Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Sub
Analiza Sub
in unele parti ale lumii, sobolanii, viermii, mustele si alte organisme non-microbiologice pot fi responsabile
pentru problemele de stabilitate.
6. Strategii posibile pentru a creste termenul de valabilitate
Din fericire, multe substante medicamentoase si produse sunt inerent stabile si, astfel, cu putina dificultate
putem justifica o perioada de valabilitate de 3 ani sau mai mult. Totusi, exista s.m. care sunt mult mai
supuse degradarii este nevoie de multa munca pentru a dezvolta un produs cu o perioada de viata
comerciala acceptabila.
7. Oxidarea in solutie
Reactiile de oxidare sunt relativ rare in formele farmaceutice, ca reactii principale. De cele mai multe ori
oxidarea duce la canitati mici de compusi de degradare neidentificate. Cand o reactie de oxidare este una
dintre reactiile principale, atunci avem de-a face cu o problema serioasa, iar formularea poate deveni destul
de dificila in acest caz. Exemple notabile sunt constituite de produsele lichide cu vitamina A.
8. Mecanisme de oxidare
Oxidarea, dupa cum sugereaza si numele, este o interactiune intre s.m., A si oxigenul, iar reactia ar fi de
tipul:
A + O2 -> produsi;
In practica, complexarea metalelor grele (de ex, prin folosirea EDTA), este adesea folosita de vreme ce,
dupa cum am vazut si mai devreme, ionii metalici actioneaza in detrimentul stabilitatii medicamentului, in
ceea ce priveste situatiile oxidative.
9. Antioxidanti
Functioneaza prin consumptia de oxigen la o viteza mai mare decat viteza la care s.m. reactioneaza cu
oxigenul; in astfel de cazuri acestia vor proteja s.m. pana ce sunt epuizati complet.
10. Cataliza, complexare, fotoliza
Cataliza acida si bazica, constituie doar un exemplu de cataliza. Cand discutam despre acest subiect, totusi
descompunerea indusa de metal este preocuparea cercetatorului din industria farmaceutica. Se pune un
mare accent pe eliminarea metalelor, mai ales in produsele parenterale, deoarece si descompuneri infime
ale urmelor de metale pot cauza o schimbare a culorii, incat produsul sa devina nesatisfacator. Exemple
pentru acest caz sunt injectabilele cu clorhidrat de tiamina si cele cu acid ascorbic.
Complexarea este evident ca, in multe cazuri, medicamentele pot contribui la reactii de complexare cu
una sau mai multe din substantele unei forme farmaceutice. Uneori aceste lucruri sunt intentionate
biodisponibilitatea in anumite cazuri poate fi imbunatatita. In alte cazuri, stabilitatea unui medicament este
afectat favorabil de complexare, desi in multe cazuri este afectata nefavorabil.
Agentii de complexare cafeina si pilivinilpirolidona erau cei mai intalniti agenti de complexare folositi in
farmaceutica pentru o mare perioada de timp. Recent, ciclodextrinele au devenit foarte importante.
Ciclodextrinele sunt agenti puternici de complexare, studii numeroase fiind efectuate pe tema folosirii
acestora in solubilizarea si stabilizarea medicamentelor.
Fotoliza un mare accent in Codul de Buna Practica din 1993 este pus pe stabilitatea in prezenta luminii,
desi la acest moment, metodele de testare nu sunt finalizate.
11. Stabilitatea pentru starea de agregare solida
Stabilitatea pentru starea de agregare solida stabilitatea medicamentelor din formele farmaceutice solide
este cea mai importanta, de vreme ce formele farmaceutice solide sunt mai intalnite decat alte forme si
pentru ca primele probe clinice sunt de obicei efectuate asupra acestui tip.
12. Interactiuni ce implica o faza lichida
Uneori, o s.a. sau un produs de descompunere dintr-o forma farmaceutica solida este lichid si poate
interactiona cu alte ingrediente din forma farmaceutica. Un exemplu tipic il constituie cercetarile efectuate
de Troup si Mitchner (1964) ce implica aspirina si fenilefrina. Autorii au aratat ca descompunerea
fenilefrinei este direct proportionala cu formarea acidului salicilic. Acestia au aratat ca descompunerea
fenilefrinei este o reactie de acetilare. Acest lucru poate fi privit din mai multe perspective. Trebuie sa
existe umiditate pentru ca hidroliza aspirinei sa aiba loc. Daca acidul saliclic este format prin interactiunea
aspirinei cu urme de apa, atunci acidul acetic forma poate reactiona cu fenilefrina (R(OH)3), care pune din
nou in libertate apa, astfel incat umiditatea nu joaca un rol cantitativ in reactia globala. Cu alte cuvinte:
C6C4(OCOCH3) +H 2O -> C6H4(OH)COOH + CH3COOH;
CH3COOH + 1/3R(OH)3 -> 1/3 R(OCOCH3)3 + H2O
C6H4
13. Reactii prin intermediul fazei gazoase
Cateodata presiunea de vapori a unui medicament este suficient de ridicata, incat poate interactiona cu alte
substante prin intermediul fazei de vapori. Un astfel de exemplu este ibuprofenul (B). Acesta este un acid
Lewis si poate interactiona cu bazele Lewis. Masurile uzuale, cum ar fi comprimatele tristratificate, nu
functioneaza in acest caz, de vreme ce reactantul va fi prezent in faza gazoasa.
