STRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII

CONCEPTUL DE PERSONALITATE
A. Definitie:
- personalitatea este organizarea unica, sintetica a insusirilor psihice si fizice care permite adaptarea
originala la mediu
si face posibila previziunea asupra comportamentului.
- personalitatea este organizarea dinamica in individ a acelor sisteme psiho-fizice care ii determina
gandirea si comportamentul psihologul American Gordon Allport.
- personalitatea este un sistem bio-psiho-cultural, este manifestarea unica a SPU.
- personalitatea este elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaza si o
diferentiaza de alta persoana, Norbert Sillamy.
B. Caracteristicile personalitatii
- viata noastra psihica este alcatuita din insusiri psihice care se schimba
mereu (ideile, emotiile, reactiile, imaginile) dar si insusiri psihice care raman stabile (trasaturile de
personalitate care ne caracterizeaza)
- trasaturile constante ale personalitatii au cateva caracteristici:
* sunt sintetice provin din combinarea unor insusiri psihice;
* sunt relativ stabile trasaturile de personalitate rezista in timp;
* sunt generale se manifesta in cele mai diverse situatii;
* sunt plastice uneori pot fi modelate prin influenta mediului si prin relatiile cu ceilalti;
* sunt definitorii trasaturile de personalitate ne caracterizeaza si ne diferentiaza de ceilalti.
C. Distinctia persoana- personalitate
- termenul persoana desemneaza individul uman concret;
- termenul personalitate desemneaza o constructie teoretica ce explica si evidentiaza o insusire, o
calitate pe care o poate avea sau nu o persoana.
TEORII PSIHOLOGICE ALE DEZVOLTARII PERSONALITATII
(MODELE DE ANALIZA A PERSONALITATII)
A. Modelul psihanalitic Sigmund Freud
- conform conceptiei sale, modelul personalitatii este alcatuit din trei instante: Sinele (id), Eul (Ego)
si Supraeul (Superegoul)
- Sinele este partea cea mai profunda si mai primitiva a personalitatii de la care se formeaza celelalte
doua parti (Eul si Supraeul)
- Sinele tine de inconstient si este prezent de la nastere, el este sediul instinctelor, al dorintelor
nesatisfacute, este imperativ (cere satisfacerea imediata a impulsurilor si opereaza in baza principiului
placerii)
- Eul se dezvolta curand dupa nastere, pe masura ce copilul cauta sa se adapteze la cerintele
mediului, este un intermediar intre Sine si realitatea externa.
- Supraeul se dezvolta incepand din copilaria timpurie cu ajutorul parintilor (acestia ii invata pe
copiii, ce este bine si ce este rau, obligatiile si interdictiile)
- indivizii cu un supraeu puternic au tendinte accentuate de culpabilizare in situatii ce implica o
dilema morala, iar cei cu un supraeu mai slab, incalca mai usor regulile, fara a-si face probleme de
moralitate.
- cele trei instante ale personalitatii se afla intr-un permanent conflict.(Sinele incearca sa obtina
satisfacerea impulsurilor, in timp ce Supraeul stabileste standarde morale inalte, greu de atins, iar Eul trebuie
sa asigure echilibrul intre exigentele impuse de Sine, Supraeu si realitate).
1

- pentru a se proteja de presiunile exercitate de Sine si de Supraeu, Eul elaboreaza o serie de

