat mai
mare de oxigen. Oxigenarea sangelui este esentiala in toate procesele chimice ale organismului. Toate

procesele de ardere din corpul omenesc consuma oxigen. Fara acest element vital, metabolismul va avea
de suferit; nu va putea sa sintetizeze elementele benefice si, mai ales, nu va putea elimina toxinele din
organism. Fara sa ne dam seama, dintr-o respiratie deficitara se nasc boli cronice, care ne pot afecta, pe
rand, toate organele. Din pacate, nimeni nu-si da seama de importanta respiratiei. Eu, de exemplu, nici
dupa ce am absolvit Institutul de Educatie Fizica nu stiam sa respir corect. Nimeni n-a pus accent pe
gimnastica respiratorie. Cand m-am angajat la Institutul de Pneumoftiziologie, am studiat gimnastica
respiratorie din literatura de specialitate care se gasea in acea vreme si mi-am dat seama de importanta
respiratiei. Am invatat sa-mi relaxez toracele, sa-mi folosesc diafragmul la capacitate maxima, pentru o
respiratie cat mai eficienta. Si, slava Domnului, asta m-a ajutat toata viata.

- Care sunt beneficiile aduse de o respiratie sanatoasa?

- O respiratie corecta si completa poate avea numeroase beneficii asupra organismului:

Imbunatateste calitatea sangelui si oxigenarea plamanilor, aceasta ajutand la eliminarea toxinelor

din organism.

Imbunatateste digestia si asimilarea hranei. Primind mai mult oxigen, stomacul functioneaza mai
eficient. Digestia se face mai bine atunci cand hrana este oxigenata.

Imbunatateste activitatea sistemului nervos, implicit a creierului, a maduvei spinarii, a centrilor

nervosi si a nervilor in general (creierul are mare nevoie de oxigen, consumand de trei ori mai mult
oxigen decat restul organismului).

Reintinereste pielea. Printr-o oxigenare eficienta, pielea devine mai neteda si se reduc substantial
ridurile.

Miscarile diafragmului in timpul unei respiratii corecte, profunde, maseaza organele interne din
zona abdomenului (stomac, intestin subtire, ficat, pancreas). Miscarea de ridicare a diafragmului, ca
urmare a unui inspir profund, maseaza de asemenea si inima. Astfel, este stimulata circulatia sangelui in
organele interne.

Plamanii devin mai sanatosi si mai rezistenti.

Respiratia corecta duce, de asemenea, la reglarea greutatii corporale. Excesul de oxigen arde mai
eficient grasimile.

Respiratia relaxeaza mintea si trupul. O respiratie ritmica regularizeaza bataile inimii si relaxeaza
muschii. Aceasta duce la o relaxare reflexa a mintii, reducandu-se astfel anxietatea.

Respiratia sanatoasa creste elasticitatea plamanilor si a cutiei toracice, sporind capacitatea

respiratorie.
Un om sanatos va observa efectele benefice inca din prima saptamana: mai multa relaxare, mai putina
oboseala, cresterea randamentului intelectual, o stare deosebita de confort si de bine. Bolnavii - si ma
refer aici in primul rand la cei care au probleme bronho-pulmonare - isi pot imbunatati capacitatea
respiratorie, diminuata la foarte multi dintre ei. De exemplu, eu am facut cercetare pe cazurile de
pleurezie (apa la plamani) si, dupa ce au facut gimnastica respiratorie, foarte multi bolnavi au scapat de
operatie. Un caz spectaculos a fost cel al unui bolnav de bronho-pneumopatie cronica obstructiva, in
varsta de 65 de ani, care mai avea capacitate respiratorie de 27-28%. Bietul de el abia sufla, era mereu
obosit, ii era greu sa faca si drumul de la pat pana la baie. Toate tratamentele instituite in spital au dat
gres. Neputincios, medicul i-a recomandat ca ultima solutie gimnastica respiratorie. Din cauza oboselii,
venea la sala o data la 10 zile, iar in rest facea exercitii acasa. Acest om avea o vointa nemaipomenita, nu
sarea peste nici un exercitiu. Dupa un an de zile de la externare, a venit la mine cu un buchet de flori si
mi-a spus ca merge 5 km zilnic fara sa oboseasca si se simte mult mai bine.
Toate bolile pulmonare trebuie sa beneficieze de gimnastica respiratorie, aceasta fiind indicata in
Tbc, bronsiectazii, astm bronsic, tuberculoze, postoperator, chiar si in cancerul pulmonar. Nu se
recomanda gimnastica respiratorie in fazele acute ale bolilor primare.
Exercitiile pe care vi le recomand dezvolta muschii costali si muschiul diafragmatic, permitand
patrunderea unei cantitati mai mari de aer in plamani.