Daca reactia cu alt medicament (D) este: D+B->descompunere, atunci viteza reactiei initiale este data de
d{D}/dt=-kPB[D]a
Unde {D} este densitatea de suprafata a D molecule (nr de molecule pe cm patrat) la momentul t, iar A este
aria suprafetei.
14. Polimorfismul si stabilitatea
Solidele anorganice (in special ionice) sunt asociate uzual cu un (unul si doar unul) sistem cristalin. Se stie,
in general, ca sarea de bucatarie este cubica;
Solidele organice, totusi, depinzand de faptul cum sunt recristalizate pot aparea in mai multe forme
cristaline diferite (polimorfism). Exista 2 tipuri de polimorfism: enantiotrop si monotrop.
15. Preformularea si stabilitatea
De-a lungul timpului, preformularile au evoluat in special in anii 1950 si 1960 ca rezultatul unei
schimbari in accentul pus pe dezvoltarea produselor farmaceutice industriale. Pana la mijlocul anilor 1950,
accentul principal in dezvoltarea produselor era pus pe dezvoltarea armonioasa a formelor farmaceutice,
consideratiile organoleptice dominand grijile (care erau practic inexistente la acea vreme) conform carora
un colorant folosit in formulare ar putea afecta stabilitatea sau biodisponibilitatea.
De fapt, farmacocinetica si biofarmacia erau in stadiile lor incipiente si, in pofida faptului ca stabilitatea era
o grija principala, majoritatea metodologiilor analitice erau de asa natura incat chiar si descumpunerea
primara avea loc fara a fi identificata.
16. Solubilitatea si stabilitatea
Este un obiectiv important al eforturilor de preformulare este de a concepe o metoda pentru obtinerea
solutiilor de s.m. Frecvent, medicamentul nu este suficient de solubil in apa pentru a permite concentratiile
dorite, de exemplu pentru solutiile injectabile. Solubilitatile sunt determinate prin expunerea unui exces de
solid la lichidul in cauza si dupa ce graficul la echilibru a fost trasat.
Predictia solubilitatii este avantajos pentru o noua s.m. sa se poata estima care este valoarea solubilitatii,
inaintea desfasurarii evenimentelor de dizolvare. Exista mai multe sisteme de predictie ale solubilitatii si
anume: cercetarile efectuate de Amidon si colab (1974) si Yalkowsky si colab. Ecuatia lor pt solubilitatea
p-aminobenzoatilor in solventi polari si micsti este un analog bidimensional simplificat al ecuatiei
Scatchard-Hildebrand si se bazeaza pe produsul tenstiunii interfaciale si pe aria de suprafata moleculara a
portiunii hidrocarbonat a moleculei.
Solubilitatea polimorfilor metastabili
- Polimorfismul este un aspect important al proprietatilor fizice ale s.m. Una dintre caracteristicile unei
polimorfe metastabile este ca sunt mai solubile decat cele stabile.
17. Dizolvarea si stabilitatea
Dizolvarea importanta dizolvarii este a.i. (din consideratii biofarmaceutice) sunt folosite Farm. SUA si e
necesara pentru aplicarea pentru Noile Medicamente ale formelor farmaceutice soide. Potrivit cercetarilor
efectuate de Noyes si Whitney :
dm/dt= VdC/dt = - kA(S-C)
- Unde m este masa nedizolvata, V este volumul de lichid, t este timpul, k este asa n umita viteza constanta
de dizolvare intrinseca (cm/s) si A este aria suprafetei solidului dizolvat.
18. Higroscopicitatea si stabilitatea
Este, desigur, o caracteristica importanta a unei pulberi. Poate fi demonstrat pentru un compus relativ
solubil ca higroscopicitatea este corelata cu solubilitatea (Carstense, 1977, VanCampen si colab 1980), desi
s-a demonstrat ca entalpia solutiei joaca un rol important in ceea ce este cunoscut drept higroscopicitate
(VanCampen si colab, 1983 a,b,c).
19. Testele de compatibilitate (stabilitate)
Inainte de a testa prima formulare a unui nou medicament, cele mai multe grupuri de cercetare desfasoara
teste de compatibilitate (Carstensen si colab, 1964). Principiul este de a descoperi rapoarte rezonabile
pentru amestecul s.m./excipient, pentru a vedea care excipienti sunt cei potriviti pentru medicament.
20. Compatibilitatea cu recipientele de conditionare
Studiile asupra compatibilitatii pot include de asemenea si compatibilitatea cu materialele containerelor.
Hourcade si colab (1977), de exemplu, au semnalat ca granisetronul in concentratii de 1mg/mL, cand este
pastrat in seringi de polipropilena era destul de stabil, pe cand dilutiile de 0,9% NaCl sau de 5% glucoza au
dus la o stabilitate de depozit nesatisfacatoare.
