Solutii perfuzabile Definitie: Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau emulsii ulei in

apa, izotonice, sterile si apirogene ( care previne cresterea temperaturii), care se administreaza
intravenos, in volume de 100ml sau mai mari, cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.
Avantaje: Au o aplicabilitate multipla, si anume: inlocuiesc apa pierduta in organism, pot fi
folosite pentru alimentatia parenterala sau cu tratament medicamentos; Desi au un mod
diferit de administrare fata de perfuzii, in aceasta clasa sunt incluse si solutiile pentru dializa
peritoneala si hemodializa cat si solutiile pentru nutritie parenterala si enterala; In general
sunt solutii apoase care pot fi vehiculate usor in aparatul circular si asimilate in organism;
Pot fi folosite ca vehicule pentru dizolvarea unor substante medicamentoase; Produc efect
sistemic direct, introducand in circuitul sanguin concentratii ridicate de medicament;
Reprezinta un mijloc temporar de tratament, indispensabil pentru anumiti bolnavi aplicandu-
se in cazul in care nu se poate folosi o alta cale de administrare a unui medicament; Se
recurge la perfuzii in mod obligatoriu pentru inlocuirea unor pierderi masive de sange;
Dezavantaje: fabricare si conditionare costisitoare; timp de administrare indelungat(zile,
luni); complicatii datorita interactiunilor aparute la asocierea cu diferite medicamente, in
solutia perfuzabila; riscul aparitiei de septicemie, infectii fungice, hepatita, prin
administrarea incorecta sau perfuzii contaminate; se pot produce modificari in izostructura
sangelui, cu o prima consecinta de perturbare a constantelor fizice,fenomene secundare ca:
tulburari cardiovasculare si pulmonare, sclerozarea venelor, aparitia de tromboflebite;
perfuziile nu pot fi aplicate decat in spital, sau strict sub control medical; Diferentele intre
perfuzii si medicamentele injectabile: perfuziile se administreaza intr-un volum mare (pana
la 1-2 litri in 24 de ore) si administrarea dureaza de la ora pana la 1-2 ore; perfuziile se
administreaza numai intravenos; perfuziile de multe ori nu contin substante
medicamentoase cu actiune terapeutica specifica( de exemplu: perfuziile nutritive,
inlocuitoare de pasma, etc) perfuziile sunt de obicei solutii apoase ( mai rar emulsii
ulei/apa) la perfuzii izotonia, izohidria, lipsa substantelor pirogene sunt conditii obligatorii
nu sunt adminisi conservanti, agenti pentru ajustarea pH-ului si stabilizanti la prepararea
perfuziilor Preparea perfuziilor: Din punct de vedere tehnologic, prepararea perfuziilor nu
difera de a medicamentelor injectabile. La prepare se iau precautiile necesare pentru
asigurarea stabilitatii fizico-chimice, microbiologice si biologice. Pregatirea recipientelor se
realizeaza in felul urmator: flacoanele de sticla cu capacitate de 100, 250, 500 si 1000 ml,
gradate cu deschidere mai larga, cu peretii grosi pentru a rezista la sterilizare, inchise cu dop
de cauciuc fixat cu o garnitura metalica sunt pregatite (spalate, uscate, sterilizate)
recipientele din material plastic au forma de saci, pungi si flacoane supple, semi-rigide sau
rigide, care pot avea diferite capacitate :125, 250, 500, 1000 si 2000 ml. Materialele plastic
folostite la fabricarea recipientelor pentru solutii perfuzabile sunt: poliamida, polietilena,
clorura de polivinil etc. Numai flacoanele de sticla pot fi recuperate si refolosite, recipientele
din plastomeri fiind pentru utilizare unica. Substantele active se dizolva sau se emulsioneaza
in apa pentru preparatele injectabile si solutia respectiv emulsia obtinuta se completeaza la
volumul specificat. Solutiile perfuzabile se izotonizeaza. La preparare nu se admite adaosul
solutiilor-tampon pentru ajustarea pH-ului sau a conservantiilor antimicrobieni. pH-ul
preparatelor perfuzabile trebuie sa fie apropiat de neutralitate. Continutul in substanta activa
se exprima in unitati de masa pentru 1000 ml solutie, in milimoli pe 1000 ml solutie(mmol/l)
sau in miliechivalenti pe 1000 ml solutie (m Eq/l). Continutul in substante energetic se
exprima uneori in calorii (cal). Solutiile perfuzabile se filtreaza prin material filtrante adecvate
pana cand se obtin solutii perfect limpezi si se repartizeaza in recipient de sticla gradata sau
din material plastic. Preparatele perfuzabile se sterilizeaza printr-o metoda adecvata.
