Rezolvare Varianta 99 Limba română

Subiectul I (40 puncte)

(G. Călinescu, “Enigma Otiliei”)

1. Neologisme: “forjat”, “frontoane”, “stucuri”, “anticamera”, “sonerie”, “rafinat”,

“arhitectură”.
2. Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe
tânărul care a ţinut piept duşmanilor. *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a
referit la tatăl lui.
3. Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”, “pistoale cu mânere sidefate”, “săgeţi
exotice”.
4. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului
vechi, unei epoci clasice. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia, faptul că scurgerea
implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. Adjectivul înalte
reliefează masivitatea clădirii, astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din
acea epocă.
5. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui
moşier şi burghez rafinat. Gazda, o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate, ştie
cum să-şi primească prietenii, oaspeţii, astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui, ceea ce
denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în
apartamentul lui”.
6. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient
(heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. Există şi un
al doilea narator homodiegetic, Felix, care, în ipostază de martor al evenimentelor, este
mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv, făcându-i cunoştinţă
acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii, prin relatare la persoana a III-a.
7. Calităţi ale stilului: *Claritatea - cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază
bine cunoscute, nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună
apăsat soneria electrică.”, “biroul avea o masă simplă de stejar”. *Demnitatea stilului este dată
de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimării delicateţe, fineţe, eleganţă: “se
vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenţionale şi reci, dar de factură îngrijită”,
“Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui, cunoscând
numai omul, aşa de rezervat şi convenţional”. În text nu este prezentă exprimarea vulgară,
supărătoare, de prost-gust.
8. Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice, cam convenţionale şi reci, dar de factură
îngrijită”, “omul, aşa de rezervat şi convenţional”, “uniformă de asociaţie goliardică”.
9. Leonida Pascalopol, un veritabil reprezentant al clasei burgheze, este un personaj distins,
politicos, care ştie cum să-i trateze pe cei din jur, astfel încât aceştia să se simtă respectaţi,
trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”, “el însuşi
conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. Eleganţa, gusturile rafinate, reies indirect din
prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii
din marmură”, “Un mare chilim vechi, de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea”,
“pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”, “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”.
Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix, personajul martor, de
unde reiese că este un domn cu o cultură solidă, de o nobleţe desăvârşită, extrem de rafinat:
“cunoscând numai omul, aşa de rezervat şi convenţional”, “tânăr student de universitate
germană, în uniformă de asociaţie goliardică, măsliniu la faţă, cu trăsături fine şi ascuţite”.
10. Caracteristici ale prozei realiste:
Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol
reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte, uşile erau largi
şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri”, “Pe pereţi se
vedeau tablouri alese cu gust”, “În loc de pat în dormitor, avea o sofa joasă enormă, care
ocupa o porţiune de odaie”.
Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de
clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până
în apropiere de Biserica Albă”. Realizarea de tipologii atestă realismul operei, prin faptul că
fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie, cu o anumită dimensiune socială şi
psihologică. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat, de o nobleţe
desăvârşită:”rezervat şi convenţional”, “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”,
“Pascalopol însuşi deschise uşa”, “cu trăsături fine şi ascuţite”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea”

(Aristotel, “Politica”)

Nu sunt de acord cu afirmaţia lui Aristotel: “Principiul guvernământului democratic e

libertatea”, întrucât, până şi în acest sistem politic, care presupune libertatea individului, în
relaţia dintre conducători şi conduşi, balanţa se înclină în favoarea celor dintâi.
În primul rând, consider că democraţia este un comunism mascat. În vremea comunismului,
oamenii erau strict limitaţi în ceea ce priveşte modul de viaţă, de către cei aflaţi la conducere.
Regulile erau stricte, chiar dure, iar cei care le încălcau plăteau scump. Cred că sub masca
democraţiei se fac multe mârşăvii şi, deşi rolul guvernului este de a proteja cetăţenii, mereu
vor exista abuzuri asupra oamenilor de rând venite din partea autorităţilor.
În al doilea rând, libertatea pe care o presupune democraţia nu este totdeauna valorificată,
luată în considerare: libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea credinţei. În ziua de
azi, omul nu are libertatea de a spune ce gândeşte liderilor şi chiar dacă îşi exprimă părerile,
de cele mai multe ori, opinia unui singur om nu este luată în calcul de către cei aflaţi la putere,
este considerată nesemnificativă deoarece sistemul are regulile lui de neclintit. Mai mult,
principiul guvernământului democratic nu poate fi considerat în totalitate libertate pentru că
omul tot este obligat să plătească taxe, impozite, unele fără rost, numai pentru că aşa poate
guvernul să adune bani la buget, omul este constrâns, ancorat într-un sistem social impus.
În concluzie, nu pot susţine afirmaţia lui Aristotel: : “Principiul guvernământului democratic e
libertatea”, fiindcă, în România, guvernământul democratic îşi creează propriile lui reguli.

(Mariana Claudia Drăguţ)

Subiectul al II-lea (20 de puncte) - altă rezolvare

Text argumentativ despre libertate:
“Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel, “Politica”)

Libertatea reprezintă după casă şi familie, cel de-al treilea mare ideal al omului, iar Aristotel a
sugerat cât se poate de bine acest lucru în citatul său.
În primul rând, dacă privim lucrurile din punct de vedere al individului, dorinţa acestuia de a
fi liber pare îndreptăţită, iar lupta pentru libertate este totdeauna demnă şi merită să fie
câştigată.
Din punctul de vedere al societăţii, libertatea este principiul de bază al oricărui “guvernământ
democratic”. Fără respectarea libertăţii individului, orice act de guvernare îşi pierde valoarea,
dar, în egală măsură, şi individul ar trebui să înţeleagă anumite limite ale libertăţii. Libertatea
nu-ţi dă dreptul să faci lucruri care se situează în afara legilor morale sau juridice ale
societăţii, dar nici societatea nu are dreptul să îngrădească libertatea individuală.
În concluzie, fiecare cetăţean trebuie să-şi apere libertatea, dar o libertate situată în limite
cuviincioase, iar guvernarea trebuie să-i asigure cetăţeanului dreptul la libertate.

(Dana Caraibot şi Mirela Paţă)

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Ideologia revistei “Dacia literară”, aşa cum se reflectă aceasta într-o poezie studiată (a unui
scriitor paşoptist):
* “Dacia literară” şi “Malul Siretului de Vasile Alecsandri
* “Dacia literară” şi “Zburătorul” de I.H.Rădulescu