Masurile procedurale

INTRODUCERE

Dacă pentru unii specialişti măsurile procesual penale sunt grupate în termenul de
„mărunţişuri”, apoi eu am considerat necesar să mă aprofundez în ele atît
pentru ....., cît şi pentru propria-mi erudiţie.
Tema „Măsurile procesual – penale” a fost şi este în esenţă aceiaşi din totdeauna
şi pretutindeni. Timpul şi contextul istoric nu au fost decît o amplificare sau acesta
şi este sensul real şi pozitiv – să-i dimunuieze acuităţile, prin rezolvări tot mai
încurajatoare.
înfăptuire cu succes pentru dezrădăcinarea infracţiunilor, presupune o perfecţionare
continuă a legislaţiei şi a activităţii organelor de ocrotire a normelor de drept de
drept şi corespunzător, condiţionează necesitatea cercetării ştiinţifice a problemelor
de drept actuale în prezent şi pe viitor.
Una dintre aceste probleme în ştiinţa dreptului procesual-penal este corelaţia
constrîngerii de stat cu apărarea drepturilor personale în procedura penală.
Cercetarea şi examinarea de către organele de ocrotire a normelor de drept în
majoritatea cazurilor este însoţită de aplicarea măsurilor procesual-penale în
privinţa unei categorii determinate de persoane fizice. Aceste măsuri limitează
esenţial drepturile şi interesele persomale, iar fără aplicarea lor este imposibilă
înfăptuirea activităţii procesual-penale.
În legătură cu acesta , o importanţă deosebită teoreticpă ţi practică capătă
cercetarea problemelor despre definirea şi esenţa măsurilor procesual penale,
aplicarea şi importanţa lor pentru soluţionarea sarcinilor procesual-penale. Despre
activitatea măsurilor procesuale ce asigură respectarea drepturi.or şi intereselor
legitime ale cetăţenilor Republicii Moldiova, implicaţi în procesul penal.
3
atenţie deosebită merită practica aplicării acestor măsuri procesuale, impulsionînd
noi cerinţe îndreptate spre perfecţionarea normelor ce reglementează procedura
aplicării lor.
Tema dată nu pretinde la o epuizare a reflectării tuturor acestor probleme, în ea
atenţia principală se acordă acelor poziţâii care au o importanţă practică
nemijlocită şi nu sunt reflectate destul în literatura de specialitate.
Măsurile procesuale examinate sunt expuse în lumina legislaţiei procesual penale
în vigoare şi mai ales sub unghiul de vedere al aplicării lor în practică. Analizarea
lor în unele cazuri este însoţită de recomandări care după parerea mea ar contribui
la o aplicare corectă şi efectivă a acestor măsuri în procesul penal.

4
CAPITOLUL I
Conceptul şi scopul măsurilor procesual penale.
1.1 Noţiunea despre măsurile procesual-penale şi tipurile lor.
În cursul procesului penal pot apărea anumite situaţii care împiedică buna
desfăşurare a acestei activităţi judiciare. Pentru prevenirea sau înlăturarea unor
astfel de situaţii legea procesual-penală a instituit măsurile procesuale ca mijloc
care asigură eficienţa procesului penal.
Măsurile procesuale nu fac pac parte din din desfăşurarea activităţii
principale a procesului penal, caracterul lor fiind acela de activitate adiacentă
activităţii principale. Intervenţia măsurilor procesuale în desfăşurarea procesului
penal se manifestă numai dacă apar greztăţi ori se profilează situaţii a coror evitare
impunr luarea lor.1 Este posibil ca în desfăşurarea unor cauze penale să nu necesite
luarea unor măsuri procesuale, de unde şi rezultă caracterul lor facultativ.
Măsurile procesual-penale au şi un caracter provizoriu, ele putînd fi revocate
în momentul în care dispar împrejurările care au impus luarea acestora.2
Întervenţia reală şi efectivă a măsurilor procesuale se mabifectă, numai dacă în
procesul penal apar dificultăţi, greutăţi ori se profilează situaţii a căror evitare
impune luarea lor.
În literatura de specialitate, măsurilor procesuale li s-au dat diferite definiţii, în
unele au inclus elementul de constrîngere sau de privaţâiune, spre exemplu
doctrina rusă, iar altekle nu au inclus acest element, sre exemplu doctrina romînă.
Considerînd acest element ca nedifinitoriu pentru aceste instituţii juridice,
majoritatea adepţilor acestei definiţii – N.Volonciu, I.Neagu, L.Nae au invocat
următoarele argumente:
a. elementul de constrîngere nu ţine de esenţa măsurii, deoarece ele nu sunt
elemente proemţiune, ci mijloace care servesc bunei desfăşurări a procesului penal.

5
____________________________
1
N.Volonciu, Tratat de procedură penală, Vol.I, Bucureşti 1996, pag.399.
2
M.Apetrei, Drept procesual penal, Vol.I, Bucureşti 1998, pag.295.

b. scopul acestor măsuri nu este acel de constrîngere, şi acel de ajuta şi asigura

realizarea procesului penal.
c. din conţinutul reglementărilor referitoare la măsurile procesuale, reese că unele
din acestea nici nu implică elementul de constrîngere (ex: măsurile de ocrotire).
Caracterul de constrîngere al măsurilor procesuale rezultă din însuşi natura
obligaţiilor care decurg din exerciţiul acţiunii penale şi acţiunii civile în procesul
penal.3 Totodată caracterul de constrîngere este impus de atitudinea pe care o au
unii participanţi în procesul penal faţă de care constrîngerea este necesară în
vederea rezolvării cauzei penale. Elocvent în acest sens este ordonanţa de aducere
forţată a martorului, părţii vătămate care fiind în prealabil citat, în modul stabilit de
lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a citat-o
despre imposibilitatea prezentării sale, iar prezenţa ei este necesară art.199 CPP.
Cele mai multe măsuri procesuale constau în privaţiuni sau constrîngeri mai mult
sau mai puţin drastice.4
Totuşi just s-a arătat în literatura de specialitate că nu toatte măsurile
procesuale au în componenţă elemente primitive, desfăşurarea normală a
procesului penal, cu evitarea oricăror dificultăţi, impunînd luarea chiar a unor
măsuri umanitare, dispuse şi în folosul altora decît subiecţii activi ai acţiunilor
exercitate în procesul penal, de exemplu – în cazul luării măsurilor de ocrotire,
ceia ce prevalează, este grija societăţii faşă de minor. Măsurile pe care le dispune
organele judiciare apare ca un ecou al preocupării pline de umanizm al
legislatorului. Este însă adevărat că măsurile procesuale, de exemplu – măsurile de
ocrotire manifestă tangenţe cu anumite restricţii sau constrîngeri, întrucît măsurile
date, nu pot interveni decît, dacă o persoană a fost reţinută, arestată sau
condamnată.