21. Clasificarea metodelor cromatografice in functie de migrarea fazei mobile
- In functie de migrarea fazei mobile se disting
1. Cromatografie prin developare in care analitii raman pe faza stationara sau sunt localizati pe aceasta in
functie de directia de migrare; exista developare ascendenta sau descendenta, monodimensionala sau
bidimensionala (migrari in directii perpendiculare);
2. Cromatografia de elutie in care analitii sunt eluati pana la iesirea lor completa din coloana, deci din
faza stationara, fiind posibila culegerea succesiva a fractiunilor de analiti; in acest caz detectia se face
in efluenti.
Sa nu dizolve faza stationara si sa nu interactioneze chimic cu aceasta (sa fie inerta chimic fata de ea);
In cromatografia pe faza inversa, faza stationara este nepolara iar faza mobila este polara, fiind formata din
apa, metanol, acetonitril sau din amestecuri in diferite proportii ale acestora.
Picurile cromatografice acestea sunt semnalele valorificabile in analiza calitativa si cantitativa, in toate
metodele cromatografice.
Timpul mort, tM este timpul in care un component, complet neretinut de catre faza stationara, parcurge
coloana si tuburile de legatura pana la detector.
Timpul de retentie, tR o marime caracteristica pentru fiecare component al amestecului separat de
coloana reprezinta timpul scurt de la injectarea probei si aparitia maximului de concentratie in detector.
Volumul de retentie, VR este volumul de eluent corespunzator timpului de retentie;
Timpul de retentie ajustat tR introdus in cromatografie pentru a se putea compara timpii masurati pe
coloane diferite;
Volum de retentie ajustat reprezinta volumul golurilor din coloana plus volumul tuburilor de legatura de
la coloana la detector.
Parametrii specifici
Timp de retentie, tR este timpul la care apare maximul unui pic, masurat din momentul introducerii probei
si constituie caracteristica calitativa a componentului respectiv;
Inaltimea picului, h, sau aria suprafetei lui, A, constituie parametrul cantitativ, proportional cu cantitatea de
component;
tM este timpul in care elentul si componentele care nu interactioneaza cu faza stationara parcurg distanta
pana la detector.
Impuritatile pot fi de asemenea rezultate prin degradarea produsului final in procesul de fabricatie a
medicamentelor. Degradarea penicilinei si a cefalosporinelor sunt exemple bine cunoscute ale
produselor de degradare. Prezenta unui inel beta-lactamic, precum si a unei grupari amino la C6-C7
joaca un rol critic in degradarea lor.
Aceste impuritati poseda adesea efecte nedorite farmacologic sau toxicologic, dar pot avea si beneficii
care la administrarea lor pot compensa. Compozitia impuritatilor ne permite sa tragem concluzii in ceea
ce priveste procesul de fabricatie a produselor si falsificarea acestora care este din ce in ce mai
raspandita in toate tarile din lume, prin urmare, este necesar a controla cu strictete calitatea produselor
farmaceutice si a determina concentratia de impuritati in toate etapele productiei, de la materiile prime
la produsul finit.
Impuritatile pot proveni din diverse surse. Sursa cea mai evidenta de impurificare este sinteza, caz in care
intermediarii din s.a. pot constitui impuritati sau pot sa devina o sursa de alte impuritati care rezulta din acestea.
Orice impuritate prezenta in materia prima este posibil a se regasi in s.a. de interes. In plus, impuritatile
care se refera la substantele inerte (excipientii) si solventii utilizati in timpul sintezei trebuie sa fie, de asemenea,
luati in considerare. Impuritatile pot fi produse in timpul diferitelor etape ale formularii produsului medicamentos.
Exista posibilitatea ca aceste impuritati sa fie prezente in produsul medicamentos final. Potentialii produsi
de reactie care au legatura cu aceste impuritati trebuie sa fie, de asemenea, evaluati.
Impuritatile din produsele medicamentoase pot proveni nu numai din s.m. sau din substantele inerte
folosite pentru formularea unui produs medicamentos, ele pot fi introduse in produsul medicamentos in timpul
procesului de formulare sau in urma contactului cu ambalajul.
Surse de impuritati organice
Impuritatile organice pot aparea in timpul procesului de fabricatie si/sau la depozitarea s.m. Ele sunt
derivate din procesele de sinteza si din reactiile de degradare a s.m. si produselor medicamentoase. Impuritatile
rezultate din procesul de sinteza pot proveni din materiile prime, intermediarii, reactivii, liganzii si catalizatorii
utilizati in sinteza chimica, precum si din produsii secundari rezultati in urma reactiei chimice de sinteza.
Produsii de degradare se obtin in urma degradarii chimice a s.m. si a produselor medicamentoase in functie
de conditiile de depozitare sau solicitare. Acestea pot fi identificate sau neidentificate, volatile sau non-volatile si
pot sa includa urmatoarele tipuri de impuritati:
a. Impuritati provenind din procese de sinteza a s.m.;
b. Impuritati rezultate in urma degradarii s.m.
Impuritati provenind din procese de sinteza a s.m.