Clasificarea perfuziilor 1. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic 2. Perfuzii
pentru restabilirea echilibrului acido-bazic 3. Perfuzii cu substante energetic 4. Perfuzii
folosite in metabolismul reconstituant 5. Perfuzii inlocuitoare de plasma 6. Perfuzii
medicamentoase 7. Solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa 1. Perfuzii pentru
restabilirea echilibrului hidro-electrolitic Aceste perfuzii sunt folosite pentru mentinerea
echilibrului hidroelectrolitic al organismului la bolnavii operati, pentru inlocuirea pierderilor
de apa si electroliti la unii bolnavi. Ori de cate ori au loc pierderi mari de apa sau electroliti,
sau aportul acestor elemente este nesatisfacator, au loc si dereglari in balanta hidroelectrica.
Asemenea dereglari se produc in stari patologice, insotite de febra si transpiratie, voma,
diaree, pierderi de sange, arsuri. Echilibrul hidroelectric al organismului imbraca forme
complexe ca: Deshidratare hipetonica (pierderea numai a apei cu retentia sarurilor)
Deshidratare hipotonica ( pierdere mare de apa cu electroliti) Hiperhidratare izotonica
(datorita aportului de solutii saline izotonice, ceea ce are ca urmare marirea spatiilor
intracelulare si formarea de edemee) Hiperhidratare hipotonica ( aport de apa fara
elctroliti) Organismul uman contine aproximativ60% apa repartizata in: apa intracelulara
40%, apa extracelulara 20% - o parte a apei extracelulare si anume 15% se gaseste in spatiile
intercelulare (apa interstitial) si restul de 5% in vase (apa intravasculara). Forma cea mai
frecventa a dezechilibrului hidroelectrolitic intercelular este hipokalemia (pierderi de K+ )
care are urmari grave. Homeostazia apei si electrolitilor este reglata de hormoni (hipofizari
,corticosuprarenali si paratiroidieni) si de impulsuri nervoase care se transmit prin
hipotalamus si la alte nivele ale SNC. Pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic, pentru
inlocuirea pierderilor de apa si electroliti in diferite stari patologice, pentru compensarea
dezechilibrului electrolitic se utilizeaza diferite perfuzii cu electroliti. La administrarea acestor
perfuzii trebuie sa se tina seama de raportul in care se afla anionii si cationii din organism,
astfel sa se prepare perfuzii care sa asigure un aport corespunzator de electroliti. Concentratia
electrolitilor se exprima de obicei in meliechivalenti/ litru (mEq/l) mval/l in loc de g/ 100 ml
sau g/litru deoarece osmoreglarea respectiv presiunea osmotica a solutiilor depinde de
numarul de molecule sau ioni prezenti in unitatea de volum. In aceste cazuri in loc de o reteta
obisnuita este o prescriptie cu ioni deficitari. Farmacistul trebuie sa aleaga sarea
corespunzatoare pentru compensarea deficitului de cationi sau anioni, sa transforme
miliechivalentii in mg si sa calculeze cantitatea necesara de apa pentru a obtine o solutie
izotonica. Pentru a calcula apa necesara se foloseste cifra Sprowl care reprezinta numarul de
ml de apa distilata necesara pentru obtinerea unei solutii izotonice. Exemple de perfuzii cu
electroliti oficinale in FR X: solutie perfuzabila de KCl si NaCl , contine : 36 mmoli K+
103 mmoli Na+ si 138 mmoli Cl-. solutie perfuzabila de NaCl care contine 9 g/l clorura de
sodiu sau 154 mmoli Na+ si 154 mmoli Cl- solutie perfuzabila de NaCl compusa contine
8.6 g/litru clorura de sodiu, 0.5 g/l clorura de calciu, 0.3 g/litru clorura de potasiu care
corespunde la: 147 mmoli Na+ 4 mmoli K+ 2.28 mmoli Ca2+ si 156 mmoli Cl. solutie
perfuzabila de NaCl compusa cu lactat de sodiu care contine clorura de sodiu 6g/l, clorura de