REEDUCAREA DIAFRAGMULUI
Definitie: Diafragmul este o membrana musculo-tendinoasa care separa cavitatea toracica de cea
abdominala.
Actiune:
-Principala actiune a muschiului diafragm este cea de inspir, realizata prin cresterea volumului si scaderea
presiunii in cavitatea toracica si scaderea volumului si presiunii in cavitatea abdominala. Agonistul
diafragmului este muschiul transvers abdominal. Actiunea diafragmului creste diamentrul toracic craniocaudal in inspir. Pozitia corpului este foarte importanta in actiunea diafragmului: in decubit dorsal
diafragmul are cea mai mare amplitudine, iar in pozitia sezand sau ghemuit cea mai mica
-In expir diafragmul revine pasiv la pozitia sa initiala prin actiunea elastica a plamanului si prin presiunea
abdominala.
-Ca principal muschi insiprator asigura 65% din ventilatia de repaus, aici intra si muschi asccensori:
scaleni, SCM, intercostali.
Tehnica de lucru:

-Cea mai folosita tehnica este cea din decubit dorsal cu

genunchi flectati si capul pe o perna mica. Din aceasta pozitie
subiectul va face inspir cu bombarea abdomenului, expir cu
relaxare. Exercitiul poate fi facut fie liber, fie cu rezistenta care
poate fi opusa manual de catre kinetoterapeut, sub forma de
saculeti de nisip, mingii medicinale, discuri,centuri
elastice.Exercitiile se fac zilnic, timp de minimum trei luni.
-Alta varianta de lucru este patul Maccagno. Se poate lucra fie in pozitie normala, fie cu capul in
sus, fie in pozitia Trendelenburg (=cu capul in jos) cu facilitarea expirului.
-Sau decubit lateral cu reeducarea hemidiafragmului sau a hemitoracelui.
-Exista variante pentru reeducarea diafragmului cu inspir si baterea ritmica pe aripile nasului;
inspir pe cate o nara; inspiruri repetate ca si cand ar adulmeca; inspir cu buzele stranse sau printre dinti
sau printr-un pai.
-Toate exercitiile se pot executa fie inspir-expir, fie inspir apnee expir.

Alte exercitii pentru dezvoltarea muschiului diafragmatic

A.

Cu genunchii stransi

.Pozitie: culcat pe spate.

.Expir: concomitent cu ducerea unui genunchi pe abdomen si (cat este posibil) a unui calcai pe fese.
Apoi, exercitiul se continua cu ghemuirea ambelor picioare. Se preseaza genunchii pe abdomen cu
mainile.
.Inspir: concomitent cu revenirea in pozitia initiala.
B.

Cu baston

.Pozitie: stand drepti, cu picioarele departate si bastonul tinut orizontal, cu bratele la latimea
umerilor.
.Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor in prelungirea corpului.
. Expir: concomitent cu flexarea trunchiului inainte, cu bratele coborate pana la sol.

C.

La spalier sau cu un scaun

.Pozitie: stand cu spatele lipit de spalier (sau o

mobila mai inalta), mainile apuca o sipca a
spalierului (sau o piesa din mobilier).
.Inspir: concomitent cu aplecarea trunchiului
inainte.
. Expir: concomitent cu revenirea la pozitia
initiala.

Exercitii pentru amplificarea respiratiei costale

D. Cu baston

.Pozitie: culcat pe spate, cu un baston tinut in maini.

.Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor, pana ajung pe podea, la 180.
.Expir: concomitent cu revenirea bratelor la pozitia initiala.
E. Cu piciorul ghemuit

.Pozitie: culcat pe o parte, cu bratul de sprijin pus sub cap, piciorul de deasupra indoit si genunchiul din
partea de jos sprijinit pe sol.
.Inspir: concomitent cu ridicarea bratului de deasupra pe verticala, in prelungirea corpului.
.Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.

F. Cu miscare de brate
.Pozitie: stand cu picioarele departate la latimea
umerilor.
.Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor lateral, in
prelungirea corpului.
.Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.

G. Cu baston
.Pozitie: stand cu picioarele departate la latimea
umerilor, cu bratele ridicate, mainile tin
orizontal un baston.
.Inspir: concomitent cu inclinarea laterala a
trunchiului.
.Expir: concomitent cu inclinarea trunchiului
lateral, in directie opusa, pentru fortarea
expirului.