mecanisme de aparare: refularea, negarea, rationalizarea, sublimarea, protectia.
- refularea este un mecanism primar de aparare prin care impiedicam manifestarea constienta a
dorintelor si gandurile dezagreabile, a amintirilor neplacute , dureroase, a experientelor triste;
- negarea este refuzul de a accepta realitatea;
- proiectia este mecanismul prin care atribuim propriile ganduri, dorinte sau sentimente indezirabile
unei alte personae;
- rationalizarea consta in gasirea unei scuze rezonabile pentru o fapta dezonoranta
- sublimarea este mecanismul prin care impulsurile sexuale si agresive sunt exprimate indirect in
forme acceptate social (de exemplu: impulsurile agresive pot fi sublimate prin practicarea sportului, iar
impulsul sexual, prin activitati creative: dans, muzica, poezie).
C. Modelul trasaturilor psihologul American Gordon Allport
- psihologul Gordon Allport considera ca, atunci cand descriem oamenii in
viata obisnuita, o facem cu ajutorul unor trasaturi care se refera la aspect fizic si la modul de a fi al
persoanei cu ceilalti.
- trasaturile, in functie de care caracterizam o persoana, sunt acele caracteristici generale, relative
stabile si de durata, care permit explicarea si evaluarea comportamentului.
- Gordon Allport considera ca, la fiecare individ se pot descoperi doua-trei trasaturi cardinale care
domina si controleaza celelalte trasaturi, un grup de trasaturi principale sau centrale (10 15), ce pot fi
recunoscute cu usurinta si sute de trasaturi secundare, care sunt slab exprimate si de aceea, mai greu de
identificat (pentru unii trasatura dominanta este zgarcenia, pentru altii generozitatea, pentru unii egoismul,
pentru altii altruismul), insa, nu putem spune ca o trasatura dominatoare este capabila sa caracterizeze
intreaga personalitate, trasaturile dominante se tempereaza reciproc.
C. Modelul factorial psihologul American de origine engleza, Raymond Cattell
- conform acestui model, exista un numar de factori comuni care descriu personalitatea
- Cattell a identificat pe baza unor teste, 16 trasaturi de baza sau factori ai personalitatii
- acesti factori pot fi utilizati pentru a furniza un profil al personalitatii fiecarui om.
- Cattell a elaborat un chestionar de evaluare a personalitatii, cunoscut sub denumirea 16 PF
(Personality Factor), a realizat profiluri de personalitate pentru diferite grupuri profesionale (scriitori, artisti,
piloti)
- cercetarile actuale asupra personalitatii au condus la idea ca, personalitatea poate fi descrisa cu
ajutorul a cinci factori bipolari:
extraversiunea, agreabilitatea, constiinciozitatea, stabilitatea emotionala si cultura (intelectul)
Modelul celor cinci factori ai personalitatii (BIG-FIVE)
- fiecare din cei cinci factori are un pol pozitiv si unul negativ
- modelul factorial reduce diversitatea trasaturilor de personalitate la un numar de factori comuni si
elaboreaza teste care sa indice diferentele dintre indivizi, in functie de acesti factori.
Modelul factorial: BIG FIVE
Factorul
Extraversiunea
Agreabilitate
Constiinciozitate
Stabilitate
emotionala
Cultura
(intelect)

Polul pozitiv (+)

sociabil, vorbaret, jovial,
entuziast
simpatic, gentil, saritor,
bun
ordonat, disciplinat, responsabil, atent, grijuliu
calm, controlat, stapanit

Polul negativ (-)