__________________________
6
3
Ion Neagu, Drept procesual penal, Bucureşti 1988, pag.315
4
N.Volonciu, op.cit.,pag.399.

Totuşi o constrîngere se manifestă şi în cazul aplicării unui sechestru

asigurator, acesta fiind desigur mai puţin riguroasă, referindu-se numai la
restrîngerea unor atribute definite din drepturile patrimoniale.5
Atît de importantă este acestă caracteristică pentru măsurile procesuale, încît
unii autori o înglobează în definiţia instituţiei.
Datorită obiectului şi funcţionalităţii lor măsurile procesuale pot fi dispuse şi
folosite de organele judiciare numai în cadrul procesului penal. În mod excepţional
pentru anumite infracţiuni şi în condiţiile strict prevăzute de lage este posibil ca
unele măsuri procesuale să se menţină temporar şi după încetarea procesului penal
ca de exemplu în urma achitării inculpatului sau nesoluţionării acţiunii civile. În
literatura de specialitate, , măsurile procesuale sunt definite ca fiind mijloace de
drept procesual penal, care constau în anumite preemţiuni sau constrîngeri
personale sau reale, şio determinate de condiţiile şi împrejurările în care se
desfăşoară procesul penal. Această ideie fiind susţinută de către autorii N.Volonciu
şi I.Neagu.
În literatura de specialitate, măsurile procesuale sunt definite ca mijloace de
constrîngere prin care organele judiciare asigură îndeplinirea de către părţi şi
celelalte persoane care participă la proces a obligaţiilor lor procesuale şi garantează
executarea pedepsei şi repararea pagubei prin infracţiune.
Această definiţie surprinde esenţa conţinului măsurilor procesual penale,
dar în opinia mea , ar putea fi formulată o definiţie mult mai sintetică , prin care să
se exprime natura şi anunţă şi funcţionalitatea acestor instituţii de drept procesual
penal. Deci măsurile procesual penale sunt mijloace de constrîngere ce pot fi
dispuse de organele de ocrotire a normelor de drept, pentru a asigura o bună
desfăşurare a procesului penal în vederea realizării scopului acesteia, şi asigurarea
realizării obiectivului acţiunilor aflate în procesul penal.

7
_______________________
5
Петрухин И.Л., Личная жизнь – пределы вмешательства, Москва 1989б , pag.114
Fără aceste instrumente procesuale ar fi posibil ca în anumite cauze penale
să nu se poată asigura buna desfăşurare a procesului penal, şi să nu se poată
executa obligaţiunile ce decurg din executarea acţiunii penale şi civile.
Deşi măsurile procesuale prezintă în ansamblu o anumită omogenitate, totuşi
datorită unor deosebiri ce apar între ele, literatura de specialitate le-a clasificat în
raport de anumite criterii şi anumite valori sociale asupra cărora se îndreaptă
măsurile procesuale, persoanele împotriva cărora se pot lua măsurile procesuale,
faza procesului penal în care sunt dispuse măsurile procesuale. O astfel de
clasificare este susţinută de către I.Matiuţ, N.Volonciu, G.Nistoreanu, I.Neagu.
Autorul I.Neagu mai propune un nou criteriu de clasificare a măsurilor procesuale
şi anume scopul special urmărit prin luarea acestor măsuri.6 O clasificare a
măsurilor procesuale avută în vedere de către toţi autorii menţionaţi a servit temei
de sistematizare.
Sub aspectul valorilor sociale asupra cărora se îndreaptă măsurile procesuale
sunt personale şi reale:
- măsurile procesual – personale sunt cele ce privesc doar persoana
bănuitului, învinuitului şi altor persoane (reţinerea, arestarea preventivă,
aducerea forţată).
- măsurile procesual – reale , ce privesc bunurile anumitor persoane
(învinuitului, condamnatului ca spre exemplu măsurile de ocrotire a
averii, sechestrului propriu- zis).
Sub aspectul fazei procesului penal în care pot fi luate măsuriole procesuale,
deosebim măsuri care pot fi luate numai în faza de urmărire penală (reţinerea),
măsuri care pot fi luate numai în faza de judecată (îndepărtarea unor persoane din
sala şedinţei de judecată) şi măsurile care pot fi luate atît în cursul urmăririi penale
cît şi în cursul judecării cauzei (reţinerea, sechestrul asupra bunurilor).
În funcţie de scopul special urmărit prin luarea măsurilor procesuale, acestea
pot fi măsuri de constrîngere şi măsuri de ocrotire.
________________________
8
6
I.Neagu, op.cit.,pag.316

Dar criteriul principial ce stă la baza clasificatorului măsurilor procesuale

este după natura lor: măsuri preventive, de ocrotire, asuiguratorii, de siguranţă.
Comparativ cu autorii romîni, speciliştii ruşi care la baza clasificării stă criteriul de
constrîngere , clasifică măsurile procesuale în felul următor.
Cornucov V. M. Propune a fi clasificate în:7
I grupă – măsurile ce asigură participarea şi comportarea cuvenită învinuitiului şi
a altor participanţi la procesul penal. La acestă grupă d se referă - măsurile
preventive, aducerea forţată, reţinerea, distituirea din funcţie.
II grupă – Măsurile de cercetare a descoperirii, cercetării şi ridicării de probe, de
asigurare a cţiunii civile şi a eventualului confiscării averii. Această grupă este
diivizată în 2 subgrupe:
a) măsurile de garantare a descoperirii, cercetarii probelor (percheziţia),
internarea învinuitului la o instituţie medicală.
b) Sechestrul propriu – zis.

Covriga Z.F. deosebeşte măsurile procesuale în:8

1. măsurile preventive, la ele se referă reţinerea , aducerea forţată, distituirea
din funcţie a învinuitului, măsurile ce se iau faţă de cei ce tulbură ordinea în
timpul şedinţei de judecată.
2. Măsurile ce sigură calitatea procesului penal, internarea învinuitului,
bănuitului într-o instituţie medicală.
Autorul N.M.Davidov9 referindu-se la oproblemele clasificării, menţionează
că clasificarea este amplasarea evenimentelor clasificate în confiormitate cu
evidenţa proprie sau a continuităţii.. La baza acestor ample clasificări trebuie să
stea legăturile obiective existente cu diversitatea obiectelor şi fenomenelor.
Astfel el clasifică măsurile procesuale în:

_______________________
7
Корников В.М. Меры процессуального принуждения в уголовном судопроизводстве, Саратов
1978, pag.23
8
Idem