Exercitii de respiratie (Articol de Alina Ghica - redactia studentie)

Exercitiile de respiratie au rolul de a intari musculatura intercostala, de a mari capacitatea vitala si
functionala a plamanului, elasticitatea cutiei toracice si de a favoriza miscarile diafragmului. Exercitiile
isi pierd valoarea daca nu se evita fumatul, raceala si curentul. Exercitiile se vor face dimineata (in
anotimpul calduros cu fereastra larg deschisa, iar cand e frig, in camera bine aerisita sau in aer liber).
Pentru a se evita aparitia oboselii si a ametelilor, respiratia va fi ampla, profunda si rara. Dupa 4-5
respiratii profunde se va intercala o pauza. Pentru tonifierea musculaturii respiratorii, exercitiile vor fi
diferite in functie de grupul de muschi caruia ne adresam. Astfel, pentru muschiul diafragm pozitia va fi
culcat pe spate cu genunchii indoiti; pentru muschii ceilalti se recomanda pozitia sezand. Exercitiile de
fortifiere vor alterna cu exercitii de relaxare care constau in respiratii scurte si usor masaj toracic.
Inspiratia se face cu bombarea toracelui si a abdomenului, iar expiratia, prin coborarea coastelor, ceea ce
face ca toracele sa para turtit iar abdomenul supt. La inceput se vor executa cate 5 exercitii din fiecare,
apoi numarul de repetari va creste. Iata un program special:
1.Mers cu corectarea tinutei si cu respiratie normala
2.Mers pe varfuri 4 pasi, timp in care are loc inspiratia; apoi, bratele sus, mers pe toata talpa 4 pasi expiratie
3.Mers pe varfuri 4 pasi - inspiratie; oprire cu aplecarea trunchiului in fata, bratele atarnand - expiratie
profunda si sacadata
4.Stand cu picioarele departate si mainile sprijinite pe proeminentele costale se inspira profund pe nas,
apoi se apasa cu palmele pe torace si se expira pe gura

5 .Din pozitia culcat pe spate cu o minge medicinala pe stern, se inspira profund pe nas, apoi se expira
suierator odata cu presarea mingii pe torace
6.Stand culcat pe spate inspira profund cu umflarea si dezumflarea abdomenului, apoi revino expirand pe
gura
7.Acelasi exercitiu cu o minge medicinala tinuta pe abdomen
8.Inspira stand culcat pe spate cu bratele pe langa corp; departeaza picioarele si adu bratele lateral, timp in
care vei expira
9.Stand in genunchi cu picioarele usor departate, cu palmele pe coapse, lasa usor trunchiul pe spate cu
ducerea bratelor lateral - inspiratie; expiratia are loc cand revii
10.Stand in genunchi cu sezutul pe calcai, du bratele sus si inspira; apleaca-te inainte si pliaza-ti trunchiul
- expiratie
11.Plimbare cu respiratie normala
12.Stand cu picioarele mult departate, se executa fandare laterala spre stanga si ducerea bratului stang sus
langa ureche, timp in care are loc inspiratia; revenire - expiratie. Se repeta spre dreapta
13.Stand cu picioarele usor departate si bratele pe langa corp, cu cate o haltera de 2 kg in maini, se excuta
arcuirea laterala spre stanga prin alunecarea bratelor pe langa coapse, cu inspiratie si expiratie
14.Exercitii la spirometru pentru a efectua inspiratii si expiratii cu amplitudini dirijate
15.Stand cu bastonul jos, tinut de capete, ridica bratele si inspira odata cu extensia unui picior la spate.
Revino cu expiratie
16.Din aceeasi pozitie, executa extensii ale bratelor in sus cu inspiratie, apoi apleaca trunchiul in fata pana
la podea, expirand
17.Urmeaza exercitii statice cu inspiratie pe 4 timpi: se mentine aerul in palmani 4 timpi, apoi se expira
pe gura in 8 timpi
18.Relaxare cu respiratie normala pana la revenire.
Atat inspiratia cat si expiratia trebuie sa fie profunde, lungi si uniforme.Toracele se va deschide intr-o
respiratie ampla, benefica organismului, prin care se angreneaza intregul sistem imunitar. Revigorarea
apare dupa primele zile: atat oamenii sanatosi cat si bolnavii devin mai vioi, zambitori, au fata mai
luminata si un cu totul alt tonus. Important este sa nu se forteze limitele fiecaruia, iar inainte de inceperea
exercitiilor camera sa fie foarte bine aerisita. La inceput, exercitiile pot da o usoara ameteala, din cauza
faptului ca sangele va fi puternic oxigenat. De aceea, exercitiile se vor adapta pentru fiecare persoana in
parte.
Totalitatea tehnicilor de kinetoterapie care vizeaza mentinerea unei capacitati respiratorii corecte la
bolnavii suferind de o afectiune bronhopulmonara (bronsita cronica) sau pleurala (pleurezie), de o
fractura a coastelor sau care au suferit o interventie chirurgicala.
- Tehnicile de eliberare vizeaza impiedicarea acumularii de secretii in bronhii. 'Clapping'-ul,
zdruncinarea custii toracice care este lovita cu platul palmei, cauta sa desprinda secretiile de peretii
bronsici inaintea manevrelor de expectoratie. Expectoratia dirijata consta in provocarea scuiparii dupa o
expiratie rapida si viguroasa mai curand decat prin tuse. Drenajul postural consta in alungirea
bolnavului pe un pat intr-o pozitie care, sub actiunea gravitatii, usureaza drenajul secretiilor spre trahee,
ele fiind apoi eliminate prin tuse.
- Tehnicile de gimnastica respiratorie constau in ameliorarea ventilatiei (succesiunea inspiratiilor si

