Sunteți pe pagina 1din 12

EXAMENUL RADIOLOGIC IN BOALA PARODONTAL

Examenul radiologic este principalul examen complementar utilizat in


parodontologie.
Examenul radiografic este indispensabil, nu numai pentru precizarea
diagnosticului si stabilirea planului de tratament, dar si ca imagine de referin
pentru urmrirea evoluiei cazurilor in timp.
7
Dezvoltarea vertiginoas a imagisticii medicale, mai ales in ultimele 3
decenii, a deschis calea utilizrii in explorarea patologiei orale si maxilo-faciale,
a 4 metode imagistice, toate aceste tehnici fiind complementare:
radiologia convenional,
computer-tomografia (CT),
imagistica prin rezonan magnetic (IRM),
ecografia.
Metodele imagistice pot fi invazive si neinvazive.
Metodele,,invazive folosesc radiaii ionizante ca surs de energie,
potenial periculoase biologic (doze nocive):
- razele X sunt utilizate in Rontgendiagnostic,
- izotopii radioactivi (radiotrasori), utilizai in Medicina nuclear.
Metodele,,neinvazive folosesc radiaii ne-ionizante:
- camp magnetic si unde de radiofrecven utilizate in Imagistica prin
Rezonan Magnetic (IRM),
- radiaia US utilizat in Ultrasonografie (US) = Echografie.
Radiografiile orale au o imens valoare in punerea diagnosticului pozitiv
si diferenial. Totusi, nu trebuie fcut exces prin expunerea inutil sau excesiv
la raze X.
Radiografiile diagnostice trebuie interpretate intr-o manier sistematic si
scrupuloas. Urmrirea radiologic de rutin poate detecta patologii
neprevzute, dar, de regul, trebuie privit ca un examen complementar
confirmant al procesului de diagnoz.
Observaiile radiografice trebuie intotdeauna corelate cu datele de
anamnez si examen clinic, si confirmate in urma coroborrii unor proceduri dediagnostic.
TIPURI DE IMAGISTIC UTILIZATE IN PARODONTOLOGIE
1. EXAMENUL RADIOGRAFIC PRIN IMAGISTIC
ANALOG -Imagistica cu raze X ( Rontgendiagnostic).
Razele X sunt oscilaii electromagnetice cu lungime de und situat intre
razele UV si razele (gama) folosite in diagnostic.
Producerea lor se face intr-un tub de raze X, prin franarea brusc pe anod
a unui fascicul de electroni rapizi emanai de un catod incandescent, sub
aciunea unui curent de inalt tensiune, aplicat tubului generator.
Razele X, emise de tubul radiogen in instalaii specializate, sunt proiectate
pe regiunea anatomic de evideniat si trecand prin corp sunt absorbite
difereniat in funcie de compoziia chimic a structurilor, densitate, grosime si
distana de emisie a fasciculului.
8
La iesirea din structurile anatomice studiate, fasciculul de radiaii este
atenuat energetic, neomogenitatea sa exprimand diferenele de absorbie ale
organelor/esuturilor strbtute. Prin efectul ionizant/fotochimic, fotonii X iesii
din corp vor impresiona filmul radiografic sau ecranul fluoroscopic, realizand o
imagine structurat.
Radiologia convenional a fost si rmane examenul iniial, care permite
depistarea celei mai mari pri din patologia maxilo-facial, inclusiv
parodontal.
Tehnicile de radiografiere cu film extraoral sunt:
Radiografia panoramic
Ortopantomografia
Tehnici de radiografiere cu film intraoral:
Radiografiile retro-dento-alveolare si bite-wing
Incidena bite-wing (interproximal)
Tehnica bisectoarei (metoda Cieszynski-Dieck) Tehnica planurilor paralele
Incidene cu film ocluzal
2. IMAGISTICA DIGITALA
Imagistica digital direct
radioviziografia
computer-tomografia
Computer-tomografia clasic
CT de inalt rezoluie (CT-HR)
Computer-tomografia volumetrica (CBCT)
Imagistica digital indirect
imagistica digital prin scanare
imagistica indirect cu plci de fosfor fotostimulabile
Imagistica prin rezonan magnetic (IRM)
Capitolul IV
DIAGNOSTICUL IN BOALA PARODONTAL
Diagnosticul in boala parodontal cuprinde patru etape strans
interconectate, in care trebuie s se determine:
1. Tipul maladiei
2. Bacteriile patogene- tiparele microbiene
3. Starea de activitate sau inactivitate a bolii
4. Importana pierderii de atasament
9
1. Tipul de boal
Se defineste dup inregistrarea istoricului medical general, a istoricului
special (local) dentar si a tuturor datelor obinute individual la nivelul dinilor si
parodoniului, prin examene clinice si paraclinice.
2.Natura florei bacteriene
Natura florei bacteriene, poate fi evaluat in cabinetulstomatologic prin
mijloace simple, precum microscopia optic cu contrast de faz, metoda avand
avantajul de a fi simpl, rapid, obiectiv si de a nu seleciona specii rezistente,
astfel se identific compoziia plcii subgingivale pe criterii strict morfologice
(sunt comercializate sisteme complet automatizate Affirm DP).
3 Starea de activitate sau inactivitate a bolii
Se evalueaz pe baza urmtoarelor criterii:
microbiologice,
clinice,
biologice.
4.Stadiul de evoluie al bolii parodontale-pierderea de
atasament
Se poate evalua in mod curent prin:
1. Examen vizual,
2. Msurarea adancimii pungilor/nivelului de atasament,
3. Msurri radiografice