Entitatile chimice, altele decat s.m., care sunt implicate sau produse in procesul de sinteza pot ajunge in
s.m. finala sub forma de urme de impuritati. Aceste entitati chimice includ materii prime, produse intermediare,
solventi, reactivi chimici, catalizatori, produse secundare, impuritati prezente in materialele de baza si entitati
chimice formate din aceste impuritati (in special a celor implicate in ultimele etape de sinteza).
Materiile prime si produsii intermediari
Materiile prime si produsii intermediari sunt structurile chimice folosite pentru a construi forma finala a
unei molecule de s.m. Materiile prime nereactionate si produsii intermediari, in special cei implicati in ultimele
etape ale sintezei, pot supravietui procesului de sinteza si purificare si apar in produsul final sub forma de
impuritati.
Impuritatile prezente in materiile prime ar putea urma aceeasi cale de reactie ca si materialul de baza in
sine, iar produsii de reactie pot duce la formarea de impuritati in produsul final.
Cunoasterea impuritatilor din materiile prime de baza ajuta la identificarea impuritatilor prezente in
produsul final si la intelegerea mecanismelor de formare a acestor impuritati.
43. Reactivi, liganzi, catalizatori- ca surse de impurificare.
Aceste substante chimice sunt mai rar intalnite in API-uri; cu toate acestea, in unele cazuri, ele pot constitui
o problema ca impuritati.
Reactivii chimici, liganzii si catalizatorii utilizati in sinteza unei s.m. pot fi regasite in produsele finale ca
impuritati sub forma de urme.
44. Produsi over-reaction
10
In multe cazuri etapele precedente sau cele finale ale sintezei nu sunt suficient de selective si reactivii ataca
si produsul intermediar/produsii intemerdiari.
45. Impuritati provenite de la solventi utilizati in reactive
De exemplu, clorura de metilen, care este adesea folosita ca solvent intr-o reactie Friedel-Craft de acilare a
benzenului sau a derivatilor de fenil poate constitui o sursa de impuritati. Impuritatile din solventi pot fi, de
asemenea, o sursa de impuritati. De exemplu, 2-hidroxitetrahidrofuran este o impuritate in tetrahidrofuran,
care este adesea folosit ca solvent al reactivului Grignard.
46. Impuritati rezultate in urma degradarii substantei medicamentoase
Impuritatile pot fi, de asemenea, formate in urma degradarii produsului final, in timpul procesului de
fabricatie.
Produsele de degradare care rezulta din depozitarea sau formularea diferitelor forme dozate sau datorita
imbatranirii produselor sunt impuritati comune in medicamente.
47. Impuritati enantiomerice
Activitatea biologica a substantelor chirale de multe ori depinde de stereochimia lor, deoarece
organismul viu este un mediu chiral. Un procent mare de compusi farmaceutici comerciali si experimentali
sunt enantiomeri si multi dintre ei prezinta diferente semnificative de enantio-selectivitate in
farmacocinetica si farmacodinamia lor.
Importanta chiralitatii medicamentelor a fost recunoscuta de mult timp, iar consecinta utilizarii lor
ca racemi sau enantiomeri a fost discutata frecvent in literatura de specialitate. Cu o crestere evidenta a
problemelor legate de stereoselectivitate in actiunea medicamentelor, cromatografia chirala a devenit un
instrument important in analiza lor. Mari eforturi au fost dedicate dezvoltarii unei metodologii mai bune
pentru cromatografia enantioselectiva in ultimele doua decenii.
48. Metode de detectare in cazul impuritatilor
Profilul impurificarii s.m. si formularea medicamentelor incepe cu detectarea impuritatilor.
Metodele cele mai frecvent utilizate pentru aceasta sunt CSS (TLC), HPLC, dar, in cazul materialelor
volatile, stabile termic, gaz cromatografia (GC), joaca, de asemenea, un rol important.
Alte tehnici cromatografice si electroforetice, cum ar fi cromatografia cu fluide supercritice,
electroforeza capilara si electrocromatografia capilara pot fi, de asemenea, utilizate. Spectrostopia de masa
(MS) si rezonanta magnetica nucleara se inalta rezolutie (RMN) pot contribui, de asemenea, la detectarea
impuritatilor.
49. Separarea chirala
Proprietatile stereochimice ale medicamentelor chirale au fost in multe cazuri factorul de control
privind activitatea acestora. Un enantiomer poate avea o functie biologica. Altii pot fi inactivi sau avea o
alta functionalitate care ar putea avea efecte secundare. In unele cazuri, un izomer optic poate fi daunator.
FDA impune producatorilor de medicamente testarea enantiomerilor individuali pentru noile medicamente
pentru a le cunoaste toxicitatea.
Cromatografia chirala reprezinta separarea cromatografica a compusilor enantiomerici. Fazele
lichide stationare comune nu poseda o selectivitate adecvata pentru separarea enantiomerica. Adaosul
macromoleculelor de ciclodextrina derivatizate la fazele fixe comune creeaza coloane capilare care au
capacitatea de a separa numerosi enantiomeri.