expiratiilor) subiectului invatandu-l sa realizeze miscari toracice corecte (respiratie ampla si lenta) si
coordonarea lor cu miscarile abdominale.
Program postoperator:
-in primele 24 de ore,bolnavul este imobilizat la pat, daca este inconstient,se face masaj si mobilizari
pasive;
-dupa constientizarea bolnavului,se face gimnastica respiratorie,gimnastica generala,contractii
izometrice,posturi alternante;
-apoi se incep miscari active
Program de gimnastica respiratorie postoperat:
-respiratie libera (6 ori);
-ducere alternativa a bratelor sus(4x4);
-ducerea simultana a bratelor sus cu inspir si re venire cu expir (3x4,cu 10 sec. pauze);
-inspir profund apoi expir cu flexia capului si gatului (4x1);
-idem cu usoara flexie a trunchiului;
-contractii izometrice ale cvadricepsului (3x10);
-flexia alternativa a coapselor pe bazin (4x3);
-departarea si apropierea membrelor inf. (4x4);
-ridicarea alternativa a membrelor inferioare cu genunchii intinsi (3x3);
-ridicare si coborare bazin (stand pe coate)(3x1);
-miscari de glezna (rotari,flexii,extensii)(4x4)
-sezand:flexia gambelor si a coapselor ducerea bratelor lateral cu arcuire si inspir,revenire cu expir
(2x4),cu bratele lateral-indoirea trunchiului cu atingerea varfului picioarelor(4x8),miscarile umerilor(2x2
fiecare),departarea/apropierea membrelor inferioare(3x2),ridicari in picioare(4x1)
-in picioare: ridicarea bratelor prin lateral cu ridicare pe varfuri cu inspir;revenire cu expir(3x1);
-rotarea bratelor(3x8);
-cu bratele sus: inclinari,aplecari,indoiri de trunchi cu arcuiri(4x8);
-extensia trunchiului cu inclestarea mainilor la spate cu inspir; revenire cu expir(2x4);
-extensia capului, gatului si trunchiului,cu inspir;revenire cu expir(5x1)
Se dozeaza intensitatea tratamentului functie de capacitatea bolnavului, de intelegerea sa, de gradul de
complianta la metoda. La aparitia durerii impune micsorarea sau oprirea miscarii si a cauta cauza
durerii.
Controlul respiratiei in miscare si efort
Miscarea influenteaza foarte mult respiratia. Se invata subiectul sa pastreze o pozitie corecta : coloana
vertebrala dreapta, umerii relaxatii, abdomenul in prelungirea toracelui. Il invatam:
Intoarcerea in pat : va face inspir, iar pe faza de expir se intoarce in pat
Metodele de mers: poate face inspir la un pas, expir pe 2 sau inspir pe 1 pas - expir pe 3; sau inspir
2-expir 4; inspir 3 - expir 5; in functie de necesitati, de ritmul cardiac, de lungimea pasului
Urcatul si coboratul scarilor : va face inspir si urcat sau coborat cu expir, apoi inspir pe o treapta si
expir pe 2 trepte.
Durata unei intregi sedinte de reeducare a ritmului respirator nu trebuie sa depaseasca 20-30 de minute,
nu trebuie sa oboseasca bolnavul, sa nu determine dispnee sau discomfort si trebuie sa il ajute sa se
relaxeze si sa respire corect.
Gimnastica respiratorie este foarte importanta in kinetoterapie. Toate exercitiile se executa coordonat
impreuna cu miscarile respiratorii. Indiferent pentru ce aplici exercitiile de kinetoterapie trebuie sa urmezi

timpii respiratori. In timpul unui program de rec uperare, intre exercitiile aplicate, se poate face o pauza
de relaxare a organismului folosind miscari usoare, respiratii libere.
Un rol important al respiratiei este in kinetoprofilaxia gravidei pentru a nu aparea oboseala in timpul
practicarii execitiilor specifice si pentru imbunatatirea capacitatii pulmonare care scade in sarcina odata
cu cresterea fatului.
La nasterea naturala - Cum sa respiri
Ca si in atletism sau in orice alt sport care presupune un efort fizic de durata ce poate fi controlat,
respiratia in timpul travaliului este cheia de bolta a succesului unei nasteri cat mai rapide si mai usoare.
Respiratia eficienta are cateva roluri bine conturate in timpul travaliului:

Ajuta fatul care va fi mai bine oxigenat pe parcursul procesului de nastere, mai ales in timpul
contractiilor uterine.

