Referat

Sistemul monetar
european

Elaborat: Fana Elena

Cahul 2014
Sistemul Monetar European a luat fiinta in cursul anului 1979, ca urmare a rezolutiei Consiliului
Europei institutia centrala a Uniunii Europene avand ca obiectiv principal al activitatii sale crearea stabilitatii
monetare in Europa occidentala si cooperarea dintre tarile Uniunii Europene in domeniul politicilor financiare.

In acest sens, SME a preconizat o modalitate complexa de mentinere a cursurilor monetare, prin interventii
asupra acestora, cu sprijinul unor facilitati de creditare.
.Sistemul Monetar European (S.M.E.) a fost gndit cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb ale monedelor
nationale si de a contracara inflatia. Sistemul apartine categoriei sistemelor monetare cu flexibilitate limitat ,
fiind o combinatie ntre cursurile fixe si fluctuante. Sistemul Monetar European a fost conceput astfel nct sa
reziste presiunilor speculative exercitate pe pietele de schimb asupra monedelor comunitare, sistemul de
interventii sustinut prin mecanismele de credit viznd, n special, evitarea asa numitelor "miscari gresite" ale
cursurilor de schimb.
Functionarea sistemului monetar european s-a bazat pe o moneda ECU si pe definirea cursurilor pivot ale
monedelor, fata de ECU, precum si pe un mecanism de interventii pe piata valutara.
Denumirea monedei ECU provine de la denumirea engleza European Currency Unit si evoca o moneda franceza
veche confectionata din aur, care a circulat in Franta, in secolul al XIII-lea si care era rezervata numai marilor
demnitari.
Moneda ECU era construita pornind de la un cos de monede al tarilor participante lasistem iar ponderea
fiecareia in definirea ECU depindea de nivelul PIB al fiecarei tari si de volumul schimburilor comerciale.
Caracterul fix al mecanismului de schimb era asigurat prin stabilirea unui curs central denumit pivot, intre
fiecare moneda si ECU. Marja de fluctuare intre monede pe de o parte si intre acestea si ECU era de 2,25%.
Lira italiana a beneficiat de o marja de fluctuatie de 6% pana in ianuarie 1990. Lira sterlina a acceptat sa participe
la mecanismul de schimb in octombrie 1990, iar escudo-ul portughez, in aprilie 1992.
Mecanismul de schimb. Tarile care participau la mecanismul de schimb trebuiau sa defineasca valoarea propriei
monede in raport cu toate monedele ce apartineau sistemului. Intrucat cursurile oficiale erau definite pe o baza
bilaterala, o tara care atingea limitele marjei de fluctuare, antrena interventia a doua banci centrale, pentru a evita
ecartul excesiv: banca proprie si banca tarii a carei moneda se aprecia sau se deprecia in raport cu moneda
nationala.
Capacitatea de interventie a bancilor era sustinuta de facilitatile de credit intre bancile centrale; fiecare se putea
imprumuta sume nelimitate de la celelalte banci, cu un termen de rambursare de 75 zile.
Bancile centrale, puteau, de asemenea, sa utilizeze pentru operatiile dintre ele sumele in ECU pe care le primeau
de la FECOM, in schimbul depozitelor constituite la acest fond.
Creat, in 1973, Fondul european de cooperare monetara (FECOM) a constituit un organism de compensare
multilaterala intre bancile centrale europene, prin acordarea de credite pe termen scurt. Contributia bancilor
centrale la fond era reprezentata de 20 % din rezervele in aur si $ ale tarilor respective.
Interventia bancilor centrale in cadrul SME se declansa in momentul in care o moneda atingea 75% din ecartul
maxim autorizat, in raport cu definitia oficiala. Acest nivel de interventie a fost desemnat cu termenul de prag de
divergenta, sau semnal de alarma.
Functionarea sistemului a fost afectata de speculatiile care s-au manifestat in anii 1992si 1993. In
septembrie 1992 lira italiana si lira sterlina parasesc sistemul, iar ulterior escudo-ul si peseta.
Slabiciunile SME au fost evidentiate de efectele reunificarii germane; marca germana, al
carei curs a crescut foarte mult in raport cu toate monedele europene, dar si fata de dolarul SUA a fost
beneficiara, pe termen scurt, a crizei monetare amintite. In vara anului 1993, atacurile contra francului francez
au condus la incercari de salvare ale SME prin largirea marjelor de fluctuare la 15%. In acest mod nu se mai
putea vorbi de o fixitate a cursurilor de schimb intre monedele europene.

 Sistemul monetar european s-a caracterizat printr-o superioritate, comparativ cumecanismul sarpelui valutar,
prin posibilitatea de realiniere a cursului si prin interventia fondului FECOM, in sustinerea cursurilor.
Totodata, s-a procedat la reconsiderarea raportului dintre ECU si $, de fiecare data cand necesitatile au impus
asemenea redefiniri.
De exemplu in perioada aprilie 1986 ianuarie 1987, cursul ECU fata de $ s-a modificat
astfel:
- 1 ECU = 0,77846 $ (pana in aprilie 1986) - 1 ECU = 0,900139 $ (aprilie august 1986
- 1 ECU = 1,01564 $ (august ianuarie 1987) - 1 ECU = 1,08643 $ (dupa ianuarie 1987).

Moneda ECU, cursul pivot si marjele de fluctuare

Inca de la infiintare, ECU a fost unitate de cont si a reflectat media puterilor de cumparare ale monedelor
utilizate.
Fiecare tara membra putea stabili, in raport de puterea de cumparare a monedei sale, un curs fata de ECU,
denumit curs central.
Din compararea a doua cursuri centrale rezultau cursuri pivot bilaterale, fiind in acelasi timp cursuri oficiale in
sistem. Cursurile efective, de piata, puteau fluctua fata de cursul pivot, ajustat cu 2,25%. Valoarea exacta a ECU
se determina zilnic de catre o comisie special desemnata in acest sens.

In tabelul urmator se prezinta ponderile in ECU ale monedelor.

Valuta

Paritatea fata de EURO

Drahma Grecia

340,750000

Escudo Portugalia

200,482000

Franc Belgia

40,339900

Franc Franta

6,559570

Franc Luxemburg

40,339900

Gulden Olanda

2,203710

Lira Irlanda

0,787564

Lira Italia

1936,270000

Marca Finlanda

5,945730

Marca Germania

1,955830

Peseta Spania

166,386000

Schiling Austria

13,760300