50. Domeniul spectral UV-VIS
11
12
In absenta momentului de dipol permanent cum este cazul moleculelor simetrice nu apar benzi de absorbtie
in IR. Legatura din acetilena nesubstituita nu se manifesta in IR. In aceste cazuri se spune ca legatura este
transparenta in IR mediu sau inactiva.
Vibratiile pe care le executa o molecula in ansamblu cu pastrarea imobila a centrului sau de gravitatie se
numesc vibratii normale sau fundamentale.
Cresterea numarului de benzi fata de numarul teoretic se datoreaza:
1) Armonicelor;
2) Benzilor de combinare;
3) Rezonantelor Fermi.
14
conditiile lipsei unui invelis protector, ele disipa o putere de ordinul sutelor de watt, emitand intr-un
domeniu larg cuprins intre vizibil si IR termic.
63. Materiale optice folosite in spectroscopia IR
Materialele optice utilizate in mod obisnuit in vizibil sau in IR apropiat sunt in IR mediu opace;
Prismele monocromatoare aparatelor secventiale utilizate in trecut erau confectionate din NaCl sau KBr si
au fost inlocuite in aparatele moderne de retele metalice a caror suprafata asigura reflexia luminoasa;
Pentru peretii celulelor sau ferestrelor detectorilor se aleg materiale cristalizate sau amorfe, fiecare
acoperind o anumita plaja spectrala.
64. Detectori utilizati in IR
In functie de tipul de aplicatie sau aparat se utilizeaza ca detectori termistori, termocupluri sau alte
dispozitive asociate.
65. Analiza calitativa in IR
Identificarea compusilor se poate realiza cu ajutorul spectrotecilor generale sau a celor speciale propuse de
societati sau edituri;
Pentru realizarea comparatiilor, spectrele arhivate trebuie sa fie obtinute plecand de la compusi aflati in
aceeasi stare fizica cu cei supusi identificati;
Analiza calitativa consta in compararea matematica a spectrului compusului necunoscut cu toate cele care
formeaza spectroteca considerata in vederea stabilirii unui clasament al spectrelor cele mai asemanatoare.
66. Analiza cantitativa in IR mediu
In cazul probelor solide, acestea sunt dispersate in interiorul unui disc de KBr carora li se adauga un
standard intern in cantitati egale atat pentru standard cat si pentru proba;
Pentru lichide determinarea absorbantei se face in cuve pe parcurs optic mic pentru a minimaliza absorbtia
proprie solventului in cazul in care solventul nu este transparent in acest domeniu.
67. Analiza cantitativa in IR apropiat
Aceasta metoda utilizeaza domeniul spectral situat intre 800 si 2700 nm. Benzile observate in acest
domeniu sunt date nu numai de tranzitiile electronice ci si de benzile de vibratie de tipul armonicelor si
benzilor de combinare;
Benzile armonice sunt mai putin intense decat cele corespunzatoare vibratiilor fundamentale si de aceea se
lucreaza in cuve cu parcursul optic de 1 cm si pe probe nediluate.
Chiar daca metodele de dozare in IR apropiat nu sunt sensibile, intotdeauna ele sunt usor de utilizat.
68. Departamentul de materii prime si produse finite de la ANMDM - rol
- Analize fizico-chimice medicamente, forme farmaceutice si substante;
- Laborator de toxicologie;
- Laborator de imunogenitate si anatomie patologica;
- Laborator de microbiologie;
- Unitate nucleara;
- Biobaza.
69. Departamentul de inspectie farmaceutica de la ANMDM - rol
- Se ocupa cu inspectia in industria medicamentului;
- Servicii de inspectie privind regulile de buna practica de fabricatie;
15
2. Produsele solide (moi, vascoase) se preleveaza o proba din stratul inferior, mijlociu, superior.
Aceste 3 probe prelevate se amesteca intre ele si reprezinta proba medie pe recipient;
Din aceasta proba medie pe recipient se retine o cantitate de 4 ori mai mare decat cantitatea necesara
efectuarii tuturor analizelor (identificare, puritate, dozare, analiza formei farmaceutice conf FRX);
Aceasta cantitate se imparte in 2: este destinata efectuarii analizelor mentionate si reprezinta
contraproba (se pastreaza pe toata perioada de valabilitate a produsului respectiv;
In procesul de prelevare a probelor se evita interactiunea intre produsul analizat si ustensilele necesare
analizei;
Probele si contraprobele se introduc in flacoane (perfect uscate, etanse si daca este cazul pentru cele
fotosensibile in flacoane inchise la culoare).
3. Produsele vegetale se introduc in pungi sau cutii captusite cu hartie pergaminata;
16
Preparatele chmice;
Modul in care se efectueaza testele clinice sau nonclinice etc
In Romania autoritatea e ANM
1. Principii care stau la baza bunei practici de lab;
2. Organizarea si personalul instalatiei de testare;
3. Programul de asigurare a calitatii;
4. Instalatiile de laborator;
5. Aparatele. Materialele. Reactivii;
6. Sisteme de testare (chimice, biologice);
7. Substante chimice testate (SCT)/referinta (SCR);
8. Metode standard de studii in laborator;
9. Planul de studiu in laborator;
10. Cum se introduce raportul in laborator;
11. Stocarea si pastrarea materiei si arhivei.
Un radian, avand simbolul rad, este o unitate de masura pentru masura unghiurilor.
