Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT


MASTER: KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI

PROGRAM DE RECUPERARE ÎN PARAPAREZĂ

BORŢA MARIUS IONUŢ


ANUL II, GRUPA I, KPD
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

CUPRINS:
CUPRINS:........................................................................................................................................2
INTRODUCERE..............................................................................................................................3
REEDUCAREA PARAPARETICULUI LA PAT...........................................................................3
Obiective:......................................................................................................................................3
Mijloace utilizate:.........................................................................................................................3
REEDUCAREA PARAPARETICULUI ÎN POZIŢIA AŞEZAT...................................................4
Obiective:......................................................................................................................................4
Mijloace utilizate:........................................................................................................................4
REEDUCAREA PARAPARETICULUI PENTRU ORTOSTATISM ŞI MERS...........................5
Obiective:......................................................................................................................................5
Mijloace utilizate:.........................................................................................................................5
EXERCIŢII PENTRU RECUPERAREA PARAPAREZELOR FLASCE......................................5
ETAPA I:......................................................................................................................................5
ETAPA A-II-A:............................................................................................................................6
ETAPA A-III-A:...........................................................................................................................7
EXERCIŢII PENTRU RECUPERAREA PARAPAREZELOR SPASTICE..................................7
ETAPA I:......................................................................................................................................7
ETAPA A-II-A:............................................................................................................................8
ETAPA A-III-A:...........................................................................................................................8
EXERCIŢII DE TONIFIERE A TRENULUI SUPERIOR:............................................................8
EXERCIŢII DE CĂDERE ŞI RIDICARE..................................................................................9
CONCLUZII...................................................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE:...........................................................................................................................11

2
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

INTRODUCERE
Paralizia motorie reprezintă diminuarea sau abolirea motricităţii unui muşchi, a unui grup
muscular sau a unei părţi din corp. Prin analogie, abolirea sau diminuarea funcţiei senzoriale
reprezintă paralizie senzorială.
În funcţie de intensitate, paralizia poate fi completă – plegie – sau incompletă – pareză .
Parapareza reprezintă o paralizie motorie şi frecvent senzorială, caracterizată printr-un
deficit motor al membrelor inferioare(mai redus decât în paraplegie).
Parapareza poate fi flasca sau spastica. Paraparezele spastice pot fi întâlnite în
leconevraxite, compresiuni medulare, scleroză laterală amiotrofică, în traumatisme, răni ale
rahisului la bătrâni, în tetraplegia spastică din pahimeningita cervicală hipertrofică, unde se
produc tulburări de sensibilitate, dureri şi amiotrofii.
În planul de recuperare al parapareticului se descriu în general 4 stadii:
1. perioada de „ şoc medular ”, când se pun mai ales probleme de îngrijire a bolnavului
pentru evitarea escarelor, a tromboflebitelor, asigurarea drenajului bronşic, controlul
emonctoriilor, posturarea membrelor, etc.;
2. perioada de „ independenţă ” la pat, când se începe intensiv programul kinetic pentru a se
obţine poziţia aşezat, moment cu care începe stadiul 3;
3. perioada scaunului cu rotile, a transferului în şi din acest scaun, începerea pregătirii
ortostatismului;
4. ridicarea în ortostatism, reeducarea mersului.

REEDUCAREA PARAPARETICULUI LA PAT

Obiective:
• Evitarea escarelor şi a retracturilor cu instalarea poziţiilor vicioase;
• Evitarea redorilor articulare şi menţinerea unei bune circulaţii în membrele afectate;
• Creşterea forţei membrelor superioare şi trunchiului;
• Educarea respiraţiei abdomino-diafragmatice şi facilitarea evacuării secreţiilor bronşice;
• Asistarea tulburărilor sfincteriene;
• Limitarea intensităţii spasticităţii.

Mijloace utilizate:
- posturări pentru evitarea escarelor şi a retracturilor cu instalarea poziţiilor vicioase. Nu trebuie
uitat că debutată ca o paralizie flască, treptat aceasta devine spastică, flexorii şi adductorii fiind
primii afectaţi de spasticitate. Astfel posturarea se va face cu coapsele şi gambele în extensie,
piciorul la 90º faţă de gambă, coapsele în uşoară abducţie cu o pernă între ele;
- mobilizări pasive în toate articulaţiile şi pe toată amplitudinea. Se execută lent, amplu,
articulaţie după articulaţie, începând cu cele distale, de 2 ori pe zi câte 15-30 min.;
- mobilizări active pentru membrele superioare şi trunchi. Se folosesc exerciţii libere sau cu
obiecte portative, precum şi exerciţii izometrice şi cu rezistenţă. Se pune accent pe antrenarea
marelui dorsal, acesta facând legătura între membrele superioare şi bazin;

