Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
CARIEREI
Obiective :
Edificarea masteranzilor asupra problematicii psihosociale a profesiei si carierei
ca mijloc principal de autorealizare a persoanei.
Asimilarea principalelor concepte vizând dezvoltarea profesionala, informarea,
consilierea si orientarea profesionala.Cunoasterea stadiului actual in domeniu,
efectele globalizarii si informatizării asupra mijloacelor de asigurare a egalităţii
şanselor.
Conţinutul programei :
1.Problematica psihosociala a formarii, selecţiei si orientării profesionale.
- cariera profesionala - expresie a interacţiunii dinamice socius -personalitate.
- concepţii privind instrumente, tehnici si formativitate in examinarea psihologica.
- analiza psihovocationala a profesiilor
2.Consilierea psihologica in serviciul carierei
- Conceptul de consiliere psihologica; distincţii si interferenţe consiliere -
psihoterapie.
- Forme, etape, condiţii de realizare optima, blocaje.
- Consilierul : formare, calităţi, abilitaţi speciale de cunoaştere, comunicare,
asistare si convingere.
3.Dezvoltare vocationala si evoluţia carierei.
- vocaţia profesionala in sistemul personalităţii
- modele conceptuale in explicarea vocaţiei
- factori psihosociali in evoluţia carierei
- contexte ale tranziţiei, globalizarii, informatizării
4.Standarde calitative si etica in consilierea carierei
- statute si roluri in relaţia consilier - client
- formarea profesionala si evaluarea consilierilor
- managementul instituţional in informarea, consilierea si orientarea profesionala
- ştiinţa si socius in practicarea consilierii
5.Ambientul mentoral si experienţele apogetice in formarea carierelor de
excepţie
- Relaţia mentor - discipol in coordonate istorice si psihosociale.
- Modele mentorale in diferite culturi.
- Factori de personalitate favorizanti in instituirea relaţiei mentor - discipol.
- Tineretul si nevoia de mentorat.
6.Tehnologiile informaţiei si comunicării (T.I.C.) in consilierea carierei
- Folosirea T.I.C. de către consilieri in special in furnizarea serviciilor pentru
beneficiari.
- Competente specifice si forme ale T.I.C.
- Colaborări internaţionale, cercetări si institutionalizari in diferite tari.
- Formarea consilierilor, experimentarea unei "harţi" a competentelor T.I.C.
7.Sistemul curricular pentru Consiliere si orientare
- Continuitate, accesibilitate graduala si utilitate practica a continuturilor ce se
predau la diferite niveluri de invatamant
- Cinci module tematice aplicate in fiecare an de studiu (cl.I - XII) :
autocunoastere, comunicare si abilitaţi sociale, managementul informaţiilor,
planificarea carierei si calitatea stilului de viata.
- Practica si stadiul actual al domeniului pe plan mondial.
Bibliografie obligatorie :
1 .Asociaţia Interrnationala de Orientare Şcolara si Profesionala - AIOSP (1997),
Cariera: şansa sau planificare ? , Bucureşti, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.
2.Constantin Radulescu - Motru (1935), Vocaţia.Factor hotărâtor in cultura
popoarelor,
Bucureşti, Editura Scoalelor.
3.Nicola Gr. (2004), Un ambient pentru excelenta : Mentoratui, Sibiu,
Psihomedia.
Bibliografie facultativa :
1 .Androniceanu Armenia, (1998), Managementul schimbărilor, Bucureşti,
Editura AII.
2.Gardner, H. (2006), Inteligente multiple Bucureşti, Editura Sigma.
3.Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Centrul naţional de resurse pentru orientarea
profesionala euro guidance (2004), Codul etic si standarde de calitate in
consilierea carierei, Bucureşti, Inst.de Ştiinţe ale Educaţiei.
4.Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (2005), Folosirea tehnologiilor informaţiei si
comunicării in consiliere, Bucureşti, Inst.de Ştiinţe ale Educaţiei.
5.Jigau, M..(2001), Consilierea carierei, Bucureşti, Editura Sigma.
6.Ministerul Educaţiei si Cercetării (2005), Aria curriculara Consiliere si
orientare, Bucureşti, Centrul naţional de resurse pentru orientarea profesionala.
7.Mitrofan, lolanda, A.Nuta (2005), Consiliereapsihologica.Cine, ce si cum?
Bucureşti, Editura SPER.
8.Puiu, M. (2005), Dimensiunipsihovocationale in managementul resurselor
umane, Bucureşti, Editura Univ.Titu Maiorescu.
9.REREAL (2001), învăţătura deschisa si flexibila, Bucureşti, Editura AFIR.
lO.Salade, D.(1998), Om si profesiune, Cluj Napoca, Editura Dacia.
TEME
De dezbateri ştiinţifice şi disertaţii
Teorii neuropsihologice
Teoriile neuropsihologice atribuite fenomenelor legate de alegerea
profesiunii unui sistem exterior individului. Caracteristicile individuale cum ar
fi: inteligenta, interesele, trasaturile de personalitate, nu sunt considerate ca
variabile mediatoare legate de alegere.
Principalele teorii neuropsihologice cu privire la alegerea profesiunii sunt:
- teoria intimplarii,
teoriile economice
- teoriile sociologice.