Un radian este egal 180C/pi;
Lungimea unui arc de cerc este egala cu raza inmultita cu masura in radiani a arcului;
Radianul face parte din SI.
18
La o anumita temperatura (20C) si o anumita lungime de unda (589,3 nm); FRX noteaza indicele de
refractive cu nD20.
Indicele de refractie depinde:
De temperatura;
Lungimea de unda;
Presiune;
Natura substantei;
Natura solventului.
Tipuri de titrimetrie
Acido bazica
Redox
Zinc metalic
Colura de sodiu
Complexometrie
Prin reactii de precipitare
Utilizare
Standardizarea
solutiei
de
hidroxid de sodium si de acid
percloric in mediu de acid acetic
glacial;
Standardizarea
solutiei
de
tiosulfat de sodiu
Standardizarea solutiei de EDTA
Standardizarea solutiei de azotat
de argint
titrosubstante
ca titrosubstante, in volumetria acido-bazica se utilizeaza:
20
acidul oxalic;
biiodatul de potasiu;
acid benzoic;
carbonatul de sodiu;
boraxul;
iodatul de potasiu.
Erori de titrare mai mici datorita tensiunii superficiale scazute a solventilor organici;
Titrarea unor cantitati mai mici de substanta;
Temperatura nu are o influenta majora asupra titrarii;
Dezavantaje:
21
Solutii titrate
Titrarea substantelor bazice
Solutia titrata: acid percloric 0,1N;
Acid percloric in acid acetic sau dioxan;
Titru stabilit cu ftalat acid de potasiu.
Titrarea substantelor acide
Solutia titrata: metoxid de sodiu 0,1 N;
Metoxid de sodiu in benzen;
Titru stabilit cu acid benzoic.
Proprieti termice:
102.
nclzirea
Topirea
Oxidarea
Descompunerea
Analiza termica optica- principia
Thermomicroscopy
Permite observarea schimbrilor de faz ale unei substane (desolvatarea, topirea) care au loc sub aciunea
unei nclziri programate atunci cnd aceasta este aezat ntre lama i lamela unui microscop
103.
Determinarea puritii
Studiul interaciunilor
25
Intervalul de topire
ntre temperatura la care apar primele picturi de lichid i cea la care au disprut ultimele cristale
Criteriu de identitate
Criteriu de puritate- impuritile scad punctul de topire i lrgesc domeniul de topire
Determinarea puritii
Topirea prematur a unor cristale datorit prezenei unei cantiti mici de impuritate
Studiul interaciunilor
Determinarea temperaturii eutectice a unui amestec A+B
principiul activ, B- substan de referin)
Viteza de nclzire-3C/min
Criteriu de identitate
104.
Analiza termogravimetrica- principia
Thermogravimetry (TGA)
nregistrarea variaiei masei substanelor n funcie de temperatur n cursul nclzirii lor continue i
uniforme
Msurtorile se realizeaz ntr-o atmosfer bine definit (inert sau reactiv)
Evenimente termice nsoite de variaia masei: desorbia, absorbia, sublimarea, evaporarea, oxidarea,
reducerea, descompunerea;
Evenimente termice care nu sunt nsoite de variaia masei: topirea, cristalizarea
Aparatura:
Termobalana
Microbalan electronic
Cuptor
Programator al temperaturii
Calculator pentru nregistrarea datelor
Creuzete
alumin (Al2O3), platin, aluminiu, quartz, safir
Volum
Reacia cu proba
P.t.
Alumin (Al2O3)
70L, 150L
900L, reutilizabile
inert
> 1700C
Platin
Poate aciona ca i
catalizator
1770C
Aluminiu
40L ,100L
inert
660C
Safir
70L, reutilizabile
inert
> 1700C
105.
Analiza termogravimetrica- aplicatii in analiza medicamentului
A. Determinarea temperaturii de descompunere
B. Studiul cineticii proceselor de descompunere
C. Determinarea coninutului (ap, substane volatile, cenu)
27
timp
prin
108.
Analiza calorimetrica diferentiala- principii
o Differential Scaning Calorimetry (DSC)
o msurarea energiei calorice care nsoete schimbrile de faz ca urmare a unei variaii de temperatur
pentru o prob meninut la acelai regim de temperatur cu o prob de referin
o Scanare- analizare
o Calorimetru- instrument pentru msurarea cldurii sau a fluxului de cldur
o Diferenial- se folosesc dou calorimetre (prob, referin) cu acelai transfer de cldur
Principiu
o Dac apare o diferen de temperatur ntre prob i referin, datorat unei schimbri de faz ce apare n
prob, este nlocuit energia pn cnd aceast diferen de temperatur este mai mic dect o valoare de
baz (< 0,01K);
o Se obin curbe: debitul de cldur (mW) = f (T) sau f (t)
109.