OZONOTERAPIA N TRATAMENTUL PARODONTITEI AGRESIVE
Barbu Mihail
Catedra Stomatologie Terapeutic
Summary
Ozonotherapy in treatment of aggressive parodontitis
Aggressive parodontitis appears at an early age with a rapid destruction of the parodontal tissue. The work
describes the method and therapy stages with ozonized solutions in case of aggressive parodontitis's treatment.
Rezumat
Parodontita agresiva apare la o virsta precoce cu o distrucie rapid a esutului parodontal. In lucrare a fost
descris metoda i etapele de tratament cu ajutorul soluiilor ozonate la tratamentul parodontitei agresive.
Actualitatea temei
Parodontita agresiv generalizat afecteaz o minoritate de pacieni, dar aceasta este destul de semnificativ
deoarece este caracterizat prin distrugerea sever a aparatului de susinere a dinilor la un numr de subieci
relativ tineri. Datorit apariiei sale mai puin frecvente, puine studii au evaluat diferite planuri de tratament
pentru aceast afeciune. Printre noile metode de tratament utilizate in tratamentul parodontitelor agresive este
ozonoterapia.
Studierea patologiei parodontale in programul complex de evideniere, evaluare i tratament al pacienilor cu
afectare odonto-parodontal sever.
Utilizarea metodelor noi de tratament complex in boala parodontal i anume parodontita agresiv, poate
ameliora starea pacienilor i reduce pierderea dentar.
Obiectivul lucrrii
In aceast lucrare au fost evideniate unele aspecte ale apariiei, etiopatogeniei i metodelor de tratament a
parodontitelor marginale agresive.
Material i metode
Parodontita agresiv cuprinde un grup de rare, dar adeseori severe, forme rapid progresive de boal, adesea
caracterizate printr-o precocitate a virstei de apariie a manifestrilor clinice dar i de tendina destinctiv a
cazurilor familiale.
Manifestrile parodonitei agresive pot aprea la orice virst, dar dup 20 de ani cu un maximum de inciden a
episoadelor agresive i de pierdere a unor dini in jurul virstei de 30-35 de ani.
Conform studiilor ( Dumitriu S. ), in parodontita marginal rapid progresiv se evideniaz factorul microbian,
fiind implicai:
Aggregatibacter actionmycetencomitans;
Prevotella intermedia;
Porphyromonas gingivalis;
Fusobacterium nucleatum;
Eikenela corrodens;
Campylobacter rectus.