Aduce mai mult oxigen musculaturii uterine: un muschi bine oxigenat isi indeplineste mai eficient
functiile fara un cost metabolic care ar conduce la aparitia stimulilor durerosi.

Respiratia ritmica induce o stare de relaxare fizica, prin reducerea tensiunii musculare, si psihica,
prin reducerea stresului si a anxietatii.

Distrage atentia gravidei de la durerea din travaliu, aceasta trebuind sa fie concentrata asupra
implementarii tehnicilor de respiratie astfel ca acorda mai putina atentie stimulilor durerosi.

Modul ritmic de respir conduce la inscrierea travaliului intr-un sablon bine organizat, el
desfasurandu-se mai eficient, mai precis si intr-o forma mult mai ritmica, intr-un timp mult mai scurt
decat un travaliu lasat sa se desfasoare necoordonat.
Lipsa aerului si o respiratie neadecvata pot provoca diverse efecte secundare: tulburari de somn,
neliniste, tensiuni. Acesta este unul dintre motivele pentru care exista diverse terapii care trateaza unii
bolnavi prin metoda respiratiei. Respiratia profunda revigoreaza musculatura abdomenului, zona
rinichilor si spatele. Ea ajuta si la solutionarea blocajelor energetice. Pentru ca respiratia corecta sa aiba si
efectele benefice asteptate, foarte importanta este calitatea aerului respirat. Aerul poate fi in multe cazuri
un adevarat agent terapeutic. Anaximenes spunea ca 'aerul reprezinta originea tuturor lucrurilor'.
Oxigenul din aer este alimentul numarul unu al fiintei vii si, implicit, oxidarea reprezinta modalitatea cea
mai importanta de obtinere a energiei in organism. Metabolismul celular necesita un aport continuu din
aceasta hrana fundamentala, care este oxigenul, pentru buna desfasurare a proceselor oxidative, care stau
la baza vietii. Aparatul respirator aprovizioneaza organismul cu acest aliment gazos. Studii de specialitate
au ajuns la concluzia ca aerul conditionat ii scade omului capacitatea de munca si ii sporeste
imbolnavirile de tipul racelilor, reumatismelor si maladiilor cardiovasculare, deoarece acestui aer ii
lipseste ozonul si ionii.
Gimnastica respiratorie, cu exercitii de respiratie profunda, tehnica despre care am mai scris in aceste
pagini, poate forma unele reflexe care stimuleaza functii de baza ale organismului, cum sint circulatia,
nutritia, activitatea musculara si cea neuroendocrina. Este bine ca acest gen de respiratie sa se faca in
timpul gimnasticii de inviorare, dar se poate face si in timpul deplasarii pe jos, al alergarilor sau
practicarii diferitelor sporturi.
Consumul minim de O2 al organismului in repaus pentru atingerea necesitatilor metabolice = 3.5 ml
O2/kg/min.
Pentru consumurile energetice pentru diverse activitati de munca sau receationale in functie de
capacitatea testata de efort a pacientului:

Consum de O2
7 ml O2/min/kg

7-11 ml O2/min/kg

Activitati lucrative
Munca de birou, Stenograf
Condus masina
Operator calculator
Reparator radio/TV
Paznic
Dactilograf
Tamplarie usoara

11-14 mlO2/min/kg

Asamblari de masini
Conducator camioane
Carat cu roaba
Sudura
Zidarie

14-18ml O2/min/kg

dulgher
zidarie
zugraveala
aplicare tapet
plivit, sapat

18-25 ml O2/min/kg

sapat
munca cu lopata
dulgherie , tamplarie
spart de lemne

25-28 mlO2/min/kg

sapat santuri
taiat lemne cu ferastraul
carat (175Kg)

28-32 ml O2/min/kg

munca cu lopata (31kg)

Peste 32 ml O2/min/kg

munca cu lopata

Activitati recreative
Plimbare 1.6km/h
Jocuri de carti, Sah
Cusut, tricotat
Mers 3km/h
Ciclism 8km/h
Biliard, Bowling, Golf
Canotaj 4km/h
Cantat la instrumente
Mers 5km/h
Ciclism 10km/h
Volei, Golf
Badminton
Tras cu arcul
pescuit
mers 5,5 km/h
ciclism 13km/h
tenis de masa
golf
gradinarit
gimnastica generala
mers 6,5 km/h
ciclism 16km/h
patinaj, canoe
tuns iarba, tenis
schi pe panta usoara
alergare 8km/h
ciclism 19 km/h
schi, baschet, urcat pe munte
hochei, canotaj
alergare 9km/h
ciclism 21km/h
schi , handbal, baschet
scrima
schi (peste 8 km/h)
handbal, alergare