Teoriile psihologice
Teoriile psihologice ale alegerii profesiunii se centrează cu precădere pe
individul care alege. Ele susţin ca alegerea profesiunii este determinata in
primul rind de caracteristicile individului si doar indirect de mediul in care
trăieşte acesta. Exista patru mari tipuri de teorii psihologice ale alegerii
profesiunii;
• Teoriile trăsăturii si factorului (train and factor);
• Teoriile dezvoltării
• Teoriile deciziei.
A
Teoria generala a dezvoltării profesionale^
Aceasta teorie a fost elaborata de D.E. SUPER. si P. B. BACHRACH in 1957,
in urma lucrărilor Conferinţei asupra alegerii profesiunii de la ARDEN HOUSE
unde au participat psihologi, naturalisti, matematicieni si economişti.
Esenţa teoriei dezvoltării profesoinale este redata in 12 teze fundamentale;
• Alegerea profesiunii este un proces, care are loc de-a lungul unei perioade
îndelungate de timp, mai degrabă decit intr-un moment dat
• Fiind un proces care cuprinde o serie de cazuri legate de hotarir, , alegerea
profesiunii corespunde unui model care poate fi desluşit si, deci, prevăzut;
• Alegerea profesiunii implica un compromis sau o sinteza a unor factori
personali si sociali, a concepţiei despre sine si realitate, modele de a
reactoina deja existente;
• Concepţia despre sine începe sa se formeze inainte de adolescenta ,devine
mai clara in adolescenta si tot atunci ea incepe sa influenţeze alegerea
profesiunii;
• Factorii care tin de realitate devin tot mai importanţi ca determinanţi ai
alegerii profesiunii pe măsura ce individul înaintează in virsta.
• Identificările individului cu părinţii lui influenţează in mod direct alegerea
profesiunii ;
• Direcţia si ritmul mişcării verticale a unui individ, de la un nivel profesional
la altul, sunt legate de inteligenta sa, de situaţia social-economica a familiei,
de valorile si interesele sale; profesiunea pe care o imbratiseaza individul
este legata de interesele sale;
• Profeiunea pe care o imbratiseaza individul este legata de interesele,
valorile si nevoile sale, de nivelul si de calitatea mediului educaţional, de
structura profesoinala si de atitudinile comunităţii din care face parte .
• In general sunt suficient de mulţi potenţi in plan aptitudinal, iar profesiunile
destul de largi in ceea ce priveşte sarcinile si îndatoririle lor, pentru a anume
varietate a indivizilor pentru fiecare profesiune si o anume diversitate a
ocupaţiilor pentru fiecare individ.
• Satisfacţiile muncii si ale depind de măsura in care un individ reuşeşte sa
traducă in viata ideeape care o are despre sine prin rolul profesiunii sale
• Munca individului ii poate asigura acestuai mijlocul de a integra sau
menţiune structura pesonalitatii sale .adică activitatea poate fi unul din
priccipalele mecanisme de adaptare sau apărare ale individului.
Ideea centrala a teoriei lui SUPER si BACHRACH este aceea ca
dezvoltarea
5
profesionala este un aspect specific al dezvoltării generale si ca factorii care
afectează dezvoltarea profesionala se schimba si in teractioneaza intre ei asa cum
comportamentul profesional se schimba si interactioneaza cu ei.
Natura si semnificaţia muncii s-au schimbat in decursul timpului si odată cu
ele, viata, societatea, comportamentele, atitudinile si obişnuinţele oamenilor.
Conceptul de munca, ocupaţie: full-time. part-time, activitate sezoniera,
colaborarea, primesc continuu noi conotatii psihologice adesea pina la schimbarea
de accente si ponderi in plan axiologic.
Profesiunea, ca reflectare specifica a unei activităţi poate face trimiteri si
aprecieri destul de precise asupra ei.
Intr-o societate fluida, industriala, nici o informaţie, izolata depre o persoana nu
poate spune atit de mult ca profesiunea (SUPER, 1978)
Profesiunile ca si naţionalităţile pot fii descrise din punct de vedere al
caracteristicilor formale, dar asa cum studiile privind caracterul naţional, ignora
numeroasele abateri de la trăsătura generala, tot astfel si "profilurile personalităţii
pregătite pentru diversele grupuri ocupationale ar putea fi exagerat simplificate".
Alegerea profesiunilor, urmare a unor configuraţii psihovocationale ale
personalităţii, stau la baza unor teorii cuprinzătoare ce includ elemente de
psihologie diferenţiala, teoria trasaturilor teoria factorilor si a trasaturilor.
Ierarhica experienţele sale interioare, intime, de modalităţile unice de percepere si
gindire a lumii inconjuratoare, de relaţiile de comunicare cu alte persoane, la fel de
unic si individuale.
Daca pentru psihanaliza, structuralism si behaviorism, conduita umana, are un
grad mai strict de determinare, cei mai valoraşi reprezentanţii ai psihologiei
umaniste ne sugerează ca esenţiala pentru existenta umana este lupta permanenta
pentru autorealizare.
Aşadar, psihologia umanista reprezintă, prin conceptele sale fundamentale, un
alt unghi de abordare ale profesiei si anume vocaţia, matrice fundamentala spre
autorealizare.
Plecând de la observaţiile clinice C.ROGERS (1980) găseşte ca cei mai mulţi
oamenii sunt intr-o lupta continua al cărui unic si surprinzător scop este legat de
trebuinţa de autorealizare.
Pentru el "profesiunea" este un mediu saturat psihologic de relaţii interpersonale
in care fiecare individ trebuie sa aibă condiţii favorabile pentru propria sa
actualizare.
