Despre halucinatii si delir

Halucinatiile fac parte din categoria tulburarilor de perceptie, care pot fi

prezentate sub urmatoarele aspecte:
a) cresterea intensitatii perceptive- hiperstezia;
b) scaderea intensitati perceptive- hipostezia sau pierderea totala
(anestezia);
c) prezenta unor false perceptii sau a iluziilor;
d) perceptii fara obiect- halucinatiile.
Agnozia reprezinta incapacitatea persoanei de a recunoaste obiecte dupa
calitatiile lor senzoriale.
Halucinatiile reprezinta perceptii fara obiect, de perceput, pe baza
experientelor psihologice interne care determina subiectul sa se comporte ca si
cum ar avea o senzatie sau o perceptie, atunci cand conditiile exterioare
normale ale acestor senzatii sau perceptii nu se realizeaza.
Simptomele nu pot fi vazute separat si nu au semnificatie psihopatologica
decat in raport unele cu celelalte, de aceea putem spune ca bolnavul cu
halucinatii nu are tulburari de perceptie, ci „intregul sistem al realitatii” sufera o
destucturare, o dezintegrare.
Spre deosebire de iluzii, care sunt perceptii deformate ale unor obiecte
existente in realitate, in cursul halucinatiilor, obiectul perceput lipseste din
campul realitatii perceptive, dar bolnavii sunt convinsi de existenta si
veridicitatea acestuia.
Dupa natura lor putem descrie:
a) Halucinatiile propriu- zise sau „adevarate”, care intrunesc criteriile
halucinatiilor: absenta obiectului si convingerea bolnavului de
realitatea acestuia.
 b) Halucinozele- tulburari perceptive in care apar „obiecte ireale”, dar
bolnavii recunosc ca formele percepute nu corespund realitatii si nu
adopta un comportament in consecinta.
c) Halucinatiile psihice sau pseudo-halucinatiile. Ele sunt localizate in
gandirea proprie a individului, in spatiul intrapsihic, in „creerul sau”,
in „interiorul sau” si au doar obiectivitate psihica. Difera de
reprezentarile obisnuite prin caracterul de stranietate, exogenitate.
Bolnavul le percepe ca pe niste fenomene straine, impuse din afara,
care i se fac si carora nu li se poate opune si nici nu le poate controla.
Ele pot fi produsul unei activitatii imaginative marcate, hiperproductive si pot
lua forme ca:
- sonorizarea gandirii proprii;
- fenomene xenopatice (starile de boala determinate de influente
externe);
- ecoul gandirii sau al lecturii;
- impresia de „furt al gandirii”.
Aceste forme pot aparea in delirurile cronice, majoritatea psihozelor si
prezenta lor este un indice de gravitate, stabilind intensitatea psihotica a
tulburarii.
d) Halucinoidele sunt fenomene de tip halucinator (situate intre
reprezentarile vii si halucinatiile vagi), care apar in perioadele de
geneza sau stergere a halucinatiilor si se pot asocia halucinozelor prin
lipsa de convingere a bolnavului asupra existentei lor reale. Au
proiectie spatiala, caracter complex, mare rezonanta afectiva si
reprezentare spatiala.
Dupa modalitatea senzoriala distingem:
1) Halucinatii auditive: - elementare: fosnete, tiuituri, pocnete.
- comune: curgerea apei, zgomot de motor, etc.- cu sursa sau
modalitate de producere bine definita.
 - complexe (acustico-verbale): cuvinte, fraze, dialoguri.
Ele pot aparea la surzi, psihoze, sindroame paranoide, stari confuzionale, boli
neurologice, psihoze alcoolice cronice, etc.
2) Halucinatii vizuale: - elementare: scantei, linii, puncte luminoase.
- complexe :cand se refera la obiecte precise.
- scenice: panoramice (statice) sau cinematografice (in miscare).
Ele apar in afectiuni oftalmologice, neurologice, tumori si leziuni ale lobului
occipital, epilepsie, schizofrenii paranoide, parafrenii.
3) Halucinatii olfactive si gustative: - placute: parfumuri, esente,
miresme.
- neplacute:mirosuri grele, respingatoare,
de putrefactie, gusturi metalice.
Acestea apar in tumori si leziuni ale lobului temporal, psihoze afective, delirum
tremens, sindroame paranoide, psihoze de involuntie, nevroze obsesive, fobice,
isterice.
4) Halucinatii tactile: - interne: arsuri, dureri, miscari ale unor insecte
sau viermi subcutanat;
- externe: arsuri, caldura, atingere, sarut, curent de aer, intepaturi.
Ele apar in intoxicatii cu cocaina, hasis, etc, psihoze alcoolice acute si subacute,
psihoze de involutie, insa ele sunt ca frecventa mai rare.
5) Halucinatii corporale: - modificari ale organelor interne: arsuri
interioare, modificari ale viscerelor (stomacul, plamanii, inima sunt putrezite,
rupte, etc) schimbarea pozitiei unor organe; localizari genitale a acestora,
percepute ca violuri directe sau de la distanta, senzatii de orgasm, introducerea
de corpuri starine in rect, etc.
- posesiune zoopatica: percepute ca existenta unor fiinte
naturale ( serpi, lupi) sau supranaturale ( demoni, spirite), in interiorul corpului.
- metamorfozare: transformare intr-un animal.
Acestea apar in deliruri hipocondriace, schizofrenii paranoide, psihoze de
involutie.
Adesea halucinatiile se pot combina, cel mai adesea auditive si vizuale,
olfactive si gustative, tactile si corporale.
Clasificarea fenomenelor halucinatorii este pur didactica, in practica
clinica acestea sunt grupate, intricate, modificand realitatea in ansamblu si
structura ei. Ele sunt insotite de o simptomatologie complexa ce usureaza
diagnosticul.