9
 9
Idem
1. Măsurile îndreptate la prezentarea în uinstanţa de judecată a organelor de
urmărire penală (aducerea forţată, Citarea participanţilor la proces),
2. Măsurile orientate la asigurarea descoperirii, adunării probelor (percheziţiei).
3. Măsurile ce împiedică săvărşirea de către învinuit a noilor infracţiuni la funcţia
CARE se află – distituirea din funcţie.
4. Măsurile care se iau faţă de cei care tulbură ordinea în timpuil şedinţei de
judecată (îndepărtarea persoanelor ce încalcă ordinea în instanţă de judecată,
aplicarea amenzii judiciare).
5. Măsurile ce asigură executarea hotărîrii, sentinţei judecătoreşti în
compartimentul asigurării acţiunii civile – penerea sub sechestru a averii.
Livşiţ Iu.D. – toate măsurile procesuale se împarteîn: 10
A. măsurile preventive
B. b. Măsurile îndreptate la desvoperirea, cercetarea probelor
C. c. Măsurile care se iau faţă de cei ce tulbură ordibnea în şedinţa de
jucecatpă.
D. Alte măsuri ce nu pot fi atribuite nici la una din grupele mai sus
menţionate.
Clasificarea expusă în principiu puţin ce se deosebeşte de la autor la autori
ruşi şi într-o măsură oarecare condiţionat, deoarece la baza ei este pus un
indice întreg şi măsuri procesuale asigurpă atingerea nu doar a unui scop dar
a mai multor. Mai completă şi mai comodă din punct de vedere a structurii
sistemului măsurilor procesuale, se reprezintă clasificarea măsurilor
examinatre după carcterul şi gradul exprimat în ele a elementului de
constrîngere. În baza acestuia toate măsurile procesuale se împart în :
măsurile preventive şşi aklte măsuri procesual opemnale. O astfel de
clasificare este dată şi în Codul de procedură penală a Republicii Moldova.
__________________________
10
Лившиц Ю.Д. Пересечения в советском уголовном процессе,1964, pag.9

10
1.2 Temeiurile şi scopurile aplicării măsurilor procesual-penale.

Pentru aplicarea măsurilor procesual penale ztrebuie să existe unele temeiuri ,

care sunt stabilite ca nişte garanţii dure procesuale.
În celelate măsuri procesuale pot fi aplicate în cazul existenţei situaţiei ce
condiţionează necesitatea aplicării ei. Existenţa sau lipsa unei astfel de situaţii în
fiecare caz concret este deteterminată de datele despre circumstanţele de fapt cu
care leguislaţia leagă aplicarea unei sau altei măsuri procesuale. Datele care admit
existenţa unior situaţii şi condiţionbează necesitarea aplicării unei mîăsuri
procesuale concrete, apare în calitate de temei pentru aplicarea ei.
Înainte de toate, temeiurile , pentru aplicarea măsurilor procesuale trebuie să
fie destule.
În toate cazurile, temeiurile sunt în deajuns, datele concrete ce le formează,
reeşind din legislaţia şi convingerea proprie a persoanei cu funcţie de răspundere.,
permite să-ţi facă concluzia despre necesitatea aplicării unei sau altei măsuri.
Drept temei pentru aplicarea măsurilor procesuale serveşşte intentarea
dosa<rului penal – temei general şi conduţie obligatorie, pentru efectuarea
măsurilor priocesual penalee, ce este prevăzuită de legislaţia procesual penală.
Un alt temei pentru aplicarea măsurilor procesuale este atragerea persoaneio
în calitate de învinuit, condiţie necesară ce determină posibilitatea aplicării
măsurilor procesuale corespunzătoare, (spre ex: distiturea din funcţie).11
Ambele temeiuri menţionate anterior, determină, subiectele concrete ce se
pot aplica măsurile procesuale şi dau naştere drepturilor oprganelor competente
pentru aplicarea acestor măsuri.
Un alt temei de aplicare a măsurilor priocesuale xdce cpătre organele
judiciare competente şi persoanele cu funcţie de răspundere corespunzătoare în
privinţa unui cerc determinat de persoane.
____________
11
Енкеев З.Д. Меры процессуального принуждения в системе средств обеспечение обвинения
и защиты по уголовным делам, Уфа1978, pag.4-5
11
 Aplicarea la o parte din măsurile procesual penale , care deosebit ating
drepturile constirtuţionale şi lebertăţilor cetăţenilor, este posibil numai
înştiinţarea (sancţiunea ) procurorului, sau hotărîrii instanţei de judecată.
Măsurile procesual penale înb procesul penal se aplică în măsura necesităţii
şi în scopurile strict determinate, în corespundere deplină cu legislaţia în
vigoare. Drept scop pentru aplicarea acestor măsuri serveşte în primul rind :
prin aceste instituţii de drfept (măsurile priocesuale ) se urmăreşte buna
desfăşurare a procesului penal pentru atuingerea sciopului acestei activităţi
judiciare. Scopul indicat aşl procesului penal, urmărit îl constituie constatarea
la timp şio modul complet al faptelor ce constituie infracşiuni, astfel ca orice
persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită , potrivit vănovăţiei sale,
şi nici opersoană nevinovată să nu fie atrasă la răspundere penală. Măsurile
penale se desprind însă numai în cazul în care din priobele adunate , rezultă că
s-a comis o anumită infracţiune şi fătuitorul urmează să fie atras la răspundere
penală. Deaceia considerăm că prin măsurile procesuale yse urmăreşte
realizarea scopului procesual penal şio anume tragerea la răspunderea penală a
persoanei care a săvîrşit infracţiunea. Acestă latură a csopului procesual penal
formează obiectul acţiunii penale.
În al doilea rind, prin măsurile procesuale se urmăreşte garantarea acordăii
despăgubiirii civile persoanelor prejudecate material prin infracţiune, acestea
constituie obiectul acţiunii civile în procesul penal.12
Şi în aşl treilea rind, prin măsurile procesuale se urmăreşte asigurarea
desfăşurării în bune condiţii a activităţii judiciare în vederea atingerii celor
două deziderate menţionatre mai sus.
Măsurile procesuale sunt însă instituţii care sunt folosite numai prin
intermediul lor se poate desfăşura o activitate procesuală şi se poate realiza
atragerea la răspundere penală şi civilă persoanelor prevăzute le lege, din
aceasta rezuiltă caracterul lor, de regulă, e facultative.
__________________
12
I.Neagu, op.cit.pag.317