Analiza calorimetrica diferentiala- aplicatii in analiza medicamentului
Determinarea identitii;
- Picuri endo-, exoterme- schimbri de faz: modificri cristaline, topire, desolvatare
- Ex. Termograma DSC atenolol- topire (~150C)
- Termograma DSC betaciclodextrin:
28
Determinarea polimorfismului;
Polimorfii (ghid FDA-ANDAs: Pharmaceutical Solid Polymorphism. July 2007):
a. Diverse forme cristaline,
b. Diverse forme amorfe,
c. Solvai ai diverselor forme cristaline ale unei substane medicamentoase
d. Polimorfismul:
e. Influeneaz stabilitatea, solubilitatea, biodisponibilitatea unui medicament
f. Afecteaz calitatea, sigurana i eficacitatea unui produs medicamentos
Determinarea puritii;
Impuritile:
a. Scad p.t. al produsului iniial;
b. Modific aspectul curbei de topire sau recristalizare;
Determinarea catitativ a impuritilor- ecuaia Vant Hoff:
T = RT02X2 Hf
T = T0-Tm;
R = const. gazelor perfecte;
T0 = temp. de topire a subst. pure;
Tm = temp de topire a probei analizate;
X2 = fracia molar de impuritate;
Hf = entalpia de topire a probei (Kcal/mol).
110.
Ce este indicele de aciditate?
- Indicele de aciditate numarul de mg KOH necesar pentru a neutraliza acizii liberi din 1 g proba de
analizat;
111.
Ce este indicele de hidroxil?
- Indicele de hidroxil numarul de mg KOH echivalent cu acidul acetic consumat prin acetilarea a 1 g proba
de analizat;
112.
Ce este indicele de ester?
- Indicele de ester = numarul de mg KOH necesar pentru a neutraliza acizii grasi rezultati din saponificarea a
1 g proba de analizat;
113.
Ce este indicele de iod?
- Indicele de iod = numarul de g I2 fixat de 100 g proba de analizat;
114.
Ce este indicele de peroxid?
- Indicele de peroxid = numarul de ml de Na2S2O3 ori 10-2 M oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin
actiunea peroxizilor din 1 g proba de analizat;
115.
Ce este indicele de saponificare?
- Indice de saponificare nr de mg KOH necesar pentru neutralizarea tuturor acizilor, a acizilor liberi si a
celor rezultati prin saponificarea a 1g proba de analizat.
29
116.
30
31
Aceasta tehnica cunoscuta in egala masura ca electroforeza pe suport consta in crearea unui gradient de pH
liniar intr-un capilar cu peretele tratat cu amfolit. Capilarul este introdus in acid fosforic la anod si in
hidroxid de sodiu la catod, fiecare compus migreaza si se focalizeaza la pH-ul care are aceeasi valoarea cu
potentialul lui izoelectric.
9. Electrocromatografia capilara
- Acest tip de separare asociaza electromigrarea ionilor, proprie electroforezei si procesele de repartitie intre
faze prezente in cromatografie.
10. Ce reprezinta validarea unei metode analitice?
Validarea unei metode analitice, conform Farmacopeei Statelor Unite ale Americii 28 este procesul
prin care se stabileste, prin studii de laborator, daca acea metoda indeplineste conditiile pentru aplicatiile
analitice pentru care a fost pusa la punct.
Validarea este, asadar, o etapa importanta in determinarea reproductibilitatii si sigurantei metodei,
deoarece poate confirma daca metoda este potrivita pentru a fi utilizata pentru un anumit sistem.
11. Ce are la baza validarea unei metode analitice?
In laboratoarele de analiza, validarea are la baza standarde cum ar fi:
- Bunele practici de productie (Good Manufacturing Practices GMP);
- Bunele practici de laborator (Good Laboratory Practices GLP);
- Bunele practici clinice (Good Clinical Practices GCP) etc.
12. Ce mentioneaza normele IUPAC in legatura cu validarea unei metode analitice?
- Normele IUPAC mentioneaza ca validarea poate fi:
Validare intr-un singur laborator atunci cand se verifica viabilitatea metodei inaintea unui studiu
in colaborare (intre mai multe laboratoare) si asigura faptul ca metoda pusa la punct este utilizarea
corecta.
Validare completa caracteristicile metodei au fost verificate de multiple laboratoare, in colaborare.
13. Specificitatea/ selectivitatea
In limbajul comun, termenii de specificitate si selectivitate sunt deseori interschimbabili.
O metoda este specifica daca este adecvata pentru un singur analit, in timp ce o metoda este
selectiva daca poate fi utilizata pentru mai multi analiti care pot fi insa diferentiati sau, cu alte cuvinte,
reprezinta capacitatea unei metode de a cuantifica cu acuratete si specific analitul sau analitii in prezenta
altor compusi.
Selectivitatea implica capacitatea de a separa analitul de produsii de degradare, metaboliti (in cazul
medicamentelor) si alti compusi prezenti in proba.
In cazul medicamentelor, USP 28, defineste specificitatea ca fiind capacitatea de a analiza analitul
in prezenta altor componenti cum ar fi impuritati, produsi de degradare si matricea.
In tehnicile cromatografice, selectivitatea metodei poate fi dovedita printr-o buna separare intre
analit si alte componente (excipienti, impuritati, produsi de degradare si metabolitii).