Sugestii de analiza psihovocationala au fost identificate si la nivelul teoriilor lui
A.H.MASLOW(1956). Prin compexitatea modelărilor experimentale, teoria
"ierarhica -dinamica a trebuinţelor umane", oferă posibilitatea de a considera
actul de opţiune
profesionala ca pe un moment cu semnificaţii existenţiale dintre cele mai
importante in viata unei persoane.
Inversând problemele, teoria lui MASLOW, in psihologia selecţiei si orientării,
ar putea sa răspundă la intrebarea: " in ce fel, la ce nivel, profesiunea sau cariera
răspund trebuinţelor unui individ sau grup de indivizi? ".
Ilustrata, după criteriile ierarhizării si al gradului de urgenta, sistemul
trebuinţelor se prezintă astfel:
• Nevoia de împlinire, de autorealizare a propriului potential-exprima cel mai
distinct si satisface in mare măsura esenţa dimensiuninii vocationale a
noţiunii de profesie.
• Nevoile psihologice: -de stima; de realizare; de dragoste si apartenta; de
asociere cu ceilalţi.
• Nevoile siguranţei: sa te simţi in afara pericolului, sa-ti satisfaci foamea,
setea si cerinţele sexuale reprezintă vocaţia naturala a fiinţei umane.
A.MASLOW. a adăugat si nevoia de trascendenta- experienţa de a fi apt sa te
vezi pe tine insuti in perspectiva- dimensiune, ce pune in termeni operaţionali,
noţiunea de cariera socio-profesionala.
Partea a- IV a
STANDARDE CALITATIVE SI ETICA IN CONSILIEREA
CARIEREI.
Succesul unei consilieri, ca si al unei psihoterapii, consta in posibilitatea
clientului de a nu ramane ancorat sau dependent de consilier, ca urmare a
deblocării capacităţii sale de a-si gestiona si rezolva problemele intr-un mod
responsabil.
Aceasta presupune ca persoana(ele) consiliata(e) invata sa emită soluţii
discriminative, sa-si asume consecinţele, sa evite repetarea erorilor si in caz de
eşec, sa aibă capacitatea de a se remonta pentru pentru o noua incercare de
soluţionare a problemelor, utilizindu-si toate disponibilităţile si neasteptind
permanent o forma de ajutor.
Un nivel crescut de autoincredere si de clarificare asigura autonomia
clientului si aşterne calea unor comportamente responsabile si a unei bune
capacităţi de a face fata stresurilor, crizelor sau provocărilor existente ulterior.
Eşecul muncii unui consilier este lesne de observat atunci cind persoana
consiliata stagnează in reacţii de negativism, inerţie, lamentativitate, neajutorare si
dependenta sau isi agravează reacţiile dezadaptative ori se ancorează in condiţiile
de şantaj emoţional, comportament protestatar sau revendicativ, perseverind in
eroare si autosabotindu-se.
Aceasta este fie semnul unei intervenţii neprofesionale a consilierului, fie
indicarea necesitaţii unui process de consiliere mai adine si mai bine structurat.
Uneori, condiţiile externe, contextual socio-familial sau socio -cultural pot
frâna sau defavoriza demersul unei consilierii individuale, de aceea este necesar ca
intervenţia sa fie pe cit posibil multidisciplinara si sa nu ignore nici unul din
factorii care pot contribui la o situaţie de criza.
Lucrul cu familia extinsa sau cu grupul, implicate intr-o maniera sistemica,
lărgeşte şansele unei intervenţii corecte de success.
Un rol important in profesarea activităţii de consilier ii deţine respectarea
nevoilor si valorilor clientului, precum si a caracteristicilor sale diferenţiale.
Consilierii au avut intotdeauna in vedere reperele socio-culturale si istorice
ale evoluţiei persoanelor asistate, iar recent activitatea lor s-a imbogatit cu
consilierea cross-culturala care semnalează semnificaţia luării in atenţie a
diferentelor intre consilier si client privind mediul cultural, social, etnic sau rasial.
Ca practicieni ai consilierii este necesar sa respectam si sa aplicam codurile
si prevederile ale profesiei multor situaţii si probleme cu care ne confruntam in
realitate.
In linii mari, pentru o practica acceptabila, va trebui sa manifestam realism,
promtitudine si adecvare, respectind nişte repere etice si deontologice care ne
jalonează cariera.
Ca o definiţie generala, sunt considerate etice, acele practici care sunt
benefice clientului..
Consilierii care demonstrează ca respecta drepturile clientului lor, se
bazează pe bunăvoinţa.
Un mod de a "sparge rezistenta" incapatinata a unora dintre ei este sa discuţi
cu aceştia drepturile pe care le au si la ce se pot aştepta de la consilierul lor.
Dreptul la consimţământul informat -unul dintre cele mai bune moduri de a
proteja drepturile clientului este de a dezvolta proceduri care sa-1 ajute sa facă
alegeri fiind informat.
Consimtamintul informat- tinde sa promoveze cooperarea activa a clienţilor
in program.
Majoritatea codurilor etice profesionale prevăd dreptul clienţilor de a primi
destule date privind:
• Alegerile informate.
• Condiţiile si modul de desfăşurare a relaţiei
• întreruperea relaţiei
• Responsabilităţile consilierului fata de clieny
• Rresponsabilitatile clienţilor.