retras, tacut, sobru, rezervat, singuratic

imaginativ, independent
interese largi

practic, preferinta pe rutina, conformist, interese

restranse

suspicios, rau, rece, dur, neiertator

dezordonat, iresponsabil, neatent, nepasator
nelinistit, nervos, tensionat

PERSONAJUL SOCIAL SI MASCA

- personalitatea umana se dezvolta si se contureaza prin interactiunea cu ceilalti, astfel omul ajunge sa se cunoasca mai bine, sa inteleaga mai bine atitudinile si
comportamentele celorlalti, sa invete diferite roluri (partener, interlocutor, etc.)
- comportamentul individului (actorului social) se formeaza si se modifica in functie de ceilalti, de
interactiunea cu ceilalti.
- personalitatea este o constructie sociala in care intra trei componente esentiale:
- comportamentul actorului pe scena sociala,(actorul cu calitatile si defectele lui)
- semnificatiile pe care le da actorul comportamentului sau , modul sau de a fi (actorul ca autoobservator,
care se autoevalueaza in raport cu ceilalti)
- semnificatiile pe care le ataseaza ceilalti, comportamentului actorului social (actorul observat isi asuma
roluri, vrea sa fie recunoscut ca personalitate)
- omul se recunoaste pe Sine (isi dezvolta Eul) prin confruntarea cu ceilalti, el se cunoaste pe Sine,
cunoscandu-i pe ceilalti si invers, adica, pe de o parte imi dau seama de propriile caracteristici, identifcandule pe ale celorlalti, iar pe de alta parte, prin observatie imi descopar propriile trairi, ganduri.
- dezvoltarea Eului se realizeaza prin intermediul statutelor ocupate de fiecare individ si al rolurilor
corespunzatoare (Statutul este pozitia pe care o ocupa o persoana in diferite grupuri din care face parte, iar
rolul este ceea ce trebuie sa faca o persoana care are o anumita pozitie, ceea ce asteapta ceilalti de la acea
persoana)
- Andrei Plesu spunea, privitor la importanta mediului social pentru dezvoltarea Eului, ca: Fiecare dintre
noi este rezultatul relatiilor pe care le-a avut sau le-a ratat in cursul existentei sale cu alte cuvinte, suntem
ceea ce suntem, datorita influentelor celorlalti si mediului social.
STRUCTURA PERSONALITATII
TEMPERAMENTUL
A. Definitie: temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii care rezulta din
influenta ANS (Activitate Nervoasa Superioara) asupra comportamentului si se exprima cel mai pregnant in
conduita.
B. Tipologii temperamentale:
1.Tipologia lui Hipocrate
- Galenius si Hipocrate medici ai Greciei Antice considerau ca predominanta uneia dintre umori
(sange, limfa, bila neagra, bila galbena) determina temperamentul (firea omului)
- ei au impartit temperamentele in: sangvinic predomina sangele, este energic, violent, semn de aer
asociat cu primavara; coleric predomina bila galbena, este plin de caldura, semn de foc asociat cu vara;
flegmatic predomina flegma, semn de apa asociat cu iarna; melancolic predomina bila neagra, semn de
pamant asociat cu toamna.
Sangvinicul este vioi, vesel, optimist, comunicativ, expresiv, se adapteaza usor la orice situatie, activ,
schimbator, rezistent, echilibrat psihic, cu trairi afective intense si sentimente superficiale si instabile, trece
usor peste esecuri si deceptii sentimentale dar nu este consecvent,nu duce la bun sfarsit
sarcinile,sentimentele sunt superficiale si instabile.
Colericul este energic, nelinistit, uneori impulsiv, capabil de trairi afective intense, dominator,
vorbeste rapid si gesticuleaza mult , oscileaza intre entuziasm si deznadejde, intre bucurie si tristete, intre
incredere in sine si descurajare, exagereaza atat prietenia cat si ostilitatea.

Flegmaticul este opus colericului, linistit, calm, imperturbabil, calculat, rabdator, tacticos, tenace,
meticulous, capabil de sentimente profunde si durabile, inchis, putin comunicativ, vorbeste lent fara
gesticulatie,lucreaza incet,se adapteza greu la o activitate noua,inclinat spre rutina.
Melancolicul este sensibil, exigent cu sine, neincrezator in el, inchis in sine,exigent cu sine,putin
comunicativ, gesticulatie redusa, putin adaptabil social, trairi afective intense, complexe, dar,
neexteriorizate, puternic afectat de insuccese, disponibilitati energetice reduse,putin rezistent la eforturi
indelungate,se epuizeaza rapid.
Caracteristicile celor patru temperamente:
- sunt innascute se mentin, in linii mari, pe tot parcursul vietii, tin de tipul de activitate nervoasa
superioara (ANS).
(temperamental poate fi modelat prin educatie, dar nu poate fi schimbat)
- sunt educabile pot fi modelate prin mijloace educationale
- nu se gasesc in stare pura decat foarte rar
- sunt neutre din punct de vedere valoric nici un temperament nu poate fi considerat mai bun sau
mai rau ca altul, toate au aspecte pozitive si negative.
- colericul si sangvinul sunt personae extrovertite
- colericul si melancolicul sunt neechilibrati si mai predispusi la boli nervoase.
- flegmaticul si sangvinul sunt echilibrati, fac fata mai bine solicitarilor mediului si au sanse mici sa
dezvolte tulburari psihice.
2. Tipologia lui Pavlov
- explica diferentele temperamentale dupa caracteristicile sistemului nervos central:
- forta (sau energia) sistem nervos puternic sau slab (rezistent sau nu la excitanti puternici, situatii
conflictuale);
- mobilitatea sistem nervos mobil sau inert (adaptabil sau nu la situatii noi);
- echilibrul sistem nervos echilibrat (au forte egale, excitatia si inhibitia) sau
neechilibrat (predomina excitatia);
- din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos, corelate cu cele patru tipuri de
temperament descrise de Hipocrate :
- tipul puternic neechilibrat coleric;
- tipul puternic echilibrat mobil sangvinic;
- tipul puternic echilibrat inert flegmatic;
- tipul slab melancholic.
3. Tipologia lui Jung si Eysenck
- cei doi psihologi considera ca tipurile de temperament se delimiteaza dupa
gradul de sociabilitate in temperament extrovert si introvert .
Psihologul elvetian Jung considera ca:
- extrovertul este deschis, sociabil, comunicativ, optimist, sensibil
binevoitor, se intelege sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei, independent, pragmatic.
- introvertul este inchis, timid, putin comunicativ, greu adaptabil.
Psihologul englez Hans Eysenck considera ca exista patru tipuri de temperament asociate celor
descoperite de Hipocrate:
- extrovert stabil - sangvinic
- extrovert instabil coleric
- introvert stabil flegmatic
- introvert instabil melancolic
Aplicatie: Realizati un autoportret temperamental si un portret temperamental al colegului de banca .
Indicati pentru fiecare ce trasaturi ar trebui modelate prin autoeducatie.