3
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

- gimnastică respiratorie;
- autoposturări în pat. Bolnavul îşi va mobiliza iniţial membrele inferioare cu mâinile pe direcţia
în care urmează să îşi răsucească apoi corpul. Se va trece din decubit dorsal în lateral şi apoi în
ventral.
Pentru limitarea spasticităţii se vor lua măsuri precum evitarea excitării tegumentelor, a
stărilor de enervare şi stres, evitarea sau tratarea infecţiei vezicale, încălzirea uşoară a
tegumentelor jumătăţii inferioare a corpului şi promovarea cu grijă a posturilor reflex-inhibitorii
Bobath.

REEDUCAREA PARAPARETICULUI ÎN POZIŢIA AŞEZAT

Această etapă începe să se deruleze la domiciliu, ridicarea în aşezat fiind condiţionată de


gravitatea leziunilor vertebrale determinate de traumatism. Oricum, cel mai târziu după 8-12
săptămâni de la traumatism se începe verticalizarea, eventual utilizându-se un corset.
Într-o primă etapă se va lucra din aşezat pe pat cu sprijin pe membrele superioare
făcându-se progresia spre verticalizare, urmând ca în a doua etapă să se lucreze din poziţia aşezat
pe scaun.

Obiective:
• Evitarea redorilor articulare şi menţinerea unei bune circulaţii în membrele afectate;
• Creşterea forţei membrelor superioare şi trunchiului;
• Dezvoltarea simţului unităţii bazin-membre inferioare şi a posibilităţii de a mobiliza
membrele inferioare prin intermediul bazinului;
• Educarea echilibrului în aşezat.

Mijloace utilizate:
- mobilizări pasive ale segmentelor membrelor inferioare paralizate(se utilizează şi tehnica
stretch-reflexului). Se va da o atenţie deosebită spasticităţii ischiogambierilor şi flexorilor
plantari;
- mobilizări active:
• Exerciţii de creştere a forţei pentru membrele superioare şi trunchi. Din aşezat cu sprijin
pe palme se ridică şezutul de pe planul patului; din această poziţie se execută mişcări ale
pelvisului în toate direcţiile;
• Exerciţii de deplasare a bazinului şi membrelor inferioare(un fel de târâre prin împingerea
bazinului înainte sau înapoi cu sprijin pe masă);
• Exerciţii de creştere a echilibrului utilizându-se activităţi cu mâinile din aşezat(aruncatul
şi pringerea unei mingi, elemente de terapie ocupaţională);
În a doua etapă a acestei faze se lucrează din aşezat pe scaun, de preferat cu tălpile pe sol.
După ce se obţine un bun echilibru în această poziţie se încep exerciţiile de transfer din pat pe
scaun şi invers, din pat în fotoliul rulant şi invers, din fotoliu pe WC şi invers, etc.
Instalat în fotoliul rulant, pacientul va relua exerciţiile din poziţia aşezat pe care le va
completa cu învăţarea conducerii fotoliului şi cu o serie de activităţi casnice.

4
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

REEDUCAREA PARAPARETICULUI PENTRU ORTOSTATISM ŞI MERS

Obiective:
• Pregătirea pentru ortostatism;
• Educarea sau reeducarea echilibrului în ortostatism;
• Creşterea forţei şi a stabilităţii membrelor inferioare;
• Pregătirea pentru mers;
• Refacerea coordonării.

Mijloace utilizate:
Iniţial se adoptă poziţia de patrupedie(antrenează stabilitatea bazinului pe şolduri) şi se
menţine executând uşoare balansări ale pelvisului, apoi se ridică alternativ câte un membru
superior care se întinde orizontal pe lângă cap, ceea ce face ca greutatea corpului să treacă
alternativ de pe o parte pe alta.
După câştigarea echilibrului în poziţiile acestea se vor începe exerciţiile de târâre:
pacientul se lasă pe o parte în sprijin pe cot, în timp ce membrul superior opus este întins, trăgând
hemicorpul şi antrenând astfel membrul inferior respectiv; apoi se inversează.
Este necesară refacerea controlului vasomotor în verticalitate deoarece după o perioadă
lungă de decubit încercarea de verticalitate determină ameţeli şi chiar lipotimii, pentru că
sistemele vasopresoare nu mai funcţionează. Astfel se aplică un brâu strâns abdominal şi feşe
elastice pe membrele inferioare.
Ridicarea în ortostatism şi mersul se încep atunci când criteriul Guttman este îndeplinit(se
menţine echilibrul din aşezat pe scaun cu braţele întinse înainte şi cu ochii închişi). Realizarea
ortostatismului fără orteze(în faza spastică) sau cu orteze(în faza flască) este posibilă cu ajutorul
unor membrii din familie, bolnavul rămânând în sprijin lângă pat, lângă o masă, etc., iniţial
sprijinindu-se şi pe braţe.
Exerciţiile în ortostatism cer un efort enorm, spasticii făcând un efort mai mare decât cei
în stare flască. Cu sau fără orteze, mersul se va realiza cu ajutorul a 2 cârje, educarea mersului cu
ajutorul acestor cârje realizându-se într-unul din cele 3 tipuri fundamentale:
• prin paşi alternanţi(în 4 timpi);
• prin paşi târşâiţi(în 4 sau 2 timpi);
• prin pendulare(balans).