Dreptul la amânare (renunţare) este prevăzut in ghidul APA, care
precizează "Consilierul incheie o relaţie clinica de consiliere (consultanta) când
este evident ca, clientul nu are nici un beneficiu din aceasta relaţie.
Responsabilitatea consilierului fata de un client continua insa pana când el incepe
sa frecventeze un alt terapeut.
In cazul in care clientul refuza intreruperea sugerata si alternativa propusa,
consilierul nu este obligat sa continue relaţia". (APA si AACD1989).
Profesia de consilier pentru orientare şcolara si profesionala in instituţiile de
invatamint nu este o ocupaţie noua.
Categoriile de sarcini care ii stau in fata consilierului, dintre care, o parte
importanta sunt de natura psihopedagogica, presupun ca acesta are o serioasa
pregătire teoretica si practica in domeniu si ca, totodată, el este sprijinit sau face
apel in munca sa -atunci cind este nevoie- la specialişti din alte domeni: sociologi,
pedagogi, asistenţi sociali, economişti, medici.
Un consilier acreditat in domeniul consultantei in chestiuni de consiliere si
orientare şcolara si profesionala trebuie:
• Sa aibă o formare acreditata in lucrul cu adulţii pe probleme de consiliere.
• Sa poată combina cunostiintele sale cu tehnicile de interviu, consiliere,
orientare.
• Sa probeze o dezvoltare invativa in domeniul inserţiei profesionale in piaţa
muncii.
• Sa contribuie efectiv la valorizarea personala a indivizilor, la integrarea lor
pe piaţa
muncii, la reducerea şomajului.
Intra in lista principalelor calităţi necesare unei exercitări corecte a
profesiei de consilier ,urmatoarele:
• Onestitate.
• Corectitudine in relaţiile cu clienţi si autorităţile.
• Interesul pentru autoperfectionarea pregătirii personala ("competenta
profesionala generala = a oferi zilnic servicii de inalta calitate").
• Adoptarea de atitudini si masuri pro-active la problemele clienţilor si nu
doar reactionarea la cerinţele lor.
• Antrenarea continua in scopul creşterii acurateţei autoevaluării (atitudini
pozitive si credibile, implicarea personala), si evaluării clienţilor, perceperii
exacte a impactului comunicării cu aceştia.
Calitatea muncii consilierului esta data de sadisfactia clienţilor, rata de
rezolvare a problemelor acestora, angajarea in munca, conceptualizarea muncii sale
in lucrări si rapoarte de cercetare.
Consilierul trebuie sa aibă in exercitarea profesiei sale o atitudine activa in
contactarea clienţilor si rezolvarea problemelor legate de cariera.
In prezent, se observa ca actul consilierii pentru cariera, presupune-pentru
consilier:
• Devoltarea unui proces de constatare, evaluare, prognoza.
• Se extinde pe parcursul intregii vieţii active a lui.
• Este de tip deschis, cu largi categorii de opţiuni si alternative pentru individ
(motivat de capacitatea acestuia de invatare, adaptare, reorientare, trasnfer al
deprinderilor)
• Transfera individualitate proces luării deciziei asupra carierei.
Munca profesioniştilor din domeniul consilierii si orietarii şcolare si
profesionale, competenţi si recunoscuţi ca atare, are menirea sa faciliteze alegerile
si deciziile personale ale celor care se pregătesc, se angajează, si se adaptează
diferitelor aspecte ale pieţei muncii. In linii generale activitatea consilierului - in
termeni de etica profesionala sunt:
• Sa respecte fiecare individ si sa trateze cu seriozitate problemele acestuia.
• Sa fie independent de animate mecanisme de control social.
• Sa fie confidenţiala.
• Sa fie egal accesibila ,deschisa,si la indemina tuturor clienţilor.
• Sa fie nediscriminatorie.
• Sa deschidă şanse reale pentru fiecare individ.
• Sa fie obiectiva, impartiala,pozitiva.
• Sa sprijine ,in mod concret, clientul(cu informări, clarificari,evaluari)
• Sa dovedească flexibilitate in dialogul cu clientul.
Evaluarea eficientei activităţii de consiliere si orientare şcolara si profesionala
trebuie făcuta din unghiuri diferite .avind in vedere:
• Individul (beneficiile personale pentru cariera sa)
• Scoală (eficacitatea externa a activitatiieducative)
• Angajatul (angajabilitatea si eficienta pregătirii in scoli a foetei de munca)
• Societatea (utilizarea raţionala a resurselor umane in planul naţional,
regional, sectorial)
Partea a – V - a
AMBIENTUL MENTORAL SI EXPERIENŢELE
APOGETICE IN FORMATRE CARIERELOR DE
EXCEPŢIE.
Raportul mentor - discipol este, prin insusi natura sa, o iniţiativa creativa, in
cadrul relaţiilor umane, axata pe invatare, proges, „cariera si performanta.
Prestigiul profesional, simţul istoric-transcendent, asociate cu empatie,
indrumare si protecţie reprezintă principalele valenţe ale mentorului.
De-a lungul timpului s-a format, opinia ca dipa fiecare mare cariera se afla
sprijinul benefic al unui mentor.
Vorbind, sub aspect etimologic,mentor este originar din opera homeriana
Odiseea Ulise, plecând in războiul troian, isi incredinteaza fiul spre indrumare,
grija si invatatura celui mai intelept si de nădejde prieten al sau, Mentor.