12
 CAPITOLULII
Reţinerea şi alte măsuri procesuale cu character preventive.
Reţinerea persoanei bănuite de săvărşirea unei infracţiuni.
2.1.1 Natura juridică a reţinerii persoanei bănuite şi locul ei în sistemul măsurilor
de restrîngere a libertăţii.
Reţinerea - extrema anterioară luptei cu criminalitatea . Ea permite
împiedicarea activităţii criminale, preîntîmpinarea fugii contravenientului de a-i
identifica personaliatea, dacă nu este cunoscută, a asigura participarea sa la
acţiunile procesuale, împiedică ameninţarea martorilor şi a părţii vătămate,
falsificarea probelor de către bănuit şi a altor încercări de a împiedica stabilirea
adevărului. Acţiunea în procesul penal, reprezintă prin sine o presare de scurtă
durată a libertăţii persoanei bănuite în săvîrşirea infracţiunii .
Perosna supusă reţinerii, esenţial este lipsită de drepturi. Perosna reţinută este
lipsită de dreptul de a se deplasa, comunica cu alte personae, de dispunere a averii
sale, de asemenea corespondenţa lui este verificată, el este supus percheziţiei
corporale. Reţinerea provoacă suferinţe morale, atît persoanei reţinute cît şi
membrilor familiei sale. Ţinînd cont de toate acestea, trebuie de menţionat faptul
că reţinerea se poate aplica numai în acele cazuri, cînd ea este cu adevărat
necesară pentru descoperirea sau preîntîmpinatrea infracţiunii. Reţinerea este
posibilă numai în cazul existenţei temeiuri.lor indicate în legislaţie şi petrecută prin
respectarea strictă a procedurii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte reţinerea trebuie
să fie legitimă şi întemeiată.
Pactul internaţional despre drepturile civile şi politice, Ratificat de Republica
Moldova, stabileşte :“fiecare om are dreptul la libertate şi integritate Nimeni nu
poate fi supus unei arestări samovolnice sau ţinerii sub arest”(art.9). Aceste
prevederi sunt dezvoltate şi concretizate în legislaţia procesual-penală a RM.
Nivelul legalităţii în ţară în mare măsură este determinat de legalitatea reţinerii,
măsuri destul de aspre şi răspîndite de luptă împotriva svidatorilor de lege.13
____________________________

13
Петрухин И.Л.Неприкосновенность личности и принуждение в уголовном процессе, Москва
1989,pag.9

13
 Pînă la 2/3 din treţineri au loc în cazurile cînd dosarul penal ca urmare nu este
intentat şi nu toate reţinerile sunt supuse arestării.14
Reţinerea spontană şi regimul izolării influienţează deprimant psihicul
bănuitului. Moralul său este distrus şi de la el se poate aştepta cu aceiaşi
probabilitate atît recunoaşterea sinceră cît şi o relatare ce combate circumstanţele
cauzei.
Reţinerea în procesul penal reprezintă prin sine o măsură specifică şi atrage
după sine şi una din măsurile preventive. De aceia scopul reţinerii şi scopul
măsurilor preventive, în esenţă coincid. Aceasta este preîntîmpinarea abaterii
bănuitului de la cercetarea penală şi ancheta preliminară de a împiedica tentativa
îngreunării de a stabili adevărul pe cauza penală, combaterea activităţii criminale
pe viitor.
Referitor la locul ocupat de reţinerea procesual-penale în sistemul măsurilor
de cconstrîngere a libertăţii persoanei, este determinat de următoarele momente
noţiunea de bază de limitarea libertăţii constă din 4 tipuri:
1. pedeapsa pentru fapta săvîrşită (privaţiunea de libertate, atît ca
pedeapsă penală cît şi arestul administrativ);
2. măsura procesuală prevemntivă (treţinerea procesual penală,
administrativă, arestarea preventivă ca măsură preventivă, şinerea sub
arest în procesul executării sentinţei);
3. internerea forţată a personalului într-o instituţie medicală sau
educaţională (ca măsură de apărare a internării forţate a persoanei într-o
instituţie de boli mintale, care a săvîrşit o faptă social periculoasă în
stare de iresponsabilitate sau dacă s-a îmbolnăvit după săvîrşirea
infracţiunii de o boală mintală), internarea forţată a alcoolicilor şi
narcomanilor cronici în instituţii medicale.
____________________
14
Готлиб Р. Прокурорский надзор за соблюдением законности при задержании лиц,
подозреваемых в совершении преступлений, Соц. Законность,1978,N.2.pag.67

14
 4. intentarea forţată a persoanelor în instituţii de boli mintale, pentru
efectuarea expertizei pe dosare penale şi civile (expertiza învinuiţilor,
bănuiţilor, expertiza de stabilire a capacităţii pe dosare civile). După
cum vedem ne interesează a doua grupă de măsuri de constrîngere, din
care face parte şi reţinerea procesual penală.
Clasificarea expusă ne permite să atribuim reţinerii altor forme de limitare a
libertăţii, de a studia interferenţele a diferitor tipuri de reţinere şi de a argumenta
sistemul de calculare a termenelor diferitor tipuri de limitare a libertăţii.
Kliukov C.M. susţine că reţinerea este o ţinere sub strajă de scurtă durată a
persoanei fără sancţiunea procurorului sau încheierea instanţei de judecată.15 Dar
luarea sub strajă după terminologia procesuală a legislaţiei este una din măsurile
preventive dar nu reţinere. Şatilo K.D., Guleaev A.P., Komarov B.N. numesc
reţinerea ca o arestare de scurtă durată,16 neluînd în consideraţie faptul că orişice
arestare la momentuul actual se permite numai în baza încheierii instanţei de
judecată sau cu sancţiunea procurorului. Iar Gutkin I.M. este de părerea că
reţinerea este o ţinere sub arest, ce reprezintă prin sine o excepţie a Constituţiei.
Dar poate oare o lege procesual penală să stabilească o excepţie a Constituţiei?
Evident că nu . Mirskii D.I. consideră că reţinerea este o arestare preventivă iar în
cazul dat se permite fără încheierea instanţei de judecată sau sancţiunea
procurorului.17
Petruhin I.L. este de părerea că sancţiunea arestărilor preventive de către
instanţa ded judecată, sunt nişte garanţii constituţionale de inviolabilitate a
persoanei, la care nu ar trebui să renunţe. Reţinerea procesual penală şi
administrativă au mult în comun. Ambele tipuri de reţinere nu sunt pedepse sau
amenzi judiciare, ci măsuri preventive aplicate nu pentru încălcarea legislaţiei
procesuale, dar pentru curmarea încălcărilor de drept pe viitor.
_________________________
15
Петрухин И.Л. op.cit.pag.10-12
16
Ibidem
17
Ibidem