APTITUDINILE
A. Definitie; Aptitudinile reprezinta insusirile psihice si fizice relativ stabile care-i permit omului sa
efectueze cu succes anumite activitati (sau care permit obtinerea unor rezultate superioare in activitate).
B. Caracteristici:
- aptitudinile presupun o zestre ereditara superior valorificata prin exercitiu in conditii propice de
mediu.
- prezenta aptitudinilor este evidentiata prin usurinta si rapiditatea realizarii unor sarcini si de
calitatea superioara a rezultatelor.
- dezvoltarea aptitudinilor depinde de zestrea nativa (care dupa unii este esentiala pentru dezvoltarea
aptitudinilor) dar si de mediu , adica de conditiile sociale.
-aptitudinile sunt puse in evidenta de usurinta si rapiditatea relizarii sarcinilor si de calitatea superioara
a rezultatelor.
-aptitudinile reprezinta un aliaj intre zestrea ereditatra si achizitiile dobandite printr-o activitate intense
si sistematica de invatare.
-exista o deosebire intre aptitudini si capacitati,ele nu trebuie confundate,astfel:aptitudinile reprezinta
insusirile potentiale ce urmeaza a fi puse in valoare atunci cand sunt asigurate conditii optime,iar
capacitatile sunt aptitudini implinite care s-au cosolidat prin cunostinte si deprinderi.
- aptitudinile plastice, muzicale, sportive se manifesta inca din copilarie, ceea ce este o dovada a
importantei zestrei native (daca nu ai predispozitii deosebite pentru aceste domenii, oricat te-ai stradui nu
poti ajunge la rezultate deosebite).
- aptitudinile tehnice, literare, social-organizatorice , necesita pe langa dotare normala si un exercitiu
indelungat desfasurat pe percursul unui numar mare de ani.
D. Clasificarea aptitudinilor
- dupa gradul de complexitate:
- simple intervin in anumite momente (vazul la distanta, expresivitatea afectiva,
fidelitatea memoriei)
- complexe rezultate din combinarea celor simple si inlesnesc obtinerea performantelor in domenii largi de
activitate: stiinta, tehnica, literatura, arta, sport;
- dupa natura proceselor psihice implicate senzoriale (acuitate vizuala, auditiva, olfactiva)
- psiho-motorii (dexteritate manuala, mobilitate)
- intelectuale (inteligenta)
- dupa gradul de generalitate
- speciale (aptitudini profesionale, muzicale, sportive, artistice, tehnice) necesare in anumite domenii.
- generale necesare in toate activitatile si in toate profesiile (in orice activitate
avem nevoie de memorie, spirit de observatie, inteligenta)
E. Inteligenta
- inteligenta se refera la folosirea eficienta a resurselor mediului
in care traim sau la obtinerea unui statut, a unei pozitii fata de ceilalti membri ai societatii.
- inteligenta desemneaza atat aptitudini si cunostinte practice, specializate cat si aptitudini generale.
- inteligenta este influentata atat de ereditate cat si de mediu (educatie, conditii materiale).
- psihologul Jean Piaget considera ca inteligenta evolueaza pe parcursul vietii, se construieste pe
baza interactiunii individ- mediu.
- inteligenta poate fi masurata cu ajutorul unor teste de inteligenta.
-testele de inteligenta cuprind diferite sarcini care permit compararea performantei unei persoane cu
cele ale indivizilor de aceeasi varsta si sex cu aceasta.
- primul test de inteligenta a fost creat in 1905 de catre psihologii francezi Alfred Binet si Teophile,
el a fost imbunatatit si in anul 1915, psihologul L.M. Terman, profesor la Universitatea Stanford SUA,
propune un nou test de inteligenta, care masoara asa numitul IQ (intelligence quotient).
- coeficientul de inteligenta IQ reprezinta raportul dintre varsta mentala si cea cronologica a unei
persoane (se exprima in procente)
5

