Structura generala a tubului digestiv

Peretele tubului digestiv are o structura adaptata functiei fiecarei

portiuni. Peretele este alcatuit din: mucoasa, submucoasa, musculara si
seroasa (adventice).

Esofagul
Mucoasa esofagului este de tip pavimentos stratificat nekeratinizat
adaptata functiei de transport pe care o are esofagul.
Aici exista glande secretante de mucus cu rolul de a facilita transportul
bolului alimentar. La limita cu stomacul, in mucoasa esofagului apar
insule heterotrope de mucoasa gastrica. Ele se identifica foarte usor
datorita culorii rosu aprins, spre deosebire de restul mucoasei esofagului,
care este rosu-pal.
Trecerea de la mucoasa esofagiana la cea gastrica se face brusc, la
nivelul unei linii dintate.
Submucoasa contine vase de sange si plexul submucos Meissner.
Uneori glandele esofagiene pot ajunge pana in submucoasa.
Musculara are o caracteristici foarte importante:
Este striata in 1/3 superior (inervata de nervul vag prin fibre
visceroeferente speciale) si neteda in 2/3 inferior (inervata de
nervul vag prin fibre visceroeferente generale cu origine in
nucleul dorsal al vagului)
Stratul muscular longitudinal este egal reprezentat cu cel
circular, spre deosebire de restul tubului digestiv, unde stratul
circular este mai voluminos
Extensia unui cancer esofagian se face mai rapid in plan longitudinal
decat de-a lungul fibrelor circulare.
Seroasa exista pe fetele anterioara si laterala ale esofagului si
lipseste pe fata posterioara, ce este extraperitoneala.

Stomacul

 Mucoasa are un epiteliu de tip cilindric unistratificat. Glandele

mucoasei sunt de doua tipuri:
Gastrice propriu-zise sunt glande din regiunea cardiei ce
secreta mucus si glande ale corpului stomacului. Acestea din
urma contin mai multe tipuri de celule : principale (secreta
pepsinogen), parietale (secreta acid clorhidric) si secretoare de
mucus
Pilorice care secreta mucus ce are rolul de a proteja mucoasa
gastrica atat de agentii fizici, mecanici, termici din alimente,
cat si de propria secretie acida
Mucoasa gastrica prezinta numeroase plici, doua dintre ele sunt
foarte lungi si prezente de-a alungul micii curburi, delimitand soseaua
gastrica, pe unde lichidele ajung in duoden.
Pliurile au rol foarte important in endoscopie pentru a reda
caracterul benign sau malign al unei ulceratii. La nivelul unei ulceratii
maligne, se formeaza un infiltrat inflamat (aici pliurile se opresc la
distanta de leziunea ulceroasa).
Submucoasa este asemanatoare cu cea a esofagului.
Musculara este diferita de tot restul tubului digestiv pentru ca
prezinta 3 straturi de fibre:
Longitudinal, extern
Circular, mijlociu
Oblic, intern
Stratul longitudinal nu este continuu, fibrele sale se condenseaza de-a
lungul curburilor, in special de-a lungul curburii mici, de unde iradiaza pe
peretele stomacului.
Fibrele circulare se gasesc pe toata lungimea stomacului si se continua
la nivelul duodenului. In dreptul orificiului piloric se condenseaza si
formeaza sfincterul piloric.
Fibrele oblice formeaza asa-numitele fibre in cravata de la nivelul
unghiului Hiss.
Seroasa acopera aproape in intregime stomacul, cu exceptia
peretelui posterior al regiunii cardiei si portiunile adiacente

Duodenul

 Mucoasa prezinta epiteliu cilindric unistratificat si doua tipuri de

glande: glande intestinale Lieberkuhn si glande specifice duodenului
numite Brunner, a caror parte secretorie poate ajunge pana in
submucoasa
Mucoasa duodenala prezinta plici circulare sau valvule conivente
Kerkring cu rolul de a creste suprafata de absorbtie a duodenului. In
structura acestor valvule intra mucoasa si submucoasa (pliuri).
Apar vilozitati intestinale ce devin din ce in ce mai numeroase spre
flexura duodenojejunala. Canalul Coledoc are o ultima portiune in
grosimea peretelui duodenal si ridica un pliu de mucoasa numit plica
longitudinala.
Ampula hepatopancreatica ridica o proeminenta de mucoasa
duodenala numita papila duodenala mare. Superior de papila exista
papila duodenala mica, la nivelul careia se deschide canalul Santorini.
Toate aceste elemente apar pe peretele medial al duodenului 2
(descendent).
Submucoasa
Musculara are stratul circular mai bine reprezentata decat cel
longitudinal.
Fibrele circulare formeaza de-a lungul duodenului sfinctere functionale.
De exemplu, un astfel de sfincter functional exista la 3-4 cm inferior de
papila duodenala mare cu rol in a impiedica continutul duodenului, prin
contractie. Un alt exemplu se gaseste la nivelul flexurii duodenojejunale.
Seroasa este prezenta doar la nivelul bulbului duodenal. Restul
duodenului este invelit de peritoneu doar pe fata anterioara.