Despre delir
In tulburarile gandirii, un loc central il ocupa tulburarile in valorizarea
judecatilor si rationamentelor gandirii- tulburari in ansamblul gandirii.
In cadrul acestor tulburari putem vorbi despre:
1. Idei dominante- domina gandirea individului si sunt legate de
particularitatiile personalitatii individului.
2. Idei prevalente- care se impun gandirii ca nucleu al unui sistem
delirant. Este concordant cu personalitatea bolnavului, dar nu cu
realitatea si are o potentialitate psiho- patologica crescuta.
3. Idei obsesive- cele ce se impun gandirii, o invadeaza, sunt
straine si contradictorii cu personalitatea subiectului.
4. Idei delirante- sunt in dezacord evident cu realitatea, dar in care
bolnavul crede, nu accepta argumente contrare si ii modifica
conceptia despre lume, comportamentul si trairile.
Ideile delirante pot fi:
- de persecutie: individul se considera persecutat din diverse
motive, de persoane, organizatii, etc, ii provoaca prejudicii
materiale sau morale si incearca sa le argumenteze logic prin
interpretarea eronata a unor situatii obisnuite;
 - idei cu continut depresiv- de vinovatie, autoacuzare (negarea
capacitatilor, a posibilitatilor materiale);
- idei hipocondriace: convingerea ca are o boala incurabila, grava,
desi starea de sanatate e buna sau putin modificata;
- idei de gelozie: convingerea ca partenerul il insala si
interpreteaza eronat gesturile, vestimentatia, etc.;
- idei erotomanice: ideea ca este iubit de o persoana cu situatie
sociala superioara, urmareste persoana, trimite scrisori, si
vazand ca nu i se raspunde poate deveni agresiv, cu dorinta de
razbunare si pedeapsa;
- idei de filiatie: convingerea ca nu apartine familiei sale, ci
descinde dintr-o familie mult superioara sau ar avea descendenta
divina;
- idei de inventie, reforma, mistice: capacitati deosebite,
omnipotenta creatoare in diverse domenii (social, politic,
religios);
- idei de grandoare: cele legate de calitati deosebite fizice si
spirituale pe care subiectul le-ar avea, de bunurile materiale si
situatia sociala pe care ar poseda-o;
- idei de relatie: ideea ca anturajul si-a schimbat atitudinea fata de
el, ca exercita asupra sa o influenta defavorabila, face aprecieri
negative asupra calitatilor sale;
- idei de influenta: credinta ca se afla sub influenta actiunii unor
forte xenopatice.
Structura deliranta
Ideile delirante se articuleaza si sistematizeaza, restructurand gandirea
intr-un mod particular. Putem distinge delirul sistematizat si cel nesistematizat.
Delirul sistematizat este caracterizat prin idei delirante de judecati si
rationamente, cu aparenta logica, dar pornind de la „postulate false”.
Distingem urmatoarele tipuri:
-Delir pasional si de revendicare- gandirea este subordonata unei idei
prevalente, insotita de o crestere a tonusului afectiv, care dezvolta delirul.
- Delirul senzitiv de relatie- trairea unor experiente conflictuale fata de
grup.
- Delirul de interpretare: interpretari, intuitii, supozitii, care se
organizeaza dupa un postulat initial.
Delirul nesistematizat- aici structurarea ideilor delirante este mult mai
redusa, nemaipastrand o aparenta logica si pentru care subiectul nu cauta o
argumentare rationala.
In cadrul delirului nesistematizat distingem:
- Delirul fantastic sau de imaginatie (parafrenice): teme fantastice,
imaginatie bogata, si in care coexista lumea deliranta fantastica in paralel cu cea
reala.
- Starile delirant-halucinatorii, bufee delirante- delir nesistematizat,
insotit de tulburari perceptuale de tip halucinator.
- Delirul indus- aderenta in cuplu a unui membru la delirul celuilalt, sau
pot fi contaminate mai multe persoane.
Psihozele de masa respecta acelasi model psihopatologic.