calciu 0.5 g/l, clorura de potasiu 0.3 g/l, acid lactic 4.02 g/l, hidroxid de sodiu 1.79 care
corespunde la 147 mmoli Na+, 4mmoli K+ si 0.77 mmoli Ca 2+, 624 mmoli Cl-. 2.Perfuzii
pentru restabilirea echilibrului acido-bazic Prin echilibrul acido-bazic se intelege totalitatea
mecanismelor fizico-chimice si fiziologice care mentin pH-ul sangelui la valori cuprinse intre
7,35- 7,45. In anumite cazuri patologice apar dezechilibre acido-bzice care se manifesta sub
forma de acidoza sau alcaloza. Acidoza poate fi respiratorie cand datorita unei ventilatii
pulmonare defectuoase (in urma unor intoxicatii cu morfina, barbuturice sau in poliomielita)
diozidul de carbon se acumuleaza in organism (acidoza prin hipoventilatie). Acidoza
metabolica se datoreaza scaderii concentratiei de bicarbonat in organism si poate fi cauzata de
diabet zaharat, soc, arsuri, intoxicatii cu salicilati, somnifere. Alcaloza respiratorie apare ca o
consecinta a unei cedari exagerate de CO2 la nivelul plamanilor. Alcaloza metabolica este
produsa de marirea concentratiei de bicarbonat si este cauzata de voma respectiv pierderi de
cantitati mai mari de suc gastric, gastroenterite sau pierderi de potasiu in afectiuni renale.
Perfuziile administrate in cazuri de acidoza sunt: 1. Perfuzii oficinale in FRX: - solutie
perfuzabila de hidrogencarbonat de sodiu 1.3% - solutie perfuzabila de lactat de sodiu 1,72%
2. Perfuzii neoficinale: - perfuzie de trometamoli, - perfuzie de acetat de sodiu Perfuzii
administrare in alcaloza: Perfuzii oficinale in FRX: - solutie perfuzabila de NaCl 0.9%
Perfuzii neoficinale: - solutie perfuzabila de clorura de amoniu 8,3% - solutie perfuzabila de
arginina 10.5% - solutie perfuzabila de clorhidrat de lizina 21.6 % 3.Perfuzii cu substante
energetice In urma unor interventii chirurgicale pe tractul gastrointestinal si alte interventii
grele este nevoie sa se recurga si la alimentatie parenterala, si anume perfuzii care contin
substante nutritive. Valoarea energetica a diferitelor alimente este aproximativ urmatoarea: 1 g
glucide sau proteine= 4,1 cal 1 g lipide= 9,3 cal 1 g alcool etilic= 7, 1 cal Organismul uman
are nevoie de 2000-4000 calorii pe zi. Pentru alimentare parenterala se ulitizeaza in primul
rand glucide, hidrolizate de proteine si mai recent emulsii de ulei in apa. Exemple de perfuzii
cu substante energetice: Oficinale in FR X: solutie perfuzabila de glucoza 50 g/l solutie
perfuzabila de fructoza 54 g/l solutie perfuzabila de sorbitol 50 g/l ,100 g/l solutie
perfuzabila de manitol 50 g/l, 100g/l perfuzie invertosi- se prepara folosind 10% zahar si
0.3 ml acid clorhidric. perfuzie continand alcool si fructoza 40+40, 40+100 Emulsii
parenterale : Lipidele au valoare energetica mai mult decat dublu in comparative cu glucidele
si proteinele reprezentand o sursa foarte valoroasa de calorii, insa ca atare nu pot fi
administrare intravenos pentru ca duc la embolii grasoase cu urmari foarte grave. Daca sunt
insa fin dispersate in apa sub forma de emulsii ulei/ apa pot fi perfuzate fara riscuri
inseminate. Pe langa un aport mai mare de calorii, emulsiile parenterale prezinta inca un
avantaj fata de solutiile de glucide: practic sunt lipsite de efecte osmotice, nu irita endoteliul
venos ca solutiile hipertonice, si nu au actiune osmodiuretica. Prepararea emulsiilor
parenterale prezinta insa dificultati tehnologice, si anume dispersarea foarte fina a uleiurilor,
sterilizarea preparatelor, asigurarea unei stabilitati corespunzatoare. Este foarte important ca
emulsiile sa fie incet perfuzate si nu este indicata administrarea lor pe timp mai indelungat.