EXERCIŢII PENTRU RECUPERAREA PARAPAREZELOR FLASCE

ETAPA I:
D.V.: - controlul şi autocontrolul poziţiei;
- exerciţii libere de respiraţie;
- exerciţii de respiraţie dirijată: 4-8 timpi inspir, 4-8 timpi expir;

5
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

- închiderea şi deschiderea pumnilor;


- depărtarea şi apropierea degetelor;
- circumducţia mâinilor;
- flexia degetelor cu rezistenţă manuală;
- înclinarea radială şi cubitală a mâinii;
- contracţii statice ale fesierilor;
- contracţii statice ale cvadricepsului;
- flexia şi extensia alternativă a gambelor pe coapse;
- ridicarea capului şi a gâtului, revenire;
- înclinarea şi răsucirea capului şi gâtului spre stânga şi dreapta;

D.D.: - contracţii izometrice alternative sau simultane ale cvadricepsului;


- mobilizarea gleznelor;
- ducerea braţelor sus cu revenire;
- depărtarea şi apropierea picioarelor cu ajutor;
- îndoirea alternativă a genunchilor spre piept cu expir, revenire cu inspir;
- acelaşi exerciţiu cu rezistenţă pe gleznă;
- flexia şi extensia alternativă a coatelor;
- acelaşi exerciţiu cu rezistenţă.
D.D. cu genunchii îndoiţi:
- depărtarea şi apropierea coapselor cu rezistenţă manuală.

ETAPA A-II-A:
D.V.: - ducerea braţelor lateral, pasiv;
- îndoirea pasivă alternativă şi apoi simultană a gambelor pe coapse;
- extensia pasivă a coapselor;
- abducţia şi adducţia coapselor
D.V. cu braţele sus: - flexia şi extensia alternativă a antebraţelor pe braţe;
D.V. cu sprijin pe palme în dreptul pieptului:
- extensia trunchiului cu inspir, revenire cu expir;
Aşezat: - flexia şi extensia antebraţelor pe braţe cu rezistenţă;
- pronaţie şi supinaţie cu rezistenţă;
- abducţia şi adducţia braţelor diagonal înapoi cu ducerea mâinilor în buzunar;
- ridicarea şi coborârea umerilor, anteducţia şi retroducţia lor, circumducţie;
- ridicarea şi coborârea umerilor cu rezistenţă;
Aşezat pe scaun cu un baston în mâini:
- ducerea braţelor sus cu revenire;
- descrierea unui cerc în plan frontal;
- flexia simultană a antebraţelor pe braţe;
- ducerea bastonului la ceafă cu revenire;
- mutarea bastonului dintr-o mână în cealaltă prin lateral;
D.D.: - ducerea braţelor întinse sus şi revenire cu rezistenţă;
- exerciţii de respiraţie cu mişcări de braţe;
- abducţia şi adducţia simultană a coapselor cu rezistenţă;
- bicicleta.

6
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

ETAPA A-III-A:
Aşezat: - îndoiri înainte, înapoi, lateral şi răsucirea trunchiului, cu şi fără arcuiri;
- abducţii, aducţii şi circumducţii ale braţelor;
- flexii, extensii, înclinări laterale, rotaţii în ax şi circumducţii ale capului şi gâtului;
Ortostatism cu faţa la spalier, apucat cu mâinile la nivelul umerilor:
- deplasarea mâinilor alternativ pe şipci în jos, cu aplecarea trunchiului;
- semigenuflexiuni şi genuflexiuni;
- ridicări pe vârfuri şi revenire;
Pe genunchi:
- mers apucat cu mâinile pe barele paralele;
- mers cu mâinile pe şolduri;

Ortostatism:
- mers la paralele;
- mers lateral cu sprijin pe bare;
- mers cu paşi mici, mers pe vârfuri, mers înapoi, mers fandat la paralele;
- mers pe scările de reeducare;
- mers cu picioarele depărtate.