Cum si unde se respira

Exercitiile de respiratie profunda pot fi practicate in orice moment al zilei, dar e preferabil sa fie executate
dimineata si seara, in afara zilelor cand este ceata.
Dimineata aerul este mai pur, iar omul, ca urmare a repausului din timpul noptii, este intr-o dispozitie
mult mai buna pentru a culege din plin beneficiile unei largi si profunde respiratii.
Seara, inainte de culcare, aerul este usor purificat prin incetinirea circulatiei stradale. Se va respira
profund, in cursul plimbarilor si in timpul exercitiilor fizice.
Exercitiile respiratorii sunt foarte eficace, daca le executam in apropierea arborilor sau a plantelor verzi,
care prin actiunea lor clorofiliana insanatosesc atmosfera si o imbogatesc cu oxigen. In schimb, trebuie sa
indepartam plantele si florile din locul unde dormim, caci in timpul noptii, prin respiratia lor viciaza aerul
ambiant (elimina dioxid de carbon). Unele flori sunt chiar periculoase, prin parfumurile lor violente si
efluviile toxice pe care le degaja. Exemplu: rododendronul, oleandrul, crinul, violetele etc.
Exercitiile de respiratie profunda sunt simple si accesibile tuturor. Ele sunt contraindicate in epilepsie si
tuberculoza pulmonara, caci risca agravarea hemoptiziei.
Daca respiratia se executa pe loc, intr-o sala sau o camera, este necesar sa se faca inainte cateva miscari
de gimnastica, altfel surplusul de oxigen adus in plamani prin inspiratie profunda este aruncat, aproape in
totalitate, prin actul expiratiei. Exercitiul fizic mareste oxigenarea si provoaca un apel de oxigen.
Exercitiile respiratorii profunde sunt indicate mai ales la sfarsitul exercitiilor cotidiene de gimnastica in

camera.
Pozitia de plecare este aceea de drepti, cu fereastra larg deschisa. Inspiratia incepe cu umplerea cu aer a
partii inferioare a plamanilor, imaginandu-ne ca aerul patrunde in abdomen, care este proiectat inainte.
Apoi, fara timp de oprire, se umplu plamanii cu aer, proiectand toracele inainte, pana la nivelul
claviculelor. Odata ce plamanii sunt plini cu aer, se lasa sa se coboare usor coastele inferioare, apoi
superioare. Pantecele se resoarbe.
Dupa aceasta expiratie fortata urmeaza o inspiratie. Inspiratia se face numai prin nas, iar expiratia se face
pe nas sau pe gura. Durata totala a exercitiului va fi de 3-8 minute. In nici un caz nu se va prelungi, astfel
ca inima sa nu mai bata normal sau sa avem senzatia de greata, de ameteala. Daca apar asemenea
simptome, inseamna ca exercitiul a durat prea mult, ca antrenamentul este insuficient sau ca ritmul
respirator nu convine corpului.
Exercitiile de respiratie yoga practicate insistent prezinta riscuri, caci inspiratia profunda, prelungita, cu
retinerea aerului in plamani un interval de timp de la cateva secunde la cateva minute, poate deveni chiar
periculoasa, deoarece dilatarea peste masura a alveolelor pulmonare poate determina tulburari circulatorii,
susceptibile a provoca ele insele emfizem pulmonar, ameteala si chiar sincopa. De asemenea, pot favoriza
ecluziuni de tuberculoza pulmonara. In schimb, exercitiile pe care le recomandam, fiind fiziologice, nu
prezinta inconveniente. Ele asigura o buna oxigenare a tesuturilor, dezvolta capacitatea toracica, regleaza
activitatea cardiaca si stimuleaza organele digestive. Factorii care regularizeaza respiratia regularizeaza si
ritmul cardiac. Pe de alta parte, nervii care antreneaza plamanii antreneaza si stomacul, intestinul si
chiar ficatul. Este deci posibil ca redand plamanilor o activitate normala, sa se amelioreze pe cale reflexa
si functiile tubului digestiv.
Respiratie corecta, vorbire corecta
Formarea unei articulatii clare reprezinta o cerinta de baza in dezvoltarea si perfectionarea vorbirii.
Cum articularea sunetelor se bazeaza mai ales pe utilizarea respiratiei si pe precizia miscarilor de
pronuntare sub controlul propriului auz, prin exercitii, se va urmari: educarea respiratiei; educarea
miscarilor articulatorii; educarea pronuntiei corecte a sunetelor.
Educarea respiratiei
Aparatul respirator, pe langa functia de a asigura schimbarile gazoase necesare intretinerii vietii, au un rol
hotarator si in actul vorbirii. In timpul expiratiei, suflul atinge corzile vocale aflate in pozitie fonica si prin
subordonarea acesteia se produce sunetul. Studiul miscarilor respiratorii si indepartarea dereglarilor lor
ocupa un rol primordial in educarea vorbirii.
La copii, la nastere, se poate identifica o respiratie diafragmatica, care spre varsta prescolara se
transforma in respiratie toraco-abdominala iar inspre pubertate se diferentiaza in functie de sex.
Respiratia este ritmica, insa ritmul respirator nu este uniform. Cu cat varsta este mai mica, cu atat
labilitatea ritmului respirator este mai accentuata. Astfel, in respiratia neverbala inspiratia si respiratia au
o durata aproximativ egala. In vorbire acest raport se schimba. Expiratia devine mai prelungita deoarece
emisiile verbale se fac numai in aceasta faza. Inspiratia devine mai adanca si mai rapida, efectuandu-se in
pauzele dintre sintagme si propozitii.
Este firesc ca in timpul copilariei sa apara neregularitati in procesul de coordonare a respiratiei cu actul
fonatiei datorita unei continue dezvoltari a organismului. Printre neregularitatile de exprimare pot fi
mentionate: tipul de respiratie superioara cu ridicarea umerilor; respiratia fortata cu miscari bruste si
exagerate; miscari respiratorii superficiale si foarte frecvente, asftel incat se produce o inspiratie dupa
fiecare cuvant sau chiar in mijlocul acestora; incercari de vorbire in timpul inspiratiei si nu al expiratiei
cum ar fi normal.
Aceste cazuri apar la copiii ce se grabesc in exprimare si nu respecta pauzele necesare in vorbire.
Frecventele neregularitati respiratorii pot duce in cele din urma la tulburari deosebit de grave. Inlaturarea
acestora se face prin exercitii sistematice care asigura cerintele respiratiei, atat in stare de repaos, cat si in
vorbire.