Emulsiile parenterale se prepara din ulei de soia, ulei de bumbac, unei de sesam (10-20%). Ca
emulgatori se utilizeaza lecitina de soia si de galbenus de ou, polisorbati pluronici,
monostearatul de poliglicerol. Acestea contin glucoza de sorbitol, eventual glicerol. 4. Perfuzii
folosite in metabolismul reconstituant Metabolismul reconstituant asigura dezvoltarea si
refacerea organismului, resintetizarea proteinelor. Proteinele sunt cele mai importante
substante care intra in constitutia protoplasmei, reprezentand substratul material al tuturor
fenomenelor vietii. Proteinele organismului iman sunt constituite din 22aminoacizi levogiri.
Un numar insemnat de acizi aminati pot fi sintetizati in organism, daca alimentatia contine
suficient azot aminic. 8 aminoacizi insa nu pot fi sintetizati (Aminoacizii esentiali) si trebuie
introdusi prin alimentatie. Pentru ca un amestec de aminoacizi sa fie considerat echilibrat intr-
o perfuzie trebuie ca raportul aminoacizi esentiali: aminoacizi neesentiali sa fie egal cu 1:2.
La formularea solutiilor trebuie sa se tina seama de urmatoarele: - Solutiile trebuie sa contina
aminoacizii esentiali in cantitati asemanatoare raportului in care se gasesc in protein, de
exemplu: fenilalanina 20%, valina 16%; - Pe langa aminoacizii esentiali solutiile trebuie sa
contina si unii aminoacizi neesentiali care sa asigure necesarul de azot nespecific; - Solutiile
trebuie sa contina si substante energetic (sorbotol), vitamine din grupa B, vitamina C si
rutozid; - Ca vehicul se va folosi o solutie de electroliti care trebuie sa contina si K+ si Mg2+
- Se recomanda adaugarea acidului malic pentru favorizarea eliminarii azotului neutilizat; 5.
Perfuzii inlocuitoare de plasma Pierderile mari de sange cauzate de un accident sau in urma
unei interventii chirurgicale, pericliteaza viata persoanei respective datorita diminuarii
volumului circulant. Daca volumul se mareste cu lichide corespunzatoare, bolnavul poate
supravietui. Cea mai ndicata in asemenea cazuri este transfuzia de sange si se va recurge la
peruzii cu plasma sau solutii perfuzabile numai daca nu exista posibilitatea utilizarii sangelui.
Pentru inlocuirea sangelui s-au folosit solutii saline, dar electrolitii difuzeaza rapid din
sistemul vascular iar apa este eliminate. Pentru mentinerea apei timpmai indelungat in
circuitul vascular, s-a recurs la solutii de coloizi hidrofili, care au capacitatea de a retine si
apa. Exemple de solutii perfuzabile inlocuitoare de plasma: 1. Perfuzii officinale in FRX: -
perfuzie de dextran 40 cu glucoza - perfuzie de dextran 70 cu glucoza - perfuzie de dextran 40
cu clorura de sodiu - perfuzie de dextran 70 cu clorura de sodiu (Dextranul este un polimer al
glucozei, obtinut pe cale biosintetica.) 2. Perfuzii neoficinale - Polivinilpirolidona- este un
produs macromolecular sintetic. Este o pulbere alba, higroscopica. Se utilizeaza solutia de
3,5% neutralizata cu hidrogencarbonat de sodium izotonizata cu 0,9 %clorura de sodium; -
Marisang (Plasmagel) - este un preparat obtinut din gelatin modificata si partial hodrolizata.