EXERCIŢII PENTRU RECUPERAREA PARAPAREZELOR SPASTICE

ETAPA I:
Programul se începe cu masaje şi băi călduţe(37º), timp de 10-15 min.
D.V.: - exerciţii libere de respiraţie;
- exerciţii de respiraţie dirijată: se comandă pacientului să inspire în 2-6 timpi şi apoi să
expire în 2-6 timpi;
- întinderea pasivă a degetelor mâinii;
- autocontrolul poziţiilor corective pentru segmentele spastice;
- întinderea pasivă a antebraţelor pe braţe;
- răsucirea capului spre stânga şi spre dreapta, cu bărbia sprijinită;
D.D.: - respiraţie abdominală;
- ducerea braţelor sus cu ajutor, alternativ, cu inspiraţie şi revenire cu expiraţie;
- depărtarea şi apropierea pasivă a braţelor;
- ducerea pasivă a genunchilor alternativ la piept şi revenire;
- flexia şi extensia alternativă a antebraţelor pe braţe;
- abducţia braţelor cu inspir şi revenire cu expir;
- încrucişarea braţelor la piept cu inspir şi revenire cu expir;
- rotări pasive alternative ale braţelor;
D.D. cu genunchii îndoiţi:
- depărtarea genunchilor cu inspiraţie şi apropierea lor cu expiraţie;

7
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

ETAPA A-II-A:
D.D.: - ridicarea activă abraţelor alternativ şi revenire;
- abducţii şi adducţii ale braţelor(simultan);
- abducţii şi adducţii ale coapselor(simultan);
Aşezat: - exerciţii pasive de trunchi: înclinări, aplecări şi răsuciri;
- masajul spatelui;

ETAPA A-III-A:
D.V. cu braţele întinse înainte:
- flexia alternativă pasivă a braţelor;
- extensia alternativă a coapselor;
Ortostatism cu faţa la spalier, cu mâinile sprijinite la nivelul umerilor:
- deplasarea alternativă a mâinilor în sus, din şipcă în şipcă, apoi revenire;
- ridicarea alternativă a genunchilor la piept cu revenire;
- ridicarea unui braţ pe o şipcă superioară şi revenire;
- ridicarea alternativă a genunchilor spre piept şi revenire cu pendulare;
- extensia trunchiului cu inspir şi revenire cu expir;
- mers lateral cu sprijin la spalier;
Ortostatism: - mers la paralele cu sprijin;
- mers cu paşi mari între paralele, cu sprijin;
- mers cu genunchii întinşi între barele paralele, cu sprijin;
- mers înapoi între paralele, cu sprijin;
- mers cu mâinile pe şolduri;
- mers pe scările de reducare;
- mers pe o linie trasată;
- mers pe banca de gimnastică cu sprijin;
- mers cu exerciţii de respiraţie.

În programul de recuperare al parapareticilor, un rol important este dţinut de pregătirea


pacienţilor în vederea căderilor accidentale. Această pregătire se execută după un program special
care cuprinde două mari categorii de exerciţii:
• De tonifiere a trenului superior;
• De cădere şi ridicare.

EXERCIŢII DE TONIFIERE A TRENULUI SUPERIOR:

D.D.: - exerciţii libere de respiraţie;


- exerciţii de respiraţie însoţite de mişcări de braţe;
- mobilizări active ale capului pe toate direcţiile;
- rotarea simultană a braţelor, descriind un cerc în plan frontal;
- ridicarea unui braţ întins cu ganteră în mână şi revenire;
- abducţia braţelor cu gantere în mâini şi revenire; simultan şi apoi alternativ;
- flexia simultană a braţelor cu gantere în mâini şi revenire;

8
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

- înclinarea trunchiului spre stânga, revenire şi apoi inclinare spre dreapta;