Mai târziu, in diferite perioade si culturi, modelul antic de mentorizare a fost
exprimat in termenii ca: "maestru", "dascăl", "guru", "sponsor", "sensei", "părinte
spiritual".
In general, un mentor se remarca prin ajutorul substanţial acordat unui
discipol, de regula mai tanar, in atingerea unor performante ale vieţii: prin aceasta
discipolul capata cunostiinte, educaţie, o certa "stare de bine", datorata sadisfacerii
depline a trebuinţei de autorealizare.
Rezumând dimensiunile rolului unui mentor, Barbara R. Frey si Ruth
.B.Noller le reduc la:
• Mentorul isi indeplineste aceasta sarcina in paralel cu alte responsabilităţi.
• Serveşte, drept ,"canal de intelepciune".
• Este o sursa continua de ghidare, pana ce discipolul "isi ia zboruF'ca o
personalitate independenta.
Golf si Torrance (1991) descriu mentoratul ca un suport psihologic pentru
discipol, prin faptul ca-i oferă un mediu sănătos de manifestare si posibilitatea de
afi ascultat: el poate sa-si exprime ideile sa le probeze si sa le modifice fara, a se
confrunta cu destructiva "critica abraziva".
Mentorul intretine discuţii deschise cu discipolul, dând cale libera creativităţii
acestuia.
Mentorizarea reprezintă un caz particular de invatare, cu bogate conotatii
psihosociale, etice, estetice, economice, personalistice si istorice.
Rezultatele perfomatice ale mentorizarii sunt atribuite deopotrivă calităţilor
mentorului si ale discipolului.
Compatibilitatea lor rezida in trasaturi definitorii pentru personalităţile
creative (Torrance,1962); sensibilitate la problematica divergenta in gindire,
preferinţa pentru complexitate, nonconformism.
Diferenţiat, mentorul si discipolul indeplinesc funcţii reciproc benefice:
Astfel, după Collins(1983),mentorul; mobilizează tinerii pentru cariera;
acorda incredere discipolului, impartaseste cu acesta vise, teluri, insight-uri;
sfătuieşte si susţine; instruieşte prin exemple, evaluează si realizează feedback-ul
progresului discipolului.
La acestea Leo &Leibowitz(1983)adauga : sponsorizarea modelarea prin rol si
protejarea.
Analizele de cazuri sintetizează genurile de deprinderi pe care un discipol le
insuseste (Bove&Phillipe,1984):
• Deprinderi de comunicare, receptare, expunere;
• Asumarea riscului;
• Sociologie, deprinderi relative la politicile organizationale;
• Deprinderi de negociere.
S-a dovedit ca in mentorizare schimbul de avantaje are dublu sens; la o
privire generala, cistigul mentorului pare mai mult de ordin energetic (da
intelepciune pentru o noua energie); cea mai importanta recompensa pentru
mentor este sa vadă cum competenta sa, formata in anii de truda, este de folos
unui candidat la o cariera strălucita.
Cele mai frecvente inceputuri de mentorate sunt legate de tinereţea
discipolului. Primii mentorii in viata copiilor sunt părinţi, bunici, prietenii sau
cunoscuţi ai familiei.
Cu anii, lumea copilului se lărgeşte si mentorii apar dintre profesorii,
predicatorii, specialişti.
Relaţiile de tip mentor ocupa un interval limitat in viata fiecăruia om, are
caracterul temporar, tranzitoriu.
După, datele lui E.P.Torrance(1984), durata medie a mentoratelor este de 4-
2 ani.
Printre factorii ce contribuie la stingerea relaţiilor de mentorizare, cei mai
frecvent enumeraţi sunt:
• Separarea geografica.
• Schimbarea statutului discipolului,
• Noile responsabilităţi familiei,
• Decesul
• Schimbări in mentalitate sau in modul de viata.
Mentoratul in adolescenta da pentru tot restul vieţii o trăire de
grandoare si absolut; este virsta descoperirii si cultivării modelelor oricit ar
fii de abstracte sau concrete.
Mentoratul la adulţi înseamnă: dezvoltare, mişcare de idei, resorturi de
avangarda in domeniile de competenta.
Studiile consacrate mentoratului abordează frecvent si problema relevantei
genului.
Rreprezentarile despre mentorat diferă intrucatva la bărbaţii si femei. Daca
ambele genuri apreciază relaţiile de prietenie ca având un rol in infiriparea unui
mentorat, bărbaţii pun accent pe factorul competenta iar femeile pe incurajare si
apreciere.
Mentorii eficienţi sunt vazuti de bărbaţii ca personalităţi active, provocative,
dăruite, curajoase motivate pentru pentru celebritate si severe.
Femeile vad mentorii calmi, capabili sa recunoască talentele altora,
confidenţi, empatici, entuziaşti, idealişti.
Relaţiile mentor- discipol se intilnesc intr-o varietate infinita de
circumstanţe, organizatii,activitatii,....
Mentoratul familial - in mod firesc, copilul are unul sau mai mulţi mentori
printre membri familile:
Mentoratul părintesc este de mai mare eficienta in dezvoltarea potenţialului
intelectual, fiind un model arhetipal.
Mentoratele profesionale - cariera este mai mult decit un serviciu ( o
funcţie intr-o instituţie ), toţi oamenii indeplinesc o munca, dar numai o mica parte
realizează o cariera, deci o autorealizare remarcabila in fata lumii; dintre aceştia cei
mai mulţi au fost indrumati si protejaţi de mentori, la rindul lor cei mentorizati au
o disponibilitate semnificativa de a fi mentori pentru alţi.