Fiind prezeni in esuturile parodontale microorganismele induc o cascad de reacii, provoac tulburri
inflamatorii i degenerative.
Succesul tratametului parodontitei agresive generalizate este dependent de diagnosticul iniial, terapia de
direcionare ce poate duce la eliminarea sau suprimarea microorganismelor infectate i asigurarea unui mediu
sntos de intreinere pe un termen lung.
Expresia de virulen a factorului microbian poate fi un indicator important al potenialului bolii. Pentru a
considera o parodontit marginal drept ,,rapid progresiv este necesar examinarea in timp i evidenierea la
interval de cel puin citeva sptmini a unor episoade de evoluie agresiv, cu semne de inflamaie florid a unei
parodontite marginale cronice profunde.
In cursul acestei inflamaii se produc abscedri gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefacii voluminoase
ulcerate, singerinde, i suprainfectate. Exsudatul purulent este bogat reprezentat.
Mobilitatea dentar patologic este accentuat i uneori se pot produce avulsii.
Episoadele ,,agresive cu evoluie rapid pot alterna cu perioade de acalmie de sptmini sau chiar luni de zile,
in care semnele de inflamaie se reduc dar pungile parodontale persist.
Utlizarea ozonului in stomatologie ofer noi posibiliti terapeutice, in tratamentul parodontitelor marginale,
ozonul poate fi folosit sub form de soluii ozonate ( soluie izotonic de ser fiziologic ozonat, ulei de msline
ozonat ) i amestecului de oxigen-ozon in faza gazoas.
Ozonul posed proprrieti bactericid, fungicid, antivirotic, antiinflamatoare, antidolor, imunocorectoare,
proprieti antioxidante puternice, provoac aciune antihipoxic, imbuntete proprietile reologice i
activeaz proprietile bioenergetice, se folosete la tratamentul parodontitei marginale agresive.
Efectul bactericid se datoreaz dereglarea integritii membranei bacteriene, cauzat de oxidarea fosfolipidelor i
lipoproteinelor. Este depistat c ptrunderea ozonului in interiorul celulei bacteriene interacioneaz cu
substanele citoplasmei i transforma plasmida deschis a ADN-ului in plasmida inchis de ADN, fapt ce duce la
scderea proliferrii bacteriene.
Planul de tratament al pacienilor cu parodontit agresiv:
1.Faza iniial:
Stabilirea diagnosticului.
Explicarea procesului bolii i factorii declanatori.
Analiza ocluzal i tratamentul traumelor localizate.
Tratamentul cariilor, tratamentul endodontic, evaluarea ortodontic.
Extragerea dinilor irecuperabili.
Chiuretaj profund parodontal.
Tratament local i parenteral cu soluii de ser fiziologic barbotate cu ozon.
Recapitularea instruciunilor de igien oral.

2. Etapa chirurgical(daca este indicat).
Chiuretaj gingival i subgingival.
Operaii cu lambou.
Chirurgia osoas alveolar, regenerare tisular ghidat.
Chirurgia mucogingival.
Tratament local cu soluii ozonate.

3. Etapa de intreinere.
Evaluarea igienei orale i a factorului de risc.
Detartraj, periaj.
Ajustarea ocluzal definitiv dac este cazul.

Prelucrarea cavitaii bucale cu soluii ozonate.
4. Etapa de reevaluare.
Reevaluarea la pacienii cu parodontite agresive se efectuaeaz la 5-6 sptmni, cu prezentarea la medic la 6
luni, 1 an, pentru evaluarea starii.

La tratamentul parodontitelor marginale agresive cu ozonoterapie este indicat: metoda extern i parenteral.
Metoda extern: cltituri i irigarea pungilor parodontale cu soluii ozonate, aplicaii cu uleiuri ozonate. De 2
ori pe zi pacienii efectueaz clatituri cu ap distilat ozonat (cu concentraia de ozon de 7 mg/l, 200 ml soluie
se clatete un minut ) timp de 10-14 zile. Irigarea pungilor parodontale cu soluie ozonat de efectuat cte 8-10
proceduri.
Metoda parenteral (introducerea submucoas a soluiei fiziologice izotonic 0,9% ozonat). La a doua zi
dup etapa chirurgical se introduce submucos cite 4 ml de soluie ozonat cu concentraia de ozon 4 mg/l.

Rezultate obinute
n urma etapelor propuse n tratamentul parodontitelor marginale agresive cu soluiile ozonate se reduce
sngerarea gingival la sondare, se reduce mobilitatea dentar, se reduce adncimea pungilor parodontale, ulterior
cu o obinere a igienizarii satisfctoare a cavitii bucale.
Concluzie
Pornind de la faptul c etiologia bolii parodontale este de natur microbian, pe lng terapia convenional prin
care se ndeprteaz placa i tartrul supra i subgingival prin mijloace mecanice, ultrasonice, terapia cu soluii
ozonate este foarte util, reducnd inflamaia i sngerarea esuturilor parodontale ntr-o perioad scurt de timp.
Metoda de tratament cu soluii ozonate este o metoda eficient far riscuri majore cu un rezultat pozitiv datorita
proprietilor benefice ale ozonului n interaciunea cu esuturile parodontale.
Parodontopatiile



Parodontiul (amfodontiul) este un complex de tesuturi care are rolul de a fixa dintii in oasele maxilare.
Tesuturile componente sunt: gingia, cementul radicular, osul alveolar si ligamentele alveolo-
dentare(desmodontiul).