Este total lipsit de toxicitate, nu influenteaza mecanismul coagularii sangelui, este metabolizat
complet. Prezinta avantajul fata de ceilalti inlocuitori de plasma ca aduce si aport de azot
organismului. 6. Perfuzii medicamentoase Se administreaza in urmatoarele cazuri: - cand nu
se pot realiza concentratii terapeutice sanguine prin administrare pe cai injectabile - daca
substanta medicamentoasa are viteza mare de eliminare - substanta medicamentoasa nu este
tolerate la administrare pe calea enterala (orala) - substanta medicamentoasa este inactivata
prin administrare pe cale enterala Perfuziile cu substante medicamentoase realizeaza o
concentratie terapeutica aproape constanta si un nivel sanguit ridicat in organism pe toata
durata perfuzarii. Se pot administra diferite medicamente prin introducerea lor in tubul
aparatului de pefuzie, fara sa mai fie nevoie de injectii i.v. repetate Exemple de solutii
perfuzabile medicamentoase: 1. Oficinale in FRX: - perfuzie de metronidazol, contine 5g
metronidazol. Se indica in abcese hepatice amibiene, infectii cu bacteria anaerobe sistemice -
perfuzie de tinidazol, contine 2g/l tinidazol. Are indicatii identice cu solutia perfuzabila de
metronidazol. - perfuzie de p-amino salicilat de sodiu - Perfuzii de uree - este utilizata pentru
scaderea tensiunii intracraniene - perfuzie de ethionamidi- se utilizeaza tuberculostatic -
perfuzie de E.D.T.A.- Na2 se administreaza in intoxicatiile cu metale, in hipercalcemia,
aritmii cardiace, arterioscleroza 7. Solutii pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa
Solutiile folosite pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa au proprietati asemanatoare
cu perfuziile cu electroliti; sunt solutii izotonice, izoionice si sterile. Perfuziile pentru dializa
peritoneala se folosesc in scopul indepartarii din organism a unei substante toxice. Dializa
peritoneala se poate efectua fie prin introducerea perfuziei in cavitatea abdominala cu ajutorul
a doua catetere, unul pentru intrare si altul pentru evacuarea solutiei, fie prin introducerea
intermitenta a solutiei de perfuzat, care dupa un anumit timp este eliminate prin aceleasi
catetere. Tehnica acestui procedeu constra in introducerea in cavitatea peritoneala a 2l solutie
perfuzabila, se lasa jumatate de ora, iar apoi lichidul este indepartat. Operatia se repeat dupa
6- 12 ore. In acest timp se controleaza balanta hidrica. Deoarece prin acest procedeu se
folosesc cantitati mari de perfuzii, se realizeaza solutii concentrate care sunt diluate la
intrebuintare. Perfuziile pentru dializa peritoneala contin electroliti, glucoza sau sorbitol. Se
pot asocia antibiotice. Perfuziile administrate trebuie sa fie izoosmotice si sterile. Perfuziile
pentru hemodializa se utilizeaza pentru functionarea rinichiului artificial. In cazurile de anuie
prin insuficienta renala, in intoxicatii grave cu somnifere si in general in cazurile in care este
necesara epurarea sangelui, se foloseste rinichiul artificial. Acest aparat este prevazut cu o
membrane semipermeabila , de o parte a membrane se introduce o solutie de polielectroliti, cu
un continut asemanator plasmei sanguine si o osmolaritate totala cuprinsa intre 300 si 400
mosm/l, de cealalta parte a membrane este adus, extracorporal, sangele bolnavului. Prin
membrane, se petrec schimburi intre substantele din plasma sanguina si Solutia pentru
rinichiul artificial. Cantitatea de solutie pentru rinichiul artificial utilizata la o dializa de 6ore,
variaza intre 150 si 300 l. Aparatul este prevazut cu rezervoare de 140 l care se schimba la
2ore. In aceste rezervoare se introduce: concentrate de electroliti, glucoza si apa si se agita
continutul cu agitatoare. La solutia diluata se adauga clorura de calciu si clorura de potasiu.
Caractere si control. Conservare FR X prevede urmatoarele metode de control: 1. Aspect: -
solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, practice lipsite de particule in suspensie - emulsiile
perfuzabile dupa agitare trebuie sa aiba un aspect omogen si nu trebuie sa prezinte nici un
semn de separare a fazelor.Diametrul particulelor fizice dispersate, determinat la microscop
trebuie sa fie cel mult 5 m. 2. Culoarea: solutiile perfuzabile trebuie sa fie incolore. O
eventual coloratie nu trebuie sa depaseasca coloratia etalonului de culoare prevazut in
monografie 3. pH-ul se determina potentiometric 4. Uniformitatea volumului: volumul de
lichid perfuzabil din recipient trebuie sa fie cel putin egal cu cel declarat pe eticheta. Volumul
se verifica pe zece recipiente. 5. Impuritati pirogene: preparatele perfuzabile trebuie sa
corespunda la testul pentru impuritati pirogene 6. Sterilitate: Preparatele trebuie sa fie sterile
7. Dozare: continutul in principia active poate sa prezinte o abatere de 5 % fata de valoarea
declarata si se efectueaza conform prevederilor din monografia respective. 8. Conservarea se
realizeaza in recipiente inchise etans.