Mentoratul in aria culturii si civilizaţiei arabe a fost tratat de Soliman. Termenul
arab cel mai vechi si mai cuprinzător pentru relaţia mentor -discipol este
substantivul adab.
In studiile lor despre istoria educaţiei islamice, Nakosteen si Ammar
identifica o prima semnificaţie a acestui termen: bune maniere, disciplinarea unui
copil.
La toate nivelurile de invatamint ,pina si la universitate profesorii aveau
dubla misiune de a instrui si ghida pe elevi si studenţi, acctualizind elevilor
propriile resurse.
In timpurile moderne, mentorizarea tinerilor in cultura araba s-a generalizat
in scoală si familie, accentuindu-se funcţiile de asistenta emoţionala si financiara,
ghidare, instruire, si promovare atita timp cit este nevoie, inclusiv la virsta adulta,
pina la realizarea carierei de succes.
Principala funcţie a mentorului s-a dovedit a fi in cazul bărbaţilor; grija si
suportul
financiar iar pentru femei sprijinul in formare a carierei, incurajarea.
învăţarea este o dimensiune majora a vieţii umane, ideea relaţiei mentorale
surprinde forţa de a aborda imposibilul, de a neputinţa omului de a invata singur.
Când cunoaştere reprezintă putere iar profesiile au o complexitate ridicata,
relaţiile mentorale influenţează semnificativ succesul in cariera.
Mentoratul este un fel de religie: atit mentorul cit si discipolul cred ca tot
ceea ce fac este cel mai important lucru in fiecare moment.
De aceea, mentoratul este o experienţa de tip apoteotic, cu efecte emergente.
Partea a – VI a
TEHNOLOGIILE INFORMATICE SI DE COMUNICARE ÎN
CONSILIEREA
CARIEREI
Categorii de servicii de consilierea carierei compatibile cu TIC
Consilierea carierei se refera nu doar la cei care caută un loc de munca, ci la
toate categoriile de persoane (inclusiv la cei care au deja o slujba si vor alta, vor sa
fie mai eficienţi si în posturi mai înalte sau la cei care se pensionează, daca au avut
o slujba plătită), indiferent de nivelul de calificare, profesie, sex, vârsta etc.
Pentru aceasta, toate categoriile de populaţie menţionate anterior au nevoie
de informaţii, consiliere, orientare. A satisface aceste nevoi ale unui public atât de
numeros presupune apelarea la tehnologiile de informare si consiliere. Unii pot
avea în acest proces dificultăţi de natura cognitiva (de învăţare), afectiva sau
tehnica. Sa ne imaginam dificultatea celor mai multe persoane de a regăsi
informaţia utila printre cele peste 8 milioane de web site-uri existente.
Clienţii serviciilor de consilierea carierei sunt diferiţi prin capacitatea lor de
a învata, lua decizii, de a recunoaşte si selecta informaţiile utile, de a le utiliza
(adaptându-le nevoilor de a sti si caracteristicilor de personalitate).
Este important a se atrage atenţia asupra unor riscuri potenţiale pentru
clienţi, prin conturarea unei imagini de sine nerealiste, atunci când ei utilizează
resurse TIC pentru o evaluare individuala cu instrumente psihologice la care obţin
o „interpretare" realizata tehnologic. Inevitabil, în aceste cazuri, „interpretarea"
rezultatelor si „sfatul" de orientare nu pot fi decât schematice si rigide.
în acest context, constatam ca exista o multitudine de instrumente
de evaluare psihologica în diferite web site-uri care nu au trecut anterior printr-un
proces de validare psihologica si statistica.
Creşterea ratei de utilizare a web site-urilor pentru a oferi informaţii din
domeniul consilierii carierei în România poate fi apreciata si din sporirea
numărului acestora în oferta de servicii de informare, consiliere si orientare. Cu
doar câţiva ani în urma nici un Centru de Asistenta Psihopedagogica nu utiliza
TIC pentru a-si spori vizibilitatea, a preciza obiectivele si oferta de servicii; în
prezent exista mai multe astfel de centre care
au web site-uri (www.edu.botosani.ro/ciap, www.cjap.braila.net,
www.geocities.com/cjappcluj, www.cmap.home.ro, http://cjapp.satmat.ro), forum
de discuţii: cjapp@yahoogroups.com, precum si Centre de Informare si Orientare
care acţionează la nivelul învăţământului superior (http://cipo-gate.uaic.ro - la Iaşi
si www.ciocp.ro la Bucureşti).
Oferta privata de informaţii din domeniul consilierii carierei este încă si mai
dinamica.