Jejuno-ileonul (anse intestinale)

Este alcatuit in 3/5 superior din jejun si 2/5 inferior din ileon. Diferenta
dintre jejun si ileon se datoreaza adaptarii la functii diferite. Astfel, in
jejun predomina functia de absorbtie, iar in ileon cea de evacuare.
In consecinta, jejunul prezinta la nivelul mucoasei foarte multe vilozitati
intestinale, aproximativ 1000/cm2, iar numarul lor descreste foarte mult la
nivelul ileonului terminal. De asemenea, plicile circulare sunt foarte
numeroase la nivelul jejunului.

 Submucoasa, la nivelul jejunului prezinta foliculi limfatici solitari, iar

la nivelul ileonului, in special in portiunea sa terminala (unde se
gaseste flora microbiana mai multa), apar placile Peyer ce sunt
foliculi limfatici agregati, caracteristici submucoasei colonului.
Seroasa e prezenta pe toata lungimea jejunoileonului

Colonul
Are o structura particulara, ce-l poate deosebi macroscopic de restul
partilor tubului digestiv. Exista 4 elemente definitorii:
Teniile se formeaza prin condensarea fibrelor din stratul muscular
longitudinal
Exista 3 tenii: omentala (pentru insertia omentului mare), mezocolica
(pentru insertia mezocolonului) si libera. Isi au originea la baza
apendicelui.
La nivelul colonului sigmoid exista doar doua tenii, anterioara si
posterioara, iar la nivelul ampulei rectale, stratul longitudinal devine
continuu.
Plici semilunare ingustari ale lumenului colonului rezultate prin
condensari ale fibrelor circulare din peretele colonului
Haustrele dilatatii ale colonului intre doua plici semilunare
Apendici epiploici ciucuri de grasime inveliti in peritoneu
Sunt prezenti la nivelul teniilor omentala si libera.
Mucoasa colonului, pana la nivelul canalului anal, are epiteliu cilindric
unistratificat cu glande Lieberkuhn. La nivelul ampulei rectale, mucoasa
formeaza 3 plici transversale : 2 stangi si una dreapta.
Plica dreapta e cea mai evidenta, este situata ca nivel intre cele doua
plici stangi si are un nume propriu Kohlralisch.

Structura canalului anal

Prezinta 6-10 proeminente longitudinale de 1-1,5 cm lungime numite
columne anale. Intre columnele anale exista depresiuni numite recesuri
anale. Partea inferioara a unui reces anal se numeste sinus anal si este
marginit de valvula anala.

La nivelul sinusurilor anale se acumuleaza mucusul secretat de

glandele canalului anal. Baza columnelor anale cu marginile valvulelor
anale formeaza linia pectinala. Aceasta linie marcheaza trecerea de la
epiteliul cilindric la cel pavimentos stratificat. Se mai numeste si jonctiune
cutanomucoasa. Inferior de aceasta linie se gaseste o zona de 1-1,5 cm
numita pecten.
La nivelul pectenului, epiteliul este pavimentos stratificat nekeratinizat,
fara glande sebacee si foliculi pilosi. Limita inferioara a pectenului se
numeste linia alba Hilton, care corespunde marginii inferioare a
sfincterului anal intern. Inferior de ea, epiteliul este pavimentos stratificat
cu glande sebacee si foliculi pilosi.
La trecerea dintre aceasta ultima portiune si tegumentul perianal
propriu-zis exista linia anocutanata reprezentata de anus.
Zona columnelor anale se mai numeste si zona hemoroidala (aici apar
hemoroizii interni).

Sistemul nervos enteric

Controleaza intreaga activitate a corpului digestiv, motilitatea, secretia
exocrina si endrocrina, activitatea inflamatorie. Este alcatuit din 2 plexuri:
Mienteric Auerbach dintre straturile circulare si longitudinale ale
muscularei tubului digestiv
Submucos Meissner dintre stratul circular si musculara mucoasei
Plexul submucos este mai bine reprezentat la nivelul stomacului,
esofagului, colonului sigmoid si rectului, in vreme ce plexul mienteric
este pe toata lungimea tubului digestiv. Plexurile contin 3 tipuri de
neuroni
Aferenti (mediator chimic acetilcolina)
Interneuroni
Eferenti, care pot fi excitatori (mediatorul chimic poate fi
acetilcolina sau substanta P) sau inhibitori (mediatorul chimic
poate fi oxidul nitric sau VIP).
Achalazia (lipsa neuronilor inhibitori) produce la nivelul esofagului
regurgitatii acide, varsaturi, pierderi mari in greutate. S-a incercat
tratarea prin injectare de toxina botulinica, insa efectele erau pe o
perioada scurta. O alta metoda folosita este dilatatia zonei respective cu

un balon, ceea ce duce la destinderea lumenului esofagian, insa exista

posibilitatea de aparitie a fibrozarii datorita sectionarii anumitor fibre
musculare.
Boala Hirschprung apare la nivelul colonului sigmoid sau a rectului si
se manifesta prin tranzit redus, colon dilatat in amonte. Este o afectiune
transmisa genetic si se intalneste la copii. Cu cat este pozitionat mai jos
defectul, cu atat este mai grav.