IQ = VM (varsta mentala sau intelectuala ) x 100

VC (varsta cronologica)
- un IQ de 100 indica un raport perfect intre varsta mentala si varsta cronologica.
- un IQ de 120 arata ca un individ este cu 20% mai dezvoltat decat varsta sa cronologica
- un IQ de 80 demonstreaza o subdezvoltare mentala de 20% fata de varsta cronologica.
- un IQ cuprins intre 55 69 indica nivelul de retardare mediu, iar un IQ de 50 indica nivelul de
retardare accentuata.
- indivizii care prezinta retardare medie se pot descurca in societate, pot avea slujbe simple si isi pot
intemeia o familie, in timp ce indivizii cu retard accentuat au nevoie de supraveghere speciala (un exemplu
sunt persoanele cu sindromul Down)
- retardarea poate fi de natura biologica (boala Sindromul Down), poate fi rezultata din provocarea
unor complicatii ce intervin in timpul sarcinii sau in timpul nasterii sau poate proveni chiar din cauza
alimentatiei deficitare din primele luni de viata.
- un IQ de peste 130 indica supradotarea intelectuala care desemneaza un nivel intelectual
semnificativ mai mare decat cel al mediei populatiei.
CARACTERUL
A, Definitie;
- caracterul desemneaza ansamblul insusirilor psihice care privesc relatiile unei personae cu semenii
si valorile dupa care se conduce.
- caracterul reprezinta latura relational-valorica si de autoreglare a personalitatii care exprima felul
de a fi al omului in relatiile cu ceilalti.
B. Caracteristici:
- caracterul este latura relationala a personalitatii, pentru ca rezulta din relatiile cu ceilalti si se manifesta in
relatiile cu ceilalti (astfel, omul apara ca: modest, cinstit, harnic, binevoitor sau mincinos, lenes, rauvoitor)
- caracterul este determinat in mod hotarator de mediu, de relatiile sociale ale individului.
- caracterul este latura valorica a personalitatii, pentru ca ofera
valoare finite umane.
- caracterul se formeaza pe parcursul vietii prin interiorizarea valorilor morale, sociale si culturale
promovate de familie, grup de prieteni, scoala, societate si prin insusirea unor modele de comportament.
- in formarea trasaturilor de caracter un rol important il are familia prin modelele de conduita pe care le
ofera si prin impunerea valorilor dupa care se conduce.
- caracterul are un rol reglator, el contine vointa care este un proces psihic reglator al SPU, regleaza
temperamentul si aptitudinile.
C. Structura caracterului (componentele caracterului)
- caracterul este alcatuit dintr-un ansamblu de atitudini si trasaturi voluntare caracteriale exprimate
in mod constant in comportament.
- atitudinea este o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale realitatii ce implica reactii
afective , cognitive si comportamentale.
- atitudinile se formeaza pe parcursul vietii prin relatiile cu cei din jur, pe baza aprecierii sau
evaluarii comportamentului fiecaruia, de catre ceilalti (de exemplu: un om invata sa fie punctual, daca
atunci cand la diverse intalniri ajunge in timp util este apreciat si laudat, iar atunci cand intarzie este
sanctionat, mustrat).
- atitudinile reprezinta componenta orientativa a caracterului.
- exista trei grupe de atitudini:
1. atitudini fata de propria persoana: modestia, increderea in sine, demnitatea, spiritual autocritic,
ingamfarea, aroganta, sentimentul inferioritatii.
2. atitudini fata de societate si fata de ceilalti: sinceritatea, cinstea, altruismul, spiritual de raspundere dar si minciuna, egoismul, lasitatea, linguseala, individualismul sau
patriotismul, internationalismul si rasismul, ura fata de patrie si fata de semeni.
6