Exercitii de respiratie cu copiii de varsta prescolara

Toate exercitiile se realizeaza sub forma de joc.
- Suflarea asupra unei lumanari aprinse pentru a o stinge (variatii ale distantei, de la mic la mare).
- Prin suflare se mentine flacara lumanarii intr-o pozitie inclinata, fara ca sa se stinga, pe o durata cat mai
mare.
- Prin suflare se umfla balonase sau camere pentru mingi.
- Prin suflare se mentine balonul plutind in aer.
- Prin suflare se deplaseaza bile intr-un jgheab de lemn
- Se sufla intr-un vas cu apa ca sa faca valuri.
- Se sufla alternativ pe gura si pe nas asupra unui geam sau oglinzi pentru a le aburi.
- Se respira profund cu nasul blocat, apoi pe nas cu gura inchisa.
- Imitarea omului ce sufla in palme ca sa si le incalzeasca.
Exercitii de respiratie la scolari
- Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura si apoi pe nas.
- Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura, intrerupt de o pauza. In timpul pauzei nu se inspira
aer. Exercitiul se desfasoara in urmatoarea succesiune: inspir, expir, pauza expiratorie, expir.
- Idem cu respiratia pe nas.
- Inspir scurt si expir lung intrerupt de doua pauze: inspir, expir, pauza expir, pauza, expir. Idem pe nas.
- Inspir scurt, expir lung intrerupt de trei pauze. Idem pe nas.
Exercitii de gimnastica respiratorie
- Din pozitia de drepti, se inspira cand se duc ambele maini inainte si indarat, descriind un cerc in jurul
capului si se expira odata cu revenirea capului la pozitia initiala.
- Din pozitia de drepti, cu mainile lipite de corp, se inspira odata cu indoirea coatelor si apropierea lor la
spate si se expira odata cu revenirea la pozitia initiala.
- O mana se lipeste de spate sub omoplat, iar cealalta se duce dupa cap si se inspira. Se executa odata cu
revenirea la pozitia initiala.
- Cu mainile intinse se prind capetele unui bat si se ridica deasupra capului, inspirand. In expir se revine
la pozitia initiala.
- Batul se prinde la spate cu coatele. La expir, batul se strange cu coatele si preseaza spatele, stimuland
participarea abdomenului.
Treptat, exercitiile de respiratie se asociaza cu pronuntia sunetelor. Expirul aerului se produce prin
pronuntia vocalelor si a consoanelor siflante. Sub aceasta forma se sesizeaza mai usor daca subiectul
expira uniform sau iroseste unda expiratorie neeconomic. In primul rand, cand intensitatea vocii este
uniforma pe tot parcursul fonatiei, pe cand in cel de-al doilea caz se produce o slabire a ei. Dupa
exersarea sunetelor, se trece la pronuntia de propozitiuni pe un singur expir. Exercitiile se aplica prin
repetare, de cinci pana la zece ori. Durata lor variaza la inceputul sedintelor logopedice, de la doua
minute, la cinci minute.
Inspiratia trebuie sa fie insotita de extensie a coloanei vertebrale prin aplecarea trunchiului pe spate si a
membrelor superioare (sau chiar ridicarea acestora). Expiratia trebuie sa fie insotita de miscari care
micsoreaza cutia toracica sustinuta de aplecarea in fata a corpului si a mainilor. Astfel, in decursul unei
inspiratii se urmareste extinderea abdomenului si a coastelor inferioare si revenirea lor in expiratie.
Folosirea gimnasticii pe un fond muzical e un bun procedeu.
Gimnastica respiratorie la persoanele de varsta a 3-a:
Legea de baza a prescrierii exercitiului fizic la varstinici este adaptarea exercitiilor de la individ la individ
in functie de capacitatea clinico-functionala a acestuia.