O alta faţeta a problemei este accesul populaţiei vizate (elevi, adulţi) la
oferte de consiliere prin TIC. Pe de o parte, mulţi dintre aceştia nu au încă
posibilitatea de acces la Internet (acasă sau în alte instituţii) sau nu ştiu sa îl
utilizeze. Alţii, pe de alta parte, prefera formele clasice utilizate în acest domeniu
pentru a se informa: cârti, broşuri, pliante, ziare de profil. Utilizarea TIC în
ansamblul serviciilor de informare, consiliere si orientare este, fara îndoiala, în
creştere, ca de altfel în toate celelalte domenii. Problema în discuţie este cea a
calităţii unei astfel de oferte de servicii, adică măsura în care consilierea carierei
prin mijlocirea TIC este performanta si răspunde nevoilor clientului. Trecerea de la
orientarea carierei asistata de calculator (CACG - computer-assisted career
guidance) la utilizarea Internet-vAm este un proces care, începând cu anii '90, când
a fost lansata aceasta facilitate, a înregistrat salturi calitative de excepţie. Cei mai
semnificativi paşi înregistraţi se constata în:
■ . sporirea accesibilităţii publicului la resursele web site-urilor prin utilizarea
facilitaţilor oferite de Internet (acasă, la scoală, în instituţii);
■ . sporirea calităţii ofertei în domeniu (datorita concurentei, achiziţionării de
experienţa, apariţiei unor facilitaţi tehnice si programe informatice auxiliare);
■ . creşterea eficientei serviciilor de informare, consiliere si orientare prin
TIC prin adecvarea ofertei la cererea tot mai diversa a beneficiarilor;
■ . sporirea caracterului interactiv al programelor informatizate de consiliere si
orientare destinate utilizatorilor, inclusiv prin integrarea în aceste tipuri de
programe si a altor mijloace capabile sa poată transmite informaţii: televiziune,
telefonia digitala, „presa electronica".
Multe dintre programele de consilierea carierei ce utilizează facilităţile TIC
sunt proiectate sa fie folosite individual de clienţi. Cu toate acestea, respectivele
programe presupun intervenţia consilierului, fie înainte de utilizarea acestora, pe
parcurs sau după încheierea sesiunii.
Programele instalate într-un web site sunt independente de intervenţia
consilierului, „prezenta" acestuia fiind „integrata" în programul însuşi sau asigurata
prin posibilitatea contactării acestuia prin telefon sau e-mail.
Ajungem, astfel, la un deziderat profesional intens recomandat, acela al
sinergiei tehnologice între diferitele cai de comunicare si purtătoare de informaţii si
mesaje cu finalitate orientata spre consilierea carierei. Aceasta presupune utilizarea
flexibila a facilitaţilor oferite de web site, e-mail si telefon, consilierul devenind,
după caz, facilitator, mentor, tutor. Integrarea în actul consilierii carierei si a altor
media (videocamera, televiziunea digitala) este doar o chestiune de timp.
Clasica imagine a actului consilierii, clientul fata în fata cu consilierul, a început sa
se schimbe.
Consilierul va trebui sa se transforme treptat dintr-un personaj cheie al
relaţiei directe cu clientul într-un manager al informaţiilor utile procesului de
consiliere, al resurselor care permit clienţilor sa se autoevalueze, sa ia decizii, sa-si
planifice individual dezvoltarea carierei.
Din acest punct de vedere, consilierea la distanta este o soluţie si deja o
realitate.
Interesante acum sunt si distincţiile ce se pot face nu doar între intervenţia
umana si cea care se bazează pe TIC, ci si între nivelurile de intervenţie care
presupun: D interacţiunea directa, fata în fata, dintre consilier si client sau cea de
grup - preferata de tipul social - Holland (aceste persoane vor prefera consilierul
calculatorului, datorita nevoii lor de comunicare si interacţiune cu semenii);
D interacţiunea consilier-client mediata tehnic: cea de tip sincron (telefon,
videoconferinta, chat) sau asincron (e-mail, forum de discuţie);
D servicii informatizate standardizate ce pot fi descoperite si utilizate individual, în
mod repetat, de diverşi clienţi, cu nevoi si nivel de educaţie diferite - preferate de
tipul investigativ - Holland.
In consecinţa, utilizarea calculatoarelor în consilierea carierei:
■ , reprezintă o alternativa independenta de consiliere (efect divergent de
esenţa consilierii carierei);
■ . instrument ajutător integrat consilierii carierei efectuate de consilier (efect
convergent cu consilierea carierei).
Consilierului, în aceasta situaţie, are următoarele alternative:
■ . sa ramâna la consilierea carierei clasica de tip fata în fata pentru a-si oferi
serviciile de informare, consiliere si orientare pentru clienţii individuali, cupluri
si grupuri sau
■ . sa integreze în activitatea de consilierea carierei aceste noi instrumente
computerizate si serviciile implicite mijlocite: de exemplu, programe de testare,
chestionare, site-uri, CD-ROM - pentru persoanele care nu au acces la
conexiune Internet, inclusiv telefonul pentru un alt tip de consiliere la distanta
etc. (re)devenind consilier si manager al unor resurse de informare, în timp
exponenţial extinse.
Proces:
Se desemnează prin proces - în acest caz - totalitatea serviciilor de consiliere
oferite continuu clientului în diferite etape ale vieţii acestuia.
Pentru clienţi, procesul de sprijinire prin consiliere înseamnă ca:
■ . exista unii beneficiari care au nevoie de ajutor (consiliere, orientare,
empatie) pentru a deveni autonomi;
■ . unii clienţi simt nevoia consilierii pentru a face alegeri mai bune în ceea ce-
i priveşte, cu luarea în considerare a mai multor alternative, despre care vor sa
aibă un aviz specializat;
■ . alte persoane nu pot discerne din informaţiile pe care le au, care sunt cele
relevante, utile, de încredere, actuale;
■ . unii clienţi resimt nevoia de a fi sprijiniţi pe parcursul dezvoltării planului
lor cu privire la cariera, prin încurajare, întărirea imaginii de sine, adoptarea
unei atitudini active fata de viitorul personal;
■ . anumite persoane au nevoie sa înveţe si sa exerseze procesarea informaţiilor
si luarea deciziilor prin punerea în acţiune a comunicării, analizei, sintezei etc.
si acordând priorităţi personale diferitelor alternative si trecând la acţiune, în
conformitate cu o strategie ce tine cont de obiective, resurse si costuri. Ieşiri:
Sunt incluse în aceasta etapa evaluarea si urmărirea rezultatelor consilierii,
cu luarea în calcul a relaţiei client - consilier si mediului în care aceştia
interactioneaza.