15
L.F.Covriga are o altă părere, considerînd că reţinerea ca şi măsurile preventive se
aplică în calitate de măsura de pedeapsă pentru încălcarea legislaţiei procesuale.18
Cu acest punct de vedere nu sînt de acord deoarece reţinerea persoanei bănuite în
săvîrşirea unei infracţiuni, nu înseamnă că persoana a şi săvîrşit infracţiunea dată.
Dar între aceste două tipuri de reţinere sunt şi deosebiri. Reţinerea
administrativă se aplică prin existenţa datelor că persoana asăvîrşit o contravenţie
administrativă. Reţinerea procesual penală numai faţă de persoana care ste bănuită
întemeiat în săvîrşirea unei infracţiuni ce este pedepsită cu privaţiune de libertate.
Înlocuirea unei forme de reţinere cu cealaltă, în principiu nu se admite. Nu se poate
aplica reţinerea administrativă în cazul existenţei datelor despre săvîrşirea unei
infracţiuni, cît şi invers, aceasta este părerea lui Lunevim A.E. Acelaşi autor spune
că reţinerea administrativă se poate aplica faţă de persoanele bănuite în săvîrşirea
infracţiunii şi la căutarea infractorilor, dar cu aceasta nu sunt de acord, bazîndu-mă
pe cele expuse mai sus.
Aceasta este în teorie , dar în practică sunt cazuri cînd este greu de a stabili
imediat dacă a fost săvîrşită o contravenţie administrativă sau o infracţiune. Dar
dacă apar îndoieli în privinţa acestora, după părerea mea ar trebui interpretată în
favoarea persoanei reţinute şi de a aplica o reţinere administrativă. Timpul
reţinerii administrative ar trebui inclus în termenul reţinerii procesual-penale şi
invers, dacă aceste măsuri au urmat una după alta.
Persoana reţinută procesual-penal trebuie să fie imediat eliberată din stare de
arest, dacă s-a determinat că ea a săvîrşit doar o contravenţie administrativă şi
termenul reţinerii administrative a expirat. Aceste propuneri reese din conţinutul
legislaţiei, dar direct acest fapt nu este indicat şi ar trebui luat în consideraţie pe
viitor în perfectarea procedurii reţinerii procesual – penale şi administrative în
Codul de procedură penală şi Codul cu privire la contravenţii administrative.
A.P.Guliaev, B.V.Canarov, E.M.Malinovchin accentuiază că reţinerea
administrativă e predecesoarea reţinerii procesual – penale că aducerea
__________________________
18
Ibidem

16
 persoanelor ls organele de poliţie o pot înfăptui orişicare colaborator al
organelor de poliţie, alţi cetăţeni pînă la intentarea dosarului penal şi într-o
formă neprocesuală, păe cînd reţionerea procesual – penală este o măsură
procesuală înfăptuită de organele de cercetare penală, ofiţerul de urmărire
penală, procurorul, în baza dosarului penal intentat.19
Într-adevăr construcţia reţinerii actuale, pe care se bazează legislaţia
procesual penală, capturarea şi aducerea se află după limitele reţinerii
procesuale, dar afimaţia că aceste acţiuni sunt cuprinse de dreptul administrativ
absolut nu e corect.
Reţinerea pe loc şi aducerea persoanelor ce au săvîrşit infracţiuni şi
aducerea în organele de urmărire penală ar trebui predestinate kjurisdicţiei
procesual penale. Aceata va contribui la apărarea interesellor cetăţenilor ,
deoarece toate acţiunile de capturare vor fi reglementate de legea procesual
penală.20
E discutabil şi problema cu privire la natura reţinerii persoanelor
condamnate condamnate condiţionat la privaţiune de libertate sau eliberate
condiţionat înainte de termen.
Autorul Petruhin I.L. menţionează că o astfel de reţinere nu se atribuie
nici la una nici la alta, ci la dreptul penitenciar.21 Deoarece reţinerea preventivă
se aplică atunci cînd sentinţa intră în vigoare şi se îndeplineşte un proces-penal,
care în realitae nu există. Din alt punct de vedere în aceste cazuri nu sunt
contravenţii administrative, dar diferite tipuri de aemănări da la îndeplinirea
sentinţei prevăzute (plecarea benevolă de la lucru).
La contravenţiile administrative putem atribui doar comportamentul
învinuitului în cazul cînd încalcă ordinea publică şi regulile de conveţuire.
Reţinerea însă nu este o pedeapsă pentru aceste încălcări ale legii – ea are
caracter preventiv.
___________________
19
Петрухин И.Л., op.cit. , pag.38-39
20
Волски В Задержание и доставление лица причастного к совершению преступление,
Законность, N.10.1998, pag.58.

17
 Comparativ cu măsurile preventive, reţinerea în primul rînd se
deosebeşte după termenul său de aplicare, iar mărurile preventive pot fi păstrate pe
parcursul întregii anchete preliminare, precum şi în afara ei. Deasemenea reţinerea
se mai deosebeşte şi după scopurile urmărite în cazul aplicării ei, prevenirea
bănuitului în săvîrşirea infracţiunii şe la organele de anchetă, şi a-l lipsi de
posibilităţile săvîrşirii unei noi infracţiuni. În afară de acesta reţinerea mai poate
avea şi scopul prevenirii infracţiunii în pregătirea ei.
Măsurile preventive se aplică numai după intentarea dosarului penal, iar
reţinerea poate fi aoplicată şi pînă la intentarea dosarului penal, cel mai deseori
după reţinere trebuie hotîrîtă problema cu privire la atragerea persoanea în calitate
de învinuit şi alegerii unei măsurio preventive sau eliberarea lui.21
Reţinerea după caracterul său se asimulează măsurilor preventive, fiind
arătată în Constituţie(art.25), alături de arestare. Din aceste considerente se
ddesprinde necesitatea includerii măsurii reţinerii în sistemul măsurilor preventive,
prevăzute de art.175 al Codului de Pocedură Penală al Republicii Moldova. 22

_________________________________________

21
Лившиц Ю.Д., op.cit., pag.33
22
Cod de procedură penală a RM, MO nr.104-110/447 din 07.06.2003, Ed.Chişinău 2005, pag.76

18
2.1.2 Temeiurile şi motivele de reţinere a persoanei bănuite.

Pentru ca reţinerea să fie legalp este necesar să fie îndeplinite cumulativ o

serie de condiţii generale şi speciale ale legii care sunt considerate garanţii
procesuale de asigurare a libertăţii individuale a persoanei.
Pentru prima dată în istorie pe continentul Europei s-a încercat să se
formuleze teoretic temeiurile legale de reţinere a persoanri de către Cezare
Becaria, în 1984 în Italia, care a căpătat o forţă juridică în Declaraţia Drepturilor
omului şi cetăţeanului din 1789.23
Temeiurile date reprezintă prin sine un complet de situaţii argumentate,
prezenţa fiecărei dintre ele după părerea legiuitorului, este de ajuns pentru a bănui
o persoană în săvîrşirea unei infracţiuni şi a o reţine.
Conform art.166 CPPRM sunt indicate temeiurile pentru reţinerea persoanei
bănuite de săvîrşirea infracţinii.24
Persoana cu funţie de răspundere ce beneficiază de drepturile organelor de
cercetare, ofiţerul de urmărire penală, procurorul, practic nici o dată nu surprind
persoana la locul săvîrşirii infracţiunii. De aceia temeiul menţionat este adresat în
primul rînd persoanelor ce înfăptuiesc reţinerea urmată de întocmirea ei juridică.
Prin caracterul lor eceste acţiuni pot fi aşa , încît urmărind după ele nu rîmîn
îndoieli despre intenţiile persoanei de a săvîrşi infracţiunea (spre exemplu:
persoana confecţionează o armă). Astfel de acţiuni cad sub formularea că a fost
prins asupra faptului săvîrşirii infracţiunii. Sau în cazul cîănd un grup de persoane
organizează o cursă pentru a ataca trecătorii. În astfel de cazuri reţinerea
persoanellor ce se pregătesc pentru săvîrşirea infracţiunii ar trebui recunoscută
admisibilă deoarece riscul reţinerii persoanei neparticipante la infracţiune, este
redus la minimum.
_______________________
23
Roman Dumitru, Sistemul măsurilor preventive – procesual – penale reglementate în România şi
Republica Moldova, Bucureşti 1990
24
Cod Procedură Penală, op.cit.pag.73