3. atitudini fata de activitatea desfasurata; disciplina, sarguinta, constiinciozitatea, spiritual de

initiativa sau lenea, rutina, neglijenta, dezorganizarea, indisciplina.
- trasaturile de vointa reprezinta componenta executorie a caracterului (cand componenta orientativa este mai dezvoltata, individul stie ce trebuie sa faca, dar nu are
impulsul voluntar de a face, de a duce la bun sfarsit cele exprimate ca intentie, iar atunci cand componenta
voluntara este mai dezvoltata, se vorbeste de un caracter dominant de vointa.)
- trasaturile voluntare de caracter sunt: fermitatea, perseverenta stapanirea de sine, curajul, barbatia,
eroismul, spirit hotarat.
- trasturile caracteriale se prezinta in cupluri contrastante; bun-rau, cinstit-necinstit, harnic-lenes,
altruist-egoist, se gasesc in proportii si amestecuri diferite la o persoana.
- pe baza trasaturilor caracteriale persoana este apreciata si acceptata sau respinsa de cei din jur.
RELATII INTRE COMPONENTE
RELATIA TEMPERAMENT CARACTER
- temperamental este un teren propice pentru dezvoltarea unor trasaturi de caracter, dar nu este
definitoriu (de exemplu: un om cu temperament melancolic nu va dezvolta niciodata trasatura de caracter ,
increderea in sine, in fortele proprii)
- caracterul regleaza temperamental, permite mascarea insusirilor temperamentale mai putin acceptabile.
- insusirile temperamentale negative pot fi atenuate sau modelate prin educatie.
- trasaturile caracteriale dezvoltate la un copil, pe parcursul vietii influenteaza trasaturile sale
temperamentale (de exemplu: impulsivitatea colericului poate fi controlata prin trasatura voluntara de caracter :
autostapanirea ; tendinta de abandonare sau nefinalizare a actiunilor,
specifica sangvinului , poate fi atenuata prin trasatura voluntara de caracter perseverenta ; slaba adaptare la
nou , specifica flegmaticului, poate fi ameliorata prin cultivarea atitudinilor caracteriale: ambitia si curiozitatea; neincrederea in fortele proprii, caracteristica melancolicului, poate fi indepartata prin atitudinea
caracteriala: sporirea increderii in sine )
RELATIA APTITUDINI CARACTER
- caracterul prin trasaturile caracteriale regleaza aptitudinile.
- aptitudinile nu se pot dezvolta in absenta unor trasaturi voluntare de caracter si a unor atitudini,
orientari favorabile (de exemplu: un copil cu certe aptitudini muzicale care nu manifesta atitudinile
caracteriale: constiinciozitate, seriozitate, perseverenta, dar manifesta atitudinile caracteriale: neseriozitate,
lene, delasare, nu va face niciodata performanta, nu-si va putea valorifica aceasta zestre ereditara)
- trasaturile de caracter si atitudinile caracteriale regleaza si coordoneaza temperamentul si
aptitudinile pentru o mai buna adaptare la cerintele mediului.
- interactiunea aptitudini-caracter permite patru combinatii posibile: aptitudini deosebite caracter
negativ, aptitudini deosebite caracter pozitiv, slabe aptitudini caracter pozitiv, slabe aptitudini caracter
negative. (prost si rau, insuportabil, al dracului)
RELATIA TEMPERAMENT APTITUDINI
- temperamental poate fi favorabil sau nefavorabil dezvoltarii unor aptitudini.
- un individ cu temperament flegmatic (calm, lent) nu poate deveni niciodata actor de comedie,
oricat ar dori, aptitudinile lui artistice nu se pot manifesta (aceasta meserie necesita energie, spontaneitate,
sociabilitate, gestica si mimica accentuate, ceea ce-i lipsesc flegmaticului)
- un individ cu temperament melancolic (timid, retras) nu poate deveni niciodata un mare orator sau
un lider politic (aceasta activitate necesita agitatie, energie, sociabilitate, carisma)
- temperamentul isi pune amprenta asupra activitatii noastre, asupra manifestarii aptitudinilor noastre
(de exemplu: marele poet roman Mihai Eminescu care a avut un temperament melancolic a scris poezii cu
teme filosofice potrivite cu temperamental sau, iar poetul contemporan Adrian Paunescu a scris poezii cu
teme patriotice, revolutionare, potrivite temperamentului sau coleric)
7