- trecere în D.V. şi revenire;
Aşezat: - cu bastonul în dreptul pieptului, se execută îndoirea şi întinderea braţelor;
- acelaşi exerciţiu cu bastonul la ceafă;
- rotarea braţelor cu bastonul în mâini, descriind un cerc în plan frontal;
- ridicarea şi aşezarea mingii medicinale de pe frunte pe creştet şi apoi la ceafă;
D.D.: - ţinând mingea medicinală la piept, se întind şi se îndoaie braţele;
- acelaşi exerciţiu ţinând mingea medicinală în prelungirea trunchiului, deasupra capului;
- flexia şi extensia antebraţelor pe braţe, cu gantere în mâini;
- flexia, abducţia şi circumducţia braţelor cu gantere în mâini;
Aşezat: - întinderea extensorului la nivelul pieptului, deasupra capului, la spate şi la ceafă;
- flexia şi extensia antebraţelor pe braţe cu extensorul fixat sub plantă;
D.V. cu sprijin pe palme, coatele flectate:
- extensia coatelor şi a trunchiului cu revenire;
D.V., braţele întinse pe langă urechi prind prima şipcă a spalierului:
- deplasarea mâinilor în sus, din treaptă în treaptă;
Ortostatism:
- tracţiuni la bara fixă;
D.D.: - târâre prin împingere în braţe;
- târâre cu braţul şi piciorul opus;
D.L.: - târâre laterală;
Pe genunchi, cu mâinile pe şolduri:
- trecere în patrupedie şi revenire;
- trecere în şezând pe călcâie şi revenire;
- trecere în poziţia cavalerului servant şi revenire(pe un genunchi şi apoi pe celălalt);
- cădere laterală cu sprijin pe palmă şi revenire(pe o parte şi pe cealaltă);
Ghemuit pe saltea:
- trecere pe partea stângă prin cădere şi revenire; apoi spre dreapta;
- cădere pe spate şi revenire;
- trecere în aşezat şi revenire;
- trecere în ortostatism şi revenire
Ortostatism pe saltea, cu ajutorul kinetoterapeutului:
- îndoirea genunchilor şi aşezare pe saltea, revenire;
- îndoirea genunchilor şi trecere în poziţia pe genunchi, revenire;

EXERCIŢII DE CĂDERE ŞI RIDICARE

Se execută trecând printr-o succesiune de etape:


- pe saltea, fără cârje, cu sprijinul kinetoterapeutului;
- pe saltea, fără cârje, fără sprijinul kinetoterapeutului;
- pe saltea, cu cârje, cu sprijinul kinetoterapeutului;
- pe saltea, cu cârje, fără sprijinul kinetoterapeutului(în cadrul ultimelor două etape pacientul
trebuie învăţat cum să cadă eliberând cârjele în lateral şi cum să se ridice folosind cârjele);
- pe sol, fără cârje, cu sprijinul kinetoterapeutului;
- pe sol, fără cârje, fără sprijinul kinetoterapeutului;
- pe sol, cu cârje, cu sprijinul kinetoterapeutului;

9
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

- pe sol, cu cârje, fără sprijinul kinetoterapeutului;


- pe teren variat(scări, denivelări, diverse obstacole, etc.).

CONCLUZII

Reeducarea funcţională a bolnavilor paraparetici este axată pe programul de kinetoterapie


mai sus menţionat. Pentru complicaţiile cutanate, articulare şi musculo-tendinoase se poate
recurge la o gamă destul de largă de proceduri specifice medicinii fizice(hidrokinetoterapie,
electroterapie, masaj, terapie ocupaţională, etc.). secretul constă în faptul că nu trebuie pierdut din
vedere caracterul particular şi deosebit de complex al deficitului funcţional al acestor bolnavi
pentru a căror recuperare, pe lângă un personal calificat, este nevoie şi de o dotare specială a
bazei de tratament.
Odată depăşite primele stadii de evoluţie a parapareticilor recuperabili, pe lângă aspectele
medicale la fel de importante sunt şi cele de resocializare, care să permită în final încununarea
programului de recuperare şi a efortului depus pe o durată de mai mulţi ani prin redarea unei
independenţe cât mai mari a acestor bolnavi, de multe ori foarte tineri.

10
Borţa Marius Ionuţ Program de recuperare în parapareză

BIBLIOGRAFIE:

1. Baciu C., (1981), Kinetoterapia pre- şi postoperatorie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;


2. Cotoman R., (2006), Kinetoterapie – Metodica desfăşurării activităţii practice, Ed.
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;
3. Dumitru D., (1981), Ghid de reeducare funcţională, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;
4. Kiss I., (2007), Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală în afecţiunile aparatului
locomotor, Ed. Medicală, Bucureşti;
5. Rusu V., (2007), Dicţionar medical, Ed. Medicală, Bucureşti;
6. Sbenghe T., (1987), Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed. Medicală,
Bucureşti;
7. Sbenghe T., (1996), Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Ed. Medicală,
Bucureşti.

11