19
 Dar în mai multe cazuri caracterul acţiunilor în studiile de pregătire, de
săvîrşire a infracţiunii nu permite persoanelor ce urmăresc unilateral să judece
despre intenţiile persoanei de a sîvîrşi infracţiunea. De exemplu, persoana se
înţelege cu şoferul unui automobil despre transportarea unor bunuri, care au fost
furate, sustrase, etc, dar poate să apară şi astfel de situaţie cînd poate să se
înţeleagă în privinţa transportării obiectelor personale. Astfel se situaţii este
temei de reţinere. Aceste afirmaţii nu sunt luate în consideraţie de către autorul
Clincov E.M. care este de părerea că este admisibilă reţinerea în cadrul
pregătirii săvîrşirii infracţiunii.25
Dacă persoana reţinută dispune de unele informaţii adăugătoare despre
totalitatea datelor, cu care urmărirea personală dă temei de a face concluzii că
se pregăteşte săvîrşirea unei infracţiuni, atunci reţinerea este admisă.
În baza celor expuse mai sus, în art. 165 CPPRM ar putea fi adăugată o
formulare: reţinerea persoanei ce se pregăteşte pentru a săvîrşi o infracţiune
gravă sau deosebit de gravă.
Nu se pune la îndoială că persoana poate fi reţinută dacă ea atenuiază la
săvîrşirea infracţiunii (spre exemplu, a încercat să scotă de pe teritoriul
întreprinderii unele bunuri, sau a avut scopul să ucidă o persoană dar a dat greş)
Ţîskenici I.S. consideră că dreptuil de reţinere apare din momentul pregătirii
sîvîrşirii infracţiunii sau atentare la ea.26
Acţiunea cu privire la atentarea infracţiunii cad sub incidenţa formulării că
această persoană a fost prinsă asupra faptului – momentul începerii săvîrşirii
infracţiunii.
Legislaţia procesual-penală permite şi reţinerea nemijlocită după săvîrşirea
infracţiunii. Cuvîntul „nemijlocit” înseamnă că reţinerea poate fi aplicată atît la
locul săvîrşirii, cît şi pe parcursul anchetei preliminare.

_________________________
25
Петрухин И.Л., op.cit. , pag.42
26
Петрухин И.Л., op.cit. , pag.43

20
 În literatura de specialitate este pusă problema de a permite reţinerea
îndată după săvîrşirea infracţiunii, dar în limitele efectuării cercetării penale , ca
temei spre exemplu servind dacă martorii oculari, inclusiv partea vătămată vor
indica direct că anume această persoană a sîvîrşit infracţiunea.
Bazîndu-ne pe lege am putea afirma că relatările unui martor nu sunt
suficiente pentru reţinere, dar o astfel de confirmaţie nu poate fi categorică
deoarece sunt cazuri cînd există numai un martor care dispune de unele argumente
convingătoare care sunt suficiente pentru reţinere.
Martorii oculari li se atribuie şi alţi bănuiţi, dacă ei au urmărit asupra
faptului săvîrşirii infracţiunii. Acest punct de vedere îi aparţine lui Dubinschii
A.I.27 Cel mai des martorii oculari sunt consideraţi martori potenţiali, colaboratorii
organelor de poliţie, care au urmărit nemijlocit evenimentul infracţiunii şi au
întreprins măsuri de reţinere rapidă.
La etapa dată partea dată partea vătămată în cale mai multe cazuri nu este
încă recunoscută oficial, ceaceia termenul întrebuinţat în leguislaţie, de partea
vătămată trebuie de înţeles în sensul persoanelor ce au avut de suferit de pe urma
infracţiunii.
Martorii care sunt recunoscuţi trebuie direct spă arate la persoana ce a
săvîrşit infracţiunea. Acesta înseamnă că o expunere aproximativă ca acestă
persoană posibil a soăvîrşit infracşiunea, nu este un temei pentru reţinere.
În baza cererilor martorilor se permite o capturare nemijlocită a bănuitului
la locul săvîrşirii infracţiunii, cît şi a hotîririi procesului păenal despre reţinerea
aplicată de către conducătorii ofiţeriilor de urmărire penală sau altor persoane în
momentul întocmirii procesului verbal cu privire la reţinere.
Depoziţiile martorilor date la interogatoriu sau în urma efectuării
recunoaşterii sunt temeiuri suficiente pentru a reţine persoana bănuită pe parcursul
anchetei şi cercetării preliminare.28
_____________________
27
Корнуков В.М. op.cit.pag.27
28
Ibidem

21
 Un alt temei este dacă pe corpul sau pe hainele persoanei , şla domiciliul ei
ori în unitatea de transport vor fi descoperite urme evidente ale infracţiunii.29
Se are în vedere nu numai desopre urmele propriu-zis dar şi despre probele
materiale ce descoperă persoana în sîvîrşirea infracţiunii (arme, bunuri furate).
Urmele trebuie să fie evuidente ca imediat să fie observate şi nu necesită
efectuarea unei expertize. Persoana ce reţine persoana bănuită este obligată să se
convingă personal în existenţa unor urme evidente ale infracţiunii dar de obicei ele
sunt văzute de cetăţeni, anume ei şi anunţă organele de urmărire penală. După
regula generală pentru depistarea urmelor nu se pot efectua unele acte de urmărire
penală (percheziţie, ridicarea de obiecte), dacă dosarul penal nu a fost intentat.
În urma întocmirii procesului verbal cu privire la reţinere actele de urmărire
menţionate sint permise de a fi efectuate, unde rezultatele lor trebuie să fie
reflectate în priocesele verbale separate ale dosarului intentat. În cazul înfăptuirii
acestor acte , în proceszul cercetării dosarului intentat nu este legat cu reţinerea
apar astfel de urme ce poate duce la apariţia ordonanţei cu privire la reţinerea
persoanei la care au fost depistate urmele date. Astfel de tip de reţinere nu capătă
un caracter spontan.
În alte circumstanţe care servesc temei pentru a bănui că acestă persoană a
săvîrşit infracţiunea, ea poate fi reţinută numai dacă a încercat să se ascundă sau
dacă nu are loc de trai permanent ori nu i s-a putut constata identitatea.30
Aceste împrejurări trebuie să fie dovedite .