Efortul impus trebuie sa se faca progresiv pentru a realiza treptat adaptarea organismului la efort.
In timpul sedintelor se vor controla pulsul si tensiunea.
Durata efortului in mod normal sedinta trebuie sa dureze 20-30 de minute. Se prefera dutare scurte cu pauze
de aceeasi marime cu perioada efortului.
Intre intensitatea si durata efortului va fi mentinut un raport invers proportional.
La batrani exista pericolul fracturii pe fondul osteoporozei. Uneori ne putem multumi cu obtinerea unor
amplitudini incomplete, dar suficient de functionale.

pozitiile de start ale exercitiilor sa fie cat mai stabile datorita tulburarilor de echilibru ale batranilor ;
sunt contraindicate exercitiile cu trunchiul aplecat, pozitii extreme ale capului (mai ales in
extensie)miscari bruste ale capului pentru evitarea tulburarii circulatorii cerebrale ;
durerile articulare limiteaza exercitiul fizic ;
se vor evita exercitiile care se efectueaza in lipsa de aer datorita mentinerii respiratiei ;
se vor evita ridicarile de greutati mari si schimbarile bruste de pozitie ;
aparitia oboselii impune oprirea efortului ;
exercitiile sa fie accesibile posibilitatilor de executie ale bolnavului ;
buna colaborare se face printr-un limbaj adecvat tipului psihologic al pacientului ;
sa se realizeze o buna colaborare intre pacient si kinetoterapeut pentru a evita refuzul de participare
din partea pacientului.

Sfatul medicului
Principalele contraindicatii ale activitatii fizice se refera la persoanele cu afectiuni cardiace grave
(insuficienta cardiaca, infarct). Indiferent de varsta si de eventuale afectiuni, important este ca amatorii de
miscare sa ceara sfatul medicului inainte de a incepe practicarea unei activitati fizice. Exercitiile trebuie
adaptate fiecarei persoane in parte. Dr. Gigi Teodoru ne aminteste ca 'lupta contra sedentarismului nu
presupune o competitie sportiva. Cei care fac o activitate fizica pentru mentinerea sanatatii nu trebuie sa
doboare recorduri'.
Pentru o sanatate buna de-a lungul vietii noastre, trebuie sa se impuna ideea ca vom face tot posibilul sa
prevenim orice boala, inainte de a aparea prin eliminarea pe cat posibil a stresului, printr-un mod de viata
adaptat necesitatilor noastre, prin odihna sau exercitii fizice repetate zi de zi. Din statisticile existente, se
apreciaza ca 80 din bolile omului contemporan pot fi prevenite, folosind secretele bunului simt in
controlul propriei sanatati.
Bibliografie:
1. Ana-Maria Dragomir: sanatate acasa articole/1083-gimnastica respiratorie invata sa respiri corect.;
2. Articol:< interviu cu doamna Daniela Dinea,profesor de educatie fizica si are 30 de ani de experienta
profesionala ca instructor de gimnastica medicala la Institutul de Pneumoftiziologie 'Marius Nasta' din
Bucuresti.> Florentin Popa, Sursa: Formula As;
3. Articol:,,Respirati profund, traiti mai mult" Irina Bucsinescu, ziarul Evenimentul, 07-04-2005;
4. "Sfatul medicului"- kinezitetapie respiratorie
5. ADRIAN-NICOLAE POPESCU, Revista Magazin, Respiratie corecta, vorbire corecta
6. Articol: CAPACITATEA OXIDATIVA A MUSCHILOR, Dr. Serban Damian, ,Ghid de sanatate
7. Articol: "Infertilitatea", Dan Tutunarul, 2003-2004,
8. TRATAMENTUL BALNEAR SI RECUPERATOR IN BOLILE
RESPIRATORII,www.physiotherapy.ro//afectiuni_respiratorii_afectiuni%20BFT.pdf