Continutul spatiului periodontal

Suprafata laterala a radacinii dintelui acoperita de cement si suprafata cavitatii alveolare, delimiteaza un mic
spatiu , in forma de clepsidra pe sectiune verticala, denumit spatiu periodontal sau alveolo-dentar.

Spatiul periodontal este ocupat de fascicolele ligamentare alveolo-dentare, alcatuind un adevarat ligament
denumit desmodontiu. In spatiile rotunde sau ovalare dintre fibrele ligamentare se afla un tesut conjunctiv lax,
care contine numeroase celule conjunctive, resturi de celule epiteliale si o bogata retea sangvina, limfatica si
nervoasa, ligamentele relizeaza legatura dintre radacina dintelui si osul alveolar, totodata reteaua de fibre
leaga dintele de sinergistii vecini si de gingia marginala.

Ligamentul alveolodentar are urmatoarele functii:

-Transforma fortele de presiune ocluzala in forte de tractiune asupra osului alveolar, dispersandu-le pe toata
suprafata compactei alveolare interne.
-Fixeaza bine dintele in alveola.
-Mentine tesutul gingival strans aplicat in jurul coletului dintelui.
-Amortizeaza socul presiunilor ocluzale.
-Protejeaza vasele si nervii periodontali de strivirea lor de peretii alveolari, prin sistemele sale de suspendare si
amortizare, actionand totodata ca si invelisuri moi protectoare.
-In cazul unor afectiuni generale sau in diferite abateri functionale , in osul alveolar si cementul radicular au loc
procese degenerativ-atrofice, de aceste aspecte trebuie sa se tina seama in terapia restaurative.


In 1945, Academia Americana de Parodontologie, clasifica bolile parodontiului marginal in : inflamatiile care
cuprind:-gingivitele
-parodontitele primare
-parodontitele secundare
-distrofii produse prin traumatism ocluzal
www.e-referate.ro
www.referat.ro
-atrofiile prin lipsa contactului ocluzal
-gingivoza si periodontoza

In 1996, FERMIN CARRANZA Jr. descrie urmatoarele forme de imbolnavire a parodontiului marginal: 1-
Parodontita lent progresiva, cunoscuta si sub numele de parodontita cronica a adultului.
2-Parodontita rapid progresiva a adultului
3-Parodontita rapid progresiva precoce prezinta doua forme:
a)-Parodontita prepubertala
b)-Parodontita juvenila
4-Parodontita ulcero-necrotica
5-Parodontita refractara la tratament.
-Trauma ocluzala
-Atrofia parodontala -Manifestarile
parodontala ale unor boli generale

Pe baza acestor criterii, in Catedra de Parodontologie Bucuresti, clasificarea imbolnavirilor parodontiului
marginal:

1. Parodontita marginala cronica superficiala:- Cu fenomene hiperplazica
- Pe fond de involutie precoce
2. Parodontita marginala cronica profunda:
A) la copii: a) prepubertara precoce
b) parodontita juvenila
B) la adult: a) parodontita marginala cronica profunda: localizata, extinsa, generalizata
b) parodontita marginala agresiva rapid progresiva
c) parodontita marginala profunda rebela la tratament
d) parodontita distrofica : parodontopatia marginala cronica mixta.

Circumstantele etiologice ale parodontopatiilor marginale cronice sunt locale si generale:

A) Factori locali:
-cauzali: placa bacteriana
-favorizanti: tartrul dentar, trauma ocluzala, cariile dentare, edentatia, anomaliile dento-maxilare,
parafunctii, obiceiuri vicioase, factori iatrogeni, alti factora locali.
B) Factori generali, sistemici.



Parodontopatiile marginale inflamatorii
Gingivitele: sunt procese inflamatoii localizate ale fibromucoasei gingivale, fara modificari la nivelul
epiteliului de jonctiune si fara alveoliza. In toate formele de afectare gingivale, exista un grad de inflamatie,
leziunea debuteaza printr-un proces inflamator, cu instalarea unei gingivite marginale , in special la nivelul
papilelor interdentare. Marginal, gingia se tumefiaza, se produce largirea spatiului gingivo-dentar , unde se
acumuleaza substante organice, bacterii, tartru, ce ntretin inflamatia.