_________________________
29
Cod Procedură Penală, op.cit.pag.73
30
Ididem

22
 Împrejurările de fapt ce determină temeiurile reţinerii în momentul înfăptuirii
ei , nu sunt probe materiale în sens procesual ,deoarece ele sunt privite nu din
izvoarele procesual – penale ,menţionează Petruhin I.L.31 De asemenea el nu este
de acord cu părerea lui Guliaev A.P.,Кomarov B.V.-care accentuiază că temeiurile
reţinerii se determină cu ajutorul măsurilor
procesuale .
Eu sunt de părerea lui Petruhin I.L. şi aşi propune ca în noul Cod de procedură
penală sub noţiune de alte împrejurări să fie întrodusă şi autodenunţarea ,datele cu
caracter operativ de investigare .
Autorul Ciuilev A.N. referitor la temeiurile reţinerii spune că aceste temeiuri
trebuie supuse mărturiilor martorilor şi a altor probe .32
Existenţa temeiurilor dovedite de reţinere ,a circumstanţelor ce-i caracterizează
personalitatea bănuitului şi săvîrşire de către el a infracţiunii nu este de ajuns
pentru a aplica reţinerea ,este nevoie şi de unele motive de drept .
În literatura de specialitate în privinţa acestei probleme sunt expuse diferite puncte
de vedere .
Autorii P.M.Davîdov şi P.M. Iakumov consideră că existenţa motiveloreste
necesar numai pentru reţinerea în cazul existenţei a altor temeiuri şi corespunzător
sub motivul reţinerii se înţelege împrejurările ce indică special ca persoana bănuită
a vrut să fugă ,nu are un domiciliu stabil sau nu i sa stabilit identitatea 33 . Eu nu
sunt de acord cu părerea autorilor,deoarece cele expuse de ei este unul din
temeiurile reţinerii .
Cu părerea autorilor daţi Kornukov V.M,nu este de acord ,el spune că nu poate
fi de acord deoarece limitează cerculmotivelor,nu numai circumstanţele ce

______________________________
31
Корнуков В.М.ор.сit.pag.88-90
32
Ibidem
33
Чувилев Ф.Т.Мотивы задержание, //Соц.Законность,N. 2, 1968, pag.35-36//

23
se referă la una din temeiurile de reţinere, dar în legislaţie se spune despre
motivele reţinerii pe orişice temei manţionate anterior .34
Dar aceste împrejurări V.M.Kornikov spune că mai bine aceste motive să fie
considerate ca condiţii .
De asemenea nu poate fi considerată reuşită părerea lui Rogosina V. care susţine
că motivele reţinerii înseamnă aceia în ce este bănuită persoana ,care fapte social-
periculoase a săvîrşit . 35
Fără discuţii aceste împrejurări trebuie să fie determinate la momentul săvîrşirii
dar nu în baza lor se determină procedura .
Mai corect ar fi ca motivele reţinerei se determină prin împrejurări ce adeveresc
necesitatea efectuării acestei reţineri .
Motivele reţinerii sunt aproape de scopurile reţinerii dar care nu se combină
deoarece scopurile înseamnă pentru ce se înfăptuieşte reţinerea ,iar motivele de ce
anume este de determinat necesitatea efectuării ei într-un caz concret.
Reeşind din cele expuse mai sus prin motivele reţineri ar trebui de înţeles datele
de fapt ce arată că persoana bănuită continuă să săvîrşească fapte social –
periculoase ,sau se pregăteşte de săvîrşirea unei noi infracţiuni ,se ascunde sau se
va ascunde de organele de urmărire penală şi împedică stabilirea adevărului în
procesul penal .
Pentru efectuarea reţinerii e destul numai un singur motiv . Dar dacă reţinerea
se petrece în lipsa motivului ea trebuie recunoscută nelegitimă şi fără nici un
scop ,care de fapt a avut temeiuri indicate în lege .
Motivele reţinerii se aduc la cunoştinţa persoanei reţinute ,numai în prezenţa
unui apărător ales sau numit din oficiu . (art.104,alin.5 C.P.P.)
În practică se întîlnesc des cazuri lucrătorii practici ai organelor de urmărire
penală ,în procesul de reţinere nu indică temeiurile şi motivele reţinerii . Spre ex.
_________________________________
34
Корнуков В.М.op.cit.pag.90
35
Ibidem

24
În dosarul nr. 992471,în procesul verbal de reţinere este indicat că persoana X este
reţinută pentru omor .36
Dar se întîmplă cazuri cînd reţinerea este aplicată nu conform destinaţiei ei.
Ex.:În dosarul nr. 99756 ,inspectorul penal al organului de poliţie sectorul
Ştefan –Vodă a emis o ordonanţă de reţinere în baza art.104,CPP împotriva
învinuitului X ,motivînd hotărîrea sa că s-a încălcat măsura preventivă ,aleasă
împotriva lui –declaraţia în scris de nepărăsire a localităţii prin faptul neprezentării
cînd a fost chemat la organul de poliţie ,nu lucrează ,încurcă înfăptuirea anchetei
preliminare şi plus la aceasta este bănuită în furtul unei biciclete . Din conţinutul
acestei hotărîri ne apar temei pentru a înlocui măsura preventivă ,dar nu pentru a
aplica reţinerea .37
Dreptul cetăţeanului de aşti în baza cărui temei şi motiv este reţinut reese
din dreptul constituţional şi anume este o libertate fundamentală ,libertatea
individuală şi siguranţa personală (art.25 din Constituţia Republicii Moldova ) şi
cu principiu de drept în conformitate cu care „nimeni nu poate fi supus unei
arestări samovolnice ,reţinerii „,art.9 a Declaraţiei Universale a drepturilor
omului,adoptată de către asamblea Generală a ONU -10 decembrie 1948.
Referitor la condiţiile de reţinere în literatura de specialitate nu sunt diferite
păreri .
Pe lîngă condiţia principală de aplicare a reţinerii –existenţă unor temeiuri
stabilite de lege :
a)infracţiunea de care este bănuită persoana se pedepseşte cu privaţiune de libertate
;
b)procesul penal să fie declanşat ca-n unele cazuri ;
c) respectarea competenţei (materiale teritoriale sau personale ) de care organul ce
dispune reţinerea .