Evaluarea are în vedere evidenţierea efectelor schimbărilor intervenite ca
rezultat al procesului de consiliere a clientului. Aceste rezultate au importanta atât
pentru consilier (pentru ameliorarea activităţii sale profesionale), cât si pentru
client (pentru a vedea cât a beneficiat acesta de pe urma consilierii). Urmărirea
efectelor procesului de consiliere este strâns legata de evaluare si evident, în
principal, oferă informaţii cu privire la trăinicia în timp si acţiune reala în viata
socio-profesionala a serviciilor de informare, consiliere si orientare acordate
clienţilor. Aceste rezultate sunt importante si ca elemente de evaluare a eficientei
externe a instituţiilor si practicienilor din domeniul consilierii carierei. în diferite
contexte sau etape ale vieţii, cu aceleaşi obiective sau cu altele, clientul poate
reintra în dinamica acestui model ciclic de informare, consiliere si orientare, dând,
de fiecare data un alt curs, procesualitate interna sau finalitate.
Acelaşi lucru se întâmpla (sau ar trebui sa se întâmple) si în cazul „întâlnirii" unui
client cu un web site „specializat" în consilierea carierei.
Evaluarea sistemelor de consilierea carierei care utilizează TIC
De regula, sistemele de consilierea carierei care se servesc de facilităţile
TIC ce pot fi accesate prin Internet nu au conţinuturi si finalităţi validate din punct
de vedere ştiinţific.
Din acest motiv, procesul validării acestor resurse electronice de consilierea
carierei trebuie sa aibă în vedere:
■ . un model teoretic de consilierea carierei acceptat de comunitatea
profesioniştilor (consilieri practicieni în domeniul educaţiei si muncii);
■ . cercetări asupra categoriilor de nevoi dinamice ale clienţilor;
■ . categorii tipice de informaţii necesare pentru a răspunde acestor nevoi
(despre sistemele de educaţie si formare, piaţa muncii, cadrul legal al
educaţiei si muncii, al integrării socio-profesionale, managementul personal
si planificarea carierei etc);
■ . instrumente de (auto)evaluare a aptitudinilor si intereselor profesionale
validate deja pe populaţia ţinta vizata;
■ . mecanisme confirmate de practica în ceea ce priveşte asocierea structurilor
tipice de personalitate, din sfera intereselor si dotărilor aptitudinale cu anumite
profesii, meserii, ocupaţii;
■ . o interfaţa prietenoasa a web site-urilor si accesare facila a categoriilor de
date necesare utilizatorilor.
Demersul evaluativ al acestor sisteme de e-counseling comporta, minimal,
chestionarea de loturi sau eşantioane reprezentative din populaţia ţinta utilizatoare
a acestor resurse asupra satisfacţiei, impactului, completitudinii, actualităţii,
finalităţii practice, interfeţei prietenoase a web 57'te-urilor, accesibilităţii etc.
Un proces similar de evaluare trebuie avut în vedere cu luarea în considerare
a opiniilor experţilor din acest domeniu asupra web sz'/e-urilor centrate pe
consilierea carierei (elaborate de instituţiile publice sau private, cu acces liber sau
plătit).
Cel mai adesea, web site-uvilc oferite utilizatorilor de diferiţi proiectanţi de
soft-uri nu au trecut printr-un proces de validare, iar întreaga construcţie a
sistemului de ecounseling se sprijină pe buna intenţie a acestora si experienţa lor
particulara în domeniu. Situaţia este favorizata si de concurenta relativ redusa în
aceasta arie, cadrul legislativ extrem de permisiv la improvizaţie si amatorism într-
un domeniu de înalta responsabilitate sociala pentru gestionarea raţionala a
resurselor umane.
Riscul pentru beneficiari consta în:
■ . construirea unei imagini de sine nerealiste, luarea de decizii eronate cu
privire la dezvoltarea carierei pe baza unor informaţii nerelevante si neactuale;
■ . erodarea încrederii tuturor categoriilor de populaţie ţinta în valoarea reala a
resurselor TIC în consilierea carierei. Sistemele de resurse pentru e-counseling
care trebuie evaluate, cu prioritate, sunt cele care conţin:
■ . programe de autoexplorare personala;
■ . programe de sprijin pentru managementul dezvoltării carierei personale;
■ . programe de punere în relaţie a profilului personal (aptitudini - interese,
trasaturi de personalitate) cu anumite categorii de profesii dezirabile.
Bibliografie
Jigau, M. Consilierea carierei. Bucureşti, Editura Sigma, 2001.
Jigau M. si alţii .Tehnologiile Informatice si de Comunicare în
Consilierea Carierei, \ Bucuresti,2002.
Partea a – VII a
SISTEMUL CURRICULAR PENTRU CONSILIERE SI
ORIENTARE