Inflamatia desmodontiului
Se manifesta initial prin hiperemie, edem, infiltrat inflamator ce disociaza fasciculele ligamentare. Ulterior,
fasciculele se necrozeaza si sunt substituite de tesut de granulatie. Tesutul de granulatie ocupa progresiv tot
spatiul parodontal, ader de cement si infiltreaza osul alveolar. Tesutul de granulatie este format din celule
reziduale inflamatorii, histiocite, macrofage, fibroblasti, fibrocite, capilare de neoformatie. Maturarea tesutului
de granulatie determin formarea unei structuri fibroscleroase, cu retractia gingiei, ce are consecint
descoperirea radacinii dintelui.


Parodontita marginala cronica superficiala

Este un proces inflamator cronic, limitat la nivelul paradontiului de invelis, caracterizat prin:
-prezenta ligamentelor supraalveolare -insertia
epiteliala supraligamentara
-prezenta tesutului de granulatie n ulceratia epiteliului santului gingival.
-Epiteliul prezinta la nivelul straturilor intermediare leziuni distrofice cu vacuolizare si aspect balonizat,
dar stratul bazal este indem , ceea ce indica reversibilitatea procesului si oportunitatea tratamentului prin
ndepartarea factorilor de iritatie cronic. Insertia epiteliala prezinta tendinta la proliferare si un nceput de
desprindere(dar situat deasupra ligamentelor supraalveolar). La nivelul epiteliului santului gingival apare o
ulceratie , ce este nlocuit cu tesut de granulatie. In corion se constat prezenta unui infiltrat inflamator cronic
limfocitar, plasmocitar, fibroblastic, histocitar difuz sau nodular si leziuni de endarterita, cu reducerea
lumenului vascular. Ligamentele supraalveolare sunt disecate de un infiltrat inflamator difuz, cu aparitia de
spatii edematoase intre fibre.


Parodontitele marginale cronice profunde:
Debuteaza insidios si se instaleaza fara o simtomatologie subiectiva suparatoare, motiv pentru care bolnavii nu
se prezinta la consultatie , decat in stadiul avansat.

Semnele subiective
-senzatia de tensiune gingivala
-pruritul gingilal
-gingivoragia
-cacosmia bucala
-acuze fizionomice.

Semnele obiective
-modificarea culorii gingiei
-modificarea suprafetei epiteliului gingival
-modificarea de forma si volum gingivale(papilita, edem, fibroza)
-modificarea adancimii santului gingival
-modifcarea pozitiei marginii gingivale, fata de coletul anatomic al dintilor
-prezenta de factori iritativi(placi bacteriene, tartru, detritusuri)
-mobilitate patologica a dintilor cu vicierea implantarii
-prezenta de abcese gingivale, fistule, cicatrici.





Reprezinta procese inflamatorii care determina distrugerea tesuturilor de sustinere ale dintilor si se
caracterizeaza prin:
- inflamatia fibromucoasei;
-formarea de pungi parodontala
-alterarea ligamentelor alveolodentare
-alveoliza
-alterari ale tesuturilor dentare - cementoliza
- mobilizare cu expulzia dintelui.

Gingia este violacee, retractata, papilele gingivale hipertrofice, desprinse de dinte iar deplasarea merge spre
apex, depasind limita ligamentelor supraalveolare. Se produce distrugerea structurilor desmodontale, necroza
cementului, rezorbttia osului alveolar.
Epiteliul gingival prezint zone descoamative, alternnd cu zone ulcerate.Cu timpul se produce o altrare a
celulelor din stratul bazal, cu stergerea structurii papilare, ceea ce demonstreaz o vitalitate sczut.
Evolutia procesului inflamator de la parodontiu de nvelisi (gingie) spre cel de sustinere(desmodontiu) se face
pe dou ci:
- Pe cale desmodontala, prin distrugerea ligementelor supraalveolare, cu migrarea insertiei epiteliale,
infiltrarea inflamatorie a desmodontiului si invazia lui cu tesut de granulatie.
-Pe cale vasculoosoasa, in care inflamatia progreseaza prin hiperemia vasculara si expansiunea tesutului
de granulatie.
Formarea de pungi parodontale se datoreaza distrugerii ligamentelor supraalveolare, cu proliferarea spre
profunzime a insertiei epiteliale insotita de tesutul de granulatie. Cementul se demineralizeaza initial , tardiv se
necrozeaza (cementoliza). Osul alveolar este resorbit , datorita tesutului de granulatie.