______________________________
36
Arhiva judecătoriei sec.Botanica ,mun.Chişinău
37
Arhiva Judecătoriei sec.Ştefan-Vodă,jud.Tighina

25
3.Ordinea şi termenul de reţinere a bănuitului .
În legislaţie ordinea cu privire la reţinerea bănuitului este hotărîtă în
dependenţa de principiul teritorielităţii de anchetă şi de supraveghere a dosarelor
penale. În urma limitării ordonanţei de reţinere preventivă ,persoana bănuită poate
fi reţinută pe teritoriul Republicii Moldova ,de către persoana ce a emis această
ordonanţă sau persoana ce activează în baza însărcinării ei. După aceea imediat
persoana reţinută trebuie să fie adusă persoanei ceea ce a emis ordonanţa
Dar organele teritoriale de poliţie şi procurorul ,trebuie să fie la curent cu
reţinerea dat .
Reeşind din circumstanţele concrete ale cauzei deosebim trei forme de dispunere
a reţinerii şi anume :38
1)Reţinere dispusă spontan în baza procesului – penal întocmit de colaboratorii
organelor de cercetare penală ,anchetatorul penal ,sau în baza încheierii instanţei de
judecată ,în situaţia arătată în art.95 alin.4 al Codului de procedură penală al
republiciiMoldova însoţită cu declanşarea procesului penal .
2)Reţinerea dispuse în baza ordonanţei ,de către organele de urmărire penală sau de
procuror într-un proces –penal ,declanşat anterior .
3)Reţinerea care are loc fără ordonanţă emisă preliminar .
Referitor la primele două modalităţi este clar că pentru dispunerea reţinerii este
nevoie de emiterea a ordonanţei ,încheierii ,în cazurile spontane –proces-verbal .În
cazurile date este clar deci subiectele competente ,procedura .
A treia modalitate de reţinere ,poate fi înfăptuită pe tot teritoriul Republicii
Moldova ,de orice colaborator al organelor de poliţie ,sau cetăţean al Republicii
Moldova ,dacă sunt temeiuri prevăzute de art.104,CPP al Republicii Moldova .
Dar astfel de reţinere se deosebeşte de cea precedentă:persoana reţinută ,în cazul
dat trebuie să fie adus la organul de poliţie ,pe teritoriul căruia sa înfăptuit reţinerea
Anume aici trebuie de întocmit procesul verbal de reţinere ,după aceia de hotărît
problema în competenţa căruia este cercetarea penală ,sau ancheta penală ,
____________________________
38
Петрухин И.Л. op.cit,pag.87

26
sau achita preliminară şi urgent de informat organul de urmărire penală respectiv în
competenţa căruia este cazul dat . În privinţa înştiinţării ,ar trebui ,în cazul dat
,înştiinţări doi procurori ,menţionează Petruhin I.L.39(la locul reţinerii şi unde se
efectuiază anchetă penală ).
Unele dificultăţi apar în cazul înfăptuiri acestui mod de reţinere.Au dreptul de a
reţine persoana bănuită în săvîrşirea infracţiunii fără o ordonanţă ,orice colaborator
al organelor de poliţie sau al altui organ de cercetare penală ,orice persoană ce a
atins majoratul şi să-l aducă în sectorul de poliţie respectiv ,sau alt organ de
cercetare penală .
Minorii între 16-18 ani ,au dreptul de a reţine şi a aduce în organele de cercetare
penală persoanele date ,numai în cazulcînd este necesar de a-şi asigura securitatea
personală sau a altor cetăţeni ai Republicii Moldova .
Procedura în cazurile date este următoarea :stabilind nemijlocit sau din
cuvintele martorilor existenţa măcar a unui temei de reţinere ,subiecţii
împuterniciţi sunt obligaţi să-i comunice persoanei bănuite într-o formă clară că ea
este reţinută pentru săvîrşirea infracţiunii,şi să-i propună săurmeze în sectorul cel
mai apropiat de poliţie .
Reţinerea persoanei bănuite de săvîrşirea unei infracţiuni ,este o măsură
procesuală privată de libertate de scurtă durată ,ce nu poate depăşi 24 ore ,dispusă
de organul de urmărire penală ,de procuror iar în unele cazuri prevăzute de lege –şi
de instanţa de judecată în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ,în faza de
urmărire penală (art.25 al Constituţiei Republicii Moldova ,art.104 C.P.P. al
Republicii Moldova ) . Multe discuţii apar în privinţa ceea ,din ce moment începe
40
să curgă termenul dat ,unii autori ca N.S.Galkin ,V.G.Kocetkov consideră că
începe să se calculeze din momentul reţinerii de fapt .Alt grup de autori ca
Petruhin I.L., Kliukov E.M.,41
___________________________________
39
Петрухин И.Л., op.cit., pag.87-91
40
Ibidem
41
Ibidem

27
Kornikov V.M. menţionează că termenul se calculează din momentul de cînd este
adus în organul de urmărire penală .
În conformitate cu legislaţia în vigoare ,termenul reţinerii începe să curgă din
momentul aducerii persoanei reţinute în organele de cercetare ,iar dacă reţinerea se
înfăptuieşte în baza ordonanţei emise anterior ,atunci din momentul reţinerii de
fapt.
Uneori persoana reţinută un timp oarecare aşteaptă în camera de serviciu ,în
anticameră ,în coridor ,pînă cînd se va ocupa de el colaboratorul organelor de
poliţie .Aceasta ne dă temei de a considera că termenul reţinerii nu a început să
curgă şi va începe doar din momentul întocmirii procesului –verbal de reţinere sau
din clipa închiderii persoanei bănuite în camera pentru reţinuţi .
Cu această părere I.L. Petruhin nu este de acord şi el argumeantează prin aceea
că momentul aducerii din care începe să curgă termenul ,conform legislaţiei
,termenul ar trebui calculat din momentul cînd persoana reţinută a sosit la organele
de cercetare penală ,anchetatorul penal ,procuror .
Termenul reţinerii curge şi în cazul cînd persoana reţinută după ce a sositz în
organele de cercetare este lăsată sub escortă în mijlocul de transport cu care a fost
adusă .
Am putea face concluzia că termenul reţinerii în toate cazurile trebuie calculat din
momentul reţinerii de fapt (capturării bănuitului ) .
Dacă capturarea şi aducerea vor deveni părţi componente ale reţinerii procesual-
penale ,atunci termenul privării de fapt a libertăţii persoanei . Aceasta va fi corect
deoarece bănuitul nu trebuie să se achite cu aceea ce a durat mult timp ,pînă ce a
fost adus în organul de poliţie ,astfel menţionează autorul V.G.Kocetkov .42
Termenul reţinerii este calculat în felul următor :el,de regulă ,începe să curgă din
ora următoare ,după care a fost adusă persoana bănuită .de exemplu ,
______________________________
42
Ibidem

28
bănuitul a fost adus la ora 13.05,atunci termenul reţinerii începe să curgă de la ora
14.00.
Această regulă,după părerea mea este tălmăcită nu în favoarea bănuitului
,deoarece mult face şi o oră .
Termenul de reţinere se include în termenul arestării preventive şi respectiv în
cazul cînd persoanei date i se va aplica o pedeapsă privativă de libertate .
În cazul cînd persoana pentru aceiaşi faptă a fost reţinută procesual penal, apooi
i sa aplicat în arest administrativ, termenul arestării trebuie micşorat cu termenul
de reţinere deoarece aplicarea arestării administrative pe un termen mai mare de 24
ore, exclude posibilitatea unei reţineri procesual penale pentru aceiaşi faptă.

29