14. Care sunt cele mai selective metode de analiza pentru probele biologice?
Cele mai selective metode de analiza aplicate la probe biologice sunt cele combinate:
- LC-UV;
- LC-MS;
- GC-MS;
- GC-FTIR
32
33
Daca setul de date este limitat, valoarea medie este adesea aproximata ca valoare adevarata, fiind
necesara estimarea abaterii standard. In acest caz, valoarea abaterii standard, notata cu SD, se calculeaza cu
formula:
Odata ce numarul de valori din setul de date creste, valoarea SD se va apropia de valoarea .
20. Cum definesc normele ICH precizia?
Normele elaborate de ICH (International Conference of Harmonization) definesc precizia ca fiind
formata din 3 componente: repetabilitatea, precizia intermediara si reproductibilitatea.
21. Ce reprezinta repetabilitatea pentru o metoda de analiza?
Rezultatele independente sunt obtinute folosind aceeasi procedura, pe probe identice, in acelasi
laborator, de catre acelasi operator, utilizand acelasi echipament si intr-un interval scurt de timp.
Repetabilitatea analizei (precizia intra-proba) se studiaza utilizand un minim de 9 determinari
acoperind domeniul specific de concentratie (de exemplu 3 determinari la 3 valori ale concentratiei), sau un
minim de 6 determinari la o valoare de 100% din concentratia solutiei ce urmeaza a fi testate.
22. Ce reprezinta precizia intermediara?
Rezultatele independente sunt obtinute folosind aceeasi procedura, pe probe identice, in acelasi
laborator, de catre diversi operatori, folosind echipamente diferite si intr-un interval de timp dat.
23. Ce reprezinta reproductibilitatea unei metode de analiza?
Rezultatele independente sunt obtinute folosind aceeasi procedura, pe probe identice, in laboratoare
diferite, de catre diversi operatori si folosind echipamente diferite.
24. Ce reprezinta acuratetea (exactitatea) unei metode de analiza?
Normele elaborate definesc acuratetea (exactitatea) ca o caracteristica a apropierii rezultatelor
analitice de valoarea adevarata.
Exactitatea este o masura a deviatiei valorii medii gasita prin analiza, fata de valoarea adevarata.
Acuratetea se evalueaza prin aplicarea metodei de analiza studiata, la probe cu concentratii
cunoscute.
34
La efectuarea acestor analize probele se analizeaza fata de solutii etalon corespunzatoare sau fata de
martori, pentru a se inlatura astfel efectul interferentelor.
O alta varianta este constituita de compararea rezultatelor obtinute prin metoda noua cu cele
obtinute printr-o metoda deja cunoscuta, despre care se stie ca prezinta acuratete.
25. Ce reprezinta limita de detectie?
Limita de detectie (LD) reprezinta cantitatea minima dintr-un anumit component ce se poate pune
in evidenta, fata de o proba martor, cu o anumita limita de incredere (in general 1%).
In metodele cromatografice, estimarea LD se efectueaza pe baza evaluarii raportului
semnal/zgomot de fond (linie de baza).
Peste estimarea limitei de detectie, in general se considera acceptabil un raport semnal/zgomot de
3/1 sau 2/1.
Estimarea LD se mai poate face si pe baza deviatiei standard si a pantei dreptei de regresie si se
realizeaza utilizand formula:
LD = 3/P
Unde este deviatia standard a dreptei de regresie, iar P reprezinta panta dreptei de regresie.
26. Ce reprezinta limita de cuantificare?
Limita de cuantificare (LQ) reprezinta cantitatea minima dintr-un anumit component identificat ce
se poate cuantifica cu certitudine.
Estimarea LQ pe baza evaluarii raportului semnal/zgomot se realizeaza prin compararea semnalelor
masurate pentru probe cu o concentratie scazuta si cunoscuta a analitului si probe martor urmata de
stabilirea concentratiei minime la care analitul poate fi cuantificat cu fidelitate.
Pentru estimarea limitei de cuantificare, in general se considera acceptabil un raport semnal/zgomot
de 10/1.
In general, LQ se calculeaza prin multiplicarea cu 3 a limitei de detectie:
LQ=3LD
27. Ce reprezinta robustetea si stabilitatea metodei?
Robustetea unei metode analitice se defineste prin masurarea capacitatii metodei de a ramane
neafectata de variatii mici, deliberate, ale unor parametri. De aceea, parametrul ofera o indicatie a
reabilitarii metodei pe parcursul utilizarii.
Daca masuratorile sunt susceptibile de variatii in ceea ce priveste conditiile analitice, aceste conditii
trebuie sa fie controlate sau trebuie luate anumite masuri de precautie.
O consecinta a robustetei este aceea ca se stabileste o serie de parametri de sistem pentru a ne
asigura ca validarea procedeului analitic se mentine ori de cate ori se utilizeaza.
Stabilitatea unei metode analitice reprezinta gradul de reproductibilitate al rezultatelor obtinute pe
aceeasi proba, in conditii diferite, cum sunt: laboratoare diferite, analisti diferiti, aparatura diferita, diferite
loturi de reactivi, zile diferite de lucru etc.
35