Parodontita juvenil(desmodontoza).
Este o leziune distructiva a desmodontiului ce afecteaza copii, adolescentii si tinerii intre 12 si 30 ani, cu
evolutie rapida spre edentatie. Intereseaza incisivii si primii molari, in forma localizata, sau toti dintii, in forma
generalizata.
Ligamentele se tumefiaza , se fragmenteaza si in final se necrozeaza. Necroza ligamentelor determina un
proces reparator, prin aparitia tesutului de geranulatie. Dupa expulzia dintelui , osul alveolar regenereaza ,
ceea ce dovedeste ca osteoliza este un proces secuntar. Cauza acestei leziuni nu este inca elucidata. Studii
recente converg spre un determinism bacterian din placa bacteriana si spre o perturbare a chimiotactismului
neutrofilelor. Aceste bacterii ar probuce o substanta , leucotoxina , ce distruge polimorfonuclearele neutrofile.
Alte bacterii ar elabora factori care inhiba chimiotactismul polimorfonuclearelor neutrofile , reducand
fagocitoza.

Parodontopatiile marginale degenerative(parodontozele)
Sunt parodontopatii cu modificari distrofice si degenerative, fara modificari inflamatorii, urmate de o retractie
limitata sau generalizata a parodontiului marginal, fara formare de pungi.
Procesul debuteaza la nivelul structurilor desmodontale prin leziuni degenerative, cu atrofiae progresiva si
interesara ulterioara a osului alveolar. Parodontoza se intalneste si la varsta tanara , cu modificari atrofice
generalizate ale parodontiului marginal , in absenta disfunctiei ocluzale . Are o cauza pur endogena si se
manifesta prin leziuni atrofodistrofice, ca o reactie particulara a parodontiului la actiunea unor solicitari. In
parodontoza se descriu doua forme:
-Parodontoza marginala-
-Prezinta reducerea de volum a parodontiului marginal prin atrofia orizontala a osului alveolar si retractie
gingivala generalizata. Osul alveolar prezinta modificari de osteoporoza, cu rarefierea drabeculelor osoase, care
prezinta imagini lacunare, maduva osoasa avand tendinta de fibrozare, acest proces se observa in senescenta,
ca o involutie senila, sau la varsta tanara, ca urmare a predispozitiei locale a osului alveolar in declansarea
acestui proces. -Parodontoza desmodontala-
Prezinta fenomene degenerative primitive la nivelul ligamentelor desmodontale. Se constata reducerea
numarului de fascicule, care isi pierd orientarea normala si sunt distribuite difuz. Lama dura alveolara are un
aspect crenelat. Aceasta forma de parodontoza ar constitui un raspuns local in cadrul unor boli generale.


Parodontopatiile mixte(mixte si inflamatorii)
Reprezinta asocieri lezionale ce pot aparea ca atare de la debutul bolii sau sunt rezultatul suprapunerilor
lezionale in cadrul unor pusee , reprezentand in acest caz leziuni de diferite varste, eventual sechele alaturi de
procese evolutive. Prezenta unui proces inflamator supraadaugat celui distrofoatrofic parodontal face ca
incadrarea acestei leziuni sa fie in parodontopatii mixte.



-Tratamentul trebuie sa fie:
-precoce, sansele de reusita sunt cele mai bune.
-sustinut de proceduri menite sa conduca spre procesul de ameliorare, spre vindecare.
-simpla indepartare a factorilor locali nu este suficienta,
-sustinut si completat prin suprimarea microulceratiilor peretelui moale al santului gingival si de proceduri de
biostimulare.
-complex prin proceduri multiple de ordini -medicamentos (antibiotic si antiiflamator)
-chirurgical
-de restaurare a morfologiei dintilor si arcadelor
-de echilibrare a ocluziei
-cu atat mai diversificat , cu ct boala prezinta un grad mai avansat in evolutie.
-individualizat, este principala conditie de succes, spre ameliorare, spre vindecare.
-Tratamentul bolii parodontale trebuie sa tina seama si de starea generala a bolnavului parodontopat,
tratamentul poate